Despre educație

În societatea modernă, educația ocupă un rol important în formarea individului. Dacă în evul mediu această
posibilitate era oferită doar copiilor nobili, în ziua de astăzi educația nu mai este o raritate: de ea au parte
marea majoritate a generațiilor în formare.

În primul rând, dreptul la educație desemnează crearea unor condiții pentru a acumula cunoștințe într-o formă
eficientă. Astfel, generațiile tinere își încep drumul educației de acasă. Fiind educați de părinți, aceștia trec la un
alt nivel – grădinița, unde pentru prima dată învață, prin metode practice, de a se integra într-o societate, de a
relaționa cu oamenii, de a diferenția binele de rău, etc. La o vârstă fragedă copilul merge la școală – unde
învață bazele științei, artei, logicii și lingvisticii. După învățământul primar urmează gimnaziul, și după – liceul,
locul în care individul începe să perceapă lumea cu ochii unui adult. Universitatea în schimb are rolul de a finisa
educarea teoretică a individului, fără a purta răspundere pentru reușitele lui din viitor și acțiunile pe care le
întreprinde. Astfel, procesul de formare a unui om începe devreme și deseori nu se termină până la moarte – în
cazul oamenilor care nu se limitează la cunoștințele acumulate de la alții.
În al doilea rând, educația nu conține doar partea teoretică: mai este și cea practică, deseori oferindu-i
individului oportunități noi sau invers, micșorându-i cercul posibilităților. Astfel, un informatician foarte bun ca
programator, dar needucat, brutal cu oamenii sau indecent va avea mai puține șanse decât unul mai slăbuț, dar
mai educat și amiabil cu oamenii. Astfel, partea teoretică este deseori anulată de cea practică; capacitățile
mintale sunt deseori trecute pe planul doi în cazul lipsei aptitudinilor sociale.
În opinia mea, educația ocupă un rol important în dezvoltarea individului, atât în comportamentul său în
societate, cât și în munca sa intelectuală. Astfel, educația are rolul de a forma, deschizând individului noi
orizonturi; pe de altă parte, lipsa acesteia restrânge posibilitățile. La fel, disonanța între educația intelectuală și
cea socială poate crea disconfort celor din jur și în primul rând persoanei propriu-zise.
În concluzie, importanța educației este necontestată, având rolul de a crește o comunitate cât mai sănătoasă
din punct de vedere social și crearea posibilităților de dezvoltare a aptitudinilor mintale ale acesteia, oferindu-i
omului acces nelimitat la (re)descoperirea propriei vieți.