Sunteți pe pagina 1din 5

Prefata volum

Patologiile imaginarului romanesc

Zilnic, alături de sociologii din echipele mele de cercetare, de aproape 25 de ani, analizeazăm
opiniile, judecatățile, alegerile subiecților, realizeazăm interviuri si cautam sa decodificăm
discursurile sau imaginile cu care operează românii. Ceea ce culegem de la subiecții nostri sunt și
fapte sau autoevaluari de comportamente, dar foarte multe informașii sunt legate, produse de
imaginarul colectiv. Comportamentele, obiceiurile, credințele, relațiile între indivizi, între indivizi
și grup, raportarea la instituții sau la propria experiență sunt imposibile de gândit în afara
imaginarului. Ceea ce pune in centrul preocupărilor sale Cornelius Castoriadis este idee că doar
dacă pornim de la ideea unui imaginar ca proces de creație continuă în și prin istorie, ne permite
să concepem atât unitatea, cât și la coeziunea unei societăți, dar și apariția noilor forme de
societate, "istoria umanității fiind istoria imaginarului și creatiilor sale"(Castoriadis C., 1999, p.
93).

Orice societate semiotizează lumea judecând ceea ce are sens sau nu, cee a ce este sau nu
pertinent, ce este valid sau nu pentru ea, ceea ce este important sau neimportant. Orice societate
este o construcție, o constituire, o creație a unei lumi, a propriei sale lumi. Propria sa identitate
este sistenul de interpretare, acea lume pe care o crează. Fiecare societate, la fiecare epocă
răspunde întrebărilor care se păun despre origini, temelii, viață, moarte și ceea ce rămâne în spatele
semnificației răspunsurilor nu are sens.

Castoriadis vorbeste in opera sa despre două tipuri de societăți in funcție de modul în care
sociatatea se raportează la propriul imaginar. Într-o societate autonomă, indivizii ascultă de
propriile legi având puterea de a pune în cauză. " O societate autonomă ar trebui să fie o societate
care știe că instituțiile, legile sunt opera sa proprie și propriul produs. În consecință, ea poate să le
pună în discuție, să le schimbe. În același timp, ea ar trebui să recunoască faptul că nu putem trăi
fără legi" (Castoriadis C., 1977, p. 44). In societățile heteronome indivizii percept legile si regulile
sociale, intrun cuvânt imaginarul, ca reificate, autonome, exterioare, un fel de pachet de legi extra-
sociale. În societățile heteronome, instituțiile sociale constrâng și domină indivizii, apărând ca un
produs deconectat de propria voință și autonomizat de propriul imaginar. Religia permite
circumscrierea la câteva semnificanți finali problema sensului și este relevantă ca experiență
pentru intelegerea caracteristicilor de baza ale acestui tip ideal de societate. Ea furnizează
răspunsuri determinate, reificate, imortalizate in probleme de semnificație. În termninologia lui
Castoriadis, regimul heteronomiei reacoperă și acoperă haosul/abisul în card își are originea
imaginația radicală ca și capacitatea autocreatoare pentru a semnifica lumea într-o miscare
continuă de auto-modificare a timpului. Instituțiile sociale ale societăților heteronome nu le apar
indivizilor ca produsul și opera imaginației umane și ale imaginarului social, apar ca produsul și
opera unei determinări extra-sociale situate în afara oricărei decizii umane.

Societățile autonome au conștiința de a fi la originea propriilor instituții, "Autonomia este


acțiunea reflexivă a unui motiv care se crează într-o mișcare fără sfârșit atât individulă cât și
socială"( Castoriadis C, 1990, p. 161), un individ fiind autonom atunci cand este capabil să-și facă
proiecte de schimbarea a vietii. La nivel social, autonomia implică corelativ crearea unui veritabil
spațiu public( cu participarea tuturor la discuțiile și deciziile politice și crearea unui timp public ,
cu posibilitatea de a examina trecutul și de a deschide un viitor nedeterminat ca domeniu
activităților sale) , "autonomia este acțiunea reflexivă a unui motiv care se creează într-o mișcare
fără sfârșit atât individulă cât și socială"( Castoriadis C, 1990, p. 161). Cu siguranță, acest proces
implică acte si practici eliberatoare, in care individul se confruntă cu imaginarul social, este
consytient de el si prin aceasta castigă tot mai mult accesul spre o subiectivitate lucidă care
analizează, pune intrebări,, se eliberează de stereotipuri și credințe colective. Accesul la o
subiectivitate lucidă și autonomă implică si o schimbare de atitudine față de societate, dar si a
societății, prin instituții, fată de sine.

Prin caracteristicile sale de baza, societatea românească de azi este o societate hibrid, hteronom-
autonomă, dar cu o preponderență de factură heteronomă, indiviizii fiind dependenți de un
imaginar reificat, de un fatalism si o dependentă față de conjuncturi, cu o aderență accentuată fată
de unm imaginar mistic si o credință in mistic si magic.

Niste date IRES

Societățile moderne se eliberează treptat, niciodată complet, de imaginarul inrobitorr, iar


această eliberare are ca semn, dar si proces nașterea unui spațiu public și politic, si un proces de
punere sub semnul intrebării a tuturor formelor de autoritate..

Apare insa un al doilea aspect important al instituționalizării socialului cel al imaginii de


sine a societății contemporane. Orice societate are o reprezentare se sine, o imagine care poate să
intărească ideea de heteronomie sau cea de autonomie, ca nuclee fundamentale. Dar, rezumă
Castoriadis, criza societății și neincrederea în instituțiile ei instituțiile ei provine din prăbușțirea
semnificației centrale a autonomiei, semnificație care structurează reprezentările lumii în general,
desemnând scopurile acțiunii, impunând moduri de existență.

Apare un aspect important al crizei societății romanesti, o criză de autoreprezentare,criză


care se accentueză odată cu Revolutia dinm 1989. Prăbusirea unui sistem de autoreprezentare
giratr de propaganda comunistă, coerent în sine, cu referinte la prezent și viitor se prăbușește si
apare in loc o efervescență socială numită simbolic ”tranziție”. Societatea se află sub presiunea
unor imagini externe, o devalorizare a vechilor identități, demascate ca fiind falsuri ideologice si
propagandistice. Dacă Castoriadis vorbeste despre fundamentul re-educarii capitaliste din
deceniul șapte în Europa Occidentala, in cazul noilor veniti în Europa liberă, cum este și cazul
României, invazia unui imaginar heterpnpom este mult mai evidentă.

Heteronomia câștigă destul de repede bătălia cu imaginarul colectiv constituit prin faptul
că pentru prima dată în istorie societatea nu ar putea să gândească nimic și să spună nimic despre
ea-însăși, despre ceea ce este și ceea ce vrea, sau nu vrea, dacă se vede ca societate sau nu. Apare
un mod se socializarea externă iar modurile de socializare externe tind să devină moduri de
desocializare interne. Conținutul concret al individualismului contemporan în care indivizii ar
trebui să creeze un sens vieții lor, independent de orice cadru și de orice proiect colectiv, este
pentru Castoriadis strict social (Florence Giust-Despraires, Cédric Faure, 2014, p. 71). Dacă in
Europa apuseană desocializarea, in viziune sociologului francez, duce spre o societate e care se
construiește pe fundamentul consumului nelimitat ca nevoie si identitate, punând indivizii să
investească in obiecte inutile și superficiale , avand ca efecte conformismul și apatia politică, in
tările foste socialiste bulversarea este mult mai mare. Apar derive ale imaginarului si identității, o
desocializare profundă si constituirea unui clivaj puternic intre două straturi de imaginar: un
imaginar societal nostalgic, ancorat inca in trecut, și un imaginar al unei noi identităși si imagini,
in curd de formare, dar in mare masură autoflagelar si orientat spre un viitor destin ca utopie
negativă. Treoretizarea celor două Românii de catre candidații la Presedintia Romaniei, in 2004
pentru prima data, deschide calea unui conflict mahjor in autoreprezentarea sociertății românesti.

Imagini despre nostalgie versur schimbare/ IRES

"Sunt într-un fel de convalescență autoimpusă. De ce am scris cartea? Am descoperit


că există un fel de Alzheimer colectiv, care ne face să pierdem amintiri, să uităm
anumite lucruri și să avem o tentație de a repeta anumite greșeli. (...) Cred că
România putea să folosească mai bine cei 10 ani care au trecut, din 2004 până în
prezent", a spus fostul premier.

În opinia acestuia, nu se poate vorbi în același timp despre o Românie a


intelectualității și despre o altă Românie "care trebuie să accepte indicații". "Am
sentimentul, din păcate, că nu mai știm să prețuim unul dintre obiectivele fixate în
'89 — obținerea libertății. În ultimii 10 ani, nu am reușit nici măcar să intrăm în
Schengen, deși exista în 2011 un termen. De ce oare?", a adăugat el.
Doua Romanii in razboi. Care invinge?
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Joi, 14 mai 2015, 19:50 Actualitate | Opinii

Dan Tapalaga
Foto: Hotnews
Niciodata n-am fost pusi in fata unor optiuni fundamentale atat de clare. Niciodata pana
acum n-am avut parte de ciocniri mai brutale intre lumi diametral opuse, intre sisteme de
valori sau optiuni de viata care ne pot arunca inainte sau impinge inapoi. Sub ochii nostri
defileaza in aceste zile doua Romanii atat de diferite incat te intrebi cum pot, totusi,
coexista? Vremea jumatatilor de masura, a ambiguitatilor a trecut demult. Azi fiecare
decide singur cum si pentru cine joaca. Sa derulam putin filmul cu incetinitorul. Cine a
defilat pe sub ochii nostri in aceste zile?

Am vazut cu totii Romania responsabila mobilizata in strada, cu cetateni ingrijorati in mod legitim de
taierile ilegale de paduri, protestand impotriva defrisarilor salbatice. Intr-o tara de resemnati, cateva
mii de oameni s-au mobilizat pentru o cauza. Am vazut apoi trupele americane marsaluind prin inima
tarii intr-o campanie cu scopul declarat de a lua pulsul, dar tintind in realitate sa injecteze o doza de
incredere unei populatii tot mai apasate de teama de un razboi. Am auzit si un fost sef de serviciu
secret afirmand, in urma cu cateva zile, ca activitatea spionajului Rusiei s-a intensificat inclusiv in
Romania, "cu intentia chiar de a genera anumite influente privind politica Rusiei in aceste state". Am
putut constata apoi cum procurorii continua tenace sa destructureze retele de coruptie, de evaziune
fiscala, de crima organizata. Am vazut apoi o mana de oameni agitandu-se sa mentina Romania pe
linia corecta, ca vorbim de cei patru ambasadori occidentali care merg in Parlament sa apere
institutiile anticoruptie, de magistrati curajosi sau de jurnalisti angajati sa apere interesul public, nu
tocmiti de borfasi sau politicieni. Am vazut si cateva ONG-uri (cam aceleasi de ani buni) care au
reactionat rapid si ferm la derapaje, fie ca a fost vorba de cele impotriva procurorilor, fie de legile
electorale stramb facute de Parlament. Ne putem imagina, asadar, cu totii o Romanie responsabila, in
alerta, si cu constiinta momentului destul de complicat pe care-l traversam azi. Ea exista, se
manifesta sub ochii nostri. Dar aceasta Romanie se vede tot mai incetosat si printre tipetele
asurzitoare ale celeilalte Romanii.

Problema defrisarilor a trecut in plan secund deoarece premierul Ponta e ocupat acum sa deturneze
scandalul national in capul presedintelui Iohannis. Schweighofer - Holtzindustrie a fost mereu
compania preferata a PSD, de la Ion Iliescu la Victor Ponta, insa cand au vazut ca gluma se cam
ingroasa au aruncat mortul, vorba fostului presedinte Basescu, peste gardul Cotroceniului. Am vazut
cu totii o dezlantuire de nationalim si izolationism economic din partea guvernului Ponta si un asalt
disperat asupra justitiei, in Parlament. Aceste gesturi scot Romania de pe orbita occidentala si o
arunca in spatiile gri mai usor de luat in stapanire de Rusia. Am vazut apoi aproape toti politicienii -
de la stanga la dreapta - sustinuti masiv de televiziuni - facand front comun impotriva procurorilor.
Figuri sinistre ca Miron Cozma sau Cristiana Anghel s-au pus pe injurat ambasadori, denuntand
amestecul in treburile interne, acompaniati in mod surprinzator de fostul presedinte Basescu. Am
vazut, in fine, o Opozitie rupta de realitate, macinata de razboaie interne, singura ei preocupare reala
parand a fi eliminarea reciproca inainte de impartirea candidaturilor. In fine, am vazut o armata tot
mai groasa de ziaristi aparand fara jena cauza borfasilor. Am mai vazut un guvern foarte ocupat sa
taxeze bacsisul, sa jumuleasca SRL-uri, dar complet indiferent la recuperarea prejudiciilor din marile
dosare de coruptie, cum bine observa un bun amic.

Exista, pe scurt, o Romanie care lupta pentru viitorul ei si alta in plina lupta impotriva propriului
popor, cum zice CTP. Aici nu mai prea e loc de nuante. Fiecare alege in ce tabara vrea sa se plaseze.
Mai incolo decantam, vedem cu ce ne alegem, cine invinge. Cele doua Romanii s-au angajat astazi
intr-un razboi total, fara prizonieri si, din pacate, cu ceva victime colaterale, de-o parte si de alta. E
nevoie de mult calm, tenacitate si sange rece pentru a rezista. Am mai spus-o: ceilalti, din cealalta
Romanie, nu obosesc niciodata.
Decalajul si imaginatul progresului.

S-ar putea să vă placă și