Tulburarea obsesiv-compulsiva

Tulburarile de anxietate sunt cel mai adesea debilitante, afectand functionarea persoanei in
toate domeniile vietii. De regula, tulburarile anxioase debuteaza sau se accentueaza in
momente de stres, si sunt acompaniate de simptome fiziologice precum palpitatii, incordare
musculara, dureri in zona pieptului sau dureri de cap, dificultati de respiratie, etc.

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare de anxietate, care afecteaza aproximativ 2,5%

din populatie pe parcursul vietii si debuteaza, de regula in adolescenta tarzie (pana in 20 de ani)
si foarte rar dupa varsta de 50 de ani. Trebuie mentionat insa ca si copiii si persoanele in varsta
pot suferi de aceasta tulburare, dar intr-un procent mai mic.

Tulburarea obsesiv-compulsiva se caracterizeaza prin existenta unor obsesii(definite ca

ganduri, imagini sau impulsuri intruzive, recurente si care creaza disconfort)
si compulsii (comportamente, actiuni sau ritualuri mentale menite sa previna sau sa reduca
disconfortul produs de obsesii).

Persoanele care sufera de aceasta tulburare incearca sa evite gandurile sau imaginile
obsesionale (la fel cum o persoana cu fobie de serpi incearca sa evite serpii) sau sa le suprime
prin diferite actiuni, considerandu-se responsabile sau chiar vinovate pentru prezenta acestor
ganduri.

Compulsiile, sub forma comportamentelor sau a actelor mentale, sunt menite sa previna sau sa
reduca disconfortul emotional, sau sa previna unele evenimente catastrofice (Ex: obsesia: “daca
nu numar pana la 13 la fiecare sfert de ora, mama va avea un accident de masina”; compulsia:
numarat pana la 13 la fiecare sfert de ora, pentru a preveni accidentul).

Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva sunt constiente de faptul ca gandurile

lor sunt irationale si irealiste, insa nu le pot controla.

Obsesiile:
* sunt nedorite, apar impotriva vointei proprii
* pot avea teme agresive, sexuale, religioase, de contaminare
* provoaca disconfort
* sunt recunoscute ca fiind produse de propria minte
* sunt repetitive
Compulsiile:
* sunt actiuni, comportamente (ex. spalat frecvent, verificari, evitari, etc) sau ritualuri mentale
(ex. numarat, spus anumite fraze, etc)
* sunt dificil de controlat
* realizarea lor scade, pe termen scurt, starea de disconfort
* sunt repetitive
* in cazuri severe, pot fi continue

Dezvoltarea tulburarii obsesiv-compulsiva este, de regula, graduala, iar de obicei pacientii cauta
ajutor specializat abia dupa cativa ani de la debutul tulburarii. Tulburarea obsesiv-compulsiva
este deseori asociata cu afectarea functionarii generale, precum pierderea serviciului sau
probleme la scoala/ serviciu, probleme maritale sau de relationare interpersonala.

Depresia, anxietatea, evitarea fobica, ingrijorarea excesiva sunt deseori asociate cu

tulburarea obsesiv-compulsiva. Aproximativ 15% dintre pacientii cu tulburare obsesiv-
compulsiva prezinta si simtpomele tulburarii de panica, iar 20% - fobie sociala.

Teoria cognitiva

Teoriile cognitive asupra tulburarii obsesiv-compulsive sunt abundente, sustinand, de regula,

faptul ca TOC (tulburarea obsesiv-compulsiva) este fondata pe interpretari exagerate privind
consecintele negative.
Salkovskis (1985) ofera o analiza cognitiva elaborata a tulburarii obsesiv-compulsive. Conform
acestei teorii, gandurile obsesionale intruzive stimuleaza anumite credinte auto-critice, care
determina apoi disconfort emotional. Compulsiile au rolul de a reduce vinovatia. Mai mult,
aparitia gandurilor privind actiuni inacceptabile sunt percepute de pacient ca echivalente cu
actiunea propriu-zisa.

Salkovskis propune 5 prezumtii disfunctionale caracteristice tulburarii obsesiv-compulsive:

a. A te gandi la o actiune este echivalent cu a o face
b. Nereusita de a preveni (sau de a incerca sa previi) auto-ranirea sau ranirea altora (ex.
accident de masina / de avion) este echivalent moral cu a cauza ranirea propriu-zisa.
c. Responsabilitatea pentru ranire nu poate fi diminuata de circumstante atenuante
d. Nereusita de a ritualiza ca raspuns la o idee (gand intruziv) legat de ranire (proprie sau a
cuiva) constituie intentia de a rani
e. Oamenii trebuie sa isi poata controla gandurile
Tratamentul psihologic al tulburarii obsesiv-compulsive - Terapia cognitiv-comportamentala

Terapia cognitiv-comportamentala este considerata cea mai eficienta forma de interventie

psihologica in tulburarea obsesiv-compulsiva.
Diferite tehnici specifice terapiei cognitiv-comportamentale au fost folosite de-a lungul timpului
in tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive.

In ce consta tratamentul?

Tratamentul implica confruntarea repetata, prelungita (intre 45 - 120 minute) la stimuli

(situatii) care provoaca disconfort, conform unui plan de interventie stabilit initial cu clientul, in
urma evaluarii. In plus, clientul este ajutat sa se abtina de la realizarea ritualurilor
(compulsiilor), determinate de aparitia obsesiei.
Expunerea poate fi realizata in realitate, de exemplu, un client care se teme de contaminare cu
microbi, poate stabili impreuna cu terapeutul, sarcina de a atinge un obiect considerat
“murdar” (ex. clanta unei usi dintr-o cladire publica), fara a se spala apoi pe maini un anumit
timp, prestabilit.
In unele cazuri, expunerea este realizata in imaginatie, atunci cand nu poate fi realizata in-vivo
(in cazul obsesiilor privind auto-ranirea sau ranirea altor persoane, obsesii cu caracter sexual,
religios, etc). In acest tip de expunere, clientul impreuna cu terapeutul, realizeaza un scenariu
care va determina cresterea disconfortului, iar apoi, clientul este ajutat sa nu apeleze la nici un
ritual compulsiv.

Sentimentul de vinovatie in tulburarea obsesiv-compulsiva

Deseori, pe langa teama excesiva, intalnim, la pacientii cu tulburare obsesiv-compulsiva,

sentimentul excesiv de vinovatie privind prezenta obsesiilor. Acest sentiment este determinat
in special de asumarea unei responsabilitati exagerate (hiper-responsabilitate) in ceea ce
priveste controlul gandurilor, precum si de incapacitatea de a distinge intre gand si actiune
(“Trebuie sa imi pot controla gandurile” si “Daca gandesc ceva inseamna ca vreau sa / o sa o
fac”).

Cele mai frecvent intalnite obsesii sunt legate de:

- Teama de a contacta o boala, cum ar fi SIDA sau hepatita

- Teama de a atinge otravuri, de exemplu pesticide si teama de murdarie
- Teama de a vatama (inclusiv sexual) sau ucide pe cineva, de obicei o persoana apropiata /
teama de a comite suicid
- Teama de a uita efectuarea unui comportament, de exemplu inchiderea gazului
- Teama de a efectua un comportament imoral

Compulsiile, denumite si ritualuri, sunt adesea legate de:

- Spalarea sau curatarea excesiva

- Verificare
- Repetarea unor actiuni, inclusiv mentale
- Adunarea obiectelor
- Aranjarea obiectelor intr-o anumita ordine

Macaneata Georgiana
Anul II, Grupa VII
Medicina Dentara