Dughin Alex - Rel Intenationale PDF

3Zl
m M î
■ a a R i^ tiiUnternaţionale
MEdinfMojdo^
Alcksandr Dughin
Chişinău
2016
-86 Aleksandr Dughin
Manual pentru Instituţii Superioare de învăţământ
RELAŢII INTERNAŢIONALE
PARADIGME,TEORII, SOCIOLOGIE
1-127 4247
B ib lio t e c a N aţională a
R e p u b lic ii M o ld o v a
E x e m p la r legat M o ld o v a
Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova

Chişinău
p I N T E R N A T 1O N A L E
C u p rin s
mea Multipolară ca polilo cviu in te rd v iliz a ţio n a l...................3
,nTBoducere
Relaţiile Internaţionale ca disciplina
academică............................................... ...... — —■------ — *—* ~..^7
Rlca produs al filosofiei p o litice M o d e rn e
(eurocen tri sm u I)........................ .... ........ ......... ......................................... .9
Cele trei valuri de d e z b a te re în Rl........................................................ 10
P artea 1
Paradigmele po zitiviste din Rl
(teoriile clasice) <13
1.1 Realism ul (prima paradigm ă)
1.1.1.Prem isele teoretice ale rea lism u lu i. B a ze le
filosofice
Realismul în Rl ca una d in tre p rin c ip a le le
p arad ig m e.......................................
„Principele" (N. Machiavelll).......... ......ZI... —
— 13
...... .......... 15
Leviatanul (T. Hobbes)..
Suveranitatea (Jean B odin)......... j j ------ ----- ------------- 17
Statul suveran ca actor p rincipal în R elaţiile
--------------- -
Internaţionale din epoca m o d e rn ă
A narhia in ternaţională.......................... .....................
Pacea de la W estfalia: m om entul istoric .....................
al apariţiei noii ordini internaţionale în E u ro p a
şi în lum e..... 2 2
1.1.2. Tipurile realismului în Rl
Nomenclatorul abordărilor realiste
24
Suveranitatea absolută...................................................
....................................... 2 6
1.1.3. Realismul clasic
Hans Morgenthau: puterea (power) şi
miza pe propriile forţe (self-help)............................
................26
Reinhold Niebuhr: pesimismul antropologic
şi păcatul originar.......................................... 29
Eduard Karr: a avea sau nu a avea......... .30
Raym ond Aron: sociologia sistemelor
..32
H enry Kissinger: soarta diplomatului. .3 3
459
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
1.1.4. Realismul geopolitic

Geopolitica şi Rl........ ......................... ..........35
Alfred Mahan: puterea maritimă.............................. ..............37
Halford Mackinder: Marea contra Uscatului....................... .37
Nicholas Spykman: cine controlează Rimland-ul?.................40
Cari Schmitt: ordinea spaţiilor mari........................................ 41
1.1.5. Neorealismul (structuralismul)
Kenneth Woltz: echilibrul dintre forţe şi bipolaritatea......... .43
Robert Gilpin: teoria stabilităţii hegemonice
şi ordinea mondială unipolară........ .......................................45
John Mearsheimer: realismul ofensiv......................................47
Realismul defensiv (de apărare).............................................. .48
Hiperrealismul lui B. Chellaney..... .........................-.............. .49
Stephen Krasner:„cei puternici" contra „celor slabi".............50
Rezumat.................... ....................................... -........................51
Premisele teoretice ale liberalismului.
Fundamentele filosofice..........................................................52
John Locke: omul şi perfecţiunea lui......................................56
Immanuel Kant: societatea civilă şi raţiunea
transcendentală........... •***•— ................. ......... .......-57
1.2.2. Principiile liberalismului
Optimismul antropologic al liberalilor............................. 39
Principiile de bază ale liberalismul în Rl..................................61
1.2.3. Liberalismul clasic în Rl
Richard Cobden: instituţiile supranaţionale.........................-62
Normal Angell: marea iluzie..................................................... 64
Teoria lui Angell se întemeiază pe trei puncte principale:...... .64
Woodrow Wilson : democraţia globală şi inamici ei...............65
Alfred Zimmern: guvernul mondial........................................ -66
1.2.4. Neoliberalismul
Transnaţionalismul.............................................
Robert Keohane: interdependenţa şi diversificarea
actorilor.................. ........ .................. ........................... .............. -69
Joseph Nye: „soft power"..............................................
Walter Russell Mead: puterea „lipicioasă"
„ascuţită"„dulce".......................................................................... 71
James Rosenau: turbulenţa în Rl............................................... 72
D. Walton: imprevizibilul şi revoluţia în strategie................... 74
Andrew Moravcsik: structuralismul liberal.............................. 75
Zbigniew Brzezinski: şahul mondial..........................................75
460
IILE I N T E R N A Ţ I O N A L E
t 2 5 O rientarea in s titu ţio n a lis tă în p a r a d ig m a

liberală a Rl
Primatul instituţiilor.................................. - ........................................ -77
Maurice Hauriou: principiile in stitu ţio n alism u lu i.......................78
Neoinstituţionalismul.............................................. ...79
Instituţionaliştii raţionali şi istorici................................................... .80
1.2.6. Teoria g lo b a liz ă rii
Politeia m ondiale: J. Meyer, J. Boli, G .T h o m a s............................. 81
Teoria culturii m ondiale: R. R obertson........................._............... .83
„Societatea riscului" şi spaţiul cultural: S. Lash,
M. Featherstone............................................ ...................................... .87
Teza „sfârşitului istoriei": F. Fukuyam a.............................................88
Hiperglobalismul:T. Friedm an, J. B hagaw ati.............................. .90
Rezum at__________ _________ ___...._____ ___________________ .93
1.1 Şcoala e n g le z ă în Rl (p a ra d ig m a in te rm e d ia ră )
Principiile de bază_____ ___ __________ _________ ______ ______95
Hugo Grotius: d reptul natural...................................._ ................. 3 5
Societatea m ondială.......... ....................____.................................. 96
H edley Bull: societatea statelor........................... .98
John Berton: societatea globală...................................................... 101
M artin W ight: sistemul de state....................................................... 102
Barry Buzan: sistem ele internaţionale în istorie......................... 102
1.1 M a rx is m u l ( cea d e -a tre ia p a ra d ig m ă )
N eom arxism ul (cea de-a treia paradigm ă).................................. 106
Im m anuel W allerstein: lum ea-sistem ............................................ 106
Paradoxurile alter-globalism ului
(troţkism ul şi anarhism ul în Rl)........................................................111
R e zu m a t....... .......................................................................................... 114
Partea 2
Paradigmele postpozitiviste în Rl
(teoriile postmoderniste)
2.1 Teoriile postpozitiviste în Rl 118
Principiile d e bază.........................................................-...............- ......H 8
O rientările d e bază................................................................... •........... 123
2.2 Teoria critică în Rl
H e g em o n ia d u p ă A. Gram sci.................................... ........................126
R obert Cox: co n trah eg em o n ia şi contrasocietatea..................127
Steven Gill: alegerea elitei in telectu ale......................................... 129
461
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L I - .
Andrew Linklater: comunităţile de dialog................................13q V

2.3 Postm odernism ul In Rl v - Pt
Richard Ashley: intertextualitatea şi voinţa de putere...........13^
Der Derian: (anti)diplomaţia şi discursul...................................13^
2.4 Fem inism ul In Rl 3
Tipurile de feminism în Rl.............................................................133 i
Cynthia Enloe: caracteristica de gen a
Estului şi a Vestului........... ...... ........... ....... ................................... 134
Ann Tickner: viziunea feminină asupra umanităţii..................134
Donna Haraway: feminismul postmodernist............................136
2.1 Normativismul în Rl 137
Normativismul ca postpozitivismul m oderat...........................137
Chris Brown: etica în Rl................................................................... 137
Michael Walzer: descrierea „densă" în Rl.................................. .139
2 .5 S ociologia istorică în Rl
Stephen Hobden: critica cronofetişismului
şi a tem pocentrismului.................................................................... 140
John Hobson: critica eurocentrismului şi al rasismului.......... 142
2 .6 C onstructivism ul In Rl
Cognitivismul.... ..................................................................................145
Peter Katzenstein: construcţiile interacţiunilor
sociale.....................................................................................................146
Nicholas Onuf: lum ea pe care am creat-o noi înşine.............. 147
Alexander W endt: pluralitatea identităţilor................................147
Rezumat: statutul teoriilor postpozitiviste în Rl........................150
P artea 3
T e m ele şi co n c e p te le d e b a z ă In Rl
Introducere............................................................................................. 151
3 .1 . P u te re a , e lite le , d e c izia
3.1.1 • R ealism u l: p u te re a aşa cum este ea
Premise...................................................... 152
Puterea calificată/m ajoritatea necalificată...................................155
Decizia în realism ................................................................. 156
S uveranitatea în neorealism ...............................................................161
3 .1 .2 . L ib e ra lis m u l: d e p ă ş ire a fo r ţe i
Prem ise........................................................................................................ 163
Individul calificat şi procesul decizional în lib e ra lis m .............166
Principalele deosebiri d in tre realişti şi lib erali............................169
Decizia şi p restigiul............................. 172
RELAŢI I LE I N T E R N A T I O N A LE
3 t.4. Marxismul: d o m in a ţia c a p ita lu lu i

Premise.— -— .......................................*--------------— ■— * 73
Capitalul ca subiect al dom inaţiei m ondiale.............................. 176
Decizia cu privire la Revoluţie............. ............................................178
3.1.5. Teoriile p o stp o zitiviste: deconstrucţia
Principelui
Teoria critică: anatom ia influenţei...................... .......................... 181
Postmodernismul: regula im anenţei...........................................187
Sociologia istorică: ierarhia societăţilor............... .......................193
Feminismul: dom inaţia bărbaţilor................................................. 197
Normativismul: Principele nostru sau Prinţul acestei
(întregii) lumi_________ __ _______________________ ^ ___ ,202
Constructivismul: a crea conducătorul....................................... .205
R ezum at______ ____________________ _______ \ ......................208
3.2 Războiul, pacea, securitatea
3.2.1. Realismul: războiul ca un dat
Definiţia lui Clausewitz..... ............................................... ............. .208
Războiul ca stare........................ ............... ................ ....................214
Războiul drept: nuanţele conceptului............................. 215
3 .2 .2 . Liberalism ul: pacea ca sarcină
Pacea eternă.__________________ ..........__________ .............. ..... .218
Teoria păcii democratice__ _____ _______ ________ __ ___ 220
Critica cuantitiviştilor a teoriei păcii dem ocratice................. 224
Transnaţionalismul şi globalismul..„..... ....................„................226
3 .2 .3 . Şcoala engleză: războiul conform regulilor
Raţionaliştii în Rl................ ..... ............. ............................................228
Războiul ca instituţie_____ _— ..— .......................... — ....... 229
3 .2 .4 . M arxism u l: de la război spre revoluţie
Abordarea de clasă..............~........................ ................................230
Lupta de clasă şi revoluţia., — ....— — .— - — — - — - -231
Teoria luptei de partizani................... ...... .....................................-233
3 .3 . P ostpozitivism ul: deconstrucţia agresiunii
Teoria critică: alegerea intelectualului şi
„revoluţia pasivă"........................ 234
Teoria postmodernistă: exorcismul agresivităţii...................... 235
Feminismul: războiul văzut de femei..........................................-236
Sociologia istorică: războaiele sunt diferite............................... 237
Normativismul: etica războiului...................................................-238
Constructivismul: războiul ca ideaţie..........................................-238
3.4. In teresele, valo rile, p u terea
463
3.4.1. Realismul: interesele bazate pe putere
Interesele naţionale.................................. —.............
.....-239
Războiul în paradigmele relaţiilor internaţionale...
.....240
Puterea....................................................... .......... —
..... 243
„Echilibru de forţe" (neorealiştii)______ ________
........245
Valorile şi dreptul celui mai puternic.......................
..... 246
3.4.2. Liberalismul: universalitatea
valorilor democratice
248
Interesele colective................ ...................................
......248
Valorile universale şi instituţiile........................... ....
..... 249
Chestiunea puterii şi soft power................. ............ ---- 251
3.4.3. Şcoala engleză: socializarea puterilor
Interesele naţionale condiţionate........................... -,....254
Puterea limitată___________ ______________ ......255
Valorile sociale______________ ____ _________ 9 -— 256
3.4.4. Marxismul: clasele şi opoziţiile
Interesele de clasă___ ______ ___ _____ ________ ---- 257
Lupta pentru dominaţie............... ............ ............... ........259
Valorile materiale........................ ........... ....... .......... ---- 262
3.4.5. Postpozitivismul: algoritm ii realităţii
Interesele, valorile, puterea văzute ca nişte
constructe__________ __________ _______ ___ _ .264
Teoria critică: instrumentalul hegemoniei........... .265
Postmodernismul: voinţa de putere....................... 268
Feminismul: indexul de gen în deconstrucţie....... .270
Sociologia istorică: universalismul şi civilizaţia..... .273
Normativismul: structura etică...................... .......... 278
Constructivismul: legitimarea socială.................... 2 79
3.5. Economia politică internaţională
3.5.1. Realismul: m ercantilismul
Mercantilismul în istoria Europei.............................. ...283
Mercantilismul şi realismul clasic............................ ... 285
Autarhia spaţiilor mari............................................... .. 286
Teoria Stabilităţii Hegemonice................... .............. .....288
Capitalul şi puterea în relaţiile internaţionale........ ...291
3.5.2. Liberalism: societatea comerţului blând
Liberalismul în istoria europeană............................. ...293
Opoziţia dintre liberalism şi mecantilism............... ...294

..2 9 9
Neoliberalismul şi EPI......................................Li..
...306
Lumea-sistem şi EPI.........................................- ...........
464
g E L A T I 1 I- E »NT E RNAT IO NAl K
3 5.4. Postpozitivismul: imaginarul material şi

producţia de s im b o lu ri
Teoria critică: concepţia „ordinii m o n d ia le *.......................„ 3 0 9
Heartiandul lui Lo cke______________ _____________________ 313
Reproducerea socială a capitalului _________________ 315
pluralitatea civilizaţiilor......................................_______ % ________316
ierarhiile eficienţei (rasismul econom ic)___________________ 317
Rezumat ................ .................................... ..... ..................................319
3.6. M ass-m ed ia in R1
3.6.1. S o cio lo g ia m ass>m edia
Mijloacele de com unicare socială în P rem odernitate............ 319
Mijlocele de com unicare socială în M o d e rn ita te ..................„.321
Comunicarea socială în societatea din epoca
m odernă______ _______ _______________ __________________ 324
3.6 .2. M a ss-m ed ia în te o riile p o zitiv is te ale Rl
Realismul: m ass-m edia naţionale................................... ............324
Liberalismul: mass-m edia globală, virtualitatea,
reţeaua.....................................____________ _______ _____ ____ 3 2 5
Şcoala engleză: socializarea instituţiilor m e d ia......................3 2 7
Marxismul: instituţiile m edia de dasă.........................................329
3 .6 .3 . M ass-m ed ia în te o riile postpozitiviste din Rl
Deconstrucţia mass-media............................. ....... ....................... 331
Teoria critică: mass-media ca un câmp al hegem oniei...........331
Postm odernismul: mass-media ca text al dom inaţiei............333
Feminismul: aspectul de gen în mass-media........................... 334
Sociologia istorică: eurocentrismul mass-media
globale......... ....................... ......... ................— .............................. -335
Constructivism ul: mass-media şi construirea
realităţii....... .— ------------- -— ------ — --------- ---------------------- ----1
Partea 4
342
Rusia în Relaţiile Internaţionale
4.1. Perspectiva istorică
...3 4 2
Lipsa unei imagini finale-------
...3 4 3
Etapele istoriei ruse.......... ............
__344
Perioada Kieveană..........................
....3 4 6
Perioada Hoardei de Aur.............
....3 4 7
Rusia Moscovită...............................
....3 5 0
Perioada Sank-Peterburghezâ..
.....3 5 2
Revoluţia şi URSS............................
46$
REI AŢI I L E I N T ER N A Ţ I O N A L E
4.2. Rl în Rusia m odernă

Restructurarea în R!...................... ....................... ........................... 355
R! în Rusia anilor 90 ai sec. X X ...................................................... 357
Politica externă a Federaţiei Ruse în anii 2000..........................361
Uniunea Euroasiatică şi Teoria Lumii Multipolare.................... 362
Partea 5
Teoria Lumii M u ltip o lare
5.1. Introducere: m u ltip o larita te a : definirea noţiu nii şi deli
m itarea sensurilor
Primele abordări în dezvoltarea TLM...........................................364
Multipolaritatea nu coincide cu m odelul naţional
de organizare a lumii în baza logicii sistemului
de la Westfalia.......... ...... .................................................................. 367
Multipolaritatea nu înseamnă bipolaritate................................370
Multipolaritatea este incompatibilă
cu lumea unipolară................ .................. ...................................... 371
La nivel practic, unipolaritatea se învecinează cu păstrarea
nominală a sistemului de la Westfalia şi cu rămăşiţele inerţiale
ale lumii bipolare_____ ______ | _
Lumea multipolară nu este una nonpolară............... .............. 376
Multipolaritatea nu este multilateralitate.................................. 379
5.2. Hegem onia şi deconstrucţia acesteia
Semnificaţia postpozitivismului....________________ ....____-.384
Contrahegemonia.......JJŞB S S y B __•»_____ -.-,.385
Deconstrucţia voinţei de putere..................................................387
Critica euroasianistă a eurocentrismului şi
a universalismului occidental............................ 388
Metamorfozele istorice ale hegem oniei................. 389
Respingerea neoliberalismului şi a globalismului................... 392
Critica marxismului (eurocentrismul)......................................... 392
Critica universalismului în teoriile postpozitiviste
ale Rl___________________ __ | ......„.w...,;............ ............. .......... 394
5.3. Civilizaţia ca actor (spaţiul m are şi po lite ia )
Teoriile lui S. Huntington: introducerea conceptului
de civilizaţie....... ....... ..........j ,................................... ....................... 397
Conceptul de „civilizaţie" în RL.......................................................399
Civilizaţia ca substanţă
(concepţia ontologică a civilizaţiei)........................................... - 404
Civilizaţia ca proces (concepţia dinamică a civilizaţiei)......... -4^5
466
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e
Civilizaţia ca sistem (concepţia sistemică a civilizaţiei).......... 406

Civilizaţia ca structură
(concepţia structural-funcţinală/morfologică a civilizaţiei)...407
Civilizaţia ca paideumă............. ......... ....................... ..... ........... 407
Civilizaţia ca set de valori (concepţia axiologică
a civilizaţiilor)......................................... ......... ............................... .408
Civilizaţia ca inconştient organizat._______ ______ ________ 408
Civilizaţia ca şi cultură (religioasă)______ _____ _____ ____.409
Civilizaţie ca limbă (concepţia filologico-lingvistică
a civilizaţiei)..................................................... .............. .............410
Civilizaţia ca derivat iniţial al etniei
(concepţia etnosociologică a civilizaţiei)........„......................410
Civilizaţia ca şi contruct
(concepţia constructivistă a civilizaţiei)............. .................... .411
Civilizaţia ca Dasein (concepţia existenţială a civilizaţiei).....411
Civilizaţia ca şi câmp normativ al omului
(concepţia antropologică a civilizaţiei)^..................................41.2
Polurile lumii multipolare/nomendatura civilizaţiilor............414
Civilizaţia occidentală............................. ............. ...... „Li....... .414
Civilizaţia ortodoxă (eurasiatică)........„........................ ... „.......415
Civilizaţia islamică......s............... .... ....... ........... ........... .... ....... .416
Civilizaţia chineză........... ......................... .,................................ .417
Civilizaţia indiană........................„.........t...................................„417
Civilizaţia japoneză...,...™,______________ _____ ____„____ .418
Civilizaţia latino-americană____......................... '&_^-•.*••••418
Civilizaţia africană...________ _____
Civilizaţiile ca nişte constructe............... „.„„....423
Centrul de coordonare al multipolarităţii............................... .426
Limitele civilizaţiei........... .................................... -427
Practica lumii multipolare: integrarea............................... .429
Preconcept: civilizaţia şi „spaţiul mare"__ ___ ___ „_______ .430
„Politeia"în Teoria Lumii Multipolare.,.,............. „....... ,....„..,.„....434
5.4. Teoria Lumii Multipolare şi alte paradigme în Rl
Relevanţa realismului pentru teoria lumii multipolare........ 443
Relevanţa liberalismului pentru TLM.........................................446
Relevanţa Şcolii engleze în Rl pentru TLM. t........................ 451
Relevanţa marxismului şi
neomarxismului pentru TMM....................................................452
Relevanţa teoriei critice pentru teoria lumii
multipolare.................. 457
467
RELAŢI ILE I N T E R N A Ţ I O N A L E 0
--------------------------
Relevanţa teoriei postm oderniste pentru

teoria lumii multipolare..................................................................458
Relevanţa feminismului pentru teoria
lumii multipolare.............................................................................. 462
Relevanţa sociologiei istorice pentru TLM................................464
Relevanţa normativismului pentru TLM.................................... 469
Un exemplu de analiză a lumii m ultipolare în
comparaţie cu sistemul internaţional postmodernist..........473
Rezumat............................................................................................. 478
5.5. Temele şi subiectele principale ale Rl în contextul TLM
Puterea (Principele) în TLM........................................................... 480
Decizia în teoria lumii m ultipolare............................................. 486
Elitele şi masele în TLM...................................................................489
Dialogul şi războiul civilizaţiilor....................................................491
Diplomaţia: antropologia şi tradiţionalismul.......................... 496
Economia în TLM............................................................................. 300
Mass-media în TLM......................................................................... 507
Rezumat............................................................................................509
ANEXĂ
CONTRAHEGEMONIA ÎN TEORIA LUMII MULTIPOLARE
înţelegerea „hegemoneiei"în realism........................................512
Hegemonia în concepţia lui Antonio Gramsci........................514
Gramscismul în teoria critică: devierea de stânga................. 518
„Gramscismul din perspectivă de dreapta" -
revizuirea efectuată de Alain de Benoist................................. 522
Denunţarea eurocentrismului în sociologia istorică............. 525
Trecerea spre multipolaritate...................................................... 526
Sintaxa hegemoniei/sintaxa contrahegem oniei..................529
Elita revoluţionară globală........................................................... 532
Resursele contrahegemoniei:„revizioniştii" ordinii mondiale şi
nivele lor...........................................................................................533
Contrahegemonia şi Rusia...........................................................537
Lumea Multipolară ca polilocviu

intercivilizaţional
Cartea profesorului Aleksandr Dughin, pe care o aveţi în faţă este
cea de-a patra lucrare, care apare la Chişinău în limba română în
ultimii câţiva ani. Primele două, “A Patra Teorie Politică” şi “Teo
ria Lumii Multipolare”, pot fi descărcate în varianta PDF pe blogul
subsemnatului www.iurierosca.md, compartimentul cărţi, în lim
bile română şi rusă. Cea de-a treia a fost tradusă abia acum, ea
reprezentând o culegere de texte programatice ale Mişcării Eura-
sianiste Internaţionale, ea purtând titlul “Misiunea Eurasianistă”.
Efortul de a traduce aceste cărţi a fost realizat în comun cu tine
rii mei prieteni, coechipieri şi părtaşi de idei. Juristul şi jurnalistul
Ghenadie Vaculovschi mi-a fost alături în munca asupra primelor
două lucrări, iar sociologul Octavian Racu m-a secondat la tra
ducerea celorlalte două. Astfel, cititorul din Republica Moldova şi
din România are posibilitatea şi privilegiul să se familiarizeze cu
ideile unuia dintre cei mai reprezentativi gânditori ai momentului,
cunoscut nu doar în mediul academic din Rusia, ci şi în întreaga
lume.
Lucrarea ”Relaţii Internaţionale ” nu este doar un manual de o
ţinută ştiinţifică excelentă, extrem de util tuturor celor care predau
sau studiază această disciplină la universităţi. Asta pentru că ală
turi de expunerea riguroasă a tuturor şcolilor, orientărilor şi ten
dinţelor din domeniul RI, autorul-vine cu propria viziune asupra
realităţilor ce se manifestă la scară globală. Arătând maniera în
care s-au derulat relaţiile internaţionale pe parcursul istoriei, dar şi
conceptualizările teoretice care le-au însoţit, le-au anticipat sau le-
au succedat, Dughin formulează cu o vigurozitate argumentativă
impresionantă o nouă platformă de abordare a acestora.
Unul dintre meritele incontestabile ale concepţiei avansate de că
tre teoreticianul rus este că ea reprezintă o metodă sigură de de
păşire a clişeelor de gândire, de renunţare categorică la dogmele
ideologice sufocante, ce mortifică orice spirit critic şi capacitate de
înţelegere profundă a realităţilor care ne înconjoară. O astfel de
abordare este de o importanţă vitală mai ales acum, când societă
ţile post-comuniste au fost împinse în menghina paradigmei libe
rale, a occidentocentrismului şi eurolatriei. în aceste condiţii atât
3
RE L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
domeniul ştiinţelor socio-umane, cât şi întreaga zonă a spaţiului

public, populată cu experţi, media-staruri şi politicieni convertiţi
la religia drepturilor omului, a „societăţii de piaţă”, a globalismului
neoliberal de factură americană şi a „corectitudinii politice”, s-au
pomenit de-a valma în postura de imitatori ai unor modele străine,
percepute ca fiind axiomatice, sacrosancte, obligatorii şi benefice
pentru popoarele noastre. Prin urmare, debarasarea de condiţia
dezonorantă de ostatici intelectuali ai noii ideologii totalitare, ce a
succedat comunismul şi a produs o soft-ocupaţie politică, econo
mică, culturală, educaţională şi, mai larg, civilizaţională, emanci
parea noastră are toate şansele să se producă şi datorită cunoaşterii
operei lui Aleksandr Dughin.
Cartea de faţă este cu atât mai necesară, cu cât în spaţiul ex-co-
munist ştiinţele socio-umane sunt croite în continuare după ca
lapoadele ideologice vetuste ale Modernităţii, cu tot apanajul său
de mituri. Printre acestea un loc de frunte le revine darwinismului
(inclusiv celui social), antropocentrismului, scientismului, pro
gresismului, determinismului economic, individualismului etc. în
cazul nostru situaţia se agravează printr-o viziune sumară asupra
istoriei şi culturii naţionale, amputate de la dimensiunea ei creş
tină, fără de care orice exerciţiu cultural sau academic este unul
steril. Desigur, un asemenea instrumentar ştiinţific îngust nu poa
te decât să îndoctrineze, să inoculeze viruşi intelectuali extrem de
periculoşi în minţile tineretului studios, să anchilozeze orice elan
orientat spre spargerea tiparelor.
Cititorului acestei cărţi i se oferă o ocazie formidabilă de a intra
în contact cu o multitudine de nume de anvergură internaţiona
lă, teoreticieni ai RI, geopoliticieni, filosofi, sociologi, economişti
etc., ceea ce poate servi nu doar drept bază pentru reţinerea unor
idei-cheie ale acestora, ci şi drept sursă de inspiraţie pentru aduna
rea unei biblioteci solide, ce ar putea face cinste oricărui intelectual
de vocaţie.
Partea finală a acestei lucrări cuprinde o expunere riguroasă a Te

oriei Lumii Multipolare, văzută de către autor ca fundament teore
tic pentru articularea unei noi concepţii asupra viitorului, concep
ţie de o necesitate stringentă. Menirea de bază a acesteia constă în
respingerea categorică şi ireconciliabilă a hegemoniei globale ame
ricane, care ţinteşte desuveranizarea şi vasalizarea tuturor ţărilor,
uniform izarea şi m asificarea tuturor popoarelor şi com unităţilor

prin ştergerea o rică re i form e de identitate colectivă. D em ontând
piesă cu piesă eşafodajul argum entativ al sin g uru lui im periu global
existent la ora actuală, S U A , autorul accentuează un aspect care de
cele mai m ulte ori scapă observato ru lu i relaţiilor internaţionale: cu
excepţia de rigoare, în ultim ele d ecenii practic fiecare ţară a lum ii,
indiferent de d im en siu n ile acesteia, riscă să ajungă nu un subiect al
dreptului internaţional, ci un obiect al geopoliticii im periale am e
ricane. în această co nju n ctu ră, m enţinerea iluziei despre indepen
denţa statelor naţionale devine contraproductivă.
Prin urm are, se im p u ne reorganizarea întregului spaţiu planetar,

însă în baza u n o r p rin cip ii cu totul diferite decât cele ale globali-
zării neoliberale. Ia r subiectul de bază al noii arhitecturi m ondiale
urm ează să fie civilizaţia, o entitate m ult m ai largă decât cea a unui
stat naţional. în faţa p erico lu lu i d izolvării tuturor popoarelor, etn i
ilor, culturilor, lim b ilo r, religiilor şi tradiţiilor, A leksan d r D u g h in
afirm ă în m o d categoric: lum ea sau va fi m ultipolară, sau nu va fi
deloc.
Este vorba despre o concepţie deschisă, expusă pe larg de către

geopoliticianul, filosoful, sociologul şi politologul rus în special în
cele două lu cră ri fundam entale ale dom niei sale, „ A Patra Teorie
Politică” şi „Teoria L u m ii M ultipolare”. Ia r deoarece avem de a face
cu o invitaţie la un dialog sau, aşa cum se exprim ă autorul, cu un
îndem n la p olilo cviu , m isiu n ea istorică a intelectualilor, a elitei n a
ţionale este să se in clu d ă hotărât în acest efort ideologic m agistral,
atât de necesar p entru identificarea căii de ieşire din im pasul în
care s-a p om enit om enirea la ora actuală. Avalanşa de evenim ente
internaţionale din ce în ce m ai terifiante, precum şi starea fireas
că de revoltă şi de respingere a unor rânduieli um ilitoare im puse
din exterior, ne pune în faţa unei dilem e care ar putea fi form ulată
astfel: la întrebarea dacă este vorba despre sfârşitul lu m ii sau doar
despre sfârşitul „acestei lu m i”, orice om norm al ar prefera să opteze
în favoarea u ltim ei variante. în lo cu l „sfârşitului istoriei”, preferăm
un nou început. Libertatea cu care ne-a înzestrat Creatorul ne dă
şansa ca p rin gândul şi fapta noastră să am ânam finalul implacabil.
O p tim ism u l creştin este cel care poate şi trebuie să ne scoată din
starea de am orţeală volitivă şi mentală. V iito ru l va fi aşa cum îl
vom profetiza şi îl vom crea noi înşine. D a r cu o singură condiţie:
„N ihil sine D eo !” (lat: „N im ic fără D u m n e ze u !”). Iată deviza ce ar

putea ajuta elita naţională să iasă din m laştina conceptuală în care
s-a prăbuşit sub presiunea vrem urilor. înainte de a căpăta expresie
politică şi juridică, modelul unei alte lum i trebuie conceptualizat
de către cei aleşi, cei care îşi recunosc vocaţia de luptători. C a de
obicei în istorie, şi de această dată lupta de idei va precede m ate
rializarea unui nou proiect de anvergură mondială, de reaşezare
a lum ii pe nişe temelii izvorâte din tradiţie şi conjugate cu suflul
acestui început de mileniu.
Aducem sincere mulţumiri conducerii Institutului de Relaţii In

ternaţionale din Moldova (IRIM ), personal dom nului rector, V a
lentin Beniuc, din partea Universităţii Populare pentru o colabora
re rodnică ce se materializează în apariţia acestei cărţi.
Iu r ie Roşea
INTRODUCERE
Relaţiile Internaţionale ca disciplină
academică
Pentru prima dată Relaţiile Internaţionale1au început să se contu
reze ca şi disciplină de sine stătătoare în contextul ştiinţei politice
la începutul sec. X X . Prima catedră cu o astfel de denumire a fost
fondată în anul 1918 la Universitatea din Wales din Anglia. După
care, practic imediat au apărut catedre asemănătoare în SUA şi în
Elveţia (Geneva). La începutul anilor 1920, imediat după înche
ierea Primului Război Mondial, la Şcoala Economică din Londra
s-a deschis o facultate de Relaţii Internaţionale, care pentru prima
oară a început să elibereze diplome pentru o astfel de disciplină.
Universitate de sine stătătoare, care se ocupă exclusiv cu studierea

Relaţiilor Internaţionale, a devenit Institutul Universitar de Studii
Internaţionale din Geneva, fondată prin implicarea activă a Ligii
Naţiunilor în anul 1927. în această universitate pentru prima dată
au fost susţinute examene de doctorat având ca obiect această dis
ciplină, fapt ce a finalizat instituţionalizarea sa la nivel academic.
Din anul 1944 în Uniunea Social Sovietică este deschis Institutul

de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova, cu obiect pri
oritar de activitate având educaţia şi cercetarea ştiinţifică în acest
domeniu.
Relaţiile Internaţionale au devenit disciplină în contextul direc

ţiei generale a ştiinţei politice contemporane, care a început să se
dezvolte activ din sec. X IX în Europa, deşi primele tratate de poli
tică, inclusiv despre relaţiile între State,2 au apărut încă în Antichi
tate. Dar, ca disciplină de sine stătătoare a ştiinţei politice şi în par
ticular, Relaţiile Internaţionale s-au constituit în ultimii 200 ani.
De asemenea, ca o ramură separată în cadrul ştiinţelor politice,
1. Trebuie să se facă diferenţa dintre Relaţiile Internaţionale ca disciplină de relaţiile internaţionale ca

obiect al acestei discipline. în prim ul caz, vom scrie această expresie cu litere mari (in acest caz este
vorba despre ştiinţă ), In al doilea caz — cu litere mici (in acest caz este vorba despre câmpul de relaţii
dintre State cu alţi actori).
2. în acest m anual o serie de term eni (in special, «Stat», «Imperiu», «Politic») se scrie cu litere mari, aşa
cum este acceptat in literatura internaţională despre cultura social-politică.
7
REL IILE J N T E R N A T I Q m a l
Relaţiile Internaţionale s-au remarcat în acel moment istoric, când

du p ă evenim entele dramatice din Primul Război Mondial europe
nii, prim ii fiind englezii, au conştientizat relaţia dintre procesele
politice Ia nivel mondial şi au început să îşi dea seama că domeniul
Relaţiilor Internaţionale reprezintă un fel de sistem, construit In
conform itate cu o anume paradigmă definită, şi deci urmează să
fie supusă studiului ştiinţific.
In acest fel, au început să se construiască premisele de bază în
d o m en iu l Relaţiilor Internaţionale, respectiv, structura lor, acto
rii prin cip ali (protagoniştii), legităţile şi procesele, interacţiunile
şi tran sform ările. D espre faptul dacă s-au definit toate acestea în
cele din u rm ă în tr-o ştiinţă strictă şi autentică sau totuşi vorba era
despre o „problem solving theory”, adică, despre teoria dezvoltată
în grab ă şi în acelaşi tim p în scopuri utilitare, discuţiile se poartă şi
în prezent. D ar în orice caz, istoria de o sută de ani a Relaţiilor In
ternaţionale ca disciplină de sine stătătoare din cadrul cercetărilor
ştiinţifice a contribuit la adunarea unui material teoretic, factologic
şi m etodologic. în baza căruia se poate analiza in - o d consecven,
şi sistematic această ramură a proceselor politice, a s ru
instituţiilor. Chiar şi cei care critică „pretenţiile a o îec ivi a
acestei discipline nu pot nega beneficiile şi relevanţa ei pen
ţelegerea realităţilor mondiale de politică externă şi, de asemenea,
ale proceselor care au loc în sfera interacţiunilor internaţiona ş
globale.
R| ca p ro d u s al filo so fie i p o litic e M o d e rn e
(e u ro c e n trism u l)
D e la b u n în c e p u t, in trâ n d în contact cu disciplina Relaţii Inter
n aţio n ale, treb uie luat în consideraţie faptul că aceasta a apărut
în E u r o p a sec. X X , p rin urmare, poartă amprenta conceptuală a
e p o c ii m o d e rn e în faza ei pozitivistă. De aceea, tradiţia sociologică
in sistă asu p ra categ o risirii orientărilor clasice din cadrul Relaţiilor
In tern aţio n ale (re alism , liberalism şi marxism) drept pozitiviste.
A d ică , teoriile fundamentale ale Relaţiilor Internaţionale se for
mează în cadrul topicii ştiinţifice clasice moderne, unde subiectul
(gnoseologia) şi obiectul (ontologia) sunt foarte clar diferenţiate.
Domeniul obiectelor reale şi a relaţiilor obiective între ele repre
zintă on tologia constantă şi recunoscută în mod univoc de către
toate şcolile clasice ale Relaţiilor Internaţionale, care există indife-
rent de faptul, cum este înţeleasă de către cercetători. Anume pre

zenţa acestei ontologii independente permite să considerăm Re
laţiile Internaţionale ca fiind o ştiinţă ca atare şi să fundamentăm
posibilitatea construirii unei teorii detaşate şi dezinteresate, ca o
reflecţie subiectivă a obiectivităţii necondiţionate. în acest sens,
Relaţiile Internaţionale se încadrează integral în categoria celor
lalte discipline social-politice, care recunosc realitatea pozitivă a
proceselor, dimensiunilor şi obiectelor studiate de către aceasta.
Cu alte cuvinte, Relaţiile Internaţionale diferenţiază evident sfera
realităţii obiective (ontologia) de reprezentarea sa subiectivă (gno-
seologia), subliniind această trăsătură specifică - analizând felul
în care realităţile obiective se transformă în percepţii subiective,
eliberând această percepţie subiectivă de subiectivismul necritic şi
de proiecţiile ilicite ale voinţei, ridicate la nivelul subliminal la sta
tutul de constatare obiectivă („profeţiile care împlinesc de la sine”,
după R. Metrom sau wishfull thinking). Cât de bine este efectuată
această delimitare - se poate aprecia în mod diferit, reprezentanţii
celor mai moderne abordări din domeniul Relaţiilor Internaţiona
le, care aplică metodologia postmodernistă, pun acest curent sub
un mare semn de întrebare. Astfel se conturează încă un o serie de
teorii din sfera Relaţiilor Internaţionale, numită „postpozitivistă”
şi care porneşte de la recunoaşterea unei legături prea strânse şi ne
supuse reflecţiei asupra legăturii între gnoseologie şi ontologie în
versiunile clasice din sfera Relaţiilor Internaţionale (teoria critică,
constructivismul), sau pun sub semnul întrebării în general exis
tenţa ontologiei, identificând obiectul acestei discipline cu textul,
ce urmează a fi deconstruit (postmodernismul în Relaţii Interna
ţionale). Dar pentru a înţelege pretenţiile şi metodologiile critice
ale postpozitiviştiilor în Relaţiile Internaţionale, este necesar să
fie examinate abordările pozitiviste, care devin în postpozitivism
obiectul de bază al analizei sociologice şi al deconstrucţiei filoso
fice. Teoriile clasice din RI (realismul, liberalismul, marxismul)
sunt ferm convinse că analizează Relaţiile Internaţionale ca pe o
realitate obiectivă, ce se supune înţelegerii logice, raţionale şi de
taşate. Obiectul teoriilor postpozitiviste nu este această „realitate
obiectivă”, ci constructele sociologice create de înşişi specialiştii
în RI în calitate de simulacru al realităţii sau de proiecţie intere
sată a acesteia. Iată de ce în RI postpozitivismul poate fi asimilat
sociologiei şi abordării sociologice în ansamblu, fapt ce permite
9
fundamentarea necesităţii existenţei unui domeniu ştiinţific apar
te - Sociologia Relaţiilor Internaţionale, în care mai pot fi incluse
acele teorii politice dintre cele clasice (realismul sociologic al lui R.
Aron, parţial Şcoala Engleză etc.), care apelau într-o măsură sau
alta la sociologie. Cea amplă dezvoltare conceptuală a Sociologiei
Relaţiilor Internaţionale este realizată de către exponenţii curentu
lui postpozitivist, cunoscut ca „sociologie istorică” (F.Halliday, J.
M.Hobson, S. Hobden etc).
Cele trei valuri de dezbatere în Rl

în istoria Relaţiilor Internaţionale ca ştiinţă se evidenţiază câteva
valuri de dezbateri magistrale, care au determinat constituirea dis
ciplinei şi i-au conferit profilul pe care îl are la ora actuală.
P rim e le dezbateri am ple au avut loc între realişti şi lib e rali (id e
alişti) între an ii 1930-1940. R e aliştii insistau asupra caracterului
fun d am en tal al statelor naţionale şi fundamentau principiul „anar
hiei în R elaţiile In tern aţio n ale”. Liberalii apărau eficienţa struc
tu rilo r su p ran aţio n ale şi aduceau argumente în susţinerea Ligii
N aţiu n ilo r. Pe p a rcu rsu l acestor dezbateri s-a format o serie de
concepte teoretice fun d am en tale, o parte dintre care era recunos
cută de toate şcolile, ia r o altă parte era contestată de către unele
dintre acestea. Pe p arcu rsu l discuţiilor s-au format şcolile de bază,
care au căpăptat între tim p şi propriile denumiri.
Al doilea val de dezbateri a avut loc între anii 1950-1960 şi vizau

bazele metodologice ale R I3. Reprezentanţii RI s-au divizat în două
grupuri: tradiţionaliştii, care urmau schemele clasice de descriere a
proceselor din politica internaţională cu generalizări teoretice şi cu
recomandări practice, dar fără o analiză critică detaliată a metode
lor şi a criteriilor; iar de cealaltă parte se situau behavioriştii, care
considerau că RI, ca şi oricare altă ştiinţă socială şi politică, trebuie
să se întemeieze pe nişte reguli riguroase şi clare, pe date statistice,
pe fapte verificabile, pe metodologii stricte. Behavioriştii insistau
asupra concentrării atenţiei pe com portam entul oam enilor şi pe
rolul lor în structurile sociale. Behavioriştii, în particular Morton
Kaplan4, au introdus în RI conceptul de „analiză sistem ică”, pro
punând să se facă o distincţie netă între sistemele analizate - siste-
3. Guzzini S. Realism in internaţional reiations and International politieal econom v: the continuing story
oî a cieath foretold. New York: Routledge.1998.
4. Kaplan M. System and Process in International Politfcs. NY: Wiley, 1964
IO
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E ________
mul politic global, blocurile, grupurile de state, u n ită ţi substatale

şi până la nivelul persoanei. Pe parcursul celui de-al doilea val de
dezbateri au fost precizaţi parametrii ştiinţifici principali şi criteri
ile din cadrul RI.
A l tr e ile a v a l d e d e z b a t e r i s -a d e s fă ş u ra t d e la în c e p u tu l a n ilo r
1 9 8 0 în t r e r e p r e z e n t a n ţ ii p o z it iv is m u lu i şi p o s tp o z itiv is m u lu i în
R I. E l v iz a f u n d a m e n t e le e p is te m io lo g ic e a le R I ca ş tiin ţă în lu
m in a t e n d in ţ e lo r p o s tm o d e r n is te , p u n â n d su b s e m n u l în tr e b ă r ii
to p ic a ş t iin ţ if ic ă d e b a z ă a M o d e r n it ă ţ i i : s e p a ra re a c a rte z ia n ă a
s u b ie c tu lu i d e o b ie c t şi p r in c i p i u l a u to n o m ie i c o n ş tiin ţe i şi a r e
a lită ţii, p e c a re s -a în t e m e ia t ş tiin ţa c la sic ă . P o s tp o z itiv is m u l n u
e ra o o r ie n t a r e s p e c ific ă d o a r p e n t r u R I, ci re p re z e n ta o p ro ie c ţie
a p r i n c i p i i l o r filo s o fic e şi s o c io lo g ic e a le p o s tm o d e r n is m u lu i (s a u
a le p o s t s t r u c t u r a lis m u lu i) a s u p ra a c e s te i d is c ip lin e . A l tr e ile a v a l
d e d e z b a t e r i a u c o n d u s la d is ta n ţa r e a d in t r e c e rc u r ile ş tiin ţific o -te -
o r e tic e , c a re se o c u p a u î n m o d p r o fe s io n a l d e R I, u n d e p o s tm o -
d e r n is m u l c u n o a ş te o r ă s p â n d ir e d e s tu l d e la rg ă şi este cel p u ţin
lu a t în c o n s id e r a ţ ie d e c ă tr e m a jo r ita te a te o r e tic ie n ilo r, p r e c u m şi
d e c ă tre p o l i t i c i e n i i şi f u n c ţ io n a r ii, a le c ă ro r a c tiv ita te este le g a tă
d e s fe ra r e l a ţ i i l o r in t e r n a ţ io n a le , u n d e te o r iile p o s tm o d e rn is te a u o
r ă s p â n d ir e d e s tu l d e re s trâ n s ă , f iin d d e c e le m a i m u lte o r i ig n o ra te .
R I c a s fe ra a c u n o a ş te r ii te o r e tic e este s tr u c tu r a tă în b a z a c e lo r
tr e i v a lu r i d e d e z b a t e r i şi s -a f o r m a t în p ro c e s u l d e s fă ş u ră rii aces
to ra .
Partea 1
Paradigmele pozitiviste din Rl

(teoriile clasice)
1.1 Realismul (prima paradigmă)
1 .1 .1 .Premisele teoretice ale realismului. Bazele filo
sofice
Realismul în Rl ca una dintre principalele paradigme
Realismul în Relaţiile Internaţionale (paradigma realistă) este una
dintre cele mai dezvoltate şi răspândite şcoli ştiinţifice. Polemica
realiştilor cu liberalii (a doua şcoală ca importanţă şi extindere) a
contribuit la elaborarea principiilor, conceptelor şi metodelor de
bază, elaborarea legităţilor recunoscute şi la conturarea limitelor
competenţei acestei discipline. Tocmai de aceea este logic faptul ca
prezentarea Relaţiilor Internaţionale să înceapă anume de la expu
nerea abordării realiştilor. M
Realiştii au propus o serie de principii, care au fost accepta
te până la un punct de către reprezentanţii tuturor celorlalte cu
rente din cadrul Relaţiile Internaţionale, chiar dacă interpretarea
acestora era una diferită. Astfel, de exemplu, realiştii au introdus
două concepte de bază - anarhia în Rl şi statocentrismul (statul
ca singura instituţie de adoptare a unor decizii suverane în poli
tica internaţională). La rândul lor, în elaborarea propriilor teorii,
realiştii porneau de la autorii clasici ai ştiinţelor politice din epoca
modernă, inclusiv părinţii fondatori ale teoriilor contemporane ale
Statului: N. Machiavelli, T. Hobbes, J. Bodin. Teoriile de bază ale
realiştilor provin din ideile acestor filosofi politici.
La baza curentului realist din Rl şi, mai larg, a discursului general
al acestei discipline stă principiul statului naţional contemporan
ca actor principal. Astfel, întreaga sferă a relaţiilor internaţiona
le este în primul rând (iar pentru realişti - exclusiv şi absolut) un
câmp de interacţiune a statelor suverane. La nivel teoretic acest
lucru rezultă din trei aspecte politico-filosofice cheie: „Principile”
(N. Machiavelli), „Leviatanul” (T. Hobbes) şi „Suveranul” (J. Bo-
d in )v C e le tr e i a s p e c te , r id ic a te la r a n g u l te o r ie i s ta tu lu i m o d e r n ,
au fo s t p u s e la te m e lia d r e p tu lu i in te r n a ţio n a l e u ro p e a n (Jus P u -
b lic u m E u r o p e u m ) d u p ă în c h e ir e a r ă z b o iu lu i d e 3 0 d e a n i, fiin d
c o n s fin ţite p r i n T r a ta tu l d e la W e s tfa lia şi p r im in d n u m e le de sis
te m u l d e la W e s fa lia . A s tfe l, te o r ia s -a tr a n s fo r m a t în p ra c tic ă . J.
H o b s o n 5 n u m e ş te o r d in e a m o n d ia lă W e s tfa lia n ă , în care ro lu l de
a c to r p r in c ip a l defacto şi dejure î i r e v in e s ta tu lu i n a ţio n a l, „T eo ria
M a r i i E x p lo z ii d in R e la ţ iile In te r n a ţio n a le ”, as tfe l s u b lin iin d fa p tu l
că, în c e p â n d c u e p o c a p ă c ii d e la W e s tfa lia , o astfel d e a b o rd a re a
s ta tu lu i este p r iv it ă n u d o a r c a u n a p r e d o m in a n tă , c i u n iv e rs a lă ,
n o r m a tiv ă şi s in g u r a p o s ib ilă .
D e a ic i p o a te fi tra s ă u r m ă to a r e c o n c lu z ie : sfe ra r e la ţiilo r in te r

n a ţio n a le e s te te r e n u l d e in te r a c ţ iu n e în tr e s tatele n a ţio n a le , care
a p a r a ic i c a a c to r i d e b a z ă . A c e s t p r in c ip iu este re c u n o s c u t d e re
p r e z e n ta n ţii t u t u r o r p a r a d ig m e lo r p o z itiv is te d in c a d ru l R I, s in
g u r a d e o s e b ir e c o n s tâ n d î n fa p tu l că r e a liş tii a b s o lu tiz e a z ă S ta tu l
şi r e fu z ă să r e c u n o a s c ă im p o r t a n ţ a o r ic ă r o r a lto r fa c to ri tr a n s n a
ţ io n a li şi d e p o lit ic ă in t e r n ă în p r o c e s u l s tr u c tu r ă r ii s is te m u lu i d e
r e la ţii in t e r n a ţ io n a le , în t i m p ce lib e r a lii d in c a d r u l R I, d im p o t r iv ă ,
c o m p le te a z ă n o m e n c la t o r u l a c e s to r a c to r i c u a lţii - C o r p o r a ţ iile
T r a n s n a ţio n a le , O r g a n iz a ţ iile N e g u v e r n a m e n t a le etc. M a r x iş t ii d in
c a d r u l R I c o n s id e r ă c ă a lă t u r i d e f a c to r ii in te r s ta ta li o i m p o r t a n
ţă d e c is iv ă o a u c o n t r a d ic ţ iile d e c la să , d e o a re c e , p o t r i v i t te o r ie i
m a r x is te , a tâ t c la s a b u rg h e z ă ,^ c â t şi p r o le ta r ia tu l, s u n t p r in d e f in i
ţie in t e r n a ţ io n a le şi, p r i n u r m a r e , in te r e s e le lo r d e p ă ş e s c g r a n iţe le
S ta te lo r n a ţio n a le .
A c u m să a n a liz ă m m a i î n d e t a liu c â te v a p o s tu la te te o r e tic e , c a re

s ta u la b a z a în ţ e le g e r ii n a t u r i i , a f u n c ţ ii l o r şi a s t r u c t u r ilo r S ta tu lu i
m o d e r n , a ş a c u m s u n t d e s c ris e a c e s te a d e c ă tre p ă r i n ţ i i fo n d a t o r i
a i filo s o fie i p o l i t i c e a e p o c ii m o d e r n e .
„Principele" (N. Machiavelli)

U n u l d i n t r e p r i m i i t e o r e t ic ie n i a i S ta tu lu i m o d e r n a fo s t filo s o fu l
it a lia n N i c c o l o M a c h i a v e l l i ( 1 4 6 9 - 1 5 2 7 ) . M a c h ia v e lli îşi c o n c e n
tr e a z ă a t e n ţ ia a s u p r a f i g u r i i „ P r i n c ip e l u i ”6, d a r în ţe le g e p r i n acest
c o n c e p t n u o c o n d u c ă to r m o n a r h ic tr a d iţio n a l, al c ă ru i g u v e rn a re
5. Hobson J.M. The Eurocentric Conception o f World Politics: Western International Theory, 1760-2010.
Cambridge: Cam bridge Universîty, 2011.
6N . Machiavelli Principele. MoscoVa^Planeta, 1990
13
se în te m e ie a z ă p e t r a d i ţ i i şi e s te g a r a n ta tă d e in e r ţ i a is to ric ă , so~
d a lă şi p o litic ă , p e c a re tr e b u ie să o u r m e z e , c i u n „ n o u Principe*
a d ic ă u n o m p o litic c a re u r m e a z ă să c re e z e S ta tu l, s is te m u l politic
p o r n in d d e la z e ro , b a z â n d u -s e p e v o in ţ ă şi r a ţ iu n e . A n u m e u n ast
fe l d e „ n o u P r in c ip e ” î l in te r e s e a z ă p e M a c h ia v e lli î n p r im u l rând,
d e o a re c e el se c o n f r u n t a c u o b ie c t iv u l f u n d a m e n t ă r ii c re a tiv ită ţii
p o litic e b a z a te p e s p ir it r a ţ io n a l, v o in ţ ă şi e fic ie n ţă .
M a c h ia v e lli a n a liz e a z ă (s a u c o n s tr u ie ş te ) u n n o u obiect politic,

c a re n u a m a i e x is ta t în E v u l M e d i u e u r o p e a n şi în A n tic h ita te : este
v o r b a d e u n S ta t m o d e r n , c a re r e p r e z in t ă u n a p a ra t d e o rganizare
e fic ie n tă a s o c ie tă ţii în in te re s e le c o n d u c ă to r u lu i ( n o u lu i P rin c ip e ),
d a r c a re a re n e v o ie d e u n te s t d e e fic ie n ţă . N o u l P r in c ip e , spre de
o s e b ire d e v e c h iu l P r in c ip e , n u t r e b u ie p u r s im p lu d o a r să-şi păs
tre z e p u te re a în s o c ie ta te a c a re îi e s te în c r e d in ţ a t ă , c u tr a d iţiile şi
r e g u lile p r o fu n d în r ă d ă c in a te , p e c a re a c e s ta a r tr e b u ie d o a r să le
u r m e z e , c i să c re e z e a c e a s tă s o c ie ta te şi a c e s te r e g u li, u r m â n d ca în
p ro c e s u l acestei c re a ţii s ă -ş i c o n s o lid e z e p u te r e a şi s ă -ş i d e m o n
s tre ze p r in fa p te e fic ie n ţa . I n a c e la ş i t im p , M a c h ia v e lli consideră
re lig ia şi t r a d iţ iile ca f iin d n iş te c o n s tr u c te a r t if ic ia le a le celor, că
ro ra Ia t im p u l lo r le -a r e v e n it r o lu l d e “n o i P r i n c i p i , a c e ş tia în te
m e in d t r a d iţ iile p o litic e şi s o c ia le ce s ta u la b a z a in e r ţ ie i p o litic e
şi c u ltu r a le . O a s tfe l d e r e la ţie c u r e lig ia a d e t e r m i n a t in te rz ic e re a
lu c r ă r ilo r lu i M a c h ia v e lli d e c ă tr e V a t ic a n .
S ta tu l lu i M a c h ia v e lli n u a re n ic iu n a lt s e n s d e c â t c a in s tr u m e n t
d e g u v e r n a re a l „ n o u lu i P r in c ip e ”, m o t i v p e n t r u c a re to a te in s ti
tu ţ iile şi p r in c ip iile a c e s tu ia tr e b u ie să a ib ă î n m o d o b lig a to r iu un
scop r a ţio n a l şi să -ş i c o n fir m e p r o p r ia e fic ie n ţă . C a r a c t e r u l v o li
t iv al g u v e r n ă r ii este re s p o n s a b il d e s c h im b a r e a r e g u l i l o r p o litic e
a tu n c i c â n d s c h im b ă rile s u n t ju s tific a te d e a n u m i t e s c o p u r i. F o r
m u la „s c o p u l s c u ză m ijlo a c e le ”, d a c ă n u c a f o r m ă , a t u n c i c a şi c o n
ţin u t, se re fe ră în în tr e g im e la M a c h ia v e lli şi e s te a p lic a b ilă p e n tr u
în ţe le g e re a S ta tu lu i în filo s o fia p o lit ic ă a e p o c ii m o d e r n e în în tr e
g im e . A s tfe l, M a c h ia v e lli, în a ltă o p e r ă a sa, „ D i s c u r s u r i l e a s u p ra
p r im e i d e c a d e a lu i T itu s L iv iu s ” 7 se p r o n u n ţ ă în a p ă r a r e a id e ilo r
re p u b lic a n e , ceea ce p e r m it e in t e r p r e t a r e a f i g u r i i „ n o u l u i P r in c i
p e ” ca p e u n p o r tr e t c o le c tiv a l p u t e r ii p o lit ic e , i n d i f e r e n t d e fa p tu l
d a c ă aceasta p o a r tă u n c a ra c te r u n ip e r s o n a l ( m o n a r h i c ) s a u c o le c -
7. N. Machiavelli, Principele. Discursurile asupra primei decade a lui Titus Livius Moscova A-/hulea
elastica, 2009
IA
tiv (republican). în ambele cazuri cel mai important este faptul că

Statul este conceput ca un mecanism pur instrumental al exercită
rii puterii, unde totul se reduce la eficienţa preluării şi menţinerii
puterii de către elita guvernantă („noul Principe”), precum şi la
extinderea şi apărarea teritoriilor naţionale, funcţie ce reprezintă
obligaţia de bază a guvernanţilor şi constituie unul dintre criteriile
de bază ale eficienţei şi stabilităţii guvernării acestora.
O particularitate a filosofiei politice a lui Machiavelli, acceptată

de către majoritatea filosofilor politici din epoca modernă, constă
în separarea sferei morale în două componente: morala personală
şi morala de Stat. Dacă morala personală reprezintă un tribut adus
tradiţiei şi nu este obiectul unei interpretări raţionale, afirmă Ma
chiavelli, atunci morala guvernării de Stat, dimpotrivă, se reduce
la eficienţa în atingerea obiectivelor propuse şi din acest motiv, în
anumite condiţii, poate să intre în conflict cu normele morale per
sonale. Astfel, Machiavelli afirmă că în numele preluării şi menţi
nerii puterii, „noul Principe” poate recurge în cazuri excepţionale
la fapte imorale: otrăvire, în şelăto rie, asasinat, violenţă, m ituire,
minciună etc., care sunt justificate p rin interesele guvernării în
sine sau prin interesele Statulu i (de exem plu, apărarea integrită
ţii sale teritoriale). M a c h ia v e lli nu atentează la m o rala personală,
considerând că aceasta are tot d rep tu l la existenţă, fiind o n o rm ă
exhaustivă de comportament p e n tru cetăţenii de rând. în să în ceea
ce-1 priveşte pe Principe, în calitate de m o rală d o m in an tă apare un
set de criterii şi aprecieri, reguli şi p ro ce d u ri cu totul diferite, care
sunt estimate în funcţie de eficienţa în atingerea sco p u rilo r p ro p u
se, şi, respectiv, în funcţie de m en ţin erea la g uvernare şi apărarea
intereselor naţionale ale Statului.
Chiar dacă majoritatea ce rce tăto rilo r ap reciază ideile lu i M a c h ia
velli ca fiind cinice şi imorale (exp resia „bătrânul N ic k ” d in slang-
ul politic englez se foloseşte u n e o ri drept sin o n im p entru D iavo l),
influenţa acestuia asupra 'g ân d irii p olitice a p erioadei m oderne
este una imensă.
Leviatanul (T. Hobbes)

U n alt teo retician im p o rta n t al Statului naţional m o d ern a fost
filosoful eng lez T h o m a s H o b b e s ( 1588-1679). In elaborarea acestei
teorii H o b b e s p o rn e şte de la p e sim ism u l antropologic, adică de la
15
RE L AŢI I L E I N T E R N A T I O N A L E
c o n v in g e r e a c ă s ta r e a n a t u r a l ă a i n d i v i z i l o r , lă s a ţ i să se m a n i f e s t e !
d u p ă b u n u l l o r p la c , e s te a n a r h i a , v i o l e n ţ a , e g o is m u l, p o ft a de a 1
s a tis fa c e n e c e s it ă ţile m a t e r i a l e p e s e a m a c e l o r l a l ţ i şi „ r ă z b o iu l tu- I
t u r o r a î m p o t r i v a t u t u r o r a ’, c e r e ie s e d i n a c e a s tă s ta r e . L u i H o b b e s 1
î i a p a r ţ in e c u n o s c u ta f o r m u l ă : „ h o m o h o m i n i lu p u s e s t” („ o m u l 1
p e n t r u o m e s te lu p ” ) . N a t u r a e g o is tă a o m u l u i î m p i e d i c ă fo rm a re a 1
u n e i s o c ie tă ţi a r m o n io a s e , a u n e i c o o p e r ă r i şi e x c lu d e a ltr u is m u l şi 1
s o lid a r it a t e a . In s ă o m u l e s te î n z e s t r a t c u r a ţ i u n e . A c e a s tă tră s ă tu ră 3
s u p lim e n ta r ă , c e le lip s e ş te a n i m a l e l o r (s a u s u p l i n i t ă î n c a z u l aces-
to r a c u i n s t i n c t u l ) , î l d e t e r m i n ă p e o m să c o n ş t i e n t i z e z e c a ra c te ru l 1
d is t r u c t iv a l s t ă r ii n a t u r a le şi să a ju n g ă l a c o n c l u z i a c ă e s te necesară 1 \
c r e a r e a u n o r l i m i t ă r i a r t i f i c i a l e p e n t r u „ l u p t a t u t u r o r a îm p o tr iv a l;
tu t u r o r a ” 8. A s tfe l, î n a c c e p ţia l u i H o b b e s , o a m e n i i d e s c o p e ră ne- | *
c e s ita te a u n u i „ c o n t r a c t s o c ia l”, a d ic ă a u n u i a c o r d d e b a z ă , în care ] i'
to a tă l u m e a r e n u n ţ ă î n m o d b e n e v o l l a r e a l i z a r e a n e l i m i t a t ă şi n e- J r
te m p e r a t ă d e n i m i c a p r o p r i i l o r d o r i n ţ e e g o is te î n fa v o a r e a u n u i
s is te m d e r e g u li g e n e r a l a c c e p ta te . î n s ă e g o i s m u l s t ă r ii n a tu ra le ,
a d ic ă în s ă ş i n a t u r a u m a n ă , p o t r i v i t l u i H o b b e s , r e c l a m ă c a te m p e
r a r e a v io le n ţ e i să fie e fe c t u a t ă d e c ă tr e o i n s t a n ţ ă , c a p a b ilă să p re - j
în t â m p i n e v i o l e n ţ a d e a s e m e n e a p r i n r e c u r g e r e a l a v io le n ţ ă . D in
a c e s t m o t i v i n s t a n ţ a i n s t i t u i t ă î n b a z a c o n t r a c t u l u i s o c ia l tr e b u ie să
fie p u t e r n ic ă , v ig u r o a s ă , să in s p ir e f r i c ă ş i g r o a z ă , s ă a p lic e v io le n ţa
în r a p o r t c u c e i c a re a r în c ă lc a r e g u l i l o r s t a b i l i t e şi a r t i n d e să re v i- ■
n ă l a s ta r e a n a t u r a l ă ( a n a r h i e ) . A s t f e l H o b b e s a ju n g e l a c o n c e p ţia
L e v ia t a n u lu i, u n m o n s t r u m a r i t i m b i b l i c c a r e i n s p i r ă g r o a z ă . L e v i
a ta n u l e s te u n z e u p ă m â n te s c , c r e a t d e o a m e n i î n p r o c e s u l în to c
m i r i i c o n t r a c t u l u i s o c ia l, m e n i t să p r e v i n ă n i m i c i r e a r e c ip r o c ă şi să
în f r â n e z e a n a r h ia . L e v i a t a n u l e s te S t a t u l m o d e r n .
S p re d e o s e b ir e d e S ta tu l t r a d i ţ i o n a l d i n E v u l M e d i u şi î n s p e c ia l
s p re d e o s e b ir e d e I m p e r i u , L e v i a t a n u l n u a r e n i c i o m i s i u n e , n ic iu n
fe l d e o b ie c t iv p o z i t i v s p i r it u a l s a u i s t o r i c , n i c i u n f e l d e m e n i r e d i
v i n ă . L e v ia t a n u l n u îş i p r o p u n e să c o r e c t e z e n a t u r a u m a n ă , H o b
b e s c o n s id e r ă c ă a ş a c e v a e s te i m p o s i b i l ş i n e r e a l i s t . L e v i a t a n u l , p u r
şi s im p lu , î m p i e d i c ă a n a r h i a ş i n i m i c i r e a fir e a s c ă a o m u l u i d e c ă tre
o m . î n a s ta c o n s tă î n c e p u t u l şi s f â r ş it u l f u n c ţ i e i s a le . L e v ia t a n u l
e s te c r e a t d e jo s , e s te u n p r o d u s a r t i f i c i a l , e s te r e z u l t a t u l u n e i c o n
c lu z ii r a ţ io n a le a o m u l u i c e i n t e r v i n e c a u r m a r e a î n ţ e l e g e r i i n a t u r ii
8 .T. Hobbes Leviatanul sau materia, form a şi p u tereau n U iS tat - bisericesc si civil // HnhKpc t c „ iari
In 2 voi. Moscova, 1991. Volum 2
16
L
RELAŢIILE INTERNATIONALE
sale s o c ia le ( m a i e x a c t, a n tis o c ia le ) .
O astfel d e în ţe le g e r e a S ta tu lu i d e v in e u n a d in t r e fo r m e le p r i n c i
p a le d e in te r p r e t a r e a p o l i t i c i i în e p o c a m o d e r n ă , şi î n t r - o m ă s u ră
sau a lta este a c c e p ta tă d e c ă tr e m a jo r it a t e a r e p r e z e n ta n ţilo r ş tiin ţe i
p o litic e m o d e r n e .
L e v ia ta n u l e s te u n a p a r a t a l v io le n ţ e i le g itim e (a ş a c u m a d e fin it
m a i tâ r z iu s o c io lo g u l M a r x W e b e r e s e n ţa S ta tu lu i), d e o a re c e e l este
u n p ro d u s a l c o n t r a c t u lu i şi în t r u c h ip a r e a u n u i p r in c ip iu r a ţ io n a l
d in in t e r io r u l o m u lu i, c a re îş i d e p ă ş e ş te a s tfe l s ta re a sa n a tu r a lă
(a n im a lic ă ). î n i n t e r i o r u l z o n e i d e c o m p e te n ţă a L e v ia ta n u lu i s o
c ie ta te a este o r g a n iz a tă în m o d d is c ip lin a t, n u e x is tă a n a rh ie . C u
to a te ac e stea , L e v ia t a n u l p o a te fi a n a liz a t c a o u n ita te d e s in e s tă tă
to a re , c a re a c ţio n e a z ă p o t r i v i t u n e i lo g ic i a u to n o m e , în c e p â n d c u
m o m e n tu l s e m n ă r ii c o n t r a c t u lu i s o c ia l. A c e a s tă u n ita te a p a re în
c a lita te d e in s ta n ţă a r a ţ i o n a l i t ă ţ i i c o le c tiv e , ce s ta b ile ş te r e g u lile d e
c o n d u ită a le i n d i v i z i l o r î n z o n a lo r d e in te r a c ţ iu n e şi c a re d is p u n e
d e u n p o te n ţ ia l d e f o r ţ ă p e n t r u a p e d e p s i p e o r ic in e a r ie ş i d in l i
m ite le a c e s to r r e g u li.
Suveranitatea (Jean Bodin)

A l tr e ile a a u to r p r o e m in e n t d i n filo s o fia p o lit ic ă a e p o c ii m o d e r
n e este fr a n c e z u l Je a n B o d in ( 1 5 3 0 - 1 5 9 6 ) . Jean B o d in s -a in te r e s a t
d e d ife r ite d o m e n ii, d e la te o lo g ie p â n ă la filo s o fia n a tu r a lă şi c h ia r
d e d e m o n o lo g ie , d a r id e ile lu i a u in f lu e n ţ a t c u p r e c ă d e r e d o m e n iu l
ş tiin ţe i p o litic e : e l e s te p r i m u l te o r e tic ia n a l c o n c e p ţie i d e s u v e ra
n ita te . D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l lu i B o d in , s u v e ra n e ste a c e l c o n
d u c ă to r, d e a s u p r a c ă r u ia n u e x is tă n ic io a ltă in s ta n ţă d e p u te r e , c u
e x c e p ţia lu i D u m n e z e u . î n sec. X V I , c â n d a t r ă it şi a s c ris B o d in ,
această c o n c e p ţie e ra în d r e p t a t ă î m p o t r i v a B is e r ic ii R o m a n o - C a -
to lic e , c a re in s is ta a s u p r a fa p t u lu i că, în a n u m it e c a z u r i, p o litic a
r e g ilo r e u r o p e n i tr e b u ie să se s u p u n ă n o r m e lo r c re ş tin e şi, în p a r t i
c u la r, să fie c o o r d o n a te în c h e s tiu n ile d e b a z ă c u p o z iţ ia P a p e i d e la
R o m a . B o d in o p u n e a a c e s te i v i z i u n i o c u to t u l a ltă id e e d e s p re S ta t
(p r o te s ta n tă , în e s e n ţă ), c a re n u tr e b u ie s ă -ş i p r o p u n ă a tin g e r e a
„ f e r ic ir ii o a m e n i l o r ” (c a la A r is t o t e l sa u în s c o la s tic a c a to lic ă ), c i
să r e p r e z in te o o r g a n iz a r e a r t if ic ia lă a v i e ţ i i p e t e m e iu r i r a ţ io n a le .
In s t r u m e n t u l d e b a z ă p e n t r u o a s tfe l d e o r g a n iz a r e r a ţ io n a lă este
s u v e ra n u l.
Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova
Exemplar legal Moldova
După Bodin, teza despre suveranitate ca trăsătură principală g

Statului modern a devenit una universal acceptată în ştiinţa po. ]
litică.
Statul suveran ca actor principal în Relaţiile Internaţi*

onale din epoca modernă
Dacă e să punem cap la cap cele trei teorii ale acestor trei clasici ]
ai ştiinţelor politice din epoca modernă, vom obţine structura de ]
bază a domeniului relaţiilor internaţionale. Reprezentanţii tuturor J
teoriilor clasice (pozitiviste) în RI sunt în mare parte cu toţii de
acord cu privire la această structură. însă, particularitatea realişti- I
lor în RI constă în faptul că ei privesc această structură ca pe una I
permanentă, imuabilă şi normativă. în accepţia lor, „Principele” j
Leviatanul şi suveranitatea reprezintă cele trei elemente perma- j
nente şi invariabile pentru toate interacţiunile, care sunt studiate j
în cadrul RI. Acest lucru înseamnă că pentru realişti:
- singurul subiect al relaţiilor internaţionale este Statul naţional, I
creat pe baza unui contract social, încheiat de către indivizi egoişti J
în scopul autoconservării şi care stabileşte o ordine în starea natu- j
rală animalică a anarhiei (Leviatan); j
- acest Stat naţional este condus de către o elită politică (de către I
„Principe”), care acţionează în baza eficienţei, voinţei şi cu scopul |
menţinerii puterii, ghidându-se de o morală diferită de cea comu- 1
nă sau în general, fără nici un fel de morală;
- acest Stat este unul absolut suveran adică, nu se supune niciu- |
nei instanţe superioare, care i-ar limita libertatea de acţiune sau ar
constrânge-o să ţină cont de orice altceva decât de propriile intere- |
se naţionale (suveranitate).
Aceste trei elemente constituie esenţa concepţiei realiste asupra I
relaţiilor internaţionale. Având de a face cu un actor cum este Sta
tul naţional contemporan, definit la nivel teoretic în parametrii săi j
fundamentali de către Machiavelli, Hobbes şi Bodin, se poate crea
un model teoretic al relaţiilor .internaţionale, interpretate nişte re
laţii între Statele naţionale suverane.
Şi aici apare un aspect foarte important: toate filosofiile politice j

de bază ale epocii moderne pornesc de la examinarea unui singur -j
Stat şi îşi construiesc teoriile dinspre centru spre periferie, unde se 1
18
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E
află g r a n iţe le a c e s tu i S ta t. L a fe l e s te s tr u c tu r a tă şi lo g ic a r e a liş tilo r :

S ta tu l este p r i n c i p a l u l a c to r a l r e la ţ iile in t e r n a ţ io n a le , d e o a re c e se
a u to d e fin e ş te p o r n i n d d e la s in e în s u ş i, n u d e a ltu l. A n u m e a c e as tă
p r io r it a t e a p o l i t i c i i in t e r n e a s u p r a c e le i e x te r n e stă la te m e lia f e n o
m e n u lu i s u v e r a n it ă ţ ii ( p r e c u m şi a p u t e r i i p o lit ic e sau a v io le n ţe i
le g itim e ). S ta tu l n a ţ io n a l e s te c o n s id e r a t a ic i c a o u n ita te a b s o lu tă ,
a u to s u fic ie n tă , c e îş i î n t e m e i a z ă a c tiv ita te a p e o lo g ic ă c o m p le t a u
to n o m ă .
In s ă s p e c ific u l R I c o n s tă î n e x a m in a r e a n u a u n u i s in g u r a c to r a l
r e la ţ iilo r in t e r n a ţ io n a le , c i a c â t o r v a - în in t e r a c ţ iu n e a lo r . A c e s t
lu c r u n e c e s ită c o n c e p t u a liz ă r i n o i.
Anarhia internaţională
Ş c o a la r e a lis tă î n R I , p o r n i n d d e la ş t iin ţ a p o lit ic ă a M o d e r n i
tă ţii, tr a g e u r m ă t o a r e c o n c lu z ie . S fe ra r e l a ţ i i l o r in t e r n a ţ io n a le ca
r e la ţii în t r e s ta te le s u v e r a n e e s te u n t e r e n a l a n a r h ie i (s a u a l h a o s u
lu i) , u n d e fie c a r e a c t o r ( S t a t ) a c ţ io n e a z ă n u m a i î n b a z a in te r e s e lo r
sale e g o is te . D a c ă , p o t r i v i t l u i H o b b e s , î n i n t e r i o r u l L e v i a t a n u l u i
a n a r h ia e s te î n d e p ă r t a t ă d e c ă tr e în s u ş i L e v ia t a n , a t u n c i î n a fa r a
lu i, d i m p o t r i v ă , a c e a s tă a n a r h ie în f lo r e ş t e . D i n a c e s t m o t i v l u p t a
p u r t a t ă î n t r e s ta te le s u v e r a n e e s te u n f e n o m e n fir e s c d e m a n if e s t a
re a în s ă ş i n a t u r i i r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e c a lu p t ă i n t r e m a i m u l ţ i
L e v ia t a n i. S t a t u l s u v e r a n n u se s u p u n e n i c i u n e i a lte in s t a n ţ e s u p e
r io a r e , p r i n u r m a r e S t a t u l se g h i d e a z ă î n r e l a ţ i i l e c u a lte S ta te d o a r
d e in te r e s e le , d o r i n ţ e l e ş i p o s i b i l i t ă ţ i l e p r o p r i i . A c e s te in te r e s e , d o
r i n ţ e şi p o s i b i l i t ă ţ i s u n t c a lc u la t e şi î n f ă p t u i t e d e c ă tr e e l i t a p o l i t i c ă ,
a d ic ă d e c ă t r e P r i n c i p e , c a r e e s te c a p a b il să îş i d e m o n s t r e z e e f i c i e n
ţa g u v e r n ă r i i s a le , s ă m e n ţ i n ă p u t e r e a şi să a t i n g ă ( p r i n o r ic e m i j
lo c ) o b i e c t i v e l e p r o p u s e . A s t f e l, p o l i t i c a e x t e r n ă a s t a t u lu i d e v i n e
o c h e s t iu n e e x c lu s iv ă a a c e le i i n s t a n ţ e , c a r e î n t r u c h i p e a z ă L e v i a t a
n u l, a d ic ă o c h e s t i u n e a p u r t ă t o r i l o r s u v e r a n i t ă ţ ii s a u a P r i n c i p e l u i
( i n d i v i d u a l s a u c o l e c t i v ) . N u e x is t ă n i c i u n a lt f a c t o r s u p l i m e n t a r
p e n t r u e v a lu a r e a c a l i t a t i v ă a m e d i u l u i r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e : e s te
u n t e r e n d e j o c î n t r e f o r ţ e l e l i b e r e ( S t a t e l e ) , u n d e d o r i n ţ e l e şi a p e -
t i t u r i l e f i e c ă r u i a s u n t l i m i t a t a t e d e î m p o t r i v i r e a şi d e p o t e n ţ i a l u l
a lto r ju c ă t o r i. S p re d e o s e b ir e d e o r g a n iz a r e a in t e r n ă a p o lit ic ii, în
s fe r a r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e n u e x is t ă n i c i L e v i a t a n ( a c ă r u i d e c i
z ii a r fi o b l i g a t o r i i p e n t r u t o ţ i ) , n i c i s u v e r a n ( c ă r u i a i s - a r s u p u n e
r e s t u l) , n i c i „ P r i n c i p e ”, c a r e s ă c o n d u c ă e l i t e l e n a ţ i o n a l e , d i c t â n -
19
d u -le s c o p u r ile şi p r e s c r iin d u - le m e to d e le . A i c i d o m n e ş te anarhia]

p u r ă , h a o s u l. A n u m e î n a s ta c o n s tă r e v e r s u l o r d i n i i , raţionalizării I
şi o r g a n iz ă r ii s tr ic te la n iv e lu l p o l i t i c i i in t e r n e .
Pacea de la Westfalia: momentul istoric al apariţiei

noii ordini internaţionale în Europa şi în lume
î n o p in ia m a jo r it ă ţ ii c la s ic ilo r R I , a c e a s tă a b o r d a r e te o re tic ă , şi-a I
g ă s it e x p re s ia is to r ic ă în P a c e a d e la W e s tfa lia , c â n d a a v u t loc pri- I
m u l c o n g re s d ip lo m a tic d in E u r o p a şi a u fo s t s e m n a te d o u ă tratate I
d e p a c e , O s n a b r u c k şi M iin s t e r , (r e s p e c t iv la 1 5 m a i şi 2 4 octom- I
b r ie 1 6 4 8 ), ce a u p u s c a p ă t r ă z b o i u l u i d e 3 0 a n i, c a re a împărţit ]
ţă r ile E u r o p e i p e p r in c ip ii c o n fe s io n a le ( c a t o lic ii îm p o tr iv a pro- I
te s ta n ţilo r ). Se c o n s id e r ă c ă a n u l r e s p e c tiv a fo s t c e l a l încheierii ]
r ă z b o iu lu i d e 8 0 a n i a S p a n ie i c u fo s ta e i p r o v in c ie - O la n d a , care j
a v e a d e a s e m e n e a o m o t iv a ţ ie r e lig io a s ă . A c o r d u r i l e respective au 1
v iz a t S fâ n tu l Im p e r i u R o m a n , S p a n ia , F r a n ţ a , S u e d ia , O lan d a şi J
p e a lia ţ ii lo r r e p re z e n ta ţi d e c ă tr e p r i n c i p i i S f â n t u lu i Im p e r iu R o -j|
m a n . A c o r d u l d e p a c e d e la W e s t f a lia a s t a b ilit n o ile p rin c ip ii ale I
o r d i n i i in te r n a ţio n a le e u r o p e n e , c e s -a în t e m e i a t d in a c e l moment i
p e r e c u n o a ş te re a s u v e r a n ită ţii t u t u r o r s ta te lo r , in d if e r e n t de speci
fic u l lo r re lig io s . A s tfe l a a p ă r u t s is te m u l, c e c o r e p u n d e a integral
c o n s tr u c ţiilo r te o re tic e a le c la s ic ilo r m o d e r n i t ă ţ i i : id e ile lo r au fost
c o n fir m a te d e c ă tre m a jo r ita te a c o n d u c ă t o r i l o r p r in c ip a le lo r state
e u r o p e n e şi a u fo s t p u s e la b a z a o r g a n i z ă r i i r e a le a s p a ţiu lu i politic
d in E u ro p a .
î n acelaş tim p , aşa c u m r e m a r c ă r e p r e z e n t a n ţ i i s o c io lo g ie i isto

r ic e m o d e r n e d in c a d r u l R I 9, i n i ţ i a l p r i n c i p i u l s u v e r a n ită ţ ii era ra
p o r ta t în t r - o m ă s u ră d e p lin ă d o a r la ţ ă r i l e e u r o p e n e , fă r ă să se ex
tin d ă d e lo c a s u p ra c o lo n iilo r , î n t i m p c e s ta te le n o n - e u r o p e n e (de
e x e m p lu , cele a s ia tic e ), e ra u p r iv it e c a f i i n d ţ ă r i c u o suveranitate
„ fa lim e n ta r ă ” şi „ g ra d u a lă ”. în s ă , î n t r u c â t RI c a d is c ip lin ă este una
e m in a m e n te e u r o c e n tris tă , a c e s t a s p e c t n u e x e r c it a v r e o influenţă
a s u p ra s tr u c tu r ii e i g e n e ra le , c a re o p e r a l a n i v e l n o r m a t i v cu sta
te le n a ţio n a le , î n c a lita te a l o r d e a c t o r i d e b a z ă , c o n s id e r a t e a fi în
m o d ta c it s u v e ra n e . î n c a z u l s ta te lo r e u r o p e n e , c a d r u l n o r m a tiv s
s itu ţia d e fa p t d e cele m a i m u lt e o r i c o in c id e a u , i a r a lte c a z u ri si
p o m e n e a u la p e r ife r ia R I şi e r a u t r a t a t ! c a „ r ă m â n e r e î n u r m ă ” $ |
Eurocenlric U ^ e p ti o n of World Politids: W estern International U e o ry ,
20
„anom alie”, ce u rm e a ză a fi co rectată (p rin in te rm ed iu l m o d e rn i

ză rii)10.
Prin p rin cip ale le sale p re v e d e ri teo retice, siste m u l de la W estfalia,

ce recunoaşte su v e ran itatea tu tu ro r statelor n aţio n ale, s-a în r ă d ă c i
nai profun d în sp a ţiu l e u ro p e a n , d e v e n in d pe p a rc u rs m o d elu l de
bază al în treg ii s tru c tu ri p o litic e m o n d ia le . P r in c ip iu l su v e ran ităţii
statelor n aţio n ale este p r in c ip iu l de b a z ă al o rg a n iz ă rii p o litice a
lu m ii, p rin u rm a re , s is te m u l de la W e stfa lia se p ăstre ază p ân ă în
prezent.
1.1.2. Tipurile realism ului în Rl

Nomenclatorul abordărilor realiste
Să examinăm acum în ce mod, pornind de la premisele teoretice
prezentate mai sus, precum şi de la precedentele istorice, s-a con
stituit una dintre şcolile principale în R l - realismul ca a ta re 11.
- Realismul se îm parte în câteva categorii, dintre care cele mai
importante sunt:
- Realismul clasic (G. Monghentau, R. Nibur, E. Karr, G. Kissin-
ger, R. Aron etc.)
- Realismul geopolitic (A. Mehen, H. Mackinder, N. Spykmen, C.
Schmitt etc.)
- Neorealismul (K. Woltz, R. Djilpin, S. Woltz etc.)12.
într-o măsură sau alta, toţi realiştii au împărtăşit principalele
postulate, prin prisma cărora analizau structura relaţiilor interna
ţionale. Ele pornesc în întregime de la principiile de bază ale poli
ticii europene din epoca modernă.
Să le enumerăm:
- principalul actor al relaţiilor internaţionale este Statul naţional;
- suveranitatea Statelor naţionale presupune lipsa oricărei instanţe

normative ce ar depăşi graniţele Statului;
- în virtutea acestui fapt, în structura relaţiilor internaţionale în

tre diferite state există starea de anarhie (haosul);
10. Ibidem.
11. Jackson R., Sorensen G . Introd uction to International Relations. O xford Univeristy Press,2 0 1 0 .
ReusSmil Ch., Snidal D. The O xford H andbook o f In tern alion al R elations. O xford University Press, 200&.
12. D onneli J. R e a lism an d IR . C a m b r id g e ; C a m b r id g e U n iv e rsity P re ss, 2 0 0 0 .
21
m
r e l a ţ i i l e i nt e r n aţ i o n al e
- comportamentul Statului pe arena internaţională se supune lo. J

gicii asigurării maxime a intereselor naţionale (ce reiese din calcuJ
Iul raţional în fiecare caz aparte);
- conducerea statului suveran este singura instanţă competentă să 1

se ocupe de politica externă, de înţelegerea şi înfăptuirea ei (ce«l
tăţenii simpli, X-indivizii, prin definiţie nu au competenţa de a se 1
pronunţa asupra sferei relaţiilor internaţionale şi nu sunt în stare să I
influenţeze procesele ce au loc în această sferă);
- siguranţa Statului în faţa unui potenţial pericol extern sau a con-1

curenţei reprezintă sarcina principală a conducerii politice a ţarii §
în relaţiile internaţionale;
- toate Statele se află unul faţă de celălalt în starea unui potenţial 1

război pentru interese egoiste (acest război se transformă din po- |
tenţial în unul real în situaţia unui conflict de interese ajuns la un j
punct critic);
- natura statului şi natura societăţii umane rămân neschimbate, 1

indiferent de orice schimbare istorică şi nu este predispusă să se !
modifice în viitor;
- aspectul de facto al proceselor din cadrul relaţiilor internaţiona

le este mai important decât aspectul normativ, M
- ultimul nivel de analiză a structuriilor relaţiilor internaţionale şi
a evenimentelor ce au loc în cadrul acestor structuri ţine de iden
tificarea factorilor obiectivi şi a legităţilor, care au o bază materi-
al~raţionalăn.
Suveranitatea absolută
Realismul din cadrul R I se distinge prin faptul că, percepe sis
temul de la Westfalia ca pe o lege universală, ce a existat şi în eta
pele istorice tim purii, dar care a fost conştientizată şi acceptată de
către majoritatea statelor europene dezvoltate num ai începând cu
sec. X V II. La baza abordării realiste stă absolutizarea principiului
suveranităţii Statului naţional şi acordarea junei importanţe prio
ritare intereselor naţionale, în plus, realiştii au o atitudine sceptică
faţă de orice tentativă de creare a uno r instituţii internaţionale de
drept sau de orice alt tip, ce ar pretinde la reglementarea proceselor
în relaţiile internaţionale având la bază norm ativele şi valorile cu
13 Batistella D. Theories des reiations internationales. P: Presse de Sciences Po, 2003.
22
R E L A Ţ I I L E I NT E RNA Ţ I ONA L E
c a r a c te r i n t e r n a ţi o n a l ( s u p r a n a ţ i o n a l ) . O r i c e î n c e r c a r e d e a lim ita
s u v e r a n ita te a s t a te l o r n a ţi o n a l e e s te t r a t a t ă d e c ă t r e re a liş ti c a u n
„ id e a lis m ” ( E . K a r r ) şi „ r o m a n t i s m ” ( C . S c h m it t ).
R ealiştii s u n t c o n v i n ş i c ă o r i c e u n if ic a r e s a u d im p o tr iv ă , d e s tr ă
m a re a S ta te lo r t r a d iţ io n a le c o n d u c e d o a r la a p a r iţia u n o r n o i S tate
n a ţio n a le , c e a r fi c o n d a m n a t e s ă r e p r o d u c ă la u n n iv e l m a i în a lt
sau m a i s c ă z u t a c e e a ş i s c h e m ă in v a ria b ilă , s u b o r d o n a t ă p r in c ip i
ilo r im u a b ile a le s u v e r a n ită ţii, a in te r e s e lo r n a ţio n a le , s ta tu l r ă m â
n â n d în o r i c e c o n d i ţi i u n a c t o r p le n ip o te n ţi a r al R e la ţiilo r I n t e r
n a ţio n a le .
1.1.3. Realismul clasic

Hans Morgenthau: puterea (power) şi miza pe propri
ile forţe (self-help)
U n u l d in tr e f o n d a to r ii r e a lis m u lu i c la s ic a fo st filo so fu l p o litic
a m e r ic a n H a n s M o r g e n th a u ( 1 9 0 4 - 1 9 7 9 ) . L u c r a r e a lui d e b a z ă
este „ P o litic a in t e r n a ţi o n a l ă ” 14, în c a r e a c e s t a e x p u n e p r in c ip a le
le e le m e n te d in filo s o fia s a p o litic ă . M o r g e n th a u îşi p r o p u n e a să
c o n tr a c a r e z e „ o p t i m i s m u l ” prea exagerat (d in p u nctu l său de ve
d ere) în t r a t a r e a p r o c e s e l o r p o litice la scară internaţională, ca ra c
te ris tic ă p o lito lo g ilo r a m e r i c a n i d in p rim a jum ătate a sec. X X ; în
a ce st s c o p el a c c e n t u a p rin c ip iile de b ază ale ştiinţei p olitice for
m u late d e M a c h ia v e lli şi H o b bes. Astfel, M orgenthau reîm prospăta
a b o r d a r e a s c e p ti c ă a c l a s i c il o r M o d e rn ităţii p olitice asupra naturii
u m a n e , c a r e , c a u r m a r e a influenţei so cialiştilor, a încep ut să fie
in te rp re ta tă c u p r e a m u lt entu ziasm . M orgenthau în cerca să atragă
a te n ţia a s u p r a fa p tu lu i c ă natura u m an ă este spontană şi egoistă
(te z a lui H o b b e s „ o m u l p e n tru o m este lup”), râvn in d să utilizeze
o ric e s itu a ţie p e n t r u satisfacerea în c lin a ţiilo r sale individualiste.
D in a c e s t m o tiv , o r i c e p ro iect p o litic, in c lu siv în dom en iul relaţii
lo r in te r n a ţio n a le , tr e b u ie să ia în co nsid erare această circum stanţă
şi să c o n ş tie n tiz e z e a c e le r is c u r i care apar o ri de câte ori o m ulului
i se o fe r ă u n n o u n iv e l d e libertate sau autonom ie. Şi, p rin urm are,
c o n c h id e a M o r g e n th a u , elib erarea de Leviatan (Statul cu violenţa
sa le g itim ă ) e s te n u d o a r p rem atu ră, d ar nu trebuie realizată n ici în
v iitor, d e o a r e c e lib e r t a te a o m u lu i poate provoca descoperirea ego
ism u lu i a g re s iv şi este în stare să zăd ărn icească orice început bun.
14 Morgenlhau Hans J. Polilics Am ong Nalions. The Slruggle for Power and Peace. Second Edilion,
Alfred A. Knopf: New York, 1955
23
J L E L A Ţ IILE I N T E R N A T
D e a ceea, M o rg en th au re co m a n d ă u rm a re a logicii lui Machiavety I

şi sep ararea m o ralei p erson ale de interesele statului, un statut nor. 1
m ativ u rm â n d să li se a co rd e d o a r c e lo r din u rm ă. De aici reiese I
co n clu zia despre ren u n ţarea totală la m o ra lă în politica mare.
M o rg en th au co n sid era că RI v o r p u tea deveni o teorie ştiinţifici I

c u d rep tu ri depline d o a r atun ci câ n d la b ază va fi pus principiul I
interesului naţional descris în categoriile p uterii (power). Noţiunea I
d e interes însu m ează toate elem en tele de b ază ale statului ca actor I
ce in teracţion ează cu alţi acto ri. A ce a stă n oţiu n e cuprinde urmă- I
toarele elem ente:
- calcularea raţională a n ecesităţilo r statului (resu rse, economie, I

spaţiu, energie, dem ografie e tc );
- voinţa elitei politice de a atinge o b iectivele n ecesare;
- existen ţa obiectivă a poten ţialu i d e fo rţă , industrial, militar şi I

de resu rse15.
Un o m politic a d ecvat este cel, ca re este în stare să conştienţi- 1

zeze cât m ai e x a ct şi să realizeze in teresu l n aţion al. El se prezin- I
tă ca un org an izato r al u nei firm e sau c a u n b u n gospodar, care m
este în stare să includ ă în a ria c o m p e te n ţe i sale u n dom eniu vast, I
ce cu prin de întregul stat şi să m e n ţin ă în v ârfu l piram idei, făcând 9
faţă sco p u rilo r trasate şi d e cla ra te . In teresu l n aţio n al se modifi- I
că în p erm an en ţă, însă a ce sta p o a te fi ca lc u la t în o rice situaţie cu 1
o exactitate m ai m a re sau m ai m ic ă p e n tru o ric e stat, indiferent I
de preferinţele de o rd in su biectiv. A n u m e a c e s t fapt, potrivit lui 1
M orgenthau, p e rm ite a c o n s id e ra R I o d iscip lin ă p erfect ştiinţi- 9
fică. C alcu larea interesului n a ţio n a l este u n p ro c e s destul de ra- 1
ţional, e x a ct c a şi v e rifica re a fap tu lu i, în c e m ă s u r ă u n conducă-1
to r sau altul sau o m p o litic a fă c u t fa ţă la n ivel p ra c tic sarcinilor 1
trasate. Prin u rm a re , în tre a g a sfe ră d e e n u m e ra re a intereselor 1
naţionale în cazu l in te ra cţiu n ii d in tre S tatele n a ţio n a le reprezin-1
tă un sistem , ce p o a te fi su pu s m o d e lă rii, in te rp re tă rii raţionale şi
proiectării. M o rg e n th a u su sţin e a c ă s o c ie ta te a este guvernată de £
legi obiective, n u de b u n ele in te n ţii şi d e d e s c â n te c e le „idealiştilor*. 1
D ar în acelaşi tim p lu a re a în c a lc u l a a c e s to r le g ită ţi p erm ite t a j |
m ularea m ai c o re c tă a s c o p u r ilo r şi a tin g e re a e ficie n tă a acestora.
15. Batistella D. Theories des relations internaţionale*.
24
RELAŢIILE I NTERNAŢIONALE
P r in c ip a la în t r e b a r e şi c r i t e r i u l - c h e i e d e a p r e c ie r e a p o lit ic ii e x
te rn e a s ta tu lu i e s te u r m ă t o r u l : în c e m o d a c e a s tă p o litic ă i n f lu e n
ţe a ză in te r e s e le şi p u te r e a n a ţ iu n ii? D a c ă in te r e s e le s u n t re a liz a te ,
ia r p u te r e a c re ş te , a t u n c i a c e a s tă p o lit ic ă e s te u n a o b ie c tiv c o re c tă
şi d e succes. în s ă c u m a r a t ă a c e a s ta î n o c h ii a lto r a c to r i a i r e la iilo r
in te r n a ţio n a le n u a re n ic io i m p o r t a n ţ ă , d e o a r e c e p r in c ip iu l s u v e
r a n ită ţii şi a h a o s u lu i î n r e la ţ iile i n t e r n a ţ io n a le n u a d m ite în s ă ş i
e x is te n ţa v r e u n e i in s ta n ţe , c a re a r p u te a ju d e c a sau c o n d a m n a a c
tiv ita te a a c t o r ilo r s u v e r a n i: o a s tfe l d e ju d e c a r e (c o n d a m n a r e ) fie
că lim ite a z ă s u v e r a n ita te a , fie e m a n ă d in p a r te a u n u i a lt a c to r, c a re
are o a titu d in e p ă r t i n i t o a r e şi îş i f o r m u le a z ă a p r e c ie r ile p o r n i n d d e
la p r o p r iile in te r e s e n a ţio n a le .
H a n s M o r g e n t h a u e s te c o n s id e r a t p e b u n ă d r e p ta te u n c la s ic a l
r e a lis m u lu i în R I , d e o a r e c e s c r ie r ile s a le în s u m e a z ă în m o d e lo c
v e n t şi c o n v in g ă to r t e o r iile şi p r i n c ip iile d e b a z ă a le r e a lis m u lu i în
a n s a m b lu .
Reinhold Niebuhr: pesimismul antropologic şi

păcatul originar
U n a p o r t s u b s ta n ţia l în c o n s titu ir e a r e a lis m u lu i în R I l- a a d u s
p e r s o n a lita te a r e lig io a s ă şi p o lit ic ă a a m e r ic a n u lu i R e in h o ld N i e
b u h r ( 1 8 9 2 - 1 9 7 1 ) . F i i n d p a s to r p r o te s ta n t, N i e b u h r a d e z v o lta t o
c ritic ă a s p ră a i a n t r o p o lo g ilo r o p t im iş t i, c o n s id e r â n d c ă „ în c r e d e
rea în p o s ib ilita te a p e r f e c ţ io n ă r ii m o r a le a u m a n it ă ţ ii este o fo r m ă
d e m â n d r ie lu c ife r ic ă ” 16. î n lo c u l a c e s te ia , e l p r o p u n e a a c o rd a r e a
a te n ţie i c h e s tiu n ii „ p ă c a tu lu i o r i g i n a l f l ş i s tu d ie r e a o m u lu i ca f i
in ţă o r ie n ta tă în m o d fire s c s p re r ă u . î n a s tfe l d e c irc u m s ta n ţe , o
s tra te g ie ju s tă a s o c ie tă ţii, d u p ă N ie b u h r , a r fi r e c u n o a ş te re a a c e stei
s tă ri d e fa p t ( p r i n m a n ife s ta r e a m o d e s tie i şi s m e r e n ie i) şi fo lo s ire a
in s tr u m e n te lo r p o lit ic e ce n u a r p e r m it e a c e s te i n a tu r i s u m b r e să
se m a n ife s te . O a s tfe l d e in t e r p r e t a r e a c ă p ă ta t d e n u m ir e a d e „ r e a
lis m c re ş tin ” 17. P o r n i n d d e la a c e a s ta , N i e b u h r în d r e p tă ţe a r ă z b o a
iele, r e p r e s iu n ile şi p e r s e c u ţ iile p o litic e a le a c e lo r a c tiv iş ti p o litic i
şi c iv ic i, c a re a r m a n ife s ta o a t it u d in e a x a tă p e u m a n is m u l r a d ic a l.
N ie b u h r î i c r it ic a „ l i b e r a l y g „ u to p iş ti” şi „ p a c ifiş ti” p e n t r u fa p

tu l că a c e ş tia , d in p u n c t u l s ă u d e v e d e re , s u p r a a p re c ia z ă în c lin a ţia
o m u lu i s p re b in e şi d o r in ţ a lu i d e a c re a o s o c ie ta te b a z a tă p e d r a -
16. Niebuhr R. Christian Realism and PoliticanProblems. York: Charles Scribner’s Sons, 1953.
17. Ibidem.
25
goste şi înţelegere reciprocă. Aceştia, de fapt, deschid cutia Pândo \
rei şi dezlănţuie tenebrele trufiei. Din acest motiv, Niebuhr vede |
sarcina statului la fel ca şi Hobbes în limitarea libertăţilor unor I
persoane aparte în interesul majorităii. Proiectând această abor- I
dare asupra relaţiilor internaţionale, după cel de-al Doilea Război I
Mondial Niebuhr a dezvoltat teoria necesităţii reţinerii active a I
URSS şi a aliaţilor săi, ca purtători ai unui astfel de „comunism I
radical” şi propunea adoptarea unui anticomunism activ şi ofensiv I
ca bază a politicii externe a SUA şi a ţărilor occidentale.
Eduard Karr: a avea sau nu a avea
Un alt clasic recunoscut al realismului în RI este omul de ştiin- I
ţă, istoric ul şi diplomatul englez Eduard Hallet Karr (1892-1982). 1
însuşi Karr nu se considera a fi un realist în accepţia strictă a ter- 1
minului, însă polemica lui cu liberalii din cadrul RI, critica lui a |
„utopismului” şi a optimismului faţă instituţiile supranaţionale de- 1
termină încadrarea acestuia în rândul realiştilor, aşa cum se cuvine I
în această disciplină.
Karr formulează propria viziune asupra structurii generale a re- 1
laţiilor internaţionale, la baza căreia, după părerea lui, stă delimi- j
tarea netă a tuturor statelor (care sunt, ca şi la toţi realiştii, princi- J
palii actori) în „cei care au” (have ) şi „cei care nu au” (have not)18.
Această abordare introduce în structura ordinii mondiale două
impulsuri diametral opuse:
- ţările „care au” (have) (Marea Britanie, SUA, Franţa etc. - î n v i n
gătorii în Primul Război Mondial) tind să păstreze status quo, ba
lanţa existentă de forţe în politica internaţională, şi să consfinţeas- i
că ordinea existentă a lucrurilor prin formule de ordin „moral”;
- ţările „care nu au” (have not) (în această categorie Karr include
Germania, URSS, Japonia etc.) dimpotrivă, tind să revizuiască or
dinea existentă şi să schimbe situaţia în favoarea lor.
în plus, Karr consideră că pacifismul celor „care au” provine toc
mai din satisfacţia lor de starea de lucruri existentă, iar disponibili
tatea celor „care nu au” de a se angaja în război este condiţionată de
starea lor de marginalizaţi. însă ambele tabere acţionează potrivit
acestei logici nu în virtutea unei atitudini „morale” sau „amorale”
faţă de relaţiile internaţionale, dar dintr-un pur egoism naţional şi
18. C a r r F..H . T h e T w e n ty Y e a rs C ris is . T .on d on , 1 9 3 9 .
R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e
d i n t r - u n c a lc u l r a ţ i o n a l a l p r o p r i i l o r in t e r e s e . î n t r - u n a s tfe l d e c a z
r ă z b o iu l şi p a c e a d e v i n n iş t e s o l u ţ i i p u r p r a g m a t i c e î n c a d r u l u n e i
e c u a ţii c â t se p o a t e d e c la r e : u n i i v o r s ă p ă s t r e z e t o t u l a ş a c u m e s te ,
ia r a lţ ii - să r e v i z u i a s c ă s i t u a ţ i a î n f a v o a r e a lo r . A c e a s tă lo g ic ă l - a
c o n d u s t r e p t a t p e K a r r c ă t r e r e c u n o a ş t e r e a r e le v a n ţ e i l u i M a r x şi
a m a r x i s m u l u i , c a r e a n a l i z a î n t r - u n s is te m a n a lo g ic in t e r a c ţ i u n e a
în tr e b u r g h e z ie ş i p r o l e t a r i a t . B u r g h e z u l r e s im t e n e v o ia v i t a l ă d e
o r d in e , s t a b ilit a t e ş i c a l m , î n t i m p c e p r o l e t a r i a t u l a r e ş a n s a s ă -ş i
s c h im b e s it u a ţ ia d e p l o r a b i l ă n u m a i î n u r m a u n u i c a t a c lis m , z g u
d u ir i s a u r e v o l u ţ i e .
A n u m e r e a l i s m u l , c a r e t i n d e s ă i n t e r p r e t e z e r e a lit a t e a r e l a ţ i i l o r
i n t e r n a ţ io n a le d i n c o l o d e „ m i t u r i l e m o r a l i z a t o a r e ” şi „ u t o p i i ”, a s ta t
la b a z a i n t e r p r e t ă r i i l u i E d u a r d K a r r a i s t o r i e i p o l i t i c e a U R S S , p e
c a re a d e s c r is - o î n 1 4 v o l u m e , d e v e n i n d a s tfe l u n u l d i n t r e c e i m a i
r e c u n o s c ţ i s o v ie t o lo g i. O p o n e n ţ i i s ă i d i n t a b ă r a l i b e r a l ă î i r e p r o ş a u
lu i K a r r „ s i m p a t i i f a ţ ă d e L e n i n ş i S t a l in ”, î n t i m p c e e l c ă u t a s ă p ă
t r u n d ă lo g ic a o b i e c t i v ă şi d e s t u l d e p r a g m a t i c ă a u n o r s a u a l t o r a c
ţiu n i a le c o n d u c e r i i s o v ie t ic e , p o r n i n d d e l a u n c a lc u l i m p a r ţ i a l şi
r a ţ io n a l a l i n t e r e s e l o r n a ţ i o n a l e . K a r r , c a r e a p a r t i c i p a t l a c o n f e r i n
ţa d in V e r s a ille s , a p r e z i s î n c ă d i n 1 9 1 9 v i c t o r i a r o ş i i l o r î n r ă z b o i u l
c iv il d i n R u s ia ş i r e n a ş t e r e a s u b c o n d u c e r e a a c e s t o r a a u n u i s ta t
p u t e r n ic ş i m o d e r n . î n b a z a a c e s t u i a r g u m e n t e l c h e m a g u v e r n u l
b r it a n ic s ă r e n u n ţ e la s u s ţ in e r e a a l b i l o r ş i s ă în c e a p ă s ă c o o p e r e
ze c u b o lş e v ic ii. M a i t â r z i u K a r r s - a a p r o p i a t d e a c t i v i s t u l c iv ic şi
p o lit ic r u s D m i t r i P e t r o v i c i S v e a t o p o l s k - M i r s k i (1 8 9 0 -1 9 3 9 ), u n u l
d in t r e e x p o n e n ţ i i şi o r g a n i z a t o r i i m i ş c ă r i i E u r a s ia n is t e . P r o b a b i l ,
a n u m e c o n ta c tu l c u c u lt u r a r u s ă ( K a r r a în v ă ţa t la R ig a lim b a ru s ă
şi a s t u d ia t l i t e r a t u r a c la s ic ă r u s ă ) ş i p r i e t e n i a s tr â n s ă c u e u r a s ia -
n is tu l S v i a t o p o l s k - M i r s k i a u i n f l u e n ţ a t a s u p r a î n ţ e l e g e r ii p o l i t i c e
p r o f u n d e a p o l i t i c i i s o v ie t ic e , p r e c u m şi a s u p r a m u l t o r p r o g n o z e
p r iv in d tr a n s fo r m a r e a b o lş e v ic ilo r în u n u l d in t r e c e i m a i im p o r
t a n ţ i j u c ă t o r i m o n d i a l i , r e a l i t ă ţ i c e a u fo s t a c c e p ta te u n a n i m d u p ă
î n c h e ie r e a c e l u i d e - a l D o i l e a R ă z b o i M o n d i a l .
Raymond Aron: sociologia sistemelor

internaţionale
R a y m o n d A r o n ( 1 9 0 5 - 1 9 8 3 ) , r e n u m i t u l f i l o s o f p o l i t i c şi s o c io lo g
fr a n c e z , a a v u t u n a p o r t s u b s t a n ţ i a l la e l a b o r a r e a R I . C o n c e p ţ i i l e
lu i A r o n p o a r t ă u n c a r a c t e r p r o n u n ţ a t s o c io lo g ic , c a r e d e c e le m a i
27
—_____ R E L A Ţ I I L E INTERNAŢIONALE
rnulte o ri le scapă din vedere pragm aticilor şcolii realiste clasul

anglo-saxone. Acest fapt a conferit întregii d iscip line o nouă 4 1
m en siu n e. A ro n îşi expune viziunea şi concepţiile d e b ază asupri
R I în lucrarea sa clasică „Pacea şi războiul dintre n a ţiu n i”19, editată 1
p e n tru p rim a dată în anul 1962 şi devenită un b e st-se lle r.
în a n a liz a sa a su p ra R I A ro n se sp rijin ă p e s o c io lo g ia lui Mart I

W e b e r şi in te rp re ta re a a c e s tu ia a s ta tu lu i c a „ s in g u ra instanţă^ I
d is p u n e d e d re p tu l le g itim la v io le n ţă ” P o r n i n d d e la acest prin- 1
cip iu , el aju n ge la a d o p ta re a te z e i re a lis te d e s p r e anarhia relaţiilor 1
in te rn a ţio n a le . A ro n a fir m ă c ă , în tr e g s is te m u l relaţiilor interna-1
ţio n a le fiind u n u l a n a r h ic , h a o tic p rin d e fin iţie , acesta nu poate 1
fi re d u s la o te o r ie , c a r e a r o p e r a c u r e la ţia c a u z ă -e f e c t. în locul I
a b o rd ă rii c a u z a le A r o n p r o p u n e a p lic a r e a p rin c ip iu lu i weberian al •
„ s o c io lo g ie i c o m p re h e n s iv e ” în a n a liz a i n te r a c ţiu n ii statelor între 1
ele. A c e a s tă a b o r d a r e p re s u p u n e c ă e s te i m p o r t a n t n u atât să fie 1
c r e a t u n s is te m n o r m a t i v p e n t r u m o d u l în c a r e S ta te le trebuie să I
a c ţio n e z e î n t r - o s itu a ţie sa u a lta în re la ţiile î n tr e e le , c â t să înţeleagă 1
d e c e a c e s te a a c ţ io n e a z ă a n u m e a ş a c u m a c ţ io n e a z ă şi s ă identifice 1
s c o p u r ile l o r a d e v ă r a te , d e s c h is e o r i a s c u n s e în s p a te le propagan - 1
d ei, r e to ric ii şi p e rd e le i id e o lo g ic e . A r o n n u m e ş te o astfel d e abor-J
d a r e a R I „ p r a x io lo g ie ”, a d ic ă a n a liz a i n d u c t i v ă rig u roasă a u n u i
p r a x is c o n c r e t .
A r o n p u n e în c i r c u i t c o n c e p t u l d e „ s is te m i n t e r n a ţ i o n a l ”, pe care
îl d e fin e ş te c a „ to ta lita te a u n o r i n t e r a c ţ i u n i regulate a uno r enti
tă ţi, c a p a b ile s ă fie a t r a s e în o r i c e m o m e n t î n t r - u n răzb o i general”.
A n a l i z a r e l a ţ ii l o r i n t e r s ta ta le p rin p r i s m a conflictului m ilitar reiese
în c a z u l lui A r o n d in r e c u n o a ş t e r e a a n a r h ie i i n t e r n a ţ i o n a l e , fapt ce
îl d e f in e ş te d r e p t u n r e a lis t c l a s ic .
Potrivit lui Aron, războiul poate fi cauzat fie de tendinţa de a spori

puterea, securitatea, fie de dragul gloriei. Primii doi factori pot fi
consideraţi „obiectivi” sau „materiali”. Cel de-al treilea ţine de sfe
ra valorilor. Pentru definirea intereselor naţionale, Aron propune
luarea în calcul a acestor valori, coduri şi percepte sociale, alături
de considerentele pur materiale.
Principală trăsătură caracteristică a sistemul internaţional consta
în raportul de forţe participante la acest proces. Aron consideră că
sistemele internaţionale pot fi atât bipolare, cât şi multipolare, dar
19. A ro n R . P a ix e t g u e r re e n tr e ie s n a tio n s . P a ris : C a lm a n n -L e v y , 1 9 6 2 .
28
p o t fi ş i o m o g e n e ş i a s t a a t u n c i c â n d a c e s t e a s e î n t e m e i a z ă p e s t a te
c u r e g im u r i p o lit ic e s im ila r e , şi e te r o g e n e , a tu n c i c â n d a c e s te r e g i
m u r i ş i s is t e m e d e v a l o r i s u n t d i f e r i t e s a u c h i a r d i a m e t r a l o p u s e .
A c c e n tu l p e c a re î l p u n e A r o n a s u p r a s o c io lo g ie i, v a lo r ilo r şi c o
d u r i l o r c u l t u r a l e î l d e o s e b e ş t e î n t r u c â t v a d e c e i l a l ţ i r e a l i ş t i c la s ic i
a i R I, a p r o p iin d u -1 d e r e p r e z e n t a n ţ ii Ş c o lii e n g le z e în R I ( H . B u ll,
M . W h it e e tc ).
Henry Kissinger: soarta diplom atului

U n c la s ic a l ş c o l i i r e a l i s t e î n R I e s te ş i p o l i t i c i a n u l H e n r y K i s s i n
g e r. K i s s i n g e r a d e ţ i n u t f u n c ţ i a d e c o n s i l i e r p e n t r u p r o b l e m e d e
s e c u r it a t e n a ţ i o n a l ă a S U A î n a n i i 1 9 6 9 - 1 9 7 5 ş i c e a d e S e c r e t a r
d e S ta t a l S U A î n t r e a n i i 1 9 7 3 - 1 9 7 6 . D i n a c e s t e p o z i ţ i i , p r e c u m ş i
în a lte r o l u r i s o c i a l e , K i s s i n g e r a f o s t o p r e z e n ţ ă a c t i v ă î n p o l i t i c a
a m e ric a n ă a a n ilo r 6 0 - 9 0 . î n p a r t ic u la r , a n u m e e l a ju c a t u n r o l
d e c is iv î n p r o c e s u l d e d e s t i n d e r e a r e l a ţ i i l o r c u U R S S , î n t r e N i x o n
şi B r e j n e v ( p o l i t i c a detente) , p re c u m şi în p r o c e s u l d e a p r o p ie r e
d in tr e S U A şi C h in a .
F a p t u l c ă K i s s i n g e r n u e r a d o a r u n s i m p l u p o l i t i c i a n , c i şi u n f i l o
s o f p o l i t i c , c a r e a p a r ţ i n e a ş c o l i i r e a l i s t e î n R I , ie s e î n e v i d e n ţ ă d i n
l u c r ă r i l e l u i 20, î n c a r e e l n u d o a r r e l a t e a z ă e v e n i m e n t e l e l e g a t e d e
c a r ie r a l u i d i p l o m a t i c ă ş i p o l i t i c ă , c i ş i c o n f e r ă a m p l e f u n d a m e n
t ă r i t e o r e t i c e a c t i v i t ă ţ i i s a le , b a z a t e p e o f i l o s o f i e p o l i t i c ă d e s t u l d e
c o n c re tă şi b in e c h ib z u ită . 1
L a fe l c a a l ţ i r e a l i ş t i c l a s ic i, K i s s i n g e r p o r n e ş t e d e l a p r i n c i p i u l s u
p r e m a ţie i in te r e s e lo r n a ţ io n a le şi a u n e i s u v e r a n it ă ţ i a s ta tu lu i, c a re
n u e lim it a t ă d e n im ic în s is te m u l in t e r n a ţ io n a l. A s tfe l, e l r e c u
n o a ş te î n t o t a l i t a t e p r i n c i p i u l a n a r h i e i ş i n u îş i p r o p u n e s ă o r e g l e
m e n t e z e î n t r - u n fe l. O a s t f e l d e a b o r d a r e p r e z i n t ă o r i c e S t a t c e i n t r ă
î n c â m p u l a t e n ţ i e i s a le c a f i i n d u n u l i d e n t i c l a n i v e l c o n c e p t u a l ,
in d ife r e n t d e r e g im u l lu i p o lit ic , p r e z e n ţa s a u a b s e n ţa d e m o c r a ţie i,
a p ie ţii lib e re s a u a lib e r t ă ţ ii d e e x p r im a r e . P e n tr u r e a liş tii d in R I,
o r ic e s ta t p r e s u p u n e o e v a l u a r e r a ţ i o n a l ă a i n t e r e s e l o r n a ţ i o n a l e ,
p e c a re t in d s ă -l r e a liz e z e c â t m a i e fic ie n t p o s ib il c o n d u c ă t o r ii s ă i
p o litic i. D i n a c e s t m o t iv , c o n c h id e K is s in g e r, în p o lit ic a r e a lă u r
m e a z ă a se l u a î n c a l c u l d o a r a c e s t f a c t o r ; ş i d a c ă e s ă - l v a l o r i f i c i
20. Kissinger G. D iplom aţia. Moscova: L adom ir, 1997. Tot el. A re nevoie A m erica de politică externă?
Moscova: Ladom ir, 2002.
29
RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e
c u p ric e p e r e , fă ră a a c o rd a v re o a te n ţie sp e c ia lă fa ţa d e lo r de ordin 1

id e o lo g ic sa u m o ra l, a tu n ci p o ţi o b ţin e re z u lta te o p tim e .
A p lic â n d în p ra c tic ă m e to d a re a lism u lu i, K iss in g e r a p riv it URSS ||

şi C h in a n u p u r şi sim p lu c a p e n işte e x p o n e n ţi ai ta b e re i ideolo- M
g ic e o stile SU A , N A T O şi O ccid e n tu lu i în a n sa m b lu , ci c a p e nişte I
s ta te n aţio n a le , c a re au in te re se , z o n e d e in flu e n ţă şi s c o p u ri raţio- 1
n ale d estu l de clare. în c a d ru l d iscu tă rii a c e s to r in te re s e în spiritul I
p rag m atism u lu i p u r c u „ o p o n e n ţii id e o lo g ic i”, K iss in g e r a reu şit la m
m o d u l p ra c tic să o b ţin ă re z u lta te so lid e p e n tr u c o n s o lid a r e a po~ M
ziţiei SUA în se c. X X . T re c e re a c u v e d e re a a id e o lo g ie i, m o ralei, |
a d re p tu rilo r o m u lu i, a lib e rtă ţilo r e tc . le -a p e r m is a m e ric a n ilo r M
să g ă sească un lim baj c o m u n a tâ t c u M o s c o v a , c â t şi c u B eijin gul, m
fapt c a re a d e te rm in a t d o u ă p ro c e s e im p o r ta n te în p o litic a m o n d i- I
ală din e p o c a „răzb o iu lu i re c e ” - d e s tin d e re a re la ţiilo r d in tre SUA I
şi U R SS la în ce p u tu l lui 1 9 7 0 şi a p ro p ie re a d in tr e W a s h in g to n şi 1
B eijin g , fapt c e a d e sch is ca le a v iito a re lo r r e f o rm e d in C h in a în I
anii 1 9 8 0 . A ce ste d o u ă p ro c e s e au fost in iţia te d e c ă t r e K iss in g e r şi M
o rg a n iz a te c u p a rtic ip a re a lui d ir e c tă . E v a lu â n d la r e c e p ro b le m e le 9
e c o n o m ic e re a le , e x is te n te în U R S S sau C h in a şi c o n ş tie n tiz â n d în I
m o d c la r p ie rd e rile şi a v a n ta je le p ă rţii a m e r ic a n e în sp iritu l c o re lă - j
rii în tre ele a in te re s e lo r n a ţio n a le , K is s in g e r a c o n s tr u i t u n sis te m J
d ip lo m a tic e fic ie n t, c a r e a d im in u a t ris c u l u n u i c o n f lic t n u c le a r
în tre c e le d o u ă s u p r a p u te r i, a c o n tr ib u it la in te g r a r e a C h in e i în
e c o n o m ia m o n d ia lă şi, p o s ib il, a d e te r m in a t a u to lic h id a r e a URSS
şi a T ra ta tu lu i d e la V a rş o v ia , în c o n d iţiile în c a r e v ig ile n ţa Mosco
vei în e p o c a P e r e s tr o ik a a fo s t „ a d o r m i t ă ” c u s u c c e s d e re a lis m u l
a c e s tu ia .
1.1.4. Realismul geopolitic

Geopolitica şi Rl
Geopolitica reprezintă o disciplină cu totul aparte, creată în baza
propriilor principii şi metodologii21. însă geopolitica, la fel ca şi RI,
studiază procesele, care se dezvoltă în sfera internaţională, motiy
pentru care între ele există un număr semnificativ de tangenţe.
Geopolitica, la fel ca şi disciplină RI, a apărut la începutul sec. XX
şi mediul anglo-saxon, însă instituţionalizarea ei ştiinţifică a de-
21 A . D u g h in G e o p o litica . M o s c o v a : A c a d e m ic e s c k i p r o ie c t, 2 0 1 1 .; A ce la şi. G e o p o litica Rusiei. Moscova:

A cad em ic e sk i p ro ie ct, 2 0 1 2 . ; T oi el. G e o p o lit ic a p o s tm o d e r n u lu i. S a n k P e te rb u rg : A m fo ra , 2 0 0 7 .; T o t d
B are le g e o p o liticii. M o sco v a : A r k to g h e ia -Ţ e n tr, 2 0 0 0 .
30
RE L AŢI I L E INTERNAŢI ONALE
curs pe cu totul altă cale, fiind una mult mai problematică. Dar
există o serie de autori, care se obişnuieşte a fi analizaţi atât în sfera
geopoliticii, cât şi cea a RI, deşi respectiva analiză este făcută de pe
poziţii diferite şi din unghiuri de vedere diferite.
Prima definiţie a geopoliticii a fost formulată de către politologul
suedez Rudolf Chellen, care a definit-o ca fiind „ştiinţa despre re
laţiile dintre Stat şi spaţiu”. Şi dacă toţi autorii ce i-au urmat ar fi
ţinut cont cu stricteţe de această definiţie, atunci geopolitica s-ar fi
putut afirma plenar în cadrul RI, deoarece RI se ocupă cu precădere
anume de state în interacţiunea lor, aspectele teritoriale ale acestor
interacţiuni putând fi incluse într-un subsistem separat. însă chiar
de la primele texte teoretice ale geopoliticienilor (H. Mackinder)
a devenit clar faptul că această disciplină iese cu mult din cadrul
unei direcţii auxiliare a RI şi pretinde la o structură proprie şi la un
obiect separat de cercetare, trecând la un nivel de generalizare atât
de înalt, încât acesta creează un sistem de coordonate separat. Din
acest motiv, stricto sensu, se cuvine să analizăm geopolitica drept o
ştiinţă totalmente independentă, ce se situează la intersecţia dintre
ştiinţa politică, strategia militară, geografia economică, sociologie
şi cercetările civilizaţionale22.
O prezentare mai detaliată a teoriilor geopolitice şi a celor mai im
portanţi autori este făcută în manuale de specialitate, monografii şi
crestomaţii asupra geopoliticii ca atare23, iar în cadrul realismului
în RI ne putem limita doar la acele aspecte ale teoriilor geopoli
tice, care ţin nemijlocit de contextul acestei şcoli, adică analizează
structura interacţiunilor care au loc între State.
Alfred Mahan: puterea maritimă
Amiralul american Alfred Mahan (1840-1914) nu a folosit la mo
dul direct cuvântul „geopolitică” dar la nivel conceptual a contri
buit în mod substanţial la apariţia acestei discipline24. Anume el a
pus în circuit conceptul de „forţă maritimă” (Seapower), pe care
mai târziu Makinder a transformat-o în sensul principal al geo
politicii.
Mahan credea că, „destinul manifestat” (Manifest Destiny) al SUA
22. A. D u g h in , G e o p o litica .
23. Idem
24. M ah an A .T. T h e In flu e n ce o f Sea P o w er U pon?Hislory, 1660-1783. New York: Dover Publicalions,
1987.
31
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
constă în trasformarea lor în imperiu maritim mondial, urmând!

ca ştafeta să treacă de la Marea Britanie către SUA. Din acest mo- j
tiv principalul obiectiv al politicii americane constă în dezvoltarea ^
forţelor militare maritime (Navy) şi în stabilirea controlului asupra |
oceanelor lumii. în opinia lui Mahan, doar expansiunea globala
poate asigura securitatea şi respectarea intereselor naţionale ale
SUA. Pe parcursul acestei expansiuni, mai devreme sau mai târziu ;
SUAva da peste state care se vor împotrivi dominaţiei globale, cum
a fost în cazul Franţei lui Napoleon sau al Germaniei lui Bismark
de o parte şi Anglia de cealaltă parte. Dar de fiece dată victoria îi
revine celui care deţine controlul asupra Mării, aceasta fiind spaţiul
cel mai privilegiat pentru comerţul mondial. De aceea cu cât mai
repede îşi vor conştientiza SUA propria vocaţie mondială şi moda
litatea de a o realiza prin intermediul controlului asupra mărilor,
cu atât mai eficient îşi vor învinge adversarii (în primul rând, Rusia
ca forţă terestră) şi vor atinge hegemonia planetară.
Hafford Mackinder: Marea contra Uscatului
Geopolitica a fost fondată ca disciplină de către geograful, diplo
matul şi omul politic britanic, Sir Halford Mackinder* care este
unul dintre fondatorii Şcolii Londoneze de Economie (1861-1947).
Anume Mackinder a lansat conceptul de Uscat şi Mare în calita
te de categorii de bază ale geopoliticii. Prin conceptul de „Mare”
el definea Imperiul maritim şi mai exact Maret Britanie. Iar prin
conceptul de „Uscat - statele continentale şi în primul rând Rusia.
Lupta dintre Mare şi Uscat constituia, în accepţia lui Mackinder,
cheia pentru descifrarea „Marelui Joc” (Great Game), care era pur
tat în sec. XIX -XX de către Imperiul Britanic şi cel Rus, acesta
cuprinzând un spaţiu strategic imens de la Marea Baltică, Europa
de Est, bazinul Mării Negre, Caucaz şi până la Asia Centrală, Ori
entul îndepărtat şi regiunea Oceanului Pacific. Am putea presu
pune că însuşi dualismul celor două tipuri de civilizaţii, maritimă
şi terestră (talasocraţie şi telurocraţie) a fost descoperit de către
Mackinder în calitate de legitate de bază a geopoliticii ca urmare
a pătrunderii sistematice a contextului strategic, în cadrul căruia
acest „Mare Joc” se desfăşură.
Mackinder deseori este categorisit ca fiind unul dintre realiştii
din cadrul RI, şi asta întrucât el considera confruntarea dintre ta
lasocraţie şi telucroţie, adică dintre Mare şi Uscat, un proces istoric
32
obiectiv, care n u este le g a t d e c irc u m s ta n ţe le c o n c rete , re g im u rile

p o litic e , c o d u r ile c u ltu r a le şi p a r tic u la r ită ţile relig io as e , c i d e u n
a n u m it m o d d e o r g a n iz a r e a s p a ţiu , ce se e x p rim ă p r in s tru c tu ra
soc ie tă ţii şi p r in te n d in ţe le e i fu n d a m e n ta le , m a n ife s tâ n d u -s e în
segm ente d e t im p m a r i, ia r în m o d d e o s e b it d e p ro n u n ţa t - p r in
c o n fru n ta re a c u a lte fo r m e a le acestei o rg a n iz ă ri. A s tfe l, M a c -
k in d e r îm p ă rtă ş e a c u c e ila lţi r e a liş ti p r in c ip iu l u n e i p o te n ţia le
c o n fr u n tă r i m ilita r e d in tr e state ca p a r tic u la rita te a u n u i m e d iu
n o r m a tiv şi fire sc , în c a d r u l c ă ru ia se d e s fă ş o a ră r e la ţiile in te r n a
ţio n a le . în s ă , s p re d e o s e b ire d e re a liş tii clasici, M a c k in d e r e x p li
ca aceste fe n o m e n e n u a tâ t p r in e x is te n ţa h a o s u lu i şi a n a rh ie i, ce
d e c u rg d in p r in c ip iu l s u v e ra n ită ţii, c â t p r in d u a lis m u l c a te g o ric al
o r ie n tă rilo r g e o p o litic e şi c o n tr a d ic ţia fu n d a m e n ta lă d in tr e in te re
sele g e o s tra te g ic e a le M ă r i i şi U s c a tu lu i. L a n iv e l p ra c tic M a k in d e r
şi d is c ip o lii a c e s tu ia d e ce le m a i m u lte o r i se p o m e n e a u în ta b ă ra
r e a liş tilo r (d e ş i în acest c a z e x is tă o e x c e p ţie s e m n ific a tiv ă în p e r
soana g e o p o litic ia n u lu i a tla n tis t şi în acelaşi tim p lib e r a lu lu i în c a
d r u l R I Z b ig n ie w B r z e z in s k i), d e o a re c e a ceştia p riv e a u c u p r o fu n d
s c e p tic is m p o s ib ilita te a u n o r tr a n s fo r m ă r i c a lita tiv e p r o fu n d e ale
s o c ie tă ţiilo r ce a p a r ţ in u n o r c a te g o rii g e o p o litic e d ia m e tr a l o p u
se. N ic iu n fe l d e s c h im b a re d e o r d in id e o lo g ic ce s -a r p ro d u c e în
statele U s c a tu lu i n u le - a r p u te a a p r o p ia d e s tr u c tu r a s ta te lo r M ă r ii,
m o tiv p e n t r u c a re c o n tr a d ic ţiile g e o p o litic e tre b u ie p r iv ite ca ceva
im u a b il, p e r m a n e n t şi m u lt m a i te m e in ic d e c â t flu c tu a ţiile u n o r
sis te m e şi r e g im u r i p o litic e , j
M a c k in d e r , f iin d c o m is a r al A n ta n te i p e n tr u U c ra in a în p e rio a d a
r ă z b o iu lu i c iv il, a p lic a ac e ste p r in c ip ii c o n s id e r â n d u -i p e b o lş e v ic i,
c a re c o n tr o la u H e a r t l a n d ( p ă m â n t u l- in im ă ) , fo s tu lu i Im p e r iu R us,
ca p e n iş te c o n tin u a t o r i g e o p o îitic i d ir e c ţ i ai ţa r ilo r ru ş i, în d e m
n â n d la s p r ijin ir e a p e to a te c ă ile a a lb ilo r, c are, în o p in ia lu i, a r
fi p u tu t c o n t r ib u i la o r a p id ă d e s tr ă m a r e a R u s ie i ca c iv iliz a ţie a
U s ta c u lu i - e te r n u l in a m ic al M a r i i B r it a n ii, a v a n g a rd a c iv iliz a ţie i
M ă r i i . A n a liz a fă c u tă d e H . M a c k i n d e r a s u p ra r ă z b o iu lu i c iv ili d in
R u s ia c o in c id e a c u c e a fă c u tă d e u n a lt re a lis t, E . K a rr , în s ă aceştia
tră g e a u c o n c lu z ii d ia m e t r a l o p u s e d in a n a liz a re s p e c tiv ă . M a jo r it a
te a p o l i t i c i e n i l o r şi a n a liş tilo r a c e lo r t i m p u r i e ra u c o n v in ş i d e fa p
tu l c ă b o lş e v ic ii r e p r e z e n ta u c e v a c u to t u l n o u în is to r ia R u s ie i, ia r
g u v e r n a r e a l o r n u a re ş a n s e să d u r e z e . în s ă M a c k in d e r , la fe l ca şi
K a r r şi e u r o a s ia n iş tii r u ş i ( î n s p e c ia l P. S a v iţk i), v e d e a u în p e rs o a -
33
n a b olşev icilo r nişte con tin u atori d ire cţi ai civilizaţiei U sca tu l^ ;|
ai con tinen talism u lu i ru sesc, p rezicân d v ic to r ia lo r inevitabilă ^ 1
v iito area m ăreţie. însă în tim p ce E. K a rr p ro p u n e a L o n d re i să r e i a
c u n o a scă acest lucru ca un fapt ca atare şi să c o n s tr u ia s c ă de la bun ;1
în cep u t relaţii pragm atice şi co n stru ctiv e cu U R S S c a viitoare pu. 1
tere m ondială, H . M ackinder, d im p o triv ă, p rivea a c e a s tă realitate %
ca pe o am eninţare pentru Im periul B rita n ic şi în d e m n a L o n d ra să -îl
facă tot posibilul p entru a aduce un p rejud iciu m a x im bolşevicilor «
de la bun început. K arr facea presiuni asu p ra c o n d u c e rii politice m
a Marii Britanii în tr-o d irecţie total opu să. A stfel, cei d oi realişti, 9
care îm părtăşeau o analiză co m u n ă a u nei situ aţii is to rice co n cre - j
te, trăgeau concluzii totalm en te diferite în b a z a aceleiaşi analize, m
Acest exemplu arată în m o d clar câ t de diferite p o t fi sferele co n - ■
statării ştiinţifice şi elaborarea pe a ceastă b ază a u n o r re c o m a n d ă ri a
ce ţin nem ijlocit de politică. Aşadar, o analiză c o m u n ă , e fe c tu a tă în 1
limitele aceleiaşi orientări ştiinţifice, u n e o ri se p o t tra g e co n clu z ii ■
p ractice opuse.
Nicholas Spykman: cine controlează Rimland-ul?

M ack in der a avut o influenţă decisivă asu pra g e o p o liticia n u lu i
american N icholas John Spykm an ( 1 8 9 3 -1 9 4 3 ) , a ce sta fiind u n u l 1
din tre fon datorii geopoliticii a m e rica n e şi to to d a tă u n e x p o n e n t al I
realism ului în p olitica e x te rn ă a SUA25. N ich o las S p y k m an a r e v ^ S
zu it ideile g eop olitice ale lui M ack in d er, p u n â n d a c c e n tu l p e „ s p a - J
ţiul de co astă” in te rm e d ia r (R im la n d ), a d ică p e te rito riile c e se în - }
tind de la E u ro p a de Vest, p rin O rie n tu l A p ro p iat sp re A sia şi p â n ă
la z o n a O cean u lu i P acific. A n u m e a c e a stă z o n ă e ra c o n s id e ra tă d e I
că tre N ich o las Spykm an c a fiind u n a d e cisiv ă în lu p ta p e n tr u d o - M
m in a ţia m o n d ia lă d in tre M a re şi U sca t. M a c k in d e r in sista a su p ra J
faptului că , „cel ca re co n tro le a z ă E u ra s ia , a ce la c o n tr o le a z ă în tre a - I
g a lu m e ” N ich o la s S p y k m an a m o d ific a t a c e a s tă fo r m u lă în felul
u rm ă to r: „ cin e d e ţin e c o n tro lu l a su p ra sp a ţiu lu i d e c o a s tă ,; acela
c o n tr o le a z ă în tre a g a lu m e ”.
Spykm en este considerat fondatorul principal al teoriei „ re ţin e

rii”, care a stat la baza strategiei SUA în relaţiile cu URSS în p e ri
oada „războiului rece”. Sensul ei consta în neadmiterea e x tin d e rii
influenţei URSS, considerate a fi un hegemon mondial c o n c u re n t,
25. Spykm an N . The G eo grap h y o f the P eace. N ew York; H a rc o u rt, B race and Com pany, 1 J4 4 , Idem.
America-s Slralegy in W orld Polilics: The U n ited S tates and the B alan ce o f Pow er. N ew %ric^Harcoui't,
B ra ce and C om pany, 19 4 2 .
d in c o lo d e H e a r t la n d şi o b ţin e r e a s ta b ilir ii u n u i c o n tr o l s tra te g ic

d ire c t sau in d ir e c t a l S U A a s u p ra în t r e g ii z o n e d e c o a s tă . î n p r im u l
râ n d e ra v o r b a d e s p re s ta b ilir e a u n e i d o m in a ţ ii a m e ric a n e d ir e c te
asu p ra E u r o p e i d e V e s t fă r ă a p e r m it e în t ă r ir e a G e r m a n ie i în acest
s p a ţiu . î n c o n tin u a r e e ra n e c e s a ră in c lu d e r e a T u r c ie i în N A T O ,
p re c u m şi r e o r ie n ta r e a s p re S U A a u n e i s e rii d e ţă r i a ra b e . E r a n e
v o ie şi d e o b ţin e r e a lo ia lit ă ţ ii fa ţă d e S U A d in p a r te a ş a h u lu i i r a
n ia n . T o t a ic i, se im p u n e a c o n s o lid a r e a p o z iţ ie i în P a k is ta n , fă r ă a
în tr e ru p e r e la ţiile c u In d i a . E r a d e a s e m e n e a n e c e s a ră în d e p ă r ta r e a
C h in e i d e U R S S p r i n s u s ţin e r e a J a p o n ie i o c u p a te d e c ă tre O c c id e n t
după 1945.
Cari Schmitt: ordinea spaţiilor mari

U n a p o r t s u b s ta n ţia l î n g e o p o litic ă , c a d e a ltfe l şi în R I , l - a a v u t
filo s o fu l, j u r is t u l şi p o lit o lo g u l g e r m a n C a r i S c h m itt ( 1 8 8 8 - 1 9 8 5 ) .
T e o r iile l u i S c h m it t c u p r in d u n s p e c tr u la r g d e c h e s tiu n i, le g a te d e
cele m a i v a r ia te a s p e c te a le p o l i t i c i i , in c lu s iv a c e le i in t e r n a ţ io n a le ,
m u lte d in t r e c o n c e p ţiile şi d e f i n i ţ i i l e a c e s tu ia d e v e n in d c la s ic e . î n
d o m e n iu l g e o p o lit ic ii S c h m it t a fo s t p r i m u l , c a re a p r o p u s e la b o
ra re a u n e i b a z e filo s o fic e p e n t r u c o n c e p tu l l u i M a c k i n d e r a M ă r i i
şi U s c a tu lu i, d e s c r iin d d ife r e n ţe le d e o r d in s o c io lo g ic şi p o l i t o l o
gic în tr e ta la s o c r a ţie şi te lu c r a ţ ie , în ţe le s e c a s is te m e c iv iliz a ţ io n a le
d ife r ite . M a r e a c o r e s p u n d e s o c ie tă ţii d e tip n e g u s to re s c , i n d i v i
d u a lis m u lu i, c o m e r c ia liz ă r ii, p r e d is p u n e s p re d e z v o lt a r e te h n ic ă ,
in d u s tr ia liz a r e , m o d e r n i z a r e şi d in a m is m s o c ia l. U s c a t u l se c a r a c
te r iz e a z ă p r i n s is te m e le s o c io lo p o litic e c o n s e r v a to a r e ie r a r h iz a te ,
v a lo r ile s a c r ific iu lu i, s lu j i r i i , l o i a l i t ă ţ i i şi o n o a r e i; a c e a s ta es te m a i
c u r â n d o s o c ie ta te t r a d i ţ i o n a l ă . D a t o r i t ă l u i C. S c h m it t g e o p o litic a
a c ă p ă ta t o b a z ă s o c io lo g ic ă is o lid ă , c a re ţ in e c o n t d e c o d u r ile c u l
tu r a le şi s o c ia le .
î n p a r a le l, S c h m it t a d e z v o lt a t t e o r iile d e f i n i r i i ju r i d i c e a „ o r d i n i i
s p a ţiilo r m a r i ”, p e c a re le - a s tu d ia t m in u ţ io s , în c e p â n d c u Jus P u -
b lic a u m E u r o p e u m şi t e r m i n â n d c u d r e p t u l m a r i t i m e n g le z , d o c
tr in a a m e r ic a n ă M o n r o e şi f u n d a m e n t e le j u r i d i c e a le T r a t a t u lu i d e
la V e r s a ille s . S c h m i t t a r a t ă c ă n o ţ iu n e a d e „ s p a ţiu m a r e ” (G r o s s -
r a u m ) n u e s te n e m i j l o c i t u n c o n c e p t p o l i t i c s a u j u r i d i c , c i r e p r e z in
tă u n p r o ie c t s tr a te g ic d e o r g a n iz a r e a s p a ţ iu lu i m o n d i a l şi r e g io n a l
în f u n c ţ ie d e in te r e s e le n a ţ io n a le a l u n e i s a u a lt e i s u p r a p u te r i o r i
u n u i b lo c d e s ta te . E l c o r e le a z ă a c e a s tă c a te g o r ie c u n o ţ iu n e a d e
35
„Imperiu”, ce înglobează diverse entităţi politice, inclusiv state în. 1

tregi. O modalitate sau alta de organizare globală a spaţiului politic \
este numită de către Schmitt „nom osul Păm ântului”26.
Schmitt consideră că orice mare putere tinde fie să ocupe un loc j

privilegiat în „nomosul Pământului” existent, fie să creeze un no-
mos nou. Anume asta şi generează transform ări geopolitice globa
le, războaie, valuri de colonizare, crearea de b locuri etc.
în viziunea sa asupra Statului Schmitt îl urm ează pe Thomas

Hobbes, căruia i-a dedicat un şir întreg de lucrări27. E l consideră ca
Statul este expresia socială a interpretării religioase a lum ii. Religi
ile ierarhizate şi monoteiste crează sisteme politice verticale28. Po-
liteismul contribuie la diseminarea centrelor de luare a deciziilor
către instanţe de diferite nivele (subsidiaritate).
Ideile lui Schm itt reprezintă un arsenal fundamental pentru dis

ciplina R I, deoarece oferă instrumente pentru analiza detaliată a
conţinutului atât filosofic, cât şi ju rid ic al proceselor internaţionale
în raport cu politica, Statul şi sistemele sociale. în plus, în spiritul
abordării geopolitice, orice exam inare a problem ei este conjugată
de către Schm itt cu factorul spaţial.
A -l trece în pe Schm itt în categoria realiştilor ne perm ite convin

gerea lui că dim ensiunea politică, şi, respectiv, Statul, reprezintă
o trăsătură necesară şi inseparabilă a societăţii um ane şi că orice
încercare (atât a liberalilor, cât şi a co m u n iştilo r) de a pune pro
blem a dispariţiei Statului nu este n im ic altceva decât o acoperire
dem agogică în scopul instalării unei „co n du ceri ascunse” (potestas
indirecta, după Schm itt), capabile să alunece cu uşu rin ţă spre dic
tatură. In schim b, Schm itt p rop une recunoaşterea inevitabilului a
P o liticu lu i (el defineşte P o liticu l ca fiin d d o m en iu l în care se face
d istin cţia între perechea p rie ten /d u şm a n 29), discutând u-se despre
toate aspectele sale, in c lu siv despre d ictatu ră30, în m od deschis şi
responsabil.
1 .1 .5 . N e o re a lism u l (structuralismul)
26. Schm itt K., N o m o s u l Păm ântului. Moscova: V ladim ir Dai, 2 0 Q Ş l S

27. Schm itt K., Leviatanul in învăţătura despre Statui lui Thom as Hobbes. Moscova: Vladimir Dai, 2
28. Schm itt K. Teologi a politică. M oscova: Kanon-Prcss-Ţ, 20QQ«M
2 9 . S c h m it t C C o n c e p t u l p o l i t ic //I n t r e b ă r i e l s o c i o l o g i e i 1 9 9 2 . N n l ^
30. Schm itt C. Dictatura. D e la începutul ideii m o d e m d e suveranitate până la lupta p ro tel
Sanie Peterburg: N a u k a , 2005.
m
Kenneth Woltz: echilibrul dintre forţe şi bipolaritatea

în calitate de fondator recun o scu t al neorealism ului în R I este
considerat politologul am erican K enneth Woltz. Woltz complică
la nivel calitativ schem a realistă, adăugând-i reprezentarea despre
„structura ”31 relaţiilor internaţionale.
în loc de teren al haosului şi anarhiei (ca în realism ul clasic), do

meniul relaţiilor internaţionale devine în accepţia lui un teren al
unor oscilaţii perm anente a echilib ru lui de forţe (the balance of
powersn)>al cărei potenţial luat în ansamblu, dar şi multidirecţi-
onal, menţine întregul sistem m o ndial într-o singură poziţie sau,
în anumite cazuri, determ ină schim b ări în cadrul acesteia. Astfel,
suveranitatea şi vo lu m u l acesteia, p rin urm are, şi capacitatea de a
realiza într-o m ăsu ră sau alta interesele naţionale, depind nu doar
de Statul însuşi şi de adversarii şi concurenţii săi nem ijlociţi în fie
care caz aparte, ci de întreaga structură a raportului de forţe la sca
ră globală. Iar această structu ră, în o pinia lui W oltz, influenţează în
mod activ asupra co nţinu tulu i şi volu m u lui suveranităţii naţionale
şi chiar asupra fo rm u lării intereselor naţionale.
Realiştii clasici îşi în cep analiza p o rn in d de la Statul-individ. Iar

neorealiştii, urm ându-1 pe W altz, p ornesc de la structura globală,
care este form ată d in State-individ, aceasta influenţându-le profi
lul. A ici, la fel ca rea liştii clasici, neorealiştii pornesc de la faptul
că p rin cip iu l fun d am en tal în p olitica unei ţări în cadrul sistem u
lui relaţiilor intern aţion ale este cel al „m izei pe forţele proprii”
(self-help).
W altz a dezvoltat în d etaliu teoria, p otrivit căreia lum ea bipolară

reprezintă cea m a i stabilă stru ctu ră a relaţiilor internaţionale, axa
tă pe e ch ilib ru l d in tre d ou ă heg em on ii (am erican ă şi sovietică)33,
în această situaţie, în să şi această structu ră, iar nu interesele unor
state naţionale luate aparte, d eterm in ă conţinutul întregii politici
externe a ţă rilo r lu m ii. în s ă ş i evaluarea intereselor naţionale (şi, re
spectiv, p aşii p e n tru rea liza re a acestora) p orn ea de la analiza b ip o
larităţii, de la lo ca liz a re a fiecărei ţă ri aparte pe harta acestui spaţiu
b ipolar cu aju to ru l u n u i sem n co resp un zăto r de o rd in geopolitic,
eco no m ic, ideo log ic şi p o litic.
31. Waltz K. Theory o fln ternalional Politics. New York; M cGraw Ilill, 1979.
32. Waltz K. M an, the State, and Wac New York: Colum bia University Press, 1959.
33. Waltz K. T h e Spread of Nuclear Weap.ons: A Debale Renewed. W. W. N orton & Company. New York,
1995.
37
Po trivit lui Waltz, bipolaritatea este o formă prioritară a eck î
lib ru lu i de forţe, deoarece aceasta restrânge câm pul de manev^ I
pentru reevaluarea calitativă a status-quo-ului de către Statele-ac. I
tori: întregul spaţiu mondial este distribuit în m od clar între cele l
două centre şi sateliţii acestora, astfel încât până şi schimbările de I
nivel local devin puţin probabile, întrucât im p lică în m od automat I
cele două supraputeri în raporturi de confruntare, capabile să dis- 1
trugă atât una pe alta, cât şi întreaga om enire printr-o confruntare f
nucleară directă.
Căderea URSS şi, respectiv, a lum ii bipolare în anul 1991 a fost 1

un eveniment totalmente neaşteptat pentru neorealişti; nimic ase- 4
mănător nici Waltz, nici discipolii săi nu au prevăzut şi nici n-au *
prognozat, ei fiind siguri de stabilitatea structu rii bipolare. însă I
orice schimbare empirică a sistemului poate să dea în fiecare caz 1
aparte rezultate imprevizibile, iar o anume schim bare nouă a între- j
gii structuri a relaţiilor internaţionale poate să facă o dată în plus 1
teoriile structuraliste ale lui W altz relevante, aşa cum se întâmpla I
deseori cu teoriile ştiinţifice.
Robert Gilpin: teoria stabilităţii hegemonice şi

ordinea mondială unipolară
Un alt reprezentant de vază al neorealism ului, specialistul ame
rican în R I Robert G ilpin, şi-a concentrat atenţia asupra cercetării
structurilor hegemoniste34. D in punctul lui de vedere, orice ordine
mondială are în centrul său o forţă hegem onică, hegemonul. Acest
hegemon poate să existe în m od singular, fapt care creează lumea
monopolară. Insă pot fi şi doi poli, şi atunci apare bipolaritatea
(cercetată de către K . W altz). D a r pot exista şi m ai m u lţi hegemoni.
Având o astfel de abordare, neorealiştii d in ca d ru l acestei orien
tări s-au dovedit a fi mai pregătiţi de anul 1991 şi încheierea „răz
boiului rece”, deoarece presupuneau posibilitatea! existenţei unei
hegem onii unipolare, care s-a manifestat la sfârşitul sec. X X prin
dom inaţia globală a SU A.
Po trivit lui G ilp in , orice hegem onie îşi structu rează propriul sis
tem al o rd in ii internaţionale, asu m ân d u-şi responsabilitatea pen
tru conflictele din zona sa de influenţă şi p e n tru atragerea periferi
ilo r în p e rim e tru l standardelor so cial-p o litice ale centrului. Astfel,
34. G ilp in R. Global Political Economy: Understanding the International Economic Order. NY, 2001;
Id em .W ar and Change in World Politics. Cambridge; Cambridge University Press, 1981.
38
R E L A T I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
a fir m ă G ilp in , h e g e m o n ia îş i r e d u c e p r o p r ia p u te r e , ir o s in d u - ş i
e n e rg ia d in s p r e c e n t r u s p r e p e r i f e r i e ş i s u r p â n d u - ş i a s tfe l p r o p r iu l
p o te n ţ ia l. C e i c a r e se p o m e n e s c s u b c o n t r o lu l h e g e m o n ie i m a i d e
v re m e s a u m a i t â r z iu î i p r e ia u c o m p e te n ţe le e c o n o m ic e , m ilit a r e şi
te h n ic e , ia r d e v e n i n d s u f ic ie n t d e p u t e r n i c i , d in a m it e a z ă o r d in e a
m o n d ia lă s ta to r n ic ită î n p r o p r iu b e n e fic iu . D u p ă c a re u r m e a z ă p e
r io a d e d e r ă z b o i a l t u t u r o r a î m p o t r i v a t u t u r o r a , d e d e g r a d ă r i s o c i-
a l-e c o n o m ic e şi c u lt u r a le p â n ă la m o m e n t u l în c a re a p a re u n n o u
hegem on.
D u p ă a n u l 1 9 9 1 t e o r iile lu i G i l p i n a u c u n o s c u t o la rg ă r e c u n o a ş
te r e , d e o a r e c e f u n d a m e n t a u d i n p u n c t d e v e d e r e ş tiin ţific lu m e a
m o n o p o la r ă şi h e g e m o n ia a m e r ic a n ă g lo b a lă . î n s c h im b u l c e lo r
d o u ă h e g e m o n ii a v e n it r â n d u l s in g u r e i h e g e m o n ii a m e r ic a n e , c a re
d e a c u m în c o lo d e t e r m in a s t r u c t u r a r e la ţ iilo r in t e r n a ţ io n a le la s c a
ră m o n d ia lă . A c e s te id e i a u fo s te d e z v o lt a t e şi d e c ă tre a lţi a u to r i a i
c u r e n t u l u i r e s p e c t i v , c a , d e e x e m p l u , S . W a l t 35 ş i M . R u p e r t 36.
D a r şi î n a c e s t c a z n e o r e a l i ş t i i s u n t c o n v i n ş i c ă î n c e n t r u l î n t r e
g u l u i s is t e m s e s i t u e a z ă i n t e r e s e l e n a ţ i o n a l e . î n c o n d iţiile lu m ii
m o n o p o l a r e e s te v o r b a d e i n t e r e s e n a ţ i o n a l e a le u n e i s i n g u r e ţ ă r i
- S U A , c a r e s e a f l ă î n c e n t r u l h e g e m o n i e i m o n d i a l e ş i e s te s u r s ă
e i. C e l e l a l t e ţ ă r i s e î n s c r i u î n a c e a s t ă i m a g i n e a s i m e t r i c ă , r a p o r -
tâ n d u -ş i in te r e s e le n a ţ io n a le d e n iv e l r e g io n a l la s t r u c t u r a o r d i n i i
g lo b a le .
G i l p i n î n c e a r c ă s ă d e m o n s t r e z e c ă h e g e m o n i a n u e s te s t a r e a c e a
m a i p r iv ile g ia tă p e n t r u u n s ta t, e l v ă z â n d u - s e n e v o it s ă -ş i r is ip e a s
că fo r ţe le p e n t r u e x e r c it a r e a c o n t r o lu lu i a s u p r a în t r e g ii z o n e d e i n
f lu e n ţ ă , f a p t c e c o n d u c e l a e n t r o p i a a c e s t u ia . î n a c e s t s e n s , s o a r t a
U R S S e s te s e m n i f i c a t i v ă . G i l p i n p r e z i c e u n f i n a l s i m i l a r ş i î n c a z u l
S U A . î n o p i n i a l u i G i l p i n , l u m e a u n i p o l a r ă e s te n e d r e a p t ă , d a r n u
a tâ t p e n t r u c e i c a re d e v iij| o b ie c t u l h e g e m o n ie i, c â t p e n t r u c e i c a re
s u n t s u b i e c t u l a c e s t e ia ,; O a s tfe l d e lo g ic ă a m in te ş te te z a c o lo n i-
a l- r a s is t ă a l u i R . K i p l i n g d e s p r e d i f i c i l a „ p o v a r ă a o m u l u i a lb ”.
G ilp in p r o p u n e in tr o d u c e r e a în c ir c u it a c o n c e p tu lu i d e „ r ă z b o i
h e g e m o n i e ”, p e c a r e a c e s t a î l a n a l i z e a z ă c a f i i n d o c o n s e c i n ţ ă a d i s
tr ib u ţie i n e p r o p o r ţ io n a le a r e s u r s e lo r în t r e d if e r it e e n t it ă ţ i p o litic e .
35. Wall S. T am ing A m erican Pow er: T h e G lobal R esp o n se io U.S. Prim acy. W.W. N o rto n , 2005; Idem .
Am erican H egem ony; Its P rospects a n d Pitfalls / / N aval W ar C ollege Review, S pring 2002.
36. Ruperi M. P ro d u c in g H egem ony: The P oliiics o f M ass P ro d u c lio n a n d A m erican G lobal Power.
Cam bridge: C am bridge U niversity Press. 1995
39
R E I . A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e
Unii tind să-şi consolideze avantajele şi tocmai de asta se râzbo, I

iese. Alţii - să redistribuie resursele în favoarea lor, ceea ce, re. I
spectiv, serveşte drept îndemn la război. Dacă pentru Woltz, car*
urma spiritul realismului clasic, războiul are loc în virtutea anar. I
hiei relaţiilor internaţionale, adică pur şi simplu din cauza faptului
că nu există o instanţă în stare să-l oprească37, atunci pentru Gilpin 1
acest lucru nu reprezintă o motivaţie, ci doar o circumstanţă auxi-1
liară; iar motivul adevărat al războiului se dovedeşte a fi tendinţa I
de dominare, adică de creare a ordinii mondiale a hegemoniei şi de I
ocupare în cadrul acesteia a poziţiei de lider.
John Mearsheimer: realismul ofensiv

Un alt reprezentant ilustru al neorealismului american, care a I
acordat o semnificaţie centrală hegemonie, este John Mearshei-i
mer, care, dimpreună cu discipolii săi, se cuvine a fi numiţi „realişti
ofensivi” ( offensive realism ), în timp ce discipolii lui Kennet Waltz
sunt caracterizaţi ca fiind „realiştii defensivi” (defensive realism).i
Anume în asta constă diferenţa de înţelegere a structurii relaţiilor
internaţionale. Waltz consideră că m arile p u te ri, fiind angajate în
competiţie, la un moment dat vor prefera, d in ra ţiu n i de securitate,
să-şi limiteze pretenţiile, concentrându-se a su p ra problem elor de
apărare. Mearsheimer insistă asupra fap tului c ă hegem onia tinde
întotdeauna să-şi fortifice puterea şi să-şi slă b e a scă adversarul, de
oarece în caz contrar ea riscă să rateze p o z iţia d o m in a n tă 38.
însă Mearsheimer consideră că hegemonia glo b ală, adică lumea

unipolară, nu este posibilă în deplinul sens al cu vân tu lu i, deoare
ce acest lucru ar presupune o supraextindere a infrastru cturii, pe
care nu poate să şi-o permită nici un stat, c h ia r şi cel m ai puternic.
D in acest motiv, orice hegemonie este nevoită să ră m â n ă doar una
regională, urm ărind cu vigilenţă ca în zona ei d e influenţă să nu
apară o altă hegemonie concurentă, capabilă să îi lim iteze interese
le. Hegemonia poate să intervină în regiuni m a i în d ep ărtate doar
atunci când statele locale nu sunt capabile să p re în tâ m p in e apariţia
unui hegemon printre de, unul care în perspectivă ar fi în stare să
le subordoneze strategiei sale şi să sfideze p u te rile îndepărtate.
M earsheim er consideră că SU A este o h e g e m o n ie regională, care

este am eninţată în prim ul rând de C h in a , c a r e d e v in e de asemenea
37. Waltz K. Man, the State, and War.
38. Mearsheimer John J. The Tragedy of Great Power Politics. New York: Norton, 2001
40
o h e g e m o n ie r e g io n a lă , c a p a b i l ă s ă c o n c u r e z e î n v i i t o r c u S U A , c e l
p u ţin în z o n a O c e a n u l u i P a c if ic . M e a r s h e i m e r p r o g n o z e a z ă o v i i
toare c o n fr u n ta r e î n t r e S U A ş i C h i n a .
M e a r s h e im e r a re o a t i t u d i n e a e x t r e m d e c r i t i c ă f a ţ ă d e p o l i t i c a I s
ra e lu lu i şi u n a şi m a i c r i t i c ă f a ţ ă d e l o b b y - u l p r o - i s r a e l e a n d i n S U A ,
pe care l- a d e z v ă lu it î n t r o l u c r a r e o c a r t e s c r is ă î m p r e u n ă c u u n a lt
cu n o s c u t n e o r e a lis t, S te v e n W o l t z 39. î n o p i n i a l u i W o l t z , l o b b y - u l
israelean a c ţio n e a z ă n u n u m a i î m p o t r i v a i n t e r e s e lo r S U A , d a r şi
p re ju d ic ia z ă in te r e s e le n a ţ i o n a l e a le I s r a e l u l u i , îm p i n g â n d u - 1 s p re
a c ţiu n i ra s is te n e s ă b u ite f a ţ ă d e p a l e s t i n i e n i ş i f a ţ ă d e n a ţ i u n i l e a r a
be v e c in e ( M e a r s h e i m e r a s u p u s u n e i c r i t i c i a s p r e a c ţ i u n i l e m i l i t a r e
ale Is ra e lu lu i î n L i b a n d i n 2 0 0 6 ) .
M e a r s h e im e r e s te a d e p t u l r ă s p â n d i r i i a r m e l o r n u c le a r e ,d e o a r e c e ,
în o p in ia lu i, d o a r a c e s t l u c r u e s te î n s ta r e s ă a s ig u r e c u a d e v ă r a t
securitatea r e g io n a lă a m a r i l o r p u t e r i ş i să c o n d u c ă la o p o l i t i c ă
in te rn a ţio n a lă e c h ilib r a t ă .
Realismul defensiv (de apărare)

U n e o ri este c o n s id e r a t c a f i i n d o c a te g o r ie a p a r t e g r u p u l d e n e o -
realişti, c a re s u n t a d e p ţ ii r e a l i s m u l u i „ d e f e n s iv ” (defensive realism).
P o triv it te o r ie i „ r e a l i s m u l u i d e f e n s iv ”, a n a r h i a e x is t e n tă p e a r e n a
m o n d ia lă d e t e r m in ă o a n u m i t ă „ o b s e s ie ” a s ta te lo r le g a tă d e s e
c u ritate. A c e s t f e n o m e n p r o v o a c ă „ d il e m a s e c u r i t ă ţ ii ”, a t u n c i c â n d
în c e rc ă rile u n u i s ta t d e a -ş i s p o r i s e c u r it a t e a ( p e n t r u c ă s e c u r it a
tea este p r iv it ă c a u n j o c c u s u m a z e r o ) c o n d u c s p re o in s t a b ilit a t e
crescândă, d e o a r e c e a d v e r s a r ii a c e s tu ia r e a c ţ io n e a z ă la d i m i n u a r e a
p ro p rie i s e c u r ită ţ i p r i n t e n d i n ţ a d e a r e s t a b ili d i n n o u e c h i l i b r u l d e
forţe. A c e s t fa p t c o n d u c e d i r e c t la „ c u r s a î n a r m ă r i i ”.
D re p t te o r e tic ie n i d e b a z ă a i r e a l i s m u l u i d e f e n s iv s u n t c o n s id e r a ţ i
S tephan W o lt z , K e n n e t W o l t z , S te p h a n v a n E v e r a , S h ip in g T a n g 40 şi
C h a rle s G la s e r 41.
C h a rle s G la s e r a f i r m ă c ă î n a n u m i t e s it u a ţ ii s ta te le se p o t i n f o r
m a r e c ip ro c a s u p r a i n t e n ţ i i l o r p a ş n ic e . D a c ă u n S ta t e s te c a p a b il
să a d u c ă la c u n o ş t in ţ a a l t u i S ta t f a p t u l c ă i n t e n ţ i i l e s a le s u n t b u n e ,
39. Mearsheimer John J., Walt StepheajM .’The Israel Lobby and U.S. Foreign Pohcy NY: Fanar, Straus
and Giroux, 2007.
40. Shiping Tang. A Theory of Security Strategy for O u i Time: Defensive Realism, Palgrave,2010
41. Charles Glaser and Chaim Kşufm ann, W hat is the Offense-Defense Balance? International Security
22, Spring 1998,44-82. J
41
relaţiile internaţionale
„dilema securităţii” poate fi depăşită42.

In plus, „realiştii defensivi, spre deosebire de cei „ofensivi”, coi^v
sideră că politica internă a Statului poate influenţa până la un anu.
mit punct politica lui externă, ceea ce îi apropie parţial de liberalii
din cadrul RI.
Hiperrealismul lui B. Chellaney
Un alt tip de neorealism este considerat a fi aşa-numitul „hiperre. j
alism”. Brahma Chellaney este văzut ca cel mai important expo- ■
nentul al acestui curent43.
Hiperrealiştii văd în relaţiile internaţionale o infinitate de cicluri 1
repetitive. Pentru ei, conflictele şi concurenţa dintre state în nici
un caz nu se pot transforma în pace şi prietenie (cu excepţia unor J
alianţe provizorii împotriva unui inamic comun); din acest motiv, 1
în accepţia lor, cele mai bune instrumente pentru atingerea scopu-
rilor în politica externă sunt ameninţările şi recurgerea la violenţi j
La fel ca majoritatea celorlalţi realişti, hiperrealiştii sunt convinşi J
de faptul că cea mai bună cale pentru a atinge pacea şi stabilitatea|
constă în acumularea forţei militare şi în pregătirea permanentă de f
a face uz de ea. în plus, hiperrealiştii resping în mod categoric orice
obiecţie a oponenţilor lor cu privire la creşterea exagerată a cheltu
ielilor pentru înarmare, punând de asemenea la îndoială eficienţa
instituţiilor, legilor şi acordurilor în politica mondială. Hiperrea
liştii din RI iau în calcul doar autoritatea şi puterea; restul nefiind
decât „o iluzie umanitară”. Războiul se poate declanşa în orice mo
ment, atunci când statele componente ajung la concluzia că partea
adversă a devenit fie prea puternică, fie prea slabă44.
Stephen Krasner:„cei puternici" contra „celor slabi"
Un reprezentant de seamă al neorealismului este americanul
Stephen Krasner.
în teoriile sale, Krasner scoate în evidenţă fenomenul „Stat slab”,
care din punctul lui de vedere constituie un factor de instabilitate
42. Charlie Glaser. «Realists as Optimist*: Cooperation as Self-Help.» International Security 19 (Winter
1994/95), 50-90.
43. Chellaney B. Securing Indias Future in the New Millennium. New Delhi: Orient Longman.1999. p
X V III. t
44 Savin V. Dinamica dromocraţiei şi a hiperrealismul p o litic. ^K I, 08.09.2010. http: //konservatizm.
o rg /k o n serv atizm /th e o ry /0 8 0 9 1 0 1 8 0 5 4 0 .x h t m l
42
şi ameninţare pentru „statele realizate”45. Un „Stat slab” este inca

pabil să asigure funcţionarea legilor pe teritoriul său, ceea ce cre
ează condiţii prielnice pentru apariţia unor centre ale terorismului
internaţional. Krasner consideră că pentru a preveni ameninţări
le „statelor slabe”, acestea trebuie să fie controlate de „statele pu
ternic”, care deţin hegemonia regională sau globală. în opinia lui
Krasner, însuşi faptul că un stat este „slab” justifică într-o măsură
suficientă imixtiunea în afacerile lui interne. El dezvoltă această
idee în cadrul teoriei „suveranităţii graduale”, apreciind că, nu toate
statele ce dispun de o suveranitate formală trebuie considerate pe
deplin suverane. Suveranitatea deplină o deţin doar statele funcţio
nale din Occident cu regimuri democratice. Krasner cercetează în
această cheie regimurile din Lumea a Treia, arătând că liberalii din
cadrul RI manifestă, din punctul său de vedere, o tendinţă greşită
de a le privi din perspectiva ajutorului economic şi susţinerii teh
nice a dezvoltării lor46, în timp ce, în opinia lui Krasner, ele aspiră
doar spre putere şi securitate. Primind sprijin economic şi struc
tural din partea Occidentului, ele tind să îl transforme în potenţial
de forţă. în anumite cazuri asta ar putea conduce spre noi conflicte
şi riscuri pentru Occident.
O altă temă elaborată de către Krasner în spiritul abordării neo

realiste în RI ţine de adoptarea deciziilor în politica externă47. Din
punctul său de vedere, cele mai importante decizii în acest dome
niu trebuie să fie adoptate cu precădere de către persoanele care
ocupă cele mai înalte ranguri (în primul rând, de către Preşedinte),
iar nu de către nişte cercuri birocratice anonime, care nu au man
dat legitim din partea societăţii pentru desfăşurarea unor acţiuni
în domeniul relaţiilor internaţionale.
Rezumat
în activitatea politică cei care înclină spre realism în RI sunt, de
regulă, reprezentanţii partidelor conservatoare de dreapta (repu
blicanii din SUA, tory din M area Britanie etc.).
Este de rem arcat faptul că realismul este una dintre două cele mai
populare paradigme din SUA în evaluarea şi descifrarea evenimen
telor şi proceselor ce se desfăşoară în politica internaţională.
45. Krasner S., Pasqual C. A ddressing State Failure //Foreign Aflăirs, 84 4,2005. P. 153-163.
46. Krasner S. Structural Conflict: The Third W orld Against Global Liberalism. Los Angeles: University
o f California Press, 1985.
47. Krasner S. A re B u re a u cia a e s Im p o rta n t7 //Foreign Policy. No. 7. Summer, 1972.
43
R E L A Ţ IILE I N T E R N A Ţ I O N A L E
Paradigma realistă nu face distincţie dintre Pacea de la W estfaliaj

bazată pe suveranitatea unei multitudini de state naţionale, între
bipolaritate sau unipolaritate. Diverşi adepţi ai abordării realiste ;
pot avea în această chestiune cele mai diverse opinii. însă toţi aceş-J
tia împărtăşesc în egală măsură adevărurile axiomatice prezentate
mai sus, precum şi încrederea în faptul că oricare ar fi raportul
de forţe între statele naţionale, anume acestea (unul, două sau câ-j
teva) se prezintă în calitate de protagonişti în dom eniul relaţiilor 1
internaţionale, astfel încât suveranitatea, interesele naţionale, se-j
curitatea şi apărarea constituie criteriile de bază în cadrul analizei!
oricărei probleme legate de Rl.
în teoriile lor realiştii nu ies niciodată din limitele ideii de Stat na
ţional (sau a câtorva State naţionale), deoarece asta ar contraveni’
perceptele lor fundamentale. Tocmai de aceea realiştii manifestă
scepticism în raport cu toate instanţele şi procesele internaţioJ
nale, ce pretind la limitarea suveranităţii naţionale sau la creared
unor structuri supranaţionale. Realiştii neagă consistenţa politică’
a structurilor supranaţionale. Politica externă este în deplina com-j
petenţă a conducerii politice legale a Statelor naţionale. Instanţele
internaţionale sau segmente separate din cadrul Statului naţional
nu pot substitui procesul decizional ( acesta revenindu-ie institu
ţiilor abilitate să se ocupe de politica externă: de regulă, este vorba
de preşedinte, prim -m inistru, guvern, parlam ent şi etc).
Prin urmare, realiştii au o atitudine sceptică faţă de globalizare,

internaţionalizare şi integrare econom ică, p olem izân d cu cei care,
dimpotrivă, acordă o atenţie p rioritară anum e acestor aspecte.
1.2.1 Liberalismul (cea de-a doua paradigmă)

Premisele teoretice ale liberalismului. Fundamentele
filosofice
Teoria realismului este succedată de a d ou a ca pondere teorie în
cadrul R I - liberalismul. Acesta e s te legat c u conceptul liberali$-
mului economic şi a celui politic, în să în sfera R I, el reprezintă to
tuşi ceva distinct, deoarece sunt c a z u ri câ n d lib e ra lii din domeniul
economiei sau politicii nu împărtăşesc p rin c ip iile liberalismului în
RI, preferând, de pildă, realismul. Sau d im p o triv ă , spre liberalism
în cadrul R I înclină autori, ce n u ţin de tab ăra lib e ralilo r conving
din domeniu economic şi politic. P e n tru a c la rifica aceste aspecte
44
I
R E L A Ţ I I L E INTERNAŢIONALE
este nevoie să se facă o serie de precizări ce ţin de liberalism în

ansamblu.
în domeniul politic liberalismul declară individul drept valoare

supremă, acesta fiind rupt de orice legături cu identitatea colecti
vă. Libertatea, pentru care militează liberalii politici, este întâi de
toate „libertatea faţă de” (J. S.Mill).
Precizând de care elemente anume ne îndeamnă liberalii să ne

eliberăm, putem enumera Statul, religia, identitatea socială, etni
că şi rasială, iar în ultima vreme - cetăţenia şi identitatea de gen.
Generalizând am putea spune că liberalismul politic îşi propune
eliberarea individului de toate formele identităţii colective. De aici
şi strategia politicii liberale, orientată continuu împotriva oricăror
forme şi practici de limitare a libertăţilor individuale.
Putem face distincţie între liberalismul „de dreapta” şi cel „de

stânga”: liberalismul „de dreapta” insistă asupra faptului că în pro
cesul de realizare a egalităţii şanselor poate apărea ierarhizarea so
cială, bazată pe inegalitate economică (winners vs loosers) şi că o
astfel de ierarhie nu constituie o încălcare a libertăţii, deoarece la
temelia ei sunt puse aceleaşi poziţii de start; liberalii „de stânga”
consideră că inegalitatea de facto contribuie la extinderea spaţiului
libertăţii unora pe seama libertăţii altora şi de aceea trebuie supusă
de asemenea unor c o r e c tă m »
în economie liberalismul se caracterizează prin următoarele

principii: piaţa liberă, neimplicarea Statului în sfera economică,
laissez-faire (concurenţă liberă, neamestec în economie, libertatea
nelimitată a antreprenoriatului) şi „free trade” (comerţ liber). Aici
predomină regula „mânii invizibile” şi a „autoreglementării”, adică
organizarea optimă a proceselor economice se produce în acele ca
zuri, când lipseşte orice organ de conducere. în opinia liberalilor,
în economie indivizii ghidaţi de „egoismul rezonabil” şi nefiind
constrânşi de nimic, cu excepţia concurenţilor, acţionând în mod
liber, aleg strategia optimă pentru înavuţirea personală şi vor ob
ţine un succes maxim. Dacă fiecare persoană în parte va fi bogată,
atunci va prospera întreaga societate, chiar dacă nimeni nici nu a
formulat sarcina „ridicării bunăstării generale”.
De regulă, în politică şi în economie liberalismul merg mână în

mână, dar există cazuri, când acestea pot exista în mod separat:
45
de exemplu, în China de azi economia liberală este conjugată cb
o politică non-liberală (şi chiar în mod făţiş antiliberală) (comu!
nismul).
In sfera relaţiilor internaţionale liberalism ul pune accentul pe^ I

alt p rin cip iu . Lib eralism u l în R I afirm ă că societăţile umane sunt I
perfectibile şi se m işcă pe cale progresului. însăşi natura omu-1
lui, fie că poate fi perfecţionată p rin interm ed iul educaţiei, fie ci I
este bună de la sine; prin u rm are o societate poate fi construită în I
baza p rin cip iilo r raţiunii, cooperării şi a schim b u lu i, fără utilizarea I
unui instrum ent de lim itare, constrângere sau violenţă. Pacea este I
o stare mai acceptabilă pentru om decât războiul, prin urmare, mai I
devrem e sau mai târziu în lum e se va crea o situaţie când războiul I
va dispărea cu desăvârşire. A cest lu cru se va întâm pla pe măsură I
ce toate societăţile vor deveni m oderne, dem ocratice, de piaţă şi I
liberale. în acel m om ent, necesitatea existenţei Statului va dispărea I
şi va sosi epoca unui G uvern M o nd ial supranaţional, după careva I
urm a era conducerii globale, ce se va baza nu atât pe principiul I
puterii politice, cât pe p rin cip iu l m anagem entului de administrare I
a unei entităţi econom ice - firm ă, corporaţie, ram u ră etc.
în cadrul RI liberalismul presupune „exportul democraţiei* în I

calitate de conţinut principal al politicii externe, adică răspândi*
rea asupra tuturor ţărilor a normelor liberalismului politic. Acesta
proces trebuie să fie însoţit de extinderea economiei de piaţă şi de I
reorientarea atenţiei dinspre relaţiile politice dintre state spre cele ]
comercial-economice. în decursul acestui proces, în opinia libera- 9
Iilor din RI, urmează să se constituie sistemul paşnic transnaţional I
şi global, unde economia va elimina definitiv politica.
Principiul-cheie al liberalilor în RI este formulat astfel: „demo-1
craţiile nu luptă între ele”. Liberalii din RI tratează acest principiu I
ca pe o legitate a RI. Ei se ghidează de următoarea explicaţie: în f
regimurile politice liberal-democratice masele exercită o influenţă I
majoră asupra politicii elitelor. Şi deoarece povara războiului cade ţj
cu p recă d ere p e umerii maselor, acestea vor tinde în permanenţă ţi
spre pace. Atunci când se conturează un conflict militar între două |
state democratice, presiunea maselor asupra guvernului va fi una |
de natura pacifistă, ceea ce va înlătura pericolul războiului şi va
determina autorităţile să recurgă la tratative bilaterale paşnice. Pe
de altă parte, asemănarea dintre regimurile liberale va contribui la |
46
d eschiderea s ta tu lu i şi la c re ş te re a p e rm a n e n tă a in te n s ită ţii de c o

m u n ic a re în tr e d iv e rs e s o c ie tă ţi, ceea ce v a face ire le v a n te atât g ra
niţele, cât şi d ife re n ţe le d in le g is la ţiile n a ţio n a le . în cele d in u rm ă ,
c o m e rţu l lib e r v a a d u c e la acelaşi n iv e l e c o n o m iile tu tu ro r statelor
d e m o c ra tic e , tr a n s fo r m â n d u -le tre p ta t în tr -o z o n ă e c o n o m ic ă u n i
că, u n d e u n c o n flic t m ilit a r v a fi p u r şi s im p lu d e n e c o n c e p u t.
în a in te d e a tre c e la a n a liz a p r in c ip a le lo r ş c o li şi a u to ri, care re

p re z in tă lib e ra lis m u l în R I, este n e c e s ar să a p e lă m la acei filo s o fi,
care a u p u s b a z e le filo s o fie i lib e ra le la în c e p u tu l e p o c ii m o d e rn e .
Să în c e p e m p r in fa p tu l că, lib e r a lis m u l îşi d e s c o p e ră ră d ă c in ile

c re ş tin e în id e e a s a lv ă rii u m a n it ă ţ ii d e c ă tre H ris to s . A p a re u n o m
n o u , c are d e v in e c a p a b il d e u n p ro g re s s p ir itu a l şi a u to p e rfe c ţio n a -
re. U n as tfe l d e o p tim is m a n tr o p o lo g ic a c ă p ă ta t în e p o c a m o d e r n ă
o in te r p r e ta r e s e c u la ră p r in u m a n is m u l d in p e r io a d a ilu m in is tă ,
în care u n a d in te n d in ţe le -c h e ie c o n s ta în c re d in ţa în o m , în c a p a
c ita te a lu i d e a se p e r fe c ţio n a , în c o n ş tiin ţa şi c a ra c te ru l r a ţio n a l
al acestu ia. î n t im p ce r e a lis m u l d in R I, a p e le a z ă în p re m is e le sale
id e o lo g ic e , î n t r - u n fe l sau a ltu l, la p e s im is m u l a n tr o p o lo g ic , a tu n c i
lib e ra lis m u l în R I , d im p o t r iv ă , îş i c o n s tru ie ş te te o r iile p o r n in d d e
la o p tim is m u l a n tr o p o lo g ic . â
John Locke: omul şi perfecţiunea lui
U n a lt a u to r im p o r t a n t p e n t r u lib e r a lii d in R I este filo s o fu l e n g le z
John L o c k e ( 1 6 3 2 - 1 7 0 4 ) . L o c k e a p r o p u s o a b o r d a re c u to t u l d if e
r ită d e c â t ce a lu i T h o m a s H o b b e s a s u p ra n a tu r ii o m u lu i. L o c k e este
d e p ă r e r e a c ă n a t u r a u m a n ă e s te în z e s tr a tă im p lic it c u s p ir it r e z o
n a b il şi to le r a n ţă , a d ic ă în c lin ă s p re b in e . în s ă n a tu r a u m a n ă este
ca o „ ta b lă c u r a tă ” (t a b u la r a s a ) j ia r c o n ţin u tu l c o n ş tiin ţe i u m a n e
se fo r m e a z ă î n t r - o m ă s u r ă d e c is iv ă p r i n i n t e r m e d iu l e x p e r ie n ţe i
s e n z o r ia le şi e d u c a ţie i. S ta re a n a t u r a lă a o m u lu i, d u p ă L o c k e , este
„ n u lu p ta t u t u r o r î m p o t r i v a tu t u r o r a ”, c a la H o b b e s , c i d is p u n e
re a p a ş n ic ă a o m u l u i d e s in e în s u ş i şi d e p r o p r ia a v e re . In d i v i d u l
se b u c u r ă d e s ig u r a n ţă şi b u n ă v o in ţ ă , p r e c u m şi d e p r o p r ie ta te a
p r iv a tă , ce c o n s titu ie o c o m p o n e n t ă d e b a z ă a d r e p tu lu i n a tu r a l al
in d iv id u lu i. T o t o d a t ă , L o c k e r e c u n o a ş te c ă în n a tu r a u m a n ă este
lo c şi p e n t r u e g o is m , şi p e n t r u a lte î n c l i n a ţ i i n e g a tiv e , c a re se p o t
a m p lific a p r i n t r - o e d u c a ţie p r o a s tă .
A s tfe l, d u p ă L o c k e , n a t u r a u m a n ă fir e a s c ă e s te n e u tr ă , c h ia r d a c ă
47
înclinată spre bunătate şi pace. Pentru a consolida înclinaţiile pozi* I
tive şi pentru a structura morala şi caracterul rezonabil al societăţii I
umane, este necesar să se pună un accent deosebit pe educaţie. Sta* I
tul, care, potrivit lui Locke, este un produs „al contractului social”
(ca şi la Hobbes), are menirea să educe cetăţenii în spiritul morali* ;
tăţii, să sprijine binele şi să contracareze răul. Statul este necesar în
acea măsură, în care este nevoie să fie garantate drepturile naturale
(libertatea, proprietatea privată, securitatea). Dacă însă în societate
drepturile naturale sunt deja înrădăcinate (acest model era numit
de către Locke „societate civilă”), atunci necesitatea existenţei Sta-j
tului decade. Mai mult decât atât, dacă Statul limitează drepturile
naturale, atunci societatea are dreptul să îl distrugă prin interme- j
\ diul unei revolte democratice.
Locke a fost primul care a propus introducerea principiului sepa- r,

rării puterilor în stat, şi asta în scopul lim itării atotputerniciei sta-1
tului asupra societăţii şi în vederea stabilirii unui control reciproc
între ramurile puterii.
Aceste principii reprezintă fundamentele liberalism ului. C e l mai

important dintre ele afirmă natura eminamente „perfectibilă” a j
om ului, adică este vorba de capacitatea om ului şi a societăţii de a j
deveni mai bună, mai paşnică şi m ai raţională. Locke asociază p ro ||
greşul societăţii cu dem ocraţia şi proprietatea privată. Teza despre 1
funcţia instrum entală a statului, văzut ca m ijloc pragmatic aflat în j
serv iciu l „societăţii civile”, a devenit un laitm otiv al liberalilor din î
R I, ceea ce îi distinge pe aceştia de realiştii care operează cu terifi J
antul sim bo l al Leviatanui lui Hobbes.
fmmanuel Kant: societatea civilă şi raţiunea transcen-l

dentală
Un alt autor de bază al liberalismului din RI este marele filosof?-
german Imanuel Kant (1724-1804). Filosofia lui Kant se întemeia*!
ză pe evidenţierea unei instanţe speciale - „raţiunea pură” care este
transcendentală, adică proprie tuturor oamenilor. Astfel, omul este
o m în virtutea raţionalităţii sale, care se manifestă în cazul fiecărtp
om în acelaşi fel. De aici Kant enunţă „regula de aur a moralei”®
„poartă-te cu altul în aşa fel, cum ai vrea ca el să se poarte cu tine*|
O am enii îşi realizează propria individualitate cel mai bine prin
în ă lţa rea p ân ă la raţiunea universală. Prin urmare, Kant esteadep-
tul „antropologiei optimiste”, insistând asupra faptului că fiecare

individ, care se dezvoltă în concordanţă cu natura sa, se îndreaptă
în mod logic în direcţia raţiunii universale, adică societatea se dez
voltă pe calea raţionalităţii, păcii şi responsabilităţii sociale. Potri
vit lui Kant, societatea civilă nu este pur şi simplu societatea indi
vizilor, ci o societate a indivizilor, care îşi dezvoltă caracteristicile
raţionale, astfel perfecţionându-se pe ei înşişi şi pe ceilalţi.
De aici se naşte ideea politică a lui Kanl despre „pacea universală”

ca ordine mondială optimă.
Statul, după Kant, îşi atinge apogeul prin Republică, sensul căreia
constă în faptul că în aceasta prevalează nu voinţa unei categorii
anume (elită, monarhie, majoritate - Kant era un adversar al de
mocraţiei), ci „dreptul ca atare”. Anume în asta constă principiul
„Statului de drept”, unde dreptul exprimă raţiunea universală, adi
că se prezintă ca o manifestare directă a „raţiunii transcendentale”.
Raţiunea, întruchipată în drept, trebuie să fie obligatorie şi pentru
conducători, şi pentru elită, şi pentru mase. Dacă atât un stat, cât şi
altul vor arăta anume astfel, atunci ambele pot stabili relaţiile între
ele pornind de la normele acestei raţiuni universale. Kant consi
deră că raţiunea determină o atitudine etică, un caracter paşnic şi
spirit rezonabil în rezolvarea unor dispute şi contradicţii. Din acest
motiv cele două republici în relaţiile dintre ele sunt aproape sigur
purtătoare de pace. Dacă toate ţările vor fi state de drept, atunci
acest lucru va deveni garanţia păcii universale. Societatea civilă îşi
realizează potenţialul universal în interiorul unor astfel de state, iar
progresul umanităţii îşi atinge apogeul.
Pentru Kant nu contează atât de mult faptul dacă natura umană

este una nobilă sau egoistă; contează, în primul rând, faptul că ea
este una raţională. Şi dacă lucrurile stau aşa, atunci mai devreme
sau mai târziu raţiunea va fi descoperită şi recunoscută de către toţi
indivizii, iar în baza ei va fi construită o „societate civilă” paşnică.
1.2.2. Principiile liberalismului

Optimismul antropologic al liberalilor
Principalii oponenţi ai realiştilor în RI au fost şi rămân liberalii.
Cu toate acestea, paradigma liberală are o serie de postulate comu-
49
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A I.F.
ne cu paradigm a realiştilor. L ib e ra lii, la fel ca şi realiştii, cercete* I

ză cu precădere statele o cciden tale m oderne, considerându-le ^ I
fiind un m odel u niversal cu care operează gândirea lor teoretică
Totodată, lib eralii se deosebesc de realişti printr-o serie întreagă
de aspecte.
în p rim u l rând, spre deosebire de realişti, liberalii sunt convinşi că

natura u m ană şi, p rin urm are, natura societăţii umane, exprimată
politic sub form a unu i stat, este supusă u n o r schimbări calitative
(presupunându-se că acestea au loc într-o direcţie mai bună). De
aici reiese că form ele p olitice ale societăţii pot evolua şi la anumit
m om ent dat pot ieşi d in co lo de graniţele Statului, egoismului naţi
onal şi ind ivid u alism ulu i. C e e a ce înseam n ă că în anumite circum
stanţe poate fi ad m isă cooperarea şi integrarea între state în baza
u no r „idealuri m orale” şi a u n o r v alo ri com une.
Fundam entele filosofice ale lib e ralilo r sunt inspirate de ideile lui
J. Locke despre caracterul n eu tru al n aturii um ane, care poate fi
supusă îm bunătăţirii p rin educaţie, în tim p ce realiştii pornesc de j
la concepţia lui T. H obbes, p otrivit căreia om ul p rin natura sa este
egoist, agresiv şi rău (de unde şi faim oasa lui m axim ă „homo ho-
m in i lupus est”).
Spre deosebire de realişti, care p riveau statele ca pe nişte actori

p rin cip ali în sfera relaţiilor internaţionale, indiferent de regimul
politic, m odul de organizare şi particu larităţile de ordin ideologic
al acestora, liberalii, d im p otrivă, plasau în centrul atenţiei urmă
toarea chestiune: despre ce fel de regim p o litic este vorba în cazul
unui sau altui stat şi, p o rn in d de aici (este sau nu acest regim poli
tic unul liberal şi d em ocratic) îşi dezvoltau concepţiile în domeniu
R I. Factorul decisiv dacă un stat sau altul este sau nu democratic
(ceea ce presupune existenţa p arlam en tarism u lu i, pieţei, libertăţii
presei, separaţiei puterilor, alegerile etc.). Pentru adepţii paradig
m ei liberale relaţiile d intre ţările d em ocratice presupun o cu totul
altă structură decât interacţiunea dintre statele nedemocratice sau
a celor d em ocratice cu cele nedem ocratice. L ib e ra lii sunt convinşi
că dem ocraţia dezvoltată din politica internă influenţează radical
^ p o lit ic a externă a ţării.
întreaga teorie a lib e ralilo r din R I se construieşte în ju ru l celei mai

im portante afirm aţii: „d em ocraţiile nu se răzb o iesc între ele”. Asta
50
RELAŢI I LE I N T E R N A Ţ I O N A L E
înseamnă că reg im u rile d em o cra tice m anifestă u n u l faţă de celălalt

atitudini identice cu cele îm p ărtă şite de către cetăţen i în in te rio ru l
ţării: în locul ag resiu nii, co n strâ n g e rii, vio len ţei, ie ra rh ie i etc., re la
ţiile se bazează pe co n cu re n ţa p a şn ică , recu n o aşte re a su p re m aţie i
legii, a raţio n alizării in te ra cţiu n ilo r şi a p ro ce d u rilo r. D e m o c ra ţia
se poate repeta şi la n iv e lu l R I, afirm ă lib e ra lii. A ce st lu c ru în s e a m
nă că întreaga sferă a R I n u este exp resia luptei tu tu ro r îm p o triv a
tuturora şi n ici u rm area u n u i egoism orb, ci rep re zin tă a ş a -n u m ita
„anarhie a lu i L o ck e ” (sau „ a n a rh ia lu i K a n t” d u p ă spu sele lu i A .
Wendt), adică un p arte n e rial p a şn ic şi d e sch is în tre d iv e rse ţă ri,
şi asta chiar şi atunci câ n d interesele lo r n aţio n ale in tră în c o n tra
dicţie (spre deosebire de „ a n a rh ia lu i H o b b e s”, care p resu p u n e că
„un stat pentru alt stat este lup”, p rin c ip iu co n sid erat im u a b il de
către realişti). în b aza acestei p latfo rm e d e m o cra tice p o t fi create
structuri transnaţionale48, capabile să tra n sfo rm e h a o su l în sistem .
Principiile de bază ale liberalismul în RI

Liberalii din R I contestă tezele p rin cip a le ale rea liştilo r. P e n tru
liberali:
• statele naţionale su n t nişte acto ri im p o rta n ţi, dar nu singurii,

iar uneori n ici nu co nstitu ie acto ru l p rin c ip a l al relaţiilor interna
ţionale;
• poate exista o an u m ită instanţă supranaţionalăy competenţele
căreia pot fi sup erio are în rap ort cu suveranitatea Statelor naţio
nale;
• anarhia în relaţiile in tern aţio n ale poate fi dacă nu lichidată,
atunci armonizată, p acificată şi m o d elată; |
• com portam entul statelor pe arena internaţională se subordo
intereselor naţionale, ci
nează nu doar lo g icii a sig u rării m a x im e a
şi valorilor universale, recu n o scu te de către toate părţile (dacă este
vorba de nişte ţări d em o cratice );
• conducerea statului nu co n stitu ie singura instanţă, care dispu
ne de competenţa p e n tru realizarea p o liticii externe, pentru înţele
gerea şi realizarea ei (cetăţenii s im p lii din ţările democratice dez
voltate nu sunt nişte X -in d iv izi, ci „indivizi competenţi”, potrivit
lui J. Rosenau49, iar în acest ca z ei sun t în stare să înţeleagă în mod
adecvat procesele d in zo n a rela ţiilo r internaţionale şi chiar să le
influenţeze p arţial);
48. Woolf Leonard. International Government. London: Allen & Unwin, 1916
49. Rosenau J. Turbulence in World Politica A Theory o f Change and Continuity. Princeton,1990.
5
\
• securitatea statului în faţa unui pericol extern constituie o sar.
cină a întregii societăţi, iar calea cea mai sigură pentru rezolvarea
acesteia este democratizarea tuturor ţărilor lumii (deoarece, „de*
mocraţiile nu se războiesc între ele” şi caută modalităţi de rezolvare
paşnică a fricţiunilor şi contradicţiilor în baza unui compromis);
• în raporturilor lor, Statele democratice se află în starea unei
păci stabile şi garantate, iar pericolul războiului vine doar dinspre
statele nedemocratice şi din partea altor actori ai politicii mondiale
(de exemplu, terorismul internaţional);
• natura statelor şi cea a societăţilor umane se schimbă în perma- J
nenţă, se îmbunătăţeşte şi se perfecţionează, numărul libertăţilor
creşte, procesele democratizării se consolidează, nivelul toleranţei
şi al responsabilităţii civice se rid ică (toate acestea oferă speranţa la I
evoluarea întregului sistem p o litic m o n d ia l şi la ren u n ţare a trepta- I
tă la structu rile strict ierarhizate, p recu m şi la m ilita riza re a sferei I
relaţiilo r internaţionale);
• starea de fapt d in ca d ru l R I n u trebuie să u m b re a scă aspectul I
norm ativ (forţa idealului, a n o rm e i şi a v a lo rilo r u n e o ri este n u mai J
p u ţin im p o rtan tă decât forţa teh no log iilo r m ateriale si a resu rse - 1 |
lo r);
u ltim u l nivel de explicaţie a stru c tu rii rela ţiilo r şi e v e n im e n ^ B

ţelor in tern aţio n ale ce au lo c în ca d ru l acestor stru c tu ri ţin e d ^ fl
id en tificarea m otivaţiilor d e ordin n orm ativ-idealist şi a / a c to r i/ o r B
valoriciy alătu ri de faptele obiective şi legităţile ce au o b ază mate- §1
ria lă raţio n ală.
A ş a cu m p u tem vedea, ad ep ţii p arad ig m ei lib e rale în R I sunt în- I I

tru totul o p u şi e x p o n e n ţilo r re a lism u lu i. A n u m e p o lem ica dintre I
aceştia co n stitu ie co n ţin u tu l d ezv o ltă rii R I ca d is c ip lin ă ştiinţifică. §
1.2.3. Liberalismul clasic în RI
Richard Cobden: instituţiile supranaţionale

L ib e r a lii tim p u r ii (c u m sunt: p o litic ia n u l englez R. Cobden50, ;
p re şe d in te le S U A V. W ils o n sau p a cifistu l N . A n g e ll51), în analizele ;
lo r d e b ază , se o p u n re a liş tilo r p rin faptul că p e n tru ei regimul poli-1
tic (d e m o c ra ţia sau lip sa acesteia) are o im p o rtan ţă decisivă în ana
liz a r e la ţiilo r in te rn a ţio n a le . D a c ă ţă rile su n t dem ocratice, atunci ;
a n s a m b lu l a cesto r ţă ri e v o lu e a ză în m o d constant, se îndreaptă în
50. Cobden R. Political writings. 2 voi. London: Fisher Unwin, 1903 |||
5 1 . Angell N. The Great Illusion - a Study of the Relation o f Military Power to National Advantagt j
London: Heinnemann, 1910
d ire cţia c re ă rii u n u i s is te m s u p r a n a ţio n a l şi a p a r iţie i u n o r in s titu ţii

suprastatale s p e c iale . P e m ă s u r a d e m o c r a tiz ă r ii a lto r ţă r i, acestea
de asem en ea se v o r in c lu d e în c a d r u l in s titu ţ iilo r re s p e c tiv e , ia tă
de ce p r in c ip iu l e g o is m u lu i n a ţio n a l şi a „ m iz e i p e p r o p r iile fo r
ţe” (s e lf-h e lp ) p o a te fi d e p ă ş it p e p a r c u rs u l d e m o c r a tiz ă r ii, ceea ce
poate s ervi d r e p t te m e lie a p ă c ii c iv ic e şi a in te g r ă r ii d iv e rs e lo r s o
cie tă ţii, care în c ă n u s u n t s e p a ra te p r in fr o n tie r e n a ţio n a le , în tr -o
societate c iv ilă d e m o c r a tic ă u n ic ă .
U n p re c u rs o r a l lib e r a lis m u lu i în R I a fo s t o m u l p o litic e n g le z

R ic h a rd C o b d e n ( 1 8 0 4 - 1 8 6 5 ) , id e o lo g u l t r a n s fo r m ă r ilo r b u rg h e z e
şi a d e p tu l c o n s e c v e n t al p a c ifis m u lu i. C o b le n a e m is o s e rie d e teze
fu n d a m e n ta le p e n t r u lib e r a lis m , în p a r tic u la r , id e e a , p o t r iv it c ă
reia, c o m e r ţu l în tr e s ta te c o n s titu ie c e a m a i b u n ă p r o fila x ie î m p o
triv a c o n flic te lo r m ilita r e . C o b le n in s is ta tă a s u p ra în f iin ţ ă r ii u n o r
in s ta n ţe s u p r a n a ţio n a le , c a p a b ile să re g le m e n te z e r e la ţiile d in tr e
state, să lim ite z e lib e r t a te a î n p u r ta r e a u n o r r ă z b o a ie , ia r în a n u
m ite c a z u r i să le d e te r m in e p r in c o n s trâ n g e re să a c c e p te p a c e a şi
c o o p e ra re a , c h ia r şi d in c o lo d e v o in ţ a lo r. C o m e r ţ u l lib e r e ra p r iv it
de c ă tre C o b d e n d r e p t m ijlo c u l c e l m a i e fic ie n t p e n t r u in s titu ir e a
p ă c ii şi c o n tr a c a ra r e a r ă z b o a ie lo r . A p ă r a r e a u n e i d e p lin e lib e r t ă ţi
a c o m e r ţu lu i, a l i b e r u lu i s c h im b l - a u fă c u t p e C o b d e n u n a d v e rs a r
r a d ic a l a l t u t u r o r f o r m e lo r d e „ p r o t e c ţio n is m ” şi u n u l d in tr e p r i m i i
a d e p ţi ai g lo b a liz ă r ii, p e c a re a c e s ta o p r iv e a ca p e o c o n s e c in ţă l o
g ic ă a d e z v o lt ă r ii c o m e r ţ u lu i m o n d ia l şi a p r o m o v ă r ii p ă c ii.
C o b le n in s is ta a s u p ra c o la b o r ă r ii M a r i i B r it a n ii c u S U A şi C a
n a d a , c o n s id e r â n d c ă r e la ţiile e c o n o m ic e in te n s e v o r c o n t r ib u i la
d e z v o lta re a a r m o n io a s ă a t u t u r o r p a r t ic ip a n ţ ilo r la s c h im b u r ile
c o m e rc ia le şi v o r p r e v e n i c o n flic te le şi f r ic ţ iu n ile , in e v ita b ile î n
v ir tu te a c o n c u r e n ţe i d in t r e m e t r o p o lă şi fo s te le s a le c o lo n ii d in
Lum ea N o u ă.
Normal Angell: marea iluzie

N o r m a n A n g e ll ( 1 8 7 3 - 1 9 6 7 ) e s te a u t o r u l c la s ic , c a re i - a c o n fe r it
lib e r a lis m u lu i d in R I f o r m a u n u i s is te m te o r e tic în c h e g a t. F i i n d
u n p a c ifis t c o n v in s şi u n i n t e r n a ţ io n a lis t , A n g e ll a o b ţ in u t î n 1993
P r e m iu l N o b e l p e n t r u p a c e . j
N o r m a n A n g e l a e x p u s id e ile s a le d e b a z ă î n c a r te a „ M a r e a ilu z ie ”
(1 9 1 1 ), d e d ic a tă în î n t r e g i m e c o m b a t e r ii im p e r i a l i s m u l u i , p r e c u m
53
şi a ideii potrivit căreia cuceririle, colonizarea şi războaiele victor
oase, chipurile, ar contribui la prosperarea econom ică a naţiunile I
:a securităţii, controlului asupra resurselor naturale ^
la asigu rarfl
dezvoltării comerţului.
Teoria lui Angell se întemeiază pe trei puncte principale:

■
• dezvoltarea industriei şi a comerţului liber la scară mondiala I
conduce la creşterea „interdependenţei” ( interdependance) State- I
lor între ele, ceea ce face perspectiva unor conflicte militare neren- I
tabilă şi iraţională, ceea ce, prin urmare, constituie un instrument I
sigur pentru consolidarea păcii;
• statele sunt obligate să se „adapteze” la cele mai de succes prac
tici economice şi politice, iar întrucât astfel de practici sunt repre
zentate „comerţul liber”, „liberalizarea pieţelor” şi modernizarea ,
industrială, atunci mai devreme sau mai târziu toate ţările vor lua
această cale, fapt ce va transforma întreaga planetă într-o zonă a
păcii şi a unui comerţ deschis;
• guvernele şi oamenii politici rămân în urma noilor tendinţe
în dezvoltarea relaţiilor internaţionale şi continuă să folosească un
limbaj imperialist şi militarist, precum şi să invoce argumente na- j
ţionaliste care nu mai corespund noilor condiţii liberale (de fapt, ţ
anume acestea erau numite de către Angell „marea iluzie”).
Pornind de la aceste principii, Angell propune să se pună accent ■’
pe cel de-al treilea punct şi să se realizeze încadrarea politico-ide- J
ologice a proceselor internaţionale cu acele procese obiective, din
punctul lui de vedere, din domeniul economiei, dezvoltării indus-j
triale şi sferei sociale, care deja au devenit ireversibile, iar într-un
viitor apropiat vor ajunge să fie şi mai vizibile şi globale. De aceea]
trebuie să se renunţe treptat la statele naţionale, urmând ca toată
lumea să se mişte spre o ordine transnaţională, cu instituirea unui
Guvern Mondial şi altor structuri de conducere globală.
Tezele formulate de Angell au fost din capul locului obiectul criti

cii din partea realiştilor (de la amiralul A. Mahana până la E. Karr).
Astfel, s-a declanşat primul val al unor dezbateri majore în cadrul
RI, unde Angell a jucat un rol-cheie.
W oodrow Wilson : democraţia globală şi inamici ei

Cel de-al 28-lea preşedinte al SUA W. Wilson (1856-1924) a fost
prim ul preşedinte al SUA, care a deţinut diploma de doctor în
ştiinţe politice (PhD ). în practica sa politică el s-a ghidat de nis-
54
te principii morale clare, de pacifism şi liberalism ul consecvent.

Faptul că acesta conduce o supraputere globală, angajată plenar în
procesele mondiale, a sporti substanţial im portanţa viziu n ilo r şi
teoriilor sale.
A s tfe l, W ils o n , c a re a t r ă i t în c o p ilă r ie d r a m a r ă z b o iu lu i c iv il, a

păstrat to td e a u n a u r a fa ţă d e r ă z b o i şi c o n v in g e r e a c ă n ic iu n fe l d e
avantaje m a te r ia l n u ju s tific ă c o n flic te le m ilit a r e . E l s -a im p lic a t î n
P rim u l R ă z b o i M o n d i a l a v â n d c o n v in g e r e a c ă a c e s ta e r a u n r ă z b o i
p e n tru lib e r a lis m şi d e m o c r a ţ ie şi î m p o t r i v a m ili t a r is m u lu i g e r
m a n (a d ic ă „ u n r ă z b o i d r e p t ” d u p ă G r o c iu s ).
W o o d r o w W ils o n ş i-a e x p u s v iz iu n e a î n c u n o s c u te le „ 1 4 p u n c
te”, c are r e p r e z e n ta u u n p r o g r a m c o n s e c v e n t şi c o e r e n t a l m iş c ă r ii
S U A spre r o lu l d e p u te r e m o n d ia lă , r o l u l c ă r e ia c o n s tă î n i n s t i t u i
rea u n e i d e m o c r a ţ ii g lo b a le , a l i b e r u l u i s c h im b şi a p ă c ii î n lu m e .
In s p ir itu l l ib e r a lis m u lu i c la s ic d i n R I , a l c ă r u i s im b o l a u d e v e n it
cele „ 1 4 p u n c te ”, W i l s o n v e d e a v i i t o r u l u m a n i t ă ţ i i c a p e o m iş c a r e
c o n s e c v e n tă s p re d e z v o lt a r e a p a ş n ic ă a u n e i s o c ie tă ţi c o m e r c ia le şi
in d u s tr ia le , în c a re s ta te le a g r e s iv e v o r r e s im ţ i p r e s iu n e a r e g i m u
r ilo r d e m o c r a tic e , d e m o c r a t iz â n d u - s e şi m o d e r n i z â n d u - s e t r e p t a t ,
ia r în tr e ţă r ile lib e r a le r e la ţ iile v o r fi a r m o n io a s e , p a ş n ic e , b a z a te
c o m u n ita te a in te r e s e lo r e c o n o m ic e ş i p e u n s is te m u n i c d e s e c u r i
tate. î n c o n t r a d ic ţ ie t o t a lă c u t r a d i ţ i i l e i z o l a ţ i o n i s m u l u i a m e r i c a n ,
W ils o n p r o p u n e a S U A să i n t e r v i n ă î n m o d a c t iv î n to a te p r o c e s e le
m o n d ia le , fă c â n d u z d e r o l u l s ă u d e g a r a n t a l d e m o c r a ţ i e i, l i b e r t ă ţ i i
şi p r o g r e s u lu i. S tr a te g ia l u i W i l s o n a d e v e n i t n u d o a r c a le a m a g i s
tra lă a p o l i t i c i i a m e r ic a n e d i n s e c . X X , d a r ş i o î m b i n a r e a t e o r i e i
lib e ra le în R I c u p o l i t i c ă p r a c t ic ă , d e s fă ş u r a t ă l a s c a r ă p l a n e t a r ă .
î n c a lita te d e i n s t i t u ţ i e d e c o n d u c e r e s u p r a n a ţ i o n a l ă , d e c o n t r o l
şi p la t f o r m ă p e n t r u p u r t a r e a u n o r n e g o c i e r i d e m o c r a t i c e ş i p a ş
n ic e , W i l s o n a p r o p u s c r e a r e a L i g i i N a ţ i u n i l o r , c a r e , î n o p i n i a l u i ,
e ra m e n it ă să d e v i n ă î n t r u c h i p a r e a s t r u c t u r i i i n t e r n a ţ i o n a l e a u n e i
l u m i p a c ifis te n o i. D e ş i L i g a N a ţ i u n i l o r n - a fo s t î n s ta r e s ă p r e v i n ă
iz b u c n ir e a c e lu i d e - a l D o i l e a R ă z b o i M o n d i a l , d u p ă 1 9 4 5 a c e e a ş i
id e e lib e r a lă a fo s t r e p e t a t ă s u b f o r m a O r g a n i z a ţ i e i N a ţ i u n i l o r U n i
te (ONU).
Alfred Zimmern: guvernul mondial

U n u l d i n t r e r e p r e z e n t a n ţ i i l i b e r a l i s m u l u i c la s ic d i n R I a fo s t t e o -
55
reticianul englez Alfred Z im m ern (1 8 7 9 -1 9 5 7 ). El a fost unul di„. I
tre cei mai proeminenţi internaţionalişti şi liberali, care a susţinut
in mod activ Liga N aţiunilor52. C artea lui editată în 1936, dedicata
Ligii N aţiunilor, răm âne a fi până în prezent una dintre lucrări
program atice ale acestei orientări. în lucrarea respectivă Zimmern
descrie un m odel dezirabil, „idealist” de coexistentă paşnică a re
gim urilor dem ocratice, reunite într-un sistem progresist, care va
conduce treptat spre crearea unui organ de conducere supranaţi-
onal. Zim m ern considera că Liga N aţiunilor este prototipul unui
astfel de organ supranaţional („guvern m ond ial”).
F i i n d c o n ş t ie n t d e im p o r t a n ţ a f a c t o r u lu i c u lt u r a l în procesul
in t e g r ă r ii s o c ia le , Z i m m e r n a fo st u n u i d in t r e in iţ ia t o r ii creării
U N ESCO .
î n lu c r ă r ile lu i Z i m m e r n p o a te fi o b s e rv a tă o tr a n z iţ ie , im p o rtan
tă p e n t r u lib e r a lii b r it a n ic i în R I , d in s p r e I m p e r iu l B r it a n ic spre o
o r d in e m o n d ia lă . î n t im p ce r e a liş t ii b r it a n ic i p r e f e ra u să opere
ze c u n o ţ iu n e a d e im p e r iu ş i ce a d e „ in te re s e n a ţ io n a le b rita n ice ”,
lib e r a lii d e p la s a u tre p ta t d is c u r s u l s p re c o n t e x t u l c o e x iste n ţe i de
m o c r a t ic e a statelo r, aflate în z o n a d e in f lu e n ţ ă is t o r ic ă a Im p e r iu
lu i B r it a n ic . A s tfe l, e ra p re g ă tită la n iv e l te o r e tic t r a n z iţ ia spre o
o r d in e p o s t- c o lo n ia lă . î n lu c r a r e a sa „ A l t r e ile a Im p e r i u B r it a n ic ”53
Z im m e r n in t r o d u c e c o n c e p t u l d e „ C o m u n it a t e a n a ţ iu n ilo r brita- !
n ic e ” ( B r it is h C o m m o n w e a lt h ) , c a re u lt e r io r d e v in e u n iv e r s a l re
c u n o s c u t ă . î n a c c e p ţia lu i Z i m m e r n p r o c e s u l d e c o lo n iz ă r ii tre b u ia
s ă c o n d u c ă în m o d lo g ic s p re o c o e x is te n ţă p a ş n ic ă a f o s te lo r co lo - f
n ii b r it a n ic e în b a z a u n e i c u lt u r i şi u n o r v a lo r i c o m u n e ( „ s t a n d a r - J
d e le in t e r n a ţ io n a le ale c iv iliz a ţ ie i” ), ce s -a u c o n s t it u it p e p a r c u rs u l
î n s u ş i r i i m o d e lu lu i e n g le z d e d e m o c r a ţ ie . I m p e r i u l s -a tra n sfo rm a t
tre p ta t în t r - o z o n ă a u n e i p r o s p e r it ă ţ i e c o n o m ic e c o m u n e . Z im
m e r n p r o p u n e a v a r ia n t e d e în c a d r a r e j u r i d ic ă a s is te m e lo r in te rn a
ţ io n a le p r in in t e r m e d iu l u n o r s t r u c t u r i s u p ra s ta ta le .
în anii 30, când Z im m ern m ilita în m od activ pentru Liga Naţiu

nilor, ideile lui n-au putut fi realizate şi erau privite de către criticii
acestuia ca nişte „profeţii nerealizate”. în să după încheierea celui
de-al D oilea R ăzboi m ondial şi după crearea O N U aceste idei au
devenit din nou actuale şi au fost însuşite de către şcoala liberală
52. Z im m e r n A. T h e L e a g u e o f N a lio n s arul ih e R u le o i Law, 1 9 1 8 -1 9 3 5 . Lonclon: MacMillan.1936

53. Z im m e rn A. Tire T h ird B ritish F.m pire. N e w York: C o lu m b ia U n iv ersity Press, 1928.
56
în RI.
Zimmern şi viziunea lui optimistă asupra dezvoltării lumii şi a
democraţiei a fost obiectul unei critici aspre din partea realistului
E. Karr. Karr şi Zimmern sunt consideraţi o pereche clasică, repre
zentând şcoli antagonice din RI (realiştii şi liberalii).
1,2.4. Neoliberalismul
Transnaţionalismul
Neoliberalismul constituie o dezvoltare a paradigmei liberale cla
sice (uneori acesta este definit ca paradigmă aparte în cadrul RI
- „transnaţionalismul”).
Neoliberalii (M. Doyle54, John Rosenau55, J. Nye56, R. Keohane57

etc.) acordă o atenţie deosebită proceselor globalizării, constituirii
unui spaţiu economic, informaţional, cultural şi social unic, pre
cum şi răspândirii valorilor democratice occidentale în toate ţările
lumii şi implementării lor profunde în structurile sociale şi viaţa
socială. Fenomenul globalizării este văzut de către neoliberali ca
o confirmare vădită a justeţei propriei paradigme, care afirmă ne
cesitatea creării unor structuri supranaţionale - până la un guvern
global. Neoliberalii accentuează faptul că în lumea contemporană,
pe lângă state, capătă o importanţă din ce în ce mai mare ONG-uri
le, structurile de reţea şi sociale (mişcările pentru „drepturile omu
lui”, „medicii fără frontiere” „observatorii internaţionali la alegeri”,
Green Peace etc.), ce exercită o influenţă crescândă asupra politicii
externe a statelor.
Robert Keohane: interdependenţa şi diversificarea

actorilor
Teoria clasică neoliberală (teoria interdependenţei) a fost elabo
rată de către politologii americani John Nye şi R. Keohane58. Ei
sunt consideraţi principalii teoreticieni ai transnaţionalismului.
La originea acestei teorii a fost liberalul englez Ramsay Muir
54. Doyle M. Liberalism and World Politics //A m erican Pblitical Science Review, 80 (4). 1151-11691986.
55. Rosenau J. Turbulence in W orld Politics: A 'lh e o ry o f Change and Continuity. Princeton,1990
56. Nye Jr., Joseph S Bound to Lead: The C hanging Mature o f A m erican Power. New York: Basic Books,
1990.
57. Keohane Robert O. Afler Ilegem ony: C oopcration and D iscord in the W orld Politica! Hconomy.
Princeton, 1984
58. Keohane Robert O., Nye Joseph S. Pow er and interdependence: W orld Politics in Transition. Boston:
Little, Brown and Company,. 1977 ^
57
(1872-1941), care încă în 1933 a introdus conceptul de „interj 1
pendenţă” şi a declarat că „lichidarea distanţei dintre oameni daţ0 I
rită tehnicii schimbă parametrii războiului şi ai păcii’ 59. Mai târzia 1
această temă a fost dezvoltată de către liberalul Karl Kaizer, carea
introdus conceptul de „politică transnaţională”60. Keohane şi Nye
au conferit acestei teorii un caracter sistemic.
Potrivit acestei teorii, epoca statelor naţionale ca actori principali I

ai Relaţiile Internaţionale a rămas în trecut, astăzi statele suverane I
fiind doar una dintre unităţile active, alături de structurile secto* I
riale (intrastatale) şi diverse grupuri sociale, ce capătă un acces tot I
mai larg la sfera relaţiilor internaţionale şi îşi sporesc activitatea la l
nivel transnaţional61.
Keohane subliniază în teoria sa că interdependenţa societăţilor j

contemporane complică radical sistemul de relaţii internaţionale.
Relaţiile dintre state sunt internaţionale. Teoreticienii clasici ai RI l

au de a face doar cu ele, iar realiştii insistă în mod special asupra
^caracterului lor predominant. însă intre structurile infrastatale-
feramurile economiei, partide politice etc. - se dezvoltă alte relaţii,
interguvernamentale, importanţa cărora creşte treptat. Situaţia se
complică şi mai mult în virtutea dezvoltării şi intensificării celui
de-al treilea tip de relaţii - transnaţionale, ce se desfăşoară între
. actorii neguvernamentali - firme, ONG-uri, grupuri şi chiar in-
|pdivizi. La ora actuală tendinţa principală rezidă în faptul că între
F aceste nivele ierarhia se şterge treptat. De aici urmează o concluzie
foarte importantă: în astfel de condiţii aplicarea forţei militare în
sfera internaţională devine din ce în ce mai puţin eficientă. Keoha*?]
ne propune recunoaşterea acestei situaţii ca pe o legitate a fazer
transnaţionale de dezvoltare a relaţiilor internaţionale: „pe măsura
creşterii interdependenţei, scade riscul rezolvării problemelor prin
mijloace militare”.
Keohane se ocupă de asemenea de problemele „guvernării globa

le”62. Teza despre „guvernare” (governance) are în contextul neoli
beralismului o semnificaţie aparte, deoarece, în apropierea dintre
5 9 . M u ir Ramsay. T h e faith o f a lib e ral. î .o n d o n ,l 9 3 3 .

6 0 . K a is e r K. I n te r d e p e n d e n c e a n d a u to n o m y II M o rg a n R ., K aiser K . (e d .) B ritain and Germany. Lon
d o n : O x f o r d U n iv e rs ity P re s s , 1 9 7 1 .
6 1 . K e o h a n e R o b e r t. A f te r H e g e m o n y : C o o p e ra tio n a n d D is co rd in th e W o rld Political Economy.Prin
c e t o n : P r i n c e t o n U n iv e r s ity P r e s s , 1 9 8 4 .
6 2 . K e o h a n e R . P o w e r a n d G o v e r n a n c e in a P artially Globalized W o rld . N ew York: Routledge.2002
5»
state şi societăţi neoliberalii prevăd nu doar crearea unui stat glo

bal, ci a unei organizări sociale, întemeiate pe principiile democra
ţiei şi aunei societăţi civile deschise, unde în locul verticalei puterii
(guvernul) va predomina o instanţă flexibilă de conducere.
Joseph Nye:„soft power"
Joseph Nye este cel care a introdus în circuit termenul de „soft
power’*63, căutând să sublinieze prin asta importanţa factorului
ideilor, normelor şi metodologii intelectuale pentru reuşita globa-
lizării şi democratizării la scară planetară64. Realiştii se pronunţă,
de cele mai multe ori, ca adepţi ai „hard power”. în timp ce libe
ralii pun accentul pe instrumente de influenţă mai fine, de reţea.
Neoliberalii dezvoltă o divizare tipică pentru liberalii din Rl, între
„politica de nivel înalt”, ce include relaţiile dintre state, „politica de
nivel inferior”, ce include interacţiunile de ordin cultural, social şi
economic, care se desfăşoară la un nivel mai scăzut decât relaţiile
externe directe. „Politica de nivel inferior” poate exercita o influ
enţă enormă asupra „marii politici”: de exemplu, exportul al scară
globală a producţiei cinematografice poate să consolideze presti
giul mondial al statului, deşi domeniul artei nu ţine nemijlocit de
politică. Acelaşi principiu este valabil şi pentru dezvoltarea reţele
lor comerciale, a brandurilor etc. Toate acestea fac parte, potrivit
Iui Nye, din „soft power”. Un concept similar, propus de către Nye,
este noţiunea de „smart power”, „puterea inteligentă”65, care face uz
de codurile raţionale, atractivitate, seducţie şi alte strategii fine în
locul constrângerii fizice brute. J
In opinia neoliberalilor, astfel de fenomene, cum sunt crearea
Uniunii Europene, instituirea CEDO şi a Tribunalului de la Haga,
reprezintă prototipul viitoarei ordini mondiale, unde vor apărea
instanţe, ce vor avea competenţe superioare statelor naţionale.
Funcţiile statelor naţionale se vor reduce treptat, până când aces
tea, în definitiv, vor în general anulate.
Walter Russell Mead: puterea „lipicioasă", „ascuţită",
„dulce"
între „hard power” şi „soft power” există şi alte definiţii ale pu
terii, pe care le-am putea numi intermediare sau mixte. Aşa, de
63. Nye Joseph S. Soft Power: The M eans to Success in World. NY: Public Affairs, 2004
64. Nye Joseph S. Soft Power: The M eans To Success In World Polilics. NY: Public AfTairs,2004
65. Nye Joseph S. Smart Power // The Huffington Post. Novem ber 29. 2007
59
R E L A Ţ I I L E I X T E R K A Ţ l Q W A i i f
exemplu, Walter RasseU Mead a propus folosirea term end*,

„putere lipicioasă" (sticky power), „putere ascuţita" (sharp
„putere dulce" (sweet pow er), pe care, în opinia lui, este con
hegemonia americană.
Prima ţine de economie şi, de regulă, de diversele programe 4 I
donaţii din SUA în raport cu alte state, precum şi de relaţiile I
merciale bilaterale, care permit acestor ţări „să se lipească" dcSty
ca dependenţă economică.
Cea de-a doua, „ascuţită”, ţine de puterea m ilitară, insa a c a ţ

maşinărie militară este orientată spre distrugerea unor ţinte exadt,
iar nu spre desfăşurarea unui război totaL D e aici rezultă deznâEa
rea prioritară a „armamentului inteligent", în particular a dronek*
fără piloţi etc.
Cea de-a treia putere, „dulce”, este aici un sinonim pentru „a*
power"* a iui John Nay.
James Rosenau: turbulenţa în R l

O imagine mult mai amplă şi mai generală a paradigm ei neoBjgy
râie in R l a elaborat politologul am erican James Rosenau (1924-
2011). Rosenau a lansat teoria „turbulenţei în R l”*7, c a r e in tr-o mi
şuni considerabilă este suma tendinţelor tra n sn a ţio n a le .
Sensul ei constă în faptul că pe măsură ce se d e m o c ra tiz e a z ă ş 1

se globalizează, structura relaţiilor internaţionale su feră schim bai 1
calitative şi devine mai complexă. Param etrii ce au c a r a c te r iz a t re
laţiile internaţionale începând cu epoca sistemului d e la Westfaiiă,
suferă schim bări fundamentale. în trecut relaţiile intem aţioafl
cunoşteau două nivele: cel individual (cetăţeanul) şi ce l structural
(statul). In politica internă algoritm ul p rincip al ţinea d e relaţia ia- ]
d ivid-structură; în politica externă - relaţiile s t r u c tu r ă -s tr u c tu r i
G u vern u l reprezenta structura, d in care individul e r a eliminat 6
nu exercita n iciu n fel de influenţă asupra p o liticii e x te r n e . Aceasta
situaţie perm itea crearea u n o r m odele lineare î n R l , în care relaţia
„ stru c tu ră-structură” reprezenta axa de bază. în l u m e a contempc
rană, în p erio ad a trecerii de la M o dernitate la Postm odem itate (de
la societatea in d u stria liza tă la cea p o s t in d u s t r ia liz a t ă ) importanţa
66. W aher M ead P u te re a . T eroarea, p a ce a fi riab tm L M anea AxM cţ/Âi A m e r ic a i» « b e t a * *
r iic M o sco v a P r o g r e » - tra d iţia , 2 0 0 6 .
67 Roxnan j Tarbpknce m Wcrid Pofatic* A Ibccry of Q a c y taâ C ....
UniverM fy P r a v 1 9 9 0 .
6o
in d iv id u lu i a c re s c u t c o n s id e r a b il. R o s e n a u in t r o d u c e c o n c e p tu l d e
„skilful in d iv id u a l”, „ i n d iv id u l p r ic e p u t ” - în lo c d e „ la m b d a - i n d i -
v izi”, adică a u n in d iv id c o m u n , c a re n u a re n ic i c o m p e te n ţă în p o
litica e x te rn ă, n ic i c a p a c ita te d e a o in f lu e n ţ a , c e d â n d u -ş i in te g r a l
puterea s tr u c tu r ii (fa p t d e o s e b it d e e v id e n t R I ) . „ I n d i v i d u l u i p r ic e
put” capătă p o s ib ilita te a d e a p a r t ic ip a la p ro c e s e le d e re ţe a , c u l t u
rale şi e c o n o m ic e la n iv e l tr a n s n a ţio n a l, fa p t ce a fe c te a z ă în d e f i n i
tiv şi s tru c tu rile p o litic e . D e a ic i şi c re ş te re a in f lu e n ţ e i O N G - u r i l o r ,
a c o rp o ra ţiilo r tr a n s n a ţio n a le şi a r e ţe le lo r . T o a te a c e s te a d e t e r m i
nă caracterul n o n - lin e a r şi t u r b u le n t a l s is te m u l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a
ţionale.
P o trivit lu i R o s e n a u , t u r b u le n ţa se în te m e ia z ă p e tr e i id e n t it ă ţ i,
cu care este în z e s tra t i n d iv id u l c o n te m p o r a n î n t r - o s o c ie ta te d e
m ocratică d e z v o lta tă :
1) id e n tita te a d e s ta t (c e tă ţe n ia n a ţio n a lă );
2) id e n tita te a d e re ţe a ( r e la ţ iile t r a n s n a ţio n a le );

3) id e n tita te a lo c a lă ( r e la ţ iile c o m u n it a r e ) .
Cea d e -a d o u a şi a tr e ia d in t r e i d e n t it ă ţ i n u s u n t a c o p e r it e d e c ă tr e
Stat şi nu s u n t c u p r in s e in te g r a l d e c o m p e te n ţa j u r i d i c ă şi p o l i t i
că a s tru c tu rii. Id e n tita te a 2 ) a re o n a tu r ă tr a n s -s ta ta lă , p e n e t r â n d
graniţele şi t e r ito r iile a fla te s u b c o n t r o lu l a d m in is t r a ţ ie i n a ţio n a le .
Identitatea 3 ) este d e a s e m e n e a r e la tiv in d e p e n d e n t ă în r a p o r t c u
Statul, ea de a s e m e n e ^ p u tâ n d fi e x c e n tr ic ă în r a p o r t c u a c e s ta - e t
nia, co nfesiunea, p r o fe s ia p o t r e u n i g r u p u r i ce ţ in d e s ta te d if e r it e ,
în societatea c o n te m p o ra n ă , r o lu l id e n t i t ă ţ i l o r 2 şi 3 c re ş te c o n t i
nuu în ra p o rt c u id e n tita te a 1, fa p t c e c re e a z ă o n o u ă s im e t r ie în
politică, in c lu s iv în c e a in t e r n a ţ io n a lă .
R elaţiile in te r n a ţio n a le se c o n s titu ie î n t r - u n m o d e l t u r b u le n t ,

unde, a lă tu ri d e a c to r ii s ta ta li, u n r o l i m p o r t a n t în c e p să î l jo a c e
structurile de re ţe a şi lo c a le . A c e s te a c re e a z ă u n s is te m in s ta b il, în
continuă re o rg a n iz a re , n e ie r a r h iz a t.
D. Walton: imprevizibilul şi revoluţia în strategie

D e acest m o d e l este a p r o a p e c o n c e p ţia lu i D a n i e l W a l t o n 68 d e s p r e
revoluţie în c h e s tiu n i d e o r d in s tr a te g ic . D . W a l t o n c o n s id e r ă c ă
68. Walion D. Geopolitica and ihe Creat Powers in the Twenty-first Cenlury: M ullipolarity and Revolu-
tion in Strategic Perspective. Routledge, 2009.
61
starea actuală a relaţiilor internaţionale constituie o period |
tranziţie care este legată de sch im b ările pe harta geopolitică al ^
şi se caracterizează prin com portam entul imprevizibilul al
lor. Potrivit lui Walton, revoluţia în strategie reclam ă o schimb
radicală a opticii asupra politicii.
Ultim a revoluţie de acest gen a avut loc în perioada marilor d<&

coperiri geografice (sec. X V I) , după care a început epoca post«Co.
lumbiană, care s-a încheia în sec. X X .
La fiecare etapă se m odifica în m od rad ical tabloul strategic *j

lumii, se transformau viziun ile asupra spaţiului, asupra princip*,
lelor am eninţări şi riscu ri, regulile jo cu lu i cunoşteau o revoluţi
dinamică.
Astăzi, în virtutea globalizării, au loc procese sim ilare, pe p a rcu r- 1

sul cărora importanţa factorilor m ici şi m ari devine una calitativ 1
diferită, suportând, în plus, schim bări continui. G ru p u rile m ic i (de
exemplu, structurii terorism ului internaţional) sunt în stare sa in
fluenţeze actorii m ari (Statele). D in asim etrii analogice ia paştere
o hartă a lum ii absolut nouă, unde aspectul intern şi cel extern i n
politică şi strategie încetează să m ai fie nişte factori la fel d e bine
fixaţi ca în etapele anterioare ale istoriei.
Andrew Moravcsik: structuralismul liberal

In replică la crearea de către neorealişti a teoriei structurale a rel^;
ţiilo r internaţionale, u n ii autori neoliberali au încercat să elaboreze-
un m odel structu ralist liberal. O astfel de iniţiativă a fost şi cei
lu i A n d re w M o ravcsik. M o ra vcsik a propus o an aliză structuralista
a p ro ce su lu i g lo b alizării, arătând p rin exem plul U n iu n ii E u r o p l
ne cu m are loc interacţiu n ea ce rcu rile p olitice şi a altor actori, ce 1
d ep ă şe sc lim itele naţionale în virtu tea co n ştie n tiză rii raţionale aţi
a v a n taje lo r stru ctu rale, pe care le oferă integrarea, intensificarea §
in te ra c ţiu n ii e co n o m ice , d esch id erea şi g lo b alizarea69.
în opinia lui Moravcsik, globalizarea, creşterea interdependenţei!

sociale şi economice între societăţi constituie p rin c ip a lu l trend al J
istorie mondiale, o analiză corectă a p o litic ii m o n d ia le putând fi •
efectuată doar în urma recunoaşterii acestui facto r structural. h m
mea globală este acea structura spre care se orientează tendinţele
6 9 M o rav csik A. T ak in g Preferen ces Seriously: A Liberal T h eo ry o f Internat ional Polili.cs H International-
O r g a n iz a tio n 51 (4): 5 1 3 - 5 3 . 1997.
62
R e l a t i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e
d e b a z ă î n d e z v o lt a r e a s o c i e t ă ţ i l o r şi î n i n t e r a c ţ i u n e a d in t r e e le .
în s ă d a c ă n e o r e a l i ş t i i c o n t i n u ă să in s is te a s u p r a f a p t u lu i c ă a c e a s tă
s t r u c tu r ă m o n d i a l ă se î n t e m e i a z ă p e e c h i l i b r u l d e f o r ţe , a tu n c i M o -
r a v c s ik , p u n â n d a c c e n t u l p e „ a v a n t a je le ” g lo b a l i z ă r i i , p r iv e ş te sis
te m u l m o n d i a l c a p e u n t o t î n t r e g , c a p e o s t r u c t u r ă t r a n s n a ţ io n a lă
ce se m iş c ă î n m o d fir e s c s p r e d e s c h id e r e şi u n i f o r m i t a t e .
Zbigniew Brzezinski: şahul mondial

Z b i g n i e w B r z e z in s k i, c u n o s c u t u l s tr a te g şi g e o p o lit ic ia n a m e r i
c a n , u n p a r t e n e r şi u n c o le g p e r m a n e n t a l r e a lis t u lu i H e n r y K is s in -
g e r, r e p r e z in t ă u n c a z c u t o t u l s p e c ia l a l l i b e r a l i s m u l u i în R I . B r z e
z in s k i p o r n e ş te d e l a p r e m i s a c ă t e n d i n ţ a d e b a z ă p o l i t i c i i m o n d ia le
este g lo b a liz a r e a , i a r î n p e r s p e c t iv ă - c r e a r e a u n u i G u v e r n M o n d i a l
şi a u n u i S ta t m o n d i a l . î n s p i r it u l i d e i l o r l u i W u d r o n W i l s o n , B r
z e z in s k i c o n s id e r ă c ă S U A le r e v i n e r o l u l c e n t r a l d e l i d e r a l d e m o
c r a t iz ă r ii, m o d e r n i z ă r i i şi i n t e r n a ţ i o n a l i z ă r i i . în s ă d a c ă m a jo r it a t e a
l i b e r a lilo r p u n a c c e n t p e p a c if is m şi p e r e z o lv a r e a p a ş n ic ă a c o n
flic te lo r , B r z e z in s k i, d i m p o t r i v ă , a c o r d ă o a te n ţie s p o r ită n e c e s it ă ţii
d e m o n t ă r ii r e g i m u r i l o r n e d e m o c r a t ic e , î n s p e c ia l a l c e lo r c o m u
n is te , in s is tâ n d a s u p r a f a p t u lu i c ă a n u m e e x is t e n ţa s o c ie t ă ţ ilo r n e
d e m o c r a tic e şi t o t a l i t a r e s a u a u n o r s is te m e p o lit ic e a u t o r it a r e a fe c
te a z ă d e z v o lt a r e a p a ş n ic ă a u m a n i t ă ţ i i şi î n d e p ă r t e a z ă p e r s p e c t iv a
c r e ă r ii u n u i G u v e r n M o n d i a l . D i n a c e s t m o t i v B r z e z in s k i p o r n e ş te
d e la te x te le c la s ic e a le g e o p o l i t i c i e n i l o r şi tr a te a z ă c o n f r u n t a r e a
d in tr e ta b e r e le c a p it a lis t ă ş i s o c ia lis t ă , m a i t â r z i u - ţ ă r i l e N A T O şi
R u s ia , c a e x p r e s ie a c o n c u r e n ţ e i d i n t r e d o u ă p r o ie c t e id e o lo g ic e d e
o r g a n iz a r e a l u m i i : g lo b a lis t şi d e m o c r a t ic ( l i b e r a l) , p e d e o p a r
te, şi a u t o r i t a r şi n e li b e r a l , d e c e a la ltă p a r te . îm p ă r t ă ş in d f o r m u l a
lib e r a lilo r „ d e m o c r a ţ i i l e n u se c o n f r u n t ă în t r e e le ”, B r z e z in s k i i n
sistă u n e i a lte p ă r ţ i , r ă m a s e .n e e x p r im a te : „ d a r c u n e d e m o c r a ţ iile
se c o n f r u n t ă p e v i a ţ ă şi p e m o a r t e ”. D e a ic i şi p r o ie c te le s tr a te g ic e
d e d e s ta b iliz a r e a a a c e lo r s ta te , p e c a re B r z e z in s k i le în c a d r e a z ă în
c a te g o r ia „ n e d e m o c r a t ic e ”, î n p a r t i c u l a r , R u s ia .
î n c a r te a sa p r o g r a m a t i c ă „ M a r e a ta b lă d e ş a h ”70, B r z e z in s k i d e
s c rie s t r u c t u r a i n t e r e s e lo r a m e r ic a n e ş i, m a i p e la r g , a c e lo r o c c i
d e n ta le î n E u r a s ia , c a re ,1 în o p i n i a l u i , c o n s ta u î n s lă b ir e a şi d e s tr ă
m a r e a R u s ie i, î n î n d e p ă r t a r e a d e e a a ţ ă r i l o r C S I şi î n in te g r a r e a
r e g iu n ilo r s a le î n d iv e r s e z o n e în v e c in a t e . în s ă a c e s te p r o ie c te s u n t
70. Brzezinski, Z., M area tabla de şah. Moscova: Relaţii Internaţionale, 2009.
63
formulate de către el nu în cheia intereselor naţionale ale SUjţ
supraputere, ci pornind de la necesitatea unei democratizări I
bale, proces împiedicat, în opinia lui, de către o Rusie suverană
independentă.
1.2.5. Orientarea instituţionalistă în paradigma

liberală a Rl
Primatul instituţiilor
Instituţionalismul este considerat a fi o orientare distinctă în ca* I
drul teoriei liberale în RI.
Dogm a fundamentală a instituţionalism ului constă în primatul I
legilor şi a actelor normative, de la care trebuie să pornească actorii I
relaţiilor internaţionale în elaborarea politicilor lor. Potrivit insti- I
tuţionalismului, la nivel practic sistemul internaţional are o struc- I
tură implicită sau explicită, ce determ ină m odul în care Statele ur- I
mează să acţioneze în cadrul acestui sistem. Instituţiile sunt nişte I
reguli, în baza cărora se produce procesul de luare a deciziilor. 4
Pe arena internaţională instituţiile sunt interşanjabile cu „regi- I
murile”, care sunt, după Krasner „un set de principii, norme, reguli, !
proceduri de luare a deciziilor implicite şi explicite, în jurul cărora
se constituie aşteptările actorilor într-o anumită problemă71. J
Teoria instituţionalismului, în prim ul rând, este legată de urmă

toarele chestiuni:
1 ) crearea instituţiilor (de ce statele suverane egoiste au acceptai

formarea instituţiilor internaţionale?);
2) permanenţa şi schimbările instituţiilor (de ce unele rămân iar

altele se schimbă sau dispar?);
3) influenţa instituţiilor asupra comportamentului individual

(dacă atitudinea statului se află sub influenţa instituţiilor internaţi
onale, cum se întâmplă asta şi de ce?);
4) structura instituţiilor (aceasta se explică cel mai reuşit prin ne

cesităţile funcţionale sau prin procesele sociale ori prin izomor
fism?)72.
71. Krasner, Stephen D. 1982. «Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as InterveningV*-
riables.» International Organization 3 6 12 (Spring). Reprinted in Stephen D. Kras-ner, ed., lnternation^
Regimes, Ithaca, NY: Corneli University Press, 1983
72 Jonsson Christer. Tallberg Jonas. Instituţional Theory in International Relations. http: II www. uruno»
64
R H L A T 1 I I. H I N T E R N A Ţ I O N A L E
în g e n e ra l, în R I p r in in s titu ţ io n a lis m se o b iş n u ie ş te a se în ţe le g e
nu un a, ci c â te v a te o r ii, c u m a r fi:
• te o ria fu n c ţ io n a lis m u lu i;
• te o ria r e g im u lu i;
• te o ria c a r te lu lu i d e stat.
T o a te acestea s u n t u n ite p r in fa p tu l că ele îş i fo c a liz e a z ă a te n ţia
asupra s tr u c tu r ii r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le , d a r m e to d e le ş c o lilo r r e
spe c tiv e s u n t d ife r ite .
Maurice Hauriou: principiile instituţionalismului

S o c io lo g u l M a u r ic e H a u r i o u ( 1 8 5 6 - 1 9 2 9 ) este c o n s id e ra t fo n
d a to r u l te o r ie i in s titu ţ io n a lis m u lu i. î n o p in ia lu i, „ s o c ie ta te a este
o to ta lita te a u n u i n u m ă r e n o r m d e in s titu ţ ii, c a re în s u m e a z ă o a
m e n i, p r e c u m şi id e i, id e a lu r i, p r in c ip ii, ce se rv e s c în c a lita te d e
u n fel d e c a z a n c o m u n , c a re s to a rc e e n e rg ia d in a c e şti i n d iv iz i”73.
H a u r io u c o n s id e r a d r e p t e le m e n t d is tin c tiv a l in s titu ţ ie i „ id e e a
d ir e c to a re ”. E l a c o r d a o a te n ţie s p e c ia lă in s t it u ţ iilo r c o r p o r a tis te ,
p e c a re le c o n s id e r a d r e p t in s t r u m e n t e p r in c ip a le d e c o n s o lid a r e a
s o c ie tă ţii c a p ita lis te . î n o p in ia lu i H a u r i o u , S ta tu l tr e b u ie să fie u n
in te r m e d ia r n e u t r u , ce r e p r e z in t ă „ p e r s o n ific a r e a ju r id ic ă a n a ţ iu
n ii, a d u s ă la r e g im o r d o n a t şi e c h ilib r a t ”.
P r in c ip a lii t e o r e tic ie n i a i a c e s te i o r ie n t ă r i în s o c io lo g ie s u n t J.
R e n a r, J. G u r v ic h , J. B o u d r o , D . S tre ic i, S. F a in e r , S. R o m a n o , T .
V e b le n .
J. B o u d r o , d e e x e m p lu , a d e z v o lt a t id e e a lu i H a u r i o u f o r m u lâ n d
p r in c ip iu l d e m o c r a ţ ie i p lu r a lis t e , u n d e p o litic a ' este u n p ro c e s
c o m p le x c u u n n u m ă r m a r e d e p a r t ic ip a n ţ i, c e e a c e c o m p lic ă p a
r a d ig m a lib e r a lă c la s ic ă , ce se în t e m e ia z ă p e r e la ţiile d in t r e S ta t şi
in d iv id .
In s t it u ţ io n a lis m u l e r a c r i t i c a t d e c ă tr e a d e p ţii ş c o lii m a r x is te , c a re

îl în c a d r a u în ş t iin ţ a b u r g h e z ă , c e ju s t if ic a m o n o p o l u l c a p ita lu lu i,
n u m it d e c ă tr e i n s t i t u ţ i o n a l i ş t i „ c a p ita lis m a d m i n i s t r a t i v ”. I d e o l o
g ia lib e r a lis m u lu i a a v u t, d e a s e m e n e a , o in f lu e n ţ ă c o n s id e r a b ilă
a s u p ra in s t i t u ţ i o n a l i s m u lu i . J
Neoinstituţionalismul
enster.de /Polilikwisseni»chall /D oppeldiplom /docs /HR. p d f
73. Hauriou M. Precis de droit adm inistratif et de droit public. Paris: Sirey, 1907.
65
R E L A Ţ I I L E 1N T E R N A Ţ I p n a t c
Această orientare s-a dezvoltat în co ntinu are în „neonstituţi0na

lism sociologic”.
„Instituţionalism ul v e ch i” d in R I este asociat cu idealismul in,

terbelic (teoreticianul p rin cip a l este fun cţio n alistu l britanic D. Mj,
trani, care a studiat cauzele eşecu lui L ig ii N aţiu n ilo r), precum şiClI
cercetările postbelice ale org an izaţiilo r internaţionale, în timp ce I
neoinstituţionalism ul este asociat cu procesele integraţioniste şi I
prim ul rând cu U E . N eo in stitu ţio n alism u l accentuează rolul mult I
mai independent al institu ţiilo r politice în p rocesul politic. Dacii I
„instituţionalism ul vechi” co nsid era în spiritu l paradigm ei libera- I
le clasice că form area de instituţii supranaţionale depinde în mod I
exclusiv de conducătorii p olitici ai statelor dem ocratice, atunci ne- I
oinstituţionaliştii inclu d în acest proces u n nom enclator de actori I
mult mai larg, extinzându-1 asupra tuturor institu ţiilo r societăţii I
l civile, im portanţa cărora cunoaşte o creştere treptată în sfera reia- I
I ţiilor internaţionale.
U n u l dintre teoreticienii de frunte ai neoinstituţionalism ului este

Ern est H aas, care era convins că neon stitu ţio nalism u l este con
struit pe fundamente ştiinţifice stricte şi poate avea o aplicabilitate
geografică universală, inclu siv să fie folosit în scop u l tipologizării
proceselor integraţioniste din lum e74. E . H aas, la fel ca şi liberalii,
considera că procesele integraţioniste d in lum ea contemporana
vor conduce în m od logic spre d ispariţia statelor naţionale, care
vor fi înlo cu ite de către instituţii transnaţionale noi.
Instituţionaliştii raţionali şi istorici

în plus, cercetătorii o rien tării instituţionaliste în R I d istin ct drept
curente aparte urm ătoarele:
• şcoala alegerii raţionale;

• in stitu ţio n alism u l istoric.
„In stitu ţio n a liştii raţio n ali” in sistă asupra faptul că instituţiile re
p re zin tă o alegere raţion ală a acto rilo r, care acceptă regulile în ca
litate de stil de co m p o rtam e n t oblig ato riu în realizarea propriilor
sco p u ri. A stfel, în să şi existenţa in stitu ţiilo r, p recu m şi decizia dea
re cu n o a şte şi a le g itim a an u m ite in stitu ţii în p rocesul de reglemen
tare a co m p o rta m e n tu lu i în rela ţiile intern aţion ale, se întemeiază
74. H aas E.B. The U niling o f Europe. Slanford:Sţaxiford Universily Press, 1958; Idem. Beyond the Nati-
on-State. Stanford: Stanford Universily Press, 1964.
66
M
R I L A T I I 1 H I N T E R N A Ţ I O N A L E
ne s tra te g ii r a ţ io n a le s tr ic te şi p e u r m a r e a c o n s e c v e n tă a u n o r e ta -
pe.
Ş coala in s t it u ţ io n a lis m u lu i is to r ic c o n s id e r ă că fa c to r ii in s titu ţ i

o n a li îşi d a to r e a z ă e x is te n ţa p r o c e s u lu i is to r ic . „S ta tu s q u o ” in s ti
tu ţio n a l este e x p lic a t p r i n d ife r e n ţe le în o b ţin e r e a u n o r re z u lta te
ale a c tiv ită ţii p o litic e a d iv e r ş ilo r a c to r i ai r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le .
E x p o n e n ţii „ in s t it u ţ io n a lis m u lu i is to r ic ” se g h id e a z ă d e d o u ă
p r in c ip ii d e b a z ă :
1. In s t it u ţ iile f o r m e a z ă p r e f e r in ţ e le a c to r u lu i, s t r u c tu r â n d s tim u
le n te le , r e d is t r ib u in d p u te r e a p o lit ic ă şi in f lu e n ţ â n d c o n te x tu l c u l
tu ra l.
2. Is to r ia e s te „ o c a le a d e p e n d e n ţ e i”. î n fa z e le in iţ ia le a le p r o c e s u
lu i d e in s t it u ţ io n a liz a r e , o p ţ iu n e a s a u a lte e v e n im e n te im p o r t a n t e
p o t d e t e r m in a c a le a , d e la c a re u l t e r i o r e s te d if ic il să te a b a ţi.
A s tfe l, „ i n s t it u ţ i o n a l i ş t i i is t o r ic i” a c o r d ă o a te n ţie s p o r ită e x is te n

ţei d e fa c to a i n s t i t u ţ i il o r î n r e la ţ iile in t e r n a ţ io n a le , c a re , în o p in ia
lo r, in flu e n ţ e a z ă î n m o d c o n s id e r a b il p r o c e s e le c a re se d e z v o lt ă î n
a c e as tă s fe ră . P e n t r u e i „ c o n d i ţ i i l e d e s ta r t” a u o im p o r t a n ţ ă e n o r
m ă.
D e ş i i n s t i t u ţ i o n a l i s m u l c o n s t it u ie o a b o r d a r e c a r a c te r is tic ă t e o r e
t ic ie n ilo r l i b e r a l i î n R I , a ic i e x is t ă c â te v a e x c e p ţii. A ş a , d e e x e m p lu ,
e le m e n te a le a b o r d ă r i i in s t i t u ţ i o n a l i s t e p o t fi id e n t if ic a t e la r e a lis tu l
c la s ic C . S c h m i t t şi la n e o r e a lis t u l S. K r a s n e r , a c e ş tia c o n ju g â n d u - le
c u u n c o n te x t d e s tu l d e în d e p ă r ta t d e lib e ra lis m .
1.2.6. Teoria globalizării

Politeia mondiale: J. Meyer, i . Boli, G. Thomas
T e o r iile n e o l i b e r a l e se în v e c i n e a z ă c u d i f e r i t e t e o r i i a le g lo b a l i z ă
r ii. U n a d i n t r e e le e s te t e o r i a „ p o l i t e i e i m o n d i a l e ”. P r i n c o n c e p t u l
d e „ p o lit e ia ” se în ţ e le g e e x is t e n ţ a u n e i e n t i t ă ţ i p o l i t i c e c u u n s ta tu t
in c e r t . A c e a s t a p o a t e fi a t â t S t a t u l t r a d i ţ i o n a l , c â t şi u n s is te m a l
u n e i s t r u c t u r i s o c i a l - p o l i t i c e m a i v a g şi f l e x i b i l , c e a m in t e ş t e m a i
c u r â n d d e c o m u n i u n e a s o c ia lă s a u d e s o c ie t a t e a c i v i lă .
T e o r ia p o l i t e i e i m o n d i a l e e s te e l a b o r a t ă î n l u c r ă r i l e l u i J. M e y e r 75,
75. Meyer John W. The W orld P o lily and the A n ih o rity o f the N ation-Staie / Bergesen A. (ed.) Studies o f
the M odern W orld-System . N e w York: A cadem ic Press, 19R0. C. 109-137.
SI
_________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A I. P "
J. Boli, G . Thomas, F. Ram irez76 şi alţi autori apropiaţi acestora.
Crearea unei politeia mondiale presupune parcurgerea următo

rilo r paşi77:
1. Evidenţierea statelor naţionale în calitate de actori-cheie ai glo-

balizării în virtutea faptului că ele însele sunt produsul u n e i atitu
dini raţionale faţă de societate şi, respectiv, sunt capabile să percea
pă la nivel raţional proiectul globalizării ca pe o nouă a firm a r e a
aceloraşi principii, în baza cărora au fost create.
2. Vocaţia Statelor naţionale este să-şi uniform izeze s tru c tu rile ,

să creeze un sistem educaţional unic (de exemplu, s i s t e m u l de la
Bologna), modele politice uniforme (democraţia, l i b e r t a t e a presei,
libertatea antreprenoriatului, neamestecul Statului în e c o n o m ie ) ,

un climat social comun de toleranţă faţă de diferenţele d e ordin j
etnic, de gen, social etc.
3. La etapa următoare organizaţiile neguvernamentale cu c a r a c te r
k supranaţional, ce se dezvoltă datorită neutralităţii b in e v o ito a r e a

I statelor naţionale, încep elaborarea regulilor procedurilor g lo b a le
' care ar ţinti promovarea principiilor „societăţii deschise”, a in d i
vidualismului, cosmopolitismului, com portam entului ra ţ io n a l,
„drepturilor omului”
4. Ideologia „societăţii globale” devine una dom inantă, are loc re
structurarea statelor naţionale pe o bază globală nouă: s e g m e n te le
„societăţii civile” dintr-o ţară se apropie de segmente sim ilare din

altă ţară, formând comunităţi sociale transnaţionale, care d a t o r it a
dezvoltării com unicaţiilor şi libertăţii de circulaţie, vor conducea

ştergerea graniţelor naţionale şi la trecerea spre un Stat m o n d ia l
unic.
Această teorie a globalizării are un set de avantaje substanţiale:
• ea apelează deschis la eurocentrism şi nu ascunde faptul că pri»

veşte valorile occidentale ca fiind u niversale şi generale;
• apelează paradigm a filosofică o ccidentală a cu ltu rii social-po-
litice;
• expune în m od clar un plan consecvent de transform ări soci-
76. Meyer Boli Thomas G., Ramirez F. World Sociely and Lhe Nation-Stale // American Journal of
Sociology. 1997.X? 103(1). C. 144-181; Boli J., Thomas G. W orld Culture in tbe World Polity // American
Sociologica! Review. 1997. X» 62 (2). C 171-190.
77. M e y e r B o l i J„ Thomas G., Ramirez F. W orld Society and lhe Nation-State.
68
________ R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e
al-politice atât în interiorul Statelor naţionale, cât şi la scară glo

bală;
• definesc deschis „societatea globală” ca pe o ideologie;
• evidenţiază în calitate de actori principali ai globalizării în eta
pa ei finală ONG-urile, care devin un instrument de destrămare a
societăţilor naţionale şi de organizare a unei societăţi transnaţio
nale.
Teoria culturii mondiale: R. Robertson
Sociologul englez Roland Robertson, alături de alţi autori, care
împărtăşesc abordări similare faţă de globalizare (S. Lash78, M. Fi-
zerstone79 etc.), prezintă în lucrările sale o teorie distinctă a globa
lizării.
R. Robertson a fost printre primii care a supus unei analize siste

matice globalizarea, pe care o definea ca pe o „comprimare a lumii
şi o conştientizare a lumii ca unui tot întreg”80. _
R. Robertson consideră că p rin c ip a la trăsătură a g lo b alizării este

faptul că toate societăţile u m a n e şi toţi in d iv iz ii s-au p om enit la ora
actuală în acelaşi spaţiu, „ s it u a ţ i în acelaşi lo c ”, iar acest loc (spaţiul
calitativ) cere ca fiecare să îşi fo rm u leze o an u m ită atitudine faţă de
el, fapt ce putea fi evitat a n te rio r p rin in te rm ed iu l lim ită rilo r ce ţin
de contextul local. P rezen ţa co n te xtu lu i global în toate situaţiile şi
la toate nivelele, potrivit lui R . R o b e rtso n , rep rezintă esenţa globa
lizării, el privind această realitate ca pe un fapt îm p lin it. Existenţa
lumii ca întreg, ce apare în faţa tu turo r su b ie cţilo r in d iv id u ali şi
colectivi, reprezintă esenţa „ cu ltu rii globale” O ric e alegere, orice
decizie, orice gest capătă în m o d autom at în tr-u n astfel de context
o „dimensiune globală” L a o ra actu lă n o i deja trăim într-o cu ltu ră
globală, iar acest proces este u n u l ireversib il.
în continuare, însă, apar diferenţele. R o b e rtso n (spre deosebire

de adepţii teoriei „politeia m o n d ia le ”) co n sid eră că răspând irea
codului cultural, social, e c o n o m ic şi, în an sam b lu, raţional asupra
întregii umanităţi constituie d o a r u n u l d in m u ltitu d in e a p rocese
lor, motiv pentru care g lo b alizare a sub n ic io form ă n u poate fi re
dusă la acesta.
78. Lash S., Szerszynski B., W ynne B. (eds.) Risk, Environm ent and Modernity. London: Sage (TCS),
1996; Lash S., Featherstone M., Szerszynski B., W ynne B. Spaces o f Culture: City, Nation, World. London:
Sage, 1999; Lash S., Lury C. Global C ulture Industry: The M ediation o f Things. Cambridge: Polity, 2005
79. Featherstone M. (ed.) Global C ulture. London: Sage, 1992
80. Robertson R. Globalization: Social T heory and Global Culture. London: Sage, 1992.
69
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A I f
Robertson evidenţiază patru actori principali ai globalizării:
• societatea naţională (în cadrul Statului);

• sistemul societăţilor;
• individul;
• omenirea.
Acestora le corespund patru forme de identificare:
• socializarea;
• internaţionalizarea;
• individualizarea;
• atingerea unei conştiinţe general-umane la nivel p la n e t a r .
Existenţa celui de-al patrulea nivel, ce reprezintă o t r ă s ă t u r ă ca
racteristică a globalizării, „a culturii m ondiale”, afectează celelalte

forme de identificare, deoarece deschide o dim ensiune n o u ă . De
K acum încolo alegerea făcută la nivelul „conştiinţei p l a n e t a r e ” in-
t fluenţează considerabil atât asupra unui stat naţional a p a r t e , câ t şi

r asupra relaţiile internaţionale conştiinţei individuale, m o d ific â n *
du-le în mod substanţial structurile. D e exemplu, pentru s o c ia li
zarea sa deplină, individul nu mai este obligat să se situeze în co n
textul unei societăţi naţionale; el poate sări peste această e t a p ă şi
apela direct (sau indirect - prin interm ediul unor grupuri so c ia le

internaţionale şi O N G -u rilor) către „omenire”. Tot astfel, o r iz o n
tul global al om enirii (de exemplu, în chestiuni legate de e c o lo g ie ,
schimbarea clim ei etc.) trebuie să ia în calcul şi statele su v eran e
(indiferent de interesele lor economice şi strategice naţionale în

guste).
In cadrul concepţiei sale, R. Robertson evidenţiază şi d e s c rie

cin ci trăsături ale globalizării:
• relativizarea;
• em ulaţia;
• glocalizarea;
• interpretarea;
• contestarea.
Relativizarea presupune faptul că toate instanţele tradiţionale de

ierarhizare socială şi politică a societăţii devin relative. Cetăţenia,
profesia, etnia, genul, precum şi suveranitatea sau sistemul legis
laţiei internaţionale, încetează să mai fie categorii f u n d a m e n t a l e ,
70
■
d evenind elastice, re fle x iv e .
E m u la ţ ia p r e s u p u n e f a p t u l c ă t o a t e s o c i e t ă ţ i l e î ş i e l a b o r e a z ă p r o
p r iile a t i t u d i n i s p e c i f i c e f a ţ ă d e g l o b a l i z a r e ş i f a ţ ă d e s p a ţ i u l c o m u n
al u n e i lu m i u n i c e ş i, p o r n i n d d e l a p r o v o c ă r i l e g l o b a l e , f o r m u l e a z ă
ră sp u n su ri d iv e r s e şi o r ig in a le . A c e s t a s p e c t in t r o d u c e o d is tin c ţie
n e tă î n t r e t e o r i a c u l t u r i i m o n d i a l e ş i t e o r i a p o l i t e i e i m o n d i a l e , c a r e
p resu p u n e a c c e p ta r e a u n iv e r s a lă d e c ă tr e to a te s o c ie tă ţile a u n u i
c o d u n ic . R o b e r t s o n c o n s id e r ă c ă r e c u n o a ş t e r e a c a r a c te r u lu i c o
m u n al s p a ţiu lu i g lo b a l n u p r e s u p u n e în m o d a u t o m a t o p e r c e p ţie
c o m u n ă a s u p r a lu i. A ş a , d e e x e m p l u , g l o b a l i s m u l p o a t e fi a p r e c i
a t, r e s p in s s a u u t i l i z a t d e c ă t r e s o c i e t ă ţ i l e r e l i g i o a s e , c a r e a u p r i m i t
p ro v o c a re a g lo b a lă , d a r a u r e a c ţ io n a t la a c e s ta în s p ir itu l p r o p r iilo r
p e rc e p te filo s o fic e ( f a p t d e m o n s t r a t e lo c v e n t d e f u n d a m e n t a lis m u -
lu i i s l a m i c ) .
„Glocalizarea” este c e l m a i c u n o s c u t n e o lo g is m a l lu i R o b e rts o n

şi în s e a m n ă că a lă tu r i d e im p le m e n ta r e a în a n u m ite sfere ( in fo r
m a tic ă , e c o n o m ie , re ţe le c o m e r c ia le , m o d e tin e re ş ti, d e m o c r a ţia
p o litic ă ) a u n u i c o d u n ific a t, g lo c a liz a r e a d e te r m in ă şi fe n o m e n e
d ia m e tra l o p u s e - d e s tr ă m a r e a e n tită ţilo r n a ţio n a le p â n ă la n iv e lu l
etn ic , re g io n a liz a re a şi r e v e n ir e a la c o m u n ită ţ ile m ic i, re n a ş te re a
fa c to ru lu i re lig io s , a s c e n s iu n e a s tr a tu r ilo r c u ltu r a le a rh a ic e etc.
Statele n a ţio n a le s u fe ră t r a n s fo r m ă r i c o n c o m ite n t p e d o u ă d ir e c ţii:
spre u n s is te m s u p r a n a ţio n a l g lo b a l şi u n c a ra c te r lo c a l m o z a ic a l
şi spre a rh a is m . P o t r iv it lu i R o b e r ts o n , a ic i este v o r b a n u d e s p re
procese ce se e x c lu d r e c ip r o c , d a r d e s p re d o u ă a s p e c te a le a c e lu ia ş i
fe n o m e n .
In te r p r e ta r e a g lo b a liz ă r ii e s te v ă z u tă d e c ă tre R o b e r ts o n ca u n
proces d e s c h is , în c a re t e n d in ţ a s p re u n iv e r s a liz a r e şi p a r t ic u la r iz a
re (g lo c a liz a r e a ) se a flă în s ta re d e c o n c u r e n ţă d in a m ic ă ; e c h ilib r u l
d in tre aceste f o r m e se s c h im b ă în p e r m a n e n ţă , c re â n d c o n flic te d e
in te rp re ta re a a c e lo ra ş i f e n o m e n e ( fă r ă în d o ia lă , g lo b a le ), ce c a p ă
tă s e m n ific a ţii d if e r it e în f u n c ţ ie d e a ş te p tă r i, p u n c te d e v e d e re şi
s itu a ţii.
Contestarea c o n s tă în p u n e r e a la î n d o ia lă a g lo b a liz ă r ii d in p a r te a
u n o r d iv e rş i a c to r i. F i i n d u n f e n o m e n c u c e r t it u d in e a u te n tic , g lo -
b a liz a re a d is p u n e d e u n i m p e r a t i v m o r a l şi d e o v a lo a r e u n iv e r s a l
re c u n o s c u tă . P r in u r m a r e , e a p o a te fi c o n ş tie n tiz a t ă ca u n r ă u , o
7 1
RELAŢIILE INTERNATIq n a i p
catastrofă şi un dezastru, căruia trebuie opusă rezistenţă 0 a f

de posibilitate decurge din însăşi înţelegerea esenţei globalizării ţ
__-_________ ______ !-■
_' « *111
teoria „culturii mondiale”.
In calitate de rezumat al teoriei lui Robertson poate servi prin.

cipiul incertitudinii. întrucât globalizarea este foarte complexă §
deschisa, nimeni nu poate spune ce tendinţe anume vor învingeai
vor determina dezvoltarea ei ulterioară.
„Societatea riscului" şi spaţiul cultural: S. Lash, M.

Featherstone
Din orientarea „culturii globale”, alături de R. Robertson, mai fac
parte o serie de sociologi care s-au ocupat de chestiunile societăţii
Postmoderne - Scott Lash si Mike Featherstone.
în analizele sale, Scott Lash dezvoltă tema deschiderii şi a incerti
tudinii „societăţii globale”, care trece din paradigma Modernităţii
spre paradigma Postmodernităţii. Ceea ce presupune că, în opinia
lui, faţă de „cultura globală” nu se cuvine să fie aplicate abordări
caracteristice epocii Modernităţii. S. Lash, paralel cu Walter Beck81
şi Anthony G id d en s82, analizează „societatea riscului”83, în care
toate probleme şi conflictele nu se proiectează în exterior, asupra
imaginii „altuia”, ci se interiorizează în individ, care urmează să
le rezolve la nivel intern. Dacă în societatea Modernităţii perico
lul venea din exterior, la ora actuală ea se localizează în interiorul
omului însuşi. Lash îndeamnă să se conştientizeze faptul că socie
tatea globală se va întemeia pe o altă raţionalitate84, liberă de multe
rămăşiţe ale epocii moderne, care la rândul lor se trag din socie
tatea tradiţională. Această nouă raţionalitate este tratată de către
Lash în spiritul filosofilor poststructuralişti francezi (G. Deleuze,
F. Gvattari etc.).
Potrivit lui S. Lash şi coautorului său frecvent M. Featherstone,
fundamentul globalizării rezidă în „spaţiul cultural”85, care nu co
respunde graniţelor statelor naţionale. Cultura are o altfel de geo
grafie, iar transformările ei sunt relativ autonome. în societatea glo
bală confruntarea dintre societăţi şi ideologii trece în fricţiuni de
81. Beck U. Risikogesellschaft. Auf dem Weg in eine andere Moderne. Frankfurt a. M.: Suhrkamp, 1986.
82. Giddens A. Risk and Responsibility //Modern Law Review. 1999, N» 62 (1). C. 1-10.
83. Lash S., Szerszynski B., W ynne B. (eds.) Risk, Environment and Modernity.
84. Lash S. Anolher Modernily, A Differenl Ralionality. Oxford: Blackwell, 1999.
85. Lash S., Featherstone M. (eds.) Spaces of Culture: City, Nation, World. London: Sage,1999
72
ordini intern şi conflicte ale mediului cultural. Sfera simbolurilor,

la care se reduce producţia capitalistă modernă (J. Baudrillard86)
este transfrontalieră, la fel ca şi econom ia modernă. Dar anume
în cultură îşi găsesc expresia semantica procesele economice. Din
acest motiv soarta globalizării, pe care S. Lash şi M. Featherstone,
la fel ca şi Robertson, o consideră deschisă şi că anume în aceasta
prevalează universalul sau localul (şi cel fel anume de universal sau
local), se va decide în contextul unor formalizări de ordin cultural
- în domeniul producerii simbolurilor (transfrontaliere).
Teza „sfârşitului istoriei": F. Fukuyam a

Să analizăm trei etape, care se pot evidenţia pentru înţelegerea
globalizării din ultimul timp - de la sfârşitul anilor 80 până în pre
zent. Această periodizare a fost propusă de către un grup de savanţi
de la Universitatea Stanford (D. Held, E. MacGrew, J. Perraton),87
care a fost preluată de către specialistul în globalizare David A.
Crocker8889,fiind treptat universal acceptată.
Aceşti autori au evidenţiat trei modele pentru aprecierea generală

a globalizării - hiperglobalismul, scepticism ul şi transform aţionalis-
m u F . Să le analizăm.
După destrămarea blocului socialist şi a URSS un şir întreg de

politologi, analişti şi experţi şi-au creat impresia că acest eveni
ment pune punct unei dialectici complexe a etapelor globalizării,
din acel moment, lumea devenind pe deplin integrată, de vreme
ce nimic nu va mai putea împiedica dezvoltarea paradigmei libe-
ral-capitaliste, ce s-a întronat la scară planetară. Hiperglobaliştii
priveau aceste schimbări cu optimism şi credeau că „punctul ire
versibil” a fost depăşit şi că lumea deja a devenit în întregime glo
bală, unitară şi planetară, iar rămăşiţele conflictelor şi a contradic
ţiilor se vor aplana de la sine. 1
Un astfel de punct de vedere era împărtăşit la începutul anilor 90

de către politologul american Francis Fukuyama, care a scris un
86. Baudrillard J. C ritica econom iei po litice a sem n u lu i. M oscova: B iblion-R uskaia kniga,2003
87. Held David, M cG rew A nthony, G o ld b latt David, P e rra to n Jonathan. G lobal T ran sfo rm atio n s. Stan
ford: Stanford University Press, 1999.
88. Crocker David A. Ethics o f G lobal D evelopm ent: Agency, Capability, a n d D eliberative D em ocracy.
Cambridge: Cam bridge University Press, 2 0 0 8 ; Id em . D ev elo p m en t Ethics, G lo b al-izatio n , a n d D em o-
cratization / C hatterjee D., K rausz M . (eds.) G lobalization, D em ocracy, a n d D evelopm ent: Philosophical
Perspeclives. Lanham, M D: R ow m an & Litllefield, 2007.
89. Crocker David A. D evelopm ent Ethics, G lo b alizatio n , a n d D em o cratizatio n .
73
text epocal „Sfârşitul istoriei”90. F. Fukuyam a pornea de la filosofia
istoriei lui Hegel, care considera că întruchiparea Ideii Absolute în
cadrul procesului istoric este orientată spre culm inarea ei în spirit
subiectiv. Istoria, fiind conştientizată, va deveni una finită: atin
gând un anume scop, ea îşi va consuma conţinutul. K . Marx a
aplicat teza lui Hegel în propria versiune a dezvoltării dialectice a
forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie, care urmau să se
încheie cu o revoluţie mondială şi cu trium ful „form aţiunii comu
niste” ca „sfârşit al istoriei”. Filosoful hegelian A . Kojev presupunea
că istoria se poate încheia şi cu trium ful planetar total al capitalis
mului liberal, a pieţii şi a democraţiei burgheze. Analizând eşecul
URSS, Francis Fukuyama a considerat că are loc în mod evident
versiunea lui Kojev de tratare a lui Hegel, el scriin d în acest sens
un text programatic, iar după aceea şi o carte cu o denum ire cores
punzătoare.
Sensul „sfârşitului istoriei”, după F. Fukuyam a, se rezum ă la în

cheierea principalelor conflicte politice, care a răvăşit omenirea la
etapele anterioare şi care reprezentau astfel conţinutul procesului
istoric. Altădată, în epoca „barbariei” toată lum ea lupta împotriva
tuturor şi prevala dreptul celui puternic. în epoca m odernă drept
subiect al istoriei şi purtător al suveranităţii au fost declarate statele
naţionale, acest principiu fiind pus la baza sistem ului de la Westfa-
lia. Statele naţionale se războiau între ele făurind p rin asta istoria
europeană, iar prin epopeile coloniale - şi istoria restului lum ii
D upă cel de-al D oilea Război M ondial, com petiţia dintre naţiuni a
trecut pe planul doi în faţa confruntării ideologice a capitalismu
lui m ondial şi a socialism ului m ondial, şi atunci sensul istoriei a
devenit ciocnirea celor două sisteme p olitico-econom ice. Căderea
U R S S şi victoria O ccid entului în „războiul rece” în ch e ie şi această
perioadă, p rin urm are, înseam nă că istoria n u m ai are n ici conţi
nut, n ic i sens. In perioada co n fru n tării ideologice cu comunismul,
statele burgheze s-au apropiat co nsid erab il între ele, p entru a deve
n i baza unei n o i o rd in i so cial-p o litice şi eco no m ice, iar dispariţia
a d v e rsa ru lu i ideologic p erm itea la m o d u l teoretic răspândirea de
m o cra ţie i liberale, a eco no m iei de piaţă şi a ideo log iei „drepturilor
o m u lu i” în întreaga lum e. în tr-o astfel de situaţie, statele naţionale
v o r d isp ă re a treptat, ia r p o litica v a fi în lo c u ită în totalitate de eco
n o m ie . E c o n o m ia n u are istorie, d eo arece n u are sens, nu conţine
90. Fukuyam a F. Sfţrşitul istoriei şi ultim ul om . Moscova.: AST. 2004
74
« K l. A T 1 I I, H 1 N T I- R N A T I O N A 1. V.
o încordare dram atică, este lip sită de co nţinu t. L u m ea va deveni o

piaţă globală în care vor triu m fa log istica şi o ptim izarea, ceea ce va
permite p articipanţilor m ai p u ţin dezvoltaţi ai g lob alizării e co n o
mice să se ajusteze treptat la n iv e lu l so cietăţilo r dezvoltate.
Este de rem arcat faptul că u lte rio r F u k u y a m a şi-a revizu it su b

stanţial punctul de vedere, re cu n o scâ n d că p rog noza lu i a fost una
prea optimistă91, în să rectificările şi ju stifică rile lui sunt m ai puţin
interesante decât teza p rin cip a lă despre „sfârşitul isto riei”. C o n te a
ză nu atât faptul că el s-a grăbit şi a luat-o înainte, ci faptul că a re
produs cu exactitate filosofia g lo b alism u lu i co ntem p oran în form a
lui cea mai cristalizată, co nsecventă şi coerentă.
HiperglobalismuhT. Friedman, J. Bhagawati

Viziuni apropiate cu F. F u k u y a m a în faza lu i tim p u rie îm p ă rtă
şeşte şi cu noscutul ju rn a list a m erican To m as L . F rie d m a n , care
descrie în cartea sa „L u m e a este plată”92 şi în alte lu c ră ri93 u n nou
tablou al o rd in ii m o n diale, în care g lobalizarea n u m ai poate fi
oprită. Spre deosebire de F u k u y a m a , T o m as F rie d m a n îşi păstrează
până în prezent această p oziţie. D a c ă c in e v a v a în cerca să se e sc h i
veze de la globalizare, co n sid eră T. F rie d m a n , atunci acesta va plăti
un preţ enorm p rin retardarea tehnolog ică, stagnare eco no m ică,
marginalizare în ca d ru l c o m u n i t ă ţ ii intern aţion ale şi, în cele d in
urmă, prin inclu d erea b enevolă sau „sub influ en ţa circu m stan ţe
lor” în procesele globale. în tr-o lu m e d eschisă pot exista n u m ai
„societăţi deschise”; tentativa de a se izo la în co n d iţiile ră sp â n d irii
generale a tehno log iilo r in fo rm aţio n ale este d in capu l lo c u lu i so r
tită eşecului. T o cm ai de aceea g lo b alizarea nu are alternative, astăzi
nemafiind loc p entru întrebarea: „g lob alizare sau non -g lo b alizare”,
ea fiind înlo cu ită cu întrebarea: „ î n ce ritm se va face globalizarea,
cu ce nuanţe, în ce d o m e n ii p r i o r i t a r e e tc ”
O opinie la fel de o p tim istă asu p ra pro ce su lu i g lo b alizării este îm

părtăşită şi de ren u m itu le e co n o m ist Jagdish Bhagaw ati. E l afirm ă
că globalizarea este o b in e cu v â n ta re p e n tru toate societăţile d ez
voltate şi nedezvoltate şi d in acest m o tiv ea trebuie să se extin d ă în
91. Fukuyama F. Ideile au o im portanţă m ai mare. Discuţia purtată cu D ughin A.//Profil. 2007. N«23
(531).
92. Friedman Thomas L. The W orld Is Fiat: A Brief History o f the Twenty-First Century. New York:
Farrar, Slraus and Giroux, 2005; Idem . The Lexus and the Olive Trec: U nderstanding Globalization.New
York: Farrar, Straus & Giroux. 1999.
93. Friedman Thomas L. The Lexus and the Olive Tree. U nderstanding Globalization.New York: Farrar,
Straus & Giroux. 1999.
75
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l f
p ro fu n zim e şi în am p lo are , in c lu z â n d ţă rile sărace care cu această

ocazie capătă şan sa de a p a rcu rg e ra p id etapele de dezvoltare. Jn
plus, el su b lin iaz ă că g lo b alizare a n u tre b u ie să aibă „o faţă umană”
deoarece ea o ric u m d isp u n e de aşa ceva (sp re deosebire de coloni
zare şi de epoca c o n fru n tă rii d in tre cele d o u ă sistem e ideologice).
Jagdish Bhag w ati94 id e n tifica g lo b alizare a (v ăzu tă ca integrare a
tuturor societăţilor în tr-u n sistem p la n e ta r so cial-eco n o m ic unic)
cu creşterea e co n o m ică şi d in acest m o tiv in sistă asupra faptului
că însăşi inclu d erea ţă rilo r în p ro cesele g lo b ale poate să substituie
absenţa u nei strategii de d ezvoltare e co n o m ică şi socială. Globali
zarea este văzută de către el ca sin g u ru l ră sp u n s la toate întrebările
existente.
A m putea spune că sensul h ip e rg lo b a liză rii se rezu m ă la urmă

toarele:
• globalizarea este considerată în m o d u n iv o c drept un benefi

ciu, iar im perfecţiunile ei sunt văzute ca fiin d nesem nificative;
• globalizarea este concepută ca u n p roces obiectiv, spre care este
îndreptată întreaga logică a istoriei o m e n irii;
• globalizarea este văzută ca o realitate îm p lin ită , care a depăşit
deja „punctul critic” şi care intenţionează să rezolve în continuare
doar chestiunile de ordin tehnic (şi nu istoric, p o litic sau ideolo
gic);
• globalizarea este declarată ca un răspuns, care este in u til să fie
pus sub sem nul întrebării.
Rezumat
Paradigm a liberală în R I este foarte răspând ită şi, alătu ri de re
alism , constituie unul dintre p rin cip alele m odele de interpretare,
a n aliză şi prognozare a proceselor, care au lo c în sfera relaţiilor
intern aţion ale. în sfera p olitică spre p arad ig m a lib erală tind re
p rezen tan ţii p artid elo r de centru-stânga şi d em ocratice, în timp ce
rea lişti sun t de regulă co nservato rii, izo la ţio n iştii şi forţele patri
otice. în p o litica am erican ă p arad ig m a lib e rală este caracteristică
m a jo rită ţii rep rezentan ţilo r P artid u lu i D e m o cra t, care înclină spre
modele de p o litică externă, p recu m ar fi n on -po laritatea şi aborda
rea m u ltila te ra lă (m u ltila te ralism u l).
în c e p â n d c u a n ii 90 ai sec. X X , ab o rd area lib erală şi neoliberala
94 B hagw ati Jagdish N. Free Trade Today. Princeton, N.J.: Princeton University Press, 2002;ldero. Io
D efense o fG lobalization. New York: O xford University Press, 2004.
76
devine tot mai populară şi în ţările europene, la acest proces con

tribuind şi devenirea intensă a Uniunii Europene, ce reprezintă un
model elocvent al faptului cum concepţiile liberale ale transnaţio-
nalismului pot fi realizate. Deşi în ţările europene este puternică şi
abordarea realistă („suveranismul”), reprezentanţii căruia privesc
integrarea europeană cu o anumită doză de scepticism.
Să tragem câteva concluzii referitoare la transnaţionalism, globa-

iizare şi teoriile neoliberale.
1. Procesele globalizării m odifică param etrii raportului dintre p o

litica internă şi politica externă, care erau o normă pentru teoriile
pozitiviste (realism, neorealism, parţial liberalismul clasic). Astfel,
topica de bază a RI se relativizează: ordine (în interiorul statului) -
dezordine (în sfera relaţiilor internaţionale). Acest fapt conduce la
interdependenţă şi turbulenţă.
2. Principiul de reţea presupune o moderare globală (o cvasi-or-

dine - noua ordine mondială/guvern mondial) în exterior şi un
anume haotism, anarhism, slăbirea ierarhiei în interiorul statelor.
Democratizarea în politica internă este însoţită de consolidarea
poziţiilor instanţelor supranaţionale (exemple - CEDO, Tribuna
lul de la Haga etc.)
3. Ideologia drepturilor omului (iar nu ale cetăţeanului!, World Ci

tizen) formalizează conceptul „individului iscusit” ca dat antropo
logic. Normativul este luat ca atare şi în această bază este constituit
un nou sistem al dreptului global, 'f
4. Apare un nou concept, numit uneori Politeia mondială sau so

cietate globală. Politeia mondială se întemeiază pe faptul că lumea
este un câmp politic global unic, universal, comun şi deschis, ce are
în interiorul său anumite enclave (relativ închise). Şi că omenirea
este o societate aflată în contextul interdependenţei transnaţionale.
5. Apare un nou obiect al RI, ce depăşeşte teoriilor pozitiviste cla
sice din Relaţiile Internaţionale. 1
6. Aşa cum avem de a face cu o societate globală calitativ nouă
(World Society), în care nu mai există opoziţia intern/extern, pen
tru sociologie se deschide un nou orizont. Anume aici sociologia
relaţiilor internaţionale intră în drepturile sale, deoarece instru
mentarul şcolilor clasice din RI îşi pierde treptat relevanţa, inclu-
77
RELAŢIILE INTERNAŢI ONALE
d e re a m e t o d e lo r s o c io lo g ic e d e v e n in d in e v ita b ilă .
1.1 Şcoala engleză în Rl (paradigma intermediară)

Principiile de bază
Un loc aparte printre teoriile R I îi revine Şcolii engleze. De cele
mai multe ori ea nu este evidenţiată într-o paradigmă aparte, de
oarece având o serie de trăsături comune cu realismul şi liberalis
mul, ea reprezintă o îmbinare originală a elementelor caracteristice
celor două abordări. Cu toate acestea, ea nu poate fi considerată
drept o sinteză a celor două şcoli din RI, deoarece reprezentanţii
săi au poziţii destul de originale într-o serie de chestiuni ce nu pot
fi reduse nici la liberalism şi nici la realism.
Fiind fondată de către australianul Hadly Bull95, această şcoală se

distinge printr-o atenţie sporită faţă de analiza sociologică a între
gii sfere a RI.
Hugo Grotius: dreptul natural

Unul dintre precursorii Şcolii engleze în R I poate fi considerat te
ologul protestant olandez, juristul şi filosoful Hugo Grotius ( 1585 -
1683). Grotius este printre primii care a elaborat teoria păcii unL
versale ca scop spre care trebuie să tindă toate popoarele trebuie să
aspire. Dar, în acelaşi timp, el a propus trei situaţii în care războiul
poate fi considerat „just”:
• pentru autoapărare;
• pentru restituirea pagubelor rezultate în urm a agresiunii*M
• pentru răzbunare.
In plus, Grotius insista asupra faptului că, după începerea războ
iului (just sau nu), cei care participă la el oricum trebuie să respecte
anum ite reguli (jus in bello), în particular, dreptul prizonierului de
război, divizarea între combatanţi şi non-combatanţi etc.
P rin cip iile formulate de către Grotius au stat la baza dreptului

internaţional.
U n p rin cip iu l im portant al lui G rotius a devenit ideea despre

„m a re a liberă”, adică despre existenţa unor anumite teritorii în
95. Bull H. The Anarehical Society. A Srndy ofO rder in World Politic* New York Columbia U t t tr iţ
Press, 1977
RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E
lume, care sunt deschise pentru toate naţiunile şi popoarele şi nu

pot fi privite ca zone de control absolut al unui singur Stat. Astfel,
Grotius a pregătit baza pentru înţelegerea globală a politicii mon
diale.
în domeniul dreptului Grotius a fost primul care a introdus con

ceptul clasic pentru jurisprundenţa Modernităţii de „drept natu
ral” al omului, de care ţine dreptul divin, exprimat în textele sfinte,
şi dreptul uman, ce s-a constituit în anumite condiţii istorice. Atât
dreptul divin, cât şi cel uman, fiind exercitate în mod voluntarist,
influenţează asupra societăţii prin intermediul Statului, în care se
şi produce interacţiunea dintre drept ul natural şi cel voluntarist.
Voinţa divină este cea care arată orientarea, care trebuie urmată şi
care întotdeauna este una benefică. Asta în timp ce voinţa umană
poate fi orientată atât spre bine, cât şi spre rău. Astfel încât sarcina
societăţii, după Grotius, constă în faptul de a crea astfel de state,
în care dreptul natural ar prevala asupra celui voluntarist, însă în
totală armonie cu legea morală divină.
Societatea mondială
Reprezentanţii Şcolii engleze (H. Bull, M. Wight96, D. Berton, J.
Vincent97 şi etc.) pun în circuit conceptul de „societate mondia
lă” sau „sistem mondial” pentru a sublinia faptul că anumite state
(ce sunt recunoscute de către exponenţii Şcolii engleze ca actori
principali ai relaţiilor internaţionale), reprezintă în totalitatea lor
nu pur şi simplul o aglomeraţie mecanică a unor indivizi motivaţi
de egoism, care acţionează exclusiv urmărind nişte interese private
(aşa cum afirmă realiştii), ci o „societate”, un sistem social, care de
termină din capul locului conţinutul sociologic şi parţial politic, al
acţiunilor actorilor şi a evenimentelor internaţionale. Situaţia este
asemănătoare cu modul în care societatea distribuie statusurile so
ciale şi rolurile între membrii săi, înzestrând fiecare element cu un
anume sens social. Tocmai de aceea, în opinia exponenţilor Şcolii
engleze, pentru ca un Statul să fie suveran, în calitate de condiţie
necesară se impune recunoaşterea lui din partea altor state, precum
şi concomitent, recunoaşterea reciprocă. Astfel, suveranitatea este
nu doar o trăsătură caracteristică a Statului, ce i-ar aparţine în mod
autonom, ci este concomitent şi produsul unui contract social la
96 .Wight Martin. Systems of States. Leicester. Leicester University Press, 1977.
97. Vincent R.J. Human Rights and International Relations. Cambridge: Cam bridge Univer*sity Press,
1986.
nivel internaţional.
P rin urm are, haosul şi an arh ia în sfera internaţională sunt relativ

şi reprezintă un tip special de sistem , ce poate fi studiat la nivel
raţional şi supus u n o r sch im b ă ri prem editate.
Ideea relativizării haosulu i în sfera internaţională îi apropie par

ţial pe exponenţii Şco lii engleze de lib e ralii clasici. Mai mult decât
atât, există sim ilitu d in i şi cu unele teo rii neoliberale, care insistă
asupra extinderii n om en clato ru lu i de actori în R I. însă, în ace
laşi timp, teoreticienii Şco lii engleze sun t de acord cu realiştii în
aprecierea im portanţei factoru lu i heg em oniei în cadrul modelului
general al relaţiilor internaţionale, aceştia construindu-şi analiza
pe aprecierea potenţialului de forţă al m a rilo r puteri în calitate de
param etru-cheie determ inant al întreg u lui sistem al relaţiilor in
ternaţionale, ceea ce îi apropie de realişti.
Această incertitudine în clasificare n u a d isp ăru t cu timpul, astfel

încât până la m om entul de faţă, u n ii sp e cialişti în R I avansează
propria interpretare a ro lu lu i şi lo c u lu i Ş c o lii engleze printre pa
radigm ele de bază ale R I, ba insistân d că adepţii ei sunt „idealiştii
epocii răzb oiului rece” (J. M e arsh eim e r98), ba calificân d-o drept o
versiune a realism ului.
P u nerea accentului pe co m p onenta ideo log ică în an aliza RI este

caracteristică p entru teoriile lu i R . A ro n , care este considerata
ap arţin ân d în m o d u n iv o c realiştilor.
Ş co a la engleză a exercitat o influ en ţă co n sid erab ilă şi asu p ra unor

teo rii p ostp o zitiviste d in R I, pe care le v o m an a liza pe scurt în
co n tin u are . In p a rticu lar, în albia acesteia s-au fo rm a t curentul so
cio lo g ie i isto rice şi al n o rm a tiv ism u lu i.
Hedley Bull: societatea statelor

Fondatorul Şcolii engleze în Relaţiile Internaţionale HeldleyBull
(1932-1985) s-a născut în Australia însă şi-a făcut cariera acade*
mică în Anglia, la Şcoala Economică din Londra. Principala lu
crare a lui Bull este cartea „Societatea anarhica’99, în care acesta
examinează minuţios principiul anarhiei în relaţiile internaţionale
Bull propune ca anarhia să fie tratată de o manieră cu totul specifi'
98. M e arsh e im e r John J. E. H. C a rr vs. Idealism : The Battle Rages O n //International Relations, Voi. »»
N o 2.
9 9 . Bull H . The A narchical Society. A S tudy o f O rd e r in W orld Politics.
8o
R E L A IILE I N T E R N A T I O N A L E
că - nu ca nişte a lg o r itm e d e p e n d e n te în t o t a lit a t e u n u l d e a lt u l a le

comportamentului e g o is t a l u n o r a c t o r i a p a r t e (S ta te le n a ţ i o n a l e ) ,
aşa cum insistă re a liş tii, c i c a u n s is te m c o m u n a l s o c ie t ă ţ ilo r d e
mocratice, care u r m e a z ă să fie s u p u s e u n u i c o n t r o l s u p r a n a ţ io n a l
(spre care tin d lib e r a lii) . C o n t i n u â n d în p a r t e i d e i l e lu i R. A ro n ,
Bull pro p u n e e x a m in a re a a n a r h ie i c a şi c â m p a l i n t e r a c ţ i u n i l o r s o
ciale, în c a d ru l c ă ru ia a c t o r ii s u n t în p a r t e a u t o n o m i , d a r şi s u n t
afectaţi p a rţia li în m o d r e c ip r o c şi d e c ă tr e u n s is te m c o m u n .
Bull defineşte n o ţiu n e a d e S ta t în R I î n f e lu l u r m ă t o r . P e n t r u c a o

anum ită e n tita te să p o a tă fi n u m i t e S ta t, a c e a s ta :
1) trebuie să-şi in s titu ie s u v e r a n ita t e a a s u p r a u n u i g r u p d e o a

meni;
2) să c o n tro le ze u n a n u m i t t e r i t o r i u ;
3) să d is p u n ă d e u n g u v e r n .
Totalitatea s ta te lo r se c o n s t it u ie î n t r - u n s is te m d e s ta te a t u n c i
când în tre acestea e x is tă u n a n u m i t n iv e l d e i n t e r a c ţ i u n e , u n u l în
cadrul c ă ru ia d e c iz iile a d o p ta t e d e c ă tr e u n i i e x e r c it ă i n f l u e n ţ ă a s u
pra c e lo rla lţi. î n t r - u n a s e m e n e a c a z e le s u n t, c h i a r d a c ă la m o d u l
relativ, „ p ă r ţile u n u i în t r e g ” ( a u n u i s is te m d e s ta te ). în s ă , p o t r i v i t
lui B ull, s is te m u l d e s ta te în c ă n u e s te i d e n t i c c u n o ţ i u n e a d e „ s o c i
etatea s ta te lo r” (s o c ie ty o f S ta te s ). „ S o c ie t a t e a s t a t e lo r ” a p a r e d o a r
atunci c â n d u n g r u p d e s ta te , c a r e î m p ă r t ă ş e s c in t e r e s e şi v a l o r i
com une, fo r m e a z ă o s o c ie ta te î n s e n s u l î n c a r e a c e s te a r e c u n o s c u n
set de re g u li d e c o n d u it ă c o m u n ă p e n t r u t o ţ i î n r e l a ţ i i l e r e c ip r o c e ,
precum şi u n s is te m c o m u n d e i n s t i t u ţ i i ”.
B ull c o n c e p e s o c ie ta te a i n t e r n a ţ i o n a l ă , d e t e r m i n a t ă d e „ a n a r h i e ”
(sau „ s o c ie ta te a a n a r h ic ă ” ) , c a p e u n a c e r e z u l t ă d i n în s u ş i p r i n c i
piul s u v e ra n ită ţii ( a ic i B u l l e s te s o l i d a r c u r e a l i ş t i i ) , d r e p t p u r t ă t o a
re a u n u i set d e v a l o r i , c a re p o t f i n u m i t e m o r a l e . D i n p u n c t u l l u i
de vedere, s o c ie ta te a i n t e r n a ţ i o n a l ă t r e b u i e să:
1) să se p ă s tr e z e c a u n s is te m i n t e r n a ţ i o n a l , b a z a t p e p r i n c i p i u l
re la ţiilo r in te r s ta ta le ;
2) să c o n s o lid e z e in d e p e n d e n ţ a m e m b r i l o r s o c i e t ă ţ i i i n t e r n a ţ i o
nale, m e n ţin â n d p a c e a , c o n t r i b u i n d la a s ig u r a r e a b a z e l o r n o r m a
tive a v ie ţii s o c ia le l i m i t â n d v i o l e n ţ a ( p r i n i n t e r m e d i u l r e g u l i l o r d e
desfăşurare a r ă z b o i u l u i ) 1
ST
R E L A Ţ I I LE INTERNAŢ i onui y
3 ) să în d e p lin e a s c ă obligaţiile a su m a te (a d ică să urmeze princ

p iui re c ip ro c ită ţii)
4 ) să g a ra n te z e „ sta b ilita te a p ro p rie tă ţii” (id ee exprim ată în prin.

cip iu l r e c u n o a ş te r ii re c ip ro c e a s u v e ra n ită ţii)100.
O astfel d e fo r m ă a re la ţiilo r d in tre sta te le suverane naşte o înţe

leg ere sp e cia lă a „ a n a rh ie i in te rn a ţio n a le ”, care este identificată în
ca z u l re s p e c tiv c u „ s o c ie ta te a in te rn a ţio n a lă ” (International Soci-
e ty ). A ici n u e ste v o rb a d e sp re n işte structuri supranaţionale, ce ar
lim ita s u v e ra n ita te a d e ju re , sp re c a r e îndeam nă liberalii din RI,
d a r n ic i c o n fru n ta r e a to ta lm e n te lib e ră a unor entităţi ce nu recu
n o s c u t în relaţiile re c ip ro c e e x is te n ţa v re u n e i norme (cum ar putea
fi in te rp re ta tă p o z iţia re a liş tilo r).
B u ll su sţin e c ă „ s o c ie ta te a in te rn a ţio n a lă ” e ste menită să garante

ze d o u ă p rin cip ii d e b a z ă : ordinea şi dreptatea. El examinează atât
o rd in e a , c â t şi d re p ta te a d in p e rs p e c tiv a urm ătoarelor trei nivele101:
Ordinea Dreptate
O r d in e a în v i a ţ a s o c i a l ă D re p ta te a u m ană
O r d in e a i n t e r n a ţ io n a lă D r e p t a t e a în r e l a ţ i i l e dintre State |
O r d in e a m o n d ia lă D r e p t a t e a la s c a r ă g lo b a lă
PPEvidenţierea acestor nivele perm ite crearea unu i model de „so*

r cietate internaţională”, în care opoziţia dintre politica externă şi
internă se va atenua, dar spre deosebire de globalizare şi de desu-
veranizare, spre care îndeam nă liberalii (şi în special neoliberali),
fun cţiile statelor se păstrează, însă în locul priorităţii intereselor
naţionale egoiste, aceste funcţii se transform ă treptat în favoarea
asigu rării o rd in ii şi dreptăţii, atât la nivel local, cât şi la scară glo
bală.
John Berton: societatea globală

Un alt r e p r e z e n ta n t al Ş co lii e n g le z e , d e a s e m e n e a d e origine aus
traliană, J o h n B e r t o n ( 1 9 1 5 - 2 0 1 0 ) , d e z v o ltâ n d id eile lui Heldey
Bull, a p r o p u s c o n c e p t u l d e „ s o c i e ta t e g lo b a lă ” (World Society).
Berton analizează c a u z e le c o n f l ic t e l o r în re la ţiile internaţionale şi
ajunge la concluzia că m o tiv e le t u t u r o r c o n f lic te lo r rezidă nu în
domeniul intereselor n a ţio n a le , c i în a p r e c i e r e a subiectivă a aspi-
100. Bull H. T he A narchical Society. A Study o f O rder in W orld Politics. P. 16-19 ^

101. lbid. P. 3 -2 1 .
82
J
r a ţ i i lo r i n d i v i d u a l e , a c e a s t ă a p r e c i e r e p u t â n d f i c o r e c t a t ă î n p r o
cesul d ia lo g u lu i s o c ia l (a ş a c u m se î n t â m p l ă î n t r - o s o c ie ta te c a re
f u n c ţ io n e a z ă n o r m a l , î n p o f i d a c o n t r a d i c ţ i e i d i n t r e d o r i n ţ e l e ş i
in te r e s e i n d i v i d u a l e ) . P o t r i v i t l u i B e r t o n , d a c ă a m e x a m i n a s t a t e le
c a p e n iş te s is t e m e s o c i a l e , a t u n c i i n t e r a c ţ i u n e a d i n t r e a c e s t e a s - a r
d e s fă ş u r ă î n c o n f o r m i t a t e c u o s i n g u r ă s c h e m ă , o r i c e c o n f l i c t s a u
ră z b o i p u t â n d fi e v it a t , i a r s c h im b ă r ile s o c ia le s - a r r e f le c t a a r m o n i
os î n t r a n s f o r m ă r i l e c o r e s p u n z ă t o a r e a l e s i s t e m e l o r s o c i a l e . B e r t o n
e ste c o n v in s c ă u n c o n f l i c t p o a t e f i î n t o t d e a u n a a n i h i l a t d i n s t a r t ,
d e o a r e c e e s te v o r b a d e s p r e o d i s f u n c ţ i e s o c i a l ă ş i n i m i c m a i m u l t .
B e rto n c o n s id e r ă d r e p t c a u z ă a r ă z b o a ie lo r s ta tu l, c a re , n e f iin d
în s ta r e î n a n u m it e s it u a ţ ii s ă a c c e p te s c h im b ă r ile s o c ia le , p r o ie c
te a z ă d i s f u n c ţ i i l e d e o r d i n i n t e r n î n s f e r a e x t e r n ă . I a t ă d e c e s t a t u l
e s te o s u r s ă a c o n f l i c t e l o r î n v i r t u t e a r ă m â n e r i i l u i î n u r m ă f a ţ ă d e
d in a m ic a s c h im b ă r ilo r s o c ia le , la c a re a c e s ta r e a c ţio n e a z ă în m o d
in a d e c v a t . T o c m a i d e a c e e a e s te n e v o i e s ă s e t r e a c ă d e l a p r i n c i p i u l
„ s e c u r i t ă ţ i i n a ţ i o n a l e ” a s u p r a c ă r e i a i n s i s t ă r e a l i ş t i i , la c e a l „ s e c u
r i t ă ţ i i c o l e c t i v e ”.
Martin Wight: sistem ul de state

U n a lt e x p o n e n t d e f r u n t e a l Ş c o l i i e n g l e z e î n R I e s te e n g l e z u l
M a r tin W ig h t ( 1 9 1 3 - 1 9 7 2 ) . A c e s ta a p r e d a t o p e r io a d a în d e lu n g a tă
la Ş c o a la E c o n o m i c ă d i n L o n d r a . W i g h t d e z v o l t a i d e i l e e x i s t e n ţ e i
„ s is t e m u lu i d e s t a t e ” î n c a l i t a t e d e d i m e n s i u n e a p a r t e a r e l a ţ i i l o r i n
te r n a ţio n a le , c a re n u c o in c id e n ic i c u t o t a lit a t e a in t e r s e c t ă r ii in t e
r e s e lo r n a ţ i o n a l e e g o is t e ( c a î n c a z u l r e a l i ş t i l o r ) , n i c i c u t o t a l i t a t e a
r e g im u r ilo r d e m o c r a tic e , c a re c re e a z ă s t r u c t u r i s u p r a n a ţio n a le (c a
î n c a z u l l i b e r a l i l o r ) 102. W i g h t c o n s i d e r a în s u ş i p r i n c i p i u l s t a t e l o r
s u v e ra n e c a f iin d u n fa c to r c e lim it e a z ă d e z v o lta r e a s is te m u lu i s o
c ia l la s c a r ă i n t e r n a ţ i o n a l ă , c o n t r a p u n â n d p r i n c o n c e p t u l s ă u d e
b a z ă „ s i s t e m u l d e s t a te ” - „ s i s t e m u l ”, p e d e o p a r t e ş i „ S t a t u l ” - d e
c e a la ltă p a r t e .
D u p ă m o a r te a lu i W ig h t p r in c ip a le le lu i lu c r ă r i în d o m e n iu l R I
a u fo s t s i s t e m a t i z a t e ş i e d i t a t e d e c ă t r e H e d l e y B u l l , c u c a r e a c e s t a a
c o o p e r a t s tr â n s u n t i m p î n d e l u n g a t , m
Barry Buzan: sistem ele internaţionale în istorie
Ş c o a la e n g l e z ă î n R I a c ă p ă t a t o r e s p i r a ţ i e n o u ă î n a n i i 9 0 a i s e c .
102. Wight M. System o f States. Leicester: L eicester U niversity Press, 1977
«3
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A I.F.
X X , epocă în care globalizarea şi intensificarea interacţiunilor soci

ale între diverse state au căpătat o nouă dimensiune, demonstrând
relevanţa acelor teorii care subliniau elementul social în structura
relaţiilor internaţionale.
Astfel, specialistul englez în R I Barry Buzan103, împreună cu

coautorul său Richard Little, a continuat efortul de sistematizare
a „sistemelor internaţionale”104. Buzan şi Little au propus ca siste
mului din cadrul R I să fie examinat ca model ierarhic având urmă
toarele nivele:
• Individul;
• Sub-unitatea (sub-unit);
• Unitatea (unit);
• Sub-sistemul;
• Sistemul.
Fiecare dintre sistemele internaţionale analizate are particulari
tăţile sale în calitatea şi intensitatea interacţiunilor la fiecare nivel,
în plus, fiecare nivel poate corespunde unor fenomene sociale di
ferite.
Analiza sistemului internaţional se realizează prin intermediul a

trei aspecte:
- cercetarea interacţiunilor (acestea pot fi lineare sau multiordi-

nare, ele deosebindu-se şi prin nivelul de intensitate);
- analiza structurilor (ce reprezintă un model static de organizare

a unităţilor în sistem);
- analiza proceselor (a transformării identităţilor la fiecare nivel şi

a raporturile dintre acestea).
In plus, respectivele interacţiuni urm ează a fi analizate şi sub as

pect calitativ. în acest caz ele ar putea fi însumate în următoarele
categorii:
- război;
- alianţă;
- schim b ;
103. B. Buzan ţine de asemenea de orientarea postpozitivistă a sociologiei istorice, care a apărut in con
textului Şcolii engleze. . .
104 Buzan B., Little R. International Systems in World History. OxforcLOxford University Press, 20
84
- îm p ru m u t;
- d om in aţia.
Toate sistem ele in t e rn a ţ io n a le se îm p a r t în :
- sistem e p re in te rn a ţio n a le ;
- sistem e in te rn a ţio n a le a n tic e (sa u c la s ic e );
- sistem e in te rn a ţio n a le g lo b a le ;
- sistem e in te rn a ţio n a le p o s tm o d e rn e .
Sistem ele p re in te r n a ţio n a le r e p r e z in t ă s o c ie tă ţile a r h a ic e ale v â

n ătorilor şi cu le g ă to rilo r, m o b ile şi n ele g ate d e u n a n u m it te rito riu .
D rept u nitate de b a z ă a ic i se p r e z in tă tr ib u l, ce se îm p a rte în c la n u r i
şi in d iv iz i, ca re u n e o ri se r id ic ă la n iv e lu l de s u b s is te m c u c o n e x i
uni reduse ( u n iu n e a d e t r ib u r i) . A c e s t s is te m n u este u n u l în c h e g a t
şi n ic i s tru c tu ra t. In t e r a c ţ iu n e a d in c a d r u l a c e s tu ia este u n a lin e a r ă
şi se c a ra cte riz e a z ă p r in t r - u n n iv e l sc ă z u t d e in te n sita te .
Sistem ele a n tice (c la s ic e ) s u n t legate d e c a r a c te r u l sed e n tar. î n c a

d ru l acesto ra are lo c c re a re a u n o r t e r i t o r i i ie ra rh iz a te su b a sp e c t
p olitic, o ra şe le-sta te şi c h ia r im e n s e le Im p e r ii ( p r e c u m cel C h in e z
sau R o m a n ). A stfe l ap are o n o u ă u n ita te -sta tu l ca fo r m a ţiu n e m i-
litar-p o litică. A c e s te f o r m a ţiu n i se c o n s t it u ie în t r - u n s iste m , ce se
distinge p rin :
- p rin in te ra c ţiu n ile m u ltio r d in a r e ; '
- p rin o c o m p le x ă s tr u c tu r ă in t e rn ă p o lic e n tr ic ă ;
- p rin in te g ra re a u n e i s e r ii n o i d e a c to r i - u n its ;
- p rin u n ire a în t r -o s in g u r ă s t r u c t u r ă in te rc o n e c ta tă a Im p e r iilo r ,

o raşelor-state, lig ilo r ale o ra şe lo r, t r ib u r ilo r n o m a d e , c o m u n it ă ţ i
lo r ru ra le d isp e rsa te .
Sistem u l g lo b a l in t e rn a ţ io n a l a p a re în e p o c a m o d e r n ă . E s t e v o rb a
de un siste m m u lt io r d in a r c u u n n iv e l in t e n s d e in t e ra c ţiu n e . în c a
d rul acestu ia d re p t u n ita te d e b a z ă a p a re f o r m a ţiu n e a m ilita r - p o li-
tică, în tru c h ip a tă d e că tre S ta tu l n a ţ io n a l s u v e ra n . G r a n iţ e le state
lor re p re zin tă n iş te s t r u c t u r i ie r a r h ic e s t r ic t u n ific a te . State le s u n t
reunite în c a d r u l s is te m u lu i d e la W e s tfa lia . T o a te u n it ă ţile a c e stu i
sistem su n t o m o g e n e d in p u n c t d e v e d e re al s t r u c t u r ilo r şi al c a r a c
terului n o r m a tiv a l s is te m e lo r p o litic e . U n astfe l d e s is te m in t e rn a -
85
KfcLA | lILfc I N T E R N A Ţ I O N A L E
ţional este unul global, deoarece insistă asupra universalităţii $a|e

şi asupra caracterului său obligatoriu pentru toate entităţile politj.
ce existente în lume. întregul spaţiu locu it al planetei reprezintă la
ora actuală o hartă politică, constituită din state.
Şi în sfârşit, sistemul internaţional postm odern, ce se constituie

în văzul nostru către sfârşitul sec. X X - începutul sec. XXI, fiind
caracterizatat prin extinderea nom enclatorului de unităţi, care se
destramă într-o multitudine de actori non-statali. Astfel, se creează
un nivel şi mai mare de interdependenţă, precum şi noile spaţii
de reţea suprastatale: internetul, câm pul inform aţional, corporaţi
ile transnaţionale, ONG-urile, reţelele com erciale şi de distribuţie,
stilurile, modele, brandurile etc.; în paralel are loc dispersarea uni
tăţilor militar-politice (statele suverane tradiţionale). Are loc trece
rea de la interacţiunea m ilitar-politică la cea comercial-economică
şi socială.
Schimbarea sistemelor internaţionale, după Buzan, se reflectă

atât în sfera socială, cât şi în cea politică.
Buzan acordă o atenţie sporită şi transform ărilor în cadrul sis

temul de securitate105, deoarece în procesul trecerii către sistemul
internaţional postmodernist se sch im bă atât conţinutul noţiunii de
„securitate”, cât şi subiectul acesteia (dinspre societatea naţională
spre cea transnaţională).
1.1 Marxismul (cea de-a treia paradigmă)

Neomarxismul (cea de-a treia paradigmă)
A treia ca popularitate paradigmă din R I (după realism şi libera
lism) este neomarxismul. Acest m odel de analiză în cadrul RI se
întemeiază pe abordarea anticapitalistă şi antiburgheză ce îşi are
originea în marxism. Prin asta se şi explică faptul că aceasta este
exclusă din discursul politic oficial ce p red om ină în ţările capita
liste. Aici există o evidentă disonanţă co gn itivă între axiomatica
liberal-capitalismului (naţională în cazul realiştilor sau transnaţi
onală în cazul liberalilor) şi m arxism , la nivelul abordărilor filo
sofice de bază a societăţii contem porane şi a principalelor procese
politice, economice şi sociale, ce se d esfăşoară în cadrul acesteia.
în acelaşi timp, neom arxism ul din R I dispune de un nivel foarte
105. Buzan B., Woever O. Regions and Powers: The Structure oflntemational Securily. Cambrulge:Q&‘
bridge Uni verşi ty Press. 2003.
86
p K I, A T 1 I L E I N T E R N A T I O N A L E
l în a j t j e e la b o r a r e a concepţiilor şi teoriilor sale, el fiind întemeiat

I pe un discurs ştiinţifico-raţional, motiv pentru care este înzestrat
B cu un g ra d în a lt d e relevanţă ştiinţifică, indiferent de faptul dacă
I m e to d o lo g iile lui analitice sunt cercetate de înşişi marxiştii sau de
adepţii ideologiei burgheze. La nivel teoretic, neomarxismul din
RI poate fi aplicat într-un context neutru sub aspect ideologic, in-
? chisiv pentru înţelegerea structurii RI de pe poziţiile clasei liberale
dominante.
Immanuel Wallerstein: lum ea-sistem

Teoria „lumii-sistem” a lui I. Wallerstein poate fi considerată la
ora actuală drept un exemplu clasic al modelului neomarxist în
RI106.
Wallerstein îşi fondează teoria pe următoarele surse:

• Marxismul;
• Ideile lui Fernand Braudel107;
• Teoria dependenţei (a lui Singer108 - Prebisch109).
Din punctul de vedere a lui Wallerstein, sistemul capitalist s-a
constituit din capului locului ca un fenomen global. Tocmai de
aceea globalismul are cel puţin 500 de ani. Iar constituirea ţărilor
europene în ţări naţionale a fost doar o etapă intermediară110. La
toate nivelele şi la toate etapele clasa burgheză gravita spre integra
rea într-un tot întreg dincolo frontierele naţionale, cristalizându-se
într-un nucleu al burgheziei internaţionale. Această traiectorie era
dictată de însăşi logica capitalului, de principiul comerţului liber şi
de căutarea de noi pieţe. încă de la bun început şi prin însăşi esen
ţa lui, capitalismul este unul transnaţional. Din acest motiv, la ora
actuală globalizarea şi slăbirea graniţelor dintre state nu reprezintă
un fenomen inedit, ci de fapt este vorba despre o structurare defi
nitivă la scară planetară a acelei structuri spaţiale, ce este caracte
ristică încă de la origini sistemului capitalist111.
106. Wallerstein 1. Geopolitics and geoculture: essays on the changing world-system. Cambridge: Press
Svndicale, 1991.
107. Braudel F. Civilisation matirielle, economie et capitalisme (XVe-XVlIle siecles). 3 volumes. Paris:
Armând Colin, 1979.
108. Singer Hans W„ Ansari javed A. Rich and Poor Countries: Consequences of International Disorder.
London: Routledge, 1988.
109. Prebisch Râul. The Economic Developmcnl of Latin America. New York: United Nations.1950
110. Wallerstein I. Historical Capitalism, with C apitalist Civilisation. London: Verso, 1995.
111. Wallerstein I. World-Systems Analysis; An Introduction. Durham, North Carolina: Duke University
Press. 2004:
87
C la s a b u rg h e ză este u na globală, iar în m o m en tu l d e faţă aceasta
cla s ă capătă o lo calizare spaţial-geografică în persoana „Nordul^
b og at” (altfel zis - al „O ccid en tu lu i glo b al” sau a „nucleului” lu.
m ii- s is t e m ) 112. D re p t cen tru l al b u rg heziei m o n d iale devine Occi-
d e n tu l, în cel m ai larg sens al cu v ân tu lu i, an u m e a c o lo concen-
trâ n d u -se capitalurile şi tehnologiile avansate. A n u m e acolo se află
b e n e fic ia rii eco n o m ici ai proceselo r m a cro e co n o m ice de bază, ce
se desfăşoară în econom ia m o n d ială. Şi tot acolo, în m o d logic, este
co ncen trată puterea p olitică globală. Fap tu l că s ta te le naţionale şi
ad m in istraţiile respective co n tin u ă să existe n u in flu en ţează câtuşi
de p uţin asupra esenţei m anierei de fu n cţio n are a lum ii-sistem : de
ciziile de bază în relaţiile intern aţio n ale le adoptă n u guvernele şi
statele, ci elita capitalistă mondială cosmopolită, c a r e este formată
din reprezentanţii celor m ai diferite p o p o are - d e la finanţiştii da-
sici am erican i şi in d u stria şii e u ro p en i p â n ă la ş e ic ii p etrolieri, noii
oligarhi ruşi sau p arv en iţii d in L u m e a a T re ia . A n u m e ei constituie
„n ucleu l”, osătura g uvernu lu i m o n d ia l.
L a cealaltă extrem itate al lu m ii-siste m , în zo n a periferiei mondi

ale, în ţările d in L u m ea a T re ia este co n c e n tra t proletariatul global
A ceştia constituie straturile ned reptăţite ale p op u laţiei ţărilor săra
ce, care vieţuiesc într-o sărăcie e xtre m ă şi în fărădelege. Periferia
m ondială reprezintă lo caliz area sp a ţială a p ro letariatu lu i mondial
„a săracilor acestei lu m i”. In flu e n ţa s tr u c tu r ilo r p o litice naţionaleşi
regionale asupra acestora este în c ă d estu l de p u te rn ică şi, spre de
osebire de b urg hezia m o n d ia lă , in c lu s iv rep rezen taţii ei regionali,
aceştia conştientizează în c ă d estu l de slab p ro p ria natură de clasă
şi, respectiv, necesitatea s o lid a rită ţii de cla să . în s ă pe măsura con
stituirii g lo b alizării în tr-u n m o d e l ju r id ic de organizare]a lumii,
tot m ai m ulte segm ente ale p ro le ta ria tu lu i m o n d ia l se pomenesc
atrase în p rocesele m ig ra ţio n iste . Su b p re s iu n e a factorilor materi
ali ei sunt nevoiţi să se d ep lase ze sp re n o i s p a ţii şi să se am estece cu
păturile proletare d in alte g ru p u ri e tn ic e şi n aţio n ale. Pe parcursul
acestei in te rn a ţio n a liz ă ri m ig ra ţio n is te , p ro le ta ria tu l din Lumea a
Treia încep e să-şi c o n ştie n tiz e ze p r o p r iu l ro l isto ric de clasă revo
luţionară a viitorului1I3. în ţă rile m a i d e zv o lta te , în rândurile pro
letariatului se integ rează r e p re z e n ta n ţii c e lo r m a i joase pături ate
acestor societăţi, a d u c â n d c u sin e în m e d iu l proletariatului un ni-
112 Wallerstein I. The End o f the W orld As W e K now It: Social Science for th e Twenty-first
Century. Minneapoiis: University o f M innesota Press, 1999.
113. Wallerstein l. After Liberalism . N ew York: N ew Press, 1995. |
88
vel mult mai ridicat al conştiinţei istorice şi sociale. în „lumea-sis

tem”, la scară globală se formează treptat premisele pentru revolu
ţia mondială, care va deveni posibilă în următoarele faze finale ale
globalizării, atunci când sistemul capitalist mondial va ajunge la
limita expansiunii sale naturale şi geografice intrând într-un şir de
crize sistemice zguduitoare de ordin economic, financiar şi politic,
prăbuşindu-se114.
O altă componentă importantă a structurii globale din teoria

neomarxistă este reprezentată de ţările semi-periferiei. Acestea se
constituie din unele state mari, ce dispun de un potenţial mult
mai puternic decât societăţile din Lumea a Treia, dar care totuşi,
potrivit criteriilor de bază, cedează în dezvoltarea lor în faţa regi
unii „Nordului bogat” Nişte exemple tipice al unor astfel de ţări
semi-periferice sunt ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi
Africa de Sud). în aceste ţări este concentrat un imens potenţial
economic, de resurse, militar-tehnologic şi demografic. Dar, în
acelaşi timp, ţările semi-periferiei depind de Occident în privinţa
tehnologiilor, patentelor, însăşi logisticii de organizare a societăţii
şi a economiei la cele mai diverse nivele - de la cel politic şi social
până la cel juridic şi cultural. Ţările semi-periferiei formează un fel
de „Lume a Doua”. în această lume burghezia încă nu s-a integrat
plenar în clasa planetară, iar clasele proletare nu se află la un nivel
de mizerie atât de grav precum cele din ţările Lumii a Treia. în
opinia lui Wallerstein, semi-periferia nu este o alternativa la capi
talismul global, ci un fenomen provizoriu. Sub influenţa proceselor
globalizării, ţările din semi-periferie vor fi nevoite într-un fel sau
altul să urmeze ţările din „Nordul bogat” Iar acest lucru înseamnă
că elita burgheză se va integra mai devreme sau mai târziu în clasa
globală şi în guvernul mondial, iar procese migraţioniste vor con
duce spre amestecarea proletariatului cu fluxul din ţările Lumii a
Treia, fapt care va conduce la internaţionalizarea proletariatului. în
cele din urmă ţările care aparţin semi-periferiei se vor destrăma,
iar segmentele lor vor fi integrate în lumea-sistem pe baza apar
tenenţei de clasă: burghezia se va uni cu „Occidentul global”, iar
clasele de jos se vor contopi cu masa la fel de cosmopolită a emi
granţilor, pierzându-şi vertiginos trăsăturile naţionale şi culturale
distinctive. După destrămarea semi-periferiei, „lumea-sistem” va
114. Wallerslein I. Utopislics: Or, Hislorical Choiees o f ihe Twenly-firsl C enluiy New York: New Press,
1998.
89
I
_R E L A Ţ ţ ţ t F INTER
■
deveni una completă şi finalizată. D ar în momentul în care se
produce criza ei finală, provocând prăbuşirea acesteia, potrivit nl
J
om arxiştilor, în urm a revoluţii proletare globale, la putere la scară
m ondială va veni proletariatul internaţional115.
Potrivit lui I. Wallerstein, sistemul global şi-a atins limitele dez

voltării sale. Codurile economice, sociale, culturale, informaţiona
le şi tehnologice au pătruns adânc în periferie, iar spaţiu pentru
continuarea expansiunii sistemului mondial nu mai există. Iar asta
înseam nă că, capitalismul mondial se află în punctul dispariţiei
sale istorice: el a apărut în anumite condiţii istorice şi a ajuns la
lim ita realizării propriului model. La ora actuală întregul sistem
mondial cunoaşte o criză mortală. Ideologia liberală, care este baza
acestui sistem, se dispersează în lipsa unei alternative ideologice
de proporţii (care pentru un timp îndelungat a fost comunismul).
I. Wallerstein afirmă: „Lim itările structurale ale procesului de

acumulare nelimitată a capitalului, care conduce lumea noastră,
şi-au atins apogeul şi acum acţionează ca o frână funcţională. (...)
le creează o situaţie haotică. (...) Peste 50 de ani din acest haos se
va naşte o nouă ordine”.116
Astfel, globalizarea contemporană nu reprezintă începutul unui

, proces nou, ci sfârşitul celui vechi. Wallerstein nu precizează cu
■ce se va încheia era tranziţiei, recunoscând: „Ne aflăm în faţă către
* faţă unei incertitudini”117.
O astfel de analiză a „lumii-sistem” descrie şi interpretează atât de
exact anumite procese ce decurg în lumea de azi, încât din raţiuni
strict pragmatice la ea apelează din ce în ce mai des specialiştii în
domeniul R I sau pur şi sim plu recurg la acesta în scopul analizării
unor fenomene aparte. începând cu anii 60, în domeniul cerce
tărilor ştiinţifice teoretice această abordare şi-a câştigat un loc si
gur alături de realism şi liberalism fiind la ora actuală descrisă în
manuale ca cea de-a treia paradigm ă în R I, una care urmează a fi
studiată de către toţi specialiştii din acest dom eniu, deşi din dezba
terile politice sau declaraţiile politicienilor şi experţilor, îndreptate
către publicul larg, apelul la acest tip de analiză este exclus aproape
115. Wallerstein I. After Liberalism. New York: New Press, 1995

116. Wallerstein 1. Ulopislics: Or, I Iislorical Choices of the Twcnly-First Century. New York: The New
Press, 1998. C. 89-90.
117 Wallerstein I. The Twentielh Century: Darkness al Noon? Keynole address. Boston: PEWS confe-
rence, 2000. C. 6.
90
în to ta lita te .
Paradoxurile alter-globalismului (troţkismul şi anar

hismul în Rl)
Este necesar să a d ă u g ă m că d in p u n c tu l d e v e d e re a lu i W a lle r s te -
in g lo b a lis m u l n u r e p r e z in tă u n rău, c i u n r ă u necesar. L a fe l, c a în
cazul lu i M a r x , p e n tr u c a re c a p ita lis m u l c o n s titu ia u n r ă u c u c a re
trebuie de lu p ta t, d a r în a c e la ş i t im p , în c o m p a r a ţie c u s o c ie ta te a
feudală, el e ra p r iv it ca u n fe n o m e n p ro g re s is t. L u c r u r ile se p r e z in
tă în m o d s im ila r şi în c a z u l n e o m a r x is m u lu i: a d e p ţii a c e s tu ia îş i
zic „ a n tig lo b a liş ti” în m ă s u r a în c a re e i în ţe le g e s e n ţa b u r g h e z ă a
acestui proces şi a d o p ta p r o p r ia p o z iţie id e o lo g ic ă d in c o lo de cea
laltă parte a clasei b u r g h e z e g lo b a le , ce r e p r e z in tă fo r ţa m o tr ic e a
globalizării. D a r în ace la ş i t im p , e i c o n s id e r ă c ă g lo b a liz a r e a este
inevitabilă, ia r sub a s p e c t is to ric , te h n o lo g ic şi m a te r ia l - prede
terminată şi c h ia r u n a „p ro g re s is tă ” î n r a p o r t c u s ta te le n a ţio n a le
sau ţă rile s e m ip e rife rie i. N e o m a r x iş t ii c o n te m p o r a n i s u n t c o n v in ş i
de faptu l că revoluţia proletară mondială este posibilă doar după
victoria globalismului, şi în nicidecum până la aceasta. I a r p e n tr u
a sublinia acest lu c r u , e i p r e fe ră să se n u m e a s c ă „ a lte r g lo b a liş ti”,
adică „g lo b a liş ti d e a lte rn a tiv ă ”. E i se p r o n u n ţ ă n u a tâ t îm p o t r iv a
glob a liză rii, cât îm p o tr iv a e lite i b u r g h e z e m o n d ia le , ia r i n t e r n a ţ i
onalizarea p r o le ta ria tu lu i m o n d ia l, c a re în s o ţe ş te în m o d in e v ita b il
globalizarea, d im p o t r iv ă , r e p r e z in tă p e n t r u a c e ş tia u n p ro c e s pozi
tiv. A n u m e p r in aceasta se e x p lic ă şi n e d o r in ţa a lte r g lo b a liş tilo r d e
a accepta în r â n d u r ile lo r a c e le fo r ţe , c a re se p r o n u n ţ ă la fe l d e r a d i
cal îm p o triv a g lo b a liz ă r ii d a r d e p e p o z iţ ia m e n ţ in e r ii s u v e r a n ită ţii
naţionale sau a id e n tită ţii re lig io a s e . A lte r g lo b a liş t ii c o n s id e ră c ă
Statele n a ţio n a le d in to a te ce le t r e i z o n e a le lu m ii-s is te m tr e b u ie
să fie lic h id a te . A s tfe l e i n u fa c d e c â t să re p e te c r it ic a l u i M a r x a
m işcărilor antiburgheze d e o r ie n ta r e fe u d a lă sau c le ric a lă : c e a m a i
m are p a rte a M a n ife s t u lu i P a r t id u lu i C o m u n is t 118 este c o n s a c ra
tă anum e c la rific ă r ii d ife r e n ţe lo r e x is te n te în t r e c o m u n iş ti şi n e -
com uniştii care fa c p a r te d in a lte c u r e n te a n tib u r g h e z e . î n a c e la ş i
fel, a lte rg lo b a liş tii d e a z i, f iin d d u ş m a n i a i b u r g h e z ie i m o n d ia le ,
totuşi, d in p u n c t d e v e d e re is to r ic , s u n t p a r ţ ia l solidari c u ea - în
118. Marx K..Angels F. Manifestul Partidului Comunist // Marx K., Engels F. Scrieri. 2-a ediţie. Voi 4.
Moscova. Gosudarstvenoe izdatelistvo politiceskoî literaturi. 195$. C 419-459.
91
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L P.
faţa acelo r forţe „antiglobaliste”, pe care neom arxişti îi consideră

„reacţionare*. E i sun t c o n v in şi că fără o victo rie globală, fără in
tern aţio n alizarea clasei proletare m o n d iale şi instalarea guvernului
m o n d ial, revoluţia proletară este im p o sib ilă. A n u m e asta defineşte
atitu din ea adepţilor acestei p arad ig m e în R I faţă de globalizarea
b u rg heză ca proces inevitab il d in p u n ct de vedere istoric şi chiar
necesar. Atât tim p cât n u se va p rod uce internaţionalizarea deplină
a clasei burgheze la scară globală, n ic i proletariatul la rândul său
n u va deveni o forţă intern aţion ală şi globală şi nu va reuşi să con
ştientizeze cu adevărat p ro p ria sa m isiu n e istorică mondială. Iar
aceste lu c ru ri sunt im posibile fără o m ig raţie globală intensă şi fără
u n am estec cu ltu ral şi rasial al m aselo r pauperizate din întreaga
lum e, cu pierderea în paralel a identităţii etnice, culturale, confe
sionale şi naţionale de către întreaga um anitate. Burghezia globa
lă cosmopolită trebuie să se ciocnească cu proletariatul cosmopolit
global - numai în acest fe l poate fi realizată o adevărată revoluţie
proletară, consideră n eom arxiştii.
P rin asta este uşo r de d esp rin s descendenţa lo r d in versiunea
troţkistă a m arxism u lui, la care n eo m a rx iştii u n e o ri apelează în
m od deschis. Troţki critica regim ul lui Stalin p e n tru teoria con
strucţiei socialism u lu i într-o sin g ură ţară, form ulată de către Stalin
în 1924ns. L a fel ca şi L e n in , T ro ţki co n sid eră că v icto ria revoluţiei
l proletare într-o singură ţară este p osibilă, d ar aceasta trebuie să
< fieJKrmată de o revoluţie m ondială. D a c ă în să acest lu c ru nu are
1 loc, atunci socialism u l degradează în b iro craţie şi d o a r îm piedică o
^ a d e v ă ra tă revoluţie m ondială, iar nu co ntrib u ie la aceasta. Anume
r în asta constă sensul criticii lu i T ro ţk i a sistem u lu i stalin ist. Pe o
logică sim ila ră îşi întem eiază teoriile şi n e o m a rx iştii d in R I, care
insistă asupra faptului că revoluţia p roletară poate fi d o a r una ra
d ical intern aţion ală şi globală, ad ică m o n d ială. O r ic e tentativă de
a co n stru i so cialism u l în tr-o sin g u ră ţară (sau în câteva ţări) va
plasa co n trad icţiile de clasă în tr-u n context intern aţio n al şi doar
va în cetin i, iar n u va accelera m o m e n tu l isto ric o po rtu n . D e aici
decurge şi atitudinea n e o m a rx iştilo r faţă de „sem ip e rife rie ”. Inter
n aţio n alizarea pe bază de clase se în cetin e şte şi este p arţial blocată
în m o d a rtificial de către p o litica n aţio n a lă a autorităţilor, fapt ce
d o a r frânează co n stitu ire a explicită a lu m ii-sis te m global implicite
şi p rin u rm a re se p ro d u ce o terg iversare a p ro ce su lu i istoric.
119. Dughin A.Etnosociologia. Moscova; Akademiceski p ro ie c t, 2 0 1 1. C. 531-534.
92
R U L A T I I I. I:. I N T E R N A T I O N A L E
Această situaţie este exam inată în detaliu în cărţile liberalilor teo

retici ai alterglobalismului A. Negri şi M . H a rd 120. In term inologia
lor ei numesc lumea-sistem „Im periu ”, în centru căruia se află SU A
şi clasa burgheză m ondială. L o r li se opune „m ultitudinea”121 - in
divizii dispersaţi şi atomizaţi, lipsiţi de un statut social în cadrul
elitei mondiale, ca şi de orice trăsături sociale. Aceste m ultitudini
sunt văzute ca fiind clasa revoluţionară a viito ru lui, capabilă să rea
lizeze o sabotare globală a „Im p e riu lu i”. D a r asta se poate întâm pla
doar după ce Im periul va învinge. Astfel, logica neom arxiştilor şi a
alterglobaliştilor din R I este urm ătoarea: trebuie să câştige cât mai
repede „Im periul” şi să apară „lum ea-sistem ” în frunte cu un gu
vern mondial; iată atunci va sosi m om entul revoltei m ultitudinilor.
Rezumat
Acum să vedem cum n eom arxiştii d in R I îşi construiesc p olem i
ca cu reprezentanţii altor paradigm e clasice.
Spre deosebire de paradigm a realistă, ei afirm ă urm ăto rul lucru:
• principalii actori în relaţiile internaţionale nu sunt statele n a

ţionale, ci clasele globale: structu ra relaţiilo r internaţionale este
organizată nu de către guverne, ci de către logica capitalului, care
capătă în perioada g lobalizării un sens spaţial;
• conceptul de suveranitate este unul destul de relativ, anarhia
din relaţiile internaţionale fiind dirijată de către legile capitalului:
în loc de haos trebuie să se vorbească despre logica capitalului;
• interesele naţionale reprezintă d oar o zonă parţială a p rocesu
lui general de calculare a avantajelor, pe care le poate obţine capita
lul, şi respectiv, acestea dep ind de stru ctu ra lui: interesele naţionale
sunt în definitiv interesele clasei burgheze a societăţii respective;
• nu guvernanţii de facto şi de ju re , dar ce rcu rile financiare şi
industriale, adică b urghezia ca clasă influenţează adoptarea d e c izi
ilor de bază în p olitica externă a o r i c ă r u i Stat, iar g uvernanţii doar
dau formă şi legalizează această voinţă: politica externă este dirijată
de clasa burgheză;
• apelurile la securitatea şi la m o b ilizare a „sen tim en telo r n aţi
onale” reprezintă o strategie in fo rm aţio n ală prop ag and istă a b u r
gheziei, m enită să sustragă p r o l e t a r i a t u l de la luptă de clasă, să îm
piedice creşterea co nştiin ţei in te rn aţio n ale şi a so lid a rităţii de clasă
120. Negri A., Hardt M. Imperiul. Moscova: Praxis,’ 2004.

121. Negri A.,Hanii M. Mullitudinea: războiul şi dem ocraţia in epoca imperiului. Moscova: Kullutnaia
revoluţia, 2006.
93
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I Q N at e
c u m u n c ito rii d in a lte sta te ;

• p e lâ n g ă c o n tr a d ic ţiile n a ţio n a le , e x is tă şi o c â r d ă ş i e a burghe
ziei globale fă c u tă c u ig n o r a r e a s ta te lo r n a ţio n a le , t o c m a i aceasta
d e te r m in â n d logica d e z v o ltă rii p r o c e s e l o r în relaţiile i n t e r n a ţ io n a
le;
• p rin c ip a lu l r ă z b o i c e s e p o a r t ă n e c o n t e n i t ( a s c u n s s a u făţiş)
e s te lupta de clasă : e a a r e u n c a r a c t e r i n t e r n a ţ i o n a l , i a r c o n f li c t e l e şi
c o n t r a d i c ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e d o a r s u s t r a g p r o l e t a r i a t u l d e la revo
l u ţ i e şi î l d e v i a z ă d e l a î n d e p l i n i r e a m i s i u n i i s a l e i s t o r i c e ;
• n a tu r a S ta te lo r şi n a tu r a s o c ie tă ţii u m a n e evoluează în perma

n e n ţă , fa p t c e se m a n ife s tă p r in a c u tiz a r e a c o n tr a d ic ţiilo r dintre
n ivelele d e d e z v o l t a r e a f o r ţ e l o r d e p r o d u c ţ i e ş i caracterul relaţiilor
d e p r o d u c ţ i e , c o n s t i t u i n d e s e n ţ a p r o g r e s u l u i i s t o r i c , pe parcursul
c ă r u ia c o n tr a d ic ţiile d e c la s ă s e a c u tiz e a z ă , a tin g o dim ensiune glo
b a lă , c o n d u c Ia c r iz ă , d u p ă c a r e ia u f o r m a u n e i r e v o lu ţ ii proletare
m o n d ia le , în u r m a c ă r e ia S ta te le d is p a r , ia r s o c i e t a t e a umană se
în d r e a p tă s p re c o m u n is m ;
• aspectul factologic al p ro ce selo r d in sfera re la ţiilo r internaţio

nale este m ai im p o rtan t decât b aza n o rm a tiv ă , d a că e să interpre
tăm această latură factologică ap elând la m eto d ele an alizei clasice
m arxiste : p rin cip ale le fapte v o r co nsta în rezultatele concrete ale
f
luptei d e clasă;
• u ltim u l n ivel de exp licare a s tru c tu rii re la ţiilo r internaţionale
şi a ev en im en telo r c e au lo c în c a d ru l acesto r s tr u c tu r i constă în
ev id en ţierea faptelor isto rice o b ie ctiv e şi a le g ită ţilo r care au un
fu n d a m en t id e o lo g ic d e clasă;
N eo m a rx iştii avan sează îm p o triv a lib e ra lilo r d in R I urm ătoarele
teze , p e d e-o p a r te c o m p le tâ n d u -le t ia r de ce alaltă p a rte respingân-
d u -le:
• relaţiile in tern aţion ale au o natură de clasă, iar regimurile de-

m ocratice corespund m a i bine structurii sistem ului burghezo-capita-
list şi sc o t în eviden ţă d e o manieră mai transparentă contradicţiile
d e clasă;
• log ica capitalu lu i se a flă d easu p ra intereselor naţionale ale State
lor, prin urmare, crearea unui guvern m ondial pe temeiuri demo
cratice (citeşte:burgheze) este cu adevărat posibilă şi chiar necesară
ca fiind predeterminată istoric (aşa cum consideră şi liberalii);
• anarhia din relaţiile internaţionale este o aparenţă: supunân-
lu-se logicii capitalului mondial şi clasei burgheze globale, la un
loment dat ea poate fi depăşită şi înlocu ită cu o instanţă supra-
94
naţională (şi în acest sens neomarxiştii sunt de acord cu liberalii);

• comportamentul statelor pe arena internaţională se supune
nu doar logicii asigurării maxime a intereselor naţionale, dar şi a
necesităţii istorice de dezvoltare a lumii-sistem capitaliste, care se
manifestă cel mai evident în democraţiile burgheze şi nu este atât
de evident în alte regimuri politice: statele naţionale doar voalează
a c e a s t ă logică (astfel, Stalul naţional este o cacealma capitalistă);
• în relaţiile internaţionale se desfăşoară lupta de clasă, deoa

r e c e a c e a s t ă z o n ă e s t e una a confruntării totale dintre două forţe
s u p r a s t a t a le , transnaţionale - burghezia mondiala şi proletariatul
m o n d ia l: a n u m e ei sunt actorii principali ai relaţiilor internaţio
n a le ;
• securitatea Statului reprezintă un mit burghez , ce maschează

libertatea burgheziei de a exploata nepedepsită proletariatul: ca
pitalul reprezintă principalul pericol, iar lupta cu el, inclusiv prin
acţiune revoluţionară directă, constituie misiunea istorică a celor
obidiţi;
• „democraţiile nu luptă între ele” doar pentru ca burghezia care
domină în cadrul lor este perfect conştientă de faptul că cea mai
reuşită formă de exploatare a proletariatului constă în coordonarea
de clasă la nivel internaţional; j
• pacea dem ocratică ascunde în sine războiul de clasă , care este
exportat în permanenţă de către democraţii spre Lumea a Treia,
unde democratizarea politicii şi liberalizarea economiei devin mij
loace pentru instaurarea sistemului dictaturii burgheze în interesul
capitalului mondial: lupta împotriva nondemocraţiilor reprezintă
o acţiune orientată de către logica capitalului, care tinde să atingă
proporţii planetare, iar terorismul internaţional este doar o spe
rietoare pentru mase şi un truc pentru justificarea intervenţiilor
capitaliste şi a agresiunilor directe;
• istoria omului şi a societăţii se dezvoltă în mod dialectic şi pro
gresiv, însă nu mod linear, dar ciclic: fiecare ciclu nou al dezvol
tării aduce societatea la un nou nivel, însă prin asta contradicţiile
de clasă nu se aten uează , ci se acutizează: istoria are un caracter
conflictual şi se organizează prin succesiuni de războaie şi revolu
ţii, până când natura de clasă a acestor procese va fi conştientizată
la scară globală (numai victoria jrevoluţiei socialiste şi triumfului
comunismului mondial vor salva omenirea de state, războaie, su
ferinţe, exploatări şi violenţă); I
• aspectul faptic şi cel normativ din cadrul relaţiile internaţio
nale constituie cele două fatete ale relaţiilor de clasă - exprimate
95
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A L F.
material şi formulate ideologic (democraţia formalizează mult mai

clar tabloul real al relaţiilor materiale din societate prin ideologi*
burgheză, care trebuie să fie demascată şi criticată din punct de ve-
dere proletar, în baza ideologiei marxiste de alternativă, ce tratează
aceleaşi legităţi materiale şi economice în cu totul altă cheie ideo
logică; adică nu există doar o singură disciplină a RI, ci două: RI în
accepţia burgheziei, poziţie exprimată prin realism şi liberalism şi
RI văzută de proletariat, optică formulată prin teoriile neomarxiste
din RI);
• ultimul nivel de explicare a structurilor relaţiilor internaţiona
le şi evenimentelor ce se desfăşoară în cadrul acestor structuri con
stă în evidenţierea sensului de clasă a logicii dezvoltării şi a crizelor
capitalului mondial.
Dacă e să comparăm între ele reproşurile neomarxişti realiştilor şi
liberalilor, am putea observa următoarea legitate: neomarxiştii au
mai multe în comun cu liberalii, decât cu realiştii. Anume liberalii
şi, în special neoliberalii, sunt văzuţi de neomarxişti ca reflectând
mai veridic acele tendinţe globaliste, ce se apropie cel mai mult
de descrierea „lumii-sistem”, şi asta deşi o tratează de pe poziţiile
lor de clasă (clasa burgheză). Iar realiştii, după părerea neomarxiş-
tilor, apără realităţile „zilei de ieri”, iar prin apelul permanent la
statele naţionale doar umbresc esenţa de clasă proceselor de bază
din cadrul relaţiilor internaţionale, amânând astfel conştientizarea
naturii lor de clasă.
Deşi în lumea occidentală teoriile şi, în special, practicile comu

niste sunt demonizate substanţial, exponenţii paradigmei neo
marxiste în R I continuă să se bucure de prestigiu şi autoritate în
comunitatea ştiinţifică.
Partea 2
Paradigmele postpozitiviste în RI (teoriile

postmoderniste)
2.1 Teoriile postpozitiviste în RI
Principiile de bază
Em inen tu l teoretician al R I A. W endt categoriseşte cele trei teorii
clasice predominante la ora actuală în R I, p ornind de la două pe-
96
re c h i de criterii122:
• Materialismul vs individualism ul;

• Individualismul vs holism ul.
Materialismul presupune că la baza proceselor ce se desfăşoară
în sfera relaţiilor internaţionale stau faptele m ateriale veridice, fixe
şi empirice, ce se constituie în funcţie de logica lor caracteristică.
Iar sarcina savanţilor şi a analiştilor constă doar în descrierea lor
corectă şi exactă, în conştientizarea, sistematizarea şi interpretarea
lor în propriile teorii subiective. In tim p ce politicienii trebuie să-şi
construiască strategia raţională po rn ind atât nem ijlocit de la aceste
legităţi materiale, cât şi ţinând seama de cele mai relevante teorii
care le conştientizează.
Idealismul porneşte de prem isa că nu atât faptele, cât valorile şi

conceptele gnoseologice, adică factorul subiectiv determ ină esenţa
proceselor ce se desfăşoară în relaţiile internaţionale. Respectiv,
schimbările în conştiinţa actorilor sau lărgirea nom enclatorului lor
pot influenţa asupra laturii m ateriale a evenim entelor şi proceselor
ce se desfăşoară. Norm ele sunt m ai im portante decât faptele, „ide
ile contează” - iată m axim a idealiştilor în R I.
în alt registru sociologic de contrapunere contrastează alte două

abordări: individualist şi holist (L. D u m o n t123),
Individualismul presupune că d eciziile sunt adoptate de către ac

tori (oricare ar fi aceştia) în baza p rop riilo r preferinţe egoiste, p o r
nind în mod exclusiv de la asigurarea prop riilo r interese.
Holismul (de la grecescul o\o<; - „întreg”) porneşte de la faptul că

întregul este mai m ult decât partea şfoespectiv, societatea în tota
litatea ei determină decizia şi alegerea u no r elem ente aparte, fie că
este vorba de o societate în lim itele u n u i stat anum e, fie că e vorba
de totalitatea statelor sau claselor. |
în baza celor două perechi de criterii, co nsid eră A . W endt, poate

fi alcătuit urm ătorul tablou:
Materialism vs individualism
122. Wendt Alexander. Social Theory of Internaţional Politics. Cambridge: Cambridge Univer-sity Press,
1999.
123. Dumonl L. Ilomo hierarchicus: experienţa în descrierea sistemului de caste. Moscova, 2001; Du-
mont L Gssais sur 1’individualisme. Une perspective anthropologique sur 1 ideologie moderne. Paris: Le
Seuil, 1983; Idem. Homo Êqualis 1: genese M epanouissemenj de l’ideologie economique. Paris: Gal-li-
mard/BSH, 1977.
97
Individualism vs holism
Rezultă 4 posibile modele:
1) Materialismul +individualism . Potrivit lui Wendt aceasta co

respunde paradigmei realiste.
2) Idealismul + individualism ul = paradigma liberală
3) Materialism + holism = paradigma neomarxistă
4) Idealism + holism = ?
Semnul întrebării pus la capătul celei de-a patra combinaţii de

termeni are o importanţă teoretică deosebită pentru întreaga dis
ciplină a RI. Primele trei combinaţii descriu paradigmele clasice
dominante, de care ţine şi marxismul, dincolo de patosul său re
voluţionar şi stilul conflictologic al analizei. Toate aceste forme ale
cunoaşterii corespund tabloului ştiinţific contemporan al lumii şi
se întemeiază pe o topică comună, caracteristică Modernităţii. Aici
totul se bazează pe ideea că există o delimitare netă între subiect şi
obiect, ambii având o existenţă autonomă124 - în funcţie de tipul de
filosofie în cadrul unei astfel de perechi, se poate porni atât de la
subiect (în RI - liberalismul), cât şi de la obiect (în R I - realismul
şi materialismul marxist). Iată de ce cele trei paradigme din Rl-
realismul, liberalismul şi neomarxismul - sunt numite de obicei
„pozitiviste”. Toate acestea operează cu nişte realităţi „pozitivei fi
xate empiric, cu ajutorul cărora sunt confirmate propriile teorii sau
respinse şi criticate teoriile oponenţilor.
D ar către sfârşitul anilor 60 în cadrul ştiinţelor socio-umane în

întregime (filosofie, sociologie, politologie etc.) a început să creas
că interesul faţă Postmodernitate şi faţă de topica lui intelectuală
diferită, ce tinde să iasă din limitele tabloul ştiinţific al lumii, ce s-a
constituit în principal în faza incipientă a epocii moderne (Des-
cartes, Newton, Spinoza etc.). Radicalizând la lim ită intuiţiile lui I.
Kant, Postmodernitatea pune la îndoială însăşi perechea subiect/
obiect, considerând existenţa (ontologia) atât a unuia, cât şi a ce
luilalt ca fiind problematică şi nedemonstrabilă. Structuralismul şi
apelarea la limbaj şi text fundamentează această îndoială, propu
nând în locul perechii tradiţionale semnificant/semnificat recursul
la limbaj şi la structurile sale, unde în locul denotatului (obiect care
124. Lalour Bruno. Epoca modernă nu a exişi al. Eseu de anlropoligie simetrica Sank Peierburg. Eiliwr*
Universităţii Europene din Sank Peterhurg, 2006.
98
m [' | fj i I I I I: l A | f O N A f. l
*r|Mi»iL obtrniv, #wpltu , \utz\s\y m lume* gxtgrnU, pg cgrg

li m'iiiiimI Ungvhdh. , tini*|m) apare <onoratul U*topul
amintit* Irgitl hi iniuiyi limbajul yi tare umferâ wtttttultn o \u
, UrcaiiiN wmwMlu > 1, l<V0 u li*,pi 1lift liniiUiţi' llmhujulul ftoufi), A%ta
HMidiKr hi următoare# concluzie; oWuu ful .yt suU’tw tal ou exi+tâ
^<jMf »<( uimi d<< <Hfihdl; orii e i om ept de ordin ytiinţHte, fiUwfiu:,
*mInlogU- reprezintă mm hibrid complex (B !.AtorH%),
ftiMntodmibmiiil, f/ngoidu y) in nuni ni'ahfiUii p o z iţiile io %fera
ţinutelor IOCIo umane, la mm momrnt d;tt a (.uprin* yi discip lin a
Kl fu Iu/*i nealtuia .1 apfn uf mm întreg sp ectru d e teorii n oi in ca
drul Ml» numite tn mod curent „post pozitiviste* yj tratate fa f e l ta
ide „pozitiviste” (realism, liberalism, n com arxitu n ), A n u m e a ces
(or teorii postpozitlvilte Ic corespunde* combinaţia lui Wcrndt: id e
alisto i holism. Acum, tn locul semnului clc întrebare poate fi piasat
termenul „post pozitivism” In calitate de nume g en eric pen tru un
întreg .spectru de teorii noi tn RI, care «unt intr-un fel sau altul
j>;Ummie de post modern ism şi de metodologia iui specifică,
Idealismul subliniază aici importanţa d e f in it o r ie ce se a c o rd ă c o n
ceptelor (teorii, idei, viziuni, texte) în r a p o r t c u „ m a te ria ” ( c â m
pul empiric, considerat a fi secundar fi d e r iv a t ). H o lis m u l, in s ă , n e
atrage atenţia asupra faptului că este v o r b a d e s p re u n siste m u n ita r,
ce precede evidenţierea unor actori n u c le a r i a p a rte , ia r u n e o ri este
în stare să se lipsească în genere de aceştia (d e e x e m p lu , „ m o m i i ” 12*
lui), Deleuzc sau „corpul fără organe” a lu i A n t o n in A r t a u d ).
La nivel filosofic, postpozitiviştn a p e le a ză la te o riile „ jo c u r ilo r de
limbaj” ale lui L. Wittgenstein12*, la „ p a r a d ig m e le ş tiin ţific e ” a lu i
T. K u n 128, la „câmpul ştiinţific” a lui P. B o u r d ie u ,2y, la „ re g im u lu i
adevărului” a lui Michel Foucault130, la „ in te re s u l c o g n it iv ” a lu i |
Habermas etc. 131
Toate paradigmele postpozitiviste p o r n e s c d e la id e e a că te o ria
E J In v in u iu lu .
125. Luluur B ru n o , „N u Mm lo sl n ic io d a tă m o d e r n i. K seu d e a n tr o p o lo g ie * i m « t r k X ,
European, 2006
126 Deleuzc G„ GuatUiri F. O mic de p lato u rl.C ap llâJu î şi schi/ophrenia. fxatennburg.U-F<»ctona, Mos
cova: Aatrel, 2010.
127. Ludwig Wltlgcnsteln: Fhilosophische Untcrsudmngen. Krkischgenetische Edition, Her'ăusgege*
ben von loachim Schulle. Wissenschafilichc b tic h g e s c U s c h a ft. iV a n ld u r t, 2 0 0 1
128. Kuhn T. Structura reviziilor ştiinţifice. Moscova: Progresa, 1977.
129. Bourdieu P. Domeniul ştiinţei. Moscova: Istitutul de sociologic expcrmcntali Sank Peterburg: Al
teia, 2002
130. Foucauit Michel Inteeictualii şi p u te r e a : A r tic o l e politice alese, discursuri şi inetrviu. Moscova; Pra
xis, 2002
131. Habermas J. Lucrările politice. MoscovaiPraxis. 2005.
99
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ \ p N ATc
reprezintă un discurs autonom , ce construieşte realitatea, iar nu pUr I

şi simplu o reflexie la nivel subiectiv a unei stări de lucruri obiecti
ve (în societate, istorie, politică etc.).
Paradigmele postpozitiviste se caracterizează prin cercetarea în.

tregii sfere a RI ca realitate construită, una ce se construieşte şi
se reconstruieşte continuu, unde drept produse ale unei astfel de
elaborări devin concomitent atât lumea exterioară (relaţiile inter
naţionale ca fapt empiric), cât şi cei care dirijează aceste procese
(actorii, analiştii şi politicienii). Este de remarcat că într-o astfel
de analiză avem de a face nu pur şi simplu cu specificarea faptului
că procesele obiective din relaţiile internaţionale sunt programate,
dirijate sau provocate de către cineva. în cazul acesta ar fi vorba de
idealismul clasic din RI, care este caracteristic şi pentru paradigma
liberală, care rămâne una destul de „pozitivistă”. în formele sale ex
treme asta ar putea produce o „teorie a conspiraţiei”, elementele că
reia se întâlnesc la o serie de sociologi de stânga (de exemplu, unii
neomarxişti sau sociologul C. R. M ills132). Postmoderniştii merg I
şi mai departe, arătând că nu doar obiectul din R I este construit I
în totalitate, ci şi subiectul este de asemenea un rezultat al acestei
activităţi de construire, chiar dacă este situat în altă extremitate
a procesului cognitiv. Creând „realitatea” relaţiile internaţionale,
teoreticienii RI şi practicienii în persoana clasei guvernante sau a
intelectualilor radicali de opoziţie creează în acelaşi timp şi pe ei
înşişi, instituind figuri artificiale de referinţă în cadrul unui pro
ces mai complex de mişcare socială multidimensională şi unitară.
De aici şi „holismul” teoriilor postpozitiviste. Şi tot de aici reiese
metoda principală, comună pentru toţi postm oderniştii - decon-
strucţia.
Deconstrucţia înseamnă scoaterea în evidenţă a fazelor si s tru ţ-

turilor procesului, ce creează „lumea obiectiva ’ şi acel „subiect”, pe
care lumea respectiva „lume obiectiva3 îl constituie p rin însuşi pro
cesul cunoaşterii. Sarcina deconstrucţiei este de a evidenţia textul
de bază, în cadrul căruia se desfăşoară discursul R I ca disciplină.
Identificarea câmpului relaţiilor internaţionale cu textul şi aplica
rea asupra acestuia a tehnologiilor structuraliste poate servi drept
metaforă utilă pentru înţelegerea întregii abordări postpozitiviste.
Orientările de baza
132. Mills C. R. Elita conducătoare Moscova:Inostranaia literatura, 1959.
100
Am putea evidenţia o serie de trăsătu ri co m u n e , ca ra cte ristice tu

turor teoriilor postpozitiviste. Să le d e scrie m în 4 n ivele:
• epistemologic (statutul şi n atu ra cu n o ştin ţe lo r şi a ştiin ţe i în

RI)î
• metodologic (criteriu l au ten ticităţii ip o tezelo r ştiin ţifice );
• ontologic (statutul experienţei e m p irice şi a existenţei au to n o
me a realităţilor analizate);
• normativ (im portanţa id e ilo r d ire cto rii p e n tru in flu en ţarea r e
alităţii).
Postpozitivismul:
• sub aspect epistem ologic p u ne la în d o ia lă atitu d in e a p o zitiv istă

faţa de ştiinţă şi cunoaştere, critică p reten ţiile ju d e c ă ţilo r „ o b ie cti
ve” şi confirmate em p iric cu p riv ire la realitatea n atu rală şi so cia lă ;
• abandonează la nivel m eto d olo gic vreo m eto d ă ştiin ţifică a n u
me ca fiind cea mai „autentică” şi afirm ă egalitatea u n o r m eto d e
diferite („anarhism epistem ologic”133 d up ă P. F e y e ra b e n d ), e v id e n
ţiind strategiile interpretative drept p rio ritare ;
• înlătură sub aspect ontologic co ncep tele raţionale ale n a tu rii şi
construit al id e n tită
activităţii umane, su b lin iin d ca ra cte ru l so cial
ţii actorilor şi rolul acestei identităţi construite în constituirea in te
reselor şi acţiunilor;
• neagă sub aspect norm ativ teoretizarea „n eu tră” d in p u n c t de
vedere axiologic, dezavuează p reten ţiile asu p ra „ c a ra c te ru lu i ş tiin
ţific” neangajat şi tinde spre d em ascarea şi ră stu rn a re a s tr u c tu r ilo r
de putere şi a relaţiilor d in o rice d iscu rs.
Pentru a compara aspectele de bază ale a b o rd ă rii p o zitiv iste şi

postpozitiviste vom face u z de u rm ă to ru l ta b el134.
Pozitivismul Po stpo zitivism ul
133. FeyerabendP împotriva metodei. Esseu despre teoria anarhică a cunoaşterii. Moscova: AST; Hră
nitei, 2007.
134. BatistellaD. Theories des relations internationsles. P: Presse de Sciences Po, 2003.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I q n a t p
credinţa în ideea căi ştiinţele a) raţiunea şi natura sun Td T

exacte şi cele socio-um ane pot esenţă totalmente diferită; mai
fi cercetate în bază unei sin g u m ult decât atât, ele sunt predeter
re metode, adică se construieşte m inate de către modele sociale ele
pe analiza raţională a u n o r fapte neexistând în mod autonom;
pozitive şi em p iric autentice (nici
gnoseologia constitutivă, inter
natura, n ici structura raţionalită
pretarea constructivistă a lumii;
ţii, n ici caracterul p ozitiv al fapte
lor nu se pun la înd o ială);
între fapte şi valori există o d i b) faptele şi valorile decurg din
ferenţă ontologică: faptele sunt m odele sociale generale şi repre
obiective, valorile sunt subiective; zintă nişte constructe sociale;
în sfera relaţiilor internaţiona c) relaţiile cauză-efect nu sunt

le există o legităţi de cauză-efect autonom e în raport cu felul în
(cauzale), care pot fi identificate care sunt gândite şi, prin urmare,
cu ajutorul m etodelor ştiinţifice; realizate de către oam eni (ceea ce
nu se consideră a fi cauză în RI,
n ici nu este o cauză);
Validitatea (valoarea autentică) d) observaţiile em pirice în sfe

legităţilor ce urm ează a fi exp lica ra socială depind în totalitate de
te poate fi fondată pe observaţiile p roced urile de observare obser
de ordin em p iric (statistic); vaţii şi sunt „valide” doar într-un
an u m e context concret al „câm
p u lu i ştiinţific”, în tim p ce într-un
al context nu sunt considerate
astfel, ad ică valoarea lor este în
totdeauna relativă;
Teoriile postpozitiviste în RI sunt sistematizate în mod diferit de

către diverşi autori. în anumite cazuri abordările se grupează în
paradigm e generalizatoare, în altele - se despart. Propunem mai
jo s cel mai recunoscut model de clasificare al acestor te o rii,35.
D e postpozitivism ul din R I intră urm ătoarele o rie n tă ri:
r a d ic a le :
• Teoria critică din RI;

• Postmodernismul în RI;
• Feminismul în RI.
135. R e u s - S m it C h . . S n i d a i D . I n t e r n a t i o n a l R e l a tio n s . O x f o r d : O x f o r d U n iv e r s ity P re s s , 2 0 0 8 . J j
102
|i jj |f T I I I, 1, 1 N T tt 2 N A T LU N Â I, S'.
n o fir itd ic a le i
. Sociologia lutoricâ;
• NormiilJvlHintii In UI.
Un loc aparte îl ocupă coi ist ni cJlvklfl ul, reprezentanţii căruia (A,
Wemlti J. UoMemtu) in «iută asupra faptului că paradigma lor are o
*erie de IrfiMături com une cu pozitivism ul (ontologia, recunoaş-
tereu realităţii faptelor în dom eniul relaţiilor internaţionale) şi cu
poslpozilivisimil (gnoseologia, recunoaşterea rolului determinant
al conceptelor, a ideilor şi n d iscu rsu rilo r pentru construirea „rea
litâţii" relaţiilor internaţionale).
2.1 Teoria critică ?n Rl

Hegemonia după A. Gramscf
Teoria critică îşi are originea în neom arxism , dar porneşte nu de
la versiunea lui m aterialistă („baza determ ină evenimentele din
suprastructură”), ci de la versiunea idealistă in spiritul ideii lui A.
Gramsci ( suprastructura este relativ autonomă in raport cu baza şi
o poate influenţa în mod activ). întem eietorul acestei orientări în
RI este R. C o x ,3(\
Exponenţii teoriei critice în R I (R . C o x , R. A shley tim puriu, E.

Linklater, M. Hoffman etc.) pornesc de la definiţia lui G ram sci a
„hegemoniei” ca „ordine bazată pe dom inaţie, care nu este per
cepută ca atare de către cei care o resim t”. Altfel zis, hegem onia
este structura relaţiilor de putere ce presupune în m od obligato
riu existenţa perechii hegeliene Stăpân - S cla v 1
637, dar care în mod
3
formal respinge o astfel de ierarhie, iar Sclavul colectiv (elementul
supus) nu resimte propria poziţie ca pe o „supunere” şi „sclavie”
Hegemonia este dom inaţia, care se prezintă ca o „lipsă de dom in a
ţie'\ De aceea ea nu poate avea p rin definiţie un statut ju rid ic. E a
există doar de facto, în calitate de constatare sociologică, în tim p
ce sub aspect ju rid ic şi legal, p recu m şi sub aspect psihologic, este
negată şi ignorată.
Robert Cox: contrahegemonia şi contrasocietatea
136. Cox Rohm W. Social Forccs, States and W orld Ordcrs: Bcyond lnlcrnauonal Rclalions Thcory I I
Millennium 10. 1981; Idem. Gramsci, Hegemony and International Rclalions; An Iissay in Method//
Millcnnium 12.1983.
137. Hegel. Fenomenologia spiritu lu i . Sank Peterburg: Nauka, 1994.
103
Robert C o x 138 analizează felul în care structurile de putere (elita ca
pitalistă m ondială sau naţională) îşi construise discursul în RI pen
tru a conferi o aparenţă de „obiectivitate” şi „neutralitate” propriei
„analize” ştiinţifice, dar în realitate, acţionează astfel exclusiv în sco
pul consolidării propriilor interese de clasă şi de putere. Aici autorul
urmează cu fidelitate m arxism ul clasic. în acelaşi timp, Cox arată ca
toate teoriile dom inante din R I nu sunt nişte elaborări pur teoretice
ce şi-ar propune „obţinerea adevărului ştiinţific obiectiv”, ci „niş
te teorii create ad-hoc pentru rezolvarea unor probleme concrete*
(problem solving theories). Respectiv, aceste teorii servesc unui sin
gur scop - instaurarea şi consolidarea hegem oniei clasei capitalis
te. Sarcina teoriei critice din R I constă în demascarea acelor teorii
gnoseologice, care stau în spatele acestor d iscursuri şi sunt utilizate
în cadrul acestui proces. Ideea de bază a lui C o x este următoarea:
relaţiile internaţionale arată aşa cum sunt prezentate în teoriile din
R I, iar teoriile din R I sunt aşa precum cum le elaborează teoreticie
nii. Pretinzând că studiază realitatea em pirică, în realitate, respectivi
teoreticieni construiesc în mod activ această realitate de-a lungul
axei dominaţiei de clasă. Raporturile dintre State, care sunt princi
palii actori în relaţiile internaţionale, între entităţi aparte şi blocuri
se prezintă aşa cum sunt proiectate de către intelectualii, care servesc
burghezia globală. Prin urmare, deconstrucţia şi demascarea critică
a structurilor acestui discurs de putere, evidenţierea explicită a he
gemoniei existente implicit îi subminează forţa hipnotică şi permit
dezvăluirea m ecanismului de sugestie, înşelăciune şi manipulare, la
care recurg teoreticienii părtinitori şi angajaţi.
într-o astfel de teorie ontologică (chiar şi în sensul marxismului

clasic pozitivist, unde aceasta este localizată în sfera forţelor de pro
ducţie şi a relaţiilor de producţie) practic se presupune în mod tacit
că „realitatea” este aşa cum o descrie discursul hegemonist domi
nant.
C o x propune în calitate de alternativă proiectul yycontrahegemoni-

ei \ ce se bazează pe demascarea o rd inii existente în relaţiile inter
naţionale şi îndeam nă la revoltă îm potriva acesteia. Această revoltă
trebuie să fie, în prim ul rând, una cognitivă. Capitalul nu este altceva
decât un discurs, dar şi antiteza acestuia, proletariatul, de asemenea
dispune de o arm ă - intelectul şi cuvântul. Adică, proletariatul este
138. Cox R., Schechter, M. The Political Economy o f a Plural World: Criticai Refleclions oa Power, Mo-
rals and Civilization. Routledge: London and New York, 2002
104
de asemenea u n dis c u rs, d o a r că u n u l op u s .
R. C ox p ro p u n e c re a re a blocului istoric contrahegemonist, care s -a r

baza pe tre i a c to ri ai p o litic ii m o n d ia le , ce re s p in g d in tr -u n m o tiv
sau altul h e g e m o n ia e x is te n tă , re c u n o s c â n d in flu e n ţa acesteia şi
fiind gata să îi c o n tra p u n ă p ro ie c te g n o s e o lo g ic e , e p is te m o lo g ic e ,
norm ative şi, în sfârşit, o n to lo g ic e de a lte rn a tiv ă .
Cox acordă o a te n ţie s p o rită te o r ie i lu i A. G ra m s c i, a p lic a tă în sfe

ra R I. A n a liz a lu i G ra m s c i p r e z in tă u r m ă to r u l ta b lo u . H e g e m o n ia
este d o m in a ţia c a p ita lu lu i. în a n u m ite s o c ie tă ţi fo rţe le h e g e m o n is te
înving în m o d deschis (ţă r ile c a p ita lis te d e z v o lta te c o n te m p o ra n e -
cu p re p o n d e re n ţă O c c id e n tu l), ia r în a n u m ite s o c ie tă ţi (în special
nono ccidentale) r e fo rm e le b u rg h e z e r ă m â n în u r m ă , ia r în soc ie ta te
se păstrează fo r m e p o litic e d e n a tu r ă n o n c a p ita lis tă . în tâ r z ie r e a în
afirm area deschisă a h e g e m o n ie i g e n e re a z ă o s itu a ţie a m b ig u ă , în
care h e g e m o n ia se p r e z in tă p e d e o p a r te d in e x te rio r (c a o p re s iu
ne p e rm a n e n tă a O c c id e n tu lu i c a p ita lis t), ia r d e c e a la ltă p a r te d in
in te rio r (c reşterea in flu e n ţe i b u r g h e z ie i n a ţio n a le ). D a c ă s is te m u l
politic are u n c a ra c te r n e c a p ita lis t (d e cele m a i m u lte o r i u n u l a u
toritar, n u m it în m o d c u r e n t „ c e z a ris m ” ), a tu n c i ace as ta v a o p u n e
până la u n p u n c t h e g e m o n ie i d in in t e r io r şi d in e x te rio r. C u to a te
acestea, h e g e m o n ia v a e x e rc ita a s u p ra s o c ie tă ţii n iş te p r e s iu n i, p e
care n ic io p u te re p o litic ă n u le v a p u te a ig n o r a . A c e a s tă s itu a ţie d e
term ină d in p a rte a e i o r e a c ţie p a r ţia lă , d e n u m ită c u te r m e n u l d e
„tra n s fo rm is m o ”. P u te re a a c c e p tă p a r ţ ia l m o d e r n iz a r e a , d e z v o lta re a
indu s tria lă şi r e fo rm e le s o c ia le , ia r p e d e a ltă p a r te tin d e să b lo c h e z e
hegem onia, r e fu z â n d să c e d e z e c o n tr o lu l p o litic to ta l a s u p ra s o c ie
tăţii. în acest scop, p u te r e a se s p r ijin ă p e p a r t ic u la r ită ţile c u ltu r a le ,
religioase şi is to ric e a le fie c ă re i is o c ie tă ţi a p a rte .
însă, p o tr iv it lu i C o x , a ic i în c ă n u este v o r b a d e o a d e v ă ra tă c o n -
tra h e g e m o n ie , c i d o a r d e s p re în tâ r z ie r e a v e n i r i i a c e s te ia . A s tfe l d e
reg im u ri de tr a n z iţie a u d o a r o v a lo a r e r e la tiv ă p e n t r u c re a re a u n u i
autentic b lo c c o n tr a h e g e m o n is t J
Totuşi m a jo r ita te a s p e c ia liş tilo r în R I c o n s id e r ă c ă e x p o n e n ţii te o

riei c ritice în c ă n u a u r e u ş it să e la b o r e z e o te o r ie c o n tr a h e g e m o n is tă
autentică.
Steven Gill: alegerea elitei intelectuale
105
Adeptul neogramscismului în R I, Steven G ill, a dezvoltat alături

de R. Cox teoria critică. G ill dezvoltă teoria intelectualului orga
nic, subliniind faptul că în chestiunea alegerii poziţiei paradigma
tice în R I o importanţă decisivă o are atitudinea faţă de hegemonie.
Acceptarea hegemoniei şi a structurii acesteia îl aduc pe teoretician
în aceeaşi tabără, indiferent de faptul dacă acesta împărtăşeşte rea
lismul sau liberalismul - în ambele cazuri scopul final şi postulatul
de bază reprezintă acelaşi fenomen, adică instaurarea şi consoli
darea dominaţiei civilizaţiei occidentale capitaliste şi a SUA în ca
litate de lider al acesteia. G ill consideră că, centrul coordonator
al „intelectualilor organici”, care s-au situat de partea hegemoniei,
este „Comisia Trilaterală”, creată din reprezentanţii elitei intelectu
ale şi politice a SUA, Europei şi Japoniei în baza Consiliului pentru
Relaţii Externe (Council on Foreign Relations - C F R ). Cartea lui
Gill „Hegemonia americană şi Com isia Trilaterală”139 este dedica
tă anume funcţionării acestei organizaţii sub aspectul elaborării şi
implementării paradigmei hegemoniste.
Gill propune crearea unei structuri de alternativă - „blocul isto

ric” al contrahegemoniei ce se bazează pe intelectualii care fac o
alegere de alternativă şi se situează de partea celor pe seama cărora
se afirmă hegemonia - clasa muncitoare, ţările slab dezvoltate, so
cietăţile şi culturile nonoccidentale.
Andrew Linklater: comunităţile de dialog

Un alt reprezentant al teoriei critice în R I, A n d rew Linklater140,
propune să fie supuse deconstrucţiei toate teoriile în R I, iar în lo
cul discursului dominant al unor diverse versiuni şă fie instituit
un model de alternativă al „comunităţii dialogului” ( dialog com-
munity).
Linklater supune deconstrucţiei toate aspectele p e care se ba
zează axiomatica realiştilor şi a liberalilor141. P ro c e s e le acestei de-
construcţii reprezintă conţinutul de bază al lu c r ă rilo r lui teorice
polemice. în cazul m arxism ului clasic el în lă tu ră fatalism ul, mate
rialism ul istoric şi încrederea în caracterul p re d e te rm in a t al dez-
139. Gill S. American Hegemony and the Trilateral Commission. Cambridge: Cambridge Universfty
Press, 1991
140. Linklater A. Criticai Theory and World Polilics: Citizenship, sovereignty and humanity.U'ît
Routledge, 2007.
141. Linklater A. Beyond Realism and Marxism: Criticai Theory and International Relations &London
MacMillan Press, 1990.
10<>
voltării istoriei mondiale.
2.1 Postmodernismul în Rl
Postm odernismul din cadrul R I , (num it uneori şi „poststructura-
lism în RI”142) este reprezentat de către R . Ashley143, care se orienta
la filosofia lui F. Nietzsche şi M. Heidegger, precum şi de către R.
Walker144 şi James Der D erian145, care au dezvoltat ideile filosofilor
postmodernişti M. Foucault, J. Derrida etc. Postmoderniştii din RI
sunt apropiaţi sub aspect metodologic de reprezentanţii teoriei cri
tice, uneori aceştia fiind atribuiţi aceleaşi orientări.
Richard Ashley: intertextualitatea şi voinţa de putere

R. Ashley insistă asupra faptului ca în sfera relaţiilor internaţio
nale să fie transferată ideea de bază a gnoseologiei postmoderniste:
subiectul şi obiectul nu există în mod separat şi autonom, ele re
prezentând o totalitate inseparabilă în lumea isto ric ă . R e sp e ctiv , în
RI apare un actor radical nou, analogic D a s e in - u lu i lu i H e id e g g e r
sau rizomul lui Deleuze. Nu este v o r b a d e sp re p e re c h e a su b ie ct/
obiect, ci despre ceea ce se află în tre ele, p r e d e te r m in â n d atât pe
unul, cât şi pe celălalt în contextul is t o r ic o -s o c ia l. Conştientizând
realitatea, om u l o fo r m e a z ă şi, în a cela şi timp, se fo r m e a z ă p e sine
însuşi. în afara acestui proces re a lita te a n u există.
Deconstrucţia realismului conduce p o s tm o d e rn iş tii spre u r m ă
toarea concluzie: vorbind despre ceea ce este „ re a l” în R e a lp o litik ,
teoreticienii R I instituie această rea litate, o b lig â n d u -i pe toţi c e i
lalţi să ţină cont de ea şi realizând astfel s c e n a riu l c la s ic al in s t a lă r ii
relaţiilor de putere. Stăpânul şi Sclavul se p o m e n e s c in c lu ş i d in c a
pul locului în structura „realităţii”, p e ic a re r e a liş tii, c h ip u rile , su n t
chemaţi „să o studieze şi să o descrie în m o d o b ie c tiv ”. în s ă re la ţiile
de putere au ajuns obiect de studiu al R I n u d e la sin e , ci fiin d p ro
iectate acolo de către sistemul ierarhic al d is c u r s u lu i, u n d e v o in ţa
de putere coincide cu voinţa de c u n o a şte re ( M ic h e l F o u c a u lt ).
Un alt exemplu: individul-X, cu care o p e re a z ă c o n c e p ţiile rea liste ,
142. Ashley Richard. The A chievem ents o f P o ststru ctu ralisra / Steve Sm ith, Ken B ooth, M ary-sia Za-
lewski (eds.). Internaţional Theory: Posilivism & Beyontl, C am bridge: C am bridge UP, 1996. C. 240-253.
143. Ashley R., Walker R.B.J. (eds.). Speaking th e Language o f Exile: D issidence in In tern atio n al Stu-
dies //International Studies Q uarterly. VoL 34. No. 3. Septem jier 1990.
144. Walker Rob. B. J. Inside / O ulside: In te rn atio n al R clations as Polilical Theory. Cam bridge: C a m
bridge UP, 1993.
145. Derian James Der, Shapiro M ichael J. (eds.). In te rn atio n al /ln te rte x tu a l Relations: P o stm o d ero Rea-
dings of World Politics. Lexington, M A: Lexington B ooks, 1989.
107
se dovedeşte a fi nu doar o figură incompetentă în RI, ci se in s t i
tu ie ca atare, ceea ce conduce în mod direct spre uzurparea com
petenţelor lui de către instanţele de putere şi de către intelectualii
care servesc puterea şi care îşi însuşesc ceea ce le refuză să posede
celorlalţi. Astfel, însuşi conceptul de individ-X reprezintă, potri
vit postmoderniştilor, o formă de discrim inare şi un instrument
de aprofundare conştientă a ignoranţei, a pasivităţii şi obedienţei
maselor.
Ashley deconstruieşte în mod sistematic teoriile şi conceptele

clasice din RI. Astfel, „anarhia internaţională” este recunoscută de
către el nu ca o simplă constatare a unei stări de fapt din dome
niul RI, ci ca o valorizare ascunsă a ordinii şi a suveranităţii, adică
o legitimare artificială şi abilă a ordinii şi a puterii în interiorul
Statului146. Astfel de concepte pereche, cum sunt anarhie/ordine,
unitate/diversitate, identitate/diferenţă - poartă un caracter moral
ascuns şi reflectă modelele de valoare, care sunt incluse într-o ana
liză pretind neutră147.
Der Derian: (anti)diplomaţia şi discursul

Un alt reprezentant de seamă al postmodernismului în RI, profe
sorul american James Der Derian, dezvoltă tema diplomaţiei (pre
cum şi al instanţelor ce o însoţesc - cum sunt sistemele de spionaj
şi de informaţii) în relaţiile internaţionale148, unde el vede ceamai
elocventă expresie a naturii discursive (textologice) a politicii ex
terne. Diplomaţii operează cu textul, iar organizarea acestui text
diplomatic (retorica, argumentarea, trimiterile la precedente, psi
hologia, traducerea etc.) deseori devine cauza directă a conflicte
lor, a neînţelegerilor, războaielor sau, dimpotrivă, a unor alianţe
şi câştiguri reuşite. Der Derian vede originile eşecurilor politice
americane în sfera relaţiilor internaţionale ultimele câteva decenii
şi cauzele înstrăinării SUA de restul lumii anume în simplificarea
nivelului discursului diplomaţiei americane.
Der Derian împreună cu un alt teoretician al RI, Michael Sha-
piro, a publicat cea mai completă monografie colectivă „Relaţii-
146. Ashley R. The Powers o f Anarchy: Theory, Sovereignty, and the Domestication. of Global Life//
D erian D. (ed.) International Theory: Criticai Investigaţions. London: MacMillan, 1995.
147. Ashley R. The liyc o f Power: The Polilics o f World M odcling II International Organization. Voi 37.
No. 3. Sum iner 1983. C. 495-535.
148. D er Derian J. On Diplomacy; A Genealogy o f Western Estrangement. N Y: John Wiley & Sons, 1987;
Wem. Antidiplomacy: Spies, Tenor. Speed, and War. NY;London. Blackwill, 1992.
108
le internaţionale/intertextuale: lectura postmodernistă a politicii
mondiale"1*, ce reprezintă întreaga panoramă a tendinţelor post-
moderniste în RI şi liniile de bază ale dezbaterilor ce se poartă în
acest domeniu,
2.1 Feminismul în RI
Tipurile de feminism în RI
Încă o varietate a postmodernismului din RI este fem in ism u l
(Jane Elshtain149150, Sintia Enloe, Anna Tickner151 etc.). Sub aspect
metodologic, feminismul are câteva varietăţi152, ceea ce determină
şi caracterul abordărilor feministe faţă de RI.
Feminismul de poziţie (stand point feminism) consideră că m en

talitatea feminină şi însăşi imaginea lumii în cazul femeilor este
una calitativ diferită de cea a bărbaţilor, „cosmosul feminin” ur
mând să fie recunoscut ca o univers spiritual autonom, care are
toate temeiurile să insiste asupra propriilor arhetipuri de gen în
raport cu orice domeniu (inclusiv în cel al RI).
Cynthia Enloe: caracteristica de gen a Estului şi a

Vestului
Cynthia Enloe a fost fondatoarea orientării feministe în RI, ea fi
ind prima care a prezentat o analiză a locului femeii în sistemul
relaţiilor internaţionale. în lucrarea sa clasică „Bananele, plajele şi
bazele militare: constituirea sensului fem inin în politica interna
ţională”153, ea a expus rezultatele unşi analize sociologice de pro
porţii asupra locului şi rolului femeii în toate chestiunile ce ţin de
politica externă: de la femeile - diplomat şi mame ale soldaţilor
şi până la bucătăresele şi prostituatele de la bazele m ilitare am e
ricane. Enloe arată că în toate cazurile femeile sunt nişte de tipuri
de gen subordonate, fiind egalate deseori cu obiectele şi devenind
victime ale violenţei.
149. Derian James Der, Shapiro Michael J. (eds.). International /In tertex tu al Relations: Po stm o d ern Rea-
dings of World Politics. Lexington, MA: Lexington Bookş, 1989,
150. Elshtain J.B. Women and War. NY: Basic Books, 1987. ■
151. Tickner J, Ann. Gendering W orld Politics. C olum bia U niversity Press, 2001.
152 Clough P. T. Feminist Thought. Cam bridge: Blackwell Publishers, 1994.
153. Enloe Cynthia. Bananas, Beaches and Bas.eş: M aking Fem inist Sense o f In tern atio n al Politics. Lon-
don: Pandora Press, 1990.
109
C y n t h ia E n lo e fa c e o a n a l i z ă c o m p a r a t i v ă a s o c ie t ă ţ ilo r o c c id e n
ta le şi o r ie n t a le î n b a z a a s p e c t u lu i d e g e n , a s o c iin d c o m p o r ta m e n
tu l O c c id e n t u lu i c u t i p u l m a s c u l i n (a g r e s iv , p o s e s iv ), i a r societăţile
O r i e n t u l u i - c u c e l f e m i n i n . A c e a s tă a n a l i z ă d e g e n o c o n d u c e spre
c r it ic a e u r o c e n t r is m u lu i şi la a p ă r a r e a u n o r a b o r d ă r i c u ltu r a le plu
ra lis te .
AnnTickner: viziunea feminină asupra umanităţii

A n n T ic k n e r , e x p o n e n tă t ip ic ă a „ f e m i n i s m u l u i p o z iţ io n is t ”, pro
p u n e „ r e fo r m u la r e a f e m in is tă ” a c e lo r c in c i p r i n c i p i i a le realism ul
î n R1 a l u i H a n s M o r g e n t h a u 154, p o r n i n d d e la f a p t u l c ă term e-
n ii-c h e ie s u n t p r e z e n ta ţi a ic i d i n t r - o p e r s p e c t iv ă s t r ic t m asculină.
O b ie c tiv ita te a , le g e a , fo r ţa , in te r e s u l, r e n u n ţ a r e a l a m o r a lă , naţiu
n e a e tc . - s u n t c o n s tr u c ţii a x ia le a le l i m b a j u l u i d o m i n a ţ i e i m ascu
lin e , a le in e g a lită ţii, a le p r i v a t i z ă r i i , c u c e r i r i i şi s u b ju g ă r ii. Echiva
le n te le fe m in in e a r fi: c o m p a s iu n e a , g r ija , p a c if is m u l, elasticitatea,
fle x ib ilita te a , m o d e r a r e a , a r m o n iz a r e a s u b ie c t iv it ă ţ ii, ie rta r e a , ega
lita te a î n d r e p tu r i. P r in u r m a r e , î n a c c e p ţia „ p o z i ţ i e i fe m in in e ” RI
se tr a n s fo r m ă î n t r - o c u t o t u l a ltă r e a lita te c o n c e p tu a lă .
C o n c e p tu l filo s o fic a l u i T . H o b b e s , f u n d a m e n t a l p e n t r u realism,

p o t r iv it c ă ru ia „ o m u l p e n t r u o m e s te lu p ”, f i i n d e x tr a p o la tă asu
p r a r e la ţiilo r d in tr e s ta te , este s u p u s ă u n e i d e c o n s t r u c ţ ii feministe
a n a lo g ic e în fe lu l u r m ă to r . H o b b e s fo lo s e ş te f o r m u l a la tin ă „homo
h o m in i lu p u s ”, d a r h o m o ( „ m a n ” î n l i m b a e n g le z ă ) - înseamnă
„ b ă r b a t”. E p o s ib il c ă „ b ă r b a tu l p e n t r u b ă r b a t e s te lu p ”, ju d e c ă fe
m in is te le , d a r a c e a s tă fo r m u lă , î n m o d e v id e n t, n u se re fe ră la fe
m e i. P r in u r m a r e , m e ta fo r a d e b a z ă p e c a re se î n t e m e ia z ă principa
le le a x io m e a le ş tiin ţe i p o litic e , a le t e o r ie i s ta te lo r, a le suveranităţii,
d u p ă c a re şi te o r ia a n a r h ie i î n r e la ţiile in t e r n a ţ io n a le e s te aplicabilă
d o a r î n r a p o r t c u o p a r te a le o m e n i r i i . Ş i o a r e fa c e să transform e
întreaga d is c ip lin ă te o r e tic ă în d e s fă ş u r a r e a p o z i ţ i e i d e g e n mascu
lin e , ig n o r â n d u -s e v iz iu n e a fe m in in ă ? D a c ă î n f o r m u l a „ o m u l pen
t r u o m e s te lu p ” în lo c u l „ b ă r b a t u lu i” ( h o m o ) a r fi p la s a tă „fem eia”
a t u n c i în t r e a g a f o r m u lă s -a r r is ip i şi a r a p ă r e a u n a n o u ă , în baza
c ă r e ia s - a r p u te a c o n s tr u i o c u t o t u l a ltă t e o r ie a R I .
A . T i c k n e r î i s u p u n e u n e i c r it ic i a m p le şi p e n e o r e a liş ti, cum ar

fi M . W a l t z p e n t r u în s ă ş i d e n u m ir e a şi, r e s p e c tiv , p e n tr u tem ati-
154 Tickner J Ann. Hans M orgenthaus Frinciples of Pjlitical Realism. A Feminist Reformula-tion i
Derian T). (ed.) International Theory: Criticai Investigations. l.ondon: MacMilUn. 1995.
110
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E __________
{
zarea c ă rţii lu i p r o g r a m a tic e „ O m u l ( b ă r b a t u l/m a n ) , S ta tu l şi r ă z -
! boiul”155, ia r C y n th ia E n lo e in s is tă a s u p ra fa p tu lu i că „ s c h im b â n d
teoria, noi s c h im b ă m n u d o a r o p tic a a s u p ra lu m i i , c i lu m e a în -
| săşi”, şi e destul ca te o r ia R I să fie c o n s tr u ită d in p e r s p e c tiv a fe m e ii
pentru a tra n s fo rm a în m o d c o r e s p u n z ă to r în s ă ş i re a lita te a . D r e p t
exem plu ea ad u c e succesele o r g a n iz a ţiilo r c iv ic e a „ m a m e lo r s o ld a -
I ţilo r”, capabile să e x e rc ite o p r e s iu n e s u b s ta n ţia lă a s u p ra d e c iz iilo r
politice156.
Donna Haraway: feminismul postmodernist

Fem inistele d e fa c tu ră p o s tm o d e r n is tă a ju n g la c u to t u l a lte c o n
cluzii: d in p u n c tu l lo r d e v e d e re , in e g a lita te a g e n u r ilo r este d e te r
m inată de n a tu ra în s ă ş i (d u a lita te a d e b a z ă a o m u lu i ca s p e c ie ) şi,
p rin u rm a re , e lib e ra re a f e m e ilo r este p o s ib ilă d o a r p r in r e n u n ţ a
rea la id e n tita te a d e g e n ca a ta re , p r in in t e r m e d iu l tr e c e r ii la fiin ţe
asexuate de gen n e u tr u (d e e x e m p lu , la c y b o r g - „ U n m a n ife s t a l
cybo rg ilo r” a fo st scris a n u m e în ac e st s c o p d e c ă tre fe m in is ta D o n
na H a ra w a y 157). R a p o r ta t la d o m e n iu l R I, u n a s tfe l d e f e m in is m
p o s tm o d e rn is t c o n d u c e s p re c o n c lu z ii a n a lo g ic e c e lo r n e o m a r x is te
şi a lterg lo b aliste în s p ir it u l lu i A. N e g r i şi M . H a r d ( m u l t it u d i n i
trebuie să scape d e to a te d e te r m in is m e le , in c lu s iv c e le d e g e n 158).
Asta c onduce spre c o n c e p ţiile „ s o c ie tă ţii d e re ţe a ” şi s p re p r o ie c te le
tran su m an iste a le fu t u r o lo g ie i p o s tu m a n e . 'M
F e m in is m u l m a r x is t fa c e o a n a liz ă d e c la s ă a in e g a lit ă ţ ii g e n u r i
lor, ap e lâ n d în s p ir itu l m a r x is m u lu i c la s ic la e g a lita te a s o c ia lă în
procesul c o n s tru c ţie i s o c ie tă ţii c o m u n i s t e ^ !
F e m in is m u l lib e r a l in s is tă a s u p ra a c o r d ă r ii fe m e ilo r a u n o r d r e p
turi egale c u cele a le b ă r b a ţilo r , r e c u n o s c â n d î n m o d i m p l i c i t u n i
versalitatea p o z iţie i m a s c u lin e . î n t r - u n a s e m e n e a c a z , f e m e ia o b
ţine un lo c egal în s o c ie ta te şi, re s p e c tiv , p o s ib ilita te a d e a p a r t ic ip a
activ în R I, d a r în c a lita te d e „ b ă r b a t” - r e p r o d u c â n d a r h e t ip u r ile ,
re p re z e n tă rile şi m o d e le le d e c o m p o r t a m e n t t ip ic m a s c u lin e .
D iversele fo r m e a le f e m in is m u lu i a ta c ă d o m e n i u l R I d i n d iv e rs e
155. Waltz M. Man, State and War. Columbia University Press. New York, 1959.
156. Enloe Cynthia. Bananas, Beaches and Bases. 'M
157. Haraway Donna. A Cyborg Manifesto: Scienfltf Technology, and Socialist-Feminism in the Late
Twentieth Century II Simians, Cyborgs and WomemJThe Reinvention ofN ature, New York; Routledge,
1991. C. 149-181.
158. Negri A., Hardt M. Imperiul.
111
poziţii, demascând „mainstreamul” ca pe un „măiestream”159.
2.1 Normativismul în Rl
Normativismul ca postpozitivismul moderat
Teoria critică, postmodernismul şi feminismul, de regulă, sunt
atribuite postpozitivismului radical. însă există şi versiuni mai mo-
derate ale aceleaşi orientări.
Drept pozitivism neradical RI, sunt considerate de regulă, abor

darea normativă (M. Walzer160, K. Brown161, M. Frost162) şi socio
logia istorică (F. H alliday163, John H o b d e n 164, J. H ob şon 165, B. Bu-
zan166, R. Little167, S. Smith168 etc. - p ra ctic, aceştia rpovenind din
Şcoala engleză, care subliniază în m o d trad iţio n al aspectele socio
logice ale teoriei RI).
Chris Brown: etica în Rl
Chris Brown defineşte abordarea normativistă în felul următor:
„prin abordarea normativistă înţelegem totalitatea lucrărilor care
studiază dimensiunea morală în relaţiile internaţionale, precumşi
chestiunile de sens şi interpretare, ce ţin de acestea. Normativismul
examinează în primul rând aspectele etice ale relaţiilor dintre state
/societăţi169.
Teoria normativistă în R I analizează în mod exclusiv valorile, iar
nu faptele. Aici accentul se pune pe stud ierea felului în care diverşi
autori şi şcoli determină şi descriu ceea ce, din punctul lor de ve
dere ar trebui să fie anum ite sistem e, instituţii, relaţii, structuri în
159. Jocul de cuvinte: main slream în engleză mot-a-mot înseamnă «curent de bază, principal»; mă
iestream — «curent masculin».
160. Walzer Michel. Thinking Politically. Yale: Yale University Press, 2007.
161. Brown Chris. Understanding International Relations. Basingstoke: Palgrave Publishing,
162. Frost M. Towards a Normative Theory of International Relations & Ethics and International Rdati-
ons Consensus. Cambridge: CUP, 1986.
163. Halliday Fred. Rethinking International Relations. London: Macmillan, 1994
164. Hobden Stephen. International Relations and Historical Sociology: Breaking Down Boundariesfc
L. NY: Routledge, 1998.
165. Hobden Stephen, Hobson John M. Historical sociology of internaţional relations. Cambridge: Cam
bridge University Press, 2001.
166. Buzan Barry, l.ittlc Richard. The historical expansion of internaţional socicty /Denemark, Robert
Allen, (ed.) The internaţional studies encydopedia. Wiley-Blackwell in association with th e International
Studies Association, Chichester, UK., 2010.
167. Little R. The Balance of Power in International Relations: Metaphors, Mytbs and Models Cambridgt
University Press, 2007.
168 Smilh S.M., Boolh R., Zalewski M. (eds.). International Theory: Positivism and Bcyond. Camhridb*
Cambridge University Press, 1996.
169 Brown Ch. International Relations Theory: New Normative Approach. NY: Harvester Press, 1992.
P.3.
11 2
p F. L A T I I L E I N T E R N A ŢI O NA L E
câmpul relaţiilor internaţionale. Pe normativişti îi interesează nu

realitatea relaţiilor internaţionale, aşa cum se prezintă aceasta, ci
cum ar trebui să devină ea în concordanţă cu teoriile descrise. Nor-
mativiştii analizează teoria ca pe o proiectare a realităţii, rezervând
faptelor şi proceselor empirice o importanţă secundară sau chiar în
genere ignorându-le.
Chris Brown propune examinarea a două paradigme de bază ale

structurilor etice: com unitar istă şi cosm opolită. Prima stabileşte o
relaţie între sistemul de valori (normative, instituţii, modele so
ciale etc.) şi contextul istoric şi cultural local. Potrivit filosofului
Heraclid, „moravurile sunt Dumnezeul omului”, adică influenţa
eticii în structura comportamentului uman este una fundamen
tală. Etica, însă, depinde de o cultură concretă (aşa cum arătat fi
losoful Nietzsche în „Genealogia moralei”170), prin urmare, omul
percepe influenţa culturii ca pe o forţă morală supremă, exprimată
prin normativ.
Structura etică cosmopolită se îndepărtează de etica locală şi ope

rează cu principiile considerate a fi universale. în felul acesta este
construită teoria „drepturilor naturale” a „drepturilor omului”, a
„libertăţii cuvântului şi a conştiinţei”, a „societăţii civile” etc. Pur
tătorii structurii etice cosmopolite sunt convinşi că toţi oamenii,
indiferent de societatea în care trăiesc şi de cultura pe care o îm
părtăşesc, posedă un set de modele general umane, cum ar fi, de
exemplu, dreptul la viaţă. Anume aceste valori general-umane cu
rente trebuie să fie puse la baza normativelor generale, indiferent
de apartenenţa culturală, etnică sau religioasă concretă.
Michael Walzer: descrierea „densă" în Rl

Normativiştii, în particular, M. W alzer171, aplică în RI principiul
descrierii „dense” (thick description )* care a fost formulată de C.
Geertz172. Descrierea societăţii sau a sistemului politic (în cazul
nostru, a sistemului RI) poate fi atât „dizolvat” („rarefiat” - thin),
cât şi „dens” (thick). în primul caz, în analiză sunt incluse doar cele
mai evidente aspecte ale fenomenului, care sar în ochi în m od izbi
tor şi, la prima vedere condiţionează toate celelalte aspecte. Anume
170. Nietzsche, F. Geanealogia moralei // Nietzsche F. Opere: B 2 voi. Voi. 2, M oscova, 1990
171. Walzer M. Thick arul Thin: M oral A rgam cnt al H om e and Abroad Nolre D am e, in: N otrg D am e
University Press, 1994.
172. Geertz Clifford. Thick Description: Toward an Interpretive T heory o f C uilure II G eertz Clifford. The
lnterpretation of Cultures: Selected Essays, New York: Basic Books, 1973.
în baza unor legături între fenomenele ce se evidenţiază în raport

cu celelalte se şi construiesc teoriile clasice ale pozitiviştilor în RI
(precum şi majoritatea teoriilor din celelalte sfere ale cunoaşterii).
Descrierea „densă” presupune o analiză mai riguroasă şi multidi
mensională a diverselor aspecte ale fenomenului, precum şi exa
minarea acelor aspecte care la prim a vedere pot părea secundare
şi irelevantă - tot ce ţine de nuanţele culturii, valorilor, modului
de viaţă, modelelor psihologice şi obişnuinţelor, tradiţiilor istorice,
câmpului larg de sensuri caracteristice fiecărei societăţi concrete
ca fenomen unic. Teoriile clasice scot din calcul aceşti factori, mul-
ţumindu-se cu o descriere „dizolvată” (cu un grad înalt de reduc
ţie), apreciind că anumite instanţe deosebit de importante (statul
- în cazul realiştilor, statul şi democraţia - la liberali, clasele - la
marxişti etc.) epuizează în întregime toţi ceilalţi factori, prezentân-
du-se ca un vector rezultant generalizator. în cadrul unei abordări
de suprafaţă, o astfel de descriere „dizolvată” este, de regulă, sufici
entă. însă pentru un caracter ştiinţific riguros o astfel de abordare
este inacceptabilă, insistă normativiştii, deoarece în procesul unei
cercetări aprofundate şi descrieri „dense”, deseori sunt descoperiţi
factori şi relaţii care schimbă în mod radical întregul tablou şi, în
particular, prognozează şi descriu în mod sistematic disfuncţiile
inerente a acesteia, crizele şi sincopele, ce nu sunt percepute de
către metodele pozitiviste. „Sensul are importanţă” - aceasta ar
putea fi formula normativiştilor în RI.
Michael Walzer elaborează alături de descrierea „densă” dimen

siunea „comunitaristă” în relaţiile internaţionale, bazată pe analiza
dialogului aprofundat între societăţile/comunităţile organice con
crete.
2.1 Sociologia istorică în RI

Stephen Hobden: critica cronofetişismului şi a tem-
pocentrismului
Exponenţii „sociologiei istorice ”, ce s-a constituit în albia ultimei
generaţii de savanţi ai Şcolii engleze în R I, îşi întemeiază concep*
ţiile pe critica celor două particularităţi caracteristice m a jo r it ă ţ ii
teoriilor clasice în R I: cronofetişism ului şi a tempocentrismul (S.

H o b d e n 173, John Hobson).
173. Hobden Stephen, Hobson John M. Historlcai socioiogy of internaţional relations.

Drept „cronofetişism” aceştia n um esc co nvingerea (greşită) ca

racteristică teoreticienilor R I, p otrivit căreia o rd inea relaţiilo r in
ternaţionale existentă la ora actuală a apărut de la sine, fiin d una
naturală, singura posibilă, spontană şi im u ab ilă, „autocreată” şi
„eternă’. O astfel de abordare îm p ied ică studierea p roceselo r şi
mecanismelor dom inaţiei, ascunde logica fo rm ă rii identităţii so
ciale, ignorează echilibrul in clu ziu n ilo r/e x clu ziu n ilo r, n efiin d to
talitatea a ceva ce există odată şi p e n tru totdeauna, ci rep ro du ce în
permanenţă prezentul aşa cu m este acesta, p rin in te rm ed iu l u n u i
şir de schimbări.
„T e m p o c e n tris m u l” e s te il u z i a i z o m o r f is m u lu i (a o m o g e n i t ă ţ i i )
tuturor s is te m e lo r e x is te n te , c a şi a c e lo r e x is t e n te c â n d v a , a r e la
ţiilo r in te rn a ţio n a le , c a re s u n t a n a liz a t e î n b a z a a c e lo r m o d e le c e
sunt p re d o m in a n te în p r e z e n t, c e e a c e fa c e m a i d i f i c i l ă în ţe le g e r e a
esenţei r e la ţiilo r in t e r n a ţ io n a le î n e v o lu ţ ia l o r is to r ic ă .
Plasând R I la s c a ra is to r ie i, a d e p ţ i i „ s o c io lo g ie i is to r ic e ” a ju n g la
identificarea „ s is te m e lo r in t e r n a ţ i o n a l e ” 174 (B . B u z a n , R . L i t t l e 175) ,
fiecare d in tr e a c e stea r e p r e z e n t â n d m o d e le t o t a l m e n t e d i f e r i t e d e
in te ra cţiu n e în tr e d iv e r ş i a c t o r i în i n t e r i o r u l şi e x t e r i o r u l u n i t ă ţ i
lor p o litic e d e b a z ă ( u n it s ) în a c e l c o n t e x t , c a r e p o a t e fi n u m i t î n
m od c o n v e n ţio n a l „ r e la ţ iile i n t e r n a ţ i o n a l e ”. D e z v o l t â n d a b o r d a r e a
is to ric o -s o c io lo g ic ă a R I , B . B u z a n f o r m u l e a z ă o î n t r e b a r e e x t r e m
de im p o rta n tă : este o a r e p o s ib ilă e la b o r a r e a t e o r i i l o r R I î n t r - u n a lt
context id e o lo g ic o -is to r ic ş i s o c io lo g ic d e c â t c e l o c c id e n t a l? 176
M a n ife s ta re a u n e i a t e n ţ i i s p o r it e f a ţ ă d e t r e c u t ş i fa ţ ă d e c a r a c t e
ru l tr a n s fo r m ă r ilo r is to r ic e a „ s is t e m e lo r i n t e r n a ţ i o n a l e ” p e r m i t e
nu d o a r în ţe le g e r e a m a i e x a c t ă a p r e z e n t u l u i , c i ş i c o n s t r u c ţ i a v i i t o
ru lu i (d e o a re c e a ic i se p u n e a c c e n t u l p e c o n ş t i e n t i z a r e a p o s i b i l e l o r
s c h im b ă ri), c a re e s te p r e g ă t it î n c ă d e p e a c u m . „ S o c i o l o g i a is t o r ic ă ”
ne c o n d u c e d in s p r e r e a l i t ă ţ i l e „ p o z i t i v e ” f ix e a le t e o r i i l o r c la s ic e î n
R I spre u n ită ţi şi c o n f i g u r a ţ i i v a r i a b i l e s u b a s p e c t s e m a n t i c , c e r e
clam ă o e x a m in a r e r ig u r o a s ă . î n r a p o r t c u a s tfe l d e c o n c e p ţ i i n u a n -
174. Teoreticianul m odem din RI Barry Buzan uneori este încadrat în Ţcoala engleză din RI, iar u n eo r în
sociologia istorică. Aceste orientări sunt destul de apropiate
175. Buzan Barry, Little Richard. International Systems in W orld History: Rem aking the Study o f Inter*
naţional Relations. Oxford: Oxford University Press, 2000.
176. Acharya Amitav, Buzan Barry (eds.). N on-W estern in tern aţio n al relations theory: perspectives on
and beyond Asia. London: Routledge, 2010; Buzan Barry, A charya Amitav. W hy is there no non-W estern
internaţional relations theory?: an introduction //In te rn a tio n a l Relations o f the Asia-Pacific. 7 (3). 2007;
Buzan Barry, Acharya Amitav. Conclusion: on the possibility o f a n o n -W estern IR th eo ry in Asia. In ter
national Relations of the Asia-Pacific. 7 (3). 2007.
________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L
ţaţe, teoriile clasice d in R I arată ca n işte ap ro x im ări vulgare, bazat

un reducţionism nejustificat.
John Hobson: critica eurocentrismului şi al rasismului

Noua lucrare a exp on en tu lui so cio lo g ie i isto rice în RI, John Hob
son, „Concepţia eurocentristă a p o litic ii m o n d iale: teoria internaţi
onală occidentală 1970-20 IO ”177 a co n stitu it u n salt fundamental în
RI. Hobson îşi propune să e xam in e ze în sp iritu l abordării postpo-
zitiviste modelele de bază ale R I ca d is c ip lin ă ştiinţifică, elaborată
de către savanţii occidentali în co ntextul cu ltu rii politice occiden
tale. Pe parcursul unei analize scru p u lo a se şi detaliate a principa
lelor direcţii din R I, şcoli, p arad ig m e şi p o ziţii, precum şi a platfor
melor filosofice ale p recu rso rilo r R I, H o b so n ajunge la concluzia
că toate aceste modele sunt co n stru ite pe o prem isă vădit rasista
de identificare a experienţei p o litice o ccid e n ta le şi a istoriei euro
pene cu experienţa u niversală şi isto ria întreg ii umanităţi. în plus,
popoarelor, culturilor şi statelor n o n e u ro p en e li se rezervă rolul de
societăţi prim itive, care sunt sortite fie să repete cu întârziere calea
europeană, fie să încrem enească în p ro p ria im perfecţiune. Hobson
arată că până în 1945 întregul sistem al R I, p ractic se sprijinea pe
un rasism declarat.
în spiritul evoluţionism ului tim p u riu , toate tipurile de societăţi

se împărţeau în:
• Civilizate;
• Barbare;
• Sălbatice.
în plus, întreaga logică a p ro cesu lu i isto ric s-a identificat în mod
univoc cu o mişcare ireversibilă co n fo rm u rm ăto ru lu i lanţ: sălbă
ticie - barbarie - civilizaţie. C iv iliz a ţia era văzu tă ca o cunună a
dezvoltării ca perfecţiune şi scop. Sălb ăticia era p riv ită ca o vieţuire
sem ianim alică jalnică a popoarelor p rim itiv e arhaice. Iar barbaria
(societăţile despotice ale P rem o d ern ităţii) - ca u n stadiu de tranzi
ţie spre civilizaţie. La nivelul etapelor isto rice asta corespunde celor
trei faze: perioada arhaică - tradiţia - contem poranitatea.
Pân ă la o anum ită etapă, filosofii o ccid e n ta li acordau celor trei

tip u ri de societăţi un specific p u r rasial (pân ă în momentul când
177. H o b s o n J. T he Eurocentric Concepi ion o f World Politic:»: W estern International Theory, 1760^2010 ; . ;
Umversity Press, 2012.
C a m b r id g e : C a m b r id g e
Il6
1
fi |, I A | f 1 f fi î N T i: U N A T 1 o N A l H
im h iila b o r d a re a fb«t c o m p r o m is ă d e c ă t r e n a ţio n a l so c ia lism u lu i

lui Ililler). (Civili/a li a e ra id e n tifica tă cu rasa alb ă . S ă lb ă tic ia - cu
negrii (fi pieile ro şii, d a c ă e să i luăm in c a l c u l şi pe in d ie n ii a tn c
ruani) B a rb arism u l - cu g a lb en ii (a s ia tic ii), i.a fel era u d e fin ite şi
zonele .spaţiului m o n d ia l: in c e n tru -• lu m ea a lb ă a s o c i e t ă ţ i l o r e u
ropene dezvoltate; la p e r ife r ie - a b o rig e n ii a fr ic a n i şi d in O c e a n u l
Pacific; intre aceştia - so c ie tă ţile a sia tic e (g a lb e n ii). H o b so n a ra tă
pe baza unei m ultitudini de e x e m p le că un astfel d e m o d e l ra sist de
structurare a relaţiilor in te rn a ţio n a le era c a r a c te r is tic ă a tâ t p e n tr u
imperialişti, cat şi p en tru a n t i i m p e r i a l i ş t i, atât p e n tr u re a lişti, câ t
şi pentru liberali, atât p en tru p a c ifişti, c â t şi p e n tr u m ilita riş ti, a tâ t
pentru globallşti, cât şi p en tru n a ţio n a lişti, atât p e n tr u m a rx iş ti, c â t
şi pentru adepţii m işcării de e lib e ra re n a ţio n a le d in L u m e a a T re ia .
Pretutindeni civilizaţia albă este p la sa tă d e a su p ra b a rb a r ie i g a lb e
ne şi a sălbăticiei negre, m işca re a sp re c iv iliz a ţie fiin d c o n s id e ra tă
singurul scop al d ezvoltării şi p ro g resu lu i. M a rx p rin fo r m u la re a sa
despre „metoda de p ro d u cţie a sia tic ă ” sau W o o d r o e W ils o n , c a re
era adeptul lim itării ad m ite rii n e g r ilo r în u n iv e rsită ţile a m e ric a n e
de prestigiu, nu sunt n işte ex c e p ţii: to a te o r ie n tă r ile d in R I e m in a
mente rasiste.
Hobson arată că după 194 5 situ a ţia s -a sc h im b a t, în s ă d o a r la s u

prafaţă. Din acel m o m e n t, n im e n i nu m a i în d ră z n e a să v o r b e a s c ă
deschis despre „povara o m u lu i alb ” în s ă ra sism u l n u d isp ă ru se , ci
a trecut în sfera su b în ţe le g erii, o p e r â n d c u n o ţiu n i ca „ m o d e r n i
zarea”, „reform e stru c tu ra le ”, „ d e z v o lta re” „ a ju to r p e n tr u L u m e a a
Treia”, „globalizarea”, „ d e m o c ra tiz a re a ” e tc. L a b a z a c e lo r m ai n o i
teorii în RI stă acelaşi e u ro c e n tris m : d re p t u n iv e rsa le su n t c o n s i
derate doar valorile, c o d u rile , in s titu ţiile şi m o d e le le s o c io - e c o -
nomice ale lum ii o c c id e n ta le , ia r tu tu ro r c e lo rla lte s o c ie tă ţi li se
propune să le co p ieze pe a ceste a (în m o d b e n e v o l sau fo r ţa t). In
acest sens n eo lib eralii, in te r n a ţio n a liş tii sau n e o m a r x iş tii d e g e n u l
lui Wallerstein se p re z in tă ca n iş te ra sişti c la s ic i (c a să n u m a i v o r
bim de realişti): toţi a c e ştia in s is tă d e o p o tr iv ă a su p ra c a r a c te r u lu i
universal al exp erien ţe i isto r ic e a O c c id e n tu lu i şi ju d e c ă în tr e a g a
umanitate din p ersp ectiv a e u r o c e n tr is tă . în s ă d e a c e a s tă d a tă e s te
vorba nu despre un ra sism d e sc h is, c i d e u n u l s u b lim in a l, s u b c o n
ştient. Toate te o riile d e sp re P r im a , a D o u a , a T r e ia lu m e , d e sp re
nucleu - se m i-p e rife rie - p e r ife r ie e tc. se în te m e ia z ă p e m o d e lu l
unor tipuri de so c ie tă ţi ie ra rh iz a te . T o c m a i d e a c e e a la o r a a c tu -
117
ala în RI predomină prejudecăţile categoric rasiste: o r ic e societate

asiatică sau pur şi simplu nonoccidentală este văzută din start ca
una imperfectă, de tranziţie, coruptă, care ameninţă civilizaţia şj
care este gata să se rostogolească în orice moment sp re o barbarie
deschisă.
Hobson arată că ideea universalităţii principiului suveranităţii se

aplică în practică doar în raport cu societăţile „civilizate” occiden
tale: în raport cu alte state nonoccidentale funcţionează în mod ta
cit principiul unei suveranităţi „falimentare” sau „graduale” (parţi
ale). O astfel de atitudine se poate vedea în epoca colonială, încare
dreptul la cucerire a unor teritorii îndepărtate de către Europa era
justificat prin „sălbăticia” sau „barbaria” ce domnea în acele spaţii.
Insă şi în sec. XXI totul rămâne la fel, iar invazia SUA şi NATOîn
Iraq, Afganistan, Libia este justificată prin argumente similare.
Sociologia istorică din RI arată că întreaga disciplină a RI, fiind
una occidentală ca origine, ca moment al apariţiei şi structură, re
flectă reprezentările de bază rasiste (deschise sau subliminale) şi
eurocentriste, caracteristice culturii şi filosofiei în întregime, dar
care se manifestă la modul cel mai evident anume în relaţiile in
ternaţionale, unde ierarhizarea societăţilor capătă un caracter făţiş.
2.1 Constructivismul în RI
Cognitivismul
Intre paradigmele pozitiviste şi postp ozitiviste se situează con
structivismul (A. Wendt178, N. OnuP79, M. F in n em o re18018, John Rug-
giem, R Katzenstein182, S. Guddzini183 etc). în orice caz, aşa susţin
înşişi reprezentanţii acestei orientări în RI (în special A. Wendt).
Reprezentanţii acestei orientări îşi concentrează atenţia cu precă
dere asupra sferei cognitive, adică asupra domeniului gândii (cog*
nitivismul). Astfel, Marta Finnemore afirmă că, politica mondială
178. Wendt Alexjnder. Social Theoryoflnternational Politics. Cambridge U n iv e rsity Press, 1999
179.1999. O n u f N icholas. World o f Our Making Rules and R u le in S o c ial T h e o ry and Internatul
Relations. Columbia: U niversity of South California Press, 1989.
1 8 0 . Finnemore Martha. National Interests in International Society. Corneli: C o rn eli University^
1996
181. Ruggie John. What Makes the World Hang Together? Neo-utilitarianism and the Social Coastă
tivist Challenge // International Organization 52.4. Autumn 1998.
182. P c ter J. K atzenstein (ed.) T he Culture of National Security: Norms a n d Id en lity in World
N ew York: Columbia University Press, 1996.
183 Guddzini Siefano. A reconstruclion of Constructivism in I R / / E u r o p e a n Journal of Interi»^
R elations Copyright. Voi. 6 (2). 2000.
1 18
RELAŢIILE I N T E RNA Ţ I ONA L E
este d e te r m in a tă în p r i m u l r â n d n u d e c ă tr e s t r u c t u r a o b ie c tiv ă
a re la ţiilo r d in tr e fo r ţe le m a t e r i a l e , c i d e s t r u c t u r a c o g n it iv ă , c a re
■ constă d in id e i, c r e d in ţe , v a l o r i , n o r m e şi i n s t i t u ţ i i, c a re s u n t a c -
ceptate în m o d r e c ip r o c d e c ă tr e a c t o r i. A s t f e l, p o t r i v i t a c e s te i a u -
J to a re , R I n u este s u m a e c h i l i b r u l u i d e f o r ţ e ( p u t e r i - power), ci a
■ s e m n ific a ţiilo r şi a v a l o r i l o r s o c ia le 184.
Peter Katzenstein: construcţiile interacţiunilor

sociale
K U n a lt c o n s tr u c tiv is t, P e t e r K a t z e n s t e in , a tr a g e a t e n ţia a s u p r a
Is e m n ific a ţie i f a c t o r ilo r c u l t u r a l i î n R I , c a r e î n a n u m i t e s it u a ţ ii d e -
g v in d e te r m in a te . E l a r a t ă c ă s t r u c t u r a id e a lă , c a re fo r m e a z ă n o r m a
t i v e l e îm p ă r tă ş ite d e c ă tr e a c t o r i, n u d o a r a fe c te a z ă a t it u d in e a lo r , c i
/şi c o n trib u ie la c o n s t it u ir e a a c e s to r a c t o r i, la c o n s t it u ir e a id e n t i t ă ţ i i
gşi in te re s e lo r a c e s to ra - a c e s te in te r e s e n u s u n t n iş te o b ie c te , c a re
aşteaptă d e fie d e s c o p e r it e , d a r n iş te construcţii ale interacţiunilor
modale. M e d i il e c u lt u r a le n u d o a r in f l u e n ţ e a z ă a s u p r a m o t iv a ţ ie i
^ c o m p o r ta m e n ta le a s ta te lo r , c i a fe c te a z ă c a r a c t e r u l f u n d a m e n t a l a l
acestor sta te , id e n t it a t e a lo r , c o n s id e r ă e l 185.
I în lu c ra re a „ C i v i l i z a ţ i a î n p o l i t i c a m o n d i a l ă ” 186, a l c ă r e i c o o r d a n o r
a fost K a tz e n s te in , a u t o r i i s t u d ia z ă î n d e t a l i u şi t e m e in ic fe lu l în
care p a r t ic u la r it ă ţ ile c i v i li z a ţ i o n a l e şi c e le c u lt u r a le a fe c te a z ă r e
p re z e n tă r ile d e s p r e p o l i t i c a n o r m a t i v ă , şi c e v e r s iu n i d e s is te m e
p o litic e m a i e x is tă î n l u m e , a l ă t u r i d e c e le o c c id e n t a le d e s c ris e
m a i m u lt s a u m a i p u ţ i n d e t a lia t . I n f l u e n ţ a p a t t e r n u r i l o r c u lt u r a le
asu p ra în ţe le g e r ii e s e n ţe i P o l i t i c u l u i î n d iv e r s e c i v i li z a ţ i i în le s n e ş
te în ţe le g e re a s t r u c t u r i i r e l a ţ i i l o r î n t r e s o c ie tă ţile n o n - o c c id e n t a le
■ a s ia tic e ).
K a tz e n s te in s u b lin ia z ă c ă în ţ e le g e r e a is la m ic ă , i n d i a n ă , b u d is tă ,
c h in e z ă a s o c ie tă ţii, a s t a t u lu i, a o m u l u i , a t i m p u l u i is to r ic , a i e r a r
h ie i este d i f e r i t ă î n fie c a r e c a z a p a r t e - a tâ t î n r a p o r t c u c o n c e p ţ iile
o c c id e n ta le , c â t şi î n t r e e le . î n e p o c a g l o b a l i z ă r i i lu a r e a î n c a lc u l a
u n o r a s tfe l d e f a c t o r i e s te e x t r e m de i m p o r t a n t ă .
Nicholas Onuf: lumea pe care am creat-o noi înşine
Ibidem. 184
185. Peter J. Katzenstein (ed.) The Culture of N ational Security. ^
186. Katzenstein Peter J. (ed). Civilizations in W o rld Pol itics. Plural and Pluralist Perspectives.NY:
Routladge, 2009.
119
Aceeaşi temă este dezvoltă de către unul dintre fondatorii abor

dării constructiviste în RI, Nicholas Onuf, care insistă asupra fap
tului că structurile şi agenţii (actorii) relaţiilor internaţionale se
influenţează, se redefinesc şi se reconstruiesc reciproc în perma
nenţă. El scrie în cartea sa, a cărei denumire ar putea deveni un
program expus pe scurt a constructivismului, „ Lumea pe care o
creăm noi înşine”, că nu doar relaţiile sociale îi determină pe oa
meni să fie ceea ce sunt, dar şi oamenii determină aceste relaţii sa
fie ceea ce sunt: prin intermediul interacţiunii între ei şi în contact
cu natura”187.
Din acest motiv, aşa cum eurocentrismul formează societăţile
non-occidentale, tot astfel şi aceste societăţi exercită o anumită in
fluenţă asupra politicii Occidentului. Lumea nu reprezintă un dat,
insistă Onuf, noi înşine suntem cei care o creăm, pornind de la
viziunea, interesele şi valorile noastre.
Alexander Wendt: pluralitatea identităţilor

Un alt reprezentant de seamă al constructivismului şi un teore
tician de marcă al acestei orientări, Alexander Wendt, evidenţiază
trei modele posibile de translare a paradigmei culturale:
• în paradigma realistă statul împărtăşeşte cultura prin con
strângere;
• în paradigma liberală - în funcţie de interesele proprii;
• constructivismul propune plasarea accentului pe legitimarea
consensuală: statul împărtăşeşte cultura, şi atunci cultura devine
un factor s t r u c t u r a l şi care structurizant, constituind şi reconstitu
ind statele prin intermediul identităţii şi intereselor acestora.
Wendt descrie propria abordare în cadrul sistemului de catego
rii propus de el însuşi: materialism/idealism - individualism/ho-
lism188, despre care am vorbit mai sus. îmbinarea idealismului cu
holismul, care nu şi-a găsit o reflectare potrivită în teoriile clasice
pozitiviste, este desfăşurată în postpozitivism (şi în mod special, în
cazul constructivismului intermediar) în felul următor:
Idealismul constă în faptul că sistemul internaţional al RI este

conceput ca un ansamblu, constituit din idei, care sunt împărtăşite
de către state, iar nu din echilibrul de forţe (powers) sau din mij-
187. Onuf Nicholas. World of Our Making.

188. Wendt Alexander. Social Theory of International Politics. Cambridge University Press, 1999
120
n loacele d e p r o d u c ţie ; s t r u c t u r i l e s o c ia le s u n t d e t e r m i n a t e d e c ă t r e
I ! id e ile -a c to ri î m p ă r t ă ş it e d e c ă t r e a c e s t e a , ş i n u d e r a p o r t u r i l e m a
teriale, a d ic ă e le s u n t în s ă ş i e s e n ţ a c u l t u r i i c a a n s a m b l u d e c u n o ş
tinţe s o c ia le î m p ă r t ă ş it e .
(
H o lis m u l p r e s u p u n e a ic i c ă in t e r e s e l e s t a t u l u i n u s u n t e n d o g e n e
[ în ra p o rt c u a c t o r ii ( n u c o n t e a z ă d a c ă e v o r b a d e s p r e s ta te , c o r p o
raţii, s e c to a re s a u i n d i v i z i ) , n u s u n t f i x a t e s t r i c t , c i s u n t c o n s t i t u i t e
şi afectate d e în t r e g s is te m u l i n t e r n a ţ i o n a l . A d i c ă , câm pul relaţiilor
J internaţionale este un mediu independent viu, ce se constituie conţi-
nuu; in te re s e le şi i d e n t i t ă ţ i l e a c t o r i l o r s o c i a l i s u n t c o n s t r u i t e p r i n
in te rm e d iu l id e i l o r p e c a r e a c e ş t ia le îm p ă r t ă ş e s c , a d ic ă p r i n c u l t u
ra în care s u n t î n r ă d ă c i n a ţ i, ş i n i c i o d a t ă n u s u n t i m p u s e n i m ă n u i
odată şi p e n tr u t o t d e a u n a d e c ă t r e c i n e v a a n u m e f ă r ă o i n t e r a c ţ i
une cu c e ila lţi.
In lo c u l u n e i s in g u r e i d e n t i t ă ţ i a a c t o r i l o r R I - S t a t u l, r e g i m u l ,
clasa, W e n d t p r o p u n e e v i d e n ţ i e r e a a p a t r u n i v e l e d e i d e n t i t a t e :
a) identitatea corporativă: S t a t u l c a a c t o r o r g a n i z a t o r i c , le g a t d e
societatea p e c a re o c o n d u c e p r i n i n t e r m e d i u l s t r u c t u r i i p u t e r i i p o
litice (a ic i se e p u iz e a z ă r e a l i s m u l ) ;
b) identitatea de tip : r e g i m u l p o l i t i c ş i s i s t e m u l e c o n o m i c , p r e c u m
şi, p a rţia l, p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e s o c ia le ( d e r e m a r c a t c a r a c t e r u l r e l a t i v a l
acestor n o ţiu n i î n s is t e m u l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e p e n t r u d i v e r s e
societăţi: u n ii îm p ă r tă ş e s c u n a n u m e s e t d e c r i t e r i i d e a p r e c ie r e ,
alţii - a lte le ), - a s u p r a a c e s t o r a s p e c te îş i c o n c e n t r e a z ă a t e n ţ i a l i b e
ralii şi tr a n s n a ţio n a liş tii;
c) identitatea de rol: t r ă s ă t u r i l e S t a t e l o r î n r e l a ţ i i l e c u a lt e s ta te
(e v id e n ţie rea p e r e c h i l o r h e g e m o n / s a t e l i t , s ta t c a r e m i l i t e a z ă p e n
tru status q u o /s ta t n e s a tis fa c u t d e p r o p r i u l s t a t u t î n m e d i u l i n t e r
naţional e x is te n t - c o n c e p t u l „ p u t e r i i n e s a t i s f ă c u t e ” ) ; a c e s t a s p e c t
se află în c e n tr u l a t e n ţ ie i n e o r e a l i ş t i l o r ş i a r e p r e z e n t a n ţ i i Ş c o li i
f: engleze în R I;
H d) identitatea colectivă: i d e n t i f i c a r e a a d o u ă s a u m a i m u l t e s t a -
te ca a p a rţin â n d u n u i s i n g u r „ e g o ”, c a p ă r ţ i a le u n u i s i n g u r î n t r e g
| p (această o r ie n ta re e s te ■d e z v o l t a t ă d e c ă t r e n e o l i b e r a l i , n e o r e a l i ş t i i
şi e x p o n e n ţii Ş c o lii e n g le z e î n R I ) .
I Fiind a p lic a tă în m o d c o n s e c v e n t î n a n a l i z a r e a l i t ă ţ i i , a c e a s tă m e -
K Jb L ^ f ^ ^ t 1v n ** **
todă arată că tot ce este naţional (s e c u r ita t e a , interesul, supravje.

ţuirea etc.) este în corp orat ( embedded) în normele şi valorile, Ce
constituie aceste identităţi. Prin u r m a r e , in te r e s e le naţionale con.
stau din idei şi credinţe îm părtăşite la n iv e l in tern aţion al; anmue
ele sunt cele care stru cturează v ia ţa p o lit ic a in tern aţio n ală şi îi ^
sens.
Wendt tratează conceptul „an arh ie”, u n u l d e b a z ă p e n tru RI,în

trei variante;
• anarhia lui Hobbes (celălalt ca d uşm an);

• anarhia lui Locke (celălalt ca şi co n cu ren t);
• anarhia lui Kant (celălalt ca p rieten ).
Primul caz ne oferă albia c o n c e p t u a lă a a n a liz e i realiste. Cel de-al
doilea caz ţine de analiza liberală. Al tr e ile a n e perm ite să înţe
legem modelul post-statal de o r g a n iz a r e a u m a n ită ţii ca societate
civilă globală, dincolo de orice s ta ta lita te (n eoliberalism ul, trans-
naţionalismul, parţial lum ea-sistem a n e o m a rx iş tilo r , cu accentul
pe antagonismul de clasă).
Rezumat: statutul teoriilor postpozitiviste în Rl

în ultimele decenii teoriile postpozitiviste în toată varietatea lor
au devenit o com ponentă substanţială a întregii d is c ip lin e ştiinţifi
ce a RI, importanţa acestora crescân d continuu.
în legătură cu aceste abordări e s t e d e m e n ţ i o n a t fa p tu l că ele sunt

prea complicate sub a s p e c t m e t o d o l o g i c p e n t r u a ju c a un rol în
acele cazuri, când o concepţie de p o l i t i c ă e x t e r n ă tr e b u ie comuni
cată maselor largi. Postpozitiviştii p o r n e s c d e l a m e t o d a filosofica
şi sociologică, având în calitate d e o b i e c t c e r c e t ă r i l o r n u relaţiile
internaţionale în sine, ci teoriile R I , R I c a d i s c i p l i n ă , c a produs al
„prelucrării secundare”. D e aici şi p o t e n ţ i a l u l l o r c r itic ; ele repre
zintă „ştiinţa de nivelul doi”, în c a d r u l c ă r e i a s u n t su p u se conştien
tizării raţionale (critice) bazele r a ţ i o n a l i t ă ţ i i ş t i i n ţ i f i c e în sine. Asta
creează un „etaj” suplim entar, o d i m e n s i u n e a p a r t e a reflecţiei şti
inţifice. Apelul la astfel de teorii în v i a ţ a c o t i d i a n ă n u este, probabil»
p o t r iv it , deoarece necesită un nivel f o a r t e î n a l t d e com p eten ţă.
însă în sfera ştiinţifică a R I, d im p o triv ă, anum e abordării postpo

zitiviste i se acord ă din ce în ce m ai m u ltă atenţie. Anumite aspecte
ale acestor paradigm e ştiinţifice su nt incluse cu succes în diverse
proiecte şi programe legate de RI.

A m putea formula pe scurt starea de lucruri din această sferă ast
fel: astăzi se poate activa în sfera relaţiilor externe în baza teoriile
clasice pozitiviste în RI, ceea ce poate fi suficient. însă la nivel şti
inţei academice şi pentru participarea la conferinţe, dezbateri şi
simpozioane ştiinţifice solide, aşa ceva ar fi insuficient, iar fără a
cunoaşte tendinţele postpozitiviste în RI niciun specialist în relaţii
internaţionale nu va dispune de minimul de competenţă necesar.
Partea 3
Temele şi conceptele de bază în RI
Introducere
în acest capitol vom examina o serie de teme fundamentale, ce se
discută în RI din perspectiva unor paradigme diferite. Acest lucru
ne va permite să înţelegem în ce mod diferenţele de poziţii teoreti
ce iniţiale influenţează analiza politică, istorică şi socială în diver
sele orientări ale RI şi prin urmare, în jurul căror linii de forţă se
structurează principalele dezbateri ce se poartă în această ştiinţă.
Aşa cum am arătat mai devreme, principala axă a acestor dezba
teri ţine de polemica dintre realişti şi liberali şi, respectiv, aceştia
propun viziuni diametral opuse în raport cu chestiunile politicii
mondiale. Dezbaterile dintre realişti şi liberali constituiau până în-
tr-un anume moment conţinutul de bază al RI ca disciplină teore
tică. însă creşterea influenţei neomarxismului şi în special răspân
direa largă a abordărilor postpozitiviste au transformat substanţial
şi au făcut mai complex tabloul devenirii RI ca ştiinţă. Cu toate că
la nivelul politicii practice cele două abordări rămân în continuare
predominante, în domeniul teoriei politice ele nu mai sunt demult
privite ca suficiente şi cu atât mai puţin exhaustive.
în primul rând, realismul clasic a fost înlocuit practic pretutin
deni de către neorealism (abordarea structurală), iar liberalismul
clasic s-a transformat treptat în neoliberalism (transnaţionalism,
teoriile globalizării). în al doilea rând, marxismul şi neomarxismul
123
au influ en ţat p ostu latele ştiin ţifice teo retice în ca d ru l analizei re*
la ţiilo r in te rn aţio n ale în tr-o ase m e n e a m ă su ră , în cât d in punct de
vedere ştiin ţific acest asp ect n u m a i p oate fi ign o rat (cu m nu mai
poate fi ignorată, de p ild ă, ab o rd area lu m e -siste m al neomarxistu-
lu i W allerste in ). Şi, în sfârşit, în al treilea râ n d , valu l postmoder-
n is m u lu i s-a dovedit a fi atât de p u te rn ic, în cât a influenţat (în pro
p o rţii diferite) asupra tu tu ro r d o m e n iilo r cu n o a şte rii socio-umane
în societatea o ccid en tală (ia r p a rţial, şi în cea non-occidentală). De
aceea, n ic i o co nferin ţă, n ic i o d iscu ţie şi c h ia r n ic iu n m anual de RI
n u poate o coli o exam in are m in u ţio a să a acestui spectru de teorii
postpozitiviste, care trebuie luate în ca lc u l la an aliza oricăror pro
blem e, teme, subiecte concrete, ce sun t legate de câm pul ştiinţific
al R I.
în virtutea acestui fapt, vom p lasa tem ele cen trale pentru RI în
contextul teoretic al fiecărei p arad igm e exam inate mai sus. Desi
gur, asta doar în cazul când acestea sunt analizate în m od sistema
tic în contextul respectiv.
3.1. Puterea, elitele, decizia

3.1.1. Realismul: puterea aşa cum este ea
Premise
Să exam inăm în ce m o d cu m se p rezin tă chestiunea puterii, fun
dam entală pentru ştiinţa politică, în contextul diverselor paradig
m e ale R I. Să începem cu realism ul.
L a originea înţelegerii n aturii p u terii în versiun ea realismului se

află ideile p ărinţilo r fondatori ai g ân d irii p olitice m oderne Macha-
velli, Hobbes, G ro tiu s, B o d in . A ic i deosebit de im portantă este în
ţelegerea puterii politice ca expresie a voinţei raţionale a indivizibr
um ani de a-şi limita pornirile egoiste. Este vorba despre contractul
so cial ca răspuns la starea naturală („răzb o iu l tuturora împotriva
tuturora”). Statul este un p azn ic de noapte, care supraveghează pa
tim ile „n o ctu rn e ” ale ind ivizilo r, rolul de p azn ic fiindu-i atribuit
de către înşişi in d iv izii conştienţi de caracterul n ociv al realizării
fără co ntrol a p ro p riilo r dorinţe. A n u m e asta şi condiţionează fi
g u ra L ev iatan u lu i, a Statului reprezentat de către putere. Machia-
velli an alizează aceeaşi figură „din in te rio r”, d in punct de vedere
sub iectiv, ceea ce se m aterializează în conceptul de Principele.
124
Bodin descrie această realitate sub aspect juridic, definind suve

ranitatea ca pe o instanţă a dreptului suprem, deasupra căreia nu
există o altă instanţă legală, în stare să îi limiteze de jure (aspect
extrem de important) competenţele conducătorului. Toate cele trei
figuri Leviatanul-Principele-Suveranul, descriu o singură instan
ţă, ce reprezintă elementul de bază a înţelegerii contemporane a
politicii şi a statului în relaţia acestora cu indivizii şi societatea,
în triada respectivă Leviatanul accentuează faptul că este vorba
despre o instanţă pe care ulterior sociologul M. Weber o va numi
„singura ce dispune de dreptul la o violenţă legală”, adică despre
acea „divinitate creată de mâna omului”, căreia indivizii se anga
jează să i se supună necondiţionat (deoarece ei înşişi au creat-o).
Principele este dimensiunea subiectivă a puterii, care trebuie să fie
eficientă (altminteri o va pierde) şi se întemeiază pe o logică dife
rită decât cea a moralei individuale. Aici într-un fel „scopul scuză
mijloacele”. Conducătorul trebuie să fie eficient şi să atingă scopul
propus cu mijloacele ce îi stau la dispoziţie, altfel el nu va putea fi
conducător. Cu alte cuvinte, Leviatanul este întruchipat în primul
rând de către un conducător eficient. Atfel zis, arta conducerii ţine
de eficienţă, eficienţa este criteriul principal al conducerii. Anume
aceasta este funcţia structurală a „noului principe” Şi, în sfârşit,
din punct de vede juridic, deasupra Leviatanului-Principe nu exis
tă nicio instanţă juridică: acest principiu este exprimat prin suvera
nitate. Adică dreptul se constituie pornindu-se de la indivizi, care
creează prin intermediul contractului social Leviatanul, şi tot cu el
se şi încheie.
Acestea sunt premisele filosofice de înţelegere realistă a naturii
puterii.
,{ De aici decurge înţelegerea puterii în domeniul relaţiilor interna
ţionale. în acest domeniu interacţionează Principii-Leviatani, care
dispun de o putere nelimitată asupra propriilor cetăţeni (care i-au
şi creat pentru această putere), ei fiind obligaţi să fie înainte de toa
te eficienţi şi să îşi atingă scopurile, neexistând nicio instanţă legală
în stare să le impună de jure vreo linie de comportament.
De aici reiese principalul criteriu al puterii în accepţia realiştilor

în RI: raţiunea de stat, raison d ’Etat. Tot ceea ce face puterea tre
buie să pornească de la raţiunea de stat. Astfel, raţionalitatea este
prin definiţie o trăsătură caracteristică statului, anume ea fiind
125
întruchip ată în putere. O putere n ere zo n a b ilă într-o astfel de si»
tuaţie d evin e o an o m alie so cială . E a îşi va pierde sensul, deoarece
nu va putea să fie eficienţă şi să facă faţă sa rcin ilo r pe care le pune
com unitatea in d iv izilo r. A n u m e în asta co nstă una dintre trăsătu-
rile „n ou lu i p rin cip e ”; p o triv it lu i M a c h ia v e lli, în epoca modernă
puterea va ajunge în m o d o b lig ato riu în m â in ile celui mai eficient,
deoarece im p ortan ţa trad iţiei, a in e rţie i istorice şi a continuităţii
social-p olitice se deplasează treptat pe p lan u l doi.
în sec. X X studierea n atu rii p u te rii în societate în spiritul lui Ma

chiavelli a fost continuată de au tori p recu m V. Pareto, G. Moşea
şi R. M ichels. Astfel, V ilfre d o Pareto a in tro d u s în ştiinţa politică
perechea de noţiuni elită/m asă. D in p u n ctu l lui de vedere, elita re
prezintă un tip so cial-p sih o lo g ic aparte, care tinde neabătut, în-
tr-un m od „natural” spre putere. D u p ă Pareto, conceptul de elită
îi cuprinde nu doar pe cei care se află la putere, dar şi pe cei care
o râvnesc. D acă cei care râvn esc puterea n u sunt admişi în mediul
vechii elite, ei vor form a o co ntra-elită, capabilă în mod subiectiv
să conducă, dar care este înd ep ărtată de pârghiile de influenţă re
ale. în anumite circum stanţe co n tra-elita răstoarnă vechea elită şi
devine ea însăşi elită (lo vitu ri de stat, sch im b ări de dinastie, revo
luţiile sociale şi religioase etc.).
Puterea calificată/majoritatea necalificată

Utilizarea acestor p rin cip ii teoretice s-a transform at în cazul re
aliştilor în definirea puterii ca instanţă, calificată pentru a purta
răspunderea pentru p olitica externă, ad ică să reprezinte statul şi
întreaga societate în faţa altor state. în c ă A le x is Tocqueville afirma
că „politica externă trebuie să fie co nd u să departe de viaţa c o tid i
ană a m aselor”. Specialiştii am erican i în R I A lm o n d şi Lippman,

dezvoltând această temă, au elaborat p rin cip iu l care mai târziu a
p rim it denum irea de „co nsensul lu i A lm o n d -L ip p m a n ,89„care sus
ţine că opinia m ajorităţii (so cietăţii) în m are nu este stabilă, de
pinde de dispoziţie şi în cele d in u rm ă nu este raţională. A ce a s ta a
prim it denum irea de „teoria stării de sp irit”, m ood theory.
Majoritatea este analizată ca fiin d m asa de X-indivizi, a căror

competenţă în p olitica externă este egală cu zero.1
9
8
189 Almond G. rllie american people and foreign policy. NY: Praeger, 1950; Lippman W Essaysifl
Philosophy. NY; New American Library, 1956.
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A L E
Şi dimpotrivă, întreaga competenţă în sfera relaţiilor internaţio

nale este concentrată în elita politică, la cel mai înalt nivel al aces
teia, în persoana conducătorului însuşi sau a anturajului celui mai
apropiat acestuia. Potrivit lui Morgenthau şi Aron, un om politic
este acela care acţionează în interesele naţionale la fel cum ar fi
acţionat şi pentru propriile interese. Adică, el este reprezentantul
noii elitei, „noul principe”, capabil să se descurce eficient cu sarci
nile de ordin organizatoric şi logistic la o scară maxim posibilă, tot
astfel cum un om obişnuit se descurcă mai bine sau mai puţin bine
cu sarcini similare, dar la o scară mult mai modestă, obişnuită. Şi
aşa cum conducerea unei gospodării casnice, a unei firmei sau a
unei corporaţii mari necesită o dovadă permanentă a eficienţei
actului de conducere, tot astfel şi elitele politice în permanenţă
dau examene de apreciere a eficienţei lor. Şi asta în primul rând în
sfera politicii externe, deoarece anume din sfera externă, potrivit
realismului, emană pericolul permanent al războiului, adică ame
ninţarea la adresa suveranităţii Statului şi, prin urmare, la adresa
întregii societăţi.
Politica externă, adică adoptarea deciziilor în domeniul relaţiilor

internaţionale, este nu doar privilegiul elitelor, dar şi zona lor de
responsabilitate. Existenţa permanentă a unui pericol extern de
termină orice putere să îi facă faţă continuu, să asigure securitatea
cetăţenilor; în caz contrar, fie că zona lor de competenţă va trece
sub control extern (ocupare directă, stabilirea de relaţii de vasalita
te cu vecinii), fie că cetăţenii, nemaifiind mulţumiţi de activitatea
elitelor, îşi vor retrage încrederea şi vor încheia un nou „contract
social” (acest fenomen poate decurge legal în societăţile democrate
sau cu ajutorul revoltei - în societăţile autoritate şi totalitare).
Modelul unei elite a puterii calificate, ce se învecinează cu masa
necalificată şi incompetentă a indivizilor, reprezintă elemen-
tul-cheie al realiştilor în descrierea felului în care se constituie sis
temul de luare a deciziilor în domeniul relaţiilor internaţionale.
Decizia în realism
în cadrul acestei paradigme generale este formulată şi chestiunea
luării deciziilor în sfera relaţiilor internaţionale.
fe 0 teorie extinsă a acestei decizii este propusă şi de către realistul
REL AŢ I I L E I N T E R N A T I O N A L E
C a ri Schmitt, teoriile căruia au căpătat num ele de „decizionism”19^

de la latinescul „decisio” („decizie”). însăşi noţiunea de „suvera
nitate” este definită de către Schmitt prin interm ediul „deciziei”
Schmitt afirmă că „suveran este cel care ia decizii în situaţii extraor
dinare”191. Trimiterea la „situaţiile extraordinare”192 (Ernstfall) este
extrem de importantă, deoarece după Schm itt, natura puterii se
descoperă nu atunci când urmează nişte legi prestabilite, ci atunci
când este constrânsă să acţioneze în situaţii, ce nu sunt descrise şi
prevăzute de nici un fel de norme jurid ice, istorice şi culturale sau
atunci când aceste norme permit în egală m ăsură întreprinderea
unor paşi diametral opuşi (de exemplu, să încheie pace sau să în
ceapă un război). Acţiunile în „condiţii extraordinare” accentuea
ză ceea ce reprezintă elementul „nou” în figura „noului Principe"
a lui Machiavelli. Schmitt introduce această dim ensiune în însăşi
definiţia suveranităţii. Astfel, într-o condiţie critică conducătorul
este nevoit să acţioneze sprijinindu-se doar pe propria lume in
terioară, unde dreptul, istoria, calculul raţional, idealurile etice se
însumează în însuşi actul de luare a deciziilor. Schm itt arată că în
astfel de situaţii decizia poate fi influenţată de nişte factori carele
scapă unor cercetări de ordin ju rid ic a naturii puterii: atât deciziile
salvatoare, cât şi cele catastrofale pot fi la fel de legale din punct de
vedere juridic; prin urmare, natura acestor decizii trebuie căutată
în sfere mult mai profunde. Astfel, Schm itt se apropie de tema unei
ontologii aparte a guvernantului, adică a conducătorului, înzes
trat cu caracteristici existenţiale speciale (carism e). în procesul de
adoptare a deciziilor în sfera relaţiilor internaţionale raţionalitatea
este necesară, însă uneori ea este insuficientă.
De asemenea, Schmitt dezvoltă tema, accentuată de către M. We

ber, despre deosebirea dintre legalitate şi legitimitate. Legalitatea
- înseamnă corespunderea directă şi literală norm elor legale, adică
un criteriu strict definit. Legitim itatea presupune corespunderea
logicii procesului istoric şi aşteptărilor societăţii, fiind un criteriu
mai puţin strict. Astfel, la m odul teoretic decizia conducătorului
poate fi:
• legală şi legitimă (conducere legală eficientă);
i 90. !n limba germ ană este Entscheidungslehre

191. Schmitt C , "D e la originea ideii co n tem p o ran e de suveranitate până la lupta proletară ded»$
Moscova, E ditura « Nauka », 2 0 0 5 . . je
192. S ch m itt C. D ictatu ra. D e la începuturile ideii m o d e rn e de suveranitate până la lupta proletar
clasă. M o sco v a: N auka, 200 5 .
128
. legală şi n e le g itim ă (c o n d u c e r e le g a lă in e fic ie n tă );

I • ilegală şi le g itim ă (d ic ta tu r ă /r e v o lu ţ ie , ce re fle c tă p r o v o c ă rile
tim pului şi a s p ira ţiile m a s e lo r);
• .Ilegală şi n e le g itim ă (d ic ta tu r a /r e v o lu ţ ia , ce n u re fle c tă p r o v o
c ă rile tim p u lu i şi a s p ira ţiile m a s e lo r).
I Potrivit lu i S c h m itt, d e c iz ia în „ s itu a ţii e x tr a o r d in a r e ” este le g a tă ,
lîn p rim u l rân d , de legitimitate. T e o r e tic ie n ii o p u ş i a c e s tu ia , d e r e -
tgulă, pun accen tul p e le g a lita te .
f A lţi realişti a n a lize a ză p r o b le m a a d o p tă r ii d e c iz ie i î n t r - o c h e ie

m ult m ai teh n ică. A s tfe l, p o t r iv it lu i M o r g e n th a u , d e c iz ia în s fe ra
i relaţiilor in te rn a ţio n a le se a d o p tă d e c ă tre c o n d u c ă to r la fe l ca d e -
. cizia unui negustor: în m o d r a ţio n a l, p o r n in d d e la c o n ju n c tu r ă ,
^posibilităţi, resurse, c a lc u l, a p re c ie re a s itu a ţie i. M o r g e n th a u c o n s i-
l deră că există u n in te re s n a ţio n a l o b ie c tiv , c a re tr e b u ie s u p u s u n u i
calcul riguros, e x is tâ n d o m a n ie r ă r a ţio n a lă d e r e a liz a r e a a c e s tu i
interes prezent în m o d o b ie c tiv . J
H e n ri K issinger, re c u n o s c â n d c a p a c ită ţile r a ţio n a le d r e p t p r in c i

palele trăsături ale c o n d u c ă to r u lu i, re m a r c ă , d e a s e m e n e a , că „ u n
şef al statului este cel c a re e în s ta re să p ă tr u n d ă im e d ia t e s e n ţa
situaţiei”193. A ltfe l zis, la c o m p e te n ţe le c o n d u c ă to r u lu i se a d a u g ă
şi capacitatea de lu a re r a p id ă a d e c iz ie i - r a p id ita te a şi c a ra c te r u l
adecvat al a n a lize i, p r e c u m şi c a p a c ita te a d e a e la b o r a fo r m u lă r i
neîntârziate a u n o r m ă s u r i d e ră s p u n s .
In realism ul clasic p r e d o m in ă im a g in e a d e s p re P r in c ip e c a d e s p re
un p rin c ip iu ra ţio n a l, v o litiv , e fic ie n t şi c a lc u la t, c a p a b il să a s ig u re
de o m a n ie ră o p tim ă re a liz a r e a in te r e s e lo r n a ţio n a le . C o n d u c ă to
rul rep rezin tă p e rs o n ific a re a f u n c ţ ie i e c o n o m ic e şi o r g a n iz a to r ic e
a statului ca sistem u n ita r . R e a liş tii c la s ic i se lim ite a z ă la ac e st p r i n
cipiu, în te m e in d u -ş i fo r m u la d e b a z ă p e u r m ă t o r u l p r in c ip iu : în
relaţiile in te rn a ţio n a le c o n d u c ă to r u l s ta tu lu i ( P r in c ip e le ) = S ta tu l.
Această fo r m u lă în c e p e să fie c o r e c ta tă d e c ă tre n e o r e a liş tii. P o

trivit lu i K . W a ltz , lu a re a d e c iz ie i i se a tr ib u ie n u d o a r P r in c ip e
lui, ci d e p in d e şi d e s tr u c tu r a g e n e r a lă a r e la ţ iilo r d in t r e s ta te , ce
creează nişte c a d re , c a re lim it e a z ă s tr ic t d e c iz iile şi c h ia r a d e s e a le
determ ină. A s tfe l, s is te m e le in te r n a ţio n a le d e s p re c a re v o r b e ş te R .
A ron d e v in n u c le u l d e b a z ă a l p r o c e s u lu i d e c iz io n a l. î n a c e st c a z,
193. Kissinger H. A World Restored: Metternich, Castlereagh and the Problems of Peace, 1812-22. Bos
ton: Houghton Mifflin, 1957.
129
________R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E _
principiul raportului de forţe apare ca fiind cel m ai important în

contextul general al deciziilor luate de către conducător.
Graham Allison propune să se atragă atenţia asupra fenomenului

num it „inerţia instituţională”194 şi cercetează influenţa diverselor
instituţii - militare, de inform aţii, diplom atice, precum şi opinia
publică - asupra deciziilor luate de către conducător. In opinia rea
liştilor clasici, aceşti factori pot să schim be în m od substanţial şi $â
complice structura deciziilor adoptate de către Principe şi să limi
teze libertatea acestuia. Allison, la fel ca toţi realiştii, recunoaşte că
doar persoanele oficiale ale statului, îm puternicite să se ocupe de
politica externă, sunt actorii autentici în procesul de luare a unor
decizii cu caracter internaţional. In acelaşi timp, el evidenţiază ală
turi de „jucătorii seniori” {senior players ), care sunt reprezentaţi
de ministerele şi departamentele oficiale, şi pe „jucătorii juniori”
(junior players ), reprezentate de către o pinia publică, mijloacele de
comunicare în masă, structurile de lobby, parlamente. Totalitatea
influenţelor exercitate de aceste instituţii, potrivit lui Allison, este
în stare să denatureze substanţial logica autonomă a conducătoru
lui în procesul de elaborare şi realizare a p oliticii externe.
Autori precum R. Putnam, P. Eva n s şi E . Jackobson adaugă la re

lativizarea autonomiei conducătorului, afirm ată de către realismul
clasic, acea circumstanţă potrivit căreia, fiind independent de ori
ce instanţă în politica externă (prin cip iu l suveranităţii), Principele
depinde de cetăţenii săi în sfera p o liticii interne (principiul „con
tractului social”). Prin urm are, conchide acesta, anumite decizii de
politică externă pot fi adoptate de către conducător nu în baza unui
calcul raţional al intereselor naţionale, ci sub presiunea societăţii,
adică din raţiuni populiste. E i num esc acest fenomen „logica jocu
lui pe două nivele” sau „diplomaţia cu două tăişuri” (double-edged
diplomacy). Politica internă se dovedeşte a fi legată direct de cea
externă.
Fără a pune la îndoială abordările realiste de bază în chestiunea

adoptării deciziilor de către conducător în R I, autori precum R
Snyder, H . B ru ck şi B. Sapin195 înd eam n ă să se acorde o atenţie spo-
rită caracterului subiectiv al acestor d ecizii. Recunoscând faptul ca
„acţiu nile statului sunt acţiunile o am en ilo r în numele statului şi
194. Allison G. Essence of Decision. Boston: Little Brown, 1971.

195. Snyder R., Bruck H„ Sapin B. Foreign policy decision making. NY:TT«! Free Press,
130
rep rezen tând s ta tu l”, e i a ra tă c ă m u lte lu c r u r i d e p in d d e m a n ie r a

subiectivă de în ţe le g e re a s itu a ţie i, c a ra c te r is tic ă o a m e n ilo r i m p li
caţi în a c ţiu n e . L u a re a în c a lc u l a a s p e c tu lu i s u b ie c tiv d e a d o p ta
re a d e c iz iilo r şi a in flu e n ţ e i p e r m a n e n te a a lto r fa c to r i c o m p lic ă
sistemul d e a p re c ie re a a c tiv ită ţii p o litic e în fu n c ţ ie d e re z u lta te le
ei directe (o u tc o m e ). E i p riv e s c în tr e a g a s fe ră a p o litic ii e x te rn e
nu ca pe u n m o d e l „ p ro v o c a r e -ră s p u n s ”, c i ca u n p ro c e s p o litic ce
durează c o n tin u u .
Faptul că p e rc e p e re a s itu a ţie i d e c ă tre u n c o n d u c ă to r p o a te fi a tâ t

corectă, cât şi n u to c m a i a d e c v a tă este s u b lin ia t d e c ă tre R o b e r t
Jervis. A stfel, acelaşi e v e n im e n t p o litic p o a te fi c o n ş tie n tiz a t şi
apreciat în m o d d ife r it d e c ă tre o b s e r v a to ri d ife r iţi, p r in u r m a r e , şi
reacţiile acestora p o t fi d ife r ite . P e n tr u a c a ra c te r iz a a b a te rile P r i n
cipelui de la a lg o r itm u l s tr ic t r a ţio n a l, d e c o n ş tie n tiz a r e şi a c ţiu n e ,
Jervis in tro d u c e c o n c e p tu l d e „ p e r c e p ţie e ro n a tă ” („ m is p e r c e p ti-
on”), p re c u m şi in d e x u l c o re s p u n z ă to r.
l i n orice caz, în r e a lis m u l d in R I c o n d u c ă to r u l (P r in c ip e le ) este

yăzut în m a re ca a c to r p r in c ip a l, c a re a c ţio n e a z ă r a ţio n a l şi c a re
adoptă d e c iz ii în p o litic a e x te r n ă în fu n c ţ ie d e in te re s e le n a ţio n a le ,
dar în acelaşi tim p a s u p ra l u i p o a te fi e x e rc ita tă o in flu e n ţă s u b
stanţială d in p a rte a u n o r fa c to r i in s titu ţ io n a li, s o c ia li, p s ih o lo g ic i
şi existe n ţia li, acesta p u tâ n d fi in flu e n ţ a t şi d e c ă tre lin iile d e fo r ţă
ale s tru c tu rii in te r n a ţio n a le . 1
Suveranitatea în neorealism
i în a d o u a ju m ă ta te a sec. X X şi în m o d s p e c ia l la s fâ rş itu l aces
tuia, te o riile r e a liş tilo r a u fo s t s u p u s e u n o r g re le în c e rc ă r i, d e o a
rece procesele g lo b a liz ă r ii şi c re a re a u n o r s is te m e s u p ra n a ţio n a le ,
precu m şi cre ş te re a in flu e n ţ e i a c to r ilo r n o n g u v e r n a m e n ta li a s u p ra
rela ţiilo r in te r n a ţio n a le , a u a r u n c a t o u m b r ă d e în d o ia lă a s u p ra
conv in g e rii r e a liş tilo r d e s p re fa p tu l ă s ta te le a u fo s t, s u n t şi v o r fi
p rin c ip a lii s u b ie c ţi a i p o lit ic ii m o n d ia le . A c e a s tă n o u ă r e a lita te i- a
d e te rm in a t p e n e o r e a liş ti să p r e c iz e z e u n e le p r in c ip ii d e b a z ă a le
realiştilor, în p a r tic u la r , v iz iu n e a a s u p ra s u v e ra n ită ţii.
Astfel, S teven K ra s n e r a d e d ic a t c o n ţin u tu lu i c o n c e p tu lu i d e

„suveranitate” în c o n te x tu l in te r n a ţio n a l a c tu a l o lu c r a r e p r o g r a
m atică, ce p o a r tă u n tit lu e lo c v e n t: „ S u v e ra n ita te a : ip o c r iz ia o r -
131
R E L A Ţ I I L E I NTERNAŢI ONALE
g an izată”19*. K ra s n e r nu ren u n ţă la cre d in ţa caracteristică tuturor

re a liştilo r în alienabilitatea p r in c ip iu lu i suveranităţii, ce constituie
p iatra de tem elie a întreg ii p arad ig m e realiste. E l doar îndeamnă sâ
se recu n o ască clişeele, ră tă cirile şi lo c u rile trecute sub tăcere exis
tente în acest d o m en iu. A stfel, K r a s n e r evid en ţiază patru interpre
tări de b ază ale te rm e n u lu i de „suveran itate”:
1) suveranitatea co nsfinţită în d rep tu l intern aţion al şi care se epu

izează p rin recunoaşterea ju r id ic ă recip ro că dintre state în limitele
cla r definite ale g raniţelo r terito riale;
2) suveranitatea w estfaliană, care p resu pu n e excluderea unor

acto ri externi d in chestiu nea c o n tro lu lu i p o litic asupra anumitor
teritorii;
3) suveranitatea internă, ce d e te rm in ă organizarea formală a pu

terii politice din in te rio ru l Statului şi capacitatea autorităţilor pu
blice să controleze u nităţile ad m in istra tiv e ce corespund compe
tenţelor acestora;
4) suveranitatea interd ep en d entă, d efin ită ca posibilitatea reală a

statului de a controla p rocesele ce d ecu rg în afara limitelor sale
■ a d m in istra tiv e (o astfel de suveran itate n u are un statut juridic şi
■ p o litic d irect ) 197.
1 O asem enea extindere a te rm e n u lu i p e rm ite o descriere mai nu-

| anţată a tra n sfo rm ărilo r ce se p ro d u c în lu m ea contemporană.
? în p rim u l rând, cele p atru tip u ri de suveranitate pot fi caracteris-

I tice u n o r state într-o m ă su ră d iferită. T o cm a i de aceea globaliza-
■ rea, care provoacă în m o d evid e n t d esu veran izarea, se dovedeşte a
fi atât de n eu n ivo că. A n u m ite fo rm e ale suveranităţii sunt afectate
de către aceasta, altele - d elo c sau în tr-o m ăsu ră mult mai mici
A cest fapt în se am n ă că în fiecare ca z aparte este nevoie să se ana
lizeze în care an u m e d o m e n ii şi zo n e suveranitatea se restrânge şi
în care aceasta se p ăstrează sau c h ia r se co nso lid ează (în plus, este
n ecesar ca de fiecare dată să se p re cize ze despre ce fel de suvera
nitate este v orb a). D e exem p lu, în c a z u l U n iu n ii Europene, suve
ran itatea în sens w estfalian se restrân g e în m o d considerabil şi #
co n so lid e a ză in te rd e p en d e n ţa (cel d e-a p atru le a tip). însă primul
tip de su veran itate ră m â n e la n iv e l fo rm a l acelaşi, iar cel de-al trei'
196. Krasner S. Sovereignty: Organized Hypocrisy. Princeton: Princeton University Press, 1999.
197. Krasner S. O p . cit. P. 3 - 4 .
132
J
1 ]ea (în cazul majorităţii teritoriilor din Uniunea Europeană) creşte.

I t în procesul globalizării a lum ii non-occidentale tabloul este unul
Bmult mai complex.
1 Pornind de la o astfel de analiză, K rasn er conchide că în pofi

da succeselor globalizării şi a strategiilor transnaţionale, este încă
prematur să fie scos din calcul principiul suveranităţii. Krasner
I consideră că în anumite cazuri statele democratice puternice din
I Occident trebuie să ignore suveranitatea westfaliană şi să efectueze
intervenţii exacte. Acest lucru decurge din ameninţarea la adresa
statelor democratice pe care o reprezintă „statele slabe”, „weak sta -
\tes” (adică statele cu un nivel insuficient de suveranitate din a treia
categorie). Krasner enumeră aceste cazuri:
1) încălcarea libertăţilor religioase;
2) încălcarea drepturilor omului;
3) încălcarea drepturilor m in o r ită ţilo r ;
I 3) ameninţarea Ia adresa stabilităţii internaţionale.
0 astfel de abordare modifică în m o d s u b s t a n ţ ia l în ţe le g e r e a c l ă

i i sică a realiştilor despre s u v e r a n ita te c a v a lo a r e n o m in a lă a b s o lu tă
| şi determină introducerea g r a d a ţie i s u v e r a n ită ţilo r (Jo h n H o b s o n
numeşte asta „suveranitate g r a d u a lă ”).
3.1.2. Liberalismul: d e p ă ş i r e a f o r ţ e i
Premise
In liberalismul clasic avem d e a fa c e c u o s c h e m ă în tru c â tv a d i
ferită a înţelegerii structurii p u t e r ii şi a p r o c e s u lu i d e lu a r e a d e
ciziilor. Pornind de la o p t i m i s m u l u i a n t r o p o l o g i c a l lu i L o c k e ş i
Kant, societatea este concepută c a u n fe n o m e n c e p r o g r e s e a z ă în
permanenţă având un nivel d e d e m o c r a ţie a fla t în a s c e n s iu n e . î n
săşi puterea este văzută aici nu a tâ t ca o in s ta n ţă in e v ita b ilă , m e n ită
să elibereze omul de părţile în t u n e c a t e a le n a t u r i i lu i e g o is t e , a d ic ă
ceva raţional şi strict opus a s p e c te lo r n e r a ţio n a le a le o m u lu i, c i m a i
curând ca o instanţă in te r m e d ia t ă şi n u n e a p ă r a t n e c e s a r ă , c h e
mată doar să contribuie la d e z v o lta r e a in d iv iz ilo r . In d iv iz ii în c h e ie
între ei un contract social în s c o p u l p r o g r e s u lu i şi e d u c a ţie i - şi
asta nu pentru a evita ce poate fi m a i r ă u , c i î n t e n d i n ţ a d e a a t i n g e

ce este mai bun. Astfel, statul şi politica în în tr e g im e s u n t c h e m a te
133
să s e r v e a s c ă p r o c e s u lu i d e m o c r a t iz ă r ii şi, prin urmare, să se den»
c r a t iz e z e şi să se m o d e r n iz e z e co n tin u u .
F ig u r a c o n d u c ă t o r u lu i şi e lita p o litică în ansamblu sunt defini

te a ic i p r in u r m ă t o r u l p r in c ip iu de bază: iluminarea, precum ţi
c a p a cita te a şi d is p o n ib ilita te a de a-i ilu m in a pe alţii. în opinia li
b e ra lilo r, c o n d u c ă to r u l este e x p re sia tendinţei tuturor membrilor
s o c ie tă ţii sp re b in e le c o m u n . A n u m e p rin tendinţa spre acest bine
c o m u n este d e te rm in ă ra ţio n a lita te a p uterii. Principele nu este un
îm p ă t im it de p u tere eficie n t, ci u n m e n to r atent şi corect.
î n tim p ce re a liştii p u n a c ce n tu l pe n atura leviatanică (îngrozitoa

re) a S tatu lu i, lib e ra lii scot în p rim -p la n „contractul social”, adică
dependenţa puterii de societatea civilă.
Liberalismul poate fi cu acelaşi succes unul democratic, ce ar pre
su p u n e distribuţia p ro ce su lu i decizional către toţi membrii socie
tăţii (indivizii), dar şi elitar, adică un model ce afirmă necesitatea
atribuirii unui volum m a i mare de putere celor mai demni şi activi
oameni. Principiul inegalităţii economice, îmbinat cu egalitatea de
şanse, echilibrează cele două abordări liberale: la nivel teoretic ac
cesul la actul decizional poate fi oferit tuturora, însă vor fi înzestraţi
cu competenţele respective doar cei care se descurcă mai bine cu
luarea şi îndeplinirea celor mai raţionale decizii. Aici în calitate de
criteriu apare capacitatea antreprenorială (economică): cel care e
în stare să ia decizii corecte în afaceri, capătă bogăţie, demonstrând
în acelaşi timp că are dreptul să pretindă puterea şi să aparţină eli
tei. Acest lucru, la rândul său, permite înzestrarea individului şi cu
d rep tu ri p olitice, ad ică cu capacitatea de a lua decizii.
Liberalii clasici sunt în mare de acord cu realiştii clasici asupra

structurii politicii în epoca modernă şi, prin urmare, recunosc
importanţa şi semnificaţia statului naţional, însă conducătorul
este văzut aici, în primul rând, ca un iluminat care iluminează. Iar
Statul (Leviatanul) este văzut, cu precădere, ca unul de drept; su
veranitatea este tratată nu ca o valoare eternă şi absolută, dar c a un
fenomen provizoriu, justificat la o anumită etapă (modernizarea,
procesul educaţiei sociale şi culturale a cetăţenilor, constituirea şi
dezvoltarea structurilor societăţii civile), acesta fiind a b a n d o n a t
la etapa următoare (atunci când modernizarea va atinge p u n c tu l
final şi va deveni ireversibilă, iar libertatea va deveni o v a l o a r e f a '
134
L RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E ________
rădăcinată şi re c u n o s c u tă d e t o a tă l u m e a ) . T o c m a i d e a c e e a e lite le
sunt con c e p u te ca o e x p re s ie e x e m p la r ă a l i b e r t ă ţ i i , d e m o c r a ţ i e i şi
ilu m in ă rii.
L ib e ra lii re c u n o s c în c a lita te d e n o r m ă p e n t r u u n S ta t d o a r m o
delul d e m o c ra tic şi lib e r a l, în c a re e x is tă s e p a r a ţia p u t e r i l o r , o r g a n e
elective, lib e rta te a c u v â n t u lu i şi a c o n ş t iin ţ e i, e c o n o m ie d e p ia ţ ă
deschisă, d r e p tu r i c iv ile .
Spre d eo seb ire d e c o n c e p ţia r e a lis tă d e s p r e „ s ta t u l c a p a z n ic d e

noapte”, s a rc in a c ă r u ia e s te „s ă n u a d m i t ă c e e a c e e s te m a i r ă u ”,
liberalii în ze s tre a z ă S ta tu l c u u n r o l p o z i t i v - a c e s ta t r e b u ie să s e r
vească ilu m in ă r ii şi p r o g r e s u lu i s o c ie tă ţii. D e a ic i şi t e o r ia d e s p r e
„W ellfare State” sau „ E ta t - P r o v id e n c e ”. î n a c e s t c a z , r o lu l s ta tu lu i
este v ă zu t ca fiin d u n in s t r u m e n t a l m o d e r n i z ă r i i s o c ia le şi d e m o
cratizării. A s tfe l, d e m o c r a ţia n u e s te r e d u s ă la u n s is te m p o l i t i c c la r,
cristalizat d e fin itiv , c i e ste p r i v it ă c a a v â n d o r i z o n t u r i n e l i m i t a t e
de p e rfe c ţio n a re şi d e z v o lta r e . P r i n u r m a r e , s ta te le d e m o c r a t ic e se
află în tr-u n p roces d e tr a n s fo r m a r e c o n t in u ă , p e r f e c ţ io n â n d u - s e şi
c o n trib u in d la c o n s o lid a r e a s o c ie tă ţii c iv ile . E le în c e p să d is p a r ă
treptat d o a r a tu n c i c â n d s a r c in ile p r o p u s e s u n t r e a liz a t e , ia r s o c ie
tatea este în stare să se a u to o r g a n iz e z e în m o d p o z i t i v c o n s t r u c t iv
şi fără a ju to ru l a c e s tu ia . V
R ealiştii n u p u n în fa ţa s ta tu lu i a lte s c o p u r i d e c â t a s ig u r a r e a s e
curităţii şi p re v e n ire a c o n flic te lo r in te r n e . P e d e a ltă p a r te , e i n u îi
prezic acestuia d is p a r iţia . I
Individul calificat şi procesul decizional în liberalism

în procesul d e a n a liz ă a f e n o m e n u lu i p u t e r ii, r e a liş tii e v id e n ţ ia z ă
principiul r a ţio n a lită ţii a p u te r ii r e p r e z e n ta tiv e , ia r lib e r a lii - c a r a c
terul social, c o le c tiv a l a c e stei r a ţ io n a lit ă ţ i. î n a c c e p ţia r e a liş tilo r ,
om ul p o litic este v ă z u t c a o f iin ţ ă în t r u c â t v a m a i d e s ă v â r ş ită d e c â t
cetăţenii de râ n d : acesta este e x p re s ia c o n c e n tr a tă a r a ţ io n a lit ă ţ ii
şi eficienţei, m o tiv p e n tr u c a re d e c iz iile lu i s u n t lu a te şi r e a liz a t e la
un nivel ce depăşeşte c o m p e te n ţa c e tă ţe n ilo r s im p li. A i c i l i b e r a lii
aduc u rm ă to a re a o b ie c ţie : c o n d u c ă to r u l ( d in s o c ie tă ţile d e m o c r a
tice) nu este m a i m u lt d e c â t u n f u n c ţ io n a r a le s şi î m p u t e r n i c i t d e
către m a jo rita te , a n a lo g ic n u p r o p r ie t a r u lu i u n u i î n t r e p r in d e r i , c i
m anagerului acesteia. S o c ie ta te a se m iş c ă p e c a le a p r o g r e s u lu i şi d e
aceea alege p u te re a cea m a i5p ro g re s is tă , c a re la r â n d u l e i c o n t r ib u ie
135
la progresul societăţii însăşi. în acest proces, distanţa între elite şi

mase (chiar dacă doar la nivel teoretic) se reduce continuu. In locul
perechii elite/mase creşte în perm anenţă clasa mijlocie intermedi
ară, ce reprezintă etalonul cetăţeanului dintr-o societate democra
tică. Spre deosebire de mase, reprezentanţii clasei mijlocii su n t la
fel de num eroşi ca şi masa, dar, spre deosebire de aceasta, nu sunt
socialmente pasivi şi nu sunt lim itaţi de orizontul îngust al grijilor
cotidiene. într-un anume fel, exponenţii clasei de mijloc se asea
mănă cu elita, cu conducătorii, însă nu participă în mod nemijlocit
la luarea deciziilor din cauza lipsei unor împuterniciri speciale. In
opinia liberalilor, progresul social este legat de faptul că creşterea
proporţională a clasei de m ijloc în societate ocupă atât locul elitei,
cât şi al masei. Reprezentanţii clasei de m ijloc, în virtutea creşterii
nivelului de educaţie, a responsabilităţii, a conştiinţei individuale
şi politice, capătă un set de competenţe, ce erau în trecut apanajul
exclusiv al elitei. Prin urmare, aceştia nu doar sunt în stare să înţe
leagă şi să analizeze deciziile ce se iau în chestiuni de ordin interna
ţional, dar şi la necesitate, să le şi adopte în mod independent (de
exemplu, în cadrul unui referendum sau într-un alt mod).
Astfel, neoliberalii (James Rosenau) introduc conceptul de „in

divid iscusit” (skilfu.ll individual), pentru a sublinia că pe măsura
dezvoltării sociale şi a creşterii nivelului de educaţie, a garanţiilor
sociale şi modernizării societăţii, X-individului din şcoala realistă,
a cărui competenţă în sfera internaţională era egală cu zero, este
înlocuit de figura exponentului clasei de mijloc, care dispune de un
nivel mult mai înalt de competenţă în aceste chestiuni, iar întru
cât în absenţa unor funcţii concrete este dificil a se verifica nivelul
real al competenţei, Rosenau preferă să vorbească despre o „com
petenţă simbolică”, adică despre un interes crescând al societăţii
pentru chestiunile de politică externă, însoţit de discuţii largi ce se
desfăşoară în spaţiul public, în presă sau reţelele de socializare. Sta
bilitatea unor poziţii ce ţin de politica externă (procesele democra
tizării, liberalizării, globalizării) înlesneşte însuşirea constantelor
raţionale şi a unor normative clasice ale R I de către cetăţeni.
Conceptul de „individ iscusit” reprezintă o provocare la adresa

concepţiei realiste despre „consensul Almond-Lippman”. Lucrările
136
liberalilor în R I W ilh elm C a sp a ry 198 şi O. H o lsti199 sunt dedicate

criticii tezei, potrivit căreia m asa ar fi din start incompetentă în po
litica internaţională şi este uşo r manipulabilă. Creşterea influenţei
societăţii asupra d eciziilor ce se iau de către guverne în domeniul
relaţiilor internaţionale este analizată şi de către alţi liberali (Aldri-
ch, Sullivan, Borgida etc.200).
Extinderea procesului decizional asupra întregii societăţi încă n-a

căpălat o expresie finită, ce ar descrie toate mecanismele, proce
durile şi aspectele legale. Până în prezent n-au fost organizate încă
niciodată referendume pe chestiuni de politică externă. însă trep
tat apar alte forme: sondaje de opinie, care aduc la cunoştinţa auto
rităţilor punctul de vedere al tuturor păturilor sociale, mijloace de
comunicare interactive, reţelele de socializare. în societate creşte
pe diverse căi influenţa acelor cercuri, pe care G. Allison le include
în categoria de „jucătorii m in o ri”.
Transnaţionaliştii şi neoliberalii în R I avansează pe această direc

ţie şi mai departe şi, p orn ind de la avansarea proceselor globaliză-
rii, propun să se treacă la o paradigm ă normativă, în cadrul căreia
statele naţionale şi guvernele vor dispărea treptat, întreaga politică
mondială, practic, devenind una internă (relaţiile internaţionale ca
fenomen vor rămâne în trecut). Societate civilă va elim ina Levi
atanul şi Principele, diferenţele dintre elite şi mase se vor şterge
definitiv în clasa de m ijloc, care îi va absorbi atât pe unii, cât şi pe
alţii, iar suveranitatea îşi va pierde definitiv sensul, deoarece vor
dispărea graniţele dintre state şi chiar statele ca atare.
Liberalii privesc chestiunea puterii într-o perspectivă dinamică:

procesele de lărgire şi aprofundare a dem ocraţiei în lume conduc la
trecerea iniţiativei din competenţa Statului spre societate. Totoda
tă, liberalii nu doar constată acest proces şi îi descriu mecanismele,
ci şi îl înzestrează cu un conţinut valoric. Depăşirea statului repre
zintă acea fază a progresului şi dezvoltării, când roadele perioadei
Iluministe devin evidente. Leviatanul se pulverizează în acei atomi
individuali, care iniţial l-au şi instituit. Şi întrucât, spre deosebi-
198. Caspary W. R. The Mood Theoiy A Sludy of Public Opinion and Foreign Policy //American Politi-
cal Science Review, 1970.64. 536-547^M
199. Holsti Ole R. Public Opinion and Pofeign Policy; Challenges to the Almond-Lippmann Consen-
sus //International Studies Quartgrly. 36 {4). (Dccembei 1992). P, 439-466.
200. Aldrich John H., Sullivan John L„ Borgida E. Foreign Affairs and lssue Voting: Do Presiden-tial
Candidates ‘Waltz Bcfote a Blind Audience’? // American Political Science Review. 83 (1). (March 1989).
P. 123-141.
137
re d e re a liş ti, lib e r a lii c o n s id e ră ca natura omului este fie neutra
(a ce a sta s c h im b â n d u - s e în tr-o direcţie mai bună cu ajutorul pro.
g re ş u lu i şi e d u c a ţie i), fie b u n ă , revenirea competenţelor politice
d in s p re c o n d u c ă to r sp re întreaga societate (pe măsura ce aceas
ta se tra n s fo rm ă în tr-o cla să de m ijlo c omogenă) este un proces
ju stifica t şi le g itim . D a c ă în tre cu t doar conducătorul era suveran,
această su v e ran itate m a n ifestân d u -se , în primul rând, în domeniul
rela ţiilo r in te rn aţio n ale , a tu n ci în viitor suveran va fi fiecare cetă
ţean (la scară m o n d ia lă - de aici şi ideologia drepturilor omului),
toate relaţiile în spaţiul p lan etar urmând să devină în egală măsura
„interne”. A n u m e acest p roces este numit de către filosoful liberal
F. Fu ku y am a „sfârşitul isto rie i”.
Principalele d eo seb iri d i n t r e realişti şi liberali

în procesul de analiză a puterii şi a instanţelor de luare a decizi
ilor în relaţiile intern aţionale, deosebirile de bază dintre realişti şi
liberali se reduc la u rm ătoarele:
• realiştii consideră că adoptarea deciziilor în sfera politicii ex
terne este de com petenţa exclusivă a Principelui (elitei), în timp ce
liberalii consideră că influenţa societăţii civile asupra acestui pro
ces creşte în m od constant;
• realiştii sunt convinşi că statele naţionale (Leviatanul) vor exis
ta întotdeauna în virtutea naturii egoiste a oamenilor, în timp ce
liberalii cred că mai devreme sau mai târziu acestea vor dispărea şi
chiar deja dispar treptat;
• realiştii sunt convinşi că principiul suveranităţii reprezintă le
gea principală a politicii externe, situaţie ce se va păstra şi în vii
tor, în timp ce liberalii şi în special neoliberalii/transnaţionaliştii
sunt de părere că suveranitatea trebuie subordonată unor instanţe
supranaţioanale, capabile să ia decizii în cazurile când acţiunile
administraţiei naţionale încalcă grav drepturile populaţiei civile,
urmând ca în perspectivă principiul suveranităţii să fie anulat cu
desăvârşire.
Este de remarcat faptul că aceste contradicţii între realişti şi li
berali în chestiunea puterii şi cea a deciziilor în relaţiile internaţi
onale, se manifestă la etape diferite în mod diferit. In sec. XX sta
tele naţionale au coexistat cu tentativele de creare a unor structuri
supranaţionale - Liga Naţiunilor, ONU. Şi de fiece dată cei mai
activi în promovarea acestor structuri supranaţionale erau anume
liberalii, în tim p ce realiştii îşi manifestau in permanenţă sceptici*-
13 8
jnpl După 1989 şi după căderea lagărului socialist, globalizarea a

ţuft turaţii maxime, iar procesul de transnaţionalizarea a început
săjfuncţioneze cu noi forţe. Această situaţie le-a oferit liberalilor şi
Bfcliberalilor un nou set de argumente în favoarea materializării
Speranţelor de trecere spre o societate globală, fiindu-le acestora un
fiou sistem de fapte şi precedente. însă, cu toate că circumstanţele
îfe schimbă în mod substanţial, paradigmele de bază ale realiştilor
şi liberalilor rămân în mare aceleaşi: primii înclină spre pesimism
îţi preferă să transmită deciziile politice unor elite calificate (acestea
fcnstituindu se de o manieră destul de democratică) la nivel naţi-
Ipnal, în timp ce ceilalţi, în orice circumstanţe, mizează pe progres
1 pe perfecţionarea societăţii civile, tinzând să distribuie puterea
k\ centrul de luare a deciziilor la nivele cât mai inferioare - până la
iecare individ în parte.
3.1.3. Şcoala en g leză: so cia liza rea Principelui
Clubul conducătorilor
I Şcoala engleză în RI ocupă o poziţie intermediară între realişti şi
[liberali în cadrul acestei discipline, dar în acelaşi timp, atenţia deo
sebită acordate dimensiunii sociologice în relaţiilor internaţionale
fo apropie pe de o parte de marxişti, iar pe de altă parte, de teoriile
postpozitiviste (teoria critică ,şi sociologia istorică s-au dezvoltat
în cadrul Şcolii engleze). Tocmai de aceea ea este prezentată ca o
orientare aparte în cadrul clasificării şcolilor şi abordărilor în RI.
Principala teză a reprezentanţilor Şcolii engleze constă în faptul

că statele se conduc în relaţiile dintre ele de un anumit cod, de
nişte reguli speciale, ce nu le limitează suveranitatea (în asta con
stă asemănarea cu realiştii), dar în acelaşi timp le determină să se
conformeze unor standarde şupranaţionale (aici ei se apropie de
liberali)201. La nivel interstatal statele repetă procesele de socializa
re, ce se desfăşoară la nivelul societăţilor. Prin urmare, caracterul
individual este conjugat aici cu cel colectiv. Insă deosebirea constă
în faptul că urmează a fi socializaţi nişte subiecţi calitativ noi, de
alte proporţii, cu un alt conţinut şi cu o altă „geometrie”.
Interacţiunea dintre state poate fi privită ca interacţiune în

tre Principi (elite politice) în contextul unui anume grup social.
Această situaţie presupune atât autonomia, cât şi necesitatea de a
201. Wight M. Systems of States. London: Leicester University Press, 1977.
139
ţine cont de anumite modele de comportament, ce se fonneizi
procesul interacţiunii, iar nu sunt stabilite odată şi pentrototdJ
na. Metafora grupului social, aplicată statelor, permite cream
scheme de funcţionare a acestora în raporturile dintre de.
Principe este liber să îşi realizeze interesele prin orice nnjbar*
fiind limitat doar de libertatea celuilalt. Insă aşa cum sorieţ^
(in accepţia sociologilor) nu se reduce în exclusivitate la îa&Mtţi
unor indivizi, care îşi realizează interesele private, ci se
prin existenţa unui set de reguli împărtăşite de către toţi maur
ei, la fel şi statele în relaţiile dintre ele stabilesc un cadru tfno?
social, unul flexibil, dar mereu prezent. Acest aspect poate fi ex
primat atât prin sistemul dreptului internaţional (ca de ererc.'._
în Jus Publicum Europeum), prin convenţiile internaţionale, ta
grese, acorduri etc., cât şi prin înţelegeri informale şi chiar pnr
prevederi secrete ale unor acorduri bilaterale sau multilaterale.
O astfel de viziune asupra Principelui, ce se prezintă ca o a

tonimie a Statului, determină şi comportamentul elitelor post
Elitele se dovedesc a fi nu doar etajul superior al stătutei ixaîx*-
nal, ci şi participanţi a unui club internaţional mult mai lărgind
sdb aspect nominal totalmente independenţi în raport cu fars
externi (suverani), aceştia, totuşi sunt implicaţi în procesul foc
alizării internaţionale, fiind participanţi la misiunile diplomat
congrese, negocieri etc.
Decizia si prestigiul
în Şcoala engleză din R IV iziun ea asupra societăţii m ooduk u
societate a statelor se reflectă asupra analizei procedurilor <k a n
a deciziilor în sfera relaţiilor internaţionale. A ici această orie&n
ocupă din nou o poziţie de m ijloc între realismul clasic şifiberite-
muJ clasic. Spre deosebire de liberali, reprezentanţii Şcolii
Serefuză cetăţenilor de rând competenţa în sfera relaţiilor oUerar
ţicmale, aici ei fiind de acord cu realiştii, că in aceasta steri
de lor nu se răsfrâng în niciun feL Dar, spre deosebire de nohş^
aceştia afirmă că deciziile respective se adoptă nu doar m w fe i
d e m io a r e a intereselor naţionale şi a resurselor corespunda
pe fundalul conjuncturii internaţionale şi a echilibrului de
b p k » , e x is ă reguli de co m p orU m ent nescrise, de care se coate
0 f t e f i ehtete lo r în sfera internaţională, ce reclamă de ia
tta respectarea unor anum ite standarde - în chestiunile cc
140
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E ________
rlb oi, negocieri, rezolvarea unor conflicte teritoriale etc. Aceste

sşndarde nu sunt strict obligatorii şi nu formează instanţe supra-
njţionale. Totuşi acestea nu exclud contradicţiile şi conflictele. în
pfccesul de adoptare a unor decizii cardinale (ce ţin de război sau
pice, formarea sau destrămarea unei alianţe), standardele respec-
tile sunt luate în calcul de cele mai multe ori de către acele state, ce
pletind la un loc demn printre celelalte state202.
^ftceste limite de conduită, respectate în procesul de luare a decizi

ilor, sunt legate de fenomenul sociologic al „prestigiului”. Factorul
„Irestigiului” nu se măsoară în echivalent material, nici nu este
reglementat prin norme juridice. El are o altă natură şi trebuie luat
în calcul în cazul abordării sociologice în studierea comportamen
tului grupurilor sociale. în diferite grupuri sociale criteriile presti
giului sunt evaluate în mod diferit. în relaţiile interstatale aceste
clterii, de regulă, ţin cont de nivelul legitimităţii/legalităţii condu
ctorilor, de atitudinea armatelor faţă de combatanţi şi populaţia
plşnică în timpul acţiunilor militare, de respectarea acordurilor şi
opligaţiilor faţă de aliaţi etc. Necesitatea respectării unor astfel de
rfculi ale prestigiului nu poate servi drept limitare directă a unor
său altor decizii - aici principiul suveranităţii se păstrează în totali
tate. Cu toate acestea, de cele mai. multe ori, logica socializării de-
tţrnină respectarea acestor reguli, sub ameninţarea ostracismului
social în faţa altor membri ai comunităţii de state.
3.1.4. Marxismul: dominaţia capitalului

Premise
^marxismul priveşte problema puterii de o manieră cu totul spe-
clică. Pe de o parte, Marx, urmându-1 pe Hegel, acordă problemei
dllecticii statului o atenţia deosebită, iar pe de altă parte, tratează
Structura relaţiilor de putere prin prisma relaţiilor de clasă, fapt
c l distinge abordarea lui de majoritatea teoriilor politice burghe
zi - atât realiste, cât şi liberale,]cu toate că pot fi găsite şi anumite
^valele cu liberalismul.
B l a r x priveşte structura politică a societăţii ca pe un proces, pro-
g*s şi dezvoltare. Această credinţă în progres este împărtăşită atât
dl comunişti, cât şi de liberalii. Şi unii, şi alţii sunt convinşi că
ţilptat are loc dezvoltarea socială, ce comportă creşterea nivelului
H., Watson A. (eds.), The Expansion of International Society. Oxford: Clarendon Press, 1984.
141
V
conştiinţei ştiinţifice a eficienţei tehnologice si perfecţionării

ale. Aţat marx.ştu, cat şi liberalii consideră că natura omului
neutra sau pozitivă şi că sub influenţa societăţii aceasta poate fi
schimbată în bine. Anume prin asta se deosebesc aceştia de realişti,
care sunt convinşi că omul este mai curând rău, decât bun, şi căîn
orice circumstanţe este necesară o instanţă ce i-ar limita libertatea.
Prin urmare, progresul întotdeauna este ceva relativ, parţial, rever
sibil şi nu este garantat în mod automat d e c ă tr e p ro c e s u l istoric.
La rândul lor, între liberali şi m a r x i ş t i d e o s e b ir e a d e principiu
constă în modul în care interpretează c e le d o u ă ta b e re progresul
şi cum privesc scopul final al acestuia. L i b e r a l i i s u n t convinşi că
societatea egalităţii şanselor cu o c la s ă d e m i j l o c p re d o m in a n tă ,
cu relaţii de piaţă, cu instituţii şi l i b e r t ă ţ i d e m o c r a tic e , rep rezin
tă culmea dezvoltării istorice şi un d e s t in u n iv e r s a l. O c c id e n tu l a
parcurs această cale primul, iar c e le la lt e s o c ie tă ţi î l v o r u rm a în
această direcţie. „Libertatea este m a i b u n ă d e c â t lip s a lib ertăţii;
progresul - mai bun decât înapoierea; o r g a n iz a r e a e fic ie n tă a pro
ducţiei — mai reuşită decât una i n e f i c i e n t ă şi c o s tis ito a r e ; prospe
ritatea şi bogăţia sunt preferabile m i z e r i e i şi s ă r ă c ie i” - considera
liberalii, construindu-şi pe aceste p r i n c i p i i t e o r iile . î n c a d ru l R I
ele se răsfrâng asupra principiului d i s t r i b u ţ i e i p u t e r i i în favoarea
societăţii civile şi al globalizării u m a n i t ă ţ i i c a p u n c t c u lm in a n t al
procesului istoric. Un astfel de „sfârşit a l i s t o r ie i îl p r e v e d e a filo
soful liberal hegelian A. Kojev. Mai t â r z i u a c e s ta a fo s t d e s c ris de
către F. Fukuyama203.
P e d e o p a r te , m a r x i ş t i i c a d d e a c o r d a s u p r a u n e i a s tfe l d e v iz iu n i
a s u p ra is to r ie i şi c u c a r a c t e r u l is t o r i c p r e d e t e r m i n a t a l c a p ita lis
m u lu i şi a l g lo b a liz ă r ii b u r g h e z e ( î n c a lit a t e d e c u l m e a d e z v o ltă r ii
is to ric e a s is te m u lu i c a p ita lis t m o n d i a l — L e n i n n u m e a a c e st p r o
ces „ im p e r ia lis m ” ), i a r p e d e a ltă p a r t e , e i c o n s id e r ă că m o d e lu l
c a p ita lis t n u r e p r e z in tă s o c ie ta te a l i b e r t ă ţ i i şi a d e m o c r a ţ ie i, ci că
aceasta, în r e a lita te , tr a n s fe r ă to a te t i p u r i l e a n t e r i o a r e d e in e g a
lita te şi d e d o m in a r e a e lit e lo r a s u p r a m a s e lo r în s fe r a r e la ţiilo r
e c o n o m ic e (a n u m e în a s ta c o n s tă e s e n ţa t e o r ie i d e c la s ă )204. P rin
u rm a re , m a r x iş tii n e a g ă în s ă ş i id e e a „ c la s e i d e m i j l o c ” a r ă t â n d că
d e zv o lta re a c a p ita lis m u lu i n u în l ă t u r ă c o n t r a d i c ţ i i l e d e c la s ă în tr e
g | f e ^ 2: ,tUlons' | itran*e casc of mutual n eg lect H MMcnnium,

RE L AŢI I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
c a p ita liş ti şi p r o l e t a r i a t , c i d o a r le a c u t iz e a z ă . C la s a d e m i jlo c , m ic a

b u rg h e z ie n u r e p r e z in t ă c e v a a u t o n o m , f i i n d v o r b a d o a r d e u n s tr a t
social a r t if ic ia l, c e u r m e a z ă a fi d e s t r ă m a t : o p a r t e v a fi in te g r a tă
în clasa c a p ita lis tă , i a r c e a la lt ă v a fi a r u n c a t ă î n z o n a s o c ia lă i n
fe rio a ră , în c a te g o r ia p r o l e t a r i a t u lu i. î n c o n d i ţ i i l e c a p it a lis m u lu i
e g a lita te a ş a n s e lo r p r o d u c e in e g a l i t a t e s o c ia lă , p r i n u r m a r e , a v e m
de a fa c e c u o s o c ie ta te i n e c h i t a b i l ă . D e a ic i d e c u r g e u r m ă t o a r e
d e o s e b ire d i n t r e m a r x i ş t i şi li b e r a l i : p o t r i v i t m a r x i ş t i l o r , s is te m u l
m o n d ia l c a p ita lis t n u r e p r e z in t ă u l t i m u l , c i p e n u l t i m u l c u v â n t în
is to ria d e z v o lt ă r ii s o c ia le , a d ic ă o f a z ă d ia le c t ic ă a u n u i t ip d e o r â n
d u ire , c a re t r e b u ie d e p ă ş it ă şi r e s p in s ă p r i n i n t e r m e d i u l u n e i s e rii
de r e v o lu ţii s o c ia lis te şi p r i n c o n s t r u c ţ i a u n e i s o c ie tă ţi c o m u n is te ,
în s o c ia lis m c la s e le se v o r s c h im b a c u l o c u r ile : p r o l e t a r i a t u l v a n i
m ic i b u r g h e z ia şi v a fa c e p r o l e t a r ă î n t r e a g a s o c ie ta te . A t i t u d i n e a
fa ţă d e p r o p r ie t a t e şi fa ţă d e p r o d u c ţ i e se v a s c h im b a r a d ic a l, v a
p r e d o m in a e g a lita te a r e a lă , i a r d r e p t a t e a v a t r i u m f a .
A s tfe l, p o t r i v i t lu i M a r x , p r o g r e s u l e s te o n o ţ i u n e d ia le c t ic ă şi
c o n tr a d ic to r ie , p e p a r c u r s u l a c e s t u ia f i i n d i n e v i t a b i l ă r e v o lu ţ ia a n
tic a p ita lis tă m o n d i a l ă , c a r e v a ş i d e v e n i „ s fâ r ş itu l is t o r i e i ”. N u c a p i
ta lis m u l g lo b a l, c i c o m u n i s m u l p r o l e t a r m o n d i a l r e p r e z in t ă p e n t r u
m a r x iş ti s c o p u l p r o c e s u lu i is to r ic .
A s tfe l, m a r x i s m u l şi n e o m a r x is m u l d i n R I tr a t e a z ă p u te r e a , p r e
c u m şi S ta tu l, e lite le , s t r u c t u r a d e a d o p t a r e a d e c i z i i l o r î n r e la ţ iile
in te r n a ţio n a le d e o m a n i e r ă d e s t u l d e o r i g i n a l ă , u n a r a d ic a l d i f e r i t ă
a tâ t în r a p o r t a tâ t c u r e a lis m u l, c â t şi c u l i b e r a l i s m u l d i n R I .
Capitalul ca subiect al dominaţiei mondiale

în c o n f o r m it a t e c u t e o r ia d e c la s ă , î n c a d r u l a n a liz e i s o c ie tă ţii şi a
s is te m u lu i e i p o l i t i c , m a r x i ş t i i f o r m u l e a z ă u r m ă t o a r e a c h e s tiu n e d e
p r in c ip iu : c ă re i f o r m a ţ i u n i î i a p a r ţ i n e s o c ie ta te a s t u d ia t ă ( p r e c a p i-
ta lis tă , c a p ita lis tă , s o c ia lis t ă ) , a d ic ă , în c e m o d se s t r u c t u r e a z ă în
c a d ru l a c e s te ia a t i t u d i n e a fa ţ ă d e m i j l o a c e le d e p r o d u c ţ i e . î n e p o
ca m o d e r n ă m a j o r i t a t e a s o c i e t ă ţ i l o r s u n t fie c a p it a lis t e ( î n p r i m u l
râ n d , ţă r ile d in O c c i d e n t ) , fie se a flă î n t r - o d e p e n d e n ţ ă c o lo n ia lă
sau s e m ic o lo n ia lă fa ţă d e ţ ă r i l e c a p it a lis t e a le O c c i d e n t u l u i . P o t r iv i t
lu i M a r x , n a t u r a c a p i t a l u l u i e s te u n a i n t e r n a ţ i o n a l ă , i a r b u r g h e z i a
n a ţio n a lă r e p r e z in t ă d o a r u n s e g m e n t a l b u r g h e z i e i m o n d i a l e . P e
acest p r in c ip iu se î n t e m e i a t ă in t e r p r e t a r e a m a r x i s t ă a g lo b a l i z ă r i i :
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ i n x ,
sistemul burghez, fiind unul internaţional, tinde să devină unul c

atare în sensul deplin al cuvântului205. în esenţa sa capitalismul^
fost întotdeauna unul global, prin urmare, globalizarea este conse
cinţa logică ce decurge din însăşi esenţa capitalului206.
De aceea marxiştii în RI, ca şi liberalii, afirmă că Statele naţio

nale nu sunt unităţi suverane în raporturile dintre ele (principiul
asupra căruia insistă realiştii), ci reprezintă un sistem („lumea-sis-
tem” la neomarxistul E. Wallerstein207). Singurul P r i n c i p e a d e v ă ra t
şi Leviatanul autentic este burghezia m o n d i a l ă , hegem onul global.
Numai capitalul este considerat drept adevărat suveran , unul mon
dial şi internaţional. Burghezia naţională poate co n cu ra cu bur
ghezia naţională a altui Stat la fel cum co n c u re a ză între ele firmele
şi monopolurile, dar în toate cazurile ele su n t unite p rin aparte
nenţa la o clasă comună. Prin urmare, în rap o rt cu proletariatul
şi, în special, în raport cu revoluţia proletară m o n d ială, toate re
gimurile burgheze vor avea o poziţie solidară, ajutând u-se în mod
reciproc să strivească duşmanul de clasă co m u n . D e aici rezultă
următoarea concluzie: guvernele naţionale, c u toate competenţele
lor, nu reprezintă o ultimă instanţă în adoptarea d eciziilor, deoa
rece în definitiv totul va hotărî capitalul m o n d ial şi interesele lui
globale (şi nu cele naţionale!).
O astfel de schem ă exam inează câm p ul relaţiilo r internaţionale ca
pe o zonă a conflictului de clasă: la un pol al acestui co nflict se află
elita transnaţională capitalistă, la celălalt — ‘m asele proletare in
ternaţionale. Privită din perspectiva de clasă, d ivizarea societăţilor
în State este o realitate convenţională, care ascunde unitatea im
periului m ondial al Capitalului, care este în su şi suveranul global,
„prinţul acestei lum i”. A n u m e el conduce popoarele şi societăţile,
reprezentând subiectul istoriei. Aceasta e cheia în care neom arxiş-
tii interpretează globalizarea, considerând-o, la fel ca şi liberalii din
R I, ca fiind inevitabilă şi condiţionată de întreaga logică a istoriei.
Insă dacă liberalii văd într-un astfel de sistem dem ocratic planetar
culmea binelui, atunci m arxiştii, dim potrivă, o percep ca pe un tri
um f al răului.
Potrivit marxiştilor, capitalul şi exploatarea economică a omului

205. Baran P.A. The Political Economy of Growth. 11armeniJsworth: penguin, 1957.
206. Amin S. Mondialisation, comprehendre pour agir. Paris, 2002. ^'*^
207 Wallcstein E. Analiza hunii-sistem: Introducere. Moscova: Casa editorială «Teritoria k .
^2006. “UuUşego»,
de către o m re p re z in tă ră u l a b s o lu t, p r in u r m a re , u n iv e rs a liz a re a
o râ n d u irii c a p ita lis te p e în tr e g u l s p a ţiu al p la n e te i c o n s titu ie e x
presia lu i cea m a i c o m p le tă şi d e fin itiv ă . P rin c ip e le -C a p ita l c o n d u
ce lum ea, ia r c o n ş tie n tiz a re a acestei r e a lită ţi, a lă tu r i de a p rec ie re a
m orală (n e g a tiv ă ) a acestei c irc u m s ta n ţe , c o n s titu ie în c e p u tu l a n a
lizei m arxis te .
D acă e să fo r m u lă m a ic i în tr e b a re a a s u p ra fa p tu lu i c in e este su

biectul d e c izie i p o litic e în r e la ţiile in te r n a ţio n a le , m a r x iş tii a r răs
punde: însuşi s is te m u l c a p ita lis t în e x p re s ia lu i is to ric ă , a d ic ă d ia
lectica is to rie i so c ia le a o m e n ir ii. P o litic ie n ii b u rg h e z i, g u v e rn u l,
fu n c ţio n a rii şi e lita n u fac a ltc e v a d e c â t să fo rm u le z e lo g ic a m a
gistrală a c a p ita lu lu i g lo b a l — n u .contează d acă aceştia re a liz e a z ă
respectiva stare de fa p tu l sau n u . T o c m a i de aceea, c ritic a m a rx is tă
este în d re p ta tă n u a tâ t îm p o tr iv a g u v e rn u lu i sau s is te m u lu i p o litic ,
cât îm p o triv a e sen ţei e c o n o m ic e şi s o c ia l-is to ric e a c a p ita lis m u lu i.
D e aici şi p rin c ip a la te ză a lu i M a r x : b a z a e c o n o m ic ă (a d ic ă re la ţia
d in tre d e zv o lta re a fo r ţe lo r d e p ro d u c ţie şi r e la ţiile de p r o d u c ţie )
este în to ta lita te d e te r m in a n tă 'p e n tr u s u p ra s tru c tu ră (s is te m e le
politice şi s o c ia le). L e g ile fu n d a m e n ta le ale c a p ita lis m u lu i s u n t m a i
im p o rta n te decât le g ile u n u i sau a ltu i S tat, p re c u m şi de c â t d e c iz i
ile u n o r c o n d u c ă to ri. Ia tă de ce a n a liz a d e clasă tre b u ie să e x a m i
neze în tâ i de to a te b a za , u r m â n d ca p e te m e iu l acestei c e rc e tă ri să
fo rm u le ze a p re c ie ri c u p r iv ir e la aspe c te le p u r p o litic e .
H o tă râ re a de b a z ă p e c a re o a d o p tă C a p ita lu l m o n d ia l c o n s tă în
păstrarea şi c o n s o lid a re a p r o p r ie i d o m in a ţii, în s p o rire a p r o p r ie i
p u teri, în m e n ţin e re a sub c o n tr o l a p r o le ta ria tu lu i m o n d ia l şi în
preve n ire a p ro c e s e lo r re v o lu ţio n a re în to a te s o c ie tă ţile (d e z v o lta te ,
în curs de d e z v o lta re şi cele slab d e z v o lta te ). G lo b a liz a re a r e p re
zintă u n proces ca re face e v id e n tă şi e x p lic ită n a tu ra in te r n a ţio n a lă
(tra n s n a ţio n a lă ) a c a p ita lis m u lu i208. M a r x iş t ii d in R I a r p u te a c ă d e a
de acord cu te za , p o tr iv itc ă r e ia „ d e m o c r a ţiile n u lu p tă în tr e ele”, în
schim b d e m o c ra ţiile lu p tă îm p o tr iv a p r o le ta ria tu lu i.
Decizia cu privire la Revoluţie

Aşa c u m p u te re a a re o e s e n ţă d e clasă, ia r m a r x iş tii c o n s id e ră
că există n u m a i d o u ă clase (b u r g h e z ia şi p r o le ta r ia tu l) , s -a r p u te a
vorbi despre d o u ă tio u r ţ d e p u te re — p u te re a c a p ita lu lu i şi p u te -
208. Baran P The Political F.con«iy of NeoColoniaiism. London; Heinemann, 1975.
M5
rea m uncii. Puterea capitalului constituie întotdeauna o dictatură
deoarece sistem ul de exploatarea econom ică a celor slabi de către
cei puternici este prin natura lui un dictat şi o uzurpare, oricare ar
fi norm ele de drept prin care se încearcă tăinuirea acestei realităţi.
M arxiştii nu recunosc legalitatea capitalismului, prin urmare ei nu
consideră ca fiind justificat dreptul burghez. Capitalismul este in
evitabil sub aspect istoric, însă această realitate nu îl justifică. Este
vorba doar despre un m om ent necesar al răului istoric — o teză,
care trebuie depăşită şi eliminată. Potrivit m arx iştilo r, dominaţia
capitalului global asigură puterea unor c o n d u c ă t o r i b u rg h e z i con
creţi prin intermediul implementării u n o r n o r m e j u r i d i c e burghe
ze: astfel, capitalul îşi elaborează iniţial p r o p r i u l s is te m de drept,
după care îşi justifică existenţa prin i n t e r m e d i u l a c e s tu ia . M a rx iş tii
văd în spatele dreptului burghez doar s a m a v o ln ic ie şi dictatură.
De aceea pentru un marxist consecvent n i c i o p r e v e d e r e a d re p
tului burghez, nici o decizie a unui g u v e r n b u r g h e z n u este legi
timă (dacă e să facem uz de noţiunea l u i M . W e b e r ) . Principele
guvernează doar cu ajutorul forţei, dar f a p t u l c ă a c e a s tă fo rţă are
întâi de toate expresie economică, drapată c u u n s is te m d e legi, nu
schimbă în esenţă nimic. în opinia m a r x i ş t i l o r , regimul b u rg h e z
nu are nicio bază morală şi trebuie să fie r ă s t u r n a t . A s tfe l ia naştere
teoria Revoluţiei.
A l ă t u r i d e c la s a b u r g h e z ă e x is t ă c la s a p r o le t a r ă . U l t i m a se află
î n t r - o p o z i ţ i e i n f e r i o a r ă , în s ă a n u m e e a c r e e a z ă b a z a m a te r ia lă a
s o c ie tă ţii, p r i n u r m a r e a c e a s tă c la s ă , f i i n d u n a s ă ra c ă , g e n e re a z ă
b o g ă ţie şi fa c e c a b o g a ţ ii să fie b o g a ţ i. î n t r - u n S ta t b u r g h e z to a
te le g ile s u n t e la b o r a t e î n in t e r e s u l c a p i t a l u l u i , m o t i v p e n t r u care
p r o le t a r ia t u l tr ă ie ş t e î n c o n d i ţ i i d e î n s t r ă i n a r e şi d e tr a n s fo r m a re
în o b ie c t. E s te n e g a tă în s ă ş i e x is t e n ţa p r o l e t a r i a t u lu i, u m a n u l se
e g a le a z ă c u m e c a n ic u l în s c o p u l o b ţ i n e r i i p r o f i t u l u i . M a r x is m u l
p r o p u n e n u c o n f o r m a r e a c u a c e a s tă s ta r e d e fa p t, c i c o n ş tie n tiz â n -
d u - i e s e n ţa , să se ia d e c iz ia d e b a z ă — c e c u p r i v ir e la R e v o lu ţie .
C ă p ă tâ n d c o n ş tiin ţa d e c la s ă , a d ic ă p e r c e p â n d u - s e c a o fo r ţă m o
tr ic e a is to r ie i m o n d ia le , p r o le t a r ia t u l t r e b u ie să s o lid a r iz e z e şi să
o b ţin ă o d im e n s iu n e a p o lit ic ă ( p a r t i d u l c o m u n is t ) . R o lu l aceastei
d im e n s iu n i c o n s tă în r id ic a r e a m a s e ld r la r ă s c o a lă îm p o t r iv a e lite
lo r In s c o p u l d e tr o n ă r ii P r in c ip e lu i g lo b a l şi d is t r u g e r ii s i s t e m '1 ' ’
le v ia ta n ic al d o m in a ţie i b u r g h e z e . S u v e r a n ita te a d e c la să a bur£
^ ^ ^ j e b u i e d o b o râ tă , p r o le ta r ia tu l u r m â n d s ă -ş i in s ta u r e z e p ro j
putere — d ic ta tu r a p r o le ta r ia tu lu i.
D in p e rs p e c tiv a r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le , c o n te a z ă fa p tu l că a m -

b e le tla s e p o a r tă u n c a ra c te r g lo b a l, in te r n a ţio n a l şi tra n s n a ţio n a le .
T o c m a i de aceea şi lu p ta c la s ă este d e a s e m e n e a g lo b a lă , in te r n a ţio
nală şi tra n s n a ţio n a lă . L o z in c a m a r x is tă „ P r o le ta ri d in to a te ţă rile ,
u n iţi-v ă ” are u n sens p r o fu n d : lu p ta d e clasă este u n a d e esenţă
g lobală şi se p o a r tă la s c a ră p la n e ta r ă . D e s ig u r această lu p tă are
zone d e o im p o r t a n ţ ă m a i m a r e sau m a i m ic ă (p r in c ip a le le b ă tă
lii au lo c în s o c ie tă ţile o c c id e n ta le d e z v o lta te ). în s ă c o n te a z ă ca
s o lid a rita te a d e c la să a p r o le ta r ia tu lu i să in c lu d ă în sine, în m o d
o b lig a to riu , p r o le ta r i a n u m e „ d in to a te ţă r ile ”. In te r n a ţio n a lis m u l
c o n s titu ie e s e n ţa m a r x is m u lu i.
C la sa b u r g h e z ie i m o n d ia le a p ă ră s ta tu s -q u o şi e v o lu ţia s is te m u lu i
c a p ita lis t m o n d ia l. T o a te d e c iz iile c a re se ia u d e c ă tre c o n d u c ă to r ii
ţă r ilo r d e z v o lta te , în c e le d in u r m ă , în o p in ia m a r x iş tilo r , n u s u n t
altceva d e c â t n iş te a s p e c te p a r tic u la r e ale a c e s tu i p la n g lo b a l. A n u
m e îm p o tr iv a a c e s tu ia a v a n s e a z ă p r o le ta r ia tu l m o n d ia l d e c iz ia d e
a lte rn a tiv ă , o r ie n ta tă s p re în fă p tu ir e a R e v o lu ţie i m o n d ia le în sco
p u l r ă s tu r n ă r ii r a d ic a le a s ta tu s -q u o . P rin c ip e le - C a p ita l tr e b u ie să
fie d e tro n a t, ia r p u te r e a la s c a ră g lo b a lă tr e b u ie să fie a c a p a ra tă d e
c ă tre p r o le ta r ia tu l c a re a c ă p ă ta t c o n ş tiin ţa d e s in e şi s -a u n it în t r - o
s in g u ră o r g a n iz a ţie in t e r n a ţ io n a lă r e v o lu ţio n a r ă .
In te r p r e ta r e a m a r x is tă d e , p e p o z iţ ii d e cla să a s u b ie c tu lu i c are
a d o p tă d e c iz ia î i d e o s e b e ş te în m o d s u b s ta n ţia li d e re a liş tii şi de
lib e ra lii în R I. P o t r iv it m a r x iş tilo r , c la s a d is p u n e d e to a te c a ra c te
ris tic ile u n u i s u b ie c t a u te n tic - v o in ţă , r a ţ io n a lita te , c a p a c ita te a d e
p la n ific a re s tra te g ic ă , a n a liz a lo g ic ii p r o c e s u lu i is to r ic etc . T o c m a i
de aceea g r u p u r ile s o c ia le şi p o litic e c o n c r e te n u s u n t d e c â t n iş te
in te r m e d ia r i, c a re r e p r e z in tă e x p re s ia c la s e i şi a in te r e s e lo r a c e ste
ia. C e le d o u ă c la se a n ta g o n is te c o n s titu ie d o i s u b ie c ţi a fla ţi în c o n
fr u n ta r e , fie c a re d in t r e a c e ş tia d is p u n â n d d e p r o p r iile n o r m e , r a ţ i
o n a lita te , m o r a lă , in te r e s e , s t r u c tu r ă , p la n ific a r e , re s u rs e . T o to d a tă ,
u n u l d in tr e s u b ie c ţi ( b u r g h e z ia ) se a flă î n t r - o p o z iţ ie d o m in a n t ă şi
e în sta re s ă -ş i d e s fă ş o a re c o n ţ in u t u l î n t r - o e x is te n ţă is to r ic ă a u
te n tic ă , ia r a l d o ile a s u b ie c t ( p r o le t a r ia t u l) e s te s u p u s o p r e s iu n ii,
s tru c tu r ile şi s tr a te g iile a c e s tu ia f i i n d p o te n ţ ia le . C u to a te a c e stea ,
re s p e c tiv u l s u b ie c t r e v o lu ţ io n a r n u e s te o a b s tr a c ţiu n e , c i este i m
p la n ta t în în s u ş i m i e z u l s is te m u lu i c a p ita lis t ( p r o d u c ţ ia m a te r ia lă ,
147
------------R E L A Ţ I I L E j N T F, li n A Ţ i n m , j , _____ _
m u n ca drept sursă a b og ăţiei), p rin u rm are, este în s ta re « •

acestuia o lo v itu ră fatală. aP ‘ce
A n a liza m a rx istă a rela ţiilo r intern aţion ale este într-atât deorigi-
nală şi asim etrică, în cât este d ificil să fie com parată cu paradigma
realistă şi cea liberală în ch estiu n ea despre natura puterii politice
şi a fun cţiilo r ei în relaţiile internaţionale. Potrivit marxiştilor, re-
aliştii şi lib eralii exp rim ă în totalitate p oziţia de clasă a burgheziei
şi prin aceasta ei nu atât tăinu iesc adevăratul tablou al relaţiilor
internaţionale şi al proceselor istorice şi social-politice, cât îl defor
mează (în m od m ai m ult sau m ai puţin conştient). Totuşi, liberalii
descriu mai exact caracterul global al sistem ului capitalist mondi
al, deşi o fac cu ajutorul u no r aprecieri m orale şi termeni diametral
opuşi celor marxişti.
3.1.5. Teoriile postpozitiviste: deconstrucţia

Principelui
Teoria critică: anatomia influenţei
T e o r ia c r itic ă d in R I p o r n e ş te într-o m ăsură considerabilă anume
d e la a n a liz a fig u r ii P r in c ip e lu i şi a structu rii procesului deciziona
în p o lit ic ă . L u c r a r e a p r o g r a m a t ic ă a fondatorului acestei orientări,
e n g le z u l R o b e r t C o x „ A n a t o m ia influenţei: adoptarea deciziilor în
o r g a n i z a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e ” 209 e s t e dedicată anum e acestei chesti
u n i. C o x , la fe l c a şi a lţi reprezentanţi ai acestei orientări, ca, de
e x e m p lu , S te v e n G ill, îş i în te m e ia z ă teoriile pe ideile lui Antonio
Gramsci210.
C o m u n is tu l ita lia n A n to n io G r a m s c i a e l a b o r a t t e o r i a h e g e m o n i
e i, c a r e s e d e o s e b e ş t e p r i n c o n ţ i n u t u l s ă u d e f e l u l c u m e s t e î n ţ e l e a s ă
h e g e m o n ia în ş c o a la r e a lis tă d in R I , C r e a t o r ii t e o r ie i p o l it i c e p o r
n e s c în tr -o m ă su ră c o n s id e r a b ilă a n u m e d e la a c e s t c o n c e p t .
în p r o c e s u l a n a liz e i s t r u c t u r ii p u t e r ii, id e ile lu i G r a m s c i a d u c în

a b o r d a r e a m a r x is tă c â t e v a jc o m p le t ă r i s u b s t a n ţ i a le . G r a m s c i p o r
n e ş te d e la a n a liz a r e v o lu ţie i p r o le t a r e d in R u s ia ş i d e la i d e ile lu i
L e n i n 2“ . C o m p a r â n d u - î e C u m a r x i s m u l c l a s i c , e l d e s c o p e r ă l a L e -
n i n şi î n i s t o r i a r e v o l u ţ i e i r u s l t i h ş i r d e c a r a c t e r i s t i c i c u t o t u l n o i
209. Cox R-, Jacobson Harold K. The Anatomy of Influence: decision makine în
Hon. London, 1973. ' 8 •«tornatmnal organita-
210 Gill S. Gramsci, Historical Materialism' and International Relation*. Cambridee- r
versity Press. 1993. ' * m' bridSe Uni-
211. Gramsci A. Manuscrise de închisoare. Moscova: Editurii litertaturii politice , i^gj
R K L A T I I I. K I N T E R N A T I O N A Lr.
M a r x re d u c e a to tu l la b a z ă şi p la s a r e la ţiile e c o n o m ic e în c a p u l u n
g h iu lu i. D a r fiin d e fe c tu a tă c u c o n s e c v e n ţă , o a s tfe l d e a b o rd a re e ra
răs tu rn a tă d e c ă tre fa p tu l is to r ic al r e v o lu ţie i p r o le ta re ru s eş ti, care
s-a p ro d u s î n t r - o ţa r ă c u u n p r o le ta r ia t slab d e z v o lta t şi în m o d se-
f
parat d e p ro c e s e le s im ila r e d in a lte ţă r i. R e v o lu ţia p r o le ta ră în tr -o
ţară lu a tă a p a rte tr e b u ia e x p lic a tă c u m v a . G r a m s c i p r o p u n e această
e x p lic aţie p r in in t e r m e d iu l f a c to r u lu i p o litic . E x is te n ţa u n u i p a r tid
m a rx is t b in e o r g a n iz a t şi c o n ş tie n t d e p r o p r ia m is iu n e is to ric ă a
d e v e n it sub c o n d u c e r e a lu i L e n in fa c to r u l d e te r m in a n t în v ic to r ia
rev o lu ţie i şi c o n s tr u c ţia s o c ia lis m u lu i c h ia r şi în c o n d iţiile lip s e i
a lto r c e rin ţe m a r x is te o r to d o x e . P r in u r m a r e , c o n c h id e G ra m s c i,
s u p ra s tru c tu ra a re o im p o r t a n ţ ă d e o s e b ită , ia r e x p e rie n ţa c o n s o
lid ă rii p o litic e în t r - u n s u b ie c t is to r ic , a d ic ă p r a c tic a le n in is m u lu i,
se p o a te c o n s titu i î n t r - u n fe n o m e n a u to n o m . F a c to r u l p o litic ş i-a
d e m o n s tra t a ic i a u to n o m ia sa r e la tiv ă şi e fic ie n ţa .
D a r G r a m s c i m e r g e m a i d e p a r te şi p r o p u n e să fie a n a liz a t în c ă
a un s e g m e n t al s u p r a s t r u c t u r ii, d if e r it d e p o litic ă . E l îl d e fin e ş te
d re p t „s o c ie ta te c iv ilă ” s a u „ in t e le c tu a li”. G r a m s c i îi c o n s id e ră p e
to ţi o a m e n ii d r e p t „ in t e le c tu a li”, d e o a re c e a c e ş tia s u n t în z e s tr a ţi c u
in te le c t. P o tr iv it lu i G r a m s c i, in te le c tu a lii n u d o a r d e s c riu lu m e a
d in ju r, c i şi în t r - o m ă s u r ă s e m n ific a tiv ă o şi c o n s tru ie s c . A c e s t
proces d e c o n s tr u ir e — p r in in t e r m e d iu l c u ltu r ii, în v ă ţă m â n tu lu i,
m ijlo a c e lo r d e in f o r m a r e în m a s ă , ş tiin ţe i — a re lo c n u în c o n d iţii
de v a c u u m , c i p o r n e ş te d e la u n m e d iu sa u clasă s o c ia lă a n u m e . î n -
tr -o s o c ie ta te d e c la s ă in te le c tu a lu l d e v in e e x p re s ia cla se i. G r a m s c i
n u m e ş te u n a s tfe l d e in te le c tu a l o r g a n ic . A n u m e a ic i G r a m s c i i n
tro d u c e c o n c e p tu l d e h e g e m o n ie . P o t r iv it a c e s tu ia , h e g e m o n ia r e
p re z in tă a fir m a r e a r e la ţ iilo r d e p u te r e şi a s tr u c tu r ilo r n o r m a tiv e
ale r e a lită ţii s o c ia le , în in te r e s e le fie a le b u r g h e z ie i, fie a le p r o le ta
r ia tu lu i. T o to d a tă , s p re d e o s e b ir e d e d o m in a ţ ia e c o n o m ic ă sau d e
p u te re a p o litic ă , h e g e m o n ia se m a n ife s tă în m o d a s c u n s , in d ir e c t
şi n u este p e r c e p u tă c a şi c o n s tr â n g e re d ir e c tă , v io le n ţă , im p u
nere. H e g e m o n ia se in s ta le a z ă în s u p r a s tr u c tu r ă , ia r p u r t ă t o r ii e i
sunt „ in te le c tu a lii o r g a n ic i”, c a re o a s im ile a z ă şi o r e p r o d u c . D u p ă
G ra m s c i, în c o n fo r m ita te c u a n a lo g ia d e m o n s tr a tă d e c ă tre le n i
n is m a a u to n o m ie i r e la tiv e a f a c t o r u lu i p o litic d in s u p r a s tru c tu ră
în r a p o rt c u b a z a e c o n o m ic ă , „ in t e le c t u a lii” s u n t r e la tiv in d e p e n
d e n ţi, a tâ t în r a p o r t c u e c o n o m ia , c â t şi p o litic a , şi d in acest m o t iv
îşi p o t a leg e în m o d lib e r c la s a , în n u m e le c ă re ia îş i v o r d e s fă ş u ră
149
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A I
activitatea în structurile „societăţii civile”: ştiinţă, cultură învăţă

mânt, mass-media, comunitatea de experţi etc. Aşa cum în econo
mie există stăpânii-burghezi şi muncitorii salariaţi-proletarii, iar în
politică - partide de guvernământ, elite politice şi mase, la fel şi în
„societate civilă” există unii care trec de partea burgheziei şi par
ticipă la instalarea şi consolidarea hegemonii acesteia, dar şi alţii,
care aleg să fie de partea revoluţiei. Anume ultimii sunt purtătorii
contrahegemoniei şi pledează în numele clasei muncitoare, a ma
selor şi a celor nedreptăţiţi chiar şi atunci când ei înşişi nu fac parte
din această clasă socială.
A ş a d a r, a n a liz a g r a m s c ia n ă îm p a r te f i g u r a P r i n c i p e l u i în trei
c o m p o n e n te :
• dominaţia e c o n o m i c ă , c a p i t a l u l ( b a z a ) ;
• puterea p o l i t i c ă d i r e c t ă , p a r t i d e l e p o l i t i c e , a p a r a t u l a d m in is tr a
t iv d e s ta t ( s u p r a s t r u c t u r a ) ;
• hegemonia, „ in t e le c tu a lii o r g a n ic i” (s u p r a s tr u c tu ra ).
C o m p a r â n d m o d e l e l e P r i n c i p e l u i d i n t e o r i i l e r e a liş t ilo r , lib e ra -
I i l o r şi m a r x i ş t i l o r c la s ic i, p u t e m r e m a r c a c u u ş u r i n ţ ă o d e o s e
s u b s t a n ţ i a l ă a s c h e m e i d e m a i s u s . D o m i n a ţ i a e c o n o m i c ă , p u te re a
p o l i t i c ă ş i h e g e m o n i a r e p r e z i n t ă c e le t r e i c o m p o n e n t e a le s u v e ra n i
t ă ţ i i . E le f o r m e a z ă c e le t r e i n u c le e , c e s e a f i r m ă în p r o c e s u l de^ u a re
a d e c i z i i l o r . D e c i z i a g l o b a l ă la n i v e l u l b a z e i e s te a d o p t a t ă în to t
d e a u n a d e c ă t r e c a p it a l. L a n i v e l u l s t a t u l u i p u t e r e a p o l i t i c ă a p a r ţin e
o r g a n i z a ţ i i l o r p o l i t i c e c o n d u c ă t o a r e . I a r h e g e m o n i a s e d e s fă ş o a ră
î n s fe r a in t e l e c t u a l ă . G r a m s c i in s is t ă a s u p r a f a p t u l u i c ă h e g e m o n ia
re p re z e n tă c e a m a i im p o r t a n t ă c o m p o n e n t ă a p r o c e s u lu i g e n e ra l
d e g u v e r n a r e , a d ic ă d e t e r m i n ă s t r u c t u r a P r i n c i p e l u i n u m a i p u ţ in
d e c â t a lt e f o r m e a le i e r a r h i e i . „ I n t e l e c t u a l i i o r g a n i c i ” s u n t î n s ta re
s ă c r e e z e u n „ b lo c i s t o r i c ” şi s ă r e a l i z e z e o „ r e v o l u ţ i e c u l t u r a l ă ” în
s o c ie ta te a b u r g h e z ă î n in te r e s e le c la s e i o p r i m a t e d e o m a n i e r ă n u
m a i p u ţ i n e fe c t iv ă d e c â t r e v o l u ţ i a p o l i t i c ă r e a l i z a t ă d e L e n i n . A ş a
c e v a e s te p o s ib il c h i a r ş i a t u n c i c â n d s u n t i n s u f i c i e n t e f o r ţ e l e s o c i
a le şi p o l i t i c e p e n t r u a c ţ iu n i r e v o l u ţ i o n a r e d i r e c t e . G r a m s c i c o n s i
d e r ă c ă e s te n e c e s a r să se î n c e a p ă c u u n „ r ă z b o i d e p o z i ţ i i ” ( p r e
g ă t ir e a „ r e v o l u ţ i e i c u lt u r a le ” ) , d u p ă c a r e s ă se t r e a c ă la „ u n r ă z b o i
e f e c t i v ”, c e a r in c lu d e r e z e r v e le p o l i t i c e şi e c o n o m ic e a le s o * t" *■
c o n s o lid a t e d e c ă tr e i n t e le c t u a lii n o n c o n f o r m i ş t i.
In r a p o r t c u r e la ţ iile i n t e r n a ţ i o n a l e G ra m sc i îşi a p lic i

te o r i a î n
150 I
felul următor. Să luăm drept exemplu două State: în unul reformele

politice au învins, iar în altul acestea rămân sub controlul vechi
lor forţe preburgheze sau non-burgheze (Gramsci numeşte această
situaţie folosind genericul „cezarism”). Primul Stat, ce tinde spre
internaţionalizare, potrivit logicii capitalului, va exercita presiune
asupra celui de-al doilea. în sfera economiei această situaţie se va
manifesta prin concurenţă, în sfera politicii — printr-o ameninţare
militară directă (cursa înarmării), iar în sfera „societăţii civile”—
prin penetrarea hegemoniei din exterior (războiul ideologic). Dacă
puterea non-burgheză din cel de-al doilea Stat se va izola complet
de la această presiune, ea va pierde concurenţa. Dacă va accepta
regulile jocului, atunci puterea existentă va fi măturată de către in
fluenţa străină şi prin ascensiunea mediului burghez intern, care va
revendica schimbări politice. în ambele cazuri nu este exclusă nici
intervenţia directă. Reacţionând într-un mod neradical, regimul
„cezarist” (elitele tradiţionale, clanurile de conducere etc.) va fi
constrâns să realizeze anumite reforme, adică să se afle în situaţia
pe care Gramsci o numeşte „transformismo”.
în plus, hegemonia externă va fi dublată prin ascensiunea purtă
torilor hegemoniei din interiorul societăţii. Şi anume în virtutea
factorului „hegemoniei”, mai devreme sau mai târziu, cel de-al doi
lea Stat va fi sortit crizei.
Acest aparat teoretic este aplicat de către R. Cox asupra analizei
actualei stări de lucruri în politica mondială şi îi demonstrează
eficienţa pentru descrierea felului în care stau lucrurile în dome
niul conştientizării proceselor ce se derulează acolo, reflectate în
tâi de toate în R I ca disciplină. Cox arată că majoritatea teoriilor
din RI (atât realiste, cât şi liberale) sunt expresia hegemoniei, iar
teoreticienii înşişi apar ca „intelectuali organici”, care slujesc cu
fidelitate burghezia globală. Steven Gill analizează mai detaliat o
astfel de organizaţie mondială precum este „Comisia Trilaterală”,
descriind-o ca pe un de fel de cartier general al „hegemoniei mon
diale” şi prototipul guvernului mondial, ce se modelează în mediul
intelectualilor, a experţilor şi jurnaliştilor.212
Astfel, Principele din teoria critică, la fel ca în cazul lui Gramsci şi
are un conţinut economic, politic şi intelectual, dar şi o anvergură
212. Gill S. American Hegemony and the Trilateral Commission. Cambridge: Cambridge University
Press. 1991.
s i
R E L A Ţ I I L E I NTE RNATI ONA
de dominaţie globală213. Această dominaţie se construieşte nu doar

la nivel material (forţa militară, potenţialul economic, resursei
energetice), dar şi în sufletul oamenilor, în minţile, în concepţii-
le, în termenii, în teoriile şi în organizaţiile ştiinţifice. în acest fel
însăşi sfera RI reprezintă o zonă deosebit de importantă, în cadrul
căreia se desfăşoară procesele hegemoniei şi unde „intelectualii
organici”, fideli capitalului şi orânduirii burgheze în urma unei
alegeri libere (iar nu în virtutea unei apartenenţe de clasă la bur
ghezie), nu pur şi simplu apără statu-quo-ului în faţa globalizării
capitaliste sau a imperialismului direct, în primul rând, cel ameri
can), dar şi îl creează, proiectează, organizează şi consolidează şi,
în sfârşit, îl planifică şi îl promovează la nivelul educaţiei, culturii,
mass-media şi a ideilor.
Propu nerea exp o n en ţilo r teoriei critice se red u ce la demascarea
Principelui, în p rim ul rân d , în ip o staza lui h eg em o n ică, la organi
zarea adepţilor co n trah eg em o n iei în RI şi la „războiului de poziţie
cu „intelectualii organ ici”, care servesc şi creează sistem ul mondial
transnaţional capitalist.
Postm odernismul: regula im anenţei

în RI postm odernism ul reprezintă cea m ai rad icală orientare a
postpozitivismului. Reprezentanţii acestuia, u rm ân d u -i pe filoso
filor postm oderni (M . F o u c a u lt,}. D errid a, Je a n -F ra n ţo is Lyotard
etc.), privesc întreaga realitate ca pe un „text fără au to r şi resping
topica subiect-obiect, ce stă la baza filosofiei şi ştiinţei epocii m o
derne (de aici şi prefixul „post” în denum irea cu ren tu lu i— ei tind
să elaboreze filosofia şi ştiinţa pe tem eiuri diferite d ecât cele ale
Modernităţii). Tezele program atice ale p ostm od ern ism u lu i din RI
sunt generalizate de către specialistul am erican în RI Jam es Der
Derian214.
în calitate de principiu de bază ei in tro d u c „ re g u la im a n e n ţe i”

Exponentul postmodernismului în R I, R ich a rd D e v e ta k s c rie : „ R e
gula imanenţei afirmă că există o legătu ră p e rm a n e n tă şi n e s c h im
bată între metodele de in terp retare şi p ra cticile de d o m in a ţie ; sar-
gma specialiştilor în RI este să arate în ce m o d se în scriu p ra ctic ile
de dominaţie în matricele interp retative ale co n te m p o ra n e ită ţii”215
213- Wyn Joncs R led.) Criticai Theory & World Poliiics. Bouldcr. Colorado: Lyenner Ricnncr 200
214. Dcr Derian J^Shapiro M. (eds). International /Inter textual Relatibns; Postmodern » •1
World Politic*. NewYork: Lexington Books, 1989. ' e -tngs of
215 Devetak R. Pmtmodermsm // Burchill S„ l.inklatcr A. Theories oi International
" i ^ '- o n d o m
l Asta ne in tr o d u c e d ir e c t în p r o b le m a tic a P r in c ip e lu i, aşa c u m

este tra ta tă ea d e c ă tre p o s tm o d e r n iş ti. A lt f e l zis , „ r e g u la im a
nenţei” p o a te fi d e s c ris ă c a o a f ir m a ţ ie că re a lita te a r e p re z in tă u n
text c o m p a c t, ca u n s p a ţiu c o m p le ta t c u s im b o lu r i în tr e s u b ie c t şi
obiect. N u e x is tă n ic i s u b ie c tu l, n ic i o b ie c tu l în m o d s e p a ra t d e
text şi de s is te m e le in te r p r e t a t iv e d e d e s c ifra re , c o n ju g a te c u acesta
(g rille de le c tu re - fr.); a c e s te a s u n t c o n s tr u ite în a m b e le e x tr e m i
tăţi în p ro c e su l in te r p r e t ă r ii. R e a lita te a e x te rn ă este c o n s titu ită de
către te x tu l în s u ş i, ia r c e l c a re o in te r p r e te a z ă , s u b ie c tu l, a p a re d o a r
pe p a rcu rs u l p ro c e s u lu i d e in te r p r e t a r e , n u p â n ă la acest p ro ces.
D e aici reiese că re a lita te a e aşa c u m este d e s c ris ă . S c h im b â n d d e
scrierea, n o i s c h im b ă m r e a lita te a . Ia tă e x p re s ia c ea m a i ra d ic a lă a
p o z itiv is m u lu i ca a ta r e 216. M
jş- însă re g u la im a n e n ţe i c o m p le te a z ă o as tfe l d e le c tu r ă a re a lită ţii
cu cea d e -a d o u a c o m p o n e n tă : voinţa de dominaţie (c a o a ltă re d a c
ţie a c o n c e p tu lu i c la sic n ie tz s c H e a n „ v o in ţa d e p u te re ”). D e s c ifra re a
te x tu lu i are lo c în c o n c o r d a n ţă c u a titu d in ile d e b a z ă în ra p o rt cu
puterea, p r in u r m a r e , v o in ţa d e p u te r e re p re z in tă a lg o r itm u l p r in
cipal al a n a liz e i s e m a n tic e . M . F o u c a u lt a p ro p u s te r m e n u l „v o in ţa
de cunoaştere”, p e n tr u a s u b lin ia că s tr u c tu r ile c u n o a ş te rii u m a n e
şi ş tiin ţific e (a e p is te m e i) se 's tru c tu re a z ă în to td e a u n a d e -a lu n g u l
axei v o litiv e , ce r e p re z in tă a s p ira ţie spre d o m in a ţia p u ră . P o s tm o -
d e rn iş tii re fu z ă să id e n tific e s u b ie c tu l v o in ţe i d e p u te re (a n u m e în
asta constă d e o s e b ire a lo r d e e x p o n e n ţii te o r ie i c ritic e , fa ţă d e care
în a n u m ite aspecte s u n t d e s tu l d e a p r o p ia ţi). A c e a s tă v o in ţă există
în m o d a u to n o m , în a in te a s u b ie c tu lu i (d e e x e m p lu , clasa, p ă tu ra
sociala, p a r tid u l, id e o lo g ia , g r u p u l re lig io s e tc .). în t r - o astfel d e s i
tuaţie sarcina s a v a n tu lu i p o s tm o d e rn is t c o n s tă în :
1) descrierea c o re c tă a s tr u c tu r ii te x tu lu i şi m o d e lu l d e in te r p r e
tare a p u te rii le g a t d e aceasta (e v id e n ţie r e a v o in ţe i d e d o m in a ţie );
i 2) su p u n e re a u n e i d e c o n s tr u c ţii a în tr e g u lu i c o m p le x a n a liz a t al
rea lită ţii te o re tiz a te , a ră tâ n d c a ra c te ru l a r b itr a r al p r o ie c ţiilo r se
m antice;
3) e lib e ra re a lo c u lu i p e n tr u in te r p r e tă r i m u ltip le şi a lte rn a tiv e , ce

se o rg a n ize a ză de o m a n ie ră m a i lib e r ă d e c â t v e rtic a la d u ră a v o -
Macmillan Press, 1996. J j

216. Sraith S. Epislemology, Poslmodernism arul International Rdations Theory: A Reply to Ostenii! ii
Journal of Peace Research. 1997. Vof 34 (3). P. 330-336.
153
Toate aceste trei acţiuni, aplicate la RI, au atribuţie la fisura p..
iiui şi la
cipelui ui procesul
piucesui ueciziona
decizional2'7. Iar întrucât figura Principi
este analizată mult mai detaliat în realism, critica realismului devi
in icausm, L i-
n p l 'p m a
ne tema principală oa postmoderniştilor fîn _ n t /n < t <
RI (R. Ashley şi în mod
special J. George218).
Postm oderniştii văd în persoana Principelui chintesenţa voinţei

de putere, exprimată în forma ei pură219. Ei privesc orice explica
ţie şi fundamentare, adusă în apărarea necesităţii Leviatanului, ca
fiind instrumente secundare şi pragmatice, utilizate de către vo
inţa de dominaţie, adică toate teoriile în RI servesc doar pentru
necesităţile practice {problem -solving theory). Voinţa de domina
ţie primează, în timp ce toate celelalte, inclusiv subiectul puterii,
argumentarea în favoarea necesităţii acesteia şi însăşi realitatea
social-politică, reprezintă doar proiecţia acestei voinţe. Voinţa re
spectivă este exprimată în primul rând în text, adică în descrierea
tabloului lumii, în structurarea acestui tablou şi stabilirea în cadrul
acesteia a ierarhiilor şi a simetriilor. Astfel, Principele devine nu
subiect al puterii politice, ca în cazul teoriilor pozitiviste RI, ci un
proces de interpretare şi structurare a textului. Voinţa de domina
ţie citeşte orice text ca pe un sistem de relaţii de putere, evidenţiind
pretutindeni principalul şi secundarul, subiectivul şi obiectivul,
activul şi pasivul, susul şi josul etc. Domeniul politicii şi sfera rela
ţiilor internaţionale reprezintă un text* ce aparţine integral acestei
„reguli a imanenţei”. Mai mult decât atât, în domeniul politicii, ce
operează prin definiţie cu categoria puterii, acest aspect este cel
mai evident. în domeniul RI conceptul de Principe, adică voinţa
de dominaţie, îşi atinge apogeul, deoarece operează cu categorii
globale: lumea, planeta, umanitatea. Tocmai de aceea postmoder-
nismul apelează la RI deloc întâmplător: anume în discursului axat
pe relaţiile internaţionale exponenţii acestui curent văd punctul
culminant al voinţei de putere în proporţiile ei maxime. Iar teoriile
RI sunt văzute de către aceştia ca un text, ce reprezintă matricea
conceptuală, în cadrul căreia se desfăşoară această voinţă.
217. Walker R.B.J. The Prince and ihe Pauper: Tradiiion, Moderniţy and Practice in the ’ll, t
naţional Relations // Der Derian J.. Shapiro M. (eds). International /Intertextual Reiau ^ ^ ° ,nlcr“
^kgdings of World Politics. elaUons; ^stmodern
fisprge J. Discoursesof Global Politica: A Criticai Introduction to Interhntiomi u -t .
Rienn«rfc|^hcr.s, 1994. . , ,. ati°ns. NY: Lynne
219. SrfnbonmaUuJ/lTie Poslmodern Prince:"Criticai Theory, Left Slralegy, And The M t
Politica! Subject; QwjeJbcc: Monthly Review Press, 2004. ' ** * ,n4>Of A New
RELAŢIILE I NTE RNATI ONAL E
Mesajul principal al postmoderniştilor poate fi definit ca „decon-

strucţie a Principelui”. Sarcina lor constă în demonstrarea faptului
că pretenţiile specialiştilor în RI (în primul rând, a realiştilor, dar
şi a neoliberalilor/globaliştilor) la o teoretizare pur ştiinţifică şi im
parţială a realităţii obiective sunt totalmente false şi că în realitate
teoreticienii Rî din şcolile pozitiviste prin cercetările lo r im p u n
umanităţii modele verticale stricte ale lecturii p o liticii intern aţi
onale, construite pe principiul violenţei, constrângerii, dom inaţiei
unora asupra altora. Reiese că teoriile pozitiviste în R I nu p ur şi
1simplu justifică inegalitatea existentă (între N o rd u l bogat şi Sudul
sărac, între civilizaţie şi barbarie, între O ccid e n tu l dezvoltat şi O r i
ent, Lumea a Treia, în curs de dezvoltare sau nedezvoltate), faptul
asupra căruia insistă exponenţii teoriei critice d in R I, g ram sciştii şi
unii neomarxişti, ci o creează în m o d activ cu p rop riile m âin i, im
plementând respectivele interpretări ale realităţii şi insistând asu
pra caracterului lor „obiectiv”, „n eu tru ” şi „ştiinţific”. Astfel, P r in
cipele este creat de către teoreticienii, ce-şi exteriorizează propriile
complexe agresive şi întunecate şi le im p u n societăţilor um ane.
Din punctul de vedere al p ostm oderniştilor, specialiştii în R I (şi
în primul rând, realiştii) apar ca nişte m aniaci pericu loşi, care de
scriu lumea în termeni de riscu ri, securitate, conştiinţă defensivă,
concurenţă în scopul red u cerii (în consens cu propriile p erversi
uni) întregii realităţi a relaţiilor internaţionale la u n teatru planetar
sado-masochist220.
O astfel de abordare introduce u n aspect nou şi esenţial pentru R I
ca disciplină221, ce vizează sfepararea p o liticii interne de cea exter
nă. Potrivit postmoderniştilor, voinţa de dom inaţie este un feno
men universal, p rin urmare, g ro azn icu l Leviatan, d in m om ent ce
s-a afirmat la nivel naţional, nu se poate lim ita doar la această sferă
şi tinde să o lărgească. P rin asta se explică fenom enul războaielor
naţionale, procesele co lo n ialism u lu i şi im p erialism u lu i. Stabilind
voinţa de putere în calitate de n u m ito r com un al p oliticii interne
(Leviatan), purtătorii d iscu rsu lu i de putere nu se pot lim ita doar
la acestea, elaborând o conceptualizare norm ativă a câm p ului de
război (anarhia în relaţiile internaţionale). C o lo n izare a reprezintă
extinderea apetiturilor egoiste ale P rin cip e lu i asupra „teritoriilor
care nu aparţin n im ăn u i”, adică asupra u no r zone ce nu sunt în
220. G eorge J. Discourses of Global Politics: A Criticai introduction to International Relations. Op. cit
221. Walker, R.B.). Inside /Outside: International Relations as Political Theory. Cambridge: University
Press, Cambridge, 1993. I
155
RE L AŢI I L E I N T E R n a ţ i o m
stare să se o pună agresivităţii O ccid en tu lu i. Şi, în sfârşit, imp ■

lism u l ep ocii m o d ern e — cel b ritan ic până la mijlocul s e c x x * '
cel am erican d in m o m en tu l de faţă — reprezintă o încercare &
a-şi instaura d om in aţia asupra întregului spaţiu planetar.
P o s tm o d e r n iş t ii a r a tă c ă în t i m p c e r e a liş tii şi g e o p o litic ie n ii dis

c u tă d e s c h is î n t e r m e n i d e p u te r e , e c h ilib r u d e fo rţe , dominaţie,
z o n e d e in f lu e n ţ ă e tc ., î n c a z u l li b e r a l i l o r şi g lo b a liş tilo r aceeaşi
v o in ţ ă d e d o m in a ţ ie e s te e x p r im a t ă p r in a lte m o d a lită ţi. N u este
v o r b a d e s p re o a lte r n a t iv ă î n r a p o r t c u v o in ţ a fă ţiş ă d e dom inaţie a
r e a liş tilo r , c i d o a r d e s p re o a ltă c a le c ă tr e a c e la ş i scop. Sub pretextul
p a c ifis m u lu i, d e z v o lt ă r ii, m o d e r n iz ă r ii şi d e m o c r a tiz ă r ii, liberalii
d in R I c o n c e p tu a liz e a z ă a c e la ş i d is c u r s ie r a r h ic d e d o m in a ţie , unde
la u n p o l (c e l s u p e r io r ) se s itu e a z ă „ ţ ă r ile c iv iliz a te , dem ocratice,
c u e c o n o m ie d e p ia ţă , lib e r a le ” („ c lu b u l m o n d i a l , d u p ă B ourdieu
P.222), ia r la c e lă la lt p o l — „ r e g im u r ile n e c iv iliz a te , b a rb a re , autori
ta re , d ic ta to r ia le , to ta lita r e , c o r u p te ” („ g h e tto m o n d i a l , du p ă B o
u r d ie u P.223). R e la ţiile d in tr e c iv iliz a ţie ( = M o d e r n it a te , O ccident)
şi to ţi c e ila lţi (th e R e s t) s u n t c o n c e p tu a liz a te d e c ă tre lib e ra li pe un
to n s tric t ie ra rh iz a t: superiorii î i fe ric e s c p e c e i inferiori (c o n trib u
ie la m o d e rn iz a re a , d e m o c r a tiz a r e a şi d e z v o lta r e a a cesto ra). Spre
d eo seb ire d e e x p lo a ta re a c o lo n ia lă im p e r ia lis tă , această fo rm ă „de
d o m in a ţie p a te rn a lis tă ” este m a i m o d e r a tă ( d o m in a ţ ia - //^ ) , msa
d is trib u ţia de b a z ă a r o lu r ilo r în c o n fo r m ita te c u v o in ţa d e putere
n u se sch im b ă: ex istă cei s u p e r io ri şi cei in fe r io r i, re la ţiile d in tre
aceştia a v â n d u n c a ra c te r v e rtic a l c o re s p u n z ă to r. A ic i a v e m de a
face de asem en ea cu P rin c ip e le , d a r în v e rs iu n e a lu i d e „ tira n ilu
m in a t”.
P o s tm o d e rn iş tii a ra tă că însăşi ie ra r h ia d in d o m e n iu l R I este in

tro d u s ă în p r im u l râ n d de că tre cei c a re o rg a n iz e a z ă d is c u rs u l, m e
sajul te x tu a l şi d e scrierea s tru c tu ria a c e s to ra . Şi d o a r d u p ă asta are
lo c im p le m e n ta re a lo r. A s tfe l, P rin c ip e le n u tr e b u ie c ă u ta t p rin tr e
g ru p u rile p o litic e sau e c o n o m ic e , p r in tr e fo rţe şi fe n o m e n e , ci în
c a d ru l s tru c tu rii e x iste n ţia le a te o r e tic ie n ilo r RI, în s tr ă fu n d u r ile
c o n ş tiin ţe i lor, în in c o n ş tie n tu l lo r, care este p o s e d a t d e c o m p le x e
în tu n ec a te , spaim e şi fa n to m e . î n lo c d e a d a a s c u lta re a c e sto ra
ei ar tre b u i supuşi tra ta m e n tu lu i — ia tă c o n c lu z ia ra d ic a lă la c are
222. Bourdieu P. Sociologia spaţiului social Moscavj| Institutul de socialogie experimentală- Sa

ajung p o s tm o d e rn iş tii, c a re p r o p u n î n d e f in it iv să se e fe c tu e z e
L e x o rc iz a re a P rin c ip e lu i d in c o n ş tiin ţa s p e c ia liş tilo r în R I ”.
| în m o d firesc, o as tfe l d e p o z iţie p r o v o c a to a re a în t â m p in a t n e în

ţelegere, res p in g e re şi r e v o ltă d in p a r te a m a jo r it ă ţ ii e x p o n e n ţilo r
Iclasice d in R I, ca re îi c r itic ă p e p o s tm o d e r n iş ti c ă a c e ş tia , c h ip u r ile ,
f se rup de re a lita te a e m p ir ic ă şi a c o rd ă o a te n ţie e x a g e ra tă te x te lo r;
I discursului şi a n a liz e i e x is te n ţia le . î n a c e la ş i tim p , la o ra a c tu a lă
I m odelul p o s tm o d e rn is t al R I este lu a t în c a lc u l, î n t r - o m ă s u r ă sau
i alta, de către m a jo r ita te a ş c o lilo r, ia r u n n u m ă r im p o r t a n t d e e x -
I ponenţi ai re a lis m u lu i şi lib e r a lis m u lu i se c o n s id e ră o b lig a ţi să fo r
muleze a rg u m e n ta ţii a p o lo g e tic e în a p ă ra re a p r o p r iilo r p o z iţii în
[ faţa a ta c u rilo r p o s tm o d e rn is te .
Sociologia istorică: ierarhia societăţilor

Spre o p o z iţie s im ila ră tin d şi e x p o n e n ţii „ s o c io lo g ie i is to ric e d in
R I”, adică c h ia r a s o c io lo g ie i d in r e la ţiile in te r n a ţio n a le . A s tfe l,
J.M. H o b s o n , în c a rte a „ C o n c e p ţia e u r o c e n tris tă în p o litic a m o n
dială 22\ e fe c tu e a ză o a n a liz ă a n a lo g ic ă c e le i d e „ d e c o n s tru c ţie a
P rin c ip e lu i” în fo r m u la p o s tm o d e rn iş tilo r , d o a r că în r a p o r t c u
m atricea rasistă. R a s is m u l p o a te fi e x a m in a t n u d o a r în v e rs iu n e a
lui b iologică, c u ltu r a lă sau c iv iliz a ţio n a lă , d a r şi s tru c tu ra l. A ltfe l
zis, ca o p re s u p u n e re im p lic ită a fa p tu lu i că în tr e o a m e n i, s o c ie
tăţi, State şi c iv iliz a ţii e x is tă o in e g a lita te fu n d a m e n ta lă , ca re p o a te
fi în c a d rată în d iv e rs e te o r ii şi fa c â n d u -s e u z d e d ife r iţi te r m e n i.
U n astfel de ras is m g e n e r a liz a t p o a te fi n u m it s tru c tu ra l. H o b s o n
distinge u rm ă to a re le t ip u r i d e ra s is m : ra s is m u l ş tiin ţific (c a re a fir
m ă deschis s u p e rio rita te a u n e i rase, e tn ii, tip d e s o c ie ta te , c u ltu r i
asupra a lte ia ) şi cel s u b lim in a l (c a re p re s u p u n e o astfel d e s u p e ri
oritate, îşi în te m e ia z ă p e aceasta p r o p r iile te o r ii, în s ă n u o d e c la ră
în m o d d eschis). A m p u te a v o r b i d e s p re o m a tr ic e c o m u n ă p e n tr u
am bele v e rs iu n i ale r a s is m u lu i, p e c a re u r m e a z ă să o n u m im „ r a
sism s tru c tu ra l”, j j
R asism ul s tru c tu ra l p o a te fi e x p r im a t la tr e i n iv e le :
1) la n iv e lu l p o litic ii in te rn e ;
2) la n iv e lu l p o litic i e x te rn e a S ta te lo r n a ţio n a le în r e la ţiile d in tr e

acestea;
224. Hobson J. Ml The Euiocenliic Conception of World Politics: Western Internaţional Theory, 1760-
2010. Cambridge: Cambridge Univeraity, 2011.
157
3) în pretenţiile de a avea u n caracter global şi universalist.
Lectura rasistă a Principelui în sociologia relaţiilor internaţiona

le (precum şi la reprezentanţii teoriei critice rasiste— R. Delgado
J. Stefancic225) este posibilă la toate cele trei nivele. Hobson arată
că apariţia opoziţiei dintre civilizaţia albă şi a barbaria galbenă a
condus în sec. X IX la formularea tezei despre „pericolul galben”
care a reapărut în sec. X X I atât în raport cu China, cât şi cu lumea
islamică. Urm ând lanţul clasic al rasismului ştiinţific:
albii=civilizaţie=ord in e=eficien ţă=p oliteţe / galbenii= barba-

rie=haos=ineficienţă=prădare
unii autori au transpus această divizare în interiorul societăţilor

occidentale, descoperindu-1 pe „Celălalt” în ei înşişi, în straturile
sociale inferioare, în clase. Aşa a luat naştere^teza la ■
re paradoxală despre „pericolul alb”,, pe care îl reprezintă pentru
elitele societăţilor occidentale civilizate, ordonate, eficiente şi po
liticoase, exponenţii straturilor sociale barbare, haotice, ine cien
te şi prădătoare — proletariatul, underclass, marginalii etc. ( 1 e
thrash, „gunoaiele albe”). Astfel, Leviatanul ca dominaţie a e ite or
asupra maselor poate fi interpretat în cheia rasistă chiar şi în Sltu
aţiile când este vorba despre o societate biologic omogenă (con
venţional „albă”). Este evident că în acest exemplu lipseşte orice
substrat biologic, însă „rasismul structural este evident.
în sfera relaţiilor internaţionale rasismul se m anifestă prin in

egalitatea suveranităţilor. Potrivit lui H obson, secţionarea impli
cit rasistă a lumii în trei zone (civilziaţie/barbarie/sălbăticie sau
Lumea Întâia/A Doua Lume/A Treia Lume sau nucleu /semipe-
riferia/periferia sau postmodernitate/modernitate/premoderni-
tate etc.) presupune inegalitatea dintre entităţile politice ce ţin de
aceste regiuni. Ţările Lumii întâia îşi reciproc suveranitatea abso
lută, dar în raport cu suveranitatea ţărilor din Lumea a Doua şi a
Lumea a Treia, presupun anumite limitări. „Barbarii şi sălbaticii
prezintă pericol” şi „în raport cu aceştia nu pot fi aplicate aceleaşi
criterii valabile pentru lumea cmUzată”, | spunea „înţelepciunea
convenţionala a rasismului occidental. De aici re z u ltă si subiectul
„suveranităţii graduale sau a „suveranităţii eşuate” Rasismul eu-
rocentrist (occidentocentrist) nuanţează conceotul a n »
astfel: există clubul Prindpflor (suveranii ţărilor Qc e/ PrmCipe
225 Delgado R., Stefancic J. Criticai Race Theory. l i Wtroduciio,,. NY- Mv,, „ C C 1 (len ta l e SaU
1S8 I UPre“-J'»i-2n12.; '
REL AŢ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E _______
dezvoltate — de exemplu, G 8 ) sau ghetto -ul „P rin cip ilo r n e îm

pliniţi”, a căror suveranitate fiind sub aspect form al la fel cu cea a
membrilor clubului, trebuie p rivită ca o anum e convenţie — până
în momentul înd ep lin irii tuturor co n d iţiilo r necesare p entru ad
miterea în club (dem ocratizare, liberalizare, respectarea d rep tu ri
lor omului, transparenţă, lupta cu co ru p ţia etc.). Astfel, rasism u l
din domeniul relaţiilor internaţionale aduce în acest dom eniu o
ierarhizare a P rin cip ilor şi a suveranităţilor, d incolo de egalitatea
lor juridică. Clubul P rin cip ilo r constituie elita m ondială, p olul c i
vilizaţiei. Ceilalţi sunt trim işi în ghetto m o n dial având m enţiuni
negative la dosar.
Următorul nivel al rasism ului în constituie im p erialism ul, care

afirmă deschis faptul că unele State, p o rn in d de la anum ite co n
sideraţii, trebuie să-şi instaureze controlul asupra altor State. A ici
argumentele pot fi de forţă, militar-strategice, legate de securitate,
economice (realismul), dar pot fi şi „um anitare”: prevenirea unor
catastrofe umanitare, nerespectarea drepturilor om ului, încălcarea
normelor ecologice etc. (liberalism ul). Im perialism ul presupune
existenţa dreptul la intervenţie, adică lim itează din start suvera
nitatea unor state, ce sunt considerate failed-state (State ratate), fie
acestea sunt pur şi sim plu prea slabe şi lipsite de apărare pentru
ca cucerirea lor să nu reprezinte prea multe dificultăţi şi riscu ri
pentru hegemon.
Şi, în cele din urm ă, manifestarea supremă a rasism ului în rela

ţiile internaţionale este *reprezentată de către globalism ul şi u n i
versalismul transnaţional neoliberal. A ici inegalitatea patternelor
socio-culturale şi eurocentrism ul sunt instituite la nivel global în
calitate de normă obligatorie. Pretutindeni este afirmat cu titlu
obligatoriu exclusiv criteriul occidental , care defineşte felul cum
trebuie să fie o societate -*• individualism , democraţie, ideologia
drepturilor om uluL piaţa liberă etc. Experienţa istorică a uneia
dintre regiunile lum ii (provincia occidentală a lum ii) este rid ica
tă la rang dem odel universal absolut. Ceea ce este occidental, se
recunoaşte ca fiind superior la scară globală, iar restul societăţilor
şi culturilor urm ează’a fi transformate conform calapoade occi
dentale. Acest fenomen are loc în contextul spaţiului planetar unic,
One World. Astfel, esenţa eurocentrism ului îşi atinge punctul cu l
minant, iar lumea globală devine zona Occidentului global, în care
159
toţi participanţii (societăţile şi Statele nonoccidentale) îşi pierd
definitiv suveranitatea, elitele fie integrându-se în elita mondială
fie pomenindu-se aruncate în ghetto. în lume se instaurează un
singur Principe, „Principele liberal” în persoana Guvernului Mon
dial.
H o b s o n c o n s id e r ă c ă o astfel de stru c tu ră rasistă este caracteristi
c ă tu t u r o r ş c o lilo r şi d ir e c ţ iilo r d in R I , transfo rm ân d această disci
p lin ă d in ş tiin ţ ific ă în u n a p u r id e o lo g ic ă (rasistă). în contrapon
d e re a a c e ste ia , el p r o p u n e cre a re a u n u i m o d el de alternativă — o
te o rie a r e la ţiilo r in te rn a ţio n a le n o n -e u ro c e n tristă , a cărei princi
p iu d e b a z ă a r fi re n u n ţa re a la toate form ele şi versiunile rasismu
lu i s tr u c tu r a l. S o c io lo g ia re la ţiilo r in te rn aţio n ale este concepută
a n u m e ca o astfel d e o rie n ta re d e altern ativă, însă în momentul
d e faţă acea sta se află d o a r la faza ei in iţia lă . A m putea spune că
in iţia tiv a lu i H o b so n c o re s p u n d e în totalitate co nclu ziilor critice
ale p o s tm o d e rn iş tilo r în R I (R . A s h le y , J. G eo rg e), precum şi Poz^
ţiilo r a d e p ţilo r c re ă rii b lo c u lu i an tih eg e m o n ist p rin tre exponenţii
te o rie i c ritic e d in R I (R . C o x , S. G ill) , a le rep rezentan ţilor abordă
r ii civ iliz a ţio n a le (F. Petito, P. K a tze ste in ) şi a u to rilo r Teoriei lumii
m u ltip o la re 226.
Feminismul: dominaţia b ă rb a ţilo r

L a o ra actu ală fe m in ism u l d in R I se află în c ă la faza lui incipientă
şi în c ă n u d isp u n e de p o z iţii clare c u p riv ire la problem ele-cheie
ale R I. Totuşi, în ca d ru l fe m in is m u lu i227 se co ntu rează treptat trei
d irecţii:
1) liberală* c a r e a d o p tă m o d e le le clasice d in R I (de cele mai multe

o r i, lib e ra lis m u l) şi c a r e in s is tă d o a r asu pra d re p tu rilo r egale p en
tr u fem ei şi b ă rb a ţi în s fe ra rela ţiilo r in te rn aţio n ale (ştiinţă, diplo
m a ţie e tc .);
2) teoria poziţionalitâţii, a p ro p ia tă p o s tp o z iti v is m u lu i şi te o riilo r

c r itic e , c e re c u r g e la c r it ic a p o s tm o d e r n i s tă a te x tu lu i, d is c u rs u lu i
şi a p u terii (A . T ik n e r, J. E ls te in , M . Z a le v s k i e t c .) ;
3 ) com ună , c e a c a r e stu d ia z ă lo c u l fe m e ii în o r g a n iz a ţiile i n t e r n a

ţio n a le sau în in stitu ţiile c e au a trib u ţie c u re la ţiile in te r n a ţio n a le şi
2 2 | ^ kzj^pitonii corespunzător din prezenta carte.

227. Zalewski M Feminism «fier poslmoderm m (heorising through nr«rii« i .
2000. ^ o u tie tW M
I RELAŢI I LE i n t e r n a ţ i o n a l e
politica externă (S. E n lo e e tc .).
Atitudinea fe m in is m u l lib e ra l fa ţă d e P r in c ip e şi fa ţă d e p ro c e s u l
[ decizional se înscrie a p ro a p e in te g r a l în p a r a d ig m a lib e r a lă d in R I,
I adăugând la aceasta d o a r a r g u m e n ta ţia d e g e n în p o le m ic a c u r e -
| alismul, aspect ce n u p r e z in tă u n in te re s te o re tic s p e c ia l. C e a d e -a
treia direcţie a fe m in is m u lu i d e m a in s tr e a m c o n te a z ă d in p u n c tu l
de vedere al s is te m a tiză rii u n u i v a s t m a te r ia l e m p ir ic , p r e c u m şi
din cel al locului şi ro lu l fe m e ii în d o m e n iu l r e la ţiilo r in te r n a ţio n a
le; aici este s ubliniată im p o r ta n ţa p re z e n ţe i lo r (d e r e g u lă , s u b a p re
ciată) în anum ite o rg a n iz a ţii — d e la s e c re ta re le a n g a ja te la O N U ,
colaboratoarele M A E şi p â n ă la p ro s titu a te le d e la b a z e le m ilita r e .
Din punct de vedere te o re tic J u n in te re s a p a rte p r e z in tă d o a r cea
I de-a doua d irecţie — stand point feminism, ce p r o p u n e r e a liz a re a
unei deconstrucţii a d is c u rs u lu i clasic d in R I d e p e p o z iţii fe m in is
te. Aici avem de a face „ d e c o n s tru c ţia fe m in in ă a P r in c ip e lu i”.
Feministele d in R I p o rn e s c de la fa p tu l că a v a n s ea ză o a n a liz ă d e
I gen a d ic ţio n a ru lu i d e b a z ă al acestei d is c ip lin e . A s tfe l, se p o a te
descoperi destul de u ş o r că te r m e n ii d e b a z ă s u n t d e g e n u l m a s c u
lin sau reflectă p a rtic u la rită ţile m e n ta lită ţii (m a s c u lin e ). A p lic â n d
abordarea p o s tm o d e rn is tă a te x tu lu i, a m p u te a s p u n e că te x tu l d e
bază a R I este u n te x t m a s c u lin . A ic i fig u re a z ă P rin c ip e le (ia r n u
Principesa), L e v ia ta n u l m a s c u lin , „ o m u l p e n tr u o m este lu p ” (ia r
nu lupoaică), d re p t n o rm ă a r e la ţiilo r d in tr e state se a fir m ă r ă z b o
iul (în realism ), s u v e ra n u l d e -a s e m e n e a este g â n d it ca u n c o n d u
cător bărbat etc. Ia r în tr u c â t c o d u l m a s c u lin este p u s la în s ă ş i b a z a
lim bajului d in R I, a tu n c i n u este d e lo c s u r p rin z ă to r fa p tu l să o b ţi
nem o hartă h o m o c e n tric ă a re a lită ţii, ce s tru c tu re a z ă re a lita te a în
aceeaşi m an ieră. D a c ă la te m e lia m o d e lu lu i este s itu a tă o rie n ta re a
spre război, c o m p e tiţie , a tu n c i m a i d e v re m e sau m a i tâ r z iu acestea
se m aterializează.
Feministele stand-point a ra tă că u m a n ita te a este fo r m a tă în tr -o
t proporţie cvasiegala d in b ă r b a ţi şi fe m e i228, în s ă d r e p t n o r m ă a
B |torganizării re a lită ţii p o litic e la scară in te r n a ţio n a lă servesc d o a r
■ b ă r b a ţii (adică n u m a i o p a rte a u m a n ită ţii, c a re se p r e z in tă ca u n
B în tr e g ). Această re m a rc ă c re io n e a z ă o o p tic ă n o u ă a s u p ra fe n o -
I
■ m e n u lu i v o in ţe i de d o m in a ţie ( în c a z u l p o s tm o d e rn iş tilo r d in R I)
■ şi asupra fe n o m e n u lu i h e g e m o n ie i ( în te o r ia c ritic ă ). V o in ţa d e
J N T E R N AŢI q N a , e
dominaţie şi hegemonia sunt nişte proiecţii ale principiului mas

culm şi reflecta codul genului masculin. O altă abordare nici nu
este admisă. Femeia într-un astfel de context este „bărbat inferior”
Astfel, ea devine primul candidat la rolul de obiect al suprimării, al
transformării în obiect, marfa sau proprietate şi suferă pe propria
piele toate consecinţele „rasismului masculin" („rasismul de gen*
poate fi inclus integral în „rasismul structural”). In timp ce femi
nistele de factura liberală tind să fie recunoscute egale cu bărbaţii
în contextul Universului masculin, feministele stand-point, dim
potrivă, îşi declară dreptul la fo rm a re a p ro p riu lu i context de gen,
adică a propriului Univers te x to lo g ic. A cea stă declaraţie necesită
efectuarea unei munci colosale c u stra tu rile d e bază ale limbii, de
oarece însăşi limba umană este în tr-o m ă su ră considerabilă limba
b ă rb a ţilo r. Iată de ce înainte de a v o rb i d esp re o teorie feminină
în RI, este nevoie să fie elaborată în d e ta liu lim b a fem eilor într-o
dimensiune filosofică generalizată. D a r în să şi d ire cţia propusă de
către feministe în RI este una e x tre m de p ro d u ctiv ă .
D a c ă a r fi să p lasăm în lo c u l P r in c ip e lu i P rin c ip e sa şi să-l rescri-
em pe M a c ch ia v e lli d e p o z iţiile g e n u lu i fe m in in , v o m obţine o cu
totul altă p e rsp ectiv ă asu p ra d o m in a ţie i, intereselo r, metodelor, ra
ţio n alităţii. eficienţei. D a r c u regret, o lu c ra re ca „P rin cip e sa”, după
analogia cu lu cra re a „ P rin c ip e le ” de M a c h ia v e lli, în c ă n u s-a scris.
H obbes p ostulează în calitate d e „stare n a tu ra lă ” a o m e n irii „răz

boiul tuturora îm p o triv a tu tu ro ra”. A ş a ce v a a r putea fi acceptat,
dacă p rin cu vân tu l „toţi” s-a r avea în ved ere b ărb aţii. D a r dacă ar
fi să plasăm în lo cu l lo r fem eile, este foarte p o sib il că vom obţi
ne ceva diferit decât ră zb o iu l229. P r in u rm a re , p e n tru o jum ătate
a um anităţii „starea naturală” v a fi ce v a d ife rit. A r putea fi vorba
despre pace, însă nu e d elo c o blig atoriu.
F iin d exam inată d in tr-o p e rsp ectiv ă de gen, fo rm u la „o m u l p e n

tru om este lup”, co nţine tocm ai d ou ă p rem ise „rasiste ”: în p rim u l
rând, este vorba de h om o , ad ică despre un „b ărb at” (hom o homini
lupus est). Şi deşi A . G ra m sc i am inteşte faptul că a ici este vo rb a
doar de o parte a u nu i proverb m e d ie v al m a i e xtin s, cu o c o n tin u
are misogină (H o m o h o m in i lupus, fem in a fem in ae lu p io r” ad ică
iJ ^ b a t u l pentru bărbat este un lup, iar fem eia p e n tru fem eie este
22* tiateua jklfeaKn W.»r Cicu ier Menlity arul AcUvimti m T»m « o ^ |
mârâit Press, 20101 .
l 62
RELAŢIILE NTF.RN A Ţ I O N A L l -
un lu p şi m a i r â u " ), î n r e a lita te a o a s tfe l d e o p tic ă î i este c a ra c te ris

tică d o a r b ă r b a tu lu i p a tr ia r h a l, c a re îş i p r o ie c te a z ă p r o p r ia n a tu r ă
de „lup” a su p ra c e lu ila lt g e n , c a re d e ş i î i este a p ro a p e , î i r ă m â n e n e
cunoscut şi p o a te to c m a i d in a cest m o t iv în jo s it. E ste e lo c v e n t fa p
tu l că acest p ro v e rb c o n ţin e în f o r m a sa d e s fă ş u ra tă şi „a u to ” ir o n ia
sacerdotală (s a c e rd o s s a c e rd o ţi lu p is s im u s — „ p re o tu l p e n tr u p r e
ot este cel m a i s tra ş n ic lu p ” ) . î n r e a lita te , to a te p e rs o n a je le a cestu i
proverb şi s p e c ific u l r e la ţiilo r d in tr e ele s u n t p u r m a s c u lin e . A s ta
nu în s e a m n ă că r e la ţiile d in tr e fe m e ie şi fe m e ie v o r fi în to td e a u n a
paşnice şi d e lic a te , în s ă ac e stea în to td e a u n a v o r fi a lte le , în p lu s , c u
to tu l d ife rite v o r fi a titu d in ile şi fa ţă d e b ă r b a t. în t r u c â t b ă r b a ţii
aduc în sfera p u b lic ă d o a r r e la ţiile d in tr e b ă r b a t şi b ă r b a t, p la s â n d
fem eia în sfera p r iv a tă , o p tic a e i d e g e n este scoasă d in s fe ra s o c ia lă
şi p o litic ă . D a c ă s -a r lu a î n c o n s id e ra ţie fa p tu l c u m v e d e „s ta re a
naturală” fe m e ia , a tu n c i ş tiin ţa p o litic a a r a fla m u lte lu c r u r i n o i.
î n ceea ce ţin e d e p ro c e s u l d e c iz io n a l, este d e a s e m e n e a n e v o

ie să se a c o rd e a te n ţie c o n o ta ţ iilo r d e g e n ce se c o n ţin în lim b ă
ca atare. î n lim b a la t in a c u v â n tu l „ d e c iz ie ”, „d e c is io ” in c lu d e sub
aspect e tim o lo g ic s e n s u l d e „ ru p e r e ”, „ tă ie re ”, „d e s p ic a re ”. A c e e a ş i
e tim o lo g ie ţin e d e c u v â n tu l g e r m a n Entscheidung, a d ic ă te x tu a l
„despicare d e c is ivă ” „ râ s c ro ire ”. D i n p u n c t d e v e d e re p s ih o lo g ic ,
d iv iziu n e a este u n gest tip ic m a s c u lin . M e n t a lit ă ţ ii m a s c u lin e î i
este c a ra c te ris tic ă o d ife r e n ţie r e n e tă , ia r c e le i fe m in in e - o e x tin
dere fă ră r u p tu r i, fle x ib ilita te , e la s tic ita te sau c o n e x iu n e , in te g ra re .
D e c iz ia este u n gest r a d ic a l m a s c u lin . Şi c e l c a re o c u p ă v â r f u l ie r a r
h ie i s o c ie tă ţii m a s c u lin e , se a s o c ia z ă c u acest gest în m o d r itu a lic .
P lasând în p o z iţia re s p e c tiv ă „ e x tin d e r e a fă ră r u p tu r i" sau „ u n i

rea c o n tr a riilo r ” (coincidentia oppositorum) , o b ţin e m o c u to tu l
altă g e o m e trie p o litic ă : d a c ă este să r e c u n o a ş te m ca n o r m a tiv ges
tu l ra d ic a l f e m in in , în tr e a g a s fe ră a P o litic u lu i îş i v a m o d ific a p r o
p o rţiile . în s ă ş i s e m n ific a ţia şi s tr u c tu r a d e c iz ie i v o r fi s c h im b a te în
m o d ra d ic a l sau a n u la te în to ta lita te . S o c ie ta te a la v â r f u l c ă re ia n u
se de c id e n i m i c . .. î n c a lita te d e a lu z ie la o a s tfe l d e s itu a ţie a m p u
tea a m in ti p r in c ip iu l d a o is t c h in e z „ a c ţiu n e - in a c ţ iu n e ” ( w u - w e i) ,
pe care e ra u în d e m n a ţi s ă -l u r m e z e c o n d u c ă to r ii. S o c ie tă ţile a s ia
tice d e m o n s tre a z ă u n m o d e l în g e n e r a l m a i e c h ilib r a t a l r e la ţiilo r
d in tre p r in c ip iu l m a s c u lin şi c e l fe m in in , yin şi yang. A ic i a v e m u n
e x e m p lu ce p o a te a ra ta c ă m iş c a re a în d ir e c ţ ia d e c o n s tr u c ţie i fe m i-
163
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ t o h
nişte poate să dea în m od surprinzător rezultate destul de pozitiv

Am putea desprinde anum ite modele consonante fenomenelor po
litice existente în straturi mai îndepărtate: în primul rând, în cultu
rile non-occidentale şi societăţile arhaice (spre exemplu, triburile
matriarhale, legendele despre amazoane etc.), însă la o privire mai
atentă, fenom ene sim ilare pot fi descoperite şi în Occident (insti
tuţia sacerdoţiului fem inin în lumea precreştină, tiadele lui Dionis,
colegiul Vestalelor romane, ordinile monahale feminine din Evul
Mediu etc.)
Statul, suveranitatea, puterea, elitele şi masele, anarhia relaţiilor

internaţionale, interesele naţionale, raţiunea de stat - toate acestea
sunt produsele conştiinţei masculine, proiectate asupra textului şi
organizate de-a lungul axei voinţei de putere, consideră feministe
le, pregătind astfel baza teoretică pentru elaborarea u n e i viziuni de
alternativă în RI, una comparabilă cu alte proiecte similare, cum
sunt contrahegemonia, teoria non-eurocentristă şi teoria lumii
multipolară.
Normativismul: Principele nostru sau Prinţul acestei

(întregii) lumi
Normativismul ţine de abordările postpozitiviste neradicale din
RI. Normativiştii cercetează în calitate de fapte „regulile existenţi
ale”, precum şi instituţiile şi practicile bazate pe un conţinut nor
mativ.
Pentru a demonstra abordarea figurii Principelui, Chris Brown

evidenţiază în politica mondială două abordări de bază pentru în
ţelegerea naturii relaţiilor internaţionale: cosm opolitism u l şi comu-
nitarismul. Cosmopolitismul analizează sub aspect doctrinar în
calitate de model normativ al politicii fiinţa umană individuală,
înzestrată cu drepturi şi obligaţii egale cu celelalte fiinţe umane,
aplicând acest principiu la scara întregii planete. Acest aspect este
privit ca temelie morală şi ca model al organizării social-politice,
care trebuie implementat. Avem de a face cu ceva ce trebuie să se
întâmple în mod neapărat, cu un imperativ categoric de ordin m o
ral. Principiul moral opus este comunitarismul. Potrivit acestuia
modelul exemplar de societate este unul destul de concretă si
ganic - naţiunea, cultura, civilizaţia etc., care poate opera cu acele
norme şi valori, ce s-au constituit în cadrul acesteia dp
r * parcursul
is to rie i. P r in u r m a r e , la b a z a a c e s te i a b o r d ă r ii e tic e s ta u n u c r it e
riile u n iv e rs a le ( c o s m o p o lit e ) , d a r c e le lo c a le ( n a ţio n a le , c u ltu r a le ,
religio ase e tc .). P o t r iv i t l u i B r o w n , a m b e le a b o r d ă r i r e p r e z in tă as
pecte ale u n e i a le g e r i s o c ia le lib e r e , a c e s te a a lim e n tâ n d u -s e u lt e
rio r c u u n s is te m d e d o v e z i şi a r g u m e n te , p o t r i v i t lo g ic ii c ic lu lu i
a u to re fe re n ţia l: „ a ş a e s te b in e şi aşa tr e b u ie să r ă m â n ă , d e o a re c e
aşa este b in e ” B r o w n c o n s id e r ă c ă d is p u te le d in t r e c o s m o p o liţi şi
c o m u n ita r iş ti n u se r e f e r ă la o a n u m e u n it a t e e m p ir ic ă şi b a z ă p o
zitiv ă , d a r c o n s titu ie î n m o d a r b it r a r o b ie c te le d is p u te i lo r. I a r d u p ă
în z e s tra re a r e p r e z e n t ă r ilo r in i ţ i a l e c u o d im e n s iu n e e tic ă , în c o n t i
n u are lo g ic a a r g u m e n t ă r ii v in e d e la s in e .
A s tfe l, în r a p o r t c u fig u r a P r in c i p e l u i o b ţ in e m o d im e n s iu n e s u
p lim e n ta ră . U r m â n d lo g ic a l u i B r o w n , p u te r e a p o a te fi in te r p r e t a t ă
în d o u ă c o n te x te e tic e n o r m a t iv e : c o s m o p o lit şi c o m u n ita r is t. In
p r im u l c a z a v e m d e a fa c e c u m o d e lu l g e n e r a l a l P r in c ip e lu i, c a re
este v ă z u t în r e a lis m c a o e x p re s ie s u p r e m ă a S ta tu lu i n a ţio n a l şi
p u r tă to r a l s u v e ra n ită ţii» în s ă c u p r e c iz a r e a c ă P r in c ip e le , în s e n
sul d e p lin a l c u v â n tu lu i, r e p r e z in t ă in s ta n ţa s u p r e m ă d in s o c ie ta te a
o c c id e n ta lă m o d e r n ă s a u d i n s o c ie ta te c a re a a c c e p ta t in te g r a l n o r
m e le o c c id e n ta le . D e a c e e a în ţe le g e r e a r e a lis tă a P r in c ip e lu i ( c h ia r
d acă este p la s a tă d e a c e a s tă ş c o a lă î n f r u n t e a u n u i S ta t n a ţio n a l
a n u m e ) este u n a u n iv e r s a lă . P r i n c i p i i c a re fa c p a r te d i n c lu b , d e
te r m in ă c o n d iţ iile o b lig a t o r ii a le P r i n c ip e lu i c a re p o a te fi a d m is
în in te r io r u l a c e s tu ia . C r i t e r i i l e r e s p e c tiv e a r p u te a fi d ife r ite : u n ii
re a liş ti a d m it p a r t ic ip a r e a î n a c e s t c lu b d e e lită şi a S ta te le n e d e
m o c ra tic e , în s ă d o a r c u c o n d iţ ia c a a c e s te a să fie o r i lo ia le O c c i
d e n tu lu i, o r i p r e a p u t e r n ic e p e n t r u a fi ig n o r a te . D a r , î n o r ic e c a z ,
P rin c ip e le c a fig u r ă p o lit ic ă d e b a z ă r ă m â n e u n iv e r s a l.
L ib e r a lii v ă d P r in c ip e le p r i n f u n c ţ ia i l u m i n i s t ă a a c e s tu ia . P e n t r u
aceştia el este p r i n d e f in iţ ie u n u l u n iv e r s a l, d e o a r e c e lib e r a lis m u l în
RI s u b lin ia z ă d e s c h is e s e n ţa l u i c o s m o p o lită . A c e s t t ip d e c o s m o
p o litis m c o n s titu ie n o r m a t i v u l l i b e r a l i s m u l u i şi g lo b a lis m u lu i,
d e o a rec e , î n o p in ia lib e r a l i l o r , p r o c e s u l m o d e r n i z ă r i i şi d e m o c r a
tiz ă r ii este c h e m a t să î m p a r t ă P r in c ip e le n a ţ io n a l î n d o u ă c o m p o
nente: o p a r te d in t r e a t r i b u ţ i i l e a c e s tu ia e s te t r a n s m is ă G u v e r n u lu i
M o n d ia l s u p r a n a ţio n a i ( „ P r i n c i p e l e g lo b a l” ) , ia r c e a la ltă p a r te este
d eleg ată in d i v i z i l o r î n c o n t e x t u l u n e i s o c ie tă ţii c iv ile g lo b a le . R e g i
m u l d e m o c r a tic la s c a ră p la n e t a r ă fin a liz e a z ă m o d e lu l c o s m o p o lit:
165
omenirea alege guvernul planetar în procesul unui scrutin gener.1
iar în contextul viitoarei „democraţii electronice” participă la gu
vernarea mondială în cadrul unor referendumuri on-line perma
nente. Aşa apare chipul colectiv al unui Principe mondial de reţea
ca punct culminant al progresului.
Astfel, puterea din sistem ul cosm opolit, descrisă de normativis-
mul lui Brow n, sintetizează realism ul şi liberalism ul şi reprezintă
m atricea interpretativă de bază a R I, ridicând principiile etice la
rangul de norm ativ cosm o p olit universal.
în cazul plasării în contextu l com unitarist, chestiunea Principelui

se prezintă cu totul altfel. în acest caz noi înzestrăm figura Princi
pelui cu nişte trăsături calitative, ce ţin în exclusivitate de societa
tea în cauză: sistem ul ei politic, cultura, istoria, reprezentările reli
gioase ale acestuia etc. Puterea sub aspect funcţional are aceleaşi
trăsături ca şi în cazul precedent, dar aici intră în acţiune o altă
paradigmă etică: Principele este concepu t exclusiv ca „Principele
nostru” (Princeps nostrum ). Pronum ele posesiv „al nostru are
aici o sem nificaţie conceptuală fundam entală. Nu este vorba doar
despre o simplă localizare a ceva universal într-u n context regiona
concret, ci despre înzestrarea puterii cu o m isiune anume - repre
zentarea întregii colectivităţi în faţa istoriei, un colectiv întruchipat
în alte puteri şi în particular, în „alţi Principi - s tr ă in i.
Conceptul de „Principele nostru” reflectă un alt m odel etic, şi prin

urmare formează temelia unui norm ativ aparte. Principiul suvera
nităţii naţionale este tratat aici într-un m od radical diferit decât în
etica cosmopolită: a deţine suveranitatea înseam nă nu doar să-ţi
urmezi interesele naţionale în faţa concurenţilor, dar şi să exprimi
o idee istorică aparte, să-ţi urmezi „calea proprie” (Sonderw eg),
să îndeplineşti o misiune. Iată de ce „Principele n ostru ” reprezintă
punctul culminant al unei etici diferite de cea cosm opolită şi chiar
naţională. Acesta întotdeauna constituie o figură a unei identităţi
comunitare unice, care nu are o, dim ensiune com ună cu alte iden
tităţi şi, prin urmare, neaflându-se cu aceştia în nici un fel de rela
ţii comparabile. „Principele nostru” nu doar că nu este egal (chiar
normativ) cu alţi Principi, dar nici'nu poate fi com parat cu aceştia
Şi cu atât mai puţin, acesta nu tr< îDuie sa cedeze în niciun caz şi în
nicio circum stanţă suveranitatea niciunei instanţe supranaţionale.
Ia tă în ce c o n s tă lo g ic a i n t e r p r e t ă r ii c o n c e p tu lu i d e P rin c ip e . E ste
de re m a rc a t fa p tu l c ă a c e a s ta p o a te fi a p lic a tă n u d o a r în r a p o r t cu
statele m a r i, c u s u p r a p u te r ile , d a r şi în r a p o r t c u z o n e le c iv iliz a -
ţio n a le (p r e c u m în T e o r ia l u m i i m u lt ip o la r e ) sau, d im p o t r iv ă , în
ra p o rt c u c o le c tiv ită ţile lo c a le . A i c i o im p o r t a n ţ ă c ru c ia lă o a re n u
d im e n s iu n e a , c i s tr u c tu r a e tic ă ce d e t e r m in ă n o r m a t iv u l p o litic şi
u lte rio r cel ju r id ic .
Constructivismul: a crea conducătorul

„ C o n s tru c tiv is m u l d in RI este e x a m in a t a lă tu r i d e n o r m a tiv is m ca
0 v e rs iu n e n e r a d ic a lă a p o s tp o z itiv is m u lu i şi tin d e d o a r să a tra g ă
a te n ţia s p e c ia liş tilo r c la s ic i d in a c e as tă d is c ip lin ă a s u p ra a n a liz e i
d is c u rs u lu i, n o r m e lo r , id e n t it ă ţ ilo r şi t r a n s fo r m ă r ilo r a cesto ra,
p re c u m şi a s u p ra p r o c e s e lo r d e s o c ia liz a re în r e la ţiile in te r n a ţio
nale. S pre d e o s e b ire d e p o s tm o d e r n iş ti, ei n u n e a g ă re a lita te a p o
z itiv ă şi n u re d u c to t u l la te x t şi d is c u rs , d a r în acelaşi tim p in d ic ă
asupra fa p tu lu i c ă p ro c e s u l te o r e tiz ă r ii, p e d e o p a rte , şi e la b o r ă r ii
fo r m u lă r ilo r în p r a c tic a d ip lo m a tic ă , p e d e a ltă p a rte , au o im p o r
ta n ţă m a i m a r e d e c â t se a d m ite în m o d e le cla sic e p o z itiv is te .
1 C o n s tr u c tiv is m u l p o a te fi c o n s id e r a t o v e rs iu n e m a i m o d e r a tă a
p o s tm o d e rn is m u lu i s a u ^ d im p o triv ă , p o s tm o d e r n is m u l - o v e rs i
u n e a ra d ic a lă a c o n s tr u c tiv is m u lu i. T o tu l d e p in d e d e p e rs p e c tiv ă .
T e o re tic ia n u l a c e s te i o r ie n t ă r i, E . A d le r e x p lic ă : „ c o n s tru c tiv is m u l
este o a b o rd a re în te m e ia tă p e c o n v in g e r e a că fo r m e le l u m ii m a te
ria le ce in flu e n ţe a z ă a c ţiu n ile şi in te r a c ţ iu n ile o m u lu i, d e p in d la
râ n d u l lo r d e in te r p r e t a r e a d in a m ic ă n o r m a tiv ă şi e p is te m o lo g ic ă
a lu m ii m a te r ia le ” 250. A s ta p re s u p u n e fa p tu l că, a v â n d d e a face c u
sfera o b ie c tu lu i, ce e x is tă în a fa ra n o a s tră , d a r, în a c e la ş i tim p , este
supusă in flu e n ţ e i n o a s tre , a v e m d e a fa c e n u c u r e a lita te a p r im a r ă ,
ce a r e x is ta d e la s in e (a ş a c u m c o n s id e r ă p o z itiv iş t ii) , c i c u u n
c o n s tru c t a fla t în t r - o s c h im b a re d in a m ic ă . A c e s t fa p t n u a n u le a
ză re a lita te a o b ie c tiv ă î n s in e , c i o p la s e a z ă p e p la n s e c u n d a r. A ic i
avem d e a fa c e c u u n c o n s tr u c t. î l p r i v im ca p e o r e a lita te , şi a stfel
îl tr a n s fo r m ă m î n r e a lita te . T o to d a tă , r e a lita te a c a c e v a ce a r e x is ta
de la sin e şi a u to n o m î n r a p o r t c u n o i, p e d e o p a r te , r ă m â n e d i n
colo d e lim ite le c a p a c ită ţii n o a s tr e d e a o c o n ş tie n tiz a (a ş a c u m se
în tâ m p lă în g n o s e o lo g ia l u i K a n t , f o n d a t o r u l c o n s tr u c tiv is m u lu i) 230
230. Adler E. Communilarian Internaţional Relalions: The Epibtemic Foumlations of [nlerna-Uonal Re-
lations. London and New York: Routledge, 2005-
167
T
Şi există în calitate de n o u m e n , iar pe de altă p
za prin prezenţa sa nevăzută şi insesizabilă formele constmî '
către noi, cu care avem de a face la următoarea etapă ca şi cu cev
obiectiv. Acest model filosofic determină modelele concrete de in
terpretare de către constructivişti a principiilor de bază şi obiecte
lor RI.
Principele, Leviatanul, Suveranitatea şi procesul decizional sunt
supuse aici unei „deconstrucţii moderate”. Constructiviştii sunt
străini de patosul „demascării”, a „suspiciunii”, ce constituie nişte
elemente importante în alte teorii postpozitiviste radicale din RI.
Lor le lipseşte caracterul revoluţionar, ei tinzând să se limiteze la
nivelul constatării neutre. Dar în m are teoriile lor sunt orientate în
aceeaşi direcţie ca şi în cazul ce lo rlalţi postpozitivişti: „lumea în
care trăim este creată de noi în şin e ” (N. OnuP31).
P r in u rm are, P rin c ip e le rep re zin tă o figură construită de către
societate. „ L e v ia ta n u l”, „elita”, „suveran itatea sunt şi ele nişte^ con
structe. Ia r în tru câ t societatea a creat astfel de forme, ce au căpătat
o expresie m aterială, ea poate fie să le păstreze, fie să le schimbe, fie
ch ia r să le distrugă. în acest sens, co n stru ctiv iştii, ca, de exemplu,
A . W endt su b lin iază faptului că stru ctu ra P rin cip e lu i nu dispune
n ici de o identitate fixă, aşa cu m co n sid eră realiştii, dar în acelaşi
tim p, n ici nu este sortită d em o n tă rii în p ro cesu l globalizării şi ez
voltării relaţiilor transnaţionale, aşa cu m p rezic liberalii. Soarta
Prin cip elu i şi, p rin urm are, a o rd in ii intern aţion ale şi păstrarea sau
lichidarea Statelor naţionale d ep in d într-o m ăsu ră substanţială de
discurs, şi în p articu lar de dezbaterile între realişti şi liberali, între
optim iştii şi scepticii globalizării. D is c u rs u l realiştilo r consolidea
ză principele în accepţia lui tradiţională şi defineşte „anarhia în
relaţiile internaţionale” ca pe o „an arhie a lui H o b b es”. O rice trans
formare din politica sau econom ia m o n dială este interpretată de
către realişti drept confirm are a p ro p riilo r p oziţii. în felul acesta,
ei pe de o parte interpretează lum ea înconjurătoare, iar pe de altă
parte, o construiesc în aşa fel, încât să corespundă n orm elor lor
(un fel de „profeţii ce se îm plinesc de la sine”, după form ula Iui R
Merton self-fullfilled prophecy 232).
Liberalii din R I procedează de o m anieră diam etral opusă con-
231. Onuf Nicholas G . World o f Our Making. Columbia; University o f South Calif
232. Merton Robert K. Social Theory and Social Structure. New York Free Press I9a« I989-
s tru in d P rin c ip e le c a p e o fig u r ă d e t r a n z iţie , în z e s tra tă c u alte

fu n c ţii şi c u o a ltă s o a rtă ( în d e p l i n i n d s a rc in a m o d e r n iz ă r ii şi ilu
m in ă rii, S ta te le n a ţio n a le c e d e a z ă lo c u l s o c ie tă ţii tra n s n a ţio n a le
globale şi G u v e r n u lu i M o n d i a l ) . A c e s t c o n s tr u c t a l „ P rin c ip e lu i
ilu m in a t” s c h im b ă a titu d in e a fa ţă d e „ a n a r h ia în r e la ţiile in te r
n a ţio n a le ” : in iţ ia l „ a n a r h ia ” este p r e z e n ta tă ca „ a n a r h ia lu i L o c k e ”,
u nde este p o s ib ilă o c o o p e r a re c o m e r c ia lă p a ş n ic ă în tr e S tatele su
verane, d u p ă c a re v in e r â n d u l „ a n a r h ie i lu i K a n t”, a d ic ă a s o c ie tă ţii
c ivile g lo b a le , u n d e in d i v i z i i i lu m in a ţ i (c la s a d e m ijlo c , ce a d e v e n it
s in g u ru l a c to r s o c ia l) v o r a c ţio n a în c o m u n în b a z a c a ra c te ru lu i
c o m u n al „ r a ţ iu n ii tr a n s c e n d e n ta le ”, „ p ro c e d â n d cu a lţii aşa c u m
ar v re a ca a lţii să p ro c e d e z e c u e i”. Ş i d in n o u lib e r a lii d in R I tra te a
ză o ric e e v e n im e n t s au fe n o m e n d in s fe ra in te r n a ţio n a lă în fo lo s u l
lor, d e o a rec e d r e p t n o r m a t iv le se rv e ş te p r o p r iu l lo r m o d e l etic.
Aceste lu m i s u n t în e g a lă m ă s u ră p o s ib ile , c o n s id e ră c o n s tru c -

tiv iş tii, şi d e p in d e d o a r d e n o i, d e a le g e re a n o a s tră în care d in tre
acestea v o m tr ă i în v iito r . P r in u r m a re , to t n o u ă n e v a re v e n i să
d e c id e m şi s o a rta P r in c ip e lu i (a s u v e ra n ită ţii, a S ta te lo r n a ţio n a le ,
a ră z b o iu lu i sau a p ă c ii e t c . ) , ®
Rezumat
In în c h e ie re , p e n tr u m a i m u ltă c la rita te , să s in te tiz ă m în tr -u n ta
bel re z u lta te le a n a liz e i n o a s tre c o m p a ra tiv e a n o ţiu n ilo r şi c o n c e p
te lo r de b a z ă ale R I, ce ţ in d e p a r a d ig m e d ife rite .
3.2 Războiul, pacea, securitatea

3.2.1. Realismul: războiul ca un dat
Definiţia lui Clausewitz
R ă zb o iu l în R I este u n a d in tr e p r in c ip a le le te m e şi se află în c e n
tru l c e lo r m a i a p rig e p o le m ic i şi d e z b a te ri d in tr e re p re z e n ta n ţii
şcolilor şi a b o r d ă r ilo r de b a ză . A m p u te a s p u n e că d ife re n ţa r a d i
cală în a titu d in e a fa ţă d e ră z b o i ca fe n o m e n al v ie ţii in te rn a ţio n a le
îi separă în ta b e re d ife r ite p e re p re z e n ta n ţii c e lo r d o u ă o rie n tă ri
clasice de b a ză în R I - r e a liş tii şi lib e ra lii. M a i m u lt d e c â t atât, în
săşi d e n u m ire a d e „ r e a liş ti” re p re z in tă în tr -o m ă s u ră c o n s id e ra b ilă
recun oaşterea fa p tu lu i că în c o n d iţiile „ a n a r h ie i” c o n flic tu l m ilita r
răm ân e a fi o p o s ib ilita te deschisă. P e de a ltă p a rte , lib e ra lii, care
169
R E L A T I I L E i n t e r n a
j o NA] E
sunt numiţi uneori „idealişti” dimpotrivă, sunt convinşi că î„

laţnle internaţionale războiul poate fi evitat oricând şi că sarcini
principală a umanităţii constă în organizarea unei ordini internaţi!
onale ce ar exclude în totalitate războiul („pacea eternă”).
Cele trei definiţii clasice ale războiului, formulate de către stra

tegul german Cari von Clausewitz şi recunoscute pe larg, sunt ur
mătoarele:
1) un act de violenţă, ce urmăreşte să îl determine pe adversar să

ne îndeplinească voinţa;
2) existenţa a două sau mai multe părţi beligerante, ce ţin de enti

tăţi politice statale sau non-statale; d
3) continuarea politicii prin alte mijloace233.
Prima definiţie subliniază caracterul ifiolent al războiului şi al sco-

pului final al acestuia. Cele două noţiuni au semnificaţii autonome.
Totul porneşte de la scop - impunerea voinţei prin constrângere.
Dacă e să ne limităm doar la această definiţie, războiul ar putea fi
tratat de o manieră destul de largă, deoarece constrângerea e a
îndeplini voinţa altuia poate decurge pe căi diferite. Constrângerea
poate fi de ordin moral, economic, directă, indirectă. ÎI poţi deter
mina pe cineva să-ţi îndeplinească voinţa prin seducţie, înşelăciune
şi înduplecare. Iată de ce impunerea voinţei ca scop al unui război
permite interpretarea acestuia într-un sens mult mai larg. „război
comerciar, „război rece”, „război de poziţie”, iar pentru atingerea
scopurilor de război nu întotdeauna este neapărată nevoie de uti
lizarea directă a violenţei. în sec. X X războiul era interpretat, de
regulă, într-o astfel de accepţie largă, deşi Clausewitz insista asupra
complementarităţii celor două aspect^: pe lângă constrângerea de a
îndeplini voinţa altuia (ca scop), în definirea războiului este inclu
să şi noţiunea de violenţă (ca mijloc). Violenţa presupune practica
aplicării forţei — până la omor şi provocarea unor traume fizice.
însă aplicarea violenţei nu întotdeauna este calificată drept răz
boi. O revoltă armată, o răscoală şi chiar o simplă bătaie pot fi în
cadrate în această definiţie. De acea cea de-a doua definiţie a lui
Clausewitz aduce o precizare substanţială: „războiul se poartă între
entităţile politice”. Cu alte cuvinte, războiul este întotdeauna u f
nomen politic. Deoarece în epoca modera anume Statul reprez
233 Clausewitz K. Despre război. Moscova focsmo.Sank Pcterburg M.dgard, 2007 e 2 ln t^
p rin c ip a la e n tita te p o litic ă d e b a z ă , cel m a i ră s p â n d it caz d e v in e

răzb o iu l d in tr e state. F o rţe le a rm a te s u n t m ijlo a c e d e d e s făşu rare a
u n u i ră z b o i, ia r s c o p u l c o n s tă în c o n s trâ n g e re a a ltu i stat să în d e p li
nească v o in ţa în v in g ă to r u lu i.
Totuşi C la u s e w itz p ă s tre a z ă p o s ib ilita te a d e s fă ş u ră rii u n u i ră z b o i

şi în tre alte e n tită ţi, n o n -s ta ta le . A c e s t aspect este im p o r ta n t p e n
tru c la rific a re a u n o r fe n o m e n e p r e c u m s u n t ră z b o iu l c iv il sau cei
de p a rtiz a n i, c â n d p ă r ţile a fla te în c o n flic t d is p u n d e o id e n tita te
politică clară, d a r în acelaşi tim p n u re p re z in tă n işte state. în s ă aici
contează fa p tu l că este v o r b a a n u m e d e spre n iş te e n tită ţi p o litic e .
A ic i iese în e v id e n ţă im p o r ta n ţa c e lei d e -a tre ia d e fin iţii: ră z b o

iu l ca şi „c o n tin u a re a p o litic ii p r in a lte m ijlo a c e ”. O astfel de re la
ţie în tre ră z b o i şi p o litic ă are o im p o r ta n ţă colosală p e n tr u ş tiin ţa
p o litic ă şi p e n tr u R I. P o tr iv it r e a liş tilo r clasici, ră z b o iu l c o n s titu ie
esenţa p o litic ii ca ata re. în s ă ş i a p a riţia S ta tu lu i (p o tr iv it lu i H o b -
bes) re p re z in tă o re a c ţie d e răspu ns la „ ră z b o iu l tu tu ro ra îm p o tr i
va tu tu ro ra ”. P r in u r m a re , ră z b o iu l (sau a m e n in ţa re a cu ră z b o iu l)
stă la b aza P o litic u lu i. R e a liş tii p riv es c S ta tu l ca pe o in s ta n ţă m e n i
tă să asigure s e c u rita te a c e tă ţe n ilo r în fa ţa u n e i a m e n in ţă ri extern e.
D acă Satul in te rz ic e v io le n ţa în c a d ru l g ra n iţe lo r sale (fo lo s in d în
acest scop în p r im u l râ n d fo rţa a p a ra tu l de re p re s iu n e ), a tu n c i to t
Statul este cel c h e m a t să-şi p ro te je z e c e tă ţe n ii d e v io le n ţa d in e x te
rior. E l îşi creează în acest scop a rm a ta . A rm a ta este u n in s tru m e n t
al S tatului p e n tru a p ă ra re a in te re s e lo r n a ţio n a le în fa ţa u n o r ris c u ri
externe. P o liţia serveşte m e n ţin e r ii o r d in ii în in te rio r. A stfel, fo rţe
le arm ate d e v in carcasa p r in c ip a lă a S ta tu lu i ca atare, d eoarece ele
îndeplinesc fu n c ţiile lu i de b a ză . S ec u rita te a d e v in e în acest fel u n a
d in tre p rin c ip a le le p r io rită ţi (d a c ă n u c u m v a cea m a i im p o rta n tă )
în activitatea de stat
Relaţia d in tre ră z b o i Şi p o litic ă este s u b lin ia tă de to ţi rea liş tii. R e -

| aliştii a propie a tâ t de m u lt n o ţiu n e a de ră z b o i de cea de p o litic ă ,
'ţ.încât ră z b o iu l d e v in e o stare n o rm a tiv ă în re la ţiile in te rn a ţio n a le .
B lă z b o iu l există (în m o d p o te n ţia l) în to td e a u n a , şi d o a r a c tu a liz a
r e a lui re p re z in tă u n fe n o m e n te m p o ra r. P o s ib ilita te a „ ră z b o iu lu i
M iitu ro r îm p o triv a tu tu ro ra ” c o n d iţio n e a z ă e x iste n ţa c o n tin u ă a
ţ$ » t u lu i (a n u m e d in acest m o tiv re a liş tii n u a d m it s u p rim a re a lu i).
| | existenţa S ta tu lu i re p re z in tă o p o te n ţia lă a m e n in ţa re p e n tru un
Stat (şi vic ev e rs a), ceea ce tra n s fo rm ă che s tiu n e a a p ă ră rii şi
Principele în paradigmele Rl (TABELUL 1)
Masele Decizia
Şcolile Rl/ Principele Leviatanul Suveranitatea Elitele
Conceptele
Realiştii complet indepen produsul „contractului I deplină şi absolu- competente, incompetente sunt adoptate dc către Prin
dent faţa de instanţe social”, „paznic de I tă pentru Statele cele mai bune, în politica cipe, de către elite; păstrarea
le supranaţionale; noapte”, „răul cel mai I naţionale recunoscute externă, status-quo (pentru învingă
Eficienţa, capacitatea mic”, Dumnezeu făcut I oficial X-indivizi tori) revizionism (pentru cei I
de a menţine pute cu mâna omului, insti- I învinşi); este luată de către
rea, un om politic tuţia violenţei legale, l
suveran în circumstanţe
optim, raţionalitate .protejarea societăţii de I
jli anvergură extraordinare (Schmitt)
»autonimicire
Liberalii iluminatul care

urmează a fi demonlal I o realilale relativă a purtătorii capabile
iluminează, se adoptă de către societate, 1 1
m favoarea societăţii I perioadei de tran- I competenţelor sa capete
Moment provizoriu, civile | . în persoana reprezentanţilor I
de tranziţie spre . | ziţie spre societatea I politice în rela- competenţe
necesita democratizare I globală acesteia sau în mod direct j 1.
societatea civilă ma | ţiile internaţio- politice în (democraţia electronică) 1£
nager, conducător l nale, urmează Relaţiile In
I a se contopi în ternaţionale,
I mod democra- adică să de
l tic cu clasa de vină „indivizi /
I mijloc iscusiţi” ce / P*
urmează să se
contopească
cu clasa de
X l _______________
J _________ l mijloc
A
1 $co*l* depin de de „ d u b u l In to ta lita te lib e r in ra - d e p l i n i §i a b s o lu te
1 engleii P r in c ip ilo r”, d e p o r t c u fa c to rii e x t e r n i;

p rc s lig iu ; s e s u p u n e d e p e n d e n t in ra p o r t
s o c ia liz a r ii c u s o c ie ta te a (g ra d u l
d e d e m o c r a tiz a r e ),
d ife rit In s o c ie t a l i
d iv e rs e
M a rx istii capitaJul global, clasa un in stru m en t al vio- ceva lipsit de impor

burgheza le n (e i aflat tem p orar in tant
m ain ile b u rg h e z ie i
Teorii 1.capital m o n d ia l u n seg m en t al h eg e m o - c o n s t r u c t h e g e m o n ic
c ritic ! (b a z a ) niei m o n d ia le
2. puterea politica,
S t a t u l partidele b u r-
ghezc (suprastruc
turn)
S .h e g e m o n ta ,
p u te re a d is c u rs u iu i,
m iefettuaHi, in v i-
( i m i n t u l , c u lt u r i ,
m a s s -m e d ia , $iiin{a
(suprastructura)
depind până nu influen in totalitate independenă
la un punct de ţează politic; sub aspect juridic, însă în
codurile socia externă practică ţine cont de regulile
le şi de regulile acceptate de către comunita
de conduită ale tea internaţională
elitelor din alte
state
burghezia proletariat sunt adoptate de către clasa I

internaţională internaţional dom inantă în interesele sale]
Itn
dc clasă, proletariatul ia deci
zia despre Revoluţie
Z
H
!tn
burghezia, masele, câmpul de luptă al hegemoni
clasa politică, consolida I50
„intelectualii te intr-un
ei şi contrahegemoniei
iz
>
organici* in bloc istoric
serviciul Capi ! de către
talului „intelectualii io
organici” ai Iz
proletaria i>
tului, baza
contrahege- Itn
moniei
RE L AŢ I I L E I NTERNAŢIONALE
securităţii în principala p rioritate a politicii ca atare, determ inând

într-o măsură considerabilă eficienţa conducătorului (a elitelor
conducătoare, a Principelui) şi m ăsu ra în care acesta este potrivit.
Războiul drept: nuanţele conceptului

Războiul este legat şi de reprezentările despre partea pozitivă a
omului. Fundam entarea fenom enului războiului ca fenomen p o
zitiv poate fi întâlnită la Hegel. Potrivit lui Hegel, războiul „elibe
rează şi scoate în evidenţă spiritul naţiunii”, iar „aspectul m oral” al
acestuia constituie o prerogativă a suveranităţii. Şi deoarece, după
Hegel, istoria m ondială este o jud ecată m ondială, războiul este un
instrument dialectic al acestui p roces de judecată. O astfel de vi
ziune asupra războiului ca fenom en drept a fost form ulată încă de
Fericitul Augustin, care în lucrarea sa „C etatea lui D um nezeu” nu
doar a făcut o fundam entare teologică a războiului cu guvernanţii
nedrepţi (un om bun, con fru n tân d u -se cu un om rău este nevoit
să intre cu el în război), d ar şi a instituţionalizat însăşi noţiunea de
„război sfânt”, la care au apelat ulterior mulţi conducători euro
peni. La începutul epocii m o d ern e întâlnim acest concept la Hugo
Grotius. -
în sec. X X SUA revine la această tem ă, propunând modelul „răz

boaielor um anitare” (ele au fost iniţiate sub m andatul preşedintelui
care Bill Clinton sub form a intervenţiei în Haiti şi prin bom bar
darea Serbiei). Prin acest con cep t este înţeleasă aplicarea forţelor
armate pentru atacarea altei ţări sau intervenţia cu scopul „pro
tejării populaţiei civile de g enocid sau p entru prevenirea unei ca
tastrofe um anitare”. în cep ân d cu b om bardarea Iugoslaviei de către
forţele NATO în 1 999, războaiele u m an itare nu reprezintă altceva
decât un instrum ent convenabil al neocolonialism ului cu ocolirea
normelor dreptului internaţional, şi ch iar sub egida ONU, întrucât
războaiele de acest tip de obicei sunt p urtate în susţinerea m ino
rităţii din ţara p roscrisă şi îm p otriva m ajorităţii acesteia, care este
învinuită de „crim e îm p otriva um an ităţii”. însă pe parcurs astfel
de situaţii p ot isca problem e, d eoarece deseori anum e m in orită
ţile sunt cele care p ro v o acă agresiunea, aşa cu m s-a întâmplat, de
exemplu, în Iugoslavia, ceea ce a devenit şi m ai clar, în special după
demonstrarea faptelor de gen ocid îm p otriva sârbilor din Srebre-
nica.
175
Războiul ca stare
Hobbes tratează războiul în sensul mai larg al acestei noţiuni Ei
înţelege prin această noţiune nu doar ciocnirile directe dintre ar
matele regulate ale inamicilor, ci şi tot ce le precedă şi le însoţeşte,
Hobbes scrie: „războiul constă nu doar din bătălii şi lupte reale!
dar şi din momentul intermediar, în care voinţa de confruntare în
luptă este suficient de manifestă”234.
Realistul Cari Schmitt avansează şi m a i m u lt în interpretarea răz

boaielor. El răstoarnă definiţia lui C la u s e w itz despre război văzut
ca o „continuare a politicii prin alte m ijlo a ce ”. Scopul războiului
constă în impunerea propriei v o in ţe altcuiva, dar tot acesta este şi
scopul politicii. Mijloacele, însă, su n t diferite: războiul face uz de
violenţă, iar politica - de alte m eto d e. A stfel, C a ri Schmitt defineş
te Politicul în termeni militari: „ P o litic u l încep e de la introducerea
conceptului de prieten/duşman”235. A c to ru l p o liticii şi actorul răz
boiului se constituie în acelaşi fel. M
S ch m itt face d istin cţie în tre „ r ă z b o iu l f o r m e l o r ” şi „războiul to
tal”. R ă zb o iu l fo rm e lo r p resu p u n e c i o c n i r e a în tr e a rm a te lo r pro
fesioniste, existenţa u n o r su b ie cţi p o l i ti c i s t r i c t d e fin iţi, adoptarea
de anum ite reguli (d eţin erea p riz o n ie rilo r d e ră z b o i, c ru ţa re a celor
care s-au predat, n eap licarea v io len ţei fa ţă d e n o n -c o m b a ta n ţi, res
pectarea a c o rd u rilo r de încetare a f o c u lu i şi d e a rm istiţiu lu i etc.).
Toate acestea constituie co m p lex u l Ju s b e lii. „ R ă z b o iu l form e
lo r” conţine u n anum e caracter c o n v e n ţio n a l în d istrib u ţia rolu
rilor. Părţile beligerante pot ajunge la p a c e şi în ţe le g e re a ap ărân d
într-un alt co nflict m ilita r ca aliaţi. Ia tă d e c e p e re c h e a p rieten /
duşm an nu trebuie interpretată c a o d e fin iţie m o r a lă (d e exem p lu ,
bine/rău), ce acţionează p erm anent. C e l c a r e a stă z i este d u şm an ,
mâne poate să devină prieten, şi in v e rs . A c e s t lu c r u re c la m ă re c u
noaşterea unei anum e d em nităţi a a d v e r s a ru lu i şi m e n ţin e re a unei
anumite distanţe în raport cu aliatul. S c h m itt p ro p u n e tran sfe ra re a
acestui principiu şi asupra politicii. P o litic a se d e o s e b e şte rad ical
de morală (Schm itt dezvoltă ideile lui M a c h ia v e lli). Ia r d e o s e b i
rea principală constă în faptul c ă m o r a la n u a d m ite co m p ro m is u ri
şi înlocuirea perechii bine/rău, în tim p c e p o litic a , d im p o triv ă , se
întemeiază pe calculul raţional şi este d e n e c o n c e p u t fără o p o zip -
234. Hobbes T. Opere alese. Voi. 1. Moscova. 1964

1
235. Schmftt C. înţelegerea politicului // întrebările sociologiei. 1992. Nr. . pag. 35-67.
onare p e rm a n e n tă , fă ră r e d is tr ib u ir e a in a m ic ilo r şi a lia ţilo r în sco

pul a tingerii reu şite şi e fic ie n te a o b ie c tiv e lo r p ro p u s e . „ R ă z b o iu l
form elor” c o re s p u n d e „ p o litic ii f o r m e lo r ”. ^
Schm itt c o n tra p u n e a c e stu i c o n c e p t „ r ă z b o iu l to ta l”, u n d e d u ş

manul este id e n tific a t c u în tr u c h ip a r e a ră u lu i. în astfel d e c a zu ri
războiului d e v in e u n u l s fâ n t şi se p o a r tă fă ră n ic i u n fel de re g u li şi
fara a se rec u n o a şte d e m n ita te a in a m ic u lu i, m iz â n d u -s e p e lic h i
darea lu i to tală . U n astfel d e r ă z b o i p o a te p ro v o c a g e n o c id , a d i
că ştergerea to ta lă d e p e fa ţa p ă m â n tu lu i d o a r în v irtu te a fa p tu lu i
apartenenţei lu i la ta b ă ra ad v e rs ă . U n e fe c t s im ila r p ro d u c e in c lu
derea m o ra le i în p o litic ă şi r e fu z u l d e a re c u n o a ş te p o litic a d re p t
dom eniu a u to n o m . î n t r - u n as tfe l d e caz, se în c a lc ă consensul n a ţi
onal şi apare ris c u l u n u i r ă z b o i c iv il in te r n , a d ic ă co lap su l S ta tu lu i.
Schm itt c o n s id e ră că lib e r a lii d in R I, ca re a b s o lu tizea ză d e m o

craţia şi p a c ifis m u l, în re a lita te c re e a ză p re m is e p e n tr u u n „ ră z b o
iul to tal” r e fu z â n d u -le d e m n ita te u m a n ă a d v e rs a rilo r, adică c elo r
calificaţi d re p t r e g im u r i „ n e d e m o c ra tic e ” A s tfe l, pacea to tală şi
m o ra lism u l în p o litic ă , a s u p ra c ă ro ra in s is tă lib e ra lii, d u p ă părere a
lui S ch m itt, p re s u p u n le g itim a re a g e n o c id u lu i şi a ră z b o iu lu i de
exterm in are.
In m are, p o z iţii s im ila re s u n t îm p ă rtă ş ite şi de a lţi rea liş ti. N a tu ra

răzb o iu lu i se m a n ife s tă p e n tr u aceştia p r in d is p o z iţia v ă d ită (r e
cunoscută) de a in tr a în b ă tă lie . R a y m o n d A ro n susţine că „re la
ţiile in te rn a ţio n a le se desfăşoară în u m b ra r ă z b o iu lu i”236. A ro n îşi
dezvoltă ideea astfel: „S is te m u l in te rn a ţio n a l re p re z in tă to talita tea
en tită ţilo r p o litic e , ce în tr e ţin în m o d rec ip ro c re la ţii regulate, care
pot sa evolueze în o ric e m o m e n t în r ă z b o i”237. P o triv it lu i lu i A ro n ,
posibilitatea r ă z b o iu l d e c u rg e în m o d d ire c t d in p rin c ip iu l a n a rh i
ei în rela ţiile in te rn a ţio n a le , ad ic ă în v irtu te a absenţei u n e i instanţe
supranaţionale (a s e m e n i S ta tu lu i -L e v ia ta n , ce lim ite a z ă v io le n ţa
în in te rio ru l zo n e i sale de c o m p e te n ţă cu a ju to ru l aceleaşi v io le n
ţe ). „R ă zb o iu l există atât tim p cât n im ic nu-1 îm p ie d ic ă ”, scrie el.
Acest p rin c ip iu este îm p ă rtă ş it n u d o a r de rea liş ti, ci şi de pra ctic
de toţi te o re tic ie n ii d in R I (deşi re a liş tii şi lib e ra lii tra g c o n c lu zii
opuse în acest sens)..
236. Aron R. Paix et guerre entre Ies natkms. Paris: Calmann-livy, 1962.
237. Aron R. La Societe industrielle et la Guerre, suivi d’un Tableau de la diplomaţie mondiale en 1958.
Paris: Pion, 1959.
177
Astfel, starea de război este, „o stare firească” pentru înt™
mu! mondial Şi dacă această stare firească este depăşită lan ^ l
politicii interne, atunci la nivelul politicii externe, dimpotrivă, ea
se menţine în totalitate. Astfel, Hans Morgenthau afirmă: „Istoria
demonstrează că naţiunile se pregătesc în permanenţă de oformă
de violenţă organizată cum este războiul, de implicarea activăîn
acest război şi în câştigarea lui”238.
Realiştii obişnuiesc să privească războiul ca pe o întreprindere
perfect raţională. La baza ei stau calculul, estimarea cheltuielilor
şi a câştigurilor, echilibrul co n sid eraţiilo r de securitate, prognoza-
rea ameninţărilor, evaluarea b azei de resurse etc. Statele recurg la
război ca la ultimul mijloc de realizare a perspectivei de atingere
a scopurilor propuse, dar aceste sco p u ri nu sunt stabilite în baza
emoţiilor sau a tradiţiilor, ci în b aza u n u i calcul şi analizei raţio
nale239.
Realiştii nu justifică războiul. E i insistă asupra faptului că struc
tura generală a raportului d in tre p o litica internă şi cea externă,
întruchipată în sistemul w estfalian existent şi în principiul suve
ranităţii, nu poate asigura pacea între state în m od legal (şi forţat).
Şi deoarece acest lucru rep rezintă o caracteristică obiectivă a sis
temului internaţional, este necesar, el trebuie acceptat ca un at,
urmând ca chestiunile ce ţin de securitate să fie plasate în centru
politicii externe a statelor.
Realiştii consideră că tentativele lib e ralilo r de a exclude războiul
în totalitate sunt nerealiste, astfel de tentative soldându-se doar cu
efecte diametral opuse.
3.2.2. Liberalismul: pacea ca sarcină
Pacea eternă
Lib eralii din R I p orn esc de la o atitudine diam etral opusă faţă
de război. Pentru ei războiul reprezintă un rău absolut, depăşirea
căruia este posibilă şi necesară. M ai m ult decât atât, pacea repre
zintă scopul spre care se îndreaptă civilizaţia, dacă aceasta ia calea
progresului şi ilu m in ă rii Pentru ca pacea între popoare să devină
realitate, este necesar progresul social.
A3 K,fo0pU955:UIIanS 1 PolitiCS Am0n“ N*lions- Slruggk* lor Power and Peace, New York: Alfted
Haven: Yak U n i v e r s k y l p r e s s a l^ ^ ^ Wa^( Reason: Domestic and International Im
178
Aceste idei au fost formulate pentru prima dată de către Im m a -
nuel Kant, pe care liberalii îl consideră precursor, ap elând de obicei
la el.
în lucrarea „Pacea eternă” K an t form u lează trei c o n d iţii240. Pentru
atingerea păcii eterne:
1) constituţia civilă a Statului trebuie să fie republicană;
2) drepturile cetăţenilor trebuie să fie întem eiate pe federalism ul

Statelor libere;
3) dreptul cosm opolit trebuie să fie redus la ospitalitatea u n iv e r

sală.
Aceste trei puncte răm ân până în prezent baza teoretică a lib e ra

lismului şi pacifismului în R I. R ep u blica în calitate de m odel n o r
mativ de organizare a societăţii presupune că la tem elia sistem ului
politic sunt puse p rin cip iile raţionalităţii universale (care poate
lipsi în cazul m onarhiei sau al tiraniei). Co n stitu ţia garantează fap
tul că avem de a face cu un Stat de drept, unde dreptul la această
raţionalitate este instituţionalizat în m od riguros.
Drepturile cetăţenilor au o sem nificaţie cardinală, deoarece în-

tr-un război anume cetăţenii sunt cei care poartă pe um erii lor
principalele greutăţi. Potrivit lui Kant, dem ocraţia este legată de
> pace, întrucât într-o dem ocraţie costurile răzb o iu lui sunt sup o r
tate de către cei care iau decizii, adică cetăţenii înşişi. Şi dacă se
- ia în calcul opinia celor care suferă cel m ai m ult într-u n război,
atunci este logic de presupus că aceştia se vor pronunţa îm potriva
L lui (dacă vor avea o astfel de posibilitate).
Cel de-al treilea principiul presupune existenţa unui cod general

I de conduită internaţională, a unui im perativ m oral, ce ar reflecta
JL ,înţelegerea kantiană a m oralei: „procedează cu celălalt aşa cu m ai
■ d o ri ca el să procedeze cu tine”. „Ospitalitatea” reprezintă proto-
■ tipul acelei ideologii, care e cunoscută astăzi ca „drepturile om u-
■ u f . Aici contează în prim ul rând faptul că Im m an u el K an t afir-
i | $ i ă necesitatea existenţei unui set de norm e, care va fi recunoscut
^ H tv ersal de către toate Statele, prin urm are, va constitui sistem ul
^■hranaţional obligatoriu.
■potrivit lui Kant, pacea eternă este posibilă şi necesară, respectiv,

^ Jp 'tK a tu F .lA im ^ tp m ă . Moscova. Moscovski rabocii, 1989.
179
d e z v o ltarea o m e n irii v a co n d u ce la renunţa™ , 1 - ,
le in tern aţio n ale. A stfel, ab o rd area liberală a r ă S “ | B
d e o ric e b aza raţio n ală. Războiul este iraţional, numai pacea
ra ţio n ala. D e aceea, răzb oiu l este o relicvă a „barbariei” şi „sălbăti
cie i”, ia r în con d iţiile unei societăţi iluminate acesta urmează să fie
elim in at cu d esăvârşire.
A s t f e l, a t it u d in e a li b e r a l i l o r fa ţă d e ră z b o i este u n a p ur negativă,
e i r e f u z â n d u - i o r ic e d r e p t Ia o e x iste n ţă leg itim ă; iar acolo unde
m a i p e r s is t ă r ă z b o a ie le , ei le p r iv e s c d o a r ca p e o consecinţă a unui
d e f ic it d e d e m o c r a t iz a r e , ilu m in a r e , d e zv o lta re a u nu i sau câtorva
p a r t ic ip a n ţ i. L ib e r a l i i s u n t c o n v in ş i c ă o rig in e a războiului se află
în in s u f ic ie n ţ a d e r a ţ io n a lit a t e şi m o ra lit a t e în societate. Tocmai de
a c e e a e i c o n s id e r ă d re p t r e la ţii in t e rn a ţ io n a le n o rm a tiv e coexisten
ţa p a ş n ic ă , b a z a tă p e c o m e r ţ şi r e s p e c t re c ip ro c . D a r aşa cum arăta
K a n t , p a c e a este p o s ib ilă d o a r în t r e s o c ie tă ţile ilu m in a te - republici
ş i d e m o c r a ţ ii. D e a ic i şi c o n c lu z ia p r in c ip a lă a lib e ralilo r: cel mai
s ig u r m ijlo c d e e v ita te a r ă z b o iu lu i c o n s tă în in stau rarea democra
ţie i şi a p r in c ip iilo r Ilu m in is m u lu i la s c a ră g lo b ală. Atunci când
în tre a g a lu m e v a fi d e m o c r a t ic ă , ră z b o iu l v a d isp ărea.
O tr a ta r e lib e ra lă a ră z b o iu lu i ca in s t ru m e n t p o litic este oferită

d e p ro fe s o r u l H e im o H o f m e is te r. în tim p ce C la u s e w itz numeş
te ră z b o iu l „ o c o n tin u a r e a p o lit ic ii c u alte m ijlo a c e , Hofm eister
c o n s id e ră c ă ră z b o iu l n u re p re z in tă altce v a d ecât „incapacitatea
p o liticii”. H o f m e is te r c o re le a z ă c o n d a m n a re a isto ric ă a războiului
c a m ijlo c p o litic în E u r o p a c u re zu lta te le ce lu i d e-al D o ile a Război
M o n d ia l. E l este c o n v in s c ă d a c ă Statu l n u p oate so lu ţio n a chestiu
nile litig io ase p rin m ijlo a ce legale şi re c u rg e la v io le n ţă , asta indică
slăb iciu n ea p oliticii lui. „Şi p r in în s ă ş i a p lica re a v io le n ţe i puterea
p o litică îşi a ra tă d e fiecare dată in ca p a cita te a ”241.
Teoria păcii d e m o cra tice

P e astfel de p re m ise k a n tie n e se în te m e ia z ă m a jo rita te a te o riilo r
lib era le în R I, în ce p â n d cu fo n d a to ru l acestei o rie n tă r i N o rm a n
A n gell. A rg u m e n tu l de b ază al lu crării p ro g ra m a tic e a iui A ngell
„ M a re a iluzie”242, scrisă în ajunul P rim u lu i R ăzb o i M o n d ia l, co n stă
în id eea c ă av ân d în vedere nivelul d e in te rd e p e n d e n ţă e c o n o m i
241 H ofm eister H. Voinţa de putere sau incapacitatea pofidei i.Sank Peterburc.
242 Angell N The Creat Illuaion A Study of the ReUlton of M ihtary Power ui Nat P*g' 29
and Social Advantage. New York: G.P. Put na m» & Sons, T9I0. *°*u lo U*«r Ec««omK
!ă şi socială existentă în tr e ţă r ile e u r o p e n e la în c e p u t u l sec. X X ,

făzboiul d in tre acestea v a fi im p o s ib il, d e o a r e c e n u e s te p r o f it a b il
contrazice cele m a i e le m e n ta re c a lc u le a le b a la n ţe i d i n t r e c â ş ti
guri şi pierderi. Şi to tu ş i, asta n - a îm p ie d ic a t d e c la n ş a r e a P r i m u l u i
ăzboi M o n d ia l, ce a d e v e n it u n u l d in t r e c e le m a i s â n g e ro a s e d in
|storia Europei. L a b a za lo g ic ii lu i A n g e ll s ta u c a lc u lu le p r o f it u lu i
xonom ic, pe care te o re tic a r fi p u tu t s ă -l o b ţ in ă d e p e u r m ă r ă z
boiului una d in tre ţă r ile e u ro p e n e . I a r în t r u c â t e c o n o m ia t u t u r o r
larilo r europene este u n a d e p ia ţă , o p in e a z ă A n g e ll, î n v in g ă t o r u l
i n război va fi n e v o it să m e n ţin ă b a la n ţa d e c re d ite şi c o n tr a c te c o
merciale pe te rito riile c u c e rite . D a c ă a c e sţ s is te m v a fi d is tr u s , a s ta
p cauza p re ju d ic ii e c o n o m ie i n a ţio n a le în a n s a m b lu , d e o a r e c e v a
jfi necesar ca p ie rd e rile să fie a c o p e rite d e c ă tre î n v in g ă t o r ii c a re v o r
pntegra p ă m â n tu rilo r c u c e rite în p r o p r ia e c o n o m ie . P r i n u r m a r e ,
învingătorul este c o n s trâ n s să lase ac e st s is te m aşa c u m e s te , ia r
psta va în s e m n a că, re s p e c tiv , b o g ă ţia p r o d u s ă p e t e r i t o r i u l d a t v a
[rămâne în m â in ile c e lo r c a re lo c u ie s c şi lu c r e a z ă a c o lo (a c e a s ta e
Begea p ieţei). A n e x ă rile n u v o r i îm b u n ă t ă ţ i s itu a ţia e c o n o m ic ă g e
nerală a ţă rii, n e e x is tâ n d n ic i s u rse p e n t r u a c o p e r ir e a p i e r d e r i l o r
de război. Ia tă d e ce, c o n c h id e A n g e ll: „ în lu m e a c o n te m p o r a n ă
p ic e rire a re p re z in tă u n p ro c e s d e î n m u l ţ i r e c u x a v o l u m u l u i e c o
nom iei n a ţio n a le , în s ă d o a r p e n t r u c a t o t a ic i to t u l să fie d i n n o u
îm părţit la x ”.
[ Preşedintele a m e ric a n W o o d r o w W ils o n şi c o a liţia ţ ă r i l o r A n t a n

tei, care a câştigat în P r im u l R ă z b o i M o n d i a l , f i i n d z g u d u iţ i d e
Sororile acestui ră z b o i, a u d e c is c re a re a L ig ii N a ţ i u n i l o r c a p r i m a
tentativă de re a liz a re în p r a c tic ă a id e ii l ib e r a lilo r d e c re a r e a u n u i
sistem s u p ra n a ţio n a l c u c a ra c te r d e m o c r a tic , ce u r m a să a ib ă r o lu l
de a rb itru în r e la ţiile in te r n a ţio n a le şi să p r e v in ă a p a r iţ ia c o n f lic
telor şi ră z b o a ie lo r. A c e a s tă d e c iz ie a r e p r e z e n ta t u n p a s h o t ă r â t
în direcţia r e a liz ă r ii m o d e le lo r lib e r a le , p r in c ip a la s a r c in ă a L i g i i
N a ţiu n ilo r c o n s tâ n d a n u m e în n e a d m ite r e a r e p e t ă r ii u n u i „ r ă z b o i
Im ondial”. P e n tru lib e r a li p r o g r e s u l şi d e m o c r a ţia a u d e v e n it o s a r
cină p o litic ă de a n v e rg u ră g lo b a lă , ia r s c o p u l fin a l e r a v ă z u t î n e d i
ficarea u n e i „p ăc i d e m o c r a tic e ”.
Insă „te o ria p ă c ii d e m o c r a tic e ”, s e n s u l c ă re ia se r e d u c e a la te z a

„d em o craţiile n u lu p tă în tr e e le ”, a fo s t e la b o r a t ă î n f o r m u l a e i d e f i-
181
nitivâ m ult mai târziu, abia în 1960 de către liberalul Dean B b
Babst explica această regulă, considerată de liberali ca fon/ *'
dintre puţinele legităţi consistente ale Rl, printr-o serie de factwv
• gradul înalt de influenţă a cetăţenilor asupra politicii în regi-
murile democratice şi prin dependenţa puterii de susţinerea po
pulaţiei;
• caracterul raţional al politicii în regimurile democratice şi ca
pacitatea de a calcula la rece balanţa dintre câştiguri şi pierderi in
tr-un război;
• creşterea permanentă a interdependenţei între societăţile de
mocratice în procesul diviziunii internaţionale a muncii şi de inte
grare a economiei mondiale;
• creşterea dispoziţiilor pacifiste în procesul progresului social
şi modernizării;
. c o n s o lid a re a s is te m e lo r t r a n s n a ţ io n a le , c a p a b ile sa exercite
p re s iu n e a s u p ra s ta te lo r n a ţio n a le , p e c a re in a n u m ite s itu a ţii e
p o a te c o n s trâ n g e să a c c e p te p a c e a ( O N U g J
„T e o ria p ă c ii d e m o c r a tic e ” d in RI a fo s t d e z v o lt a t ă m a i d e ta lia t de
c ă tre R u d o lp h R u m m e l244 c a re , p o r n i n d d e la o a b o r d a re statistica,
a tra s u r m ă to a r e a c o n c lu z ie : „ d e m o c r a ţ iile n u d o a r n u lu p ta intre
ele, c i în g e n e ra l tin d s p re p a c e ”. R u m m e l a p r o p u s i n ^ ° ucerea
te rm e n u lu i d e „ d e m o c id ”, d u p ă a n a lo g ia c u „ g e n o c id u l , p e n tru a
s u b lin ia fa p tu l că re n u n ţa r e a la d e m o c r a ţie c o n d u c e în m o auto
m a t spre ră z b o i, te ro a re şi n im ic ir e a p o p u la ţ ie i. P o t r iv it lu i R u m
m e i, d e m o c ra ţia este s in o n im u l a b s o lu t al p ă c ii.
U n a lt te o re tic ia n lib e ra l în RI, B ruce R u s s e t, a în c e rc a t la râ n d u l

său să dea o e x p lic a ţie n a tu r ii p a ş n ic e a d e m o c r a ţie i245. E l e n u m e ra
d o i factori:
1) normativ (cultural) — dem ocraţiilor le este c a ra c te r is tic a c u l

tura com prom isului, co n cu re n ţa p a ş n ic ă , lu p ta d in t r e p a r tid e , ca
pacitatea de a soluţiona p roblem e d e o r d in e c o n o m ic şi s o c ia l p r in
intermediul negocierilor (aceleaşi p r in c ip ii se p r o ie c te a z ă a s u p ra
relaţiilor dintre ţările d e m o c r a tic e )^ ^
2) structural (instituţional) - în re g im u rile dem ocratice actul

decizional se află într-o dependenţa considerabilă faţă de * •
dem ocratică, presă şi de societatea informată în ansambl S 3 8 S
243. Babst Dean V. Elective Government»—A Force For Peace // 1he VVlsco
244 Rummel R. UndersUnding Conflict and War. NY: fohnWiley & Sons, 1974 Sociol°gist. 3.1.1964.
245. Russet B. Grasping the Democratic Peace. Prlnceton: Princeton Univers in.
D eşi lib e r a lii d e e x tr e m ă , p r e c u m este R u m m e l, v o rb e s c d e s p re

faptu l că r e g im u l d e m o c r a tic în c lin ă s p re p a c e în o r ic e c o n d iţii şi
că d e m o c ra ţia este id e n tic ă c u p a c ifis m u l, m a jo r ita te a lib e r a lilo r
e v id e n ţia ză î n t r - o c a te g o r ie a p a rte r e la ţiile d in t r e ţă r ile d e m o c r a
tice şi n e d e m o c r a tic e . A s tfe l, lib e r a lu l M ic h a e l D o y le în c e rc e ta re a
sa asupra lu i K a n t şi lib e r a lis m 246 a ra tă p e b a z a m a i m u lt o r e x e m p le
că d e m o c r a ţiile n u lu p tă d o a r în t r e ele. I a r c u d e m o c r a ţiile lu p tă ,
u n e o ri e x tr e m d e d u r .
D o y le îşi a r g u m e n te a z ă te z a a s tfe l: în t r - o d e m o c r a ţie d e c iz ia c u

p riv ire la u n r ă z b o i c u o a ltă d e m o c r a ţie a re p u ţin e şanse d e a fi
aprobată. L a fel s ta u l u c r u r ile şi în c e a la ltă d e m o c r a ţie - d e aic i
şi s e n za ţia d e s ig u r a n ţă . A ic i in flu e n ţ a in s t it u ţ iilo r d e m o c r a tic e se
d ublează. I n c a z u l n o n - d e m o c r a ţ iilo r d e c iz ia în c h e s tiu n e a r ă z b o
iu lu i se ia la ce l m a i în a lt n iv e l (P r in c ip e le ) , fă ră a se lu a în c a lc u l
o p in ia p u b lic ă . D e a ic i p r o v in e r is c u l p e n t r u a lte ţă r i. Ia tă d e ce
c o n ş tie n tiz a re a r a ţ io n a lă a u n e i a s tfe l d e s im e tr ii p o a te fo a r te b in e
să c o n d u c ă s p re fa p tu l c ă în a n u m ite c o n d iţ ii m a jo r ita te a c e tă ţe n i
lo r va în c u v iin ţa b e n e v o l şi c h ia r v a s u s ţin e r ă z b o iu l c u o n o n - d e -
m o c ra ţie . D e m o c r a ţ iile c o e x is tă p a ş n ic d o a r în tr e ele, ia r în r a p o r t
cu n o n -d e m o c r a ţiile s u n t p o s ib ile c e le m a i d iv e rs e r e la ţii - p â n ă la
răzb o a ie şi c h ia r lo v it u r i p r e v e n tiv e , in t e r v e n ţ ii etc.
Critica cuantitiviştilor a teoriei păcii democratice

„T eo ria p ă c ii d e m o c ra tic e *; a fo s t s u p u s ă c r it ic ii n u d o a r d e c ă tre
realişti, c a re s u n t a d v e rs a r ii id e o lo g ic i ai lib e r a lilo r în R I , d a r şi
de către r e p r e z e n ta n ţii m e t o d e lo r p u r s ta tis tic e , c u m s u n t c u a n titi-
vişti, care se s tră d u ie s c să p ă s tr e z e d is ta n ţa în r a p o r t c u d e z b a te r ile
m a g is tra le p u r ta te în t r e d iv e rs e le ş c o li.
A s tfe l, D . S in g e r şi M . S m a ll247, b a z â n d u -s e p e e x e m p lu l r ă z b o a
ie lo r c o lo n ia le , a u d e m o n s tr a t în m o d e lo c v e n t că d e m o c r a ţiile p o t
fo a rte b in e să lu p te şi în tr e e le , ia r p a c ifis m u l lo r r e p r e z in tă d o a r o
ilu zie o p tic ă , le g a tă d e c a r a c te r u l l i m i t a t a l d im e n s iu n ii g e o g ra fic e
şi te m p o ra le a r e s p e c tiv e lo r c e rc e tă r i. E s u fic ie n t să se ia î n c a l
cul în tre g u l s p a ţiu p la n e ta r şi în s p e c ia l e p o c a c o lo n ia lă , p e n tr u a
vedea că „ te o ria p ă c i i d e m o c r a tic e ” d e v in e n e fo n d a t ă 248. R e ie s e că
246. Doyle M. Kant, Liberal Legacies, *nd Foreign Affairs // Philosophy & Public Affairs.Vol. 12, No. 3
(Summer, 1983). P. 205-233 „
247. Small Melvin, SingerJ.D. The War Proneness of Democratic Regimes, 1816-1965 // Jerusalem Jour
nal of International Relations 1: 50-69.
248. Singer D. Correlatsfe of War Project: Interim Report and Raţionale// World Politics. Voi. 24.No. 2
■
totuşi d e m o c r a ţiile lu p tă în tre ele.
? t 1 P, T / T t - c 81'® " * ” P“si '* fndoi.15 *

către Mansfield şi Snyder*’. Ei şi-au concentrat atenţia asupra de
mocraţiilor în tranziţie”, demonstrând că aceste regimuri instabile
alunecă uşor spre război, acesta putând fi îndreptat împotriva altor
ţări formal democratice. Autorii ajung Ia o concluzie paradoxală
pentru liberali din RI: „Dacă vrem să păstrăm pacea, atunci ex
portul democraţiei este nu doar nedorit, ci şi periculos, deoarece
poate provoca pericole de război”.
Christopher Layne, Joan Gowa şi Henry Farber propun ca absen
ţa acţiunilor militare între ţările dem ocratice la o anumită etapă
istorică să fie explicată prin alţi factori. Layne250 propune o analiză
statistică a unor cazuri concrete, când între ţările democratice nu
se produceau războaie, arătând că această situaţie a fost întotdeau
na determinată de un raport de forţe concret (Realpolitik), care
a împiedicat acest lucru. Din acest punct de vedere, cauza reală a
războiului şi păcii ţine de echilibrul de forţe. Dacă există un echili
bru de forţe (chiar şi unul aproximativ), atunci conflictul este puţin
probabil.
Joan Gowa şi Henry Farber251 explică absenţa războaielor din Eu-
ropa ultimei jumătăţi de veac altfel. Potrivit acestora, cauza tre uie
căutată în existenţa unui duşman comun (U RSS) şi a hegemoniei
americane, ce s-a constituit după 1945 şi s-a păstrat până în pre
zent. Astfel, şi aceştia reduc totul la raportul de forţe şi ciclurile
puterii.
în perioade diferite unul s-au câţiva hegemoni asigură prin pro

pria forţă o pace relativă în zona aflată sub controlul lor. Aşa a ară
tat „Pacea britanică” (Pax Britanica), care era contestată mereu de
către Franţa. în emisfera de vest a existat „doctrina Monroe”, iar
după 1945 s-a constituit sistemul „Păcii americane” (Pax America
na). La fel s-ar putea vorbi şi despre Pax Sovetica etc.
Transnaţionalismul şi globalismul
Ian., 1972.
1 Dem0CratiMti0n and the International Security.VoI. 20.
25a Uyn* Ch. Kant or Cant. The- myth of the Democratic I W / / International s e c u r i* 19(2). î9 9 4
251. Gowa J. Farber H. Politiei and Peacc //International Security Voi în i.

123-146. ' c 2 (»vtumni995). p
Teoreticienii neoliberali (glob aliştii, tran sn aţio n aliştii) continuă

linia pacifistă generală a şcolii lib erale din R I. P rocesele de inte
grare dem ocratică şi globalizare, în prim ul rând, exem plu im presi
onant al Uniunii E uropene, reprezintă p entru aceştia o ilustrare a
justeţei propriei poziţii. In terd ep end enţa societăţilor creşte con ti
nuu. Noile m ijloace de co m u n icare şi tehnologiile, reţeaua globală
internet, reţelele com erciale, un ificarea proced u rilor econom ice şi
juridice, sim plificarea regim ul de vize şi libertatea circulaţiei - toa
te acestea reprezintă un exem plu elocvent al creşterii nivelului de
pace şi securitate, al tran sform ării planetei în tr-o „societate des
chisă” unică. Progresul social şi m odernizarea tehnică, precum şi
răspândirea şi dezvoltarea institu ţiilor „societăţii civile” şi a ideolo
giei drepturilor om ului la scară planetară, transform ă lum ea în una
integrată şi unică. Statele naţionale, frontierele şi adm inistraţiile
locale rămân în trecut. C om erţu l, piaţa şi interacţiunile econom ice
iau locul politicii şi a războiului ca şi continuare a acestuia. V io
lenţa legată de război pleacă în trecut, cedând locul unui fenom en
pe care filosoful M ontesquieu l-a num it „com erţ dulce” („douce
commerce”). Societatea unui „com erţ dulce” la scară globală este
descrisă de F. Fukuyam a în cu noscu ta lui lucrare „Sfârşitul istori
ei”252. Istoria, potrivit lui Fukuyam a, este istoria războaielor. Dacă
nu există războaie, nu există nici istorie. Prin urm are, nu există nici
politică (există doar econom ie).
Democratizarea perm anentă a regim urilor din ţările non-euro

pene reduce nivelul am eninţărilor şi transform ă chestiunile secu
rităţii în unele secundare. Statele au din ce în ce mai puţină nevoie
de securitate naţională, deoarece practic nu mai rămân actori si
metrici, capabili să îi sfideze. D e aceea, locul securităţii naţionale
este luat de către securitatea globală.
Conceptul de securitate globală este unul dintre conceptele-cheie
ale neoliberalismului din RI. Pe m ăsură globalizării se schim bă
însăşi structura am eninţărilor. Treptat, dispare însăşi noţiunea de
„ameninţare externă” ^deoarece im portanţa Statelor scade, iar pro
gresul democraţiei face tot m ai puţin probabile războaiele dintre
State). De acum încolo toate am eninţările devin „interne”, deoa
rece pentru o societate globală cu un potenţial Guvern m ondial
(în persoana organizaţiilor transnaţionale precum ONU, CED O ,
251 Fukuyama F. Sfârşitul istoriei şi Ultimul om. Moscova: «Editura AST», 2004.
185
R E L A Ţ I I L E I N T E R N a ţ ,^„.| [ |
Tribunalul de la Haga, Banca Mondială, OMC, FMI etc.) într

teritoriu al planetei devine treptat zona de aplicare a unor reguli
unice. Aceasta situaţie se reflectă şi în fenomenul „terorismului in
ternaţional” - o nouă formă de ameninţare, care nu are o localizare
concretă şi nici nu ţine de un Stat naţional anume.
Schimbarea structurii ameninţării în societatea globală este abor

dată de către sociologul german Ulrich Beck, care a propus con
cepţia de „societate a riscului”253. Beck este de părerea că de acum
încolo sursa ameninţării este reprezentată nu de către „Altul”, în
truchipat de un alt stat (o figură e x t e r io a r ă în ra p o rt cu societatea
respectivă), dar de către societate p e n tr u e a în s ă şi. A gresiunea, ha
osul, violenţa şi dezordinea t r e b u ie c ă u ta te în in te rio r u l oam enilor
- în problemele lor psihice, în c o m p le x e le , în n u cle e le patogene, în
extremism, în catastrofele e c o lo g ic e e tc . M a i m u lt d ecât atât, păr
ţile Leviatanului ce s-au p ă s tra t, c a , d e e x e m p lu , a rm a ta şi poliţia,
în absenţa unui inamic, pot g e n e r a e le în s e le p ro b le m e . R iscul se
pomeneşte în interiorul o m u lu i. O m u l d e v in e „ lu p ’ n u atât pentru
altul, cât pentru sine însuşi (h o m o p e r se ip su m lu p u s est).
M a i ră m â n e v a la b ilă c h e s tiu n e a re la ţiilo r d in tr e d em o craţii şi
n o n -d e m o c r a ţii. în a ce a s tă s itu a ţie m a jo r ita te a n e o lib e ra lilo r ade
ră la o p in ia , p o triv it că re ia în n u m e le p ro g re su lu i şi m od ernizării,
so c ie tă ţile d e m o c ra tic e d e zv o ltate d isp u n d e d rep tu l (şi ch iar de
o b lig a ţia ) de a in te rv in i în tre b u rile in te rn e ale s o c ie tă ţilo r nede
m o c ra tic e sau in su ficie n t d e d e m o c ra tic e p e n tru asig u rarea co n d i
ţiilo r n e ce sa re d e m o cra tiz ă rii sau re s p e c tă rii d re p tu rilo r om ului,
în u ltim ii an i, a cest p rin cip iu a p rim it d e n u m ire a d e „dreptul de
a p ro te ja ” (R ig h t to P ro te ct) şi a serv it d rep t ju s tific a r e a unui şir
de in te rv e n ţii ale ţă rilo r O ccid e n tu lu i în State n o m in a l su veran e—
S e rb ia ( 1 9 9 9 ) , A fgan istan (2 0 0 1 ), Iraq ( 2 0 0 3 ), L ib ia (2 0 1 0 ).
A stfel, p rin tre lib era lii In R I şi ad epţii teo riei p ăcii d e m o c ra tic e se
află destui apologeţi ai interv en ţiei m ilitare, ai o c u p a ţie i şi lo v itu ri
lo r m ilitare preventive, p re cu m şi ai alto r m ăsu ri dure, înd rep tate
îm p o triv a u n o r regim uri n e d em o cra tice sau co n tra u n o r baze ale
„tero riştilo r in te rn a ţio n a li”, în o rice ţară s-a r afla aceştia.
A stfel, anu m e lib eralu l în R I Z. B jezin sk y este teo re ticia n u l di

vizării R usiei ca ţară insu ficien t de d em o cratică, ce ar
1 p re zen ta un
253. Beck U. Risk Society: Towards a New Modernity. New Delhi: Sage. 1992.
pericol pentru democraţiile occidentale254.
3.23. Şcoala engleză: războiul conform regulilor

Raţionaliştii în Rl
Reprezentanţii Şcolii engleze, ocupă o poziţie de mijloc între rea
lişti şi liberali în chestiunea descrierii naturii războiului în RI.
Martin Wight255 propune clasificarea principalelor orientări din

RI nu în două, ci în trei categorii: realiştii (care se sprijină pe Ma-
chiavelli), raţionaliştii (care continuă linia lui Hugo Grocius) şi
„revoluţionarii” (care cred cu sfinţenie în unitatea umanităţii în
spiritul lui Kant). în această clasificare „revoluţionarii” pot fi iden
tificaţi cu liberalii din RI. Exponenţii şcolii engleze, al cărui teore
tician de frunte a fost M. Wight, se poziţionează ca fiind „raţio
nalişti”.
T rim iterea la G r o c iu s n e ajută să înţelegem atitudinea Şcolii en
gleze faţă d e ră z b o i. Grocius opera cu noţiunea de „război drept”
şi c o n sid e ra c ă a c ţiu n ile de război trebuie să se supună anumitor
reguli. A c e s t a s p e c t e s te ilustrat în mod strălucit de către dispoziţia
de b ază a Ş co lii e n g le z e în RI, care insistă asupra faptului că rela
ţiile d in tre S tate p o t şi trebuie să urmeze un sistem de coduri de
con d u ită, ce a r c o r e s p u n d e înţelegerii despre umanism şi onoare,
aşa c u m se o b iş n u ie ş te în relaţiile interumane (de aici şi dimensi
unea a c c e n tu a t u m a n is tă a acestei paradigme). Dar în acelaşi timp,
spre d eoseb ire d e lib e ra li, teoreticienii acestei şcoli recunosc suve
ranitatea şi a n a rh ia în relaţiile internaţionale şi admit în anumite
cazuri p o sib ilita te a şi raţionalitatea conflictelor militare.
Războiul ca instituţie
A naliza fe n o m e n u lu i războiului în Şcoala engleză insistă asupra
faptului c a a c e s ta să fie studiat din perspectivă istorică. Astfel, He-
dley Bull a m in te ş te că „este necesar să se facă deosebire între un
război ca v io le n ţă organizată în sensul cel mai larg (care poate fi
aplicată în raport cu orice entitate politică - de exemplu, tribul,
Im periul, p rin cip a tu l feudal, partidul într-un război civil etc.) şi
războiul in te r n a ţio n a lîn sens mai restrâns (adică un război ca vio
lenţă o rg an izată, la care recurg Statele suverane)”256. Această abor-
254. Brzezinski Z. Marea lablă de şah: dominarea Ainericîi şi imperativeel ei geopolilice. Moscova: Re-
aşţiile internaţional. 1998.
255. Wight M. Internaţional 'iheory: The three Tradilions. Leicesler: Leicesler Universily Press, 1991.
256. Bull H. The Auarehical Soriety: A Stiicfy ofOrder in World Politics. London: Macmillan, 1995 P 17R
1 87
dare istorică a fost sistematizată ulterior de către Buzan şi Little®
D eoarece în lum ea de azi, cu toată predominarea formală a Sute
lor naţionale, există enclave vaste de societăţi, care se află în curs de
dezvoltare sau aparţin Premodernităţii (de exemplu, „ *
(„Statele eşuate”), sau „w eak state", („Statele slabe”)), este necesar
să se examineze diverse tipuri de război - atât într-un sens mai
îngust, cât şi în unul mai larg.
Pentru Bull războiul reprezintă înainte de toate o instituţie. El

menţionează faptul că de obicei unui război între state i se contra-
pune pacea, această opoziţie fiind privită, respectiv, ca un rău sau
un bine. El accentuează că este posibilă şi o altă simetrie: un răz
boi organizat, care este purtat în conformitate cu anumite reguli,
ar putea reprezenta o alternativă pozitivă unei violenţe ce nu este
limitată de nimic, aşa cum deseori se întâmpla în epoca medieva
lă. Atunci când monopolul asupra războiului trece în totalitate pe
seama Statului, acest lucru poate constitui un pas destul de pozitiv
în direcţia instaurării unei ordini stabile şi raţionale.
Instituţionalizarea războiului poate fi considerată drept progres şi
mişcare spre un parteneriat civilizat între ţâri.
3.2.4. Marxismul: de la război spre revoluţie

Abordarea de clasă
A n a liz a m a r x i s t ă a r ă z b o iu lu i nu constituie o concepţie origina
lă. C a şi în a lte c a z u r i , m a r x i ş ti i supun fenomenul războiului unei
a n a liz e d e c la s ă . L a o r ig in ile războiului stă tendinţa spre exploata
re a o m u lu i d e c ă t r e o m . Această tendinţă stă la baza tuturor for
m e lo r d e v io le n ţă . în p o litic a êxternă asta conduce spre apariţia
s ta tu lu i b u r g h e z , se n su l c ă r u i a constă în instituţionalizarea juridi
c ă şi p o litic ă a d o m in a ţie i burgheziei asupra proletariatului. Adică,
S tatu l în su şi e ste e x p re s ia violenţei (nelegitime, din punctul de ve
d e re al m a r x iş tilo r ). F iin d create în scopul instituirii unor relaţii de
c o n s tr â n g e r e în tre exploatatori şi exploataţi, Statele ajung în mod
lo g ic să aib ă In tre ele relaţii la fel agresive şi violente, râvnind să ia
su b c o n tr o l te rito rii din ce în ce mai vaste. Această idee a fost for
m u la tă în m o d p la stic de Charles Tilly: „Războiul a produs Statul
Iar S tatul a p ro d u s ră z b o iu l”* * . Marxismul ţine de categoria curen-
2S7. Buzan B., I.ittle K. International Sy«cm« In World Hlslory: Kcmaklng th« Stud
fe -Kdalton* Oxford; Oxford UrHvdJflity 2000.
■ M | j^ 4 ly Ch.Oianckm,Capttal, and European Stau», AD990 IWQ Camhridgr. n*
>88
telor conflictologice şi tra te a z ă co n trad icţiile ca m o to r al p ro g re

sului istoric. C o n trad icţiile de clasă ce se red u c în ep o ca m o d ern ă
la contradicţia dintre M u n că şi C ap ital, au o im p o rtan ţă-ch eie în
înţelegerea esenţei istoriei. A b o rd area de clasă a naturii războiului
se reduce la îm binarea co n tra d icţiilo r din p olitica intern ă şi a ce
lor din politica e x tern ă în tr-u n singu r n od . R ăzboaiele dintre State
sunt expresia naturii violente a acesto ra, de aceea toate războaiele
sunt „nedrepte”, fiind în d rep tate în definitiv îm p otriv a p ro letari
atului şi în favoarea îm b og ăţirii p erm an en te a elitelor capitalis
te, Şi aşa cu m m u n cito rii su n t v ictim ele exp loatării eco n o m ice în
interiorul Statului, to t astfel ei se tra n sfo rm ă în „carn e de tun” în
perioada războaielor im p erialiste, p lătind cu vieţile lor p en tru sa
tisfacerea poftelor p răd ăto are ale b urgh eziei.
De aici decurge pacifism ul co m u n ist, care este o co n secin ţă lo

gică a internaţionalism ului proletar. M u n cito rii nu p ot fi co in te
resaţi de v ictoria unui Stat b u rg h ez asu p ra altuia, ch iar d acă sunt
cetăţenii acestuia, d e o a re ce ei o ricu m nu câştigă n im ic şi d oar plă
tesc cu propriile vieţi p e n tru nişte interese de clasă străine. A n a
liza m arxistă ajunge la co n clu zia c ă în definitiv o rice răzb oi este
îndreptat îm p otriva p ro letariatu lu i. D e aici d ecu rge teza, potrivit
căreia interesele de clasă ale m u n cito rilo r din toate ţările rezidă în
manifestarea solidarităţii de clasă, în sab o tarea răzb o aielo r im p eri
aliste şi dacă apare posib ilitatea, în în to a rce re a arm e lo r îm p o triv a
vârfurilor capitaliste ale p ro p riilo r ţări. D o a r un sin g u r tip de ră z
boi poate fi co n sid erat justificat şi d rep t: răzb oiu l p roletariatului
împotriva burgheziei.
Lupta de clasă şi revoluţia

Faptul că m arxiştii p led ează d e p e p oziţii pacifiste îm p o triv a ră z
boaielor dintre state, p e ca re le p o a r tă g u v ern ele b u rg h eze, m a r x iş
tii sprijinind poziţiile pacifiste, n u în se a m n ă câtu şi de p u ţin că ei
ar fi pacifişti în totalitate. D im p o triv ă , din p u n ctu l lo r de v ed ere,
un anumit tip de ră z b o i se p o a r tă în p e rm a n e n ţă (p r a c tic , c a în
teoriile realiştilor), d o a r c ă aici este v o rb a d esp re lu p ta de clasă259.
Lupta de clasă re p re z in tă co n ţin u tu l d ezv o ltării so ciale şi d e te rm i
nă dinam ica s o c ia l-e c o n o m ic ă a d e zv o ltării so cie tă ţii. E a îşi atin ge
apogeul în cap italism şi îşi g ăseşte e x p re sia ce a m a i c o n c e n tra tă
259. MUiband R. Divided Societies: Class Strugglc in Contemporary Capitalism. Oxford: Clar-endon
Press. 1989.
18 9
-1 1 i: £ i in i e R N A
IJ O N A l p
în m omentul revoluţiei. Revoluţia constituie o tranziţie di

caracterul implicit al luptei de clasă spre faza ei explicită AcT -
luptă capătă în momentul revoluţiei un caracter armat şi trebuie
să se încheie (în cazul unui raport de forţe fericit) prin instaurare!
dictaturii proletariatului.
M arxiştii resping Leviatanul văzut ca instanţă legitimă, înteme

iată pe un principiu raţional. Aceştia văd în persoana poliţiei doar
un aparat de represiune, îndreptat, în definitiv, împotriva maselor
muncitoare. Statul burghez este întemeiat pe forţă, şi nu pe drept,
ceea ce îi face pe marxişti să privească n esu p u n erea şi răscoala ar
mată (revoluţia) ca pe nişte fenomene ju stificate şi chiar necesare.
In opinia marxiştilor, securitatea S tatu lu i b u rgh ez nu doar este
lipsită de orice valoare, dar d im p o triv ă , este p rivită ca un obstacol
ce împiedică criza şi îndepărtează p e rsp e ctiv a revoluţiei. Deşi răz
boaiele imperialiste reprezintă un ră u , ele p o t să apropie momentu
crizei statalităţii burgheze şi să cre e z e co n d iţii p r i e l n i c e pentru re
voluţie. în acest sens, interesele S tatului şi cele ale m arxişti or sun
opuse; acestora le convine perfect teza „cu câ t m ai rău, cu atat m
bine”.
D a că un co n flict in te rn aţio n al s -a d ezlăn ţu it deja, atunci comu
niştii trebuie să în ce rce a-1 d irecţiQ na în p ro p riu l beneficiu şi a
tran sfo rm a m ăcelu l p ră d ă to r a n ti-p ro le ta r în tr-o cam panie inter
n aţională îm p otriv a p uterii b u r g h e z e .^
Soldaţii sunt rep rezentanţii m aselo r p au p erizate. D e aceea con

diţiile de război p o t fi de asem en ea folosite în scop ul propagandei
proletare internaţionaliste.
Lupta de clasă nu este rodul doleanţei m arxiştilor. Din punctul lor

de vedere, această luptă deja se d esfaşâară, atin gând u-şi apogeul în
ep oca capitalism ului industrial dezvoltat. P roletariatu l constituie
una dintre arm atele aflate în stare de b eligeranţă, iar partidul co
m unist este cartierul general al acesteia. în această form u lă, ambele
arm ate apar ca fiind internaţionale, d eoarece interesele de clasă nu
se lim itează la frontierele naţionale. I
O astfel de abordare arată în m o d d a r faptul că opinia m arxiştilor

din RI faţă de chestiunile de securitate poate fi d oar una ir ' *
cu cât mai înalt este gradul de risc şi instabilitate în societatea0 - * ^
fnlistă cu atât mai aproape este posibilitatea unei revnl.»*;: _
_________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E _________
re şi, în caz de reuşită, a victo riei proletariatului.
Marxiştii radicali deseori susţin gherila arm ată şi m işcările tero

riste, în special în ţările din L u m e a a T reia, deşi exemplele unor
astfel de celule revoluţion are p o t fi găsite şi în E u rop a (celulele A r
matei Roşii, R A F din R epublica Fed erală a G erm aniei, „Brigăzile
Roşii” italiene e tc.).
Teoria lup tei de p a rtiz a n i

Principalii teoreticieni (şi p racticien i) ai războiului de partizani şi
ai gherilei, desfăşurate de pe poziţiile luptei de clasă, sunt conside
raţi a fi M ao Z ed on g şi E rn e sto C h e G uevara. Ambii m izau pe ţă
rani ca resursă p rincipală p e n tru lupta cu burghezia şi asupritorii.
Che G uevara a d ezvoltat ,de asem en ea teoria „fochismului” (din

spaniolul foco - fo ca r), p otrivit căreia unul dintre principalele p os
tulate ale m arxism ului despre aşteptarea creării situaţiei revoluţio
nare era respins prin teza c ă este n ecesar să se creeze în m od activ
focare revoluţionare, p u n ân d m iza nu pe p roletariat, ci pe ţărani,
iar de acolo să răspândească lupta m ai departe.
Revoluţia ch in eză a lui M ao Z ed o n g a d em on strat eficienţa mizei
pe ţărani, care a d even it elem entul d istinctiv al teoriei m aoism ului.
Teoriile luptei de p artizan i, a legăturii acesteia cu teritoriul şi p ă

mântul a fost elab orată In m o d sistem ic de către C ari S chm itt în lu
crarea clasică „Teoria p artizan u lu i”260. Potrivit lui Schm itt, diverse
tipuri ale strategiei m ilitare sunt legate de diverse tip uri de stihii.
Războiul de p artizan i rep rezin tă p un ctu l cu lm in an t al elementului
Păm ânt, ad ică m o d u l de a-1 p u rta , filosofia, ta ctica , psihologia, m e
todologia etc. a ace stu ia , su nt în scrise în m o d riguros în stru ctu ra
landşaftului n atu ral şi cu ltu ral, se b azează pe acest landşaft şi în-
tr-un anum it sens rep rezin tă exp resia lui arm ată.
3.3. Postpozitivismul: deconstrucţia agresiunii

Pentru postp ozitivişti în an sam b lu este ca ra cte ris tică in terp reta
rea războiului c a e x te rio riz a re a rep rezen tărilor, proiecţiilor, ce se
află nu în n atu ra o b iectiv ă a lu cru rilo r, ci în stru ctu ra fiinţei u m a
ne. Iată de ce to a te p a ra d ig m e le p ostp ozitiviste se o cu p ă în tr-o m ă
sură sau alta de „deconstrucţia războiului \
260. Schmiti C. Teoria partizanului; O bservaţie in te rm ed iari cu privire la înţelegerea politicului. Mos
cova: Praxis, 2007.
191
Teoria critică: alegerea intelectualului şi „revoluţia
pasivă"
Teoria critică împărtăşeşte în mare abordarea marxistă. Aici ac
centul se pune pe figura „intelectualului”, lupta principală desft-
şurându-se nu în domeniul politicii şi al economiei, ci în sfera cul
turii. Linia de demarcaţie e trasată între „hegemonia” în accepţia
lui Gramsci şi „contra-hegemonie” sau „blocului contrahegemo-
nist” (R. Cox). Reprezentanţii „teoriei critice” tratează deconstruc-
ţia discursului dominant în RI ca fiind prima etapă a războiului
(„războiul de poziţie”), după care trebuie să urmeze a doua etapă
- „războiul deschis”. Sensul „războiului de poziţie constă în dez
văluirea esenţei ideologice a hegemoniei şi in consolidarea intr-un
grup unit a celor care sunt în stare să înţeleagă această realitate şi
care o resping din raţiuni morale. Acest grup este chemat să încea
pă activitatea teoretică în toate domeniile accesibile intelectualilor,
ştiinţă, comunităţi de experţi, mass-mediaêtc. La etapa următoare
luptele intelectualilor pentru discurs trebuie să conducă la o con
solidare politică şi o opoziţie directă, j
„Teoria critică” adoptă o poziţie negativă (în accepţia marxistă)
faţă de războaiele „fierbinţi”, considerând că astfel de războaie
practic mereu în interesele hegemoniei. Celor mai dure atacuri
sunt supuse teoriile realiste asupra războiului, care tratează războ
iul ca pe o parte a „stării fireşti de lucruri”.
Teoria p o stm o d e rn istă : e x o rc ism u l a g r e s iv it ă ţ ii
Teoria postmodernistă identifică războiul (întâi de toate, în accep
ţia realiştilor clasici) cu agresivitatea şi represiunea, cu proiecţiile şi
strategiile de dominaţie. Războiul reprezintă o manifestare a voin
ţei de violenţă şi expresia dominaţiei ca motor al unei serii de pro
cese sociale, consideră postmoderniştii. Războiul ţine de domeniul
discursului, construit pe axa dominaţiei. Războiul nu se iscă de la
sine, ci apare din discursul despre el, reprezentând continuarea
acestuia. Iar aşa cum posimodemismul respinge obiectivitatea ca
atare şi recunoaşte doar realitatea textului, războiul este conceput
prin prisma violenţei, prin înclinaţia omului spre violenţă, care se
materializează în discursul despre ameninţări, securitate etc Po
trivit postmoderniştilor, violenţa reprezintă un element constitutiv
r Ui A T M l, V. I N T E R N A T I O N A 1. li_________
pentru viaţa p o litică actuală In ansamblu. Nu Statele şi alte entităţi

politice recurg la violenţă (aşa cum se consideră în teoriile poziti
viste), ci voinţa de violenţă creează P o litic u l.201.
Pentru postmodernişti, discursul despre securitate şi apărare vă
zute c a proiecţie f a ţ ă de potenţialele ameninţări, reprezintă reversul
generării acestui pericol - ca o lamă cu două tăişuri. Pregătindu-se
de respingerea unei posibile agresiuni, societatea politică provoacă
ea însăşi o agresiune din afară, iar uneori devine chiar iniţiatorul
acesteia (de exemplu, în scopuri preventive sau chiar umanitare).
Urmându-i pe filosoful italian Agamben, postmoderniştii văd în
violenţa pură („asupra vieţii goi”) esenţa suveranităţii politice ş i
cheia pentru înţelegerea Statului.
F e m in ism u l: r ă z b o iu l v ă z u t de femei
F e m i n i s m u l î n R I d e c o n s tru ie ş te ră z b o iu l î n s e n s u l a p a r t e n e n ţ e i
la g e n — c a p e o c h e s t i u n e p u r b ă r b ă t e a s c ă ş i e x p r e s i e a v o i n ţ e i
m a s c u lin e d e d o m i n a ţ i e , v i o l e n ţ ă , d e in s ta u r a re a u n o r ie r a r h ii
s t r i c t v e r t i c a l e 261262. V ig o a re a , f o r ţ a s u n t v ă z u t e e x c l u s i v c a m i j l o c d e
s u p r im a r e a a l t u i a , a c e s t p r i n c i p i u fiin d p la s a t c h i a r la b a z a f o r
m u l ă r i lo r p o l i t i c e d i n R I ( S t a t u l , r e g i m u l , i n t e r a c ţ i u n i l e , r ă z b o a i e l e
e t c .) . F e m i n i s t e l e c o n s i d e r ă c ă p u t e r e a c a a t a r e e s t e u n f e n o m e n
s o c ia l c o m p le x , c a r e f o r m e a z ă g e n u l ( b ă r b a ţ i l o r ş i a l f e m e i l o r ) , c e
t ă ţ e n ia e t c . D i f e r e n ţ a d e g e n c o n s t ă a n u m e î n s t r u c t u r a p u t e r i i : f o r
ţa m a s c u l i n ă p r e s u p u n e î n m o d i m p l i c i t î n c l i n a ţ i a s p r e a g r e s i u n e ;
în ţ e le g e r e a f e m i n i n ă a p u t e r i i e s t e o r g a n i z a t ă a l t f e l , e a î n s u m e a z ă
I c a p a c it a t e a d e a n a ş t e , g r i j a , t a n d r e ţ e a e t c . C a r a c t e r u l r ă z b o i n i c d o
m in ă , c r e â n d s i s t e m e p a t r i a r h a l e , u n d e u n t i p d e f o r ţ e s e p o m e n e ş
te s u b o r d o n a t a l t u i tip .263
Revizuirea echilibrului d e g e n î n r a p o r t c u r ă z b o i u l ( r ă z b o i u l v ă
zut de femeie) este î n s t a r e s ă s c h i m b e î n m o d r a d i c a l s t r u c t u r a
discursului de bază în R I . A s t a v a c o n d u c e n u d o a r s p r e p a c i f i s m ş i
pace, dar şi va permite u n a l t m o d d e o r g a n i z a r e a p u t e r i i , a s e c u
rităţii etc. Iar mişcări p r e c u m „ M a m e l e î m p o t r i v a r ă z b o i u l u i ”, d a c ă
se organizează î n t r - u n s e g m e n t i n f l u e n t a l s o c i e t ă ţ i i c i v i l e , p o t i n -
261. Campbell D. National Deconstruction:Violence, Identity, and Justice in Bosnia. M inneapolis, 1998.
262. Tickneij A. Yans M orgenthau’s Political Principles o f Politica! Realism: A Fem inist R eform ulation / /
Millenium. 17 (3). 1988.
263. Enloe C. Margins, Silences, and Bottom -Rungs: H o w to overcom e the Understanding o f Power in
the Study of International Relations / / Sm ith S., Bont R., Zalewski M . (eds). Internatio nal Theory: Posi-
tivism and Beyond. Cam bridge, 1997.
193
fluenţa şi procesele politice.
Sociologia istorică: războaiele sunt diferite

Sociologia istorică din R1 priveşte războiul ca pe un fenomen pW
unul diferit atât din perspectiva istorică (transformările războiului)
cât şi în funcţie de societate (occidentală şi non-occidentală). Expo
nenţii acestui curent resping orice definiţie universală sau apreciere
a conceptului de război. Pentru o înţelegere mai complexă a războiu
lui în contextul relaţiilor internaţionale, este necesar să recunoaştem
că războiul dintre State, precum şi dintre alte entităţi politice, dar şi
dintre tipuri diferite de State, au avut de fiecare dată pe parcursul
istoriei nu doar forme, motivaţii şi reguli diferite, ci şi conţinea alte
încărcături semantice. în plus, toate tipurile de interpretare a răz
boiului ce predomină în RI, sunt occidentale şi eurocentriste, adică
privesc experienţa europeană ( mai exact, a Modernităţii europene)
ca pe o matrice universală, aplicabilă în raport cu toate societăţile
şi epocile. Un astfel de reducţionism vădeşte un rasism structural
comun pentru Occident, inacceptabil pentru o teoretizare corecta in
RI, în special în epoca globalizării şi a creşterii influenţei societăţi or
non-occidentale. Dacă pentru oamenii Occidentului (atât realişti,
cât şi liberali, şi chiar marxişti) războiul este ceva definit, atunci in
alte societăţi şi în alte epoci, această .noţiune ar putea să însemne
ceva cu totul diferit. De exemplu, războaiele sfinte etc. Teoreticienii
acestei paradigme din RI propun să se alcătuiască un registru larg al
înţelegerii războiului de către culturi diferite şi să se ţină seama de
aceste diferenţe în procesul de constituire a relaţiilor cu societăţile
non-occidentale.
Normativismul: etica războiului

Normativiştii din R I plasează războiul în contextul norm elor etice
ale societăţii. G radaţiile în înţelegerea războiului, clasificarea răz
boaielor în legitim e şi nelegitim e, cultura pacifism ului sau, dimpo
trivă, a m ilitarism ului, pot lua form e d iferite în societăţi diferite, fapt
ce se va răsfrânge în m od necesar asupra rolului pe care îl au ame
ninţarea, puterea şi securitatea în aceste societăţi. N orm ativiştii sun
convinşi că valoarea nu există separat de interese, ci este strâns legat;
de acestea, iar în anum ite condiţii aceste interese sunt determ inante
Daca intr-o so aetate securitatea naţională este valoarea ei suprem i
atunc, s: mteresele vor fi calculate p ornin du -se de la nevoia
acestei securităţi, ceea ce, mai devreme sau mai târziu, va conduce
spre creşterea valorii forţei militare şi/sau a prestigiului militarilor.
Constructivismul: războiul ca ideaţie

Constructivismul în RI priveşte războiul ca pe un fenomen al
ideaţiei, iar nu ca pe o necesitate materială, determinată de o eva
luare obiectivă a intereselor naţionale în condiţiile anarhiei relaţii
lor internaţionale. Constructiviştii afirmă că aceleaşi contradicţii,
conflicte de interese şi dispute irezolvabile dintre state pot provoca
0 confruntare militară, dar se pot rezolva şi pe cale paşnică. Aici
multe aspecte depind de faptul cum şi în ce termeni este conşti
entizată şi descrisă situaţia în ansamblu, adică felul în care aceasta
este construită.
3.4. Interesele, valorile, puterea

Discuţiile legate de interese, valori şi putere (power) se află în cen
trul atenţiei celor mai diverse curente din RI şi constituie perma
nente lanţuri recursive de reflecţii, analize, generalizări şi teoreti-
: zări. Atitudinea faţă de cele trei concepţii legate între ele determină
& într-o măsură considerabilă esenţa paradigmelor din RI, contribu-
I ind la o înţelegere mai clară a deosebirilor dintre ele şi a logicii lor
i interne.
Interesele sunt văzute ca o creştere obiectivă (sau subiectivă) a
posibilităţilor, resurselor, preferinţelor strategice, mijloacelor, teri-
f toriilor, poziţiilor, prestigiului etc., ce sunt obţinute ca rezultat al
măsurilor întreprinse de către actorul relaţiilor internaţionale (de
regulă, Statul). De cele mai multe ori, în RI este vorba de interesele
naţionale, adică despre interesele, subiectul cărora este Statul na-
1 ţional.
Valorile reprezintă nişte modele socio-culturale şi civilizaţionale,
ce determină ordinea etică a societăţii (statului), reflectă identita
tea ei, fiind înzestrate cu un sens pozitiv.
Puterea (power) este ansamblul potenţialului de resurse (mate
riale, economice, militare, strategice, ideatice, sociale etc.), ce îi
permit actorului relaţiilor internaţionale (de cele mai multe ori,
Statului) să-şi apere propriile interese naţionale, să-şi afirme şi să-
şi protejeze propriile valori.
195
3.4.1. Realism ul: interesele bazate pe putere
Interesele naţionale
Pentru paradigm a realistă din RI sunt caracteristice următoarele

particu larităţi: punerea intereselor naţionale în capul unghiului în
procesul stabilirii şi aprecierii acţiunilor Statului în sfera internaţi
onală şi o atenţie sporită faţă de chestiunea puterii (power), privită
ca alcătuind conţinutul de bază al politicii (statului).
Războiul în paradigm ele relaţiilor internaţionale

Interesele naţionale sunt pentru realişti criteriul suprem al politi
cii. Potrivit definiţiei date de J. Haslam, „oriunde este vorba despre
relaţiile internaţionale, interesele Statului prevalează asupra tutu
ror altor interese şi valori”264.
Realistul am erican Kennan scria că „obligaţia de prim ordin a ori
cărui guvern constă în apărarea acelei societăţi naţionale, pe care
acest guvern o reprezintă, toate celelalte concepte morale urmând
a fi considerate secundare”265. O tratare sim ilară a intereselor naţi
onale putem întâlni şi la clasicul realismului Hans Mongenthau ,
care vorbeşte despre „demnitatea morală a intereselor naţionale ;
un alt realist, Henry von Tretschke, identifică direct Statul cu „bi
nele moral suprem”267.
Conceptul de intrese naţionale este considerat de către realişti

ca reprezentând conţinutul de bază al politicii, adusă la forma ei
simplificată şi supusă unui calcul raţional strict. întrucât în proce
sul definirii intereselor naţionale anume calculul are o importanţă
cheie, realiştii clasici scot în evidenţă, în primul rând, componen
tele de ordin m aterial - indicatorii creşterii econom ice, cantitatea
de armament din dotare, suprafaţa teritoriilor controlate, poziţiile
strategice ale obiectivelor militare, accesul la resursele energetice,
preţurile acestora şi traseul lor de livrare, securitatea comunicaţi
ilor comerciale etc. în cazul neorealiştilor şi realiştilor contempo
rani la resusele materiale se mai adaugă cele nemateriale - capi
talul social, inovaţiile, resursele infomaţionale, controlul reţelelor
264. Haslam J. No virtue like necessity: realist thought in International Relations «ince Machiavelli. New
Haven: Yale University Press, 2002. P. 12.
I916' j
ctc. In orice caz, interesele naţionale, înţelese atât într-un sens mai
restrâns (material), cât şi în unul mai extins (material/nematerial)
pot fi exprimate prin indicatori cantitativi - cifre, grafice şi formu
le. Insă chiar şi accepţia mai exisntă a conceptului de intersele naţi
onale recurge, de cele mai multe ori, la nişte parametri calculabili.
Pe acest principiu se întemeiază abordarea pozitivistă a realiştilor:
pentru ei contează teza, potrivit căreia interesele naţionale sunt de
natură obiectivă şi nu depind de factorii subiectivi. Factorul su
biectiv (însăşi arta politicii) se rezumă la faptul că aceste interese
trebuie să fie calculate corect şi asigurate în mod eficient. De aici
rezultă şi accentul realiştilor pe raţionalitate, precizie, atenţia spo
rită asupra datelor statistice. Realiştii (de exemplu, G. Mongen-
^ thau) erau absolut convinşi că RI reprezintă o disciplină ştiinţifică,
!• ce corespunde în totalitate tuturor criteriilor ştiinţifice: ea descrie
lumea obiectivă (ontologia) aşa cum este ea, iar exactitatea acesteia
ţ : depinde de măsura în care a reuşit cercetătorul (subiectul, gnose-
W ologia) să se apropie de cunoaştera legităţilor obiectului, adică să
prognozeze comportamenul lui şi să-l influenţeze268.
O astfel de abordare pe de o parte insistă asupra faptului că inte-

' resele naţionale sunt raţionale, univoce şi sunt supuse în totalitate
calculului dezinteresat şi imparţial, iar pe de altă parte, pornind
de la raţionalitatea acestor interese şi de la posibilitatea studierii
lor riguroase, îşi elaborează propria metodologie de cercetare şi de
interpretare. Autoreferinţa unei astfel de abordări a fot observată
de către criticii realismului (în special de către postmodernişti),
dar într-un anumit sens aceasta se referă Ia întreaga ştiinţă a epocii
moderne, în special la pozitivism în cel mai larg sens al termenului
(filosofic, istoric, sociologic etc.).
Prioritatea intereselor naţionale şi convingerea asupra obiectivi
tăti lor transformă politica externă a Statului într-o ocupaţie ab
solut raţională şi totodată, stabileşte criterii stricte de evaluare a
eficenţei oamenilor politici şi a guvernelor. Dacă evaluarea inte
reselor este corectă, atunci trebuie să existe o bază raţională, care
urmează să fie demonstrată prin metoda statistică şi prin fapte de
ordin empiric. Definirea intereselor naţionale nu tolerează arbitra-
riul, aici subiectivitatea este minimă. Ele se deduc în mod rigu
ros şi aproape univoc din ansamblul datelor, graficelor, tabelelor,
268. Moigenthau H . Truth and Power: Essays o f a Decade, 1960-70. N Y: Praeger, 1970.
197
Războiul în paradigmele relaţiilor internaţionale (TABELUL 2)
Şcoli în Rl/ Războiul Puterea/Forţa Securitatea A m e n in ţa r e a

r
Concepte m
Realiştii caracter inevitabil, ce rezultă din anarhia componenta cea mai arcina-cheie a Statului; există mereu, respingerea ei pre
relaţiilor internaţionale; războiul este posibil importantă a Statului; principala lui funcţie şi supune o pregătire prealabilă;
deoarece lipseşte cel care l-ar putea interzice baza suveranităţii; resur grijă;etajul superior al priori gândirea de stat trebuie să calcu
legal sa principală de apărare tăţilor politice; leze mereu posibile ameninţări;
a intereselor naţionale securitatea naţională (de stat) terorism internaţional
P o z i t i v i s m u l în Rl
îste superioară celei colective

(internaţionale)
Liberalii răul absolut, care trebuie anihilat prin orice este necesară pentru prioritatea securităţii colecti emană dinspre Statete non-de-
teuloace; „democraţiile nu luptă între ele” apărarea şi promovarea ve asupra celei naţionale; mocratice;
[(teoria păcii democratice); pacea eternă este democraţiei; este necesa| crearea unui sistem de secu insuficienţa libertăţilor de piaţă,
posibilă prin intermediul democratizării, ră diminuarea recursului ritate colectivă pentru ţările a valorilor liberale, nerespecta- m
progresul societăţiilor, dezvoltării interdepen-l la torţă în relaţiile dintre democratice (NATO); rea drepturilor omului; regimuri
denţei şi creării unor structuri transnaţionale şi democraţii, dar folosirea totalitate;
suprastatale; globalizarea; ONU, CEDO, Tribu ei atunci când este terorism internaţional;
nalul de la Haga; Corporaţiile transnaţionale, necesar, în raport cu pericolul este întotdeauna unul
Banca Mondială, FMI; Guvernul Mondial non-democraţiile intern (societatea riscului)
Şcoala engleză
Războaiele drepte şi raţionale sunt justificate; un factor important in un factor important pentru Realitatea de care trebuie luată
războiul ca instituţie; necesitatea existenţei relaţiile interstatale aprecierea potenţialului poli în calcul in mod raţional; tero
regulilor de desfăşurare a războiului, ce ar fi tic şi strategic al Statului; rismul internaţional
respectate de către toate părţile securitatea colectivă este la
fel de importantă şi utilă ca şi
securitatea naţională (NATO)
1 Marxiştii 1 fenomenul burgheziei ca metodă de oprim are a 1 potenţialul m aterial 1 niu are n iciu n fel d e im p o r- 1 ţniiterea b u r g h e z ie i; \ \
celor exploataţi de către exploatatori - un râu; 1 obiectiv al clasei 1 t an ţă ; o s e cu rita te s p o rită 1 p ; is tr a re şi c o n s o lid a r e a s ta lu s - \ \
necesitatea luptei de clasă, inclusiv pe cale 1 i n d ep ărteazâ rev o lu ţia şi 1 QJu o -u lu i p o litic o - e c o n o m i c \ \
armată; I iîm piedică lu p ta d e cla s ă 1
gherila, răscoala revoluţionară
Teoria critică una dintre formele de realizare a hegemoniei; 1 potenţialul intelec un construct h e g e m o n ist, o 1 1h e g e m o n ia , c a p ita lis m u l, \ V
necesitatea unui război de poziţie a blocului I tual socialo-cultural himeră, care trebuie s ă f i e 1 s ta tu s -q u o \ ţ
contrahegemonic împotriva hegemoniei al hegemoniei sau al demascată
contrahegemoniei;
consistenţa „intelectuali J
lor organici"
Posmoderniştii proiecţia voinţei de putere asupra textului potenţialul discursului, 1 un construct instrumental al 1 voinţa de putere, structurală
dispozitivul textologic 1i sugestiei şi al apologiei de I vertical
VD al dominaţiei/contrado- 1 dominare
'O 1 minaţici
1 Feminismul expresia naturii masculine; un rău la bărbaţi; voinţa de a-1 I la bărbaţi: justificarea inili- 1 hipertrofierea masculinităţii;
I suprima pe celălalt; 1 ţarismului; 1 exlusivismul masculin
1 la femei: capacitatea de 1 la femei: grija pentru con-
| a naşte, de a educa, de a 1 servare
1 manifesta grijă
j Sociologia un fenomen plural; I factorul material in 1 accepţie multiplă în diferite ţ in cadrul discursului eurocen
1 istorică 1 societăţi diferite şi epoci diferite înţeleg războ- I definirea potenţialu- ţ culturi şi sisteme, care au o 1 trist un concept (explicit sau
I iul în mod diferit i lui general al entităţii j importanţă diferită (pentru 1 implicit) rasist, ce defineşte
] politice 1 unele societăţi reprezintă 1 societăţile non-occidentale
1 valoarea supremă, pentru I (barbarie/sălbăticie "pericolul
1 altele - nesemnificativă) ţ galben"/”pericolul neagru") sau
1 clasele sociale inferioare din
1 societatea occidentală („pcrico-
| Iul alb") ________________ |
Normativismul o dimensiune etică şi semantică ce variază pentru sistemele etice categorie individuală regimuri nedemocratice,
în funcţie de cultură cosmopolite este lipsită (cosmopolitism); încălcarea drepturilor omului
de valoare; categorie colectivă (comu- (cosmopolitism);
pentru sistemele etice nitarism) „celălalt” (comunitarism)
comunitară dispune de
o importanţă variabilă
(uneori sporită)
C o n s tr u c tiv is Urn construct ideatic, iar nu o necesitate măsura de evaluare a reversul a ideaţiei agresive constructul „celuilalt”;
m ul M .materială potenţialului Statului macheta „inamicului”
(una din mai multe
posibile)
^ ■ e conţin indicatori comparativi în domeniile-cheie ale Statului,

^Kgate de relaţiile internaţionale. în fiecare domeniu concluziile
^■ ecesită argumentare. Exact la fel şi totalizarea indicatorilor în re-
^■ omandările politice generale şi ale experţilor trebuie să fie con-
Htruită în baza unor metode ştiinţifice verificate. Discuţiile ştiinţi-
H ice şi metodologice ce vizează chestiuni aparte sunt acceptabile şi
H:hiar salutate, dar taboul general trebuie să fie univoc (cu fluctuaţii
Hşi erori nesemnificative).
| După ce interesele naţionale ale unui stat aparte, într-o perioadă
istorică concretă, sunt definite, acestea pot fi (iar într-o societate
democratică - trebuie să fie) făcute publice şi să devină accesibi
le păturilor largi ale populaţiei. în felul acesta, întreaga societate
se informează asupra structurii intereselor naţionale şi îşi face o
idee despre priorităţile politicii externe. După care politicienii şi
guvemeleftrebuie să urmeze cu stricteţe priorităţile trasate, în bază
cărora este evaluată activitatea lor, fapt ce se răsfânge fie asupra
legitimităţii acestuia, fie (în cazul democraţiei) asupra ratingului
lor electoral.
Pentru realiştii clasici interesele naţionale se definesc exclusiv
în baza logicii egoiste a proiecţiei din interior spre exterior. Statul
se autodefineşte drept subiect, iar zona relaţiilor internaţionale -
drept obiect al intereselor sale. Toate eforturile trebuie să fie ori
entate spre satisfacerea nevoilor proprii, iar drept impediment în
aceastăâle pot apărea doar interesele concurente ale altui Stat sau
insuficienţa de resurse. în procesul de definire a propriilor intere
se naţionale Statul se concepe pe el însuşi ca aflându-se întru-un
vacuum, urmărind doar ceea ce îi este necesar şi dezirabil. După
care urmează „raportarea la realitate” (reality check) şi estimarea
resurselor (proprii sau ale potenţialilor concurenţi, inamici sau ad
versari). Un astfel de calcul conduce în mod invevitabil la situaţii
conflictuale, care se rezolvă prin recursul la forţă (power). In toa
te cazurile funcţionează „legea de fier” a realiştilor din RI: „statul
poate conta numai pe el însuşi” (self-help).
Puterea
Pentru a realiza în mod eficient interesele naţionale, este nece-
salsă existe un anume potenţial de forţă, numit «putere» (power).
înrucât realiştii se axează în primul rând pe interesele naţionale,
201
K L L. A
însăşi definirea puterii este legată de acele resurse care î

rând sunt necesare pentru apărarea lor eficientă. Şi asacum *?
tii clasici corelează interesele naţionale întâi de toate de obiectele
materiale, acestea putând fi supuse unui calcul raţional, tot astfel
şi puterea, şi parametrii acesteia sunt concepuţi aici, în principal,
din punct de vedere material - ca totalitate a resurselor materia
le, capabile să garanteze realizarea intereselor. Interesele exprimă
caracterul material al voinţei, iar puterea - totalitatea de mijloace
existente pentru realizarea acestei voinţe. Ambele concepte sunt
strâns legate şi formează cele două aspecte principale din teoria
realistă.
Estim area intereselor naţionale este corelată cu evaularea resur
selor existente în fiecare dom eniu con cret269. Relaţia dintre putere
şi interesele indică acele direcţii, asupra cărora poate fi aplicat în
modul cel mai eficient lanţul de acţiuni coerente în sfera interna
ţională. D acă există suficientă „cantitate a puteri (a potenţi u ui
de forţă), necesară pentru realizarea anum itor interese, atunc ^
poate concluziona (prezice) cu un grad ridicat de proba i itate ca
statul va lua măsuri necesare anume în această direcţie. Binenţe es,
în procesul de adoptare a deciziilor politice pot fi luaţi consi
deraţie şi alţi factori, însă realiştii insistă asupra faptului ca un şir
similar de raţionamente a funcţionat în majoritatea situaţiilor dm
istoria mondială: dacă Statul doreşte (interesele) şi poate (puterea)
să efectueze un anumit pas în relaţiile internaţionale, atunci ce
mai probabil el va efectua acest pas. O astfel de abordare transfor
mă politica externă în ştiinţă*, dacă interesele naţionale sunt cal
culate corect şi raportate la potenţialul de forţă existent (putere),
atunci acţiunile din sfera relaţiilor internaţionale vor reieşi de la
sine. Şi în pofida faptulului că fiecare Stat, aflându-se în condiţiile
„anarhiei din relaţiile internaţionale”, acţionează doar în favoarea
propriilor interese, aceste interese sunt întotdeauna raţionale, prin
urmare, schimbările din politica mondială pot fi analizate calcu
larea şi interpretate raţional. Anume în asta şi constă realismul din
RI: calculul parametrilor principali ai raportului dintre interesele
naţionale şi volumul puterii în scopul efectuării u
interpretării evenimentelor din viaţa internation r ° T Pro§noze S*
mentului statelor. a a şi a comporta-
269. Morgenthau H. Tvuth and Power. Essays of a Decade, 1960-70.

a02
C o r e la ţia „ i n t e r e s e / p u t e r e ” r e p r e z i n t ă , în o p i n ia r e a liş tilo r, p r i n

cip alu l „ r a ţ i o n a m e n t ” a l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţi o n a l e . P e n t r u re a liştii
clasici a c e s t „ r a ţ i o n a m e n t ” e s t e î n t o t d e a u n a e s t im a t şi se o r g a n iz a t
din i n te r io r s p r e e x t e r i o r . D a r la g r a n i ţ ă el s e c i o c n e ş t e c u „ ra ţio
n a m e n tu l” s t a te l o r v e c i n e , al h e g e m o n i l o r l o c a li s a u g lo b a li (a d ic ă ,
a sta te lo r c a r e d e ţin o p u t e r e m a i m a r e în r a p o r t c u m a jo r ita te a c e
lorlalte s ta te ). O r i c e „ r a ţ i o n a m e n t ” p o a t e fi e la b o r a t c u u n a n u m it
g ra d d e p r e c iz ie . P r i n u r m a r e , în t r e g u l c â m p al r e la ţiilo r i n t e r n a
ţio n ale p o a te fi v ă z u t c a o s u p e r p o z i ţi e a a c e s t o r „ r a ţio n a m e n te ”
( in te r e s e /p u te r e ). E l a b o r a r e a u n e i a s tfe l d e h ă r ţ i a r a t ă u n d e a n u m e
in teresele d if ie r ito r s t a te i n t r ă în c o n f l ic t şi u n d e c o i n c i d , p r e c u m
in d ică şi fa p tu l c a r e s t a te a n u m e d is p u n d e o p u te r e s u fic ie n tă p e n
tru a-şi re a liz a i n te r e s e le p r o p r ii în r a p o r t c u a lte s ta te c e d isp u n
de o c a p a c ita te d e p u t e r e şi in t e r e s e c o n f l ic t u a le m a i re d u s ă . A c e s t
lu cru p e r m ite p r e z i c e r e a , i a r în a n u m it e c a z u r i şi p re v e n ire a ( i n
flu e n ţa re a ) s t r u c t u r i i r e l a ţ ii l o r i n t e r n a ţi o n a l e , in c lu s iv c o n flic te lo r,
ră z b o a ie lo r, i n t e r v e n ţi il o r , a l ia n ţe l o r n e d o r i t e (s a u d o r it e ) , p a c te lo r
etc.
„Echilibru de forţe" (neorealiştii)

P ro c e s u l d e e v o lu ţie a ş tiin ţe i R I în s p ir itu l re a lis m u lu i a c o n d u s
u rm ă to a re le g e n e r a ţii d e r e a liş ti, c a r e d e z v o ltă a b o r d ă r ile c la s ic i
lor, la te o r ia „ e c h ilib r u lu i d e f o r ţe ” (balan ce o f pow ers), fa p t c e s -a
tra n s fo r m a t î n t r - u n s i m b o l a l n e o r e a lis m u lu i. C e a m a i r e c u n o s c u
tă a u to rita te d in a c e s t c u r e n t e s te K e n n e t W a ltz . A p a r iţia c ă r ţii lui
„Teoria r e la ţiilo r i n t e r n a ţi o n a l e ”270 e s te c o n s id e r a t ă u n e v e n im e n t
de p rim ă i m p o r t a n ţ ă în i s to r ia r e a lis m u lu i în R I şi m o m e n tu l d e
n aştere al n e o r e a lis m u lu i. W a ltz c o n s id e r ă c ă „ e c h ilib ru l d e fo r ţe ”
treb u ie c o n s id e r a t n u d o a r o s im p lă e x p r e s ie a R I, ci u n c o n c e p t
fu n d a m e n ta l al a c e ş t i a , c e re f le c tă o h a r t ă a lu m ii p e c a r e s u n t p la
sate to a te r a ţ i o n a m e n t e le ( in te r e s e / p u te r e ) în c e le m a i sta b ile p o
ziţii. A sta în s e a m n ă c ă s is te m u l i n t e r n a ţio n a l, p ă s tr â n d p rin c ip iu l
an arh iei, p o a te a ju n g e la o s tiu a ţie c â n d o re v iz u ir e s u b s ta n ţia lă
a sta tu s-q u o v a d e v e n i im p o s ib ilă p e n t r u o r i c e a c t o r d e c a lib ru ,
in tr-o astfel d e s itu a ţie , t o a t e c o n f lic te le , c a r e n u p o t fi e x c lu s e în
m o d te o r e tic , v o r a v e a I o c la p e r if e r ia u n u i a stfe l d e s is te m . W a ltz
era co n v in s c ă lu m e a b ip o la r ă r e p r e z in tă v e r s iu n e a o p tim ă a „ e c h i
librului d e fo r ţe ”, în c a r e c e le d o u ă s u p r a p u te r i n u c le a r e - S U A şi
270. Waltz K.N. Theory of International Relations. NY: Rarrdom House, 1979.
203
----------- - ■ U T I l l E L N T E R N A T T n , , ■^ ____
URSS - se echilibrează reciproc şi minimalizează riscurile unor

conflicte m ilitare m ajore în alte părţi ale lumii. In teoria lui Wab
bipolaritatea este prezentată ca model planetar al „echilibrului de
forţe”, spre tinde în m od firesc sistemul internaţional. Insă, asta nu
lim itează în nici un fel anarhia instituţională sau juridică din rela
ţiile internaţionale şi nici suveranitatea tuturor statelor naţionale.
La doi ani de la apariţia cărţii lui K. Waltz, un alt eminent ne

orealist am erican, R obert Giplin, a publicat cel de-al doilea text
program atic al acestui curent „Războiul şi schimbările în politica
mondială”271, în care a expus într-o cheie neorealistă „Teoria Stabi
lităţii Hegem oniste”. Aceasta corespunde în mare logicii lui Waltz
şi principiului „echilibrului de forţe”, spre care tinde sistemul in
ternaţional. D eosebirea consta doar în faptul că Giplin considera
drept optim nu modelul lumii bipolare, ci unipolare, în care există
un singur hegemon (Giplin era convins că acest rol îi revine SUA).
In rest, structura lumii, în care ar fi excluse s c h i m b ă r i l e substanţi
ale ale status-quo şi conflictele militare de proporţii, în viziunea ui
Giplin corespunde cu ideile lui Waltz.
Evoluţiile de după 1989, colapsul taberei sovietice şi venirea „mo
mentului unipolar” (Ch. Krauthamm er272) au confirmat, la prima
vedere, justeţea viziunii lui Giplin şi relevanţa prognozei eonei
Stabilităţii Hegemonice. însă criza dominaţiei americane, ce s a
anunţat în anii 2000 şi a determinat discuţiile despre „sfârşit
momentului unipolar”273, a focalizat din nou atenţia asupra idei
lor lui Waltz, deşi, de această dată, în cadrul modelului bipolar al
„echilibrului de forţe”, rolul celui de-al doilea pol îi era rezervat
Chinei.
Valorile şi dreptul celui mai puternic

Realiştii în RI de obicei privesc interesele naţionale drept forţe
motrice ale politicii externe ale statelor. în acest caz valorile au fie
o importanţă secundară, fie reprezintă aceleaşi interese naţionale,
doar că formulate în mod idealist. Realiştii au o abordare mate
rialistă faţă de comportamentul Statelor în sfera internaţională,
considerând că spre deosebire de interese, care pot fi supuse unui
271. Gilpin R. W arandchange inw orlds politics. Cambridge: Cam bridge University p ~ - io».
272. Krauthammer Ch. The Unipolar Moment // Porcign Aflairs. Voi. 70 No 1 a ™ • SS’ 1981'
1990/91 (1990/1991).pp. 23-33. - « p H S tric a and Ihe Wt
273 Kraulhammer Ch. Th«r Unipolar Afomert! Rcvisited //National Interest W inter ?rv>-> 1
ber 1,2002. ' j —2003. Decf
204
calculul raţional, valorile comportă prea multe elemente abstracte,

ideale, inexacte, ce admit echivocuri de interpretare. în timp ce
discuţiile asupra structurii şi priorităţilor intereselor naţionale pot
fi purtate în baza unor cifre, a unor argumente strict verificabi
le, a unor concluzii raţionale, domeniul valorilor este prea vag şi
deschis unor dispute nesfârşite şi lipsite de fond. Realiştii conside
ră anume partea materială a omului ca fiind determinantă, motiv
pentru care înclină să îi acorde o importanţă decisivă şi în politică.
Pe asta se întemeiază polemica lor, purtată cu liberalii, pe care

îi numesc „idealişti”. Din punct de vedere al realiştilor, în viaţia
concretă omul de se conduce de interese, prin urmare, asta se pro
iectează şi asupra Statului. Componenta ideală este în fiecare caz
aparte diferită, ea având doar o influenţă indirectă asupra vieţii şi
nu poate fi supusă unui calcul sau expresii unificate.
în plus, realiştii privesc ordinea mondială modernă, ce s-a sta

tornicit după Westfalia, drept un sistem constituit pe argumente,
tendinţe şi dovezi raţionale (şi materiale). însuşi acordul de pace
din anul 1648, încheiat după un război de 30 de ani ce devastase
Europa, prin urmare şi momentul de start al modernităţii a fost
fondat pe ideea că factorul religios (ca expresie generală a valori
lor) nu trebuia să joace din acel moment înainte un rol decisiv în
politica europeană, care să legitimizeze intervenţia unui Stat în tre
burile altuia. Adică, în accepţia realiştilor, politica epocii moderne
se întemeiază pe recunoaşterea primatului intereselor raţionale şi
materiale asupra tuturor celorlalte.
Am putea afirma că într-un fel pentru realişti valoarea supremă
o reprezintă interesele naţionale, însă la rândul lor interesele na
ţionale sunt corelate cu forţa. Anume această pereche constituie
esenţa activităţii Statului în politica internaţională. Această optică
realistă permite să se tragă o concluzie radicală: „might is right'\
„puterea este dreptul”, „cine este mai puternic, acela are dreptate”.
lAeest principiu nu este pentru realişti o formă de cinism, ci doar
Jpprimă de o altă manieră principiul anarhiei din relaţiile interna
ţionale. De vreme ce deasupra statelor nu poate exista prin definiţie
|nlrio instanţă de drepfâcapabilă să limiteze în mod legal compor-
talmentul acestora, atunci în locul dreptului intră în joc legea forţei.
Anume distribuţia forţei determină în fiecare moment istoric con-
pgj$t tabloul lumii, determinând astfel contextul material real, în
205
care sunt plasate valorile. Aceste valori pot fi sau arbitrare
nu exercită o influenţă m ajoră asupra politicii internaţionale) sau
să reflecte echilibru l „raţionam entelor” (interese/putere); in acest
caz ele stabilesc distribuţia rolurilor invingători/învinşi la nivelul
declaraţiilor, acordurilor, convenţiilor de pace etc. Astfel, pentru
Im periul Britanic drept „valoare” apărea dreptul maritim englez,
iar pentru SUA din secolul X IX - „doctrima Monroe”. Conferirea
treptată a unui statut jurid ic intereselor realizate cu ajutorul forţei
a fost exam inată detaliat de către realistul Cari Schmitt274.
3.4.2. Lib eralism u l: universalitatea

valo rilor dem ocratice
Interesele colective
R aportul d intre interese, valori şi putere, precum şi interpretarea
acestor con cep te, în cazul liberalism ului diferă substanţial de vizi
unea realistă.
Liberalii clasici din R I îm part sfera intereselor în domeniul in
tereselor naţionale şi a celo r internaţionale. Pentru realişti exista
doar interese naţionale, d eoarece singurul subiect este Sta naţio
nai. Liberalii recunosc existenţa intereselor naţionale şi importan
ţa lor în politica internaţională, d ar totodată ei consideră că exista
şi alte interese, supranaţionale. D e aceste interese supranaţiona e
ţine dem ocraţia, progresul, dezvoltarea, m odernizarea, libertatea,
securitatea, pacea. In versiunile m ai târzii ale liberalismului apare
concepţia de „drepturi ale om ului” şi „societăţii civ ile , care sunt
proclam ate drept interese globale, îm părtăşite de către orice socie
tate de pe faţa pământului.
Analiza raporturilor dintre interesele naţionale şi cele supranaţi
onale constituie una dintre temele prioritare pentru toţi teoretici
enii liberali din RI. însăşi existenţa intereselor supranaţionale deja
ridică problema existenţei unui su biect nou (în raport cu realiştii)
al relaţiilor internaţionale, cum ar fi, de exemplu, ţările dem ocrati
ce (C oncertul dem ocraţiilor2^ ), instituţiile internaţionale sau chiar
concepte mai generale („lumea civilizată”, „omenirea” etc.). Apa-
274. Schmitt C. Volkerrechtliehe GroSraumordnung und Interventioruverbot fer -«•
Ein Beiir.g zum RoctubcgrifT im VuHurrrcch» t t Schn»Kt C SUat, G ro*»**^ Mâctae.
275. Ikrnberry C. |ohn, S la u g h ie r Anne-Marie Prmaetda Ptoţect cm National S«*w * I99S-
Under Liberty and Uw: U.S. National Soc«rity in thc 2!*t Cemury. Sejxember Fof*in* *
| 8 F l A T 11 L E I N T E R N A Ţ I O N A L F .
îiţu acestui subiect transformă în mod substanţial harta relaţiilor

iniernîonak. deoarece presupune înlocuirea anarhiei cu o an u-
tne instituţie» ce ar avea propriile interese, care nu rep rezin tă suma
t&teresdor fiecărui stat inclus în această instituţie. U n iu n ea Euro
peanăs-a format urmând logica unor „interese co m u n e ”, transfor-
■ rindu se trepatat intr-o structură autonomă.
Valorile universale şi instituţiile
In cazul perechii interese/valori lib eralii d in R I se p ro n u n ţă în
n o d u n ivoc în favoarea v a lo rilo r. D e m o c ra ţia , p a ce a , lib ertatea,
puţa» drepturile omului sunt in p rim u l râ n d v a lo ri, în plus, nişte
valori u niversale. Din punctul de v e d e re al lib eralilor, acestea sunt
caracteristice oricărei societăţi şi c h ia r u m a n ită ţii în an sam b lu , iar
d a c i p e undeva înţelegerea lo r n u e ste d ep lin ă, m o tivu l stă în ră
m ânerea in urmă sau în a b u z u rile u n o r elite h ră p ă re ţe , totalitare
şi c o r u p t^ care tăinuiesc de ta c e tă ţe n i d re p tu rile lo r ad evărate
(fireşti} în scopul menţinerii lo r su b p ro p riu l c o n tro l. L iberalii sunt
convinşi c ă promovarea şi a p ă ra re a a c e s to r v a lo ri la sca ră glob ală
reprezintă o sarcină de p rim o rd in p e n tru to a te forţele p rogresiste
ri regim urile democratice. O r ic e s o c ie ta te e ste cap ab ilă sâ d e s c o
pereorizonturile libertăţii in d iv id u ale, c a r a c te r u l s a c r u al p ro p rie
tăţii private, importanţa protecţiei s o cia le , a u nei justiţii in d ep en
dente şi a unui stat de drept. In O c c id e n t a c e s te v a lo ri s-a u afirm at
îa ep oca moderni şi au constituit u n sta n d a rd o b ligatoriu . în alte
părţi ale faunii procesele d e m o c ra tiz ă rii şi m o d e rn iz ă rii au lo c la
araactn ah L având viteze d e re a liz a re d ife rite , iar u n e o ri c u n o scâ n d
şî anumite reţineri. însă v e c to r u l g e n e ra l al p ro g re su lu i o m e n irii
vmăreşte neabătut triu m fu l v a lo r ilo r u n iv e rsa le (p e n tru liberali
d e se îdmtîfiră cu valorile lib e ra lilo r), m o m e n t c a r e m ai d e v re m e
m mas târziu va sori negreşitJgf
Acest principiu fundamental al filosofici liberale, fiind aplicat în
căzui RI, ve manifest! prin apelul la dezvoltarea instituţiilor supra-
•afionale şi transnaţibnafe (inclusiv cele de reţea), ce ar întruchipa
M anţe care promovează respectivele valori la scară globala. Ast
fel de instanţe sunt OKU, UNESCO, diverse organizaţii de reţea
fi OKG-ori, mişcări civice pentru apărarea drepturilor omului,
-Mediat (ară frontiere” etc. Corporaţiile transnaţionale şi reţele-
■ f comerciale, prdjum şî tehnologiile informaţionale globale pot
* de asemenea văzute ca şi elemente constitutive ale instituţiilor
207
în teoriile liberale din R1 un aspect important vizează frfuţ ^
trebuie să aibă loc conştientizarea manierei în care interesele
onale trebuie să se ajusteze valorilor universale. Această tema ev*
legată în m od direct de soarta statului în procesul globalizârii.Cta
mai consecventă versiune a liberalismului presupune că pe măsura
dem ocratizării şi modernizării statelor naţionale, acestea vor d**
părea treptat, cedând locul societăţii civile globale. Aici valorile $
interesele de asemenea coincid (ca în cazul realiştilor), însă doar
atunci când valorile universale determină interesele colective, sub*
ordonându-şi-le.
Compararea atitudinii faţă de valori şi interese, împărtăşite de re*
alişti şi, respectiv, de liberali oferă următoarea schemă:
1 Realiştii Liberalii
primează interesele naţionale valorile universale
poartă un caracter secun valorile colecthn^H interesele colective

dar (locale)
valorile universale]» interesele naţionale
nu are importanţă
nu există în natură / se interesele universalei^ valorile locale

supune lichidării
Chestiunea puterii şi soft power

C h e s tiu n e a p u te r ii în R I e s te văzută în lib e r a lis m d in u n gh iu ri de
v e d e r e d ife rite .
P e d e o p a r te e x is tă o t e n d in ţă r a d i c a lă p a c if is tă , c a r e p r e s u p u n e
d e m ilita r iz a re a t r e p ta tă a t u t u r o r a s p e c te lo r v ie ţii, a d ic ă ren u n ţa
re a la p u te re (power) c a şi c r it e r i u i m p o r t a n t p e n t r u d e te rm in a re a
statu tu lu i ţă rii. P o triv it a c e s te i v e rs iu n i a lib e ra lis m u lu i, S tatele tre
b u ie să d eleg e p u te re a lo r s tr a te g ic ă , m ilita r ă , ia r u lte r io r şi c e a p o
litic ă in iţial u n o r in stitu ţii c o le c tiv e , ia r u lte r io r - u n iv e rs a le , care
v o r d isp u n e d e a c e a s tă p u te re e x c lu s iv în s c o p u l a p ă ră rii d e m o c r a
ţiei în faţa u n o r sta te n o n - d e m o c r a t ic e sa u in su ficie n t d e d e m o c r a
tice. U n e x e m p lu al u n e i astfel d e in stitu ţii m ilita r-s tra te g ic e este
la o ra a ctu a lă b lo cu l N A T O . A c e s t p ro c e s a r u r m a să se fin alizeze
cu elim in area c o m p le tă a p u te rii, ea fiind e x c lu s ă în to ta lita te din
cad ru l relaţiilor in te rn a ţio n a le . „ P a c e a e te rn ă ” a lui K a n t r e p m v # * * !
R K l. A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E
'un proiect apropape similar.

0 altă abordare, ceva mai moderată, se prezintă astfel. Puterea
Statelor rămâne un criteriu important de apreciere a consistenţei
acestora, însă urmează ca treptat această putere să fie apreciată mai
mult în baza unor indicatori economici decât militar-strategici.
Trecerea de la politică spre economie, asupra căreia insistă liberalii,
schimbă însuşi caracterul puterii. De acum încolo, determinarea
nivelului de reuşită a unui stat se va baza întâi de toate pe starea de
lucruri din economie.
Recursul la economie în procesul de determinare a puterii con
duce spre următoarele concluzii. întrucât doctrina liberală insistă
asupra caracterului deschis al pieţii {free trade), mutarea accentu
lui asupra economiei în sfera internaţională va determina creşterea
interdependenţei între state, iar asta va face aplicarea forţei puţin
verosimilă (teza de bază a lui N. Angel). Puterea în sfera economiei
din ţările dezvoltate va creşte în mod uniform, ceea ce în definitiv
va reprezenta principalul factor al globalizării şi integrării. O versi
une a acestei definiţii a puterii prin intermediul economiei constă
în tendinţa unor neoliberali de a trata capitalul global ca pe un su
biect nou al relaţiilor internaţionale, care va deveni în perspectivă
un centru al puterii într-o lume totalmente unificată şi integrată.
De aici şi tema capitalului văzut ca şi cuantificare a puterii (]. Nit-
zan276).
Ideile împărtăşite de unii neoliberali, care sunt de regulă aribuiţi
curentului transnaţional, au urmat o altă logică. Astfel, J. Nye a pro
pus împărţirea puterii (pow er) în două tipuri: „puterea dură” (hard
power) şi „puterea blândă” (soft pow er)277. Potrivit lui J. Nye, defi
niţia tradiţională a puterii, legată de resursele materiale (în special
în cazul realiştilor), urmează a fi trecută în categoria „puterii dure”.
Din punctul lui de vedere, atunci când realiştii şi reprezentanţii
grupurilor statistice din RI calculează „raţionamentul” (interese/
putere), ei se limitează, de regulă, doar la această „putere dură”,
care se supune lesne unor calcule (cuantificării). însă pe măsură
modernizării, a răspândirii tehnologiilor înalte, a creşterii impor
tanţei reţelelor, a lărgirii sferei realităţii virtuale, a globalizării în
ansamblu, creşte influenţa acelor factori, care de obicei nu se iau în
tZan P Shim shon B. C apital as Pow er: A study o f o rd er a n d creorder. London: Routledge, 2009.
Joseph S Soft Pow er: The M eans to Success in W orld Politics, NY: Public Affairs, 2004
209
RELAŢIILE INTERN a
w
U oN A T. p ______
calcul de către indicatorii puterii, deoarece, nefiind materiali

prea se supun unor măsurări cantitative, dar care devin din ceînT
mai importanţi şi chiar determinanţi. Anume aceasta şi este „pute
rea blândă” (soft power). „Puterea blândă” însumează idei, simbo-
luri, patternuri, branduri, tehnologii educaţionale, precum şi ope
re de artă, reţele de informare, mode, gadgeturi etc. Toate acestea
codifică mediul la scară globală şi sporeşte potenţialul cumulat de
influenţă atât al unor state aparte, cât şi al unor grupuri de state şi
instituţii transnaţionale. Exemplu brandului global United Colors
of Benetton ilustrează în mod elocvent această tendinţă: apariţiaîn
publicitatea acestei firme producătoare de haine a unor tipuri ra
siale diferite promovează toleranţa, globalizarea şi realizează pro
filaxia xenofobiei. Astfel, strategiile de marketing sau reclamă pot
servi drept potenţial de putere pentru promovarea unor concepte
în politica internaţională.
Din punctul de vedere al teoreticienilor „puterii blânde”, SUA îşi
poate asigura liderismul global nu ca o putere naţională aparte, ci
ca avangardă a globalizării şi dem ocratizării, prin urmare, Puterea
lor trebuie să constea, în primul rând, în „puterea blândă şi în
orientarea la valorile universale (liberale)278.
3 .4 .3 . Ş co a la e n g le z ă : so c ia liz a re a p u terilo r
In te re se le n a ţio n a le c o n d iţio n a te
Ca şi în alte chestiuni, în problema intereselor, valorilor şi puterii*
Şcoala engleză ocupă o p o z i ţ i e intermediară între realişti şi libe
rali. Recunoscând anarhia în relaţiile internaţionale, această şcoală
acceptă teza despre i m p o r t a n ţ a intereselor naţionale pentru înţe
legerea comportamentului s t a t u lu i în relaţiile internaţionale. Spre
deosebire de liberali, aici nu există o diminuare sau „demonizare”
a intereselor naţionale şi nici dorinţa de a le subordona instanţelor
supranaţionale sau valorilor pacifiste279.
Teoreticienii Şcolii engleze consideră că orice Stat naţional îşi

urmăreşte întâi de t o a t e propriile interese. însă, spre deosebire de
realişti, aici se fac d o u ă precizări substanţiale, care conturează un
cu totul alt tablou decât Cei din modelul liberal.
278. Nye Joseph S. The Future of Power. NY: Public Affairs, 20U
279. Linklaler A., Suganami H. The English School of InieinauonaJ Rdaiions: A c
sessment. Cambridge: Cambridge University Press. 2006. on‘«mpomry keiis-
210
|în primul rând, aşa cum statele întotdeauna constituie o formă
Iau alta a sistemului internaţional, adică societăţi de State280, inte-
gesele naţionale nu se formează în vacuum, ci într-un mediu istoric
şi civilizaţional concret, care nu este unul izolat în cazul fiecărui
gtat. între diverse state există un spectru întreg de relaţii - în do
meniul culturii, etniei, religiei, istoriei, economiei etc. Iată de ce
elaborarea intereselor naţionale ţine cont (în mod direct sau indi
rect) de factorii externi (prestigiu, reguli de comportament, stilul
relaţiilor etc). Astfel, apetiturile nemijlocite ale unei societăţi sunt
supuse procesului de socializare încă la stadiul formulării acestora,
^străinii importanţi” în persoana altor state apărând în calitate de
bază de referinţă, adică interesele naţionale sunt calculate nu doar
pe linia (ce rămâne dominantă) din interior spre exterior, ci şi sub
influenţa impulsurilor din exterior spre interior. Atfel zis, intere
sele naţionale sunt totalmente egoiste doar la nivelul propriului
nucleu; la nivele mai înalte de conştientizare a acestora ele sunt
influenţate de „societatea Statelor”.
în al doilea rând, realizarea intereselor naţionale de asemenea de
curge în conformitate cu anumite reguli. Aceste reguli nu anulea
ză lanarhia din relaţiile internaţionale, ci doar prescriu modele de
comportament în condiţiile acestei anarhii.
Fără a exclude războaiele şi conflictele, aceste modele totuşi pot să
infeiste asupra unei estimări graduale a ciocnirilor (războaie drepte
şi pedrepte, acte de apărare sau agresiune etc.) şi asupra respectării
regulilor de desfăşurare a unor acţiuni militare.
în ambele cazuri interesele naţionale se dovedesc a fi nu în tota
la liţate autonome nici în faza lor de constituire, nici în cea de reali
zare. Interesele rămân naţionale în esenţa lor (nu devin nici colec
tive şi nici universale), dar în acelaşi timp ele poartă şi un caracter
■ condiţionat.
■ Puterea limitată
J||Puterea ce asigură realizarea intereselor naţionale este privită de
elitre reprezentanţii Şcolii engleze în RI de o manieră mai nuan
ţată decât cea a realiştilor. Caracterul sociologic al câmpului rela
ţiilor internaţionale condiţionează faptul că chestiunea raportului
defforţe nu întotdeauna este privită ca un ultim argument. Deşi
160. Wight M. Systems of States. Leicester: Lcicester University Press, 1977.
a fo lo sirii p o te n ţia lu lu i d e p u tere (p o w c r), nicluneii S *14
n ivelu l n o rm e lo r ju rid ic e , societatea statelor, tn scopul m * ^ ^
u n o r relaţii civ iliz a te , p o a te re c u n o a ş te u nele form e de
p u terii ca fiin d „ co n d a m n a b ile " - d e exem p lu , acte de interv * *
n e ju stific a tă , n e re sp e c a trca c o n v e n ţiilo r Internaţionale etc
m em b ri ai „ so c ie tă ţii S ta te lo r”, m a jo rita te a statelor mai curând vor
recu n o a şte b en ev o l lim ita re a în u tilizarea propriei puteri In nume
le p ăstrării statu lu i şi a p restig iu lu i, d ecât vor nesocoti alte Mate în
n u m ele realizării u n ei sa rcin i d e m o m en t (ch ia r dacă pentru înde
p lin irea a cesteia ex istă su ficien tă p u tere). D esigur, această reguli
nu în to td ea u n a fu n cţio n eaz ă , In să o analiză statistică amplă, efec
tuată de către teo re ticie n ii Ş co lii en g leze, d em on strară faptul câ li
m itarea b enevolă a p u terii p e m otiv u l resp ectării norm elor sociale
ale co m u n icării in terstatale este eficien tă aproap e în toate cazurile,
excepţiile fiind extrem de rare. î
Valorile sociale
în această p arad igm ă a RI ch estiu n ea v a lo rilo r este interpretata
în m od analogic ch estiunii intereselor. Sistem ele de valori din di
ferite societăţi se p ot deosebi su bstanţial. Spre deosebire de realişti,
teoreticienii Şcolii engleze aco rd ă o atenţie m ai m are valorilor, ur
m ărind relaţia acestora cu istoria şi a d m iţâ n d existen ţa unor siste
me civilizaţionale diferite cu seturi de valori d istincte. Şi influenţa
valorilor asupra politicii extern e este văzu tă aici ca fiind mai mare
decât în cazul realiştilor. Statul e xp rim ă la nivel extern interesele
şi valorile societăţii într-o m ăsură ap roape egală, iar consecvenţa
(sau inconsecvenţa) întro astfel de activitate este p ecepută cu acu
itate de către societate. în anum ite situaţii, interesele (latura ma
terială) devin mai im portante. D a r în m ulte cazu ri prioritară este
anum e loialitatea faţă de valorile de bază şi succesul în prom ovarea
acestora, ca şi în protejarea lor în faţa altor societăţi.
Am putea spune cu o anum ită doză de ap roxim are că pentru

Şcoala engleză interesele şi valorile sunt la fel de importante**'.
în această şcoală definirea valorilor se face In baza criteriilo r so

ciale. Toate cele trei nivele ale valorilor - locale, co lective şi univer
sale - se întemeiază pe o realitate palpabilă şi se află în tr-o inter-
281. Duium T. inventing International Sodety. A Hjsiwy oi the Ing l&h p-,
Macmillan, 1998.
acţiune dinamică. Fiecare societate are propria structură valorică,

ce îi reflectă identitatea. Această structură se află intr-o continuă
schimbare şi într-o permanentă interacţiune cu alte structuri loca
le (identităţi). Acesta este primul strat valoric.
Cel de-al doilea strat valoric se formează în procesul interacţi
unii dintre societăţile naţionale. In calitate de principal (dar nu
singurul) intermediar al unei astfel de interacţiuni apare Statul. în
procesul unei astfel de interacţiuni se formează un set de modele
valorice (care de asemenea se schimbă de-a lungul istoriei), care
este împărtăşit de către membrii grupului de state, ce ţin, de regulă,
de acelaşi grup cultural sau civilizaţional (de exemplu, ţările occi
dentale, ţările musulmane etc.).
Al treilea nivel valoric este cel universal. Exponenţii Şcolii engle
ze admit că un şir de reguli poate (sau trebuie) să fie împărtăşit de
către toate societăţile (aşa-numitele drepturi naturale - de exem
plu, dreptul la viaţă etc.) şi în acest caz avem de a face cu valorile
universale (general-umane). M
Niciunul dintre aceste nivele nu poate fi considerat ca o dominan
tă. Şi asta în virtutea faptului că ele se întrepătrund şi se influenţea
ză reciproc în permanenţă, iar uneori în funcţie de circumstanţe,
deoarece nişte condiţii politice şi istorice diferite necesită o activa
re prioritară ba a unui, a a altui nivel.
3.4.4. Marxismul: clasele şi opoziţiile

Interesele de clasă
întrucât pentru marxişti drept subiect al relaţiilor internaţionale
în ultima instanţă apare clasa, prin interese aici se au în vedere, în
primul rând, interesele de clasă. Ca şi în celelalte sfere, marxismul
introduce aici o dihotomie conflictologică, deoarece tratează con
tradicţia drept forţă motrice a progresului istoric.
Pentru marxişti există interesele burgheziei şi cele ale proletaria
tului, care sunt practictic în toate sensurile antagoniste.
Doar într-un singur caz acest antagonism este înlăturat: daca este
213
R E L A T I I LE
vorba despre o rezistenţă comună în faţa unor

regimuri precapitj.
liste (de stare socială, de castă, religioase, feudale)
în faţa Premo-
dernităţii sau în faţa acelor sisteme politice, care
mcearcă săîntoar
că prin forţă istoria înapoi şi să revină la un Noul Ev Mediu, tn sec
XX, alături de ţările din Lumea a Treia, de aceste categorii ţineau
ţările unde a învins fascismul sau naţional-socialismul. Exact la fel
se întâmpla şi în etapele mai timpurii, când burghezia şi comuniştii
se pomeneau de aceeaşi parte a baricadei în faţa monarhiei, con
servatorismului şi al ordinii politice tradiţionale în istoria politică
europeana. Antagonizarea intereselor burgheziei şi a proletariatu
lui devine absoluta doar atunci când sistemul capitalist ajunge la
triumful sau total, iar sistemele politice ale P r e m o d e r n i t ă ţ i i rămân
definitiv in trecut. Din acest moment burghezia mondială şi prole
tariatul mondial intră în e p o c a unui conflict radical al intereselor
globale. Potrivit marxiştilor, acest conflict determină structura re
laţiilor internaţionale în esenţa ei istorică.
Burghezia este interesată de stabilirea unei ordini mondiale sta
bile, ce garantează dominaţia absolută a burgheziei mo
precum si de conferirea unui statut legal acestei ordini, n
mare, burghezia mondială este direct cointeresată de prevenirea
şi neadmiterea revoluţiei, adică de păstrarea în proprii e niaim
bogăţiei acumulate, a autorităţii, a puterii şi a resurse or. en ru
marxişti interesele de clasă ale burgheziei sunt supranaţiona e, şi
în faţa riscului unei auto organizări proletare într-o forţă po itica
internaţională activă, regimurile capitaliste din toate ţările vor ac
ţiona în mod solidar în baza principiului unităţii de clasă. Teoria
păcii democratice, elaborată de către liberali, serveşte în viziunea
marxiştilor drept ilustrare perfectă a acestui principiu.
Statele naţionale, asupra cărora insistă în mod deosebit realiş
tii din RI, îndeplinesc aici importanta funcţie de divizare a pro
letariatului pe principii naţionale, servind drept instrumente ale
burgheziei naţionale în concurenţa cu alte State. într-o astfel de
situaţie războiaele dintre State sunt purtate în definitiv pe contul
maselor sărace şi doar înăspresc exploatarea şi acutizează contra-
diţnle de clasa. Proletariatul micâţtiaă •
război câştigat, tot el fiind principala victimă în T ” CaZulw UnW
pierdut, plătind de fiecare data cu propriile v' 1 Unuz* război
echilibrului de forţe, oricare ar fi directa orice schimbare a
ţ bpre care acesta ar încli-
na Ră&boiul constituie o altă form ă de exploatare a proletariatului
de către burghezie. In econ om ie capitaliştii obţin valoarea adăuga
tă d o b â n d ită în procesul m uncii, adică creată de către muncitori.
Iar în război aceeaşi capitalişti îşi însuşesc roadele materiale şi po
litice ale victoriei, pe care o asigură soldaţii (proletarii războiului),
care îşi sacrifică vieţile. Aici, de asem enea, are loc un anume fel de
„însuşire a valorii adăugate”.
Interesele proletariatului mondial constau în faptul de a se or

ganiza într-o forţă politică internaţională de anvergură mondială
(„Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”), să conştientizeze propriile
interese de clasă la scară globală şi istorică, să profite de criza sis
temului capitalist m ondial (falimente, depresii, recesiunile, spar
gerea bulelor speculative, precum şi de războaie şi alte situaţii de
conflict) şi să înfăptuiască revoluţia mondială.
Lupta pentru d om inaţie

în miezul conflictului radical de interese dintre burghezia m on
dială şi proletariatul mondial se află puterea politică. La nivel prac
tic această putere poate fi interpretată prin prisma paradigmei
marxiste drept un control asupra potenţailului de putere (power),
exercitat de una dintre cele două clase. în sistemul capitalist întrea
ga putere politică şi, mai pe larg, puterea mondială (ca totalitate a
resurselor tuturor bogăţiilor posibile), sunt concentrate în mânile
burgheziei. în chestiunea ce se află în centrul polemicii dintre re
alişti şi liberali cu privire la natura puterii, marxiştii se află mai
aproape de liberali şi neoliberali, considerând că adevăratul su
biectul al puterii este capitalul mondial de estenţă cosmopolită282,
iar Statele naţionale îl controlează doar la modul relativ, în calitate
de forme intermediare ale sistemului capitalist, care vor trece în
mod necesar în faza imperialismului283, iar ulterior, a gîobalismu-
lui. Marxiştii se apropie de liberali şi prin evidenţierea în struc
tura puterii anume a factorului econom ic. Puterea mondială este
concentrată în mâinile celui mai bogat. Econom ia devine în cazul
marxiştilor econom ie politică, în virtutea faptului că pentru aceştia
are o importanţă cardinală baza econom ică a societăţii şi procesele
ce se desfăşoară în cadrul ei. Suprastructura politică (în cazul nos
tru Statul) ţine de domeniul consecinţelor, dar nu a cauzelor. De
282. Robinson W.I. Capitalist globalization and the trausnationalization of the state // Ruperi M., Smith
H. Historical materialism and globalization. Londoji' Routledge, 2002
283. Brewer A. Marxist theories of Imperialism: a critica) survey. London: Routledge, 1990
215
R E L A Ţ I I L F.
J N T ! ■: R N a
I O N A iE
aceea o instanţă politică nu poate să controleze în totalitate eco

mia, deoarece legităţile economiei capitaliste primează ,i sunt Z i
mai profunde decât expresia lor politică. Aşa cum regimul politic
din ţările capitaliste democratice nu depinde de faptul care din
tre partidele burgheze va câştiga alegerile, tot astfel puterea reală
a capitalului nu depinde de faptul care anume formaţiune politică
(stat) posedă segmentul lui. Capitalul reprezintă un întreg de or
din global, constituindu-se într-un subiect istoric. De aceea pute
rea adevărată este concetrată la bază, iar suprastructura (politica,
Statul) este numai o reprezentare a acestei puteri, care poate varia
în funcţie de circumstanţe.
D a c ă î n c h e s t i u n i l e c e ţ i n d e c a r a c t e r u l g l o b a l şi e c o n o m ic al pu
t e r i i m a r x i ş t i i se a p o r p i e d e l i b e r a l i i şi n e o l i b e r a l i i d in R I, atunci
î n ţ e l e g e r e a l o r m a t e r i a l i s t ă a p u t e r i i , d i m p o t r i v ă , a re c e v a în co
m u n c u m a t e r i a l i s m u l r e a l i ş t i l o r . L i b e r a l i i v o r b e s c d e s p re va lo rile
( d e m o c r a t i c e ) ş i d e s p r e p r i o r i t a t e a a c e s t o r a , f a p t p e n t r u c a re rea
l i ş t i i o r i e n t a ţ i s p r e m a t e r i a l i s m le a t r i b u i e « id e a lis m u l» (c u titlu e
r e p r o ş şi c a a l u z i e la c a r a c t e r u l a r b i t r a r şi ş i lip s a d e r ig u r o z ita te m
t e o r i i l e a c e s t o r a ) . L a fe l c a l i b e r a l i i , m a r x i ş t i i consideră d iscu rs
d e s p r e v a l o r i c a f i i n d s e c u n d a r , i a r c o m p e n e n t a m a t e r i a l ă a p u te rii
- p r e d o m i n a n t ă . D e a c e e a e i a s o c ia z ă ş i i n t e r e s e le d e c a is ă c u un
a s p e c t p o l i t i c o - e c o n o m i c c o n c r e t r f p r o p r i e t a t e a a s u p r a m ijlo a c e or
d e p r o d u c ţ i e . D e ţ i n â n d p r o p r i e t a t e a a s u p r a m i j l o a c e lo r d e p r o uc
ţ ie , b u r g h e z i a p r i m e ş t e î n m â n i l e e i î n m o d a u t o m a t u n in s tr u m e n
a l p u t e r i i g lo b a le - n u d o a r b o g ă ţ i a e x is t e n t ă , d a r şi a c e a b o g ă ţie
c a r e v a fi p r o d u s ă şi c a r e , î n v i r t u t e a a c e s t u i c o n t r o l a s u p r a m ijlo a
c e lo r d e p r o d u c ţ i e , v a a ju n g e î n m o d s ig u r î n m â n i l e c a p ita liş tilo r ,
î n t i m p c e c o s tu l a p a r e c a r e z u l t a t a l m u n c i i ( t e o r i a c o s t u lu i m u n
c i i ) , a t u n c i c o n t r o l u l m u n c i i , în s u ş ir e a v a l o r i i a d ă u g a te o b ţ in u t e în
u r m a m u n c i i , a d ic ă b o g ă ţ ia c a a ta r e c o n s t i t u i e c h e z ă ş ia p u t e r ii, a
i n e g a l i t ă ţ i i şi a a n t a g o n is m u lu i d e c la s ă .
P o t r iv i t m a r x iş t ilo r , p r i n c i p a l a s a r c in ă a p r o l e t a r i a t u l u i e s te să r e
a liz e z e r e v o lu ţ ia p r o le t a r ă m o n d i a l ă . R e v o l u ţ i a se î n f ă p t u ie ş t e în
s c o p u l s m u lg e r ii p u t e r i i d i n m â i n i l e b u r g h e z ie i, c a r e e s te c o n c e p u
t ă n u d o a r c a p u t e r e p o lit ic ă , d a r şi c a d r e p t l e g i t i m ( d i n p u n c t u l
d e v e d e r e a l b u r g h e z ie i) a s u p r a p r o p r i a t ă ţ i i , a s u p r a m i j l o a c e lo r d e
p r o d u c ţ ie . T r e c e r e a î n p r o p r ie t a t e a s ta tu lu i a m i j l o a c e l d U* ^
d u c ţ ie e s te o c o n d iţ ie n e c e s a r ă p e n t r u s o c ia lis m f n «.°r d e P r o *
• W ' n a c e s t c a z p r o le -
Burghezia se ghidează în p rim u l râ n d d e in te re s e le sa le m a te r ia le

concrete, pe care ea le d ev o alează d o a r p a r ţia l, ia r p a r ţia l, d im p o
trivă, le voalează cu aju to ru l siste m u lu iu d e v a lo ri b u rg h e z e . D e
aceea, pentru m arxişti v a lo rile p o a rtă u n c a r a c te r p u r instrum ental
şi fie sunt trecute în categ o ria „ in te re se ” (şi a tu n c i a c e s te in te re s e
trebuie exam inate d irect), fie o feră o im a g in e v o it d e fo rm a tă a r e a
lităţii sociale (şi atu nci ele treb u ie d e m a sc a te , a ră tâ n d u -s e a d e v ă r a
tele interesele ce se ascu n d în sp atele a c e sto ra ).
Deşi conceptul de d rep tate, asu p ra c ă ru ia insistă etica m a rx işti
lor, este unul nem aterial, a-1 a trib u i categoriei „valoare” pentru un
marxist este inaccep tabil, deoarece el ţine mai cu rân d de ontologia
societăţii decât de p rocesu l ideaţiei. Dreptatea (şi nedreptatea) se
situează chiar în străfundurile relaţiilor de producţie, adică repre
zintă esenţa procesului istoric. De aceea ea nu poate fi o abstracţie
socială secundară. A ici nu e vorba de o valoare, ci de însăşi axa
existenţei sociale. Iar aşa cum existenţa este prim ară, şi dreptatea
are un statut special - ca un fel de legitate de dezvoltare a m ateriei.
Pe acest principiu se întemeiază tendinţa m arxiştilor de a ridica
ideologia lor la rangul unei ştiinţe riguroase, ce operează nu cu n iş
te concepte idealiste, dar cu fapte materiale şi dialectice pozitive,
construite în conform itate cu logica istoriei mondiale.
Prin urmare, m arxiştilor le este caracteristică „demascarea” va
lorilor văzute ca n işte constructe burgheze şi readucerea analizei
la nivelul intereselor şi a faptelor materiale, care, în cadrul unei
abordări axate pe valoare, se evaporă şi dispar din vizor.
3.4.5. Postpozitivismul: algoritmii realităţii
Interesele, valorile, puterea văzute ca nişte constructe
Pentru teoriile postpozitiviste atitudinea faţă de interese, valori şi
putere în RI se află în albia comună a deconstrucţiei. Postpozitiviş-
tii de toate orientările pun la îndoială existenţa aspectului m ateri
al în ştiinţele sociale, precum şi că în raport cu acestea s-ar putea
vorbi în general despre prezenţa unui obiect autonom, totalmente
independent în raport cu subiectul (aspect asupra căruia insistă
pozitiviştii). Din punctul lor de vedere, obiectul este un construct.
Şi cu toate că acesta nu este o pură abstracţiune sau o proiecţie a
unui subiect anume, el nu poate exista fără subiect. însăşi topica
K fc L A Ţ I I L E >N Ţ E K MA ţ « T
t a r i a l u l p r e ia n u d o a r p u t e r e a p o lit ic a (s u p ra s tru c tu ra ;, ^
t r o l u l a s u p r a S ta t u lu i, d a r f i p u te r e a c a a ta re , p a rte a cea
c ă r e ia s e a flă n u î n s fe r a p o l i t i c u l u i , c i in s fe ra e c o n o m ic o !* *
A ic i p u te m v e d e a u n a d i n t r e p a r tic u la r ită ţile pricnipale jfe

m a r x i s m u l u i o r t o d o x (c a r e s e d e o s e b e ş te s u b s ta n ţia l de m a n *
m u l s o v ie tic , a d ic ă m a r x i s m - l e n i n i s m u l ) : c a p ita lu l este tm (no
m e n i n e t r n a ţ io n a l, i a r p u t e r e a l u i d e p ă ş e ş te lim ite le unei rau âţ,
p o lit ic e ( s t a t u l) ; p r i n u r m a r e , r e v o lu ţ ia p r o le ta r ă p o a te fi f a m p y
b a lă şi m o n d ia lă , d e o a r e c e in c a z c o n t r a r p r o le ta ria tu l va obţine
c o n t r o lu l n u a s u p r a î n t r e g i i p u t e r i, c i d o a r a s u p ra u n e i p ă rţi aces
te ia . D e a c e e a r e v o lu ţ ia p r o le t a r ă se v a in c u n u n a de succes nmms
planetară şi constatarea
d u p ă t r i u m f u l g lo b a l a l c a p it a lu lu i Ia s c a ră
p u t e r ii a c e s tu ia c a a s p e c t u n iv e r s a l explidjt al is to r ie i2*4. Statclea*
ţio n a le r e p r e z in tă d o a r o fa z ă d e t r a n z i ţ i e in m iş c a re a ctpHMm
c ă tre d o m in a ţ ia lu i g lo b a lă . E p o c a imperialismului lărgeşte terfcv
r i il e d e in f lu e n ţ ă a s ta te lo r c o lo n ia le , e x t in z â n d şi o rd o n â n d zona
c a p ita lis m u lu i m o n d ia l, d u p ă c a r e lumea s is te m ( a n e o m a rx ttfc & u
E . W a lle r s t e in ) d e v in e u n fa p t î m p l i n i t , g e n e r e a z â n d reprezentarea
e i d e fin itiv ă s u b f o r m a G u v e r n u lu i Mondial (s a u C o n d u c e m M on
d ia le ). A tu n c i şi d o a r a tu n c i ( d u p ă t r i u m f u l s is te m u lu i capitalist
şi c o n s titu ir e a p u t e r ii lu i p la n e ta r e , ia r n u p â n ă la a c e st m o m e n t)
se d e s c h id e p e r s p e c tiv a r e v o lu ţie i m o n d ia le . P r o le ta r ia tu l m o n d ia l
tr e b u ie să a c a p a re z e to a tă p u te r e a , i a r n u o p a r te a a c e s te ia , să preta
p u te re a g lo b a lă , n u d o a r c o n t r o lu l a s u p r a S ta tu lu i n a ţio n a l, ceea
ce , c h ia r d a c ă se v a în t â m p la , v a fi n u m a i o fa z ă p r o v iz o r ie şi de
tr a n z iţie în c a le a s p re r e v o lu ţia m o n d ia lă . P r o le t a r ia t u l a re nevoie
d e în tr e a g a p u te re , a d ic ă d e e ta tiz a r e a m ij l o c e l o r d e p r o d u c ţie la
sc a ră p la n e ta r ă . S o c ia lis m u l e s te g â n d it d e c ă tr e m a r x iş t i ca un
fe n o m e n g lo b a l.
Valorile materiale
M a r x iş tii o c u p a p o z iţii s tr ic t m aterialiste, d e a c e e a a tr ib u ie o
im p o r ta n ţă s e c u n d a ră n o ţ iu n ii de v a lo a r e c a p ro c e s id e a ţio n a l d e
e x p rim a r e a id e n tită ţii sau a co m p lexu lu i e tic . E tic a m a r x is m u lu i
se c o n s tru ie ş te in j u r u l c o n c e p tu lu i d e d r e p ta te şi e s te le g a tă d e
m o d u l d e d is tr ib u ţie a b u n u r i l o r m ateriale, c ă p ă ta te în p r o c e s u l
a c tiv ită ţii d e m u n c ă . M a r x c o n s id e r a că id e o lo g ia , c a r e o d
a n u m e c u v a lo rile , r e fle c tă , ca şi toate c e le la lt ţ y n ig tt s d ereaza
2S4, H upert M„ fm «h H. H m m ic j I materialism a nd glcSafizaCirm Lq
2)8
I filosofică a p o s t m o d e r n im u lu i ( î n s e n s u l la rg a l c u v â n tu lu i) p r e -
I supune că a r e x is ta în m o d in c o n te s ta b il d o a r c e e a ce se a flă în tr e
V subiect şi o b ie c t - a d ic ă r e la ţiile , in t e r a c ţ iu n ile , te x tu l, d is c u rs u l.
I D e aceea p r e te n ţiile p o z it iv iş t ilo r că a r a v e a d e a fa c e c u o b ie c tu l
nu su n t d e c â t o ilu z ie c o g n itiv ă , c a re a s c u n d e p ro c e s e le re a le d e
f c o n s tru ire a r e a lită ţii. A n u m e d e z v ă lu ir e a a c e s to r p ro c e s e d e c o n
stru c ţie c o n s titu ie s a r c in a p r in c ip a lă a a b o r d ă r ilo r p o s tp o z itiv is te
d in R I, in d e fe r e n t d e c e c u r e n t p o s tp o z itiv is t a r ţin e .
A sta d e te r m in ă m a n ie r a d e a b o r d a r e a in te r e s e lo r şi v a lo r ilo r 285.

P o s tp o z itiv iş tii, c a re n e a g ă în to t a lita t e o b ie c tiv ita te a a u to n o m ă ,
pornesc d e la fa p tu l c ă a tâ t in te r e s e le „ m a t e r ia le ”, c â t şi v a lo r ile
„id e a lis te ” r e p r e z in tă n iş te c o n s tr u c te e la b o r a te în m o d in te re s a t,
pro d u s e a r t ific ia l p e p a r c u r s u l im p le m e n t ă r ii şi d e z v o lt ă r ii u n o r
e p istem e a n u m e . î n a m b e le c a z u r i a v e m d e a fa c e c u p ro c e s u l r e
p re z e n tă rii, c a re p o r n e ş te n u a tâ t d e la p e r c e p ţ ia o b ie c tu lu i r e p re
ze n tat (d e s e m n a t), c â t d e la în s ă ş i lo g ic a im a n e n tă a r e p re z e n tă rii
(d e la c o n te x tu l şi le g ită ţile l i m b i i , „ jo c u r ilo r d e lim b a j”, d u p ă L .
W ittg e n s te in ). „ M a t e r ia lit a t e a ” in te r e s e lo r n u este c u n im ic m a i
„ m a te ria lă ” d e c â t v a lo r ile „ id e a le ”. T o a te a c e s te a n u s u n t d e c â t fo r
m e de r e p re z e n ta re , c a re î n a c e la ş i t i m p c o n s titu ie a tâ t d e n o ta n tu l,
cât şi d e n o ta tu l. V a l o r i l e ş i in te r e s e le s u n t s im b o lu r i, o r g a n iz a te în
c o n fo m ita te c u o a n u m it ă p a r a d ig m ă e p is te m io lo g ic ă . A c e s tă v i z i
u n e este u n lo c c o m u n p e n t r u to a te a b o r d ă r ile p o s tp o z itiv is te . D a r
c â n d v in e v o r b a d e s p re e la b o r a r e a u n e i d e f in iţ ii a s u p ra fa p tu lu i
c u m a ra tă a c e a s tă p a r a d ig m ă e p is te m io lo g ic ă şi c u m este c o n s tr u
ită, p o s tp o z itiv iş tii d in R I s u n t d e p ă r e r i d ife r ite .
C o n c e p tu l d e „ p u te r e ” a re o i m p o r t a n ţ ă - c h e ie în p o s tm o d e r n is m .
D e re g u lă , a c e st te r m e n e s te p la s a t în c e n tr u l s tr a te g iilo r d e d e -
c o n s tru c ţie , d e t e r m i n â n d a c e a a x ă în j u r u l c ă re ia se în v â r t e a te n ţia
te o re tic ă a p o s tp o z itiv is tu lu i. D iv e r s e le c u r e n te a le t e o r iilo r p o s t
p o z itiv is te se d is tin g în m o d s u b s ta n ţia l.
Teoria critică: instrumentariul hegemoniei

în p ro c e s u l d e i n t e r p r e t a r e a in te r e s e lo r şi v a lo r ilo r , te o r ia c r i t i t i -
că p le a c ă d e h p r i n c i p i u l n e o g r a m s c is t a l h e g e m o n ie i. E s te v o r b a
d espre a c e a p a r a d ig m ă e p is te m io lo g ic ă , ce s tr u c tu r e a z ă n o m e n c la
to ru l in te r e s e lo r şi ie r a r h ia d e v a l o r i c a e x p re s ie a a c e lu i s e g m e n t
285. Devetak R. Post-structuralism // Burchill S., Linklater A., Devetak R„ Donnely J„ Nardin T., Pater-
son M. ReusSmit Ch., True k^Theofies of International Relations. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2009.
219
REIA T I I LF
a l s u p r ^ r u c t u r ii. c e c o re s p u n d e
l e c t u a i e . A i a h e g e m o n i a e s te s in o n i m u l p u te rii" ţ
r i t â ţ i i - ; D e a c e e a p u t e r e a e s te c o n c e p u tă n u c a ceva m a l S . ^
u n p r i n c i p i u f u n d a m e n t a l c o m u n , c a s c h e m ă d e bază a
în s ă ş i,c a o c r o i a l ă p e c a r e s e p l i a z ă a tâ t „o b ie c tiv ita te a " cât si .
b ie c th ita te a " . ' 5
D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l r e p r e z n e t a n ţ i l o r te o rie i critice, intere

s e le n a ţ i o n a l e î n c a z u l r e a l i ş t i l o r şi v a l o r i l e d e m o c ra tic e în cazul
l i b e r a l i l o r , r e f l e c t ă î n e g a lă m ă s u r ă , d a r p r i n m o d a lită ţi diferite,
s t r a t e g i i l e h e g e m o n i e i ( = p u t e r i i ) . D e f i n i r e a in te re s e lo r naţiona
le c a r e a l i t ă ţ i o b i e c t i v e ş i in d e p e n d e n t e fa ţă d e c e rc e tă to ri (aspect
a s u p r a c ă r u i a in s is t ă r e a l i ş t i i ) n u e s te a ltc e v a d e c â t o hipnoză so
c i a l ă , p e r s u a s iu n e , m e n i t ă s ă e la b o r e z e u n s is te m d e interpretare
c a r e d e t e r m i n ă l e g i t i m a r e a p o l i t i c i i , a in s t it u ţ iio r , a c ţiu n ilo r şi
n o r m a t i v e l o r , c e p e r m i t r e a l i z a r e a h e g e m o n i e i , a p u te r ii capitalu
l u i c a s u b ie c t ( a i c i s e r e s i m t o r i g i n i l e ! m a r x is t e a le te o r ie i critice).
I n s ă c a p i t a l u l c a a t a r e e s te p e r c e p u t a ic i n u a tâ t c a ce v a m a te n a ,
f ie ş i g e n e r a l i z a t , c â t c a u n c o n s t r u c t d is c u r s iv . C o n te a z ă n u aza
I n s in e , c i d is c u r s u l d e s p r e b a z ă d i n p e r s p e c t iv a s u p ra stru c tu ra .
A n u m e î n a s ta c o n s t ă d e o s e b ir e a f u n d a m e n t a l ă d in t r e te®1110 1
c ă şi m a r x i s m u l c la s ic , a c e e a ş i d e o s e b ir e f i i n d v a la h i ă şi in raP
c u G r a m s c i. N e o g r a m s c i s m u l r e c u n o a ş t e î n t o t a lit a t e în tâ ie
s u p r a s t r u c t u r ii, în s ă n u î n l a t u r a e i p o l i t i c ă , c i î n c e a in te _
D e a c e e a , p r i n „ in t e r e s e ” ( î n t o a t e s e n s u r ile a c e s te i n o ţ i u n i ) tre
să în ţ e le g e m a r t i c u l ă r i l e h e g e m o n i e i , o r i e n t a t e s p r e c o n s o ’
p ă s tr a r e a şi e x t i n d e r e a a c e s te ia . C a r a c t e r u l e x p a n s iv şi v o litiv a
in te r e s e lo r r e p r e z in t ă e x p r e s ia h e g e m o n i e i în s ă ş i. N u S ta tu l şi n ic i
g r u p u r i l e d e S ta te s u n t î n z e s t r a t e c u in t e r e s e n a ţ i o n a l e o b ie c tiv e ,
a c e a h e g e m o n ie c a r e a c r e a t S ta te le c a a t a r e t r a s e a z ă p a r c u r s u r ile şi
a l g o r i t m u r i l e l o r d e f u n c ţ io n a r e .
V a l o r i l e r e p r e z in t ă a c e e a ş i v o i n ţ ă h e g e m o n i s t ă d e o m a n ie r ă şi
m a i d e s c h is ă . C a r a c t e r u l a r b i t r a r a l s e t u r i l o r d e v a l o r i ş i f u n d a
m e n t a r e a l o r a u to s u f ic ie n tă d e s c o p e r ă e s e n ţ a h e g e m o n i e i c a p r o
c e s d e c o n s t r u c ţ ie . D a c ă d is c u r s u l a x a t p e in t e r e s e , f i i n d u n u l a r b i-
t r a r şi p ă r t i n i t o r , p r e t i n d e a f i u n „ c a lc u l o b i e c t i v " , a t u n c i d ts c u r s u l
a x a t p e v a l o n n u - ş i a s c u n d e n a t u r a s u b ie c t iv ă S ! S IS , I
— — dC C i t a t e p e c a re - p r e z e n t a ^
286. GM S. Gram*
versîv h n k 1993. I ’"
220
■pun între realişti şi liberalii din R I: cu toate deoseb irile de aborda-

■ re, şi unii, şi alţii exprim ă strategiile hegem oniei (pu terii), care se
■desfasoară în numele autorităţii globale.
I Contrahegemonia, la care înd eam n ă R . C o x 287, constă în p rim u l

■ rând în demascarea strategiilor hegem oniei, ce se conţin în dis-
■ cursul despre „interese şi v alo ri”. U n astfel de d iscu rs este total-
■ mente neştiinţifîc (deşi pretinde a fi ştiinţific), afirm ă reprezentan-
I ţii teoriei critice, dar este co nstru it în baza legilor retoricii. Trop ii,
I procedeiele retorice, metaforele, parafrazele, aluziile, co m paraţiile
S I
I ironice, metonimiile, asocierile etc. utilizate aici sunt chem ate să
convingă, să hipnotizeze ascultătorul, să-l facă să creadă în fap-
■ tul că interesele şi valorile despre care se vorbeşte reprezintă ceva
I de la sine înţeles, evident, ce trebuie acceptat ca un dat ( taken f o r
■ granted). Contrahegemonia are sarcina să dem ostreze întregul me-
| canism al acestei construcţii retorice, caracterulu i ei arbitrar, in-
■ coerenţele şi contradicţiile logice. A sem enea unu i filo so f adevărat
■ din Grecia antică, înainte de începerea unei filosofari autentice este
I necesar să se însuşească procedeele şi m etodele sofiştilor, p entru ca
| să nu mai devină niciodată v ictim ă a tru cu rilo r lor iluzio niste în
domeniul raţiunii şi să nu se m ai lase atras de viclen iile acestora.
' Cu alte cuvinte, discuţiile legate de interese şi valo ri în R I sunt nişte
manipulării sugestive, o propagandă nuanţată şi nişte constructe
himerice, create de către intelectualii o rganici aflaţi în slujba ca-
I pitalului. Conştietizarea acestui lu c ru este p rim a fază a p racticii
I contrahegemonice.
In etapa următoare este vorba despre interesele şi v a lo rile ace-

f lei contra-societăţi, care este concepută ca o alternativă p ozitivă
a hegemoniei. Această temă este elaborată de către rep rezentanţii
teoriie critice mult m ai slab decât d eco n stru cţia hegem oniei, şi se
reduce la propunerea de fo rm u lări p luraliste: v alo rile şi interesele,
văzute de această dată ca form e de co n stru ire co nştien tă a rea
lităţii, pot fi şi cele m ai diverse şi d eschise - contează în p rim u l
rând îndepărtarea de ierarh iile şi d eclaraţiile lin ia re şi d ure ale h e
gemoniei. M ultitudinea de subiecţi ai R I, care este ad m isă şi salu ta
tă de către teoreticienii acestei d ire cţii, d eschid e p osib ilitatea u n u i
| discurs multilateral despre m u ltitu d in ea de p rio rităţi şi stru ctu ri
l valorice, create în procesul acestui d iscu rs. Pen tru co ntraheg em o-
1 287. CoxK.W. Production, Power and World Order: Social Forces in the Making of History. New York:
I Columbia UnjversityPress. 1987.
£1 N ■ LO N A i t
spectul cel mai im portam ,me

ni e aSr ţin e ue
de abandonarea
abam k
liniare ierarhice şt univoce, care pretind U universalitate U u
unei utilizări abuzive a discursului unui singur wbieu
imaginaţie (capitalul fi hegemonia), contra-societatea mobtte^
o multitudine de subiecţi cu o imaginaţie deşteptată2*, carcere^
pe parcursul desfăşurării propriilor sisteme teoretice ghirlande&
lumi complexe şi originale» o multitudine de culturi care se«*.
struiesc liber intr-un context planetar pluralist j k societated*
chisa” (mai curând» cu sensul de „de vitalism mistic” a tui Berpos,
decât în versiunea liberală reducţionistă a lui K, Popper).
P o stm o d e rn ism u l: vo in ţa de putere

în acest subiect» ca şi tn toate celelâlalte» postmoderniftjidin El ut*
destul de aproape de teoria critică, _
Umil dintre fondatorii postm odem ism ului în filosofic, Mjdud

fuko» a arătat identitatea dintre voinţa de putere şi voinţadeaw
noaşte. S, Sm ith descrie a p lic a re a acestui principiu tn R1 ast '
putere are nevoie de cunoaştere şi orice cunoaştere susţine şi
relaţiile de putere existente (power relations). Astfel» o noţmnci pn
cu m „adevărul" care ar exista separat de putere, nu exista, w
vărul m i este ceva exterior in raport cu modelele sociale, ei * * * * * * *
o parte a acestora Postmoderniştii co n tem p o ran i din ac - z
de acest principiu pentru a studia „adevărurile” din relaţiile internaţi
oarule, precum şi modul I n care conceptele şi epistemele, ce formează
această disciplină, servesc la n i v e l practic unor relaţii de putere destul
de concrete”**.
P o s tm o d e rn iş tii d in E l tratează Interesele ca pe oi ...------------

metafora a vaton-
lo r, ia r v a lo rile su n t în ţe le s e d e către aceştia in contextul filosofi» hi
N ie tzs c h e . P e n tru N ie tz s c h e sistemele de valori sunt plurale şi reflecţi
v o in ţa d e p u te re . De aceea este posibilă „reevaluarea tuturor valori
lo r ”, ce d e c u rg e d in n a tu ra dinamica şi deschisă a voinţei de puteri
D a c i v a lo rile (şi interesele, înţelese doar ca o formă specială a du
c u rs u lu i despre valori; « M , l i f t e connructe volitive, atunci întreg,
ta b lo u al r e la ţiilo r <*Ucuţ,e despre ele în cadn
parad.gnre or dom mante reprezinţi i t a r a r e 1 voinţei de puter
T o to d a tă , discursu l i \ § B
2SC 4j
■------ — Z L Z 1 mmtm D
20 »
ÎP t *m »h S Mei» t»
w W pudiin Chimâ; iHtmtâ >*»* ? t»tv j '" * * 6 <14»> O** glob* tâgu»
io» pentru ca cineva să guverneze asupra altcuiva, ci însăşi manifes-
arfc acestei voinţe. Textul despre valori exprim ă stihia acestei voinţe,
ie aceea teoreticianul clasic din R1 şi produsul analizei sale trebuie
prâ'ite nu ca o comandă şi o servire a puterii globale (iar neograms-
ci&nul înţelege anume în acest fel funcţiile „intelectualilor organici”)»
dar ca o constituire a tuturor componentelor expunerii - şi subiect al
intereselor (statului, democraţiei globale, clasei), şi interesele în sine
(resursele, teritoriile, zonele de influenţă), şi figura „altuia”, pe seama
căruia se afirmă subiectul (alte State, regimuri, clase, etnii, societăţi
etc.).
Pentru postmoderniştii din R I conceptul de bază este formula lui

Nietzsche „voinţa de putere” (Wille zur Macht). Cuvântul german
Macht înseamnă concomitent autoritate şi putere, fiind un sinonim
direct al englezescului power. D e aceea voinţa de autoritate este voin
ţa d l putere, dar în cadrul sistemului non-dual al postmoderniştilor
o astfel de aspiraţie nu conţine o îm părţire a rolurilor între cel care
aspiră şi ceea spre ce aspiră cel care aspiră. D e aici şi rolul central ce
îi r e v in e puterii în cadrul acestui sistem teoretic, ea aspiră spre sine
însăşi într-un ciclu închis al „eternei reîntoarceri”
Voinţa de autoritate (= putere) se exprim ă în modul cel mai clar

arfnme în discursul despre valori, de aceea analiza acestui discurs şi
dlconstrucţia corectă a ştiinţei R I este m ai importantă pentru post-
nfpdernişti decât relaţiile internaţionale în sine, care reprezintă „pata
i i i Rorschach”, o pată de cerneală lipsită de sens, ce capătă simetrie,
itnSy orientare şi semnificaţie num ai pe parcursul interpretării, gulie
de lecture (grila de lectură). în să această interpretare ne relatează nu
| ftât despre „pata Rorschach”, cât despre structura ei internă. Acesta
H |tru ctu ră (epistema) se va repeta neschim bat indiferent de faptul care
■ m u m e „pată a lui Rorschach” este examinată. Valorile în accepţia lor
■ a r g ă reprezintă în cazul dat algoritmul descifrării, anume acea grille
■ de lecture („grila de lectură”).
I Criticii postm odernism ului din R I (în special reprezentanţii realis-

■ mului critic) sunt scandalizaţi de faptul că într-o astfel de aborda-
I re dispare cu desăvârşire obiectul, ştiinţa, realitatea, iar îm peună cu
I acestea - şi posibilitatea unei verificări, oricât de sumare. în m od tra-
I diţional, acest reproş este adresat postm odernism ului în asnamblu290.
[ ^ cr Shapiro M. International /Intertextual Relations: Postm odern Readings of World Poli-

tlcs- W . Lexington Books, 1989.
Ia r exam inarea răspunsului la acest r e n ™ rU„-
tând un arsenal m ult mai larg şi destul de n u a J J d e ^ J ^
fice ale reprezentanţilor postmodernismului în ştiinţele socio-m!^
Feminismul: indexul de gen în deconstrucţie

F e m in is t e le d i n R I d e c e le m a i m u lte o r i rep rod uc strategia epis
t e m o lo g ic ă p o s t m o d e r n is t ă , d a r î i a d a u g ă pretutindeni acesteia
i n d e x u l d e g e n . L a fe l c a şi c e ila lţ i p o s tp o z itiv iş ti, ele nu fac o dis
t i n c ţ i e n e tă î n t r e in te r e s e şi v a lo r i, a c o rd â n d o atenţie prioritara
f e n o m e n u lu i a u t o r it ă ţ ii. P o t r iv it fe m in is te lo r, autoritatea din dis
c u r s u l d o m i n a n t î n R I e s te fu n d a m e n ta tă în m o d patriarhal - ca
fig u r ă d e b a z ă a d o m in a ţ ie i m a s c u lin e . D e aici vin e excluziunea,
c a r a c te r u l ie r a r h ic , v io le n ţa , b(3pic;> a d ic ă te n d in ţa p u r „masculină,
„ s a d ic ă ” d e a în jo s i p e c e lă la lt, d e a -i p r ic in u i suferinţă şi durere.
A u t o r it a t e a este e x p re s ia m a s c u lin ită ţii. D e aceea j n*ereseê f ! V^°
r ile î n R I s u n t d e fin ite p o r n in d d e la u n p a tte rn strict patriarhal, ce
se p r o ie c te a z ă a s u p ra în tr e g ii s tr u c tu r i a d iscu rsu lu i. P rin interese
în to t d e a u n a se în ţe le g e d o r in ţa d e a d e ţin e o proprietate
a b s o lu tă , a d ic ă d e a p r iv a t iz a şi c u a tific a u n fra g m e n t al realităţii
o b ie c tiv e , s m u lg â n d u -1 d in m e d iu l n a tu r a l c o n tin u u . Statul este un
a p a ra t al v io le n ţe i, ia r in te re s e le lu i c o n s titu ie tra iec to ria des asu
r ă r ii a cestei v io le n ţe , v ic tim e le c ă re ia d e v in alte state şi cetăţenii
p r o p r ii ( în tim p u l r ă z b o iu lu i), m e m b r ii u n o r societăţi coloniza
te m a i p u ţin d o ta te te h n ic , n a tu r a , fn e d iu l a m b ia n t etc. Femeile
d e p is te a ză lo c u l lo r p r in tr e v ic tim e ale „ in te re s e lo r n a ţio n a le . D e
lo c în tâ m p lă to r în A n tic h ita te s o ţiile şi fiic e le adversarilor învinşi
d e v e n e a u p ra d ă şi p ro p rie ta te p r iv a t ^ sclave şi am a n te ale învingă
to r ilo r sau o b ie c tu l v io le n ţe i c o le c tiv e 29*. C u alte cu vin te, interesele
n a ţio n a le fo rm u la te în lim b a ju l m a s c u lin al a u to rită ţii transform ă
fe m e ile în o b ie c t. în aceeaşi s itu a ţie fe m e ile se aflau şi în interiorul
e n tită ţilo r p o litic e - în d re p tu l clasic r o m a n ele erau considerate
p ro p rie ta te a s o ţilo r sau a ta ţilo r.
V a lo rile cu care o p e re ază te o riile clasice d in R I au de asemenea

un caracter m a s c u lin Ie ra rh ia e c o n o m ic ă a capitalismului. îm p ă r
ţire a În tre g ii societăţi în în v in g ă to ri si î n v i n ş i t l „ „ j , P
ţe i econom ice reflectă de asem enea s im e t • concur en_
In acest sens capitalul are o trăsătu ră d e g e n - m a “ u ]in ă ' sus / jos.
gen. p ro d u c â n d inegalita-
291. Cohn C Sex and Death in ihc Raţional World ofUtffe,
Cullure and Socicly. Voi, 12. No 4. Sutnmcr 1 tntelJe«ual8//c:
v B»»s. Journal of VVowe» in
224
fi iţ i 1 <M, h I N I \\ U N A t I O H A L h
ie «I ** co m p o rtă ca u n b ă rb at.
|;>te adevărat că p o z iţii!? d iv e rs e lo r cu re n ta a U: h în m itm u lu i ( a ţ i
de v a lo rii* in H I d ife ră , I e m irtiM e lc lib e ra le co nsideră că lib era
Hornul in R I ţi a n u m ite c u re n te ale n e o lib e ra lis m u lu i, care m w v
\h asupra p rio rită ţii d r e p tu rilo r o m u lu i, crează condiţii n e c t* M €
pentru a acorda fe m e ilo r u n e le d re p tu ri cu adevărat egale cu cele
a le bărb aţilor In d o m e n iu l re la ţiilo r internaţionale, Asta presupune
d valorile pot fi m o d ific a te In a ţa fel, încât acestea să ia în calcul
egalitatea d in tre sexe, d u p ă care *â ac o r d t acestor valori u n carac
ter universal ţi sâ le im p le m e n te z e la scară globală. Acest aspect
apropie p o ziţiile u n o r feministe de neoliberali fi globalifti anume
in chestiunea p rim a tu lu i valorilor colective asupra intereselor na
ţionale. Esenţa S tatului naţional este d e aţa natură, fncât in struc
tu ra lui p a triarh atu l este invincibil. D o ar avansarea spre o societate
transnaţională este in s t a r e să aducă schim bări calitative In poziţia
femeilor.
Reprezentantele fem inism ului stand point obiectează aici că va

lorile liberale ţi norm ativele individului sunt co n stru ite in baza
principiului m a sc u lin *2, „H um an” | „um anul” în engleza - provi
ne din cuvântul latin „h o m o”, care în seam n ă co n co m iten t ţi „om”,
ţi „bărbat” D e aceea expresia „hum an rights” poate fi citită atât
„drepturi ale om ulu i” cât şi „drepturi ale bărbatului” Lum ea glo
bală Întemeiată pe valorile „d repturilor om ului / bărbatului” s-ar
putea să şi ofere fem eilor d repturi egale cu cele ale bărbaţilor, însă
aceste drepturi vor fi „m ascu lin e”, iar p en tru a le folosi plenar, fe
meile trebuie să se tran sfo rm e în b ărbaţi, recu noscân d m odelele
lor sociologice, cu ltu rale ţi de gen. Şi d acă o astfel de form ulă le sa
tisface pe fem inistele lib erale, atunci rep rezentantele fem inism ului
stand point ţi p o stm o d en istele văd în asta noi strategii, m ult mai
soficticate, ale aceleaşi d om in aţii m asculine. F em in istele de factură
marxistă adaugă la aceasta critica capitalului ca instan ţă care gene
rează în m od necesar inegalitatea (capital = bărbat).
De aceea, pentru m ajo ritatea fem in istelo r din R I o adevărată eli

berare a fem eilor şi elabo rarea unei teorii ech ilibrate in R I, ce ar
ţine seama de viziunea fem in in ă, p o ate surveni d o ar după o de-
construcţie radicală a autorităţii in baza abord ării de gen. A ceastă
deconstrucţie însă nu a fost realizată p ână la capăt, d ar un şir de
292, Tickner |. Arm. Gendaing World Pojirtes. KY: Coiumbu University Pncss. 2001
225
feministe continuă să lucreze în direcţia respectivă
La nivel pur teoretic asta poate conduce la câteva rezultate;

• fie autoritatea (power, hegemonia, voinţa de putere) va fi
dată integral (chiar dacă doar la nivel teoretic) ca expresie a <k
minaţiei exclusiv masculine şi, respectiv, apare macheta relaţiilor
internaţionale, unde autoritatea nu va exista sub nicio formă („co
munismul” feminist);
• fie va fi fundamentat conceptul autorităţii feminine, matricea
matriarhală, creată în baza legilor interne ale genului feminin - cu
un limbaj, o logică, nişte modele psihice şi sociale aparte etc;
• fie vor fi găsite proporţiile autorităţii androgine, în care princi
piul masculin şi cel femin vor fi echilibrate şi armonizate.
Numai după aceasta se va putea vorbi despre elaborarea unor sis
teme valorice şi, respectiv, despre nişte interese exprimate plenar
ale părţii feminine a umanităţii. Deocamdată însă feministele din
RI, ca şi din alte domenii sociale şi teorii politice, desfăşoară cam
panii defensive, tinzând să apere însuşi dreptul la o voce feminină
în ştiinţă.
Sociologia istorică: universalism ul şi civilizaţia
S o cio lo g ia isto ric ă p ro p u n e d e c o n s t r u ir e a in te re selo r, valorilor şi
a au to rităţii p o triv it altu i a lg o ritm . L a b a za a b o rd ă rii lu i J. Hobson,
u n u l d in tre te o re ticie n ii d e fru n te ai a ce stu i c u re n t, stă eurocen-
tris m u l şi ra s is m u l s u b lim in a l d in RI ca d is c ip lin ă occidentală, ce
reflectă p o ziţia c iv iliz a ţie i o c c id e n ta le , rid ic a tă Ia ra n g universal
(ra sism u l co nstă to cm ai în re c u n o a ş te re a u n e ia d in tre culturi /ci
v iliz a ţii ca fiin d su p e rio a ră şi u n iv e rsa lă , p r in u rm a re , toate celelal
te ap ar ca fiin d in fe rio are şi lo c a le )293. A n u m e acest tip de eurocen-
trism d e te rm in ă atât interesele, cât şi v a lo rile în RI. Hobson arată
că n u m ito ru l co m u n p e n tru re a lişti şi lib e ra li co n s tă în convinge
rea asu pra ca ra cte ru lu i u n iv e rsa l al c iv iliz a ţie i occidentale. Doar
că rea liştii d e scriu acest m o d el în te rm e n i d e in te re se , ia r liberalii
o perează cu v alo rile. H o b so n afirm ă că in te re se le naţionale sunt
sup u se u nei gradaţii în R I la fel ca şi s u v e ra n ită ţile . S u n t r e c u n o s
cute d rept legitim e în p rim u l rân d in te re sele a c e lo r ţări, c a re fac
p arte d in civ iliza ţii, ad ică Statele o ccid e n ta le . în raport cu Statele
„barbare” fun cţion ează o altă abordare, d eo are ce com portam entul
293. Hobson J.M. The Eurocenlric ConcqHion of World Politic* Western Internaţional iheor* 1760-
2010. Cambridge: Cambridge Um~rs.ty. 2011.
[barbarilor” în s fe ra i n t e r n a ţ i o n a l ă e s te c o n s id e r a t i m p r e v i z i b i l ă ,
mate, ci d in g h e t t o - u l r e g i m u r i l o r d e m â n a a d o u a . t n p lu s , e x is tă
şi o a tre ia c a te g o r ie — „rogue States” (s ta te le , c e s fid e a z ă d e s c h is
O c c id e n tu l, S ta te le - e s c r o c i) şi „failed States” ( S ta te le f a l i m e n t a r e ) :
interesele n a ţio n a le a le a c e s to r a s u n t c o n s id e r a t e d i n s t a r t in s ig
n ifia n te . Ie r a r h ia in t e r e s e lo r n a ţ i o n a l e c e s -a c o n s t i t u i t c r e a z ă p e
h a rta p o litic ă n iş te s t r a t u r i t e r i t o r i a l e c e d is p u n d e s ta tu te r a d ic a l
d ife rite , în p o fid a e g a lit ă ţ ii n o m i n a l e a s u v e r a n i t ă ţ il o r t u t u r o r S ta
telor re c u n o s c u te . In te r e s e le n a ţ i o n a l e a le ţ ă r i l o r o c c id e n t a le ( c i
v iliza te ) a u p r io r it a t e şi r e c la m ă r e s p e c t. L e g i t i m i t a t e a in t e r e s e lo r
n a ţio n a le a le t u t u r o r c e lo r la lt e ţ ă r i ( n o n - o c c i d e n t a l e ) e s te t r a t a t ă în
te o riile c la sic e d in R I d e c u o a n u m i t ă d o z ă d e s c e p tic is m , n e c e s i
tând e x is te n ţa în r a p o r t c u a c e s te a a l u n u i a n u m e c o n s e n s a l ţ ă r i l o r
c ivilizate, fn a n u m it e c a z u r i p a t r o n u l d i n lu m e a c iv iliz a t ă fa c e lo -
bby pe p la tfo r m e le i n t e r n a ţ i o n a l e în f a v o a r e a in t e r e s e lo r c lie n t u lu i
său d in r â n d u r ile s ta te lo r d e m â n a a d o u a .
Acest p r in c ip iu g e n e r a l, c a r e d e t e r m i n ă m o d e le le t e o r e tic e a le r e
aliştilor, a re m a i m u lt e v e r s iu n i. î n se c . X I X e l îş i g ă s e a e x p r e s ia
în tr-u n ra s is m d ir e c t şi e x p lic it , c e ju s t if ic a c o lo n iz a r e a şi i m p e r i
alism ul. „ O m u l a lb ” îş i lu a a s u p r a l u i „ p o v a r a ” d e a c o n d u c e s o c i
etăţile „ n o n -a lb e ” ( „ b a r b a r e ” şi „ s ă lb a tic e ” ) . î n s e c . X X ţ ă r ile d i n
O c c id e n tu l c iv iliz a t ş i-a u a s u m a t „ p o v a r a ” d e a a d u c e d e m o c r a ţ ia
în ţă rile A s ie i, A f r i c i i şi, m a i la r g , în L u m e a a T r e ia . O a ltă v e r s iu n e
a aceleiaşi a b o r d ă r i r e z id ă î n a r o g a r e a s a u în s u ş ir e a d e c ă tr e O c c i
dent a d r e p tu lu i d e a in t e r v e n i î n t r e b u r i le u n o r s ta te s u v e r a n e s u b
pretextul în c ă lc ă r ii d r e p t u r i l o r o m u l u i , a u n e i c a ta s tr o fe u m a n i t a
re, a u n o r p e r s e c u ţii d i n m o t iv e r e lig io a s e s a u e t n ic e (responsibility
to protect, r 2 p ). .
A stfel, în fa ţa ţ ă r i l o r n o n - o c c id e n a t a le p o z i ţ i i l e r e a liş t ilo r c e r e

cunosc în m o d im p l i c i t ie r a r h ia s u v e r a n it ă ţ ilo r şi a in t e r e s e lo r n a
ţionale, şi cele a le lib e r a l i l o r c a re p u n î n c a p u l u n g h iu l u i in te r e s e le
colective ale d e m o c r a ţiilo r , p r a c t ic c o in c id : şi u n i i , şi a l ţ i i o p e r e a z ă
cu scala p o litic ă g r a d a tă , u n d e e x is tă „ in t e r e s e d e c a te g o r ia î n t â ia ”
şi „interese d e c a te g o r ia a d o u a ”. A t â t r e a liş t ii, c â t şi l i b e r a l i i r e c u
nosc, în p a r tic u la r, p r a c t ic ile r 2 p c a f i i n d l e g it im e , i a r d is p u te le în
ju ru l u n o r e x e m p le c o n c r e te ( in v a z ia ţ ă r i l o r N A T O î n A f g a n is t a t
în 2001, în Ir a q în 2 0 0 3 , în M a l i în 2 0 1 2 , s u s ţin e r e a o p o z iţ ie i a r m a -
227
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O n a t p
te d in L ib ia în 2 0 0 9 , î n S ir ia i n 2 0 1 1 e t c .) n u v iz e a z ă a s p e c te f im - 1
d a m e n ta le : a tâ t l i b e r a lii, c â t şi r e a liş t ii se p o t p r o n u n ţ a în s itu a ţii 1
c o n c re te p r in „ p ro ” s a u „ c o n tr a ”
î n s o c io lo g ia is to r ic ă d e c o n s t r u c ţ ia in te r e s e lo r î n b a z a g ra d a ţie i j
S ta te lo r în f u n c ţ ie d e a p r o p ie r e a l o r d e m o d e lu l o c c id e n ta l (lu a t ca 1
u n iv e r s a l) se d u b le a z ă p r i n t r - o d e c o n s t r u c ţ ie a n a lo g ic ă a v a lo rilo r . '
A ic i a v e m d e a fa c e la s c a ră g lo b a lă c u o i e r a r h ie s im ila r ă . I n c a p u l
u n g h iu lu i s ta u v a lo r ile o c c id e n ta le , r e c u n o s c u te c a f i i n d u n iv e r
sale. I a r în tr u c â t a n u m e li b e r a l i i d i n R I se o c u p ă î n m o d p r io r it a r
d e v a lo r i, a n u m e a c e a s tă o r ie n t a r e ţ i n e d e p a r a d ig m a re s p e c tiv ă .
L ib e r a lii p o rn e s c d e la fa p tu l c ă d e m o c r a ţ ia p o lit ic ă , p ia ţa , i n d iv i
d u a lis m u l, d r e p tu r ile o m u lu i, lib e r t a t e a c o n ş t iin ţ e i, a c u v â n tu lu i, a
c irc u la ţie i etc. s u n t n iş te v a lo r i u n iv e r s a le , g e n e r a l- u m a n e . P o tr iv it
lu i H o b s o n , a ic i a v e m o e x p re s ie iz b it o a r e a r a s is m u lu i lib e r a l. L a
s frâ rş itu l sec. X I X — în c e p u tu l sec. X X m a i m u l ţ i l ib e r a li ( î n p a r t i
c u la r, H . S p e n s e r, W . G . S u m n e r , J. S. M i l l şi c h ia r W u d r o n W ils o n )
îşi e x p r im a u d e s c h is v iz iu n ile ra s is te , i d e n t if ic â n d lib e r a lis m u l c u
c u ltu r a „ o m u lu i a lb ” şi e x p lic â n d a b s e n ţa i n s t i t u ţ i il o r p i e ţ i i şi d e
m o c r a ţie i d in ţă r ile n o n - o c c id e n ta le p r i n în a p o ie r e a p o p o a r e lo r
n o n -a lb e w\ A n u m e a s tfe l e ra u ju s titific a te c o lo n ia lis m u l şi in t e r
v e n ţiile u n ila te r a le a le p u t e r ilo r o c c id e n ta le î n t r e b u r ile in t e r n e a le
ţa r ilo r n o n - o c c id e n ta le (d e e x e m p lu , c o n s tr â n g e r e a J a p o n ie i d e
c ă tre flo ta c o m a d o r u lu i M . P e r r y să d e s c h id ă p o r t u r i l e s a le p e n t r u
c o m e r ţu l c u ţă r ile E u r o p e i şi A m e r i c i i s a u r ă z b o a ie le o p i u l u i d in
C h in a ) .
P e p a r c u rs u l sec. X X a c e st ra s is m l ib e r a l f r o n t a l a c e d a t lo c u l u n o r
a b o r d ă r i m a i n u a n ţa te , d a r to tu ş i e la b o r a te p o t r i v i t a c e lu ia ş i a lg o
r itm : O c c id e n tu l a fo s t p r i m u l c a re a d e s c o p e r it v a lo r ile u n iv e r s a
le , a c u m m is iu n e a l u i c o n s tâ n d î n a d u c e re a a c e s to r v a l o r i t u t u r o r
c e lo rla lte p o p o a r e . C h ia r d a c ă a m a c c e p ta c a v a la b ilă c o n v in g e r e a
lib e r a lilo r d e s p re c a ra c te r u l u n iv e r s a l a l v a l o r i l o r p e c a re le p r o m o
v e a z ă şi a m c o n s id e r a s in c e ră g r iia lo r p e n t r u s o c ie tă ţile n o n - o c c i
d e n ta le , lip s ite d e fe r ic ir e a d e a t r ă i î n c o n d iţ iile d e m o c r a ţ ie i, a v e n
d e a fa c e c u o p r a c tic ă p u r ras is tă : v a lo r ile u n e i s o c ie tă ţi (lo c a liz a ţi
g e o g ra fic şi is to r ic ) s u n t p r iv it e d e c ă tre e x p o n e n ţ ii a c e s te i s o c ie tă ţ
d r e p t u n iv e rs a le . P r in u r m a r e , o e n tita te lo c a lă ( p r o v in c ia E u r o p a
se d e c la ră d r e p t în tr e g , î n t i m p ce le p r e s c r ie c e lo r la lte p r o v in d
294 Hobson I M. The Eurocenlric Conceptiod ol World Politics: Western International Theo-ry, it J
2010.
B ă devină asem enătoare cu E u ro p a şi să abandoneze treptat (sau

B ru s c ) propriile sistem e de v a lo ri (ce ar fi p rin definiţie m ai puţin
«perfecte, progresiste şi ilu m in ate ). A ic i avem de a face cu o m a n i
festare deschisă a rasism u lu i.
I L a fel ca alte teorii postp o zitiviste, sociolog ia istorică plasează

kutoritatea în ce n tru l siste m u lu i interese/valori. In d icatoru l civi-
lizaţional conferă n o ţiu n ii de autoritate p articularitatea localizării.
Autoritatea poate fi o ccid e n ta lă şi n on -occid entală. Autoritatea o c
cidentală reprezintă totalitatea p otenţialulu i de forţă şi tehnologic
îmbinat cu co nving erea sin ce ră (sau nu, asta nu are im portanţă) că
deţinerea acestui p otenţial este conjugată cu m isiu n ea de a-1 răs
pândi la scară g lobală (u n iv e rsa lism u l). T e o riile clasice din R I sunt
elaborate de pe p o ziţiile p u te rii o ccid en tale ca fiind un norm ativ
unic şi u niversal, ceea ce şi p resu p u n e interpretarea sistem ului de
: interese şi valo ri an u m e ca interese şi v alo ri occidentale, rid ica
te, într-o form ă sau alta, la rang de u n iv e rsalism (form a realistă
presupunând p ăstrarea Statelor, ia r cea lib erală - elim inarea lor).
Lum ea-sistem a lu i W a llerste in este de asem enea o analiză rasistă a
puterii, identificate cu capitalul.
Alternativa avansată de J. H o b so n constă în propunerea de a in

troduce ceva an alo g ic n o ţiu n ii de „putere p lurală” („plural pow er”)y
adică de a an aliza u n sp e ctru întreg de reprezentări despre co n ţi
nutul puterii în o ptica u n o r civ iliza ţii n o n -o ccid en tale aparte. A c
cepţia euro centristă a p u te rii, co nju g area ei cu interesele naţionale
şi valorile în tr-u n d is c u rs s tru c tu ra l rasist, în general, este destul
de uşor de depistat, H o b so n facând -o de o m a n ie ră exhaustivă295.
Este m ult m ai co m p licat să se cerceteze felul în care alte civ iliza ţii
non-occidentale înţeleg p uterea (forţa, autoritatea, M acht, pow er
etc.). A n u m ite e lab o rări în acest sen s sun t creionate în m o n og ra
fiile lui K atzen ste in 296. S ta b ilin d v e rsiu n ile înţelegerii n o n -o cc i
dentale a p u te rii în b a za e xe m p lu lu i câ to rv a civ iliza ţii strălucite,
t ce dispunjde p ro p riile tra d iţii p o litice , isto rice şi filosofice (lu m ea
isla m ica C h in a , In d ia , Japo n ia etc.), pe această b ază poate fi desfa-
p şurat un m o d el p lu ra list de in te re se/va lo ri, felul în care se înţelege
fiecare civ iliza ţie în co n te xtu l au to rităţii (ca n u m ito r co m u n ). In
această d irecţie este o rie n tată T e o ria lu m ii m u ltip o la re .
295. Hobson J.M. The Eurocgtolric Conccplion of World Polilics: Western Internaţional Theory, 1760-
2010.
2%. Katzenstein P. (ed), Civilizations in World Politics: Plural and Pluralist Perspectives NY:Routledge,
2009. ;M
229
N orm ativism ul: structura etică
Normativismul din RI se preocupă întâi de toate «f Insisli
m ta, de toate de valori, insistând asupra factorului m o r a l i "
ţnle internaţionale. Normativiştii încearcă să aducă in domeniul
cercetării elementul uman, conjugat cu complexul etic de baza
Teoreticianul normativismului din RI Mervin Frost scria: „Teoria
normativă trebuie în primul rând să formuleze următoarea între
bare: ce trebuie să fac eu ca cetăţean (sau ca guvern, sau ca naţiune,
sau ca societate de State) ? Dar pentru a răspunde la această intre*
bare este necesar să se găsească răspunsul ia o altă întrebare, mult
mai profundă, care o precede pe cea de mai sus: care este structura
etică a instituţiilor în care ne aflăm noi, şi de asemenea, care este
structura etică a instituţiei în care se află alţii? 2y7 Comportamentul
omului, a guvernului sau a altor instanţe în relaţiile internaţionale
este determinat de baza etică, care de cele mai multe ori se află în
afara cadrului şi nu devine obiect de studiu al cercetătorilor, care
observă doar consecinţele vizibile ale deciziei, alegerii sau prio
rităţilor, în timp ce mecanisme profunde rămân în umbri Nor
mativismul, în o p o z i ţ i e directă cu behaviorismuî, care insistă sa
fie supuse cercetării doar faptele şi acţiunile săvârşite ( trecând cu
vedere ce factori anume le-a determinat, precum şi ignorând ceea
ce ar fi putut să se întreprindă, dar nu s*a întreprins), tinzând sâ
scoată în evidenţă baza etică a comportamentului. Această structu
ră etică poate fi exprimată în termenii sistemului de valori.
Normativiştii trec cu vederea chestiunea intereselor şi a puterii.
Pentru ei este mai important sâ descrie universul mental în ca re se
fo r m e a z ă premisele acţiunilor din sfera internaţională.
Modelul dual a Iui Chris Brown propune evidenţierea a două ti

puri de structuri etice, în baza cărora se construiesc două sisteme
de valori - cosmopolită şi comunitaristă. Anume acestea determi
nă deosebirea de poziţiile fundamentală, care stă Ia baza deciziei
„ceri de făcut?” Sistemul de valori cosmopolit corespunde sche
matizării paradigmei liberale occidentale, văzută ca normativ uni
versal. De cele mai dese ori acest lucru se întâmplă în mod incon
ştient, sistemul etic respectiv proiectându se în cele mai diverse
feluri, formând matricea etică, 4
R E L A Ţ I I L E I NT E R NAŢ I O NA L E
I tanţei d e c is iv e a s is te m e lo r e tic e lo c a le , şi în v ir t u t e a d iv e rs ită ţii

acestora, n u se s u p u n e u n e i c o d if ic ă r i s tr ic te - fie c a re c u ltu r ă a v â n d
p ro p ria e tic ă .
N o r m a tiv is m u l a d u c e în p r o c e s u l d e d e c o n s tr u c ţie a v a lo r ilo r u n

e le m e n t e tic c u ltu r a l s u p lim e n ta r .
Constructivismul: legitimarea socială

D a c ă n o r m a t iv is m u l îş i c o n c e n tr e a z ă a te n ţia în m o d p r io r it a r
asupra v a lo r ilo r , a tu n c i c o n s tr u c tiv iş tii e la b o r e a z ă c u p re c ă d e re
c h e s tiu n e a in te r e s e lo r , şi, în p a r t ic u la r , c e a a in te r e s e lo r n a ţio n a le .
S p e c ific u l c o n s tr u c tiv is m u lu i, ce îl d is tin g e d e a lte o r ie n tă r i d in

RI şi de a lte v e r s iu n i a le p o s tp o z itiv is m u lu i, c o n s tă n u d o a r în a fir
m a rea fa p tu lu i că in te r e s e le r e p r e z in tă u n c o n s tr u c t (a c e s t lu c r u îl
recun osc c h ia r şi u n ii te o r e tic ie n i lib e r a li, c u m a r fi E . M o r a v c h ik
sau re a liş tii— S. K r a s n e r ), c i c ă a c e st c o n s tr u c t este u n u l s o c ia l.
A ceastă a b o r d a re e ste d e s tu l d e a p r o p ia tă d e te o r iile Ş c o lii e n g le ze ,
atât p r in a c c e n tu l p e c a re î l p u n e p e s o c ia liz a re , c â t şi p r in te n d in ţa
de a p lasa in te re s e le n a ţio n a le î n t r - u n c o n te x t in te r n a ţio n a l.
In o p in ia c o n s tr u c tiv iş tilo r , in te r e s e le n a ţio n a le r e p re z in tă c â m

p u l u n o r in te r a c ţ iu n i s o c ia le p e r m a n e n te , la u n a d in tr e e x tr e m it ă
ţile acesteia f iin d s itu a tă id e n tita te a , ia r la c e a la ltă - o m u ltitu d in e
de a c to ri e x te r n i298. I n a c e st ta b o u l se s c h im b ă n u n u m a i in te re s e le ,
ci şi id e n tita te a p u r t ă t o r u lu i a c e s to r in te re s e (S ta tu lu i n a ţio n a l şi
im a g in e a lu i d e s p re s in e ); îr f p lu s , se s c h im b ă şi id e n tită ţile c e lo r
cu care se p r o d u c e in te r a c ţ iu n e a . A s tfe l, in te re s e le n a ţio n a le re p re
zin tă sfera s o c ia lă c a re se s c h im b ă p e s in e în s ă ş i d a r şi p e c e i ce se
află la cele d o u ă e x tr e m it ă ţ i. C o n s tr u c tiv is tu l Ia n H u r d s u b lin ia z ă
faptu l că r e la ţiile e x te r n e in te r n a ţio n a liz e a z ă şi s o c ia liz e a z ă in te -
[resele n a ţio n a le , în s c r iin d u - le î n t r - u n c o n te x t a n u m e . E l n u m e ş -
I te acest fe n o m e n „ le g itim it a t e in te r n a ţio n a lă ”, a d ic ă a p ro b a re sau
[d e z a p ro b a re a u n o r sau a lto r f o r m u lă r i a in te r e s e lo r n a ţio n a le d in
[p a rte a a lto r p a r tic ip a n ţi la r e la ţiile in te r n a ţio n a le , c a re n u p o t avea
[( în c o n d iţiile a n a r h ie i d in r e la ţiile in te r n a ţio n a le ) o s e m n ific a ţie
[ju r id ic ă şi n ic i n u p o t d e t e r m in a o r e a c ţie d e fo r ţă d ir e c tă , în s ă au
[u n ro l im p o r ta n t p e n t r u p r e s tig iu l S ta tu lu i299.
[ C o n s tr u c tiv iş tii a n a liz e a z ă d e fin ir e a in te r e s e lo r n a ţio n a le ca p e o
p?8. H urd L Legitimacy and «jlhovity în internaţional politics // International Organization. 53.1999.
1199. Hurd I. Legitim acy and internaţional politics.
231
------------- — "L A T 1 1 1 E i n t e r m a ţ t nj ^ L
rezultantă a trei procese:
• imaginaţia;
• comunicarea;
• constrângerea300.
Im aginaţia activează structurile ideatice nemateriale, care, spri-

jinindu-se pe istorie, tradiţie, educaţie etc., formează câmpul de
posibilităţi, situat în jurul acestui Stat, precum şi seria de posibile
strategii de acţiune pe acest câmp. La nivelul imaginaţiei o impor
tanţă deosebită o au formele limbajului, care determină în mod
substanţial operaţiunile gnoseologice. Expresia „interese naţiona
le” poate avea în limbi diferite conotaţii diferite, mai ales dacă este
vorba de grupuri lingvistice diferite. National interest, în engleză şi
aceeaşi expresie scrisă în chineză, au în mod evident un sens dife
rit. în câmpul imaginaţiei se manifestă activ precedentele, metafo
rele, asocierile, ce organizează în mod discret acel taboul în cadrul
căruia preşedintele sau primul ministru conştientizează interesele
ţării, în numele căreia acţionează.
Comunicarea reprezintă un câmp larg de interacţiuni ale Statului
cu lumea înconjurătoare. Aici intră în vigoare acele procese de so
cializare şi legitimare, despre care vorbeşte I. Hurd.
Constrângerea reprezintă totalitatea circumstanţelor interne şi
externe, a obligaţiilor, a necesităţilor vitale şi politice, ce exercită
presiune asupra puterii politice, cerând dezlegarea acestora.
Toate acestea generează structura intereselor naţionale, ce se for
mează ca un proces social de durată ce nu poate fi divizat în părţi
componente. Interesele! naţionale nu se constituie din interacţiu
nea unor indivizi aparte şi izolaţi, reuniţi într-o societate, care au
instituit Statul, păstrându-şi constant identităţile atomare, şi reflec
tând un vector general în sistemul intereselor naţionale. Construc-
tiviştii arată că procesul-de formare al intereselor naţionale este un
fenomen social, în care actorii înşişi se constituie şi se reconstituie
pe parcursul acestui proces, pe măsură ce întregul sistem trece prin
diverse regimuri de imaginaţie, prin interacţiuni de comunicare şi
resimte o presiune directă301.
300. Reuss-Smit Ch. Constructivism // BurchiU S„ Lmklater A.. Devetak R.. Donnelv I NardmT I
20r09npM222CUS"Smî ■ | | Ue 1 The0rieS ofInlcrnalional RUations. Basingsloke: Palgr’avc Macini
301. Reuss-Smit Ch? Constructivism // BurchiU S., Linklaler A DevetaVR n __ _ , *, , ...
tt li L A T I I 1. E 1 N T E R N A Ţ I O N A L F.
privesc chestiunea naturii puterii în spiritul

Co n stru ctiviştii
abordării postpozitiviste. Ei resping accepţia realistă a puterii ca
resursă materială, controlată de către Statul naţional. Constructi
viştii propun drept alternativă teoria socială a puterii, potrivit că
reia puterea se alcătuieşte din norme, procese de legitimare şi din
puterea hegemonică propriu-zisâ (J. Ikenberry)302. Puterea include
în sine atât componenta materială (potenţial economic, energetic,
militar), cât şi un sistem de relaţii mai complex, în care actorul
înzestrat cu o anume putere (Statul sau altă entitate politică) poate
să acţioneze. în baza analizei strategiei internaţionale a SUA din
ultimele decenii constructiviştii demonstrează că sporirea poten
ţialului material nu conduce în mod automat la creşterea puterii în
sfera internaţională. Ca urmare a unor greşeli în politica externă
americană şi a unor schimbări complexe ale normelor şi proce
selor de legitimare la scară mondială, creşterea influenţei SUA în
anumite domenii se producea în paralel cu scăderea acesteia în alte
domenii.
Rezumat
Să totalizăm elementele principale din analiza intereselor, valo
rilor şi puterii în diversele orietări ale RI, prezentându-le într-un
tabel general.
3.5. Economia politică internaţională
RI ca disciplină acordă o atenţie aparte proceselor economice,
rolul cărora în lumea contemporană creşte continuu. în cadrul
anumitor cursuri această temă este evidenţiată în compartimente
separate - „Economia Politică Internaţională” (EPI), International
Political Economy (IPE), fiind uneori examinată ca disciplină au
tonomă. în ştiinţa politică se poartă discuţii aprinse asupra statului
EPI. Vom analiza în compartamentul de faţă viziunea clasică asu
pra economiei internaţionale ca şi componentă a relaţiilor interna
ţionale în conformitate cu abordările de bază ale RI. Printre teo
reticienii RI, care acordă o atenţie sporită EPI, am putea evidenţia
următoarele nume: Ch. Kindleberger303, R. Gilpin304, S. Krasner305,
302. rkenberry ]. After Victory: Institutions, Strategic Restramt, and the Rebuilding o fO rd er after Major
Wars. Princeton: Princeton University Press, 2001.
303. Kindleberger Ch.P. W orld Econom ic Prim acy: 1500-1990. Oxford: Oxford University Press, 1996.
304. Gilpin R. Political Econom y o f International Relations. Princeton: Princeton University Press, 1987.
305. Krasner S.D. Defending the N ational Interest; Raw M aterials Investment and American Foreign
Poltey Princeton: Princeton University Press, 1978.
gas
k e L A Ţ I I L E i n t e r NA
interesele valorile
realiştii primează; ------- - PuţegT
secundare;
naţionale; relative, Principahlî ~~
materiale, inexacte; c°ncept al întregii
obiective, incalculabile teorii; 8
raţionale, Potenţialul de putere
calculabile; al statului-
Mai importante decât predominant
valorile; materială
Se formează (puterea miliiară,
din interior spre economică,
exterior industrială)
neorea primează; secundare; echilibrul de forţe;

list» naţionale; securitate, hegemonie;
hegemoniste stabilitatea structura
sistemului relaţiilor
mondial; internaţionale în
subordonate termeni de putere
intereselor
secun d are; primează; materială;
cele colective, p acifism ; economicul este
m ai im p ortante decât d em ocraţie/ mai importantă decât
cele naţionale d em ocratizare; factorul puterii
lib e ralism /
co m e rţu l liber;
d rep tu rile
o m u lu i;
in d iv id u a lism ;
progres
teh nic;
secu larizare
neolibe-
secundare;
p rim ează; finanţele
ra lii globale
societatea globale;
civ ilă econom ia
m o n d ială; globală
p acifism ;
„lu m ea u n ică ”;
globalizare;
d rep tu rile
o m u lu i;
ajutor
u m an ita r;
P«aţa p lan etară
şcoala
condiţionate
engleză sociale
m a rx iştii de clasă;
interesele secundare;
instrum entale; capital
burgheze
derivate (p rep on d eren t
contravin
m a te ria l)
celor proletare
p y I. A Ţ I I L £ I N T E R N A T I Q N ai.p
neo* dc clasă; 1 secundare 1 capital

Nordul bogat 1 (material
marxiştii
contra Sudului 1 1 şi social,
sărac (conflict dc 1 1 organizatoric etc.) I
interese)
teoria nonmateriale, 1 echivalente 1 hegemonia (status- 1

construite; 1 cu interesele; 1 quo);
" c ritic i
opuse; I valorile hege- j contrahegemonia 1
hegemonia/ I moniei j (revoluţia)
contrahegemonia I şi valorile
I contrahegemo- 1
niei
postmo- constructe 1 constructe 1 voinţa de putere

dernismul secundare ale voinţei I primare 1
de putere 1 ale voinţei de 1
putere
feministul constructe patriarhale 1 constructe patri- 1 construct patriarhal 1

masculine l arhale 1 masculin;
(agresive); 1 masculine; 1 dominaţia masculină; 1
F e m e i a ca obiect 1 revizuirea 1 este nesară anularea/ 1
al intereselor; 1 valorilor din I revizuirea/sinteza 1
revanşa gender I perspectiva de I
I gen, cu luarea în j
1 calcul abordării 1
1 feminine
c o n s t r u c t eurocentrist construct rasist construct eurocentmt 1

sociologia
rasist. eurocentrist rasist (intr-o forma 1
isto rici
ierarhizarea (într-o formă r^ istă? ^ şi
în funcţie 1 realistă dură şi intr-o f^rna. j
, ' , 1 într-o formă 1 liberală blânda)
d e apartenenţa la | m ir-ororm» i
statele 1 liberală blândă); I
occidentale (civilizate) ierarhia valorilor 1 1
si non-occidentale (valorile oca-
dentale
I sunt universale, 1
I cele non-occi- j 1
I dentale -
locale) 1 —
J structura etnică 1
normaţi-
vişinul
--------------- --------- -— 1 accepţia
constructi sociale; 1 ' 1 socială
se dezvoltă dinam ic j l a puterii
vism ul
în cadrul unui proces J 1
complex *1 imagina- 1 1
ţiei, com unicării şi 1 j -
constrângerii | ------ — — -------
235
S. Strânge306, J. Nitzan 307 (neoliberalismul);
R. Keohane308: J. Nye308, T. Teivainen310 (neoliberalk ,

ţionalism); ^tansna-
I. Wallerstein3" (neomarxism); P. Katzenstein317 (constructivism);
S. Gill313, R. C ox3U, Van Der Pijel3' 5 (teoria critică); J.M. Hobson*

(sociologia istorică).
3.5.1. Realismul: mercantilismul

Mercantilismul în istoria Europei
Concepţia mercatilistă s-a constituit în faza iniţială a Moderni
tăţii. Esenţa ei constă în convingerea că întreaga activitate econo
m ică, în special cea externă (comerţul internaţional) trebuie să fie
subordonate în primul rând scopului suprem - cel de edificarea
a unui stat suveran puternic. Pentru mercantilişti sfera relaţiilor
internaţional este un câmp al concurenţei şi al luptei dintre diver
se interese naţionale. De aceea, economia este concepută aici ca o
continuare a politicii. Iar întrucât între state domneşte o competi
ţie permanentă, sfera economiei şi a comerţului este concepută de
asemenea de o manieră strategică drept forme de confruntare şi
război (de aici reiese şi legătura directă dintre blocada economică
şi acţiunile militare directe). Războiul-politica-economia se dove
desc a fi faţete ale unor relaţii dintre state potenţial conflictuale în
condiţii de anarhie a relaţiilor internaţionale.
De aici şi atitudinea faţă de interacţiunea economică dintre state
ca faţă de un joc cu suma zero (zero-sum game): dacă în urma
3 0 6 . S trâ n g e S. C a sin o C a p ita lism . O xford : B asil B la c k w ell, 1986.
3 0 7 . N itz a n J., S h im sh o n B. C ap ital as Pow er: A s tu d y o f o r d e r a n d creord er. L on d on: R outledge, 2009.
3 0 8 . K e o h a n e R. A fler H e g em o n y : C o o p e r a lio n a n d D is c o r d in th e W o rld P o litica l Econom y.Princelon:
P r in c e to n U n iv ersity P ress, 1984.
3 0 9 . N y e J. P o w er in th e G lo b a l In fo r m a tio n A ge: From R ea lism to G lo b a liz a tio n L..NY: R outledge, 2004.
3 1 0 . T eiv a in en T. E n ter E c o n o m is m . E xit P olitics: E xp ert*, e c o n o m ic p o lic y a n d th e d a m a ee to dem o-
cracy. L o n d o n : Z ed B o o k s, 2002.
K M K ™ o o r l d " E ' C ‘‘p i“ lls ra u l is ,o r lc - C iv *llz a l ia « p i f l t o l i . M o sco v a : S o c i w . l , , piturilor ,tiiin|ifia
3 1 2 . K a tz en stein P. B ey o n d Paradigm s: A n a ly tic E cle c tic ism in W orld P o litic s NY: P alerave ? o io
3 1 3 . GiU S T h e G lob al P olitical H conom y: P e r s p e c tiv c ^ P r o b lc n is an d P o licics w ith D a v id I.âw Rrîghton:
H arvester W h eatsh eaf, Baltim ore: Johns H o p k in s U n iversity Press 1988
3 1 4 . C o x R ., S ch ech le r M G. (ed s.) T h e: P olitical E c o n o m y o f a P lural W orld /' i D
Pow er, M orals, an d C iv iliza tio nn.. L on d on: R ou tled gge, 2 0 0 2 .
outled ^ im caJ R e',e c tio n s on
3 1 5 . Pijl van d er K. M o d es o f foreign relation s and p o litica l e c o n o m y . V oi. 1- N o i
L o n d o n , 2007; Idem . M o d es o f foreign relation s and p olitical e c o n o m y . Voi. 2 ’l ^ r E ,n p ires’ StaItes.
I nndntl: 2010. ° ,0ru ,gn EnCOUnlC:r in
RE L A T I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
in te r a c ţiu n ilo r e c o n o m ic e i n t e r n a ţ i o n a l e u n u i s ta t î i c re ş te v e n it u l,
atunci acesta tr e b u ie s ă -i s c a d ă î n m o d p r o p o r ţ i o n a t a lt u ia s a u să
se tra n s fo rm e î n p i e r d e r i .
U n e o ri se fa c e d i s t i n c ţ i a d i n t r e „ m e r c a n t i l i s m u l b u n ” ş i „ m e r c a n
tilis m u l r ă u ”317. P r i m u l c o n s tă î n a p ă r a r e a l e g i t i m ă a in te r e s e lo r
n a ţio n a le a le S ta tu lu i, î n s c o p u l a s ig u r ă r ii c o n d i ţ i i l o r d e s e c u rita te ,
în tim p ce a l d o ile a t i p r e p r e z in t ă t e n d i n ţ a d e a fo lo s i in t r u m e n t e le
e c o n o m ie i n a ţio n a le î n s c o p u r i p r ă d ă t o a r e ( i m p e r i a l is m u l e c o n o
m ic ).
în is to ria s ta te lo r e u r o p e n e d i n e p o c a m o d e r n ă , la p r i m a e ta
pă m e r c a n tilis m u l a r e p r e z e n t a t t p a r a d i g m a d e b a z ă a în ţe le g e r ii
s e m n ific a ţie i r e l a ţ i i l o r e c o n o m ic e e x t e r n e şi a c o m e r ţ u lu i i n t e r n a
ţional. î n fa z a i n i ţ i a l ă d e f o r m a r e a s ta te lo r s u v e ra n e o a s tfe l d e
abordare e ra e x c lu s iv ă , f i i n d s in g u r a m o d a l i t a t e d e in t e r p r e t a r e a
e c o n o m ie i in t e r n a ţ io n a le p â n ă î n m o m e n t u l a p a r iţ ie i t e o r ie i lib e
ra lis m u lu i e c o n o m ic ( A . S m i t h ) . D e a c e e a m e r c a n t ilis m u l e s te o
m o d a lita te d e g â n d ir e fir e a s c ă şi o b iş n u it ă p e n t r u ş tiin ţa p o litic ă
a M o d e r n ită ţii. P r i n c i p i i l e s is t e m u lu i d e la W e s tfa lia , c a re p u n în
capul u n g h iu lu i s u v e r a n ita t e a , d e a s e m e n e a a b o r d a u r e la ţiile e c o
n om ice in te r s ta ta le î n s p ir it u l m e r c a n t ilis m u lu i.
Mercantilismul şi realismul clasic

P a ra d ig m a r e a lis tă î n R I p ă s tr e a z ă î n l i n i i m a r i in te r p r e t a r e a
m e rc a n tilis tă a e c o n o m ie i m o n d ia le şi c o n t in u ă să îm p ă r tă ş e a s c ă
p rin c ip iu l „ jo c u lu i c u s u m a z e r o ” M a j o r i t a t e a r e p r e z e n t a n ţ ilo r r e a
lis m u lu i classic ( M o n g e n t a u , K a r r e tc .) a n a liz e a z ă a s p e c tu l e c o n o
m ic al r e la ţiilo r in te r n a ţ io n a le , t r a t â n d c o n c e p te le d e in te re s e n a ţi-
o n a le /in te re s e e c o n o m ic e c a p e n iş te n o ţ i u n i s im ila r e . O d a t ă ce în
calitate d e s u b ie c t p r in c ip a l a l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ io n a le a p a re S ta tu l
suveran, to a te m a n ife s tă r ile l u i î n s fe ra in t e r n a ţ io n a le se p r o ie c te a
ză ca nişte ra z e a s u p r a a c e s tu ia : e c o n o m ia m o n d ia lă tr e b u ie o r g a
nizată de aşa m a n ie r ă , în c â t s ta te le d e f r u n t e (în v in g ă to a r e în c o n
curenţa m o n d ia lă c u a l ţ i i ) să p o a tă p r o f it a d in p lin d e p e r s p e c tiv e le
ce li se d e s c h id în b e n e fic iu l p r o p r i i lo r in te r e s e . î n t r u c â t s ta tu l este
egalat în m o d m e ta fo r ic c u o c o m p a n ie c o m e r c ia lă , în tr e a g a a c t iv i
tate e c o n o m ic ă e x te r n ă tr e b u ie să a d u c ă p r o f it şi să s p o re a s c ă v o lu -
317. Gilpin R. Politica! Ecortom y o f In ternational Relations.
237
■H n L t
mul proprietăţii private a actorilor. Concurenţa econouM Jin|„
state constituie desfăşurarea activităţii politice cu alte mijloace i
în anumite cazuri şi desfăşurarea războiului prin alte mijloace In
anumite situaţii politica, economia şi războiul se întrepătrundin
tr-atât, încât devin interşanjabile. într-un astfel de caz, concurenţa
economică dintre state poate fi privită ca un „război de poziţie”
fără sfârşit. Aici realiştii sunt convinşi că acesta se întâmplă nudin
cauza agresivităţii statelor, ci în virtutea naturii lor.
M e r c a n tilis m u l a d m ite fo lo sirea o rică ro r mijloace, ce consoli
d e a z ă p o z iţ iile e c o n o m ie i n aţio n a le pe plan extern, inclusiv for
m e le d u re ale p ro te c ţio n ism u lu i, tarifele şi cotele, care împiedică
p ă tru n d e re a m ă r f u r ilo r s tră in e p e piaţa internă în cazurile, când
acestea îm p ie d ic ă d e zv o lta re a p o te n ţialu lu i econom ic intern. Sta
tul ap are a ic i în ca litate de p e rso a n a cea m ai cointeresată, care sus
ţin e p e toate că ile in te re sele în tre p rin d e rilo r naţionale în străină
tate şi a c ţio n e a z ă în s co p u l c re ă rii u n o r co n d iţii prielnice pentru
p ro d u c ă to rii in te rn i. O astfel de p o ziţie era îm părtăşită de majon-
tatea p ă r in ţ ilo r fo n d a to ri ai S U A , în p a rtic u la r Alexander Hamil
ton (1 7 5 7 -1 8 0 4 ), ca re c o n s id e ra că p o litica protecţionismului re
p re z in tă sin g u ra strategie a ccep tab ilă p e n tru tânărul stat american.
A c e a stă lin ie a o b ţin u t în S U A o p o ziţie de fru n te şi a reprezentat o
d o m in a n tă în d ezvo ltarea p o litic o -e c o n o m ic ă a acestei ţări pânăin
p rim a ju m ătate a sec. X X .
Autarhia spaţiilor mari

E x p e rie n ţa a m e rica n ă a p ro te c ţio n ism u lu i ce contrastează radical
cu im p e ria lism u l lib e ral b rita n ic, a fost cercetată în m od minuţi
os în sec. X I X de către e co n o m istu l g erm a n F rie d ric h L ist (1789-
1846), care a sistem atizat această ab o rd are în ca d ru l conceptului
„n aţio n alism u lu i e c o n o m ic” sau „a u ta rh ie i sp a ţiilo r m a ri”318. Po
triv it lu i L ist, d acă dou ă state n aţio n ale, u n u l fiin d m ai dezvoltat
e co n o m ic şi in d u stria l decât altul, stab ile sc în tre ele relaţii eco
n o m ice p o trivit p ric ip iu lu i co m e rţu lu i lib e r (free tradin g ), atunci
nivelul e co n o m iilo r n aţio n ale n u se egalează, c o n tra r afirmaţiilor
liberalilor, ci, d im p otrivă, ţările dezvoltate se v o r îm b o g ăţi, ia r cele
m ai puţin dezvoltate d oar îşi v o r frâna p ro p ria d ezv o lta re T o cm i
de aceea singura m etodă de a asigu ra d ezvo ltarea „
faţa u nui co ncuren t m ai de succes co nsta în m a n ip u la re a fi
318. List F. Sistemul naţional de economie politici. Moscova: Europa. 2005.
RELATIILE I NTE R NAŢ I ONA LE
■ n a s u rilo r p ro te c ţio n is te . L is t a r a tă c ă a n u m e o a s tfe l d e p o litic ă a

■ o n d u s S U A spre u n succes e c o n o m ic , a s ig u r â n d r i t m u r i s p o r ite
p e dezvoltare şi c re ş te re r a p id ă . U n a s tfe l d e p r in c ip iu este p e r fe c t
Japlicabil şi în c a z u l t e o r iilo r r e a lis m u lu i c la s ic , f i i n d îm p r u m u t a t
p e larg de că tre r e p r e z e n ta n ţii săi ( î n s p e c ia l d e c ă tr e C a r i S c h m itt).
Insă p r o te c ţio n is m u l lu i L is t c o n ţin e o p a r t ic u la r it a t e im p o r ta n tă ,

p a re ne d e te r m in ă să e v id e n ţie m id e ile lu i (c a , d e a ltfe l, şi id e ile lu i
■Cari S c h m itt) în m o d s e p a ra t, în r a p o r t c u o r ie n ta r e a m a g is tr a lă a
[realism ulu i clasic. V o r b a e că L is t e ra c o n v in s d e fa p tu l că m ă s u r ile
[protecţioniste în s in e n u p o t să a s ig u re u n s a lt în d e z v o lta r e , d e o a -
[rece un „Stat c o m e rc ia l în c h is ” (la c a re în d e m n a filo s o fu l g e r m a n
[j.G. Fichte) v a fi to tu ş i c o n d a m n a t la o d e z v o lta r e le n tă . Ia tă d e ce
[List p ro p u n e in te g ra re a e c o n o m ic ă , ce a r d e p ă ş i lim ite le te r it o r iu -
Ilu i naţio n al, în s ă d o a r c u a c e le s o c ie tă ţi a le c ă r o r n iv e l e c o n o m ic
Ieste a p ro x im a tiv e g a l c u n iv e lu l ţ ă r ii re s p e c tiv e . In a c e la ş i t im p este
[de d o rit ca p a r tic ip a n ţii la o a s tfe l d e u n iu n e să îm p ă rtă ş e a s c ă a n u -
Im ite tră s ătu ri c u ltu r a le .c o m u n e (e tn ic e , r e lig io a s e e tc .). î n t r - u n
asemenea caz, s ta tu l v a o b ţin e d iv id e n d e e c o n o m ic e în u r m a lă r g i
rii p ieţei, va c ă p ă ta n o i c a p a c ită ţi s tra te g ic e şi n o i re s u rs e , d a r n u v a
I deveni v ic tim a u n e i d iv iz iu n i a m u n c ii d e z e c h ilib r a te , c u m se î n -
[ tâm plă în c a zu l lib e r u lu i s c h im b c u n iş te p a r te n e r i m a i d e z v o lta ţi.
[ Această te o rie a p r i m i t o e x p re s ie p r a c tic ă p r in c re a re a „ u n iu n ii

vam ale” a G e r m a n ie i, P ru s ia şi A u s tr o -U n g a r ie i, c e e a ce a c o n d u s
[ spre u n m ira c o l e c o n o m ic şi u n a v â n t fă r ă p r e c e d e n t a l a c e s to r ţă r i,
| care p ână a tu n c i p ă re a u d e p ă ş ite d e f in it iv d e c ă tre ţă r ile d e z v o lta te
şi in d u s tria liza te a le E u r o p e i O c c id e n ta le , în p r i m u l r â n d , d e c ă tre
M area B rita n ie . P o tr iv it lu i L is t, p r o te c ţio n is m u l şi m e r c a n tilis m u l
încep să de a ro a d e d o a r a tu n c i c â n d u n a n u m e „ s p a ţiu l m a r e ” este
suficient d e in te g r a t şi c re a z ă p r e m is e p e n t r u o d e z v o lta r e a u to n o
mă, p e r m iţâ n d d e s fă ş u ra re a u n e i c o n c u r e n ţe e fic ie n te c u ţă r ile m a i
dezvoltate (te o r ia „ a u t a r h ie i s p a ţiilo r m a r i ” ).
O teorie s im ila ră a fo s t d e z v o lta tă m a i tâ r z iu d e c ă tre e c o n o m is tu l

englez John M a y n a r d K e y n e s ( 1 8 8 3 - 1 9 4 6 ) , f iin d n u m it ă p r in c ip iu l
„econo m iei in s u la re ” (a d ic ă a n a liz a e c o n o m ie i ca „ in s u la ”).
Această a b o rd a re d e p ă ş e ş te lim ite le r e a lis m u lu i c la s ic , d e o a re c e

operează n u c u state şi c u e c o n o m ii n a ţio n a le a p a rte , c i c u u n ş ir
de state in te g ra te i n t r - o * u n iu n e v a m a lă ” V iz iu n e a re s p e c tiv ă îşi
239
găseşte aplicarea ei plenară în Teoria lumii multipolare.
Teoria Stabilităţii Hegemonice
în a d o u a ju m ă ta te a sec. X X interd ep en d enţa economică dintre
state a c r e s c u t în tr-a tâ t, în c â t re a liştii au fost nevoiţi să-şi modi
fice p a r ţia l p r o p r iile v iz iu n i, b azate pe m ercan tilism ul clasic, de
o a re c e a ltm in t e ri în tre g u l lo r d is c u rs despre econom ia globală ar
fi s e r v it o p o n e n ţilo r lo r id e o lo g ici - lib e ra lii, teoriile cărora erau
p e rfe ct ad ap tate la g lo b a liza re , m a i ales că ei în şişi au fost într-o
m a re m ă s u r ă cre a to rii acesteia. A b o rd a re a m ercantilistă mai este
e x a m in a tă şi în c a z u r ile câ n d a n u m ite ţări d in Su d u l global reuşesc
să în t r e p r in d ă n işte m ă su ri de reg lem entare a econom iei interne
şi să a p lice strateg ii p a te rn a liste în sco p u l red u ce rii distanţei în
ra p o rt cu ţă rile N o r d u lu i g lo b al. în an u m ite ca zu ri aceste măsuri
su n t reu şite, d a r de cele m a i m u lte o ri reu şita lo r este împiedicată
de n iv e lu l s că z u t al eficie n ţe i p o litico -a d m in istra tiv e .
în g u sta re a c â m p u lu i de ap lica re a a b o rd ă rilo r m ercantiliste a ser

v it d re p t im b o ld p e n tru n e o re a lişti în e lab o rarea u n o r noi concep
ţii, cea m a i v iz ib ilă p e rfo rm a n ţă în acest sen s fiin d „Teoria stabi
lită ţii h e g e m o n ice ”319 ( T S H ) , H e g e m o n ie S tab ility T h e o ry (HST),
în te m e ia tă de către C h a r le s K in d le b e rg e r şi d ezvo ltată de R. Gilpin.
A ic i este im p o rta n t faptul că T S H se în d e p ă rte a ză în m od vizibil
de m e rc a n tilism şi a n a liz e a ză rela ţiile e c o n o m ic e internaţionale în
ca te g o riile siste m e lo r in te rn a ţio n a le , a p ro p iin d u -se p arţial de libe
ra li, ia r p a rţia l de rep re ze n tan ţii Ş c o lii eng leze în R I.
M e n ţio n ă m d in ca p u l lo c u lu i că re a liştii înţeleg n o ţiu n e a de „he

g em o n ie ” în m o d d ife rit faţă de re p re ze n ta n ţii te o rie i critice în RI.
P e n tru rea lişti h e g e m o n ia este o o rd in e în re la ţiile internaţionale,
în care u n u l d in tre state d isp u n e de o su p e rio rita te asim etrică în
ra p o rt c u celelalte în toate d o m e n iile im p o rta n te - p o litică, eco
n o m ie , n iv e l de în a rm a re etc. R e a liş tii su n t în c lin a ţi să estim eze în
p r im u l râ n d a m p lo are a şi v o lu m u l p o te n ţia lu lu i m a te ria l, în timp
ce n e o g ra m sciştii şi ad ep ţii te o rie i c r itic e în ţe le g p r in n oţiun ea de
„h e g em o n ie ” d o m in a ţia d is c u r s u lu i în sfera id e ilo r, a epistem eîor
ştiin ţifice etc. în T S H este v o rb a e x c lu siv d e in te rp re ta re a realistă
a „h e g e m o n ie i”.
319. Webb M k h s d C., K m n « S ^ h e n D. Hegem onie Siability U e o r y . A n Em pirical Assessim-ni ti

Reviewol International Studies. 1989, #15.
Foşdatorul acestei te o rii, K in d le b e rg e r , a fo s t u n u l d in tr e c e i c a re

au elaborat şi au p ro m v a t a c tiv P la n u l M a r s h a ll p e n tr u E u ro p a
postbelică. P oziţia lu i te o re tic ă se r e z u m ă la id e e a că în e c o n o m ia
mondială (capitalistă) tre b u ie să e x is te în to td e a u n a u n s ta t h e g e
mon, care şi-ar asum a re s p o n s a b ilita te a p e n tr u e c o n o m ia m o n d i
ală îh ansamblu şi p e n tr u m e n ţin e r e a o r d in ii e c o n o m ic e . A ş a s -a
îi^âmplat în cazul M a r ii B r ita n ii în sec. X I X - X X , aşa s ta u lu c r u r ile
c « ® U A în a d oua ju m ă ta te a sec. X X . K in d le b e r g e r a ra tă c ă d o a r
hR em onia econ o m ic ă este în s ta re să a s ig u re u n r e g im d e c o m e r ţ
li|e r între d ife rite ţă ri şi d e a ceea d a c ă a c e as ta n u este g a r a n tu l
pRsperităţii, atunci cel p u ţin c re a z ă c o n d iţii fa v o r a b ile p e n tr u d e z -
vştarea liberă. în tr -u n astfel d e s is te m h e g e m o n u l n u d o a r e x tra g e
bpieficii din p o z iţia sa, d a r şi îş i a s u m ă o a n u m e p o v a r ă , d e o a re c e
sâbilitatea m o n d ia lă n e c e s ită in v e s tiţii. L a r â n d u l său, R . G ilp in
^ R t ă 320 că în tro astfel d e s itu a ţie a n u m e h e g e m o n u l este c e l c a re
^ R e r ă cel m a i m u lt, d e o a re c e d e e fo r tu r ile a c e s tu ia d e a m e n ţin e
■ itu s -q u o -u l p o t p ro fita c e n tre le d e d e z v o lta r e c o n c u r e n te , „ c a re
plrazitează p â n ă la u n m o m e n t d a t în u m b r a I m p e r i u l u i g e n e -
H ) s şi bun”. D e aceea te m a h e g e m o n ie i în T S H tr e b u ie e lib e r a tă
K e conotaţiile m o ra le (c a re îi s u n t a tr ib u ite c o n c e p tu lu i d e „ h e
gemonie” în m a rx is m ) şi a n a liz a tă c a u n fe n o m e n p u r te h n ic , c u
plusurile şi m in u s u rile sale.
iPentru a în d e p lin i fu n c ţia d e h e g e m o n , o ţa r ă a re n e v o ie să d e ţ i-

jă un control p la n e ta r şi e x c lu s iv a s u p ra a p a t r u t i p u r i d e re s u rs e
Mondiale:
• resursele m in e ra le ;
• capitalurile;
• pieţele;
I • producţia p r in c ip a le lo r m ă r f u r i d e c o n s u m .
I întrucât, p o tr iv it n e o r e a liş tilo r , c a re îm p ă r tă ş e s c T S H , n u m a i
■existenţa h e g e m o n u lu i p o a te a s ig u ra s ta b ilita te a în t r e g u lu i s is te m
■economic m o n d ia l, a tu n c i la e ta p a a c tu a lă b u n ă s ta r e a c a p ita lis -
im u lu i m o n d ia l d e p in d e în m o d d ir e c t d e b u n ă s ta r e a şi d e r e u ş i-
| ta hegem onului c o n te m p o r a n - S U A . T S H a a tin s p o p u la r it a t e a
[ maximă în a n ii 9 0 ai sec. X X , c â n d f a lim e n t u l s is te m u lu i m o n d i a l
socialist a d e m o n s tra t o d o m in a ţ ie p la n e ta r ă n e m a iv ă z u t ă a S U A .
[ Teoreticienii T S H a u scos în e v id e n ţă 4 e ta p e , c a re a u p r e c e d a t
320. Gilpin R. The Theory of Hegemonie War // Journal of Interdisciplinary History. 18 (4). 1988.
241
________ R E L A Ţ I I L E I N T E r n a ţ i a m a
E
această realitate.
1940: SUA devine o forţă economică şi militară dominantă a Oc

cidentului, responsabilă de dezvoltarea economică liberală la scară
mondială.
1950: Consolidarea economiei capitaliste mondiale în cadrul sis
temului Bretton Woods.
1960: Reconstrucţia Japoniei şi a Europei de Vest.
1970-1980: Creşterea superiorităţii SUA şi a blocului occidental
în raport cu URSS.
î n a n ii 1990 h e g e m o n ia m o n d ia lă a S U A a devenit o realitate evi
d e n tă , ia r e c o n o m ia ca p ita listă s-a a firm at d efin itiv în calitate mo
d e l u n ic şi fă ră a lte rn a tiv ă d e o rg a n iza re a v ie ţii economice.
în s ă c h ia r d in acel m o m e n t rep re ze n tan ţii T S H au început să

s e m n a le z e u n d e c lin al S U A ca p u tere heg em onică. Volumul de
re sp o n sa b ilita te s -a d o v e d it a fi u n u l fără precedent, iar etapa ac
tu a lă , d in p u n c tu a l lo r d e ved ere, rep re zin tă o criză a economiei
ca p ita liste m o n d ia le . în această situ aţie S U A sunt obligate să se
c o n c e n tre z e a su p ra re z o lv ă rii p ro b le m e lo r eco no m ice interne, iar
c o n tin u a re a e x e rcită rii ro lu lu i de heg em on d o a r le reduce poten
ţia lu l, p e rm iţâ n d ca treptat să-şi sp o rea scă forţa concurenţii, şi în
p r im u l râ n d , C h in a .
C a p ita lu l şi p u te re a în re la ţiile in te rn a ţio n a le

A lţ i rep re ze n tan ţi ai n e o re a lism u lu i, care au studiat aspectele eco
n o m ic e ale re la ţiilo r in te rn aţio n ale , şi-au co n cen tra t atenţia asupra
ra p o rtu lu i în tre d o m in a ţia p o litică şi p ro cesele c e se desfăşoară în
sfera fin an ţelo r globale. în s p iritu l ab o rd ării realiste, eu au încercat
să d em o n strez e că in su ficie n ta luare în c a lc u l a factoru lu i puterii
p o litic e şi, respectiv, a ro lu lu i statelor co n d u ce la form area unei
im a g in i deform ate a e co n o m ie i m o n d iale .
U n p io n ie r în această orien tare a fost Su san Strânge, teoretician

eng lez în R I, care a declarat că „e co n o m iştii p u ri în genere nu pot
înţelege cu m fucţion ează eco n o m ia m o n d ială”321, deoarece ei, de
regulă, ignorează rolu l statelor. Totodată, ea în d e am n ă specialiştii
în R I să acorde m ai m ultă atenţie p ro b lem elo r eco no m ice, deoa
rece în caz co ntrar şi analiza lo r va fi u na u n ilaterală şi incorectă.
321. Strânge S. States an d markets. London: Pinter, 1938.

^ K a n g e arată că puterea statului se constitu ie din patru factori
S la /i:
• [securitatea;
[finanţele;
4 • :producţia;
{?, • cunoaşterea.
^ A ic i conştientizarea teoretică a atitudinii puterii politice faţă pro
v e le ce se desfăşoară în lumea finanţelor se află la cel mai de jos
«vel. In această sferă dom ină fie m arxism ul destul de tendenţios,
| m neoliberalismul optim ist, care tind (am b ele) spre subestim area
P la tu lu i ca factor. Pe m ăsură ce pieţele de capital îşi pierd relaţia
« H a n ic ă cu Statul ca subiect al puterii, se produce deform area
relaţiilor fundam entale, pe care Strânge le num eşte „conexiunea
|.jlitere-piaţă” ( market-authority nexus). D in punctual ei de vedere,
! ‘<jupă anul 1970 întregul sistem m on dial s-a p o m en it sub amenin-
E ţirea unei volatilităţi crescând e, d eoarece între Stat şi sfera finan-
Ijciară s-a deschis o „prăpastie p ericu loasă”. Strânge vorbeşte des
pre falimentul sietm ului de la W esfalia, folosin d un joc de cuvinte
Westfalia şi W estfailure (literal, „crahul V estului”), deoarece statele
contem porane s-au dovedii a fi insu ficien t de elastice şi de acum
f llîcoîo incapabile să facă ord ine în haosu l financiar, care am eninţă
cfi o catastrofa m ondială. Strânge nu m eşte modelul de T S H cu
„Casino-Capitalism ”322.
H u n model sim ilar de analiză a raportului dintre putere (a Statu

l u i ) şi capital este elaborată de către un alt theoretician al orientării
lieorealiste din R I, Jonathan N itzan, îm preună cu co-autorul sau
feichler Shimshon323. Potrivit acestei teorii, capitalul financiar re
prezintă cuantificarea puterii. N itzan contrapune teoriei utilitare
Ea valorii (neoliberalism) şi teoriei valo rii m u n cii (m arxism ) teoria
[puterii valorii, care poate fi privită ca o dezvoltare a u n o r abor
d ă ri tipic realiste ale econom iei în R I. Po trivit acestei teorii, m e
canismele de formare a preţului nu au nicio legătură n ici cu sfera
i istorică, nici cu cea m aterială, ele având o natură p u r socială. In
societatea capitalistă proprietatea privată reprezintă tem elia d o m i
naţiei politice. Dar, întrucât proprietatea p rivată se estim ează la un
anumit preţ, preţul trebuie p riv it ca un cuan tu m al puterii. Astfel,
capitalizarea este un instru m en t de acu m u lare a p uterii politice. în
322. Strânge S. Casino Capitalism.

323. N itzanShim shon B. Capital as Power: A study of order and cicoider
243
R E L A Ţ I I L E I N T E R M a ţ t
plus, concurenţa constrânge toţi participanţii la competiţia de„

piaţă să urmărească nu doar sporirea profitului, ci o astfel despori
re a profitului, care ar depăşi sporirea profitului concurenţilor Asta
crează un „diferenţial de acumulare”. întregul lanţ conduce direct
spre uniformizarea câmpului economiei şi al politicii, reproducând
la un nivel conceptual mult mai complex teza clasică mercantiliste
în d o m en iu l relaţiilo r internaţionale teoria puterii valorii impune
d in n ou asam blarea proceselor politice şi economice şi formularea
ch e stiu n ii despre noul (sau vechiul) subiect al puterii politice, care
se află în ce n tru l sferei finanţelor mondiale aparent autonomizate.
3.5.2. Liberalism: societatea comerţului blând

Liberalismul în istoria europeană
A d am S m ith (1 7 2 3 -1 7 9 0 ), cel m ai mare economist din istorie,
este co nsid erat drept fondator al teoriei liberale în economia poli
tică. Id eile lui Sm ith au devenit clasice nu doar în ştiinţa burgheză,
d ar şi în m a rx ism , unde ştiinţa econim ică porneşte de la critica
id eilo r lui Sm ith şi a u rm aşilo r acestuia, constituindu-se într un
fel de antiteză. M ai m ult decât atât, metoda dialectică marxistă
presupune că anum e capitalism ul, a cărui teoretizare optimă era
recun o scu tă de către M a rx anum e în versiunea lui Adam Smit ,
reprezintă o fază a dezvoltării, ce precede socialismului şi comu
n ism u lu i, şi p rin urm are, este u na necesară, justificată din punct
de vedere istoric şi inevitabilă. Po trivit lui M arx, societatea uma
nă trece în m od obligatoriu p rin stadiul o rând u irii burgheze, prin
urm are, liberalism ul eco no m ic are o im portanţă cardinală pentru
înţelegerea acestui stadiu.
în să în sfera R I şi cea a E P I lib e ralism u l econom ic, care îşi are

începuturile în opera lui A . Sm ith şi care p ractic nu şi-a modificat
postulatele de bază până în prezent, se obişnuieşte a fi contrapus nu
atât m arxism ului (deşi şi acestuia), cât în p rim u l rând mercantilis
m ului şi diverselor versiuni ale acestuia, dezvoltate de realişti si ne-
orealişti. Specificul disciplinei R I p resupune că dezbaterile debază
se desfăşoară în interiorul societăţii capitaliste, u nd e m arxiştilor li
se rezervează rolul de critici m arginali şi o arecum extrem işti, dar
în acelaşi timp utili şi consistenţi, în tim p ce realiştii şi liberalii
prezintă două poziţii magistrale. Şi cu toate că teoriile econ ' ^
a lui A. Smith pot fi privite din diverse u n g h iu ri de v e c W r ° miCe
vt-icre tŞi prin
V opoziţia iu i faţă de id e ile fiz io c ra ţilo r, şi faţă de id ea despre ro lu l

■ muncii în crearea p lu s v a lo rii e tc .) în sfera R I în c e n tru l a te n ţie i se
(
I află concepţia Iu i despre „ lib e r u l s c h im b ” ad ic ă despre p rin c ip iu l
■ „libertăţii c o m e rţu lu i”. A c e st aspect al lib e ra lis m u lu i lu i S m ith ne
I introduce dire ct în m ie z u l d e z b a te rilo r d in R I: despre ra p o rtu rile
I dintre state ca acto ri, despre lim ite le c o m p e te n ţe lo r acestora, des-
[ pre posibilitatea u n o r fo rm e n estatale a re la ţiilo r in te rn a ţio n a le ,
[ despre adm isibiltatea in s ta u ră rii u n o r in s ta n ţe lo r s u p ra n a ţio n a le
şi etc.
Opoziţia dintre liberalism şi mecantilism

Liberalism ul şi m e rc a n tilis m u l au u n c o n ţin u t d ia m e tra l opus.
in tim p ce m e rc a n tiliş tii c o n s id e ră că a c tiv ita te a e c o n o m ic ă re

prezintă o fo rm ă d e s p o rire a p u te r ii s ta tu lu i şi u n a d in tre p r in
cipale com ponente ale in te re s e lo r n a ţio n a le , lib e ra lii, u rm â n d u -1
pe Sm ith, insistă asupra fa p tu lu i că n a tu ra a c tiv ită ţii e c o n o m ic e
se bazează pe s p iritu l a n tr e p re n o ria tu lu i p riv a t, u n d e rezu lta te le
optime se o b ţin a tu n c i c â n d s ta tu l n u in te r v in e d elo c în procese
le econom ice. E c o n o m ia tre b u ie e lib e ra tă to ta lm e n te de p o litic ă ,
protecţionism sau re g le m e n tă ri şi a tu n c i p ia ţa lib e ră îşi va v a crea
de la sine, p rin in te r m e d iu l u n e i c o n c u re n ţe lib e re şi paşnice, c o n
diţii o ptim e p e n tru s p o rire a b o g ă ţie i m a te ria le şi a b u n ă s tă rii fiecă
ruia. Tocm ai de aceea lib e ra lis m u l in s is tă as u p ra e lim in ă r ii s ta tu lu i
din econom ie.
Liberalism ul tra te a ză a n tre p re n o ria tu l ca pe u n d o m e n iu ra d ic a l

diferit de p o litic ă . A c tiv ita te a e c o n o m ic ă îi re v in e s o c ie tă ţii c iv ile .
Politica este d o m e n iu l v io le n ţe i şi al c o n s trâ n g e rii. E c o n o m ia este
dom eniul c o n c u re n ţe i p a ş n ic e , u n d e c o n flic te le se a te n u e a ză p r in
interm ediul u n o r fa c to ri in te r m e d ia r i. P o litic a se o c u p ă de p ro b le
mele generale. E c o n o m ia se p re o c u p ă d e cele p a r tic u la re , d e a ic i şi
absolutizarea p r o p r ie tă ţii p riv a te ca v a lo a re s u p re m ă . în s ă , p o tr iv it
liberalilor p re o c u p a re a p e n tr u d o m e n iu l p r iv a t, „e g o is m u l s ă n ă
tos”, conduce n u spre u n „ r ă z b o i a l tu tu r o r a îm p o tr iv a tu tu ro ra ”
ca la H obbes, ci spre p ro s p e ra re a fie c ă ru ia , p r in u r m a r e , a tu tu ro r a .
Adam S m ith a fo s t u n a d e p t fe r v e n t a l filo s o fie i lu i L o c k e şi c o n
sidera că fiin ţa u m a n ă este p e r fe c tib ilă şi p o a te fi su p u să p ro g r e
sului. în p o litic ă se m a n ife s tă la tu r a a g re s iv ă a o m u lu i, ia r S ta tu l,
Leviatanul, c o n s titu ie p u n c tu l c u lm in a n t a l a c estei lo g ic i. E g o is
m ul, e x p rim a t p o litic p r in v o in ţa d e a d o m in a , c o n d u c e d ir e c t spre
* 45
ia^liui Iii «t imunii*. dimpotrivă, igoiimul h exprimi uvwnttd*
a obţine hutlftltarf» %otif«»rl. bogăţie, cil %\ ce pritupunt existenţa
condiţiilor dtf pw r îjl ui tOfttl duritate* concurenţei economice
menţii »>l conill iţi reipectereâ anumitor limite ce ar exclude vio
iuiţii; I ir iii ci iv Ivhc formularea radicală a ideologici liberate: polr
IU »t înieantuâ război. tn (itumiiM îndeamnă pace» Altfel zi*, politica
(Statui) reprezintă răul. piaţa reprezintă binele,
0 antici dc atitudine (radicală) (aţii dc Stat ne extinde In uzul
liberalilor atât axupra politicii Interne, cât şi asupra celei externe.
In politica I n t e r n ă lib e r a lis m u l in s is tă p e n e im p lic a re a «latului in
p ia ţă . Orice amestec r e p r e z i n tă u n net d e v io le n ţă , exercitat asupra
s t ih i e i pai. itiste şi flexibile a c r e ş te r ii e c o n o m ic e , co n sid e ră liberalii.
1 >e a c e e a i el m a i b u n s ta t e s te a c e la c a r e se re tr a g e co m p le t din eco
n o m i e şi ol eră p ie ţe i p o s ib ilita te a să se d e z v o lte în conformitate cu
legile şi t e n d in ţe l e s a le in te r n e . Logica p ie ţe i ( „ a m â n ii invizibile )
v a a ş e z a p e t o a t e la l o c u r i l e lo r în c e l m a i re u şit m o d . Liberalii sunt
p r e g ă ti ţ i să s u p o r t e p r e z e n ţa s ta tu lu i în a c e a m ă s u r ă , în care există
a m e n i n ţ ă r i la a d r e s a s e c u r i t ă ţi i. D a r la m o d u l id eal rolul acestuia
t r e b u i e r e d u s la z e r o In c a l it a t e a sa d e a c t o r e c o n o m ic .
î n p o l i t i c a e x t e r n ă f u n c ţi o n e a z ă a c e la ş i p rin c ip iu : p en tru pros

p e r i t a t e a m a t e r i a l ă a p o p u la ţie i d in d o u ă s ta te d ife rite m odalitatea
o p t i m ă d e i n t e r a c ţ i u n e e s te c o m e r ţ u l d e s c h is c o m p le t, liber, fără
t a x e şi f ă r ă v ă m u ir e , a s u p r a c ă r u i a n u se a p lic ă n ici un fel de limi
t ă r i d in p a r t e a c e l o r d o u ă s ta te . A stfe l, lib e ra lii c o n c e p condiţiile
o p t i m e p e n t r u a c u m u la r e d e b o g ă ţii d e c ă t r e s o c ie ta te d o ar prin
e x c l u d e r e a s ta lu lu i d in s fe ra e c o n o m ie i a tâ t în p o litic a in tern ă, cât
şi în c e a e x t e r n ă . L ib e r t a t e a e c o n o m i c ă , a c o m e r ţu lu i c a esenţă a
l ib e r a l is m u lu i e s te lib e r ta te a fa ţă d e s ta t, lib e rta te a faţă d e politica,
l ib e r t a te a ţa ţă d e g â n d ir e a în te r m e n i d e p u te re .
A ic i d e v i n e c l a r ă d e o s e b ir e a p r o f u n d ă şi d e p rin c ip iu d in tre li

b e r a l i şi re a liş ti în p rin c ip a le le a s p e c te c e ţin d e v iz iu n e : realiştii
judecă în a in te d e t o a t e in te r m e n i p o litic i ( p u te re , a u to rita te , stat),
ia r lib e ra lii în te r m e n i e c o n o m ic i (in d iv id u a lis m , p ro p r ie ta te p ri
v a tă . îm b o g ă ţ i r e , a c u m u la r e m a te r ia lă , p r o g r e s te h n ic ). A m b ele
o rie n tă ri acceptă c a p ita lis m u l c a p e u n d a t, m a i m u lt d e c â t atât, ca
p e c e a m a i b u n ă o r â n d u i r e p o l i ti c o -e c o n o m i c ă . T o c m a i d e aceea
şi vinii» şi a lţii se g h id e a z ă d e n iş te p o s tu la te -c h e ie c e a p ă ră sta-
t u s - q u o , e p o c a m o d e r n ă , c o n d iţiile M o d e r n ită ţii. în s ă , în celelalte
I-aspecte ei se deosebesc în mod radical: pentru realişti capitalismul
^■prezintă înainte de toate un fenomen politic, iar pentru liberali
^Btconomic.
B D e aceea, p e n tr u lib e r a lii d in R I e c o n o m ia r e p r e z in tă n u d o a r
u|nul dintre d o m e n iile d e c e rc e ta re în c a d r u l în tr e g u lu i s is te m al
^K laţiilor in te r n a ţio n a le , c i în s ă ş i e s e n ţa p r o c e s e lo r s o c ia le . P e n tr u
■irealişti c a p ita lis m u l este o s ta re c a re a r tr e b u i m e n ţin u t ă . P e n tr u
p liperali - o stare c a re a r tr e b u i d e z v o lta tă . î n s fe ra in te r n a ţio n a lă
^H aliştii v ă d această s itu a ţie ca p e u n „ jo c c u s u m a z e ro ” (la u n ii se
^Kflună, iar la alţii s c a d e ). L ib e r a lii c re d că d e z v o lta r e a e c o n o m ie i
■taondiale este un „ jo c c u o s u m ă p o z itiv ă ”, şi oricine participă la
^ K e s t joc într-un mod a d e c v a t, c â ş tig ă . D e a ic i şi p r o g r e s is m u l l i
beral, credinţa nestrămutată într-o c re ş te re e c o n o m ic ă c o n s ta n tă şi
îiicapacitatea sistemului c a p ita lis t m o n d ia l d e a face fa ţă o r ic ă r o r
Ittiz e .
■ L ib e r a lii în R I îşi în te m e ia z ă e x p lic a ţiile p r iv in d n a tu r a c r iz e lo r

I economice, d e re g u lă , fie p e m o d e lu l in te r v e n ţie i p o lit ic u lu i (S ta
tul) în D e zv o lta re a fire a s c ă a p ie ţe i, fie p e p e d e z v o lta r e a in s u fic ie n
tă a K r a s t r u c t u r i i d e p ia ţă în c a z u l u n o r ju c ă to r i a n u m e . î n t r - u n
|f cuvânt, „ în to td e a u n a şi în to a te d e v in ă este p o litic a ”, ia r „ s a lv a -
rea în to td e a u n a şi d e to a te v in e p r in lib e r t a te ” şi d e z v o lta r e a p ie -
B e i - pâ n ă la tr a n s fo r m a re a în tr e g ii p la n e te î n t r - o p ia ţă m o n d ia lă
^ L ln ic ă . în tr -o astfel d e p e r s p e c tiv ă , d iv iz iu n e a m u n c ii, p r e c u m şi
^ ■ e lo c a liz a r e a c a p a c ită ţilo r in d u s tr ia le , e ste p r iv it ă ca f o r m ă o p t im ă
^ H e orga n iza re a e c o n o m ie i m o n d ia le : m e r g â n d p e c a le a p r o f it u lu i
^ ■ n a x im , p ia ţa în s ă ş i este ce a c a re îş i a le g e c ă ile o p tim e , fie c a re a c to r
^ t o n o m i c , in c lu s iv i n d iv id u l c a re a c ţio n e a z ă d o a r u r m ă r in d u - ş i
K p r o p r iile in te re se e g o is te , c o n tr ib u ie in d ir e c t la p r o s p e ra r e a t u t u -
H lr o r a , a în tre g ii o m e n ir i.
BAici vedem fundamentele ideologice a le g lo b a liz ă r ii e c o n o m ic e

■ a proiect culminant al liberalilor. D e p ă ş ir e a t u t u r o r g r a n iţ e lo r n a -
Bjionale trebuie să conducă spre a p a r iţ ia p e în tr e g s p a ţiu l p la n e t a r a l
B in e i „Lumi Unice” (One World) sau a l „ P o lit ic ii M o n d i a l e ” ( W o r l d
Btolity). Acest scop este c o n ş tie n tiz a t d e c ă tr e lib e r a li n u a tâ t în
B erm enii unui Guvern Mondial (d e ş i a n u m e a c e s ta e ste p r i v it ca
^Blement de tranziţie de la sistemul i n t e r n a ţ io n a l w e s tfa lia n s p re u n
B iste m global), cât a unei Guvernări M o n d ia le . D e o s e b ir e a în t r e
B ^ m e n ii „Guvern” („GovernemenQ şi „ G u v e r n a r e ” ( « G o v e r n a n -
247
4 ,4 /, 4 . / ff FA A _M A i i o * a IE
'/ 0U t o t 0A ţp ă f(g - . * j? j ' : p f4 *% M y v f*â ' & e i$ te & ţ8 p o litic ii

ff n ( f a ţ t m-rp & t& g fa fa f p, m Ş u .& m S w k \M *r pubere ţi v io le n ţi
ffţ ttrfrp f # / /it'/+ ftr+ *+ M p f & t s S p *W 0 & £& # U jr*ti& <Ur o rg an izare sau
W ttix ttx ţp tfp 4 f? * * '*& *p ifvfreprinderi in-
Â F m t m # J s m m ra & m fr 'm A se a şp om enire
* * * * t f M t & t o r m ? t # * < # P *S & M ţ ^ l s *s a ^ co n stitu ie
* S f S p r m P fm i f a t r S * , A w w ar * m a 0Z k â S t tn k k m utopic
e§ 1 * d k *s f '*+ S g €30t&e If e r ^ lr f f W$S@kmmtm i» curK*cuta sa
t u t r s f e d e * p r + „ g fa n t& S
S â *fc terrt& $ z â m g t r i t gfetMr ^sessaiagafaBi si Ii-

b e ra ln " p te x ti^ g b d & ^ m r r r r ir r î^ a s c .
StM tof iMfc *ar*|îv**5M®ii ’ «f ♦r: j * mmbs* 1

interni >r >«)*>* <i ‘~ga«awwgBWL:
^»a»g*,LW^ . rnf * t * r
I ^ V o v .- v. m * # * * »
rf***Ofc -^4 --<
fV fttlf U fH * l . \ A i* . V-
^ p *ţ4 f^ Y 4 tW ^ vtiNt 4y* . ă^v ...„ • ►

a • : i ! 7 - n , . iu a ” x ' * . jw. * s , k 'V ' v ? *«^Sw*â<i^pfej|^-j
•tyMMHw ■ \ i , « . , ?w .._ . \"
^ 4,,.. A* 4',, $L.„; , ,. I* >*« k ifc- s -v «■ ;=- ■ v=* M* ■ x •>v-. ••tt v■
* > M m v * f ^ v ^ H V ^ W w 4 ^ 1' * * * '- -• "■ *.* . . vvv ^
i *1 t H ţ l ţ ^ l ^ V , ^
'W ffâ ty ftih f. w v ^ i ^ ’ A ... ’. V *f<»»!-. 4 S
* H r r ? m 'M m \\i f v , . # ! 'V ' »a K w ^ -< v ^ 7 ' ' . % -.V '

.V\ m N '
:-V x WSy
Ih ’î M • %. \
RE L AŢI I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
internaţionale. E co n o m ia d evine în tr-u n ritm accelerat una g lo

b ii!, rolul statelor n aţion ale în sfera e co n o m ică se dim inuează în
nlbd constant, acest p ro ces rep rezentând anu m e ceea ce preziceau
liberalii, ceea ce aceştia con sid erau a fi un b in e suprem spre care
rpneau. Teoriile n eolib erale m an ifestă o p tim ism faţă de situaţia
actuală din econ om ia m o n d ială. P otrivit lui J. H ob son 325, astăzi li
beralii au drept laitm otiv u rm ăto area expresie „th e things w ill g o
only better” („totul va fi din ce în ce m ai bine”), în tim p ce leit-m o-
tjyul realiştilor, d im potrivă, este „th e things w ill g o on ly b i t t e r *
(Soţul va fi din ce în ce m ai rău”). în orice caz, în ultim a jum ătate
d l secol liberalii s-au apropiat consid erabil de acele orizonturi pe
cire le conturau încă p rim ii în tem eietori ai acestui curent.
H n domeniul E PI am putea evidenţia con cep ţiile neoliberale ale

lil R. Keohane şi R. Nye, care sunt deseori num ite „teoria interde
pendenţei”326. K eohane şi Nye evidenţiază în relaţiile internaţiona-
1#două nivele de bază: „politica la nivel în alt” (tot ce are legătură
c§ statele) şi „politica de nivel in fe rio r” (unde este inclusă şi e co n o
mia). Din punctul lor de vedere, încep ând cu anii 50 interdepen
denţa între ţările capitaliste dezvoltate se îndrepta în direcţia spre
înclinarea balanţei în favoarea „politicii de nivel inferior”, deoare
ce ciocnirile egoiste dintre state în scopul realizării unor interese
B lio n a le egoiste (după m odelul realiştilor) deveneau practic im
posibile. Prin urm are, s-a declanşat ascensiunea puternică a unor
altori care nu erau legaţi strict de o anum e entitate naţională, ca de
e*m p lu , Corporaţiile Transnaţion ale (C T N ). M utarea accentului
îif direcţia „politicii de nivel in ferio r” era însoţită de urm ătoarele
fşiom ene:
■ ) statele încetează a fi nişte entităţi coerente;
I) puterea m ilitară devine un in stru m ent mai puţin eficient;
1 § ) instrumentele econ om ice şi financiare devin tot m ai eficiente;
1 1) chestiunea bunăstării indivizilor şi a fam iliilor îşi sporeşte im -

igrtanţa, în timp ce im portanţa secu rităţii m ilitare scade327.
■ c e a s t ă listă defineşte cele m ai im portante schim bări ce s-au pro-
^nH obson J.M. The Eurocentric Conception of World Politics: Western International Theory, 1760-
Cambridge: Cambridge University, 2011.
^KKeohane R., Nye Joseph S., Jr. Power and Interdependente: World Politics in Transition. NY: Little
1977.
^^pCeohane R., Nye Joseph S., Jr. Power and Interdependente W orld Politics in T ransition.
249
d u s în sistem ul internaţional. Interdependenţa statelor generează o
n ouă g eografie politică, în care acumularea puterii financiare sau,
m ai larg, a celei eco n om ice, poate să nu fie legată de o entitate na
ţion ală anum e. M onop olul din anum ite ramuri ale industriei poate
să nu aibă nicio influenţă asupra ponderii politice generale a unei
ţări anum e. R etragerea treptată a statelor din economie a generat
situaţii noi, în care beneficiarii de bunuri, care sunt în acelaşi timp
titularii şi controlorii rezultatelor activităţii economice, au devenit
co n com iten t subiecţii m icroeconom ici (gospodării aparte, indivi
zii - desprinşi total de sistemul econom ic naţional) şi structurile
m acroeconom ice transnaţionale (care, de asemea, au pierdut legă
tura cu un stat anum e). Cele trei nivele ale economiei - individual,
naţional şi global - s-au distribuit astfel, încât nivelul mediu, cei
naţional, care a servit drept principală instanţă d e dispecerat, ce
dicta regulile de jo c atât în sfera economiei interne, cât şi a celei
externe, şi-a pierdut vertiginos poziţiile, ce s-au redistribuit spre
celelalte două nivele.
I n s t i t u ţ i o n a l i s m u l n e o l i b e r a l s - a c o n s t i t u i t c a u n ră s p u n s practic
la a s tf e l d e î n t r e b ă r i . K e o h a n e i - a d e d i c a t a c e s t e i te m e o lucrare,
c a r e e s t e c o n s i d e r a t ă u n t e x t p r o g r a m a t i c a l n e o lib e r a lis m u lu i co n
t e m p o r a n — „ D u p ă h e g e m o n i e ”328. A i c i K e o h a n e u r m e a z ă Teoria
s t a b i l it ă ţi i h e g e m o n i c e , a r ă t â n d c ă e p o c a d o m in a ţ ie i sin gu lare a
S U A în p o l i t i c a şi e c o n o m i a m o n d i a l ă s - a î n c h e i a t la fel cu m s-a
s t in s p u t e r e a I m p e r i u l u i B r i t a n i c . D u p ă c e a j u c a t u n l o r im p ortan
în p r o c e s u l g lo b a li z ă r ii , S U A c a s t a t n a ţ i o n a l (fie şi d e tip im p e
ria l) n u m a i p o a te m e n ţin e a c e s te p o z iţii. I n s c h im b u l h e g e m o
n ie i a m e r i c a n e tr e b u i e s ă v in ă i n s t i tu ţi i le t r a n s n a ţ i o n a l e , c a re ar
p r o d u s în e c h ilib r u l celo r
r e f l e c ta m a i p o t r i v i t s c h i m b ă r i l e c e s - a u
tre i n iv e le a le e c o n o m i e i m o n d i a l e .A ceste in s t i tu ţi i i n te r n a ţio n a
le tr e b u ie s ă fie c o n s t r u i t e p e p rin cip iile c o o p e r ă r ii tr a n s n a ţio n a le
şi a le r e g i m u r i l o r d e m o c r a t i c e d e a n v e r g u r ă i n t e r n a ţ i o n a l ă . A c e s
te a tre b u ie s ă f o r m e z e o n o u ă d im e n s i u n e a p r o c e s e lo r g lo b a le , în
c a r e in te re s e le e c o n o m ic e a le in d iv iz ilo r a r fi c o n e c t a t e d irect la
s t r u c t u r il e m a c r o e c o n o m i c e . G u v e r n a r e a g lo b a lă t r e b u i e s ă ca p ete
t r e p ta t o b a z ă in s titu ţio n a lă , în s ă d r e p t c a le s p r e a c e a s t a tre b u ie
in terstatale asu pra t u t u r o r
s ă d e v in ă in te n s ific a re a c o m u n ic a ţ i il o r
co n tin u i a i n s t i t u
c h e s tiu n ilo r im p o r ta n te în c o n te x tu l d e z v o ltă r ii
ţiilo r. P e n tru fib e ra lii-in stitu ţio n a lişti d re p t m o d e l al u n o r astfel d e
U Keohane R. Aftcr Hegemony; Coopcration and Hfceord * g l 3 L O » c.,

Kprtiluţii servesc diverse comisii şi forumuri ale Uniunii Europene,

£ dedicate atât unor chestiuni globale, cât şi unor probleme de ordin
(ocal, ajungându-se până la nivelul individual de respectare a drep
turilor omului (un exemplu al unei astfel de instanţe este CEDO).
BCeohane consideră drept importantă chestiunea privind regimu-

ple internaţionale. Cooperarea dintre state capătă în momente di-
|?rite expresii diferite, ce se manifestă în anumite tipuri de regim.
P tJneori aceste regimuri se dovedesc a fi mai stabile decât circum-
Şanţele politice care le-au generat. De aici se iscă întrebarea: oare
i|u cumva însăşi existenţa regimurilor internaţionale constituie
Ipndarnentul viitoarelor instituţii globale, care urmează să înlocu-
ilscă hegemonia americană?
^ fe n tru EPI contează foarte mult faptul că regimurile propuse de

ifeoliberali în calitate de instituţii transnaţionale globale ale viito-
rllui, în opinia lor, trebuie să se sprijine pe liberalismul de pia-
^ ■ ^ m e r ţ u l liber şi principiul laissez-faire, ceea ce ar însemna o
înlocuire totală a politicii de către econom ie în spiritul teoriilor
liberale dasice.
Teoreticienii finlandezi ai orientării liberal-instituţionaliste Teivo

Teivainen ş Heikki Patomăki, propun proiecte şi mai îndrăzneţe în
domeniul E P I. în cartea acestora „Lumea posibilă: transformările
democratice ale instituţiilor globale”325, ei descriu modelul de soci
etate globală, în care capitalismul va fi conectat direct la structurile
democraţiei globale şi ale drepturilor omului, iar econom ismul va
fi exprimat bolitic astfel, încât să fie eliminate cu desăvârşire toate
liniile de tensiune politică, ce sunt generate de violenţa existentă în
politica33* Concepţiile lui Teivainen reprezintă cele mai optimiste
(din piinct de vedere liberal) pronosticuri de dezvoltare a sistemu
lui economic mondial, care îşi depăşeşte contradicţiile prin inter
mediul extinderii şi aprofundării dem ocraţiei liberale şi elim inării
politicii clasice.
3i5.3. M arxism u l: C a p ita lu l
iŞţo ala en g leză : lip sa de atenţie faţă EPI

jŞdoala engleză în RI acordă problem ei econom iei globale o aten-
^ ^ H a to r a ă k i H , Teivainen T. A Possible World: D em ocratic Transformarion of Global Institu-tions.
^ H l d Books, 2005.
^KjTehuinen T. Enter Economism, Exit Politics: Experts, Economic Policy and the Damage to Demo-
^ ^ ^ K o n d o n ; New York: Zed Books, 2002.
ţie atât de mică, încât este lipsit de sens să o examinăm în mod se
parat. Anume această lipsă de atenţie faţă componenţa economica
le-o reproşează de cele mai multe ori oponenţii acestui curent din
RI, în primul rând, neoliberalii sau autorii care se ocupă în mod
prioritar de EPI. în orice caz Şcoala engleză n-a avansat niciun sis
tem original de interpretare a EPI.
Cu totul altfel stau lucrurile cu marxismul şi neomarxismul înRI.
Marx acorda din capul locului economiei un rol central în doctri
na sa; tocmai de aceea marxismul este consierat în mod tradiţional
ca sistem de referinţă în raport cu tot ce ţine de capitalism. Aceas
tă optică este proprie nu doar adepţilor ideologiei respective, ci şi
celor care nu împărtăşesc concluziile lui Marx sau au o atitudine
neutră faţă de aspect moral al analizei acestuia.
M a rx is m u l şi e c o n o m ia c a p ita lis tă
Potrivit lui Marx, istoria omenirii este determinată de către dia
lectica forţelor de producţie (tehnologiile) şi a relaţiilor de produc
ţie (reductibile la relaţiile dintre clase). Scopul principal al fiinţei
umane este menţinerea vieţii, ceea ce este posibil doar datorita
muncii. Pe parcursul activităţii de muncă are loc dezvoltarea forţe
lor de producţie, nivelul cărora determină faza de dezvoltare istori
că a societăţii (potrivit lanţului comunismul primitiv, sclavagismul,
feudalismul, capitalismul şi, în viitor, socialismul şi comunismul).
La fiecare treaptă creşte calitatea tehnologiilor, care permit o tot
mai reuşită asigurare a necesităţilor de bază ale omului.
însă pe măsura dezvoltării forţelor de producţie apar clasele. Unii
membri ai societăţii îşi însuşesc surplusurile produse de către alţii
şi ocupă un statut mai înalt în cadrul colectivităţii. Ulterior ei îşi
consolidează dominaţia cu ajutorul diverselor forme sociale (re
ligia* tradiţia, cultura etc.), ceea ce în practică se reduce la legi
timarea proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, concentrate
în mâinile exploatatorilor. Orice etapă a dezvoltării forţelor de
producţie face ca societatea să devină tot mai complexă. In pa
ralel, se transformă şi modelele social-politice de dominaţie, care
devin din ce în ce mai dure. în momentul trecerii în faza capita
lismului, se dezvăluie esenţa economică a istoriei omenirii (baza,
infrastructura), exploatarea căpătând un caracter pur economic.
Clasele se polarizează în două grupuri, ce se evidenţiază de această
data potrivit unui criteriu exclusiv economic: burghezia, care de

ţine proprietatea asupra mijloacelor de producţie (tehnologiile),
însuşindu-li valoarea adăugată obţinută în procesul activităţii de
muncă, şi proletariatul, căruia îi rămâne doar munca fără sfârşit în
forma ei pura (de aici şi expresia: „proletariatul nu are ce pierde,
decât propriile lanţuri”).
Marx phsidera că istoria este universală, toate societăţile evolu

ând pe aceeaşi cale: de la comunismul de peşteră la capitalism. Ţă
rile occidentale au fost primele care au parcurs această cale, creând
societatea burgheză, în care esenţa de clasă în dimensiunea ei eco
nomică l-a pomenit la suprafaţă. Tocmai de aceea socialismul şi
revoluţi® roletară (pe parcursul căreia muncitorii, conştientizând
propriulrol-cheie în producerea de bunuri materiale şi întreaga
nedreptâe, ce rezidă în uzurparea plusvalorii de către burghezie,
trebuie s| cucerească puterea) pot fi realizate doar în ţările europe
ne industrializate. Iar celelalte societăţi, pur şi simplu, s-au reţinut
în dezvoltarea lor istorică, dar în mod inevitabil vor trebui să repe
te parcuftul occidental. Marxismul operează cu schema universală
a proalsllui istoric, în care toate societăţile au aceeaşi paradigmă
de dezvoltare, deosebirile ridicându-se doar la măsura în care aces
tea au a\jiansat pe calea comună pentru toţi.
Anume pe acest postulat se întemeiază interpretarea marxistă a
imperialismului, care a fost de asemenea dezvoltată în lucrările lui
leninmEconomia capitalistă este un fenomen istoric, prin urma
re, estl un fenomen universal. Faptul că ţările capitaliste formează
state Bependente, care uneori se ăflă în relaţii conflictuale, nu
anulează unitatea de principiu a sistemului capitalist mondial. Po
trivit lui Marx, capitalul este un fenomen internaţional. De aici şi
tendinţa marxiştilor de a privi lumea ca pe un câmp global al unor
interacţiuni economice organizate? potrivit unui şablon universal:
ţmrgheză exploatează pretutindeni proletariatul, iar diviziu
nea iilernaţională a muncii, exp^siunea imperialistă a regimu
rilor «irgheze constituie expresia naturii în esenţă internaţionale
a caplalului. Marx subliniază că „esenţa capitalismului constă în
B B ^ h ş r e a de a depăşi toate barierele şi de a cuceri întreaga lume
rfsţţHîfrl piaţă, nimicind tirania distanţelor, pentru a reduce la mini-
V.I. Imperialism, ca stadiu suprem al capitalismului. Moscova: Editura de stat a literaturii

^^^^■ 950.
253
K c i. A < H L fc INTERNAT!
mum timpul de deplasare de la un punct la altul”3». Pornind dela

această concepţie, Marx ar putea fi considerat unul dintrevestitorii
„hiper-globalizării”533.
In acest sens, EPI a marxismului coincide în linii mari cu neoli

beralismul şi transnaţionalismul. Doar că neoliberalii descriu si
tuaţia de pe poziţiile clasei capitaliste, protejând status quo-ul şi
înzestrând dezvoltarea pieţei mondiale universale şi a democraţiei
cosmopolite cu o conotaţie morală pozitivă, transformate în „ide
al” şi „normă”. Iar marxiştii privesc globalizarea din perspectiva
proletariatului mondial, înzestrând capitalismul cu trăsături mo
rale negative şi recunoscându-i legitimitatea doar ca premisă nece
sară pentru înfăptuirea revoluţiei proletare mondiale.
A n a l i z a m a r x i s t ă c o i n c i d e c u c e a n e o lib e r a lă p rin faptul că atât
m a r x i ş t i i , c â t şi lib e ra lii r e c u n o s c c a r a c te r u l in tern aţion al al siste
m u lu i c a p it a l is t m o n d i a l . D a r în a c e la ş i tim p , u n e o ri marxiştii se
a p r o p i e d e r e a liş ti, în s p e c ia l p r in fa p tu l c ă ei ap reciază precum că
d e v e n ir e a a c e s t u i s is te m v a fi în s o ţ it ă d e c r iz e şi con flicte militare,
d e o a r e c e n a tu r a p u te r ii şi a e x p lo a tă r ii e ste con flictu ală. în locul
p a c if is m u l u to p ic lib e ra l, m a r x i ş ti i s u b lin ia z ă c ă dezvoltarea capi
ta lis m u lu i s e d e s f ă ş o a r ă t r e c â n d d e la o c r iz ă la alta, situaţie ce se
re f le c tă în r ă z b o a ie m o n d i a l e şi lo c a le , în c o m p e tiţia egoistă dintre
s ta te le c a p ita lis te . I m p e r ia lis m u l r e p r e z in tă te n d in ţa istorică a ca
p ita lis m u lu i d e a d e v e n i g lo b a l. î n s ă a c e s t p r o c e s n u se produce lin,
c i e î n s o ţit d e o s e r ie d e z g u d u ir i şi c a ta s tr o f e .
Lu m ea-sistem şi EPI
F iin d e la b o r a tă d e c ă t r e n e o m a r x i s t u l Im m a n u e l W allerstein în
b a z a id e ilo r lu i M a r x , te o r i a „ lu m ii-s is te m ” e ste u n a din tre teo-
r iile -c h e ie ale E P I . în v ir tu te a fa p tu lu i c ă m a r x is m u l îm părtăşeşte
c u n e o lib e r a lis m u l a b o r d a r e a i s to r ic ă a c a p ita lis m u lu i şi consideră
a c e s t s ta d iu o le g ita te u n iv e r s a lă a d e z v o ltă rii s o c ia le , analiza glo-
b a liz ă rii e fe c tu a tă d e c ă t r e W a lle r s te in p o a te fi p riv ită c a o varietate
a te o rie i (n e o lib e ra le ) a in te rd e p e n d e n ţe i (R . K e o h a n e , J. N ye etc.),
c u a tâ t m a i m u lt c u c â t W a lle rs te in în su şi fa c e trim ite r i p e rm a n e n
te la „ te o ria d e z v o ltă rii d e p e n d e n te ” (S. F u r ta d o , R. B a ra n e tc ) Pe
d e a ltă p a rte , „ lu m e a -s is te m ” a lui W a lle rs te in p o a te fi co re la tă cu
332. Marx K. Selected writings. Oxford, 1977. P. 539.

333. Linklater A. Marx and Marxism // Theories of Internationa] Ralations. KY p;i
2009. P. 117 l- «'grave MaemiQaa
254
Iteoria stabilităţii hegemoniste”, elaborate de către neorealişti (Ch.

Kindlberger, R. Gilpin etc.). în orice caz, concepţiile lui Wallerstein
le înscriu reuşit în contextul general al analizei globalizării în RI
li în EPI şi, de regulă, sunt cercetate în mod riguros de către toţi
teoreticienii care studiază sistemul capitalist mondial.
Wallerstein priveşte întregul teritoriu al planetei ca pe un sistem
fomun, în care graniţele statelor naţionale au o importanţă tot mai
relativă, acestea fiind tot mai permeabile. în acelaşi timp, pe mă
sura desfaşurăruii globalizării, geografia politică a planetei capătă
fun caracter de clasă din ce în ce mai pronunţat. Cele trei zone
■ - nucleul, semi-periferia şi periferia lumii-sistem, descriu locali
zarea teritorială a capitalului depăşind graniţele naţionale. Capi-
jtalul mondial îşi demonstrează în mod explicit natura sa globală
[şi universală, fapt remarcat de Marx. Pentru Wallerstein localiza-
[rea celor trei zone în spaţiu reprezintă „teritorializarea” burgheziei
[mondiale (nucleul), a proletariatului (periferia) şi a „clasei de mij-
Doc” (semi-periferia). Astfel, structurarea orizontală (geografică) a
[omenirii se suprapune pe structura verticală (ierarhică, de clasă).
Dezvoltarea „lumii-sistem” presupune existenţa a două procese
fundamentale:
îndepărtarea treptată a nucleului, semi-periferiei şi periferiei
f faţă de limitele sale geografice;
I • stratificarea „clasei de mijloc” globale în două poluri (bur-
Ighezia mondială şi proletariatul mondial).
I Pe parcursul primului proces menţionat mai sus burghezia de-
Ivine totalmente cosmopolită, iar pieţele de capital se afla într-o
[mişcare continuă în aşa fel, încât „nucleul” sistemului se deplasea-
[ză mereu şi se află în mod arbitrar bă într-un punct, ba în altul, în
[funcţie de conjunctură. Acest fenomen este numit de către J. Attali
[„noul nomandism”. Caracterul fluid al capitalului se eliberează de
orice fixaţie, capitalismul devinind totalmente „deteritorializat”.
Burghezia se internaţionalizează în mod absolut. în acelaşi timp,
începe să se mişte şi proletariatul global. Migraţia forţei de mun
că provoacă deplasarea maselor sărase din Lumea a Treia, care se
|împrăştie pe întregul spaţiu planetar în căutare de muncă şi în
lesniri sociale, părăsind limitele „ghetto-ului global” şi încercând
să pătrundă pe teritoriul „nucleului” de astăzi (Nordul bogat) sau,
cel puţin, să se integreze în zona semi-periferiei. Acestui aspect al
--------------- £ L A ^ I I L E INTERNATIONALE
m igraţiei (din ţările periferiei în cele ale semi-periferiei) de regulai

se acordă mai puţină atenţie, deşi dimensiunile şi gravitatea trans
form ărilor sociale ce au loc în acest spaţiu depăşesc migraţia în
Lum ea întâia. Astfel, şi proletariatul se „deteritorializează” şi de
vine pentru prim a oară cu adevărat internaţional. El se contopeşte
cu proletariatul din nucleu şi semi-periferie formând un fenomen
totalm ente universal.
Potrivit modelului propus de Wallerstein, în paralel cu fenome

nul descris mai sus, zona semi-periferii este supusă unei distrugeri
continui şi sigure, atât în expresia ei spaţială (orizontală), cât şi in
cea ierarhică (de clasă). Societatea semi-periferiei, unde structu
rile statale sunt încă cele mai puternice (suveranitate, Moderni
tate, Leviatan), acestea nefiind încă cristalizate în zona periferiei
(Prem odernitate) şi deja depăşite în procesul de globalizare şi de
transnaţionalizare în zona nucleului (Postmodernitate), devin vic
time ale globalizării din două direcţii: sub influenţa nomandizârii
burgheziei mondiale şi a valului de migraţie crescând al forţei de
muncă în persoana proletariatului mondial. Exact al fel se dizolvă
la scara mondială şi „clasa de mijloc”. O parte a acesteia se inte
grează în mijlocul burgheziei, iar cealaltă parte alunecă spre masa
proletară. Iată de ce soarta statelor din semi-periferie (de exemplu,
ţările BRICS) poate fi privită ca o analogie directă a „chsei de mij
loc”, care urmează a fi supusă disoluţiei.
Acest ultim aspect deosebeşte în mod clar abordarea dualistă (de
clasă) a neomarxistului Wallerstein de teoriile neoliberale. Din
punctul de vedere al liberalilor din EPI, „clasa de mijloc” repre
zintă baza societăţii capitaliste şi constituie un tip normativ, care
va deveni predominant la scară mondială în procesul globalizăni.
Ideea liberală a eco n o m iei mondiale, văzută ca un „joc cu suma
pozitivă”, prezice creşterea continuă a bunăstării societăţilor, iar
în definitiv - integrarea marii burghezii şi a proletariatului într-o
clasă social-economică unică a societăţii civile. Anume această lo
gică l-a determinat pe analistul de frunte al uneia dintre cele mai
importante companii americane de investiţii, „Goldman Sax” Jim
O Neille, să prezică un salt economic viguros al ţărilor din semi-pe-
riferie - de aici a şi apărut denumirea de BRICS (Brazilia, Rusia,
India, China fi Africa de Sud). Acest concept este strâns legat de
„teritoriahzarea „clasei de m ijloc” globale, ceea ce este chiar in
25 6
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A I, H
spiritul lumii-sistem a lui Wallerstein, doar că având un sens opus,

RVallerstein priveşte dezvoltarea lumii-sistem ca pe un lanţ de cri-
■ ? e . Cu cât mai aproape de triumful său planetar va fi capitalismul
Hnondial, cu atât mai serioase şi mai de proporţii vor fi crizele aces-
■ tuia. Demontarea „clasei de mijloc” şi divizarea „semipeneferiei”
■ n două poluri crează premise pentru o catastrofa fundamentală a
■ întregii EPI, de care trebuie să profite proletariatul mondial.
[ 3.5.4. Postpozitivismul: im ag inarul m aterial şi pro
I ducţia de simboluri
| Teoria critică: concepţia „o rd in ii m o nd iale"

■ Orientările postpozitiviste din RI acordă economiei mondiale
Imult mai puţină atenţie decât cele pozitiviste. Singura excepţie este
■ teoria critică, care îşi trage originea din marxism (e adevărat, de
Io factură neogramscistă, ceea ce deja deplasează accentul dinspre
■ economia pură (baza) spre suprastructură - hegemonie, intelectu-
lalism şi „societate civila*). jd||£| t ... J I
I In contextul teoriei critice cea mai mare contribuţie la EPI l-au

I adus trei autori - Robert Cox, Kees van der Pijl şi Steven Gill.
Concepţia lui Robert Cox, fondatorul teoriei critice în RI, consti-

|tuie o e experienţă de deconstrucţie a EPI de pe poziţiile sociolo
giei. Cox arată că producţia, care este în teoriile clasice ale EPI fie
j o substanţă a dominaţiei (realiştii), fie o sferă autonomă a interac
ţiunilor economice, trebuie să fie analizată sistemic - în contextul
general al raportului dintre state, precum şi a statelor cu societatea
în contextul concret al ordinii mondiale. Introducerea noţiunea de
„ordine mondială” (world order), ce apare deseori la plural (world
orders), are pentru Cox o importanţă fundamentală: procesele eco
nomice din societate pot fi înţelese doar pornind de la funcţiile lor
semantice, existente într-o anume „ordine mondială”. Producţia
nu constituie o acţiune materială de la sine înţeleasă, ci un proces
complex din punct de semnatic, cultural, social şi istoric.
Cox expune tezele de bază ale abordării sale a EPI în lucrarea sa

programatică „Producţia, dominaţia şi ordinea mondială: forţe
le sociale în producerea istoriei” 334. Din punctul de vedere al lui
Cox, autoconstituirea socială a oamenilor în stihia procesului de
334. Cox Robert W. Production, Pow er and W orld O rd er: S ocial F o rc e s in th e M ak in g o f H is-to ry . N ew
York: Columbia University Press, 1987.
257
K E I. A J 1 I Lfc INTPDv ,
---------------------- " A LR
producţie (în accepţia cea mai largă, care include forme

şi nemateriale), predetermină nu doar viaţa lor privată
a statul, ca şi întregul conţinut al „ordinii mondiale”
producţia în trei nivele:
• materială;
• instituţională;
• ideală.
O am en ii cre a z ă lucruri, instituţii şi idei. Felul în care ei fac asta
p re d e te rm in ă sistem ele de valori, care pot fi diferite. Codificarea
u n u i sin g u r set de p ractici strict definite în cadrul sistemului ordi
nii m o n d iale capitaliste reduce întreaga sferă a producţiei la nişte
lim ite înguste, care îm bogăţesc clasa elitei burgheze mondiale, şi,
co n to m ite n t, sărăcesc şi înstrăinează omenirea în ansamblu. Pre-
scriin d u -le tuturora practicile unversaîe ale pieţei, democraţiei re
p rezen tative, individualismului şi supremaţiei proprietăţii private,
o rd in ea m ondială capitalistă impusă prin forţă (Statul, globalizarea
cap italistă, hegem onia intelectuală), limitează capacitatea omului
de a cre a istoria şi pe sine însuşi prin intermediul istoriei. în acest
co n te x t strategiile econom ice trebuie privite ca una dintre compo
nentele procesului general al dominaţiei, iar economia mondială
nu este altceva decât un adaos material la discursul dominant, care
se desfăşoară în paralel în sfera ideilor şi instituţiilor.
C o x propune sfidarea actualei ordini mondiale, trecându-se de

p artea spectrului larg al practicilor de producţie alternative. Din
punctul lui de vedere, acest lucru va crea „blocul contrahegemo-
nist sau „contrasocietatea”. O rice ordine mondială tinde sa se
prezinte ca fiind ceva obiectiv, fără alternativă şi evident de la sine,
ca o fatalitate. Astfel, funcţionează practicile hegemoniei în sfera
idealului. M odalitatea de producere a ideilor se fixează în modul
de producţie şi distribuţie a bunurilor materiale. Contrahegemo-
n ia trebuie să înceapă cu dinamitarea acestor pretenţii, cu demon
strarea caracterului lor arbitrar şi abuziv. Econom ia nu este un dat
obiectiv, ci un construct social. De aceea spectrul unor practici
ideologice de alternativă şi iniţiativele instituţionale noi pot des
chide noi căi în economie. Pentru Cox lumea este una plurală335
însă hegem onia capitalistă insistă în mod abuziv asupra unei lec-
335. Cox R , Schechler MO. <«&-) Economy of , Pît(ral WorId. c

P o w e r, Morali, and C M t e * * " - iectJons “
25»
RELAŢI I LE INTERNATIONALE
i tuii unificate a acesteia (lagrille de lecture)yridicată la rang norma-

ti\fcarcina contrahegemoniei este să întoarcă lumea la natura ei
v plurală şi să fundamenteze multitudinea practicilor de producţie.
(tex propune două căi pentru înţelegerea mai largă a modalităţi-
loifce producţie:
•Beşirea dincolo de limitele Occidentului şi recursul la alte civili-
£ «aţii, non-occidentale în vederea identificării altor normative etice
g şi practici economice;
•Ifocalizarea atenţiei asupra comunităţilor şi grupurilor, ce ocu-
| păLn loc marginal în lumea capitalistă şi îşi întemeiază modul de
pe nişte practici plurale şi elastice ale coparticipării şi solida-
Kfităţii.
I Intelectualii care se situează de partea contrahegemoniei şi ac-
ţiofcază în numele contrasocietăţii trebuie să formeze un „bloc
^^ric” care să includă reprezentanţi ai unor culturi plurale - atât
^B>n-occidentale, cât şi occidentale (însă doar cele de alternativă,
^Binoritare). Numai în felul acesta pot fi depăşite în mod efici-
ptt limitele hegemoniei capitaliste, unde formele dominante ale
producţiei materiale sunt dublate la nivel teoretic şi instituţional,
: «minând alternativele şi fundamentându-şi propriile concluzii
: poretice printr-un sistem de rezultate materiale, obţinute în baza
; jceloraşi principii pe care sunt chemaţi să le confirme (selffulfilled
■ mophecy).
Cox accentuează că anvergura internaţională a globalizării capi-
tpliste nu este altceva decât răspândirea modelului economic libe-
p-capitalist occidental în întreaga lume, per seama demontării şi
lichidării practicilor locale originale şi a instituţiilor societăţilor
pion-occidentale. Cox propune să se reziste în faţa capitalismului
^^Bnidimensional nu printr-o teorie de alternativă la fel de unidi-
^|ensională, ci prin apelul la o activitate creatţvă deschisă, pluralis-
6 şi situată la mai multe nivele.
[Heartlandul lui Locke
[intuiţia lui Cox despre natura locală a capitalismului occidental
Jsi legătura acestuia cu un set concret de practici de producţie, ca
pi apelurile lui la deconstrucţia EPI, au fost dezvoltate de către alţi
Teprezentanţi ai teoriei critice. Astfel, teoreticianul olandez al R I
TCees van der Pijl a introdus noţiunea de „heartlandul lui Locke” în
259
------------ m â ţ u l e l l L E H - AT , M „ e
calHale d e zonă social-culturală şi geografică, in cadrul căreia

format caracteristicile d e bază ale sistemului capitalist modern
ce devine astăzi unul global. Kees van der Pijl ii critică pe realişti
pentru limitarea construcţiilor lor la graniţele unor Stat* naţiona-
Ic f p ro p u n ân d studierea unor forme istorico-culturale in vederea
înţelegerii mai clare a structurii economiei mondiale. „Heartland
lui Locke* reprezenta anume o astfel de formă istorico-culturalâ.
Potrivit lui K. van der Pijl, „Heartland lui Locke’ reprezintă o zona
cu o tradiţie social-economică specială, ce s-a constituit in Anglia
după „Revoluţia glorioasă** din 1688, al cărei ideolog poate fi con
siderat filosoful John Locke. Această tradiţie se întemeiază pe ur
mătoarele principii:
• autoguvernarea şi autoreglementarea;
• proprietatea individualistă (absolutizarea proprietăţii private);
• conştientizarea rolului misionar în istorie - de a servi drept
model pentru restul lumii (puritanism).
Anume pe aceste principii se sprijină premisele fundamentale ale
capitalismului. Acestă tradiţie a apărut şi s-a constituit iniţial într-o
zonă a ţărilor anglofone cu populaţie preponderent albă (Anglia,
SUA, Australia, Canada)336.
„Heartlandul lui Locke** constituie nucleul istoric al viitorului sis
tem global capitalist, care dezvoltă principiile de bază ale acestuia.
Istoria capitalismului In epoca modernă poate fi descrisă prin rela
ţia dintre „heartlandul lui Locke” cu celelalte ţări, şi în primul rând
cu acele ţări care încercau să conteste întâietatea şi caracterul nor
mativ al unui astfel de sistem socio-cultural şi economic, să creeze
o contrapondere influenţei anglo-saxone în lume şi să scăpe de co
lonizare sau alte forme de dependenţă. în lupta sa pentru setul de
valori universale, de-a lungul istoriei capitalismul liberal anglo-sa-
xon s-a opus unor modele social-economice de alternativă. în sec.
XIX principalul adversar al Angliei era Franţa lui Napoleon. De la
sfârşitul sec . XIX şi până Ia mijlocul sec. X X acest rol le-a revenit
Germaniei şi Japoniei, iar după 1 9 4 5 - U R S S . In sec. X X I această
funcţie o va îndeplini China.
P o triv it lui K. van d e r Pijl, c o n s titu ire a s iste m u lu i m o n d ia l c a p ita
list este e x p re sia u nei serii d e v ic to rii s u c c e s iv e ale „ h e a rtia n d u lu i
lui L o ck e ” asu p ra o p o n e n ţilo r săi. F ie c a r e v ic to r ie e ra u rm a tă de
336 Pijl K. van der. The Making of an Atlantic Ruling Cfass. London, 1984.
«feţiouă Itapă de extindere a zonei sale de influenţă, formând în

jurulB fctuia cercuri concentrice. Astfel, sistemul economic actual
H al capitlismului mondial este un fenomen istoric ce constă din
| lanţul dl victorii obţinute de modelul liberal anglo-saxon. Pe par-
P cursul globalizării acestui model se forma o clasă transnaţională
* aparte 33Ice includea reprezentanţii unor naţiuni şi culturi diferite,
1 dar careleproducea tipul anglo-saxon iniţial, ce stă la baza între
gului slslem.
Aşa se irezintă structură economiei mondiale în teoria critică a

lui K. van der Pijl. Ca şi în cazul celorlalţi pozitivişti, putem găsi
la K. vârf der Pijl tendinţa de a examina legităţile economice prin
interm ediul normelor, modelelor sociologice şi textelor culturale.
Ara pute! trata ideile lui ca pe una dintre versiunile de deconstruc-
ţie a EPItorin calcularea matricei ideologice anglo-saxone, care se
află la baza ei.
Reproducerea socială a capitalului

î Un alt ihodel de deconstrucţie a EPI a fost propus de Steven Gill,
eminent teoretician al RI, care de asemenea ţine de şcoala teoriei
critice. în lucrarea scrisă împreună cu feminista Isabella Bakker
„Putereafcroducţia şi reproducerea socială”338 Gill propune să se
J aplice anBizei globalizării economice principiul „reproducerii so
ciale”, adică materializarea într-o dimensiune practică a unui şir
de modele sociologice, care capătă ulterior expresia de „procese
economile obiective”. în opinia lui Gill şi a coautoarei sale Bakker,
nu îmbinlrea puterii politice şi a producţiei (economiei) generează
realitatealsocială, pe care o trăim ca pe un dat, ci patternurile soci-
£ ale, care c autoreproduc prin intermediul unor reflecţii şi institu-
.. {ionalizăil, precum cu ajutorul discursului dominant, construiesc
formelfe materializate din jurul nostru - procese, relaţii, practici
economiile etc.
într-o lilrare anterioară, „Hegemonia americană şi Comisia Tri
laterală!^» Gill analizează funcţia SUA în lumea globală actuală,
arătând c i începând cu anul 1980 SUA ca Stat naţional (hegemon,
în accepţia realiştilor) s-a transforma într-un centru operaţional
Transnaţional Classes and International Rclations. London. 1998; Idem.Global Riva-
Cold War to Iraq. London, 2006.
S. Power, Production and Social Reprodudion. NY: Macmillan-Palgrave, 2003.
^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ■ r ic a n Hegemony and the Trilateral Commiasion. Cambridge: Cambridge Uni-versity
al întregului sistem al capitalismului neoliberal mondial (adică, a

devenit un hegemon în accepţia neogramscistă). Gill arată că un
rol-cheie în acest proces le-a revenit „intelectualilor organici”, reu
niţi în cadrul organizaţiei transnaţionale de experţi „Comisia Tri
laterală” care, făcând uz de proiectele noii strategii a elitelor, idei
lor şi instituţiilor liberale, au asigurat crearea „blocului istoric” in
jurul SUA. în momentul în care mai mulţi analişti şi economişti
preziceau un nou val al înăspririi concurenţei între ţările capitalis
te, deoarece disoluţia lagărului socialist a lipsit SUA de funcţia de
apărare a Occidentului în faţa unui bloc ideologic ostil, s-a întâm
plat exact contrariul: hegemonia naţională a căpătat forma glo-
balizării sistemului capitalist, asigurându-şi un nou viitor. La fel
ca toţi gramsciştii, Gill tinde să interpreteze procesele economice
prin intermediul discursului epistemologic, evidenţiind în cadrul
acestuia rolul de frunte al „elitelor intelectuale”.
P luralitatea civiliza ţiilo r

îndemnul lui Cox de a apela (în căutarea unor practici şi modele
economice de alternativă în scopul elaborării unor versiuni plurale
ale „ordinii mondiale”) la nişte contexte civilizaţionale diferite de
cel occidental a fost susţinut de către reprezentanţii altor curente
postpozitiviste. Aşa, de exemplu, constructivistul Peter Katzenstein
a editat o monografie programatică, dedicată chestiunii pluralităţii
civilizaţiilor în politica mondială340. O astfel de abordare pluralistă
este importantă pentru EPI prin faptul că permite analiza procese
lor din economia mondială nu doar din perspectiva Occidentului
şi a practicii liberal-capitaliste propuse (impuse) de către acesta,
dar şi din perpectiva societăţilor non-occidentale, care operează
în mod organic cu alte normative, termeni şi instituţii de ordin
cultural şi social, care fie rămân neobservate de către teoreticienii
clasici ai EPI din cauza universalismului acestora, fie sunt trecute
pe seama „reminiscenţilor” şi a scăpărilor modernizării. Kalzen-
stein şi coautorii săi arată cât de radical se deosebesc modelele so
ciale ce ţin de statutul identităţii, Statului, producţii, proprietăţii
etc. de la o societate la alta; prin urmare, luarea în calcul a acestor
deosebiri deschide o perspectivă largă asupra unor viziuni de al
ternativă vizând economia mondială. Aşa, de exemplu, pentru un
japonez contemporan hipertehnologizat lucrul cu microschemele
340, Katzenstein V. {ed) Civilizations in World Politic*; Plural and Pluralist Perspectives NYrRoutledge,
2009.
262
■ poate fi perceput ca o analogie al unei cerem onii sacre de consum

g a l ceaiului (practica etică „do”). Societatea chineză percepe activi
tatea de muncă ca pe un ritual colectiv, în care aparteneţa culturală
la civilizaţia chineză are o funcţie nu mai puţin stim ulatorie decât
grija pentru bunăstarea materială. Acest principiu lipseşte cu desă
vârşire în India, unde în anumite sectoare ale societăţii econom ia
îşi mai păstrează caracterul de castă. Spre deosebire de econom iile
Indiei, Chinei sau Japoniei, econom ia islam ică este organizată cu
totul diferit. Aceasta dispune de o fundam entare teologică rigidă,
interzice camăta, stabileşte obligaţia religioasă de a plăti zeciuiala
către comunitate (umma), multe din elementele respective păs-
trându-se în ţările cu tradiţie islamică. în pofida universalismului
occidendal, sfera economiei mondiale, unificată superficial în pro
cesul globalizării şi occidentalizării, nu este una atât de omogenă
cum li se pare majorităţii specialiştilor în EPI occidentali sau ce
lor care au primit educaţia occidentală. Sub vălul subţire a „lumii
unice” şi a „pieţei planetare” se află continentele-civilizaţii, fiecare
disponând de propriile modele econom ice, care sunt părţi com po
nente ale unor norme etice şi culturale comune.
Ierarhiile eficienţei (rasism u l eco n o m ic)

Aceiaşi temă a pluralităţii civilizaţiilor este dezvoltată de către ex-
[ponentul sociologiei istorice în RI John Hobson, care stabileşte
ca obiectiv propritar depăşirea teoriei eurocentriste a RI şi fonda
rea unui model cu adevărat multipolar de cercetare a proceselor
mondiale341. Hobson arată esenţa rasistă a viziunilor occidentale
asupra economiei mondiale. Teoreticienii occidentali ai RI şi EPI
[consideră capitalismul apărut în Vest drept culme a progresului
istoric şi îl glorifică pentru „eficienţa înalta” (agen cy). Ei vor ca
racteriza în mod automat societăţile non-occidentale ca fiind de
o „eficienţă medie sau scăzută” ( middle or low agency), lipsite de
[organizare, cu practici prădădoare {predatory p ractices) şi un nivel
[ridicat de corupţie. Aceste aspecte reprezintă o axiom a sublim i-
Inală pentru omul occidental, la fel cum anterior funcţionase axio
ma similară despre „superioritatea rasei albe asupra celei galbene,
irosii şi negre”. în accepţia teoreticienilor occidentali, econom iile
[non-occidentale sunt ineficiente nu pentru că ar fi ca atare, ci din
[simplul motiv că acestea sunt non-occidentale. Astfel de forme ale
[341. Hobson J.M. The Eurocenlric Conception o f World Polii ies: Western International Theory, 1760-
|2010. Cambridge: Cambridge University, 2011. J S
263
R E L A Ţ I I L E INTERNAŢ O N A
rasismului nu-i erau străine nici chiar lui M arx, iar concepţia lui
despre „modul de producţie asiatic” şi predilecţia deschisă pen
tru colonizarea britanică (o civilizaţie de eficienţă înaltă) a Indiei
în defavoarea Imperiului Otoman sau a Rusiei (societăţi barbare)
potrivit lui Hobson, demostrează eurocentrismul acestuia (care se
răspândeşte şi asupra tradiţiei marxiste în ansamblu).
Hobson se pronunţă pentru cercetarea minuţioasă şi lipsită de

prejudecăţi a practicilor economice a societăţilor non-occidentale
- atât la nivelul unor instutuţii de proporţii, cât şi în sfera relaţiilor
comunitare şi a grupurilor sociale mici. In lucrările sale el aduce
multiple exemple de acordare a unor împrumuturi bancare neram
bursabile femeilor sărace din Indonezia, care, fiind nefireşti şi alo-
gice pentru sistemul capitalist, sunt în stare totuşi să-şi demonstre
ze eficienţa pentru stabilizarea situaţiei social-economice locale.
La fel ca şi Katzenstein, Hobson aduce exemple de dezvoltare eco
nomică înaltă a unor civilizaţii antice. Aşa, de exemplu, China este
ţara unde a fost inventat praful de puşcă, însă europenii au folosit
această descoperire tehnologică pentru consolidarea propriei pu
teri, China devenind ulterior victima acestei puteri coloniale. Un
exemplu elocvent în acest sens îl constituie şi nivelul de dezvoltare
a flotei chineze în sec. XVI, care depăşea cu mult flota europeană
din acea epocă. însă aceste performanţe tehnologice ale chinezilor
în domeniul flotei n-au condus spre un val de descoperiri geogra
fice şi colonizare a oceanului mondial, deoarece împăraţii chinezi
au observat căderea moravurilor în oraşele portuare şi au hotă
rât să stopeze dezvoltarea construcţiei navale - din teama de a se
produce o degradare morală. Acest exemplu arată că limitarea în
dezvoltarea unor tehnologii poate să aibă temeiuri etice şi culturale
şi nicidecum să arate lipsa de capacitate a societăţilor non-occi-
dentale de a organiza practici de producţie eficiente.
3 .6 . M a s s - m e d ia în R l
3.6.1. Sociologia m ass-m edia

M ijloacele de com unicare so cială în P rem o dernitate
D e z v o lta re a mijloacelor de informare în masă reprezintă un fe
n o m e n al e p o c ii moderne dezvoltate şi târzii. Creşterea influentei
m a s s -m e d ia în societate se dezvolta în paralel cu afirmarea demo-
264
■ g r a t ie i o c c id e n ta le .
B în societatea tradiţională (Premodernitate) sistemul de comuni-
(
B a r e între politică şi societate se construia în baza unei scheme ver-
Hicale. Principele (guvernul, elitele) emitea un decret, iar crainicii
■ (heralzii) îi comunicau conţinutul către oamenii simpli. Decretul
■ era slobozit de sus în jos şi nu presupunea un feedback simetric.
■ D e jos în sus urcau plângerile, pe care puterea, în mod teoretic, le
■ putea ignora cu desăvârşire. Astfel, comunicarea funcţiona într-un
■ singur sens, iar conducătorul pur şi simplu informa populaţia des-
■ pre starea de fapt din prezent, din trecut şi cea care trebuie să fie în
■ viitor. Textul decretului reprezenta un mesaj autoritar, ce stabilea o
I ierarhie strictă: cel care vorbea (autorul decretului) deţinea adevă-
■ rul deplin deoarece dispunea de întreaga putere, iar celorlalţi, care
I nu au vreo atribuţie la putere, nu le rămânea decât să primească
■ fără cârtire mesajul sau să îl comenteze (cu o prudenţă maximă).
fcPe acelaşi principiu s-au întemeiat şi textele sacre: în ele Divinita-
Bgtea le comunica muritorilor de rând propria voinţă, despre ceea ce
■ există, a fost sau va fi, precum şi despre felul în care trebuie să stea
l| lucrurile. în religie rugăciunile erau cele care înlocuiau plângerile
■ şi rugăminţile către conducătorul suprem. Miturile şi cronicile is-
[ torice erau create în baza aceluiaşi principiu: ele descriau situaţii de
I model normativ, înzestrate cu un sens instructiv.
I Pe lângă acest discurs obligatoriu, orientat de sus în jos şi nu
I neapărat pentru examinarea fluxului de plângeri şi rugăminţi ce
V veneau de jos în sus, mai exista încă o axă de comunicare, orga-
I nizată de o manieră strict orizontală - sfera zvonurilor. Zvonurile
f reprezentau transmiterea mesajelor care nu erau încuviinţate de
către autoritatea puterii (=adevărurile). O trăsătură importantă a
zvonurilor consta în faptul că difuzorii şi receptorii ţineau de acele
straturi sociale, care nu aveau o influenţă directă asupra puterii.
0 astfel de formă de organizare socială a discursului dominant

în societate corespunde conceptului avansat de Cari Schmitt, jurist
german şi reprezentant al realismului în RI, de „potestas directa”,
adică „putere directă”. Schmitt evidenţia, de asemenea, şi forma de
„putere indirecta \ potestas indirecta, care se efectua prin interme
diul unor canale diferite de verticala deschisă şi directă, fixată în
mod discursiv printr-un decret. Societatea tradiţonală (Premoder-
nitatea) era caracterizată printr-un astfel de model dominant de
Rezumat
Aspectele principale alte interpretării EPI î „ paradigmele ri ■

din Rî pot fi prezentate sub forma un tabel 5 cp<
ccbiunicare socială.
îhtr-o astfel de situaţie informaţia circulă într-un spaţiu limitat de
căjtre puterea Principelui, religiei etc., adică într-un cadru închis,
într-o astfel de societate mijloace de informare în masă ca atare nu
există. Funcţiile lor sunt îndeplinite de decrete, plângeri şi zvonuri.
pVlijlocele de comunicare socială în Modernitate

H i epoca Modernităţii modelul de comunicare în societate suferă
Bbjiimbări semnificative. Aceste schimbări sunt legate de orienta
l a generală spre democratizare şi, respectiv, spre separaţia puteri
lor. Potestas directa, unică în Premodernitate, fiind concentrată în
ftânile Principelui, se împarte între trei instanţe nominal autono
me - puterea legistativă (Parlamentul), cea executivă (Guvernul) şi
Potestas directa Puterea
Iţea judecătorească (Tribunalele). Divizarea puterii rămâne în con

textul potestas directa, adică e organizată de-a lungul unei verticale
Irigide, care are un statut legal. Cei de sus pot să-şi dispute putere
lla nivel superior, dar imediat ce este luată o hotărâre consensuală
[pentru toate cele trei puteri, ea devine obligatorie pentru mase. Râ-
[mâne doar ca aceasta să fie adusă la cunoştinţa lor. în democraţie
[se consideră că sursa puterii este însuşi poporul (de aici „contrac
tul social”), dar după ce acesta instituie structurile puterii demo
cratice, deciziile ei constituie pentru poporul însuşi nişte decrete
ce nu pot fi supuse contestării.
în contextul unei astfel de structuri a societăţii democratice apar

mijloacele dezinformare în masă ca fenomen social, ce introduc în
strucutura politică a societăţii o dimensiune comunicativă supli
mentară. în sec. X I X - X X importanţa mass-media creşte neabătut,
267
până când aceasta ajunge să fie numită „cea de-a patra putere" pri
urm are, ca despre o instituţie care continuă procesul de divizare a"
puterilor chiar şi după ce democraţia clasică se opreşte la cele trei
puteri de bază ale sale. în opinia lui C. Schmitt, mass-media poate
fi considerată drept o „potestas indirecta”, „putere indirectă” carepe
de o parte nu are drepturi şi competenţe legale de efectuare a unor
funcţii de putere, iar pe de altă parte exercită o influenţă crescândă
asupra societăţii şi asupra evenimentelor ce au loc în aceasta.
M ass-m edia ocupă un loc aparte în geometria generală a spaţiu

lui politic: ea nu se află nici deasupra (triada puterilor rămâne
neschimbată), dar nici dedesubt (în zona maselor, „a majorităţii
tăcute”), ci pe lateral. Astfel se formează un câmp informaţional
special care se suprapune pe geometria verticală a câmpului politic
(unul circular - poporul alege puterea şi i se supune acesteia). Acest
câmp informaţional dublează câmpul politic, se suprapune pe el, îi
schimbă proporţiile, după care începe să îl înlăture treptat De la
un moment dat mass-media nu doar comunică despre un eveni
ment, faptă, hotărâre sau întâmplare, ci le interpretează, le explică
şi chiar le prezic. în plus, aceasta se poziţionează în raport cu pu
terea în rolul de portavoce a societăţii civile, ca voce care instituie
puterea poporului. Pentru mase, care consumă informaţia pusă la
dispoziţie, aceasta se prezintă ca purtătoare a unor coduri, deoare
ce prin intermediul acestora sunt comunicate şi explicate deciziile
puterii, dar în acelaşi timp sunt servite anumite normative de in
terpretare, pe care le absorb şi le însuşesc masele. Mass-media re
prezintă pentru putere vocea poporului (Vox Populi), prin urmare,
glasul acelei instanţe ce legalizează însăşi puterea, de care aceasta
este obligată să ţină cont în calitatea ei de sursă a propriei legiti
mităţi. Mass-media reprezintă pentru mase puterea, în sensul în
care jurnaliştii demonstrează întotdeauna siguranţă şi competen
ţă în tratarea evenimentelor, ceea ce sugerează în mod imperativ
maselor cum anume trebuie înţeles un fenomen sau altul din sfera
social-politică sau internaţională. Informând societatea, mass-me
dia o formează.
Asta crează o realitate mediatică specială, care continuă să capete
forţă. La un moment dat devine eveniment doar acea întâmplare
despre care se relatează pe larg în presă, iar dacă presa trece sub tă *
cere ceva anume, atunci acel eveniment este egalat cu ceva lipsit de
Importanţă sau în general dispare din câmpul de vedere. Se schim-

Ibă raportul între fapt şi reflecţia acestuia. Pe măsură ce mass-m e-
Idia devine tot mai autonomă (independentă în raport cu puterea
[şi, într-o anumită măsură, faţă de cititori), ea începe să manipuleze
[reflecţia astfel încât aceasta devine mai importanţa decât faptul în-
Buşi. Simbolul, imaginea, povestea, adică semnul, fiind prezentate
nn mod convingător şi hipnotic, exercită o influenţă pe care n-o
[poate avea contemplarea evenimentelor reale. Astfel, pe parcursul
[democratizării, „puterea a patra”, potestas indirecta într-o anumită
măsură se angajează în concurenţă cu celelalte trei puteri clasice.
Acest lucru poate fi reflectat într-o schemă.
Comunicarea socială în societatea din epoca

modernă
în lumea modernă mass-m edia devine un factor de putere de
primă importanţă, prin urm are, funcţia lor în contextul relaţiilor
internaţionale este tot mai decisivă. Pe parcursul globalizării ia
naştere fenomenul mass-m edia globale, ceea ce în m od firesc pre
supune cercetarea acestei sfere de către teoreticienii RI. Definirea
Potestas directa Potestas indirecta
mass-media ca „putere a patra” a condus spre apariţia termenului

de „mediacraţie”, care defineşte m ass-m edia sub aspectul potenţia
lului real de influenţă a acesteia.
3.6.2. Mass-media în teoriile pozitiviste ale RI

Realismul: mass-media naţionale
269
decretele. Pe alta se desfăşoară critica autorităţilor din parteaso
cietăţii civile, toate acestea înscriindu-se în cadrul unui cowew
naţional şi democratic. Realiştii consideră că întrucât mass-meda
reprezintă un instrument de influenţă şi o formă de putere, estein
interesul securităţii naţionale ca asupra acesteia să se efectuezeon
control de către cetăţeni, grupuri sau instituţii, care se aflăintr-un
fel sau altul în zona de jurisdicţie a acestui stat. Realiştii extind
această regulă asupra tuturor tipurilor de resurse de forţă şi politi
ce, inclusiv asupra presei. Totuşi, asta nu însemană că presatrebuie
să se afle sub controlul statului şi să-şi coordoneze poziţia cu inte
resele naţionale. Mass-media poate adopta o poziţie critică, însâ
aflându-se în câmpul juridic al unei societăţi concrete,ea trebuie$â
poarte răspundere pentru acele afirmaţii, care fie încalcă legislaţia
naţională, fie prejudiciază în mod direct securitatea statului.
P resa p o ate să exp u n ă o rice pu nct de vedere faţă de politica exter
nă, deşi in flu e n ţa unei sau altei instituţii media, ce se specializează
în relaţiile internaţionale, depinde într-o măsură considerabilă de
apropierea acesteia de instituţiile puterii politice. Realiştii consi
deră că politica extern ă se află în com petenţa elitelor politice cali
ficate şi prin urm are controlul din partea societăţii civile în acest
dom eniu are o valoare destul de relativă, spre deosebire de sfera
politii interne, unde controlul, dim potrivă, are o importanţă de
cisivi,
v ,rtu *lltatea,
I^ o n e n ţii paradigmei liberale în RI au o atitudine cu totul dife
rită de mass-media. Liberalii con ceP dem ocraţia nu doar ca pe
l K L rL internă a statului naţional, dar ca pe un proces mondial.
Oe lelea un astfel de instrum ent extrem de important ai democra-
tizării(transparenţei şi controlului, cum este presa, din punctul lor
de vedere, nu se poate limita la graniţele naţionale. Pentru liberali,
internaţionalizarea m ass-m edia are o im portanţă cardinală. Orice
instituţie media este un instrum ent al democraţiei, însă mass-me-
dia Bfflnocratice, care promovează valorile liberale, pacifismul,
socifctea civilă, drepturile omului etc., sunt prioritare în acest
profei De aceea reţeaua m ass-m edia dem ocratice de dimensiuni
transnaţionale reprezintă pentru liberali un obiectiv, spre care e
nevoie să se tindă. Aici internaţionalizarea presei liberale este vă-
z u t i a sinonim al dem ocraţiei în ansamblu - concomitent ca mij
loc şi ca scop.
Neoliberalii pun un accent special pe acest proces de internaţio
nale a prbsei. In opinia lor, globalizarea reprezintă în mare măsură
un rezultat al extinderii reţelelor globale, în primul rând a celor
Informaţionale. Unificarea şi integrarea politică, econom ică şi so
ciali este precedată de globalizarea m ass-m edia. Instituţiile media
ôiţale sunt putătoare ale valorilor liberale la scară mondială, prin
g i r a r e ele pregătesc terenul pentru apropierea între diverse socie-
tăjl pe temeiuri dem ocratice.
■ epliberalii subliniază in m od special două particularităţi ale

stgueturilor media globale de azi:
§ jnteractivitatea
«virtualitatea.
Steractivitatea - reţeau Internet, mijloacele de com unicare digi
tală etc. - permite provocarea unui activism social al unor oameni
B t r t e la scară globală, fac posibilă inducerea în conştiinţa acesto-
■ sentimentului coparticipării la guvernarea globală, le dă încre
derea că poziţia lor individuală contează.
^ fte ra ctiv it^ te a este cea mai bună lecţie a dem ocraţiei. Tehnolo-
B f e de reţea - blogurile, chaturile, reţelele sociate etc. - crează un
^ v p de com unicare m ultidim ensional, ce form ează o resursă de-
B p cratică globală. Neoliberalii se ghidează de urm ătoarea logică:
^ B ia l mass-m edia crează un câm p inform aţional special, potestas
271
— -- T ■ / ** * i ^ . ; ; f \ i
inderecta, care se afirmă într-un context naţional sporind^

lat ponderea, după care se internaţionalizează, se gtobateazâ*
în paralel devine tot mai interactivi Reţeaua Internet reproşau
expresia elocventă a unei astfel de structuri interactive, undeIr-
care utilizator nu este doar un consumator, dar şi un furnizor <3r
informaţie. Potrivit liberalilor, o astfel de resursă nu poate aparte
niciunei instanţe naţionale sau chiar internaţionale, reprezentase
o putere cumulată a societăţii civile globale.
Cea de-a doua caracteristică a mass-media globale este rktm &
tatea, părăsirea unui teritoriu sau principiu de localizare cooats*
„migrarea” spre nişte lumi construite virtual, în care fnM Bâicnkş
orice alte delimitări fizice nu au nicio importanţi Lumea rjtxttk
se află pretutindeni şi nicăieri, de aceea ea este la fel de apruţ*£* *
accesibilă oricărei persoane conectate la reţeaua globala.
le media în sine crează o dublură virtuala a societăţii,
globale, ele transformă chipul realităţii, întruchipând iu s o t &
blura întregului spaţiu, în care vieţuieşte omuL Potrivit acauDe^
lor, virtualitatea este expresia optimă a cosmopohtisnnsloi«
posibilitatea depăşirii spaţiului şi a timpului precum ş prezesp —
câteva locuri.
Ş c o a la e n g le z ă : s o c ia liz a re a in s titu ţiilo r media

Şcoala engleză In RI acordă o atenţie sporită aspectului A
transformării societăţilor şi al relaţiilor dintre acestea, TeanS>^
nii acestei orientări nu se preocupă în mod special de presa ş.
acesteia în relaţiile internaţionale. Singurul caz în care ^
dia trezeşte interesul reprezentanţilor Şcolii engleze c-r
acesteia în formarea imaginii unui sau altui stat Acea>:i ' *r
joacă un rol extrem de important în chestiunea sociri'is&ri > - *
lor în cadrul societăţii create de către acestea. In axium&e
media naţională ar putea să se abată de ia poziţnk gewss*"
iot fn raport cu un *tat sau altul, ce apare in roiul de aliat, pautoief
MM In procesul de creare a imaginii altui, sîaî caatfhMj
dţa naţional/) *«• ghidează de un spectru mult mai Un; de jpNjjife
ţ) Ofnnih paMernurl elice şi asocieri istorice decât poMpfcflP
t*W nn**hni d# *MMli fta relaţiilor cu alte state. F ii*
MMn^nţădncMa «ttupr* procesului decizional,
stare ta influenţeze imaginea altei ţări sau a conducătorului simbo

lic al Icksteia în aşa fel, încât să să complice substanţial promova
rea uiieţ politici anume. Aici pot fi puse în funcţiune precedentele
istorice,[miturile, anecdotele, clişeele, care nu au nicio atribuţie la
interesele naţionale ale statului, calculate la rece în termenii bene-
ficiilol şi costurilor de pe urma unor alianţe sau conflicte.
Reprezentanţii Şcolii engleze tratează acest factor ca pe unul din
tre cele mai importante elemente ale procesului de socializare a
statelor, deoarece pentru o participare deplina la viaţa internaţioa-
nai^ mivernele trebuie să ţină cont, într-un fel sau altul, de acele
reprezentări pe care le crează presa străină în raport cu ţara lor.
Asta îidetermină să aibă o atitudine mai responsabilă faţă de pro
prii# fcţiuni, ce ar putea servi drept temei pentru presă în vederea
consof dării unor imagini pozitive sau creării unor imagini nega
tive şi pricaturale. Este vorba despre respectarea anumitor coduri
comportamentale chiar şi în situaţiile când conducătorii altor state
se gWează exclusiv de calculul raţional al avantajelor, iar instan
ţele dadrept supranaţionale (în condiţiile anarhiei relaţiilor inter
naţional^, recunoscute de Şcoala engleză) lipsesc cu desăvârşire.
Dacăpa nivelul şefilor de state calculul conduce spre necesitatea
închdi&rii unei alianţe cu un alt stat, instituţiile mass-media sunt
în stare să creeze în societatea o astfel de atmosferă, demonizând
Statil respectiv, încât alianţa va fi problematică chiar şi pentru un
conducător, care ar avea tot temeiul legal să o încheie. O astfel de
situaţie ar fi pentru realişti la limita sabotării intereselor naţionale.
Şi dimpotrivă, dacă este vorba despre obstrucţionarea din partea
presei a unor regimuri insuficient de democratice, pentru liberali
?âşa (feva este perceput drept democraţie în acţiune. Iar pentru te-
oretreienii Şcolii engleze ar fi vorba mai curând de o constatare
neutlă, ce permite a înţelege mai bine mecanismul de socializare a
statelor în procesul de interacţiune între ele, precum şi de clarifi-
^ ■ a faptului care factori anume influenţează procesul respectiv.
Marxismul: instituţiile media de clasă
Atiljdinea marxi&ilor faţă de instituţiile media, ca şi faţă de ce-
^jdiţe chestiuni, se întemeiază pe abordarea de clasă. Prin urma-
^Hţstiluţiile media pot fi burgheze sau proletare. Presa burgheza
^ ^ K t e interesele burgheziei naţionale, iar într-un sens mai larg,
273
î t t n W M l h itc iiu iţio tir tla C a p italistă m e d ia cra ticâ . solidară in t « -
«linji» sd vii' tt p ă s tr a KtfltUS q u o «I so c ia l p o litic şi puterea explou-
to r tlo r M .w x m e d iu ţin e d c s u p ra s tr u c tu ra so cietăţii, prin urmare,
cM c p it ilc t c r n U t ia t ă fii to ta lita te d e c ă tre b ază. M ijloacele de infor
m a ţie fii m a s ă r e p r e z in tă o în tr e p rin d e r e e co n o m ic ă , aduce profit.
m v o s it ă in v e s tiţii. P r in u r m a re , in ţă rile b u rg h eze ele se dezvolta
iu c o n f o r m i t a t e e u lo g ic â a ilo r în tre p rin d e ri cap italiste şi exprima
o p in ia c la s e i d o m in a n te .
O a te n ţie s p o r ită ti e s te a c o r d a tă u n u i fe n o m e n percum este presa
c o m u n is tă . P e n tr u m a r x iş ti ea n u doar c o n stitu ie o platformă pen
tr u p r o p a g a n d ă şi p e n tr u e x p u n e re a id e ilo r şi principiilor unuu
d in t r e p a r tid e le , c i u n te r e n d e d e şte p ta re istorici a clasei mun-
Citoare m o n d ia le şi o a r m ă d c p re g ă tire a revolu ţiei mondiale. Pe
rtnllsm liberalism marxism
mass-medla Internaţional- mass-media mass-medU

iraţionale democratică, globală comunistă capitalistă
Statul
m e d la ^ )
aceea presa comunistă are un caracter internaţional şi se orientea

ză spre unirea într un singur bloc planetar a proletarilor din ţâ r
diferite Piesa comunistă concepe marxismul ca pe un fenomen
istoric, deoarece prin intermediul propagandei marxiste are kv
procesul de trezire a conştiinţei de clasă a proletariatului şi de m o
hiliiare a acestuia la lupta revoluţionară împotriva capitalismului
Astfel, instituţiile media mondiale şi naţionale se împart in douâ
câlgorii antagoniste, fiecare dintre acestea întemeindu-se pe nişte

^fcdigme de clasă ce se exclud reciproc: din punctul de vedere
al lelor mai consecvenţi marxişti, informaţia transmisă de către
prlsa burgheză este în definitiv o dezinformare şi o „minciună”, iar
„alevărul* este posibil doar în cazul presei comuniste.
3.6.3. Mass-media în teoriile postpozitiviste din Rl

Deconstrucţia mass-media
H n cazul teoriilor postpozitiviste din RI, atenţia faţă de mass-me-
dfe creşte considerabil, iar importanţa acesteia devine una mai ri-
diată. Pentru postpozitivişti topica subiect-obiect (fapt obiectiv/
r®rezentare subiectivă) este un construct epistemologic, în care
plfiectul este un rezultat al construirii într-o măsură deloc mai
nlca decât subiectul. De aceea, domeniul discursului, textului, şi
fiii special a textului cu o răspândire largă, ziar, revistă, alte for
me de informare în masă, se află cel mai aproape de mecanismul
Slnstituirii realităţii cu prezenţa concomitentă a unei instrucţiuni
atpşate realităţii respective, care explică cum trebuie interpretată
Heasta (grille de lecture). Mass-media fiind unul dintre câmpurile
Ijmoritare şi deosebit de influente ale discursului, reprezintă dome
niul prioritar de construire a realităţii. De aceea postpozitiviştii în
Btl o supun unei analize riguroase. ^-Discursul despre relaţiile inter-
Hkţionale din presa generală şi specială arată la fel precum arată şi
Relaţiile respective.
Hnsuşi fenomenul mass-media este analizat în postpozitivism de
Io manieră cu totul diferită. A ici se pune la îndoială neutralitatea
Birnaliştilor. întrucât anume ei sunt responsabili de procesul de re-
Bţezentare şi de interpretare, atunci ei apar ca nişte actori dinamici
Rare codifică viaţa socială, ca participanţi la o demiurgie socială,
■ i crează simboluri şi secvenţe semantice, pe care cetăţenii „in
formaţi” ( adică „formaţi”) prin intermediul acestora, le utilizează
llterior pentru decodificarea lumii înconjurătoare. Reprezentanţii
liverselor curente ale postpozitivismului tratează în mod diferit
felul cum şi în interesul cui acţionează angajaţii mass-media şi
[um anume se resfrânge această activitate asupra relaţiilor inter
naţionale.
Teoria critică: mass-media ca un câmp al hegem oniei
275
l'J|»mMWţll c r itic e v ăd m ass-m e d ia ca pe o hologramă a
ţtţitt u rm a re , ca p e o zonă favorită de realizarea
Ififlfil d v î h \
ItUit tttohhi i'HmJMiiî b e g e m o n ist este prom ovat prin interme
diul p m t l , t m <r*t* d e o rie n ta re global-hegem onistă, deoarece
llllf un fel ia n altul stătu,s q u o-u l. Angajaţii structurilor
m ed ia nu p ur 91 sim plu în d e p lin e sc o co m a n d ă politică (a guver
nului n a ţio n a l) sau a p ă ră interesele proprietarului unui sau altui
m ed ia h o ld in g , ei su n t cei c a r e c o n stru ie sc lum ea în conformitate
< u m u m e le şi in teresele o rd in ii h egem oniste. Suprastructura,„so-
1 ietalea civ ilă" c a p ă tă c e a m ai p re g n a n tă expresie în mass-media,
prin u rin a re , a n u m e aici a re lo c selecţia „intelectualilor organici”.
M a jo rita te a „in te le c tu a lilo r o rg a n ic i” sunt prezenţi într-un fel sau
altul in m a s s -m e d ia , c a re fie c ă Ie p un e la dispoziţie tribuna, fie se
c o n d u c e d e strate g iile lo r co n c e p tu a le , preluate din literatura ştiin
ţifică, din sfera e d u ca ţie i e tc.
„In telectu alii o rg a n ic i”, c a r e tre c de p a rte a hegem oniei, nu doar o

în d re p tă ţe sc, ei o re tra n sle a z ă şi o instituie. H egem onia reprezintă
atât s tru c tu r a d iscu rsu lu i, c â t şi stru ctu ra re a perceperii acestuia.
A stfel, d a to rită m a s s -m e d ia , h e g e m o n ia p ătru n d e în ţesutul socie
tăţii, p re d e te rm in â n d o m u ltitu d in e d e d iscu rsuri ale celor căro
ra ea li se in o cu le a z ă în c a d ru l acestu i p ro ce s. M ass-m edia crează
re alitatea şi in stru ie şte p ub licul c u m treb uie interpretată această
realitate.
C ealaltă ta b ă ră , a a d e p ţilo r c o n tra h e g e m o n ie i are la dispoziţie

acelaşi in s tru m e n t al m a s s -m e d ia . în s ă ei îl folosesc pentru decon-
s tru c ţia h eg em o n ie i şi p ro m o v a re a unui d iscu rs contrahegemonic
de altern ativ ă. P o triv it re p re z e n ta n ţilo r teoriei critice, asta este po
sibil în v irtu re a faptului c ă p ra c tic ile co g n itiv e ale hegemoniei au
n evoie de un sp aţiu c ritic p e n tru a -şi îm b og ăţi conţinutul, deoa
rece în caz c o n tr a r a ce ştia a r fi n evo iţi să recicleze m ereu aceleaşi
clişee, A n u m e în asta c o n s tă m iz a p e d om en iu lu i „societăţii civile”
pe care o fac g ra m sciştii în p ro c e s u l d e p reg ătire a revoluţiei. So
cietatea b u rgh eză are n evo ie d e o p o z iţie şi de atragerea resurse
lor g ru p u rilo r m arg in ale p e n tru a -şi îm b o g ă ţi tezaurul discursiv.
Adepţii co n tra so cie tă ţii ar p u tea să p rofite d e a ceastă situaţie pen
tru a cre&:u j\ jjto tic ”
S 1 fenomen internaţional m ass-m edia

Şdepţi* I I trahegemonîeL în oro-
cesufcde formare a „blocului istoric” trebuie să mizeze pe internaţi-

onalşarea strategiilor media. Prom ovarea tehnologiilor interactive
de cltre liberali (internet, reţele sociale, blogosfere etc.) deschide
în acest sens cele mai largi posibilităţi. Aşa cum forţele com unis
te şi Ide stânga din Occident au reuşit între anii 6 0 -7 0 să m odi
fice substanţial atitudinea societăţii faţă de m arxism şi să obţină
u ip cend ent „moral” al acestuia în mediile intelectuale, în pofida
dcKnaţiei unor guverne burgheze, fapt ce a dem onstrat poten
ţialul operativ al teoriei gram sciste, exact la fel, în condiţiile noi
deKobalizare a structurilor media şi mai ales de omniprezenţă a
rep elo r interactive şi a spaţiului virtual în ansamblu, acestea pot
sefvi drept zonă prioritară pentru desfăşurarea strategiilor contra-
hege moniste.
Postmodernismul: mass-media ca text al dominaţiei

Plstmoderniştii din RI propun o identificare m etaforică între
relJţiilor internaţionale ( internaţional) şi cele intertextuale (m -
terkxtual)*2, adică raportul dintre diverse texte. De aceea analiza
fenomenului m ass-m edia capătă aici o im portanţă majoră. Textul
linei ştiri simple, prin predictibilitatea sa banală, scoate în evidenţă
B ifro d clar mecanismele dom inaţiei. Pentru postm odernişti eli
minarea realităţii sociale prin interm ediu! realităţii informaţionale
(■ tualităţii), substituirea şi crearea unei dubluri, a unui sim ula
cru, pe care le observăm în societatea contem porană, constituie
eBresia textualităţii existenţei însăşi. Realitatea, societăţile, relaţii-
ijintemaţionale nu există, există d oar texte. Prin u rm are, m edia-
icSiţia nu doar com pletează şi serveşte puterea, ci în ultim a instanţă
tJt ea o generează (această situaţie poate fi com p arată cu m eca-
nlmul de producere a hegem oniei, prezent la exponenţii teoriei
cn ice). Astfel, „puterea a patra” se dovedeşte a fi nu un suplim ent
lacelelalte trei, ci devine puterea cea m ai im p orantă şi constitutivă,
îifctituirea verticalei dom inaţiei are loc anum e la nivelul textului,
lai jurnaliştii, care ocupă o poziţie interm ediară între putere (elită)
şi p ase, devin treptat un hibrid, care îm bină în sine am bele poluri
B l dominaţiei: jurnalistul critică puterea (în num ele m asei, deşi nu
B a rţin e acesteia) şi tot el p red ică în m o d au to ritar în faţa m ase
lor, învăţându-le cu m anum e trebuie să înţeleagă un fapt sau altul
pseori unul sim bolic), deşi nim eni nu l-a m an d atat cu o putere
| Der Derian J., Shapiro M.J. International // Intertextual Relations: Postmodern Readings o f World
itics. Lexington: Lexington Books,1989.
. | * , . „ v Y testas indirecta, untipso
cial aparte, m care domina resentimentul ( M Shel l
ca o energie a voinţei de putere sugrumată şi complexată', striS
de slăbiciune şi jenă. Jurnalistul tinde să înlocuiască deopotrivăsi
elita, şi masa, interiorizând diferenţialul social. însă postmoder-
niştii văd în acest hibrid social însuşi mecanismul de dominaţieîn
forma lui pură, nu o modalitate de depăşire a acestuia.
Potrivit expresiei lui Marshall McLuhan 343 , media is a message.
Sensul unei ştiri constă în însăşi ştirea respectivă. O astfel de auto-
referinţă, fiind supusă deconstrucţiei, dezvăluie adevăratul scopal
mediacraţiei globale: de a fixa în discurs inegalitatea ca simplă sta
re de fapt, însă fără a stabili identitatea celor care se află la ambele
capete ale verticalei.
F e m in ism u l: asp ectu l de gen în mass-media
Feministele propun o analiză de gen a mass-media. O atenţie spe
cială se acordă aici imaginii „Celuilalt”, care constituie un algoritm
recursiv pentru descrierea în jurnalistică a situaţiilor din sfera re
laţiile internaţionale şi a aprecierilor morale, date unor sau altor
părţi aflate în conflict. Feministele arată că în majoritatea instituţi
ilor media predomină modelele exclusiviste, care construiesc ima
ginea „Celuilalt” după modelul opoziţiei antagoniste: dacă „grupu
lui-noi” i se atribuie trăsături aparent pozitive, atunci „grupul-ei
este prezentat în culori diametral opuse, acesta constituind un
construct peiorativ. Feministele văd în această formulă o strategie
duală, „maniheistă” a discursului masculin.
în domeniul relaţiilor internaţionale distrubuirea rolurilor potri
vit formulei prieten/duşman, într-o optică masculină clasică, nu
lasă loc pentru descrieri mai nuanţate, iar simplitatea limbajului
curent face duritatea unor astfel de opoziţii şi mai evidentă, im
pactul major al mass-media, care pătrunde până în străfundurile
societăţii, creând premise pentru codificarea socială a maselor în
spiritul intoleranţei, agresiunii şi xenofobiei.
Etica feministă propune ca astfel de opoziţii să fie nuanţate al o-
ritmul de descriere a „Celuilalt” urmând să fie diminuat - * ® j
i . , ««numai m mod
substanţial, iar normele „corectitudinii politice” ar trebui wfi
gite ţinându-se eoni de modelele de bază ale ambelor se x T 6 ^
343. Mcl.uhan M. Media politică: prelungirea externă a omului Moscova r
V*uocovo pole.2 0 0 7
La Avei practic feministele propun dezvoltarea unor publicaţii

periodice internaţionale, destinate cu precădere femeilor. Dezvol
tarea publicaţiilor periodice pentru femei, orientate spre probleme
de gel şi editate în diverse ţări cu un brand unic reprezintă un in
diciu ti creşterii influenţei feminismului la nivel global, ceea ce ne
permite să vorbim despre o globalizare mediatică a feminismului.
Sociologia istorică: eurocentrismul mass-media globale

Sociologia istorică îşi concentrează atenţia asupra codului euro-
centrfet, de care se conduc mediile globale. Orice ştire de presă,
orice trticol de analiză şi chiar orice material publicitar este con-
struitpn presa contemporană, indiferent de ţară, în conformitate
cu Bincipiul straturilor ierarhice
irfcernizare=civilizaţie=progres=Occident=dezvolare tehnică şi
sodală =eficienţă=Lumea întâia;
rămânerea în urmă=barbarie=corupţie=ineficienţă=dezvoltare
lentâ^Lumea a doua;
săîblticie=arhaism=înapoiere totală=nevoia de ajutor umani-

tar|Lumea a treia.
Masi-media occidentală descrie structura civilizaţională anume
de pe Sceastă poziţie. Astfel, în societate se reproduce continuu ra-
sismul subliminal, care are un spectru larg de nuanţe atât liberale,
cât ■ realiste.
^Hass-media în versiunea liberală acţionează potrivit următorului

cişeu: societăţile non-occidentale au nevoie de o susţinere pater-
ifelştă şi de tutelă (iar uneori —şi de intervenţie umanitară) din
pKrfea Occidentului, deoarece societăţile „perfecte” trebuie să le
aEte pe cele „imperfecte”, anume în asta constând misiunea lor ci-
, vpzatoare. însă au oare nevoie de tutelă societăţile respective, care
K||nt trecute în categoria de „subdezvoltate”? O astfel de întrebare
nl este formulată practic niciodată în mass-media.
^wersiunea realistă a rasismului mediacratic constă în clişeul „ris-

M l unei invazii a barbarilor”. în sec. X IX acest clişeu se exprima
plin formula „ameninţării galbene”. în sec. XXI în SUA, în special
dlipă evenimentele din 11 septembrie 2001, a căpătat o răspândire
Hrgă teza despre „pericolul islamic”, despre „fundamentalismul is-
K m ic” sau, într-o formă mai eufemistică, despre „terorismul inetr-
279
naţional”. în plus, esenţa ameninţării este explicată prin liDsau t
nivel potrivit (occidental) de dezvoltare a democraţiei, a institut?' •'
lor societăţii civile şi a culturii drepturilor omului.
Reprezentanţii sociologiei istorice în RI demonstrează că, practic \

toate mediile occidentale fără excepţie, operează anume cu o astfel
de paradigmă inconştientă (sau conştientă), care le serveşte drept
model de bază în descrierea evenimentelor din viaţa internaţiona
lă. Astfel, mass-media constituie o instituţie activă, care afirmăm
societatea occidentală topica rasismului subliminal.
în cazurile când în mass-media apare clişeul pocăinţei pentru
„trecutul colonial” al Occidentului sau pentru imperialism este
vorba doar despre o dispută internă a universaliştilor eurocetrişti
liberali cu teoreticienii realismului, pentru care colonialismul a
reprezentat un stadiu necesar şi justificat în dezvoltarea politică
a omenirii şi de aceea nu necesită scuze: datorită colonizării so
cietăţile non-occidentale au căpătat posibilitatea să se dezvolte în
ritmuri accelerate, copiind valorile, instituţiile, tehnologiile şi pa
racticile occidentale. Presa marginală comunistă şi antiglobalistă
(de extremă stânga) de asemenea nu constituie o excepţie, deoare
ce analiza ei porneşte de la convingerea despre caracterul universal
al capitalismului şi superioritatea istorică a Modernităţii burgheze
asupra oricăror forme ale Premodernităţii.
Trecând la instituţiile media non-occidentale, teoreticienii so
ciologiei istorice stabilesc şi în acest caz predominarea aceloraşi
stereotipuri. în astfel de societăţi segmentul cosmopolist al medi-
acraţiei, mass-media globală şi reţelele planetare interactive sunt
atrase în mod firesc în sfera paradigmatică a discursului globalist
(transnaţional/neoliberal); iată de ce aceste structuri media induc
un mesaj axat pe paternalismul liberal, „umanitarism” şi „progre
sism” Şi dacă presa liberală occidentală îşi articulează analiza pe
formula „trebuie să le acordăm ajutor în dezvoltare”, presa non-oc-
cidentală susţine că „noi avem nevoie de ajutor pentru dezvoltare”.
Astfel, universalismul culturii occidentale este recunsocut de către
ambele părţi, fapt ce înlesneşte procesul globalizării, contribuie la
dizolvarea sistemelor de valori şi culturi tradiţionale şi favorizează
în mod direct fortificarea rasismului subliminal: a fi progresisst în
seamnă a împărtăşi valorile occidentale, inclusiv deprinderi mo
dele, aspectul exterior, maniera de a vorbi şi ţinuta (răspândirea
aogloMiei) etc. în acest sens „albii”, care în epoca colonialismului

| seconsiţerau a fi oameni de categoria întâia şi care provocau valuri
; de mimltism cvasigeneralizat printre popoarele „de culoare”, as
tăzi sunfcalificaţi mai curând drept „oameni civilizaţi”, pe care, de
| asemenea, tind să îi imite pături sociale largi din societăţile Asiei,
| Africi^ (Iceaniei sau Americii Latină.
însă chiar şi atunci când anumite instituţii media din societăţile

fe non-occţdentale, care instistă asupra conservării identităţii naţio-
| nale şi cţitică eurocentrismul şi globalizarea, acestea totuşi îşi ex
i l primă petiţiile în termenii naţiunii şi naţionalismului, suveranită-
| ţii şi statliităţii, care sunt împrumutate în totalitate din arsenalul
jfe. teoreti^ occidental. Astfel, segmentul antioccidental şi anti-im pe-
K rialist din presa naţională recunoaşte de asemenea, fie şi indirect,
■ gprhizarea civilizaţiilor şi culturilor, acceptă universaliasmul lim-
| bajului occidefatal, chiar dacă se opune Occidentului.
Situaţia tnedjacraţiei la scară planetară este legată de un anume

fcmoment istoric. Mass-media reprezintă expresia M odernităţii bur-
E rjh eze şi chintesenţa discursului hegemonist (în accepţia grams-
£ cistâ). La temelia globalizării şi modernizării se află acelaşi cod
fe burghez al Modernităţii, prin urmare rolul presei în societate şi
I : structura discursului ei de bază repetă în mod inevitabil patternul
| istoric iniţial. însăşi structura mass-media, acel mesaj autoreferen-
1| |ia! despre care vorbea McLuhan, deja constituie un instrum ent de
fco d ifica re hegemonistă, de modelare a societăţii capitaliste, recu-
Boscută ca fiind un fenomen universal. Imediat ce are loc identifi-
y carea Occidentului cu modelul universal de dezvoltare social-isto-
I nCa şi politico-economică, percum egalarea sistemului occidental
K fe valori (democraţia, drepturile omului, individualismul, piaţa
cu sistemul universal de valori, avem de a face în m od sigur
■ PţlljB rasism subliminal, întruchipat prin segm entarea hărţii po-
f iîtice a planetei potrivit criteriului unei asem ănări mai m ari sau
|r/ntâ mici cu societăţile occidentale sau cu im itaţiile acestora din
plrţlale lumii. Iar instituţiile media (tradiţionale, globale sau
^ ^ H n | e ) devin în egală măsură instrum entul cel mai im portant
Kgjjjfl nu principal) al unui astfel de r a s is m .^
Normativismul: structurile e tice şi m ass-m edia

H ptficienii normativismului în RI nu se ocupă în m od speci
________R E L A Ţ I I L E I NTERNATI ONALE
al de chestiunile legate de mass-media, însă împărţirea structuri

lor etice în cea cosmopolită şi comunitară (K. Brown) poate servi
drept instrument util pentru analiza a două tipuri de presă globală,
care exprimă, respectiv, o poziţie sau alta. Pornind de la norme
diferite, mesajul discursului mediatic se va dezvolta cu siguranţă “'i
pe traiectorii diferite.
Instituţiile media, care se prezintă deschis şi exp licit drept cosmo
polite, coincid cu reţelele liberale globale şi tran snaţion ale, îndepli
nind una dintre cele mai importante funcţii în p rocesu l general al
globalizării. Globalizarea mediatică, crearea u n o r reţele informaţi
onale transnaţionale precum BBC, CNN, M T V etc. se află în frun
tea celorlalte procese, deseori mergând în ta in te a altor forme ale
globalizării - economică, socială, politică etc. M a ss-m e d ia cosm o
polită creează „lume unică” virtuală, One World, ca re , devenind
iniţial o realitate mediatică, pătrunde treptat şi în alte straturi so
ciale.
Situaţia din presa comunitară se prezintă d e o m a n ie ră şi mai
complexă. Normativiştii nu fac nicio diferenţă între structurile
etice comunitare de nivelul unei naţiuni (adică în co n te x tu l unui
construct politico-social occidental sau care im ită O cciden tu l) şi
diverse grupuri care exprimă forme sociale non-occidentale şi in
stituţii ale Premodernităţii (de exemplu, etnie, religie, clan, dinas
tie, tribalism etc.). Aşa cum arată exponenţii sociologiei istorice
în RI, mass-media naţională reprezintă o varietate a discursului
eurocetrist. Aceasta, chiar dacă pun accentul pe interesele naţio
nale, atunci când încearcă să le definească, să le estimeze sau să le
fundamenteze, totuşi recurge la metodologia generală a ştiinţei
raţionaliste occidentale, care apare în câmpul mediatic sub for
ma unor formule simpliste. Astfel, un segment (destul de larg) al
structurilor media comunitare se pomenşte de asemenea în şirul
promotorilor discursului universalist, cu singura deosebire că este
închistat în contextul segmentului naţional al civilizaţiei unice (şi
universale).
Un alt tip de instituţii media comunitare reprezintă un caz special.

Este vorba de situaţia când aceste instituţii, create de Modernitatea
burgheză, sunt folosite în interesul unor grupuri sociale care ţin de
Premodernitate. Din această categorie fac parte structurile media
civilizaţionale, religioase, etnice etc. Unele dintre acestea, cum ar
ii teleconflpania arabă al-Jazera, situată în Quatar, sau Al-Arabia,

pretind să reprezinte universalismul mediatic islamic, ce depăşeşte
cu mult limitele unui stat naţional. O astfel de utilizare a mijloace
lor şi tehnicilor Modernităţii în interesele unor grupuri sociale ale
Premodernităţii reprezintă un fenomen sociologic important, ce
capătă o semnificaţie decisivă în Teoria lumii multipolare. însăşi
posibilitatea de a îndrepta acest instrument al globalizării împo
triva celortare l-au creat în scopul promovării propriilor sisteme
valorice şilnterese, constituie unul dintre paradoxurile Postmo-
dernităţii, Ieşi idea marxistă a unei prese comuniste, proletare şi
internaţionale ar putea servi drept prototip al unei astfel de abor
dări. Aici smgura deosebire constă în faptul că în cazul marxiştilor
drept subiect apare proletariatul mondial, văzut ca un construct al
Modernităţii, deşi unul revoluţionar şi aflat în opoziţie faţă de cla
sa dominaită a burgheziei globale, iar în cazul instituţiilor media
despre care este vorba aici subiectul ţine de categoriile sociale ale
Premoderrmtăţii (civilizaţie, religie, etnie).
Constructivism ul: m ass-m edia şi construirea realităţii
Construcfiviştii în RI nu aduc nimic nou în studierea fenomenu
lui medioclaţiei şi la fel ca celelate orientări din postpozitivism ac
centuează necesitatea deconstrucţiei discuruslui mediatic, în spe
cial în domeniul relaţiilor inetrnaţionale. Mass-media formează
I societatea, |ar constructivişii acordă aspectului social al relaţiilor
internaţionale, proceselor de interacţiune o atenţie semnificativă.
Pentru sociologi analiza contentului din presă este una dintre cele
mai importante modalităţi de obţinere a informaţiei despre strcuc-
turile sociefeţii şi procesele ce se desfăşoară aici. Sociologii-post-
moderniştilde exemplu, Pierre Bourdieu) cred că un astfel de fe
nomen ca iopinia publică” nu există, iar cei care pretind asupra
f exprimării Iau studierii acesteia (adică mass-media şi sociologii
înşişi) suntin realitate cei care o şi formează. De aceea studierea
î- discursuluijnediatic este o formă de studiere a felului în care sunt
create şi consolidate structurile sociale, precum şi modelarea sau
l chiar provocarea celor mai importante trenduri sociale, iar nu re
flectarea JMhra ce ar exista în mod autonom în societate.
/ O astfel de [abordare constructivistă, fiind aplicată în sfera rela-
pflijbr internaţionale şi în particular în analiza textelor mediatice
HHra&j^.ibaateriale analitice, ştiri, dezbateri, sondaje de opinie,
283
concluzii ale experţilor etc.), dedicate proceselor ce decurg la nivel
planetar, permit formularea unor concluzii privind felul cum ar
dori anumite instanţe sociale (în primul rând, cele de putere, iar
într-un sens mai larg - şi elita economică, socială şi culturală) să
arate omenirea în diversitatea ei sau, dimpotrivă, în formula ei uni
ficată. Aici apare din nou în prim plan procesul de deconstrucţie a
figurii „Celuilat”, definirea conceptuală a diferenţelor şi opoziţiilor
în conformitate cu anumite reguli.
Constructiviştii consideră că mass-media ne comunică altceva

decât despre procesele şi evenimentele ce se desfăşoară în sfera
relaţiilor internaţionale. Aceasta proiectează aşteptările şi fobiile
diverselor straturi şi grupuri sociale, de cele mai multe ori, ale eli
tei. Aici operarea cu imaginile ia în calcul patternurile istorice şi
culturale ale psihologiei de masă, precum şi „miturile naţionale
înrădăcinate în mentalul colectiv. Cu alte cuvinte, fluxul de infor
maţii este un narativ neîntrerupt, care este alcătuit din nenumărate
fragmente, reunite prin scheme de interpretare comune. In acest
caz, cuantumul de informaţie (ştire, articol, replica, comentariu)
poate fi privit ca o „mitemă socială” (C. Levi-Strauss), care să ţină
de diverse naraţiuni, uneori având semnificaţii diferite în contexte
diferite.
Constructiviştii trag dintr-o astfel de analiză o concluzie practi
că: în definitiv, relaţiile internaţionale arată aşa cum sunt descrise
în text. Iar dacă mass-media reprezintă cel mai intens, cel mai di
namic şi cel mai penetrant text, atunci prin schimbarea „ordinii
cuvintelor” (Word Order) poate fi schimbată „ordinea mondială
(World Order).
Partea 4
Rusia în Relaţiile Internaţionale

4.1 . P ersp ectiva isto rică
Lipsa unei im agini fin ale
RI ca disciplină s - a constituit în Europa occidentală si în primul

rând, în ţările anglo-saxone, în sec. XX. Epoca celei mai intense
deviniri a acestei discipline a coincis cu perioada când în Rusia
s-a consolidat ideologia comunistă, marxist-leninistă, ce respingea
R E L A Ţ I I L E , I N T E R N A Ţ I O N A L I -
aborffrilefnemarxiste în ştiinţă ca fiind „burgheze”, prin urmare,

„neştiiiiirtce". RI a avut parte de acelaşi tratament, de aceea famili-
amareAfplină cu această disciplină a început numai după dispa
riţia URSS. Amintim că în perioda sovietică RI erau studiate doar
în instituţii de tip inchis, destinate celor care erau împuterniciţi
# poarte lupta ideologică cu Occidentul. De aici apăre un anumit
vaccuurj în chestiunea studierii Rusiei în contextul relaţiilor inter
naţionale atât din sec. XX, cât şi din perioade istorice îndepărtate.
Cu atâtlnai mult cu cât RI a cunoscut o dezvoltare dinamică în
Europa 6oar după Primul Război Mondial, când în Rusia puterea a
fost acaparată de bolşevici.
Un tat|ou desfăşurat al participării Rusiei în relaţii internaţionale

poate fipbţinut prin intermediul materialelor istorice, însă RI se
bazeazafpe abordări paradigmatice; aplicarea consecventă a aces
tora faţă de istoria Rusiei a fost blocată din raţiuni ideologice. Pen
tru aBiple acest gol, este nevoie să începem cu prezentarea unui
mod«eţxtrem de schematic, ce ar putea fi dezvoltat ulterior.
Etapele istoriei ruse

In istoriografia rusă s-a statornicit evidenţierea a 6 epoci istorice
prinJpale.
1. Perioada Kieveană (sec. IX —X III); i
2. Eppca cuceririlor mongole şi a dominaţiei „Hoardei de Aur”

($e|xiII-XV);
ţ 3. pisia Moscovită (sec. X V -X V II); 9
; 4. fusia Sank-Peterburgheză (sec. X V II-X X );
5. « S S (1917-1991);
m «deraţia Rusă (1991 - prezent)™
Pe larcursul fiecărei epoci a existat o formă specifică a statalităţii

rusăşRusia aflându-se în diferite contexte internaţionale344.
Perioada Kieveană
^ H fca Kieveană a fost una de construcţie statală, de creare a siste-
m plii politic de drept şi administrativ al Statului rus.
^Bşceastă perioadă se constituie instituţia monarhiei ruse (auto-

A. Geopolitica Rusiei. Moscova: Akademiceskii proiect, 2012.
r ita le a m a r e lu i c n e a z ) , a r e lo c a d o p ta r e a O r to d o x ie i în calitate de
r e lig ie d e s ta t, s u n t in s t itu ite p r im e le a c te ju r id ic e , (d e exemplu,
„ K u s k a ia p r a v d a ”) , s u n t s t a b ilite h o ta r e le şi r e la ţiile cu statele veci
n e . Rusia d e v in e s u b ie c t al r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le , in tră în contact
in te n s c u s ta te le v e c in e , s t a b ile ş t e p r im e le p rio rită ţi.
Acestei etape ale Statalităţii ruse i se potriveşte modelul originii
statului In optica lui Hobbes. „Cronica vremurilor trecute” relatea
ză:
„La anul 6370 (862): [Ei] i-au împins pe varegi înapoi dincolo
de mare, au refuzat să le mai plătească tribut şi au hotărât să auto
guverneze . D ar legea nu m ai exista pentru ei şi triburile se ridicau
unul împotriva celuilalt (sublinierea ne aparţine - A.D.) Au apărut
răzmeriţe între ei şi au început să se războiască între ei. Ei şi-au
spus: „Hai să căutăm un prinţ care să poată ne conducă şi să ne ju
dece conform obiceiurilor noastre”. D e aceea ei au mers peste mări
până la varegi, la ruşi. Acei varegi anume se numeau rus, aşa cum
alţii se numeau suedezi, iar alţii se numeau normanzi şi angli, iar
alţii goţi... Ciudii, slavii, krivicii şi vesianii le-au spus ruşilor: „Ţara
noastră este vastă şi bogată, d ar nu este ordine în ea (sublinierea ne
aparţine - A.D.). Vino şi domneşte ca un cneaz, cond u -ne!. Şi s-au
ales dintre ei trei fraţi cu rudele lor şi au luat cu ei toţi rusii şi au
venit. Şi s-a instalat fratele cel mare, Rurik, în Novgorog, iar ceilalţi
în Sineus — pe lacul Alb, iar cel de-al treilea, Truvor - în Izborsk 345
în cazul dat nu e atât de im portant dacă este vorba despre un mit

istoric sau despre nişte evenimente reale. în orice caz, avem de a
face cu o schemă explicativă de creare a „Leviatanului rus”. Rămasă
de capul ei, populaţia autohtonă cade în „starea naturală” (după
formula lui T. Hobbes), începe „războiul tuturora împotriva tutu
rora”, iar ca rezultat are loc încheierea unui „contract social”, prin
care se stabileşte forma puterii politice (chem area lui Rurik). Din
acest moment drept „Principe” apare elita conducătoare în persoa
na dinastiei Rurik şi a drujina cneazului (oastea m ică).
Politica externă este transmisă autorităţii politice, care stabileşte

interesele de stat (priorităţile cuceririlor, a alianţelor, a acordurilor
comerciale etc.).
Insă o astfel de abordare realistă conţine o limitare substanţială.
345. Povestea vremurile de demult // Biblioteca literaturii Rusiei antice. Voi. 1. Sank Peterburg, 1997.
R E I A Ţ I I IE I N T E R N A T I O N A L E
Stataiitatea Rusiei Kievene ţine de epoca Premodernităţii, de soci

etatea tradiţională, adică de „sistemele internaţionale clasice” (po
trivit definiţiei lui B. Buzan şi R. Little346). Până la un punct, acest
model rătnâne neschimbat pe parcursul primelor patru perioade
din istoria tjusă. Asta presupune faptul că în procesul de definire a
politicii extlp’ne (estimarea intereselor naţionale), pe lângă factorii
de ordin raţional, aici un rol activ îl joacă motivele de ordin religi
os, dinastic şi civilizaţional. în perioada Rusiei Kievene şi a Rusiei
Moscoviţi* icest model nu reprezintă o trăsătură inedită a Rusiei,
deoarece şi lelelalte state europene şi asiatice se aflau aproximativ
la acelaşi stadiu de dezvoltare istorică. Totuşi, asta imprimă anumi
te limitări îaabordarea realistă(singura adecvată în aceste condiţii)
a analizei comportamentului Rusiei în relaţiile internaţionale: ra
ţionalitatea înjfcompotamentul „Principelui rus” (în sensul larg al
instanţei de putere, care adoptă decizii în politica externă) nu tre
buie absolutizată, deoarece în procesul de luare a deciziilor, alături
de factori de ordin material, se iau în consideraţie şi cei nemateri-
- spirituali, religioşi
Perioada Hoardei de Aur

Cea de-afdoua etapă a istoriei ruse decurge în contextul „Hoar
dei de Auif, deoarece după cuceririle mongole, Rusia îşi pierde in
dependenţa şi devine un segment al unei alte formaţiuni statale.
Hoarda Be Aur este de asemenea un Stat al Premodernităţii, însă
spre deosebire de Rusia Kieveană are statut de Imperiu, unde Ma
rele Har|(împăratul) domneşte asupra „marilor principi” (inclusiv
^ ^ ^ ^ H a r ultimii, la rândul lor, domnesc asupra feudalilor locali.
Cuceririle mongole un astfel de statut în raport cu Rusia
Kieveanl îl avea Bizanţul, însă recunoaşterea legalităţii basileusu-
iui (înaţp|ratului) binzantin nu presupunea o dependenţă politică
direcţi faţă de acesta (relaţia de subordine era prezentă doar în
sfera rpgioasă, întrucât mitropoliţii kieveni erau numiţi din Con-
stantirşpol de către Patriarhul Ecumenic). în Hoarda de Aur au
toritatea imperială a hanilor a devenit un factor politic direct, fiind
însojjfelde pierderea suveranităţii reale.
Sisterhul politic al Hoardei de Aur se întemeia pe principiul tole
ranţei religioase al lui GinghisjHan, de aceea chiar după converti-
f$ ^% C pn B, Little R. International Systems ăi World History: Remaking the Study of International
^ ^ ^ B ţ x f o r d : Oxford University Press, 2000.
> 287
rea hanilor Hoardei la islam, Biserica Ortodoxă nu a suportJ
un fel de presiuni, ramanând o provincie religioasă a Bteanul
care continua să-şi trimită mitropoliţii în Rusia. Cartierul gene
ral din Sarai doar confirma numirea mitropolitului, legitimirind l
sub aspect politic.
în perioada mongolă politica externă era determinată în marede

către conducerea „Hoardei de Aur’ („Principele Hoardei”), care
decidea chestiunile ce ţineau de interesele de stat, război şi pace.
Dar în unele cazuri marii cneji ruşi se bucurau de o anumită auto
nomie (respingerea invaziei teutonilor de către Alexandr Nevski,
continuarea răzmeriţelor dintre cnezate etc.).
Această perioadă a istoriei ruse este importantă din punctul de
vedere al RI pentru înţelegerea structurii imperiale, în care Rusia
s-a pomenit pentru prima oară şi pe care a început să o reprodusa
în etapele ulterioare347. Statalitatea mongolă a exercitat o influenţă
enormă asupra sistemului politic rus, fără de care este greu să seîn
ţeleagă perioadele istorice ulterioare de dezvoltare istoriei politice
a Rusiei şi, în particular, politica ei externă. în acel moment istoric
Rusia capătă experienţă mongolă. în aceeaşi etapă Moscova devine
centrul viitoarei statalităţi ruse348.
Rusia Moscovită
în epoca Moscovită Statul rus devine Imperiu, eveniment consfin
ţit prin ungerea lui Ivan al-IV-lea. încă în sfârşitul sec. XV Biserira
Rusă îşi proclamă autocefalia, iar în perioada Godunov în Rusia se
instituie Patriarhia, fapt ce încheie momentele simbolice de conso
lidare a noului statut al Rusiei. în condiţiile Premodernităţii aceste
gesturi simbolice au o importanţă enormă, afectând direct sfera re
laţiilor internaţionale. De aici şi importanţa majoră a recunoaşterii
rolului imperial al Rusiei de către ţările vecine.
Pentru analizarea acestui proces sunt importante metodele soci
ologiei istorice ale sistemelor internaţionale, precum şi modelele
Şcolii engleze, care pun accentul pe socializarea ţării în „societatea
statelor”. După căderea Hoardei de Aur şi cucerirea Constantino-
polului de către turci, Ţaratul Moscovit preia rolul unei noi for
maţiuni imperiale, ce-şi consolidează poziţiile în contextul sta-
telor europene şi asiatice. După ce în sec. XVII Moscova învinge
, i n lituanian în competiţia cu acesta pentru statutul
Regatul polono direct în zona de concurenţa a ţari-
f i contextul sistemului e u to -
^ T r ^ “ n C :,? n * . Sdici contextul sistemului de 1,
Westfalia349.
Aici ar fi de reţinut următoarea circumstanţă: modelul european
de la Westfalia pleacă de la premisa că drept subiecţi ai relaţiile
inetrnaţionale sunt recunsocute statele naţionale suverane, în ca
litatea lor de constructe conceptuale ale Modernităţii în curs de
afirmare. Statele europene sunt concepute ca nişte structuri naţi
onale raţionale. Acest model este adoptat în calitate de normă în
relaţiile internaţionale. în termenii lui Buzan/Little, asta înseamnă
constituirea „sistemului global”. O particularitate a acestui sistem
îl reprezintă statutul normativ al noului actor: acesta nu mai este
reprezentat de către imperii, în care religia şi misiunea au o impor
tanţă crucială, ci formaţiunile construite în mod raţional, definite
m funcţie de potenţialul, de comportamentul raţional, de suve
ranitate şU e interesele naţionale calculate în mod riguros. Acest
normativ începe să funcţioneze în politica europeană din mijlocul
fCC i t* en*ncf din ce în ce mai important în relaţiile ientrna-
iona e. n acea perioadă Rusia Moscovită nu este un „stat naţional
modern (un element-cheie al Modernităţii, a „sistemului global
n ernaţiona ), ci continuă să fie un Imperiu ortodox (adică un
eement al Premodernităţii, al „sistemului internaţional clasic”),
usia este văzută în context european ca un „Stat naţional”, însă,
in mod subiectiv Moscova se auloidentifică drept purtătoare a unei
misiuni istorice (ortodoxe, ecumenice), ceea ce se vede deosebit
de pregnant în cazul patriarhului Nicon şi a teoriilor lui escatologi
ce. Astfel se crează o anumită fisură între felul în care înţeleg ţările
europene statul rus şi maniera în care el însuşi se autodefineşte.
Aici Modernitatea din relaţiile internaţionale se ciocneşte cu Pre-
modernitatea.
De aici decurg două elemente importante, care predetermină în
|no măsură ssubstanţială toate celelalte etape ale politicii externe a
■ usiei în raport cu statele europene (inclus.v până la ora actuala).
„ rratpazâ statul rus ca pe unul „naţional”
. Deşi statele „european”), acestea reali-
b aspect normativ g g
SlkG
eop^H 289
LE I N T E R N A Ţ I q n
zează totuşi alteritatea Iui, iar în anumite cazuri îl atribuie catego

riei de „societate de tranziţie" (între „barbarie” şi „civilizaţie”) sau
chiar celei de „barbari”; şi doar puterea Moscovei determină Sta
tele europene să se abţină de la recunoaşterea suveranităţii sale ca
fiind una „graduală sau „condiţionată”; am putea spune că Rusia
este văzută ca un stat „insuficient de european”.
2. Rusia însăşi se pomeneşte având un statut dual: pe de o par

te, dinspre Europa asupra ei se prioectează o atitudine în spiritul
Modernităţii, adică i se atribuie din exterior formatul de „stat eu
ropean naţional” (chiar dacă se menţin specificările pomenite mai
sus), iar pe de altă parte, ea se autodefineşte din interior în con
textul Premodernităţii şi rămâne profund ataşată statutului său de
„Imperiu Ortodox”.
Cele două aspecte crează probleme de socializare a Rusiei în con
text european, o plasează într-o poziţie diferită faţă de celelalte ţări
europene, care intră în Modernitate în mod hotărât şi ireversibil,
realitate exprimată prin „canonizarea” sistemului de la Westfalia
şi a „suveranităţilor naţionale”. Rusia devine pentru Europa „un
Celălalt important”, ca, de altfel, însăşi Europa pentru Rusia. La
nivel intern această dilemă se manifestă în drama religios-socială
a schismei.
Perioada Sank-Peterburgheză l
Contradicţia dintre percepţia Rusiei din exterior în context euro
pean şi formele istorice interne conştiinţei de sine s-au manifestat
deosebit de elocvent prin reformele lui Petru I şi au constituit prin
cipala agendă politică pentru întreaga^perioadă sank-peterbur-
gheze a istoriei ruse350. Petru I face o alegere decisivă în favoarea
Europei, a modernizării şi transfomării Rusiei într-un stat naţional
suveran modern. Această tendinţă de obicei este numită „occiden-
tofilie rusă”. Sensul unei astfel de strategii în sfera relaţiilor inter
naţionale constă în ajustarea Rusiei în conform itate cu standardele
europene.
începând cu epoca lui Petru, politica externă a Rusiei poate fi de

scrisă cu mai mult temei decât anterior în termenii realismului: es
timarea intereselor naţionale, lupta pentru consolidarea influenţei,
apărarea suveranităţii, tendinţa de a obţine preferinţe în domeniul
350 . Dughin A. Geopolitica Rusiei
comerţului internaţional şi de a controla cele mai importante căi

decol&unicare (bătălia pentru Marea Baltică şi pentru Marea Nea
gră). lec. X V I I I - X I X ale istoriei ruse reprezintă „normalizarea”
treptată a statutului politic al Rusiei în context european. Rusia
încheie alianţe, participă în războaie şi conflicte, urmând în mare
aceleaşi scheme ca şi celelalte state europene.
însălnodernizarea şi occidentalizarea afectează cu precădere

doar dlita politică. Societatea în sine rămâne a fi una preponderent
arhaica şi continuă să existe în Premodernitate. Tocmai de aceea,
pentru a-şi promova reformele „de modernizare”, Petru şi urma
şii lui lecurg la metode autoritare, folosesc forţa şi constrângerea.
Standardele europene afectează vârfurile, în timp ce masa largă a
populaţiei rămâne în contextul societăţii tradiţionale. Toate aces
tea £r*ază o puternică inerţie social-politică, care se exprimă în
sec.;X I X prin ascensiunea treptată a conservatorismului conştien-
tizaffâpeluri de a reveni la Premodernitate), fenomen ce îşi atin
ge punctul culminant în mişcarea slavofîlilor. Slavofilii îndeamnă
autorităţile (ţarii şi la elita politică) să abandoneze cursul iniţiat de
către Petru şi să revină la rădăcinile autentice ale identităţii ruse.
Această atitudine se exprimă în relaţiile internaţionale prin cerinţa
de a susţine popoarele ortodoxe din Grecia şi Balcani, precum şi
prin apelurile la unificarea lumii slave sub egida Rusiei. Aceste fe
nom en! exercită o influenţă considerabilă asupra politicii externe,
încetinind europenizarea şi conferind comportamentului Rusiei în
Europa u f caracter atipic.
Conservatorismul în relaţiile internaţionale se manifestă în mod

evident; lif ultima perioadă a domniei lui Alexandru I (crearea
Sfintei Alianţe între monarhii creştini ai Europei) şi a lui Nicolai I.
Acest model, ce îmbina realismul naţional cu valorile conservatoa
re ruseşti a căpătat în mijlocul secolului X IX expresia cea mai preg-
nantăîn activitatea eminentului politician rus, Ministru al Afaceri
lor |Externe începând cu 1856 A. M. Gorciakov (1 7 9 8 -1 8 8 3 ), care
a divinit, printre altele, învăţătorul lui Bismark, Gorciakov a pus
b a z m teoretice ale politicii externe ruseşti în spiritul realismului
^^H rv ator, propunând armonizarea celor două aspecte ce consti-
Hjfcprincipala contradicţie pentru politica externă a Rusiei: iden-
B S e a civilizaţională ortodoxă şi im p erială (Premodernitate) şi
^ K r e a Rusiei în context european unde sunt consfinţite normele
291
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N ai c
sistemului de la Westfallia (Modernitate). Un astfel de realism in

spiritul lui Gorciakov presupune faptul că In exterior (în primul
rând în domeniul politicii europene) Rusia se prezintă ca „Stat na
ţional suveran”, iar în interior îşi păstrează identitatea valorică şi
civilizaţională în forma organică şi firească pentru istoria ei religi-
oasă şi socială.
In politica externă a Rusiei paradigma lui Gorciakov a „realismu

lui conservator” a rămas predominantă într-o formă sau alta până
în anul 1917.
Revoluţia şi URSS
Căderea monarhiei în februarie 1917 a adus la putere Guvernul
Provizoriu burghez, care simboliza următoarea etapă a moderni
zării Rusiei. în domeniul politicii externe Guvernul Provizoriu a
continuat relaţiile de alinţă cu Antanta, iniţiate de către Nicolai II,
care au devenit una dintre cauzele căderii Imperiului351. Reformele
burgheze presupuneau finalizarea reformelor începute de Petru şi
transformarea Rusiei într-un stat naţional european. Dincolo de
perioda scurtă a regimului din februarie, se poate afirma că în rela
ţiile inetrnaţionale majoritatea membrilor săi sprijineau abordarea
realistă, considerând că interesele naţionale ale republicii ruse bur
gheze constau în alianţa cu alte ţări burgheze dezvoltate (Anglia,
Franţa, SUA) şi în apărarea propriilor interese în raport cu Ger
mania, care era nu doar un duşman, ci şi o entitate de tip imperi
al conservator. Cu alte cuvinte, realismul Guvernului Provizoriu
se îmbina perfect şi cu liberalismul din RI, care ar fi putut să se
dezvolte în acest context burghez la etapa următoare dacă puterea
burgheză ar fi reuşit să se consolideze. însă, pe parcursul celor 6
luni de guvernare a ţării, linia autentic liberală în politica externă
nu s-a mai constituit.
Revoluţia din octombrie şi acapararea puterii de către bolşevici
au condus spre instaurarea dominaţiei ideologiei comuniste, iar
modelele vechi din politica externă - atât cele conservator-realiste
(monarhiste), cât şi cele naţional-burgheze (realiste) au fost aban
donate. în mod logic, bolşevicii urmau să instaureze în sfera relaţii
lor internaţionale modelul marxist al RI. La prima etapă lucrurile
s-au prezentat anume astfel, dacă e să trecem cu vederea un detaliu
351. Dughin A. Geopolitica Rusiei

p F I , A T I I L F. I N T E R N A T I O N A L E ________
extpeiîi de important: potrivit marxismului ortodox, victoria re-

voluţiti proletare este imposibilă într-o ţară aparte şi nu are nicio
şansă m reuşească într-o societate non-europeană cu un proletari
at indiistrial subdezvoltat. Marx era convins că în Rusia agrară nici
nu p f > 4 e fi vorba despre vre-o revoluţie proletară. De aceea bolşe-
vkiftttşi urmau să-şi elaboreze propria teorie în cadrul marxismu
lui, ce fer fundamenta posibilitatea înfăptuirii revoluţiei în Rusia.
Aceasti teorie a căpătat denumiea de „leninism” Potrivit acestea,
Rusii lispune de un nivel minim necesar de dezvoltare a capita-
lismulţi şi a proletariatului industrial, celelalte aspecte putând fi
suplinitedecătre un partid bine organizat şi eficient. Acest partid
poate şi trebuie să acapareze puterea în Rusia, pentru a o trans-
forma intr-unlcap de pod pentru inevitabila şi apropiata revoluţie
mondială. (Altfel zis, revoluţia într-o ţară aparte (în particular, în
Rusia) este posibilă doar ca primă etapă a revoluţiei modiale, ce ar
^ H L il s e declanşeze în primul rând în Europa (în regiunea socie
tăţilor capitâl iste dezvoltate cu un proletariat industrial activ şi nu
meros). leninismul fundamenta astfel revoluţia bolşevică în Rusia,
acapararea puterii şi instaurarea dictaturii poletariatului. Această
abordare a fost respinsă de către majoritatea marxiştilor europeni,
împărtăşeau viziunile marxiste clasice. La nivel practic, Lenin
a fost şusţinut de către bolşevici şi în particular de către Troţki.
Preluând puterea în Rusia, bolşevicii aşteptau evenimente revolu
ţionare în Europa, iar Moscova, unde fusese mutată capitala Rusiei
Soviltibe, era văzută ca un cartier general provizoriu al revoluţiei
mot^dile. Dacă o astfel de revoluţie s-ar fi încununat cu succes,
^^B ţeninism u l şi bolşevismul ar fi revenit în sfera RI la schemele
m ar|jsle clasice, făcând un mic viraj, condiţionat istoric şi care nu
schimba nimic esenţial în aceste scheme] Aşa gândea Troţki.
Dafekuaţia s-a desfăşurat potrivit altui scenariu. în Europa re
voluţia nu s-a mai produs, Republică Bavareză s-a părbuşit rapid.
Rusittjfcvietică, care a realizat revoluţia proletară, s-a pomenit în
H B l dtne, fiind înconjurată de state capitaliste. Se contura o nouă
H jM qicţie dintre experienţa sovietică şi marxismul clasic. Aceas
tă coBtiadicţie s-a exprimat prin confruntarea dintre L. Troţki şi
Poziţiile acestora în domeniul RI pot fi numite, respectiv,
^^H froţkism în RI” şi „stalinism în RI”.
H domeniul RI troţismul este compatibil cu leninismul (aşa îşi
ju s t if ic a T r o ţk i p a r tic ip a r e a la rev o lu ţia bolşevică), adică recuno.
te p o s ib ilit a t e a în fă p tu ir ii rev o lu ţie i proletare într-o ţară apa?'
R u s ia . D a r a c e a s ta tr e b u ia să fie u rm a tă de revoluţia mondiali 1„
c a z c o n tr a r , s e v a p r o d u c e tra n sfo rm a re a naturii socialismului in
s p ir it n a ţio n a l- c o n s e r v a to r şi b ir o c r a tic ; în locul socialismului va
fi c o n s t r u it c a p ita lis m u l d e sta t. T ro ţk i în d em n a să se ia neîntârziat
p a r te a p r o le ta r ia tu lu i m o n d ia l şi să se p rodu că ruperea de URSS,
c a r e s e tr a n s fo r m a v ă z â n d c u o c h ii în tr-u n stat birocratic naţio
n a lis t. A c e a s tă m e ta m o r fo z ă a fo st în fiera tă de către Troţki drept
„ s ta lin is m ”.
Stalin a ocupat o poziţie diametral opusă. Construirea socialis
mului într-o singură ţară (în Rusia Sovietică) este posibilă, iar
apariţia condiţiilor pentru o revoluţie mondială în Europa poate
întârzia în virtutea unei multitudini de factori istorici. Prin urma
re, socialismul trebuie construit în Rusia şi în paralel urmează sa
contribuie, în măsura posibilităţilor, Ia revoluţia mondială, fără a
se trage concluzii pripite din întârzierea acesteia.
De fapt, stalinismul din RI revenea la realism, însă fiind îmbinat
cu marxismul; interesele de stat ale URSS erau văzute ca un ec i
valent al intereselor de clasă ale proletariatului global şi v*ceversa‘
clasa muncitoare mondială trebuie să susţină în măsura posibi ită
ţilor interesele sovietice, deoarece astfel poate fi apropiată revoluţia
mondială.
Troţki a pierdut confruntarea cu Stalin, a emigrat şi a fost asasinat
de către un agent NKVD în Mexic. Politica externă a URSS a înce
put să se bazeze pe formula stalinistă „realism + internaţionalism
proletar”. Stalin şi anturajul său utilizau cu multă iscusinţă această
formulă: de fiecare dată în interesele URSS. Mişcarea comunistă
internaţională îndeplinea rolul de reţea globală, care acţiona în
interesele Moscovei, în acelaşi timp Moscova acorda ajutor parti
delor comuniste, sprijinindu-le sub aspect informaţional (Comin-
form), organizatoric, politic şi finaciar (Comintern).
Cu toate acestea, mişcarea mondială comunistă s-a divizat în
două părţi aflate în conflict: Internaţionala a III-a (ce se orienta
la URSS şi la stalinism în RI) şi Internaţionala IV -a (care ad
logica lui Troţki şi se contopea în mare cu marxismul clasici Tmcc
pentru Internaţionala a III-a reprezentat nu pur si simni 5
F simplu o entitate
294
tt E 1. A T 1 1 1- U I N T E R N A T I O N A I. U_______ _
; ^ţioiulâ, ci baslionul revoluţiei mondiale (stalinismul în Rl, rea

lismul s<|yieiic). Şi dimpotrivă, Internaţionala a lV-a privea URSS
ca pe luptat „naţional-bolşevic", care a degradat într-o birocraţie
exploatcfel teoria marxistă în propriile scopuri.
Astfel, tr|ţki$mul din RI se apropie de marxismul din Rl, în timp
ce stalinisifnul din RI reprezintă o deviere substanţială a marxis
mului spre realism, subiectul căruia devine URSS. După cel de-al
Doilea Război Mondial acestei scheme i se mai adaugă ţările lagă
rului socialist, pentru care URSS constituie hegemonul. Un astfel
de tablou feste conceptualizat în sistemul neorealismului (C.Waltz)
ea „echilibru de forţe” în cadrul lumii bipolare.
Stalinfemul din RI, cu precizarea ce ţine de bipolaritatea ce se cre
ase, râmfine acea paradigmă ce continuă să funcţioneze şi după
moartea lui Stalin, inclusiv după denunţarea „cultului personalită-
| ţii” din timpul lui Hruşciov.
4.2. Rl în Rusia modernă
Restructurarea în Rl
Stalinismul din RI a fost supus unei revizuiri substanţiale doar în
a doua jumătate a anilor 80 ai sec. XX, odată cu venirea la putere în
URSS a reformatorului M. Gorbaciov. Repetând logica dezgheţului
hruşciovist, Gorbaciov a declanşat o critică a lui Stalin şi a stali-
nismului, jaar spre deosebire de Hruşciov,; a început să se apropie
de Occident şi a iniţiat reformele economice într-o cheie moderat
capitalistă} Gorbaciov şi anturajul său au fost influenţaţi de teori-
ile convergenţei, elaborate de un şir de centre analitice occiden-
H H r(în particular de către Clubul de la Roma) care presupuneau
I apropierea celor două sisteme ideologice - lumea capitalistă şi la-
Bjşplrsocialist352. Unele versiuni ale teroiei globalizării, dezvoltate
^^Ktmliberali şi transnaţionalişti, admiteau apropierea de URSS
^^Krocesul de creare a „noii ordini mondiale”. Un şir de realişti
aipericani (de exemplu, H. Kissinger), de asemenea, îi propuneau
luifciorbaciov căi de apropiere în interesele securităţii colective şi
: extinderii parteneriatului economic şi energetic între Est şi Vest.
Hgiţi aceşti factori, precum şi criza social-politică şi economică in
ternă din URSS, l-a determinat pe Gorbaciov să accepte apropierea
^ K U A şi Europa Occidentală. Aşa a apărut ideea „casei comune
^ ^ ^ R )u g h in A. Geopolitica Rusiei
295
europene”, ce presupunea o
cooperare strânsă între ţările Enrwv,
de Vest şi de Est.
Privită din perspectiva paradigmelor din RI, logica acţiunilor in

G orbaciov din politica externă necesită o abordare speciali Pede
o p a rte , G orbaciov d e c id e să renunţe la
caracteriza prin atitudinea axată atât pe interesele de stat ale URSS
în spiritul realismului, cât şi pe opoziţia ideologică faţă de ţările
capitaliste. Anum e pe aceste aspecte se întemeia modelul bipolar,
G o rb aciov s-a apucat să d em o n strez e acest m odel in favoarea apro
pierii de O ccident. în plus, nu s-a ţinut cont nici de interesele de
stat ale URSS, nici de p rin cip iile id eolog ice ale anticapitaJismuiui
sovietic tradiţional. Gorbaciov se apropia d e Occidentul capitalist
în condiţiile id e o lo g ic e ale acestuia, fără a insista asupra respectării
intereselor naţionale ale Rusiei în Europa şi Asia şi renunţând în
mod benevol şi unilateral la rolul unuia dintre cei doi hegemoni
globali. A stfel, Gorbaciov lichidează unul dintre polii lumii bipo
lare, permiţându-i acesteia sa devin ă unipolară. Toate aceste acţi
uni amintesc de paradigma n eoliberală a globalizăni, ce se bazea
ză pe principiul instaurării sistem ului capitalist la scară planetara
şi înaintării în d irecţia creării „Guvernului Mondial” Deşi însuşi
Gorbaciov, vorbind d esp re „noua gândire”, nu le spune lucrurilor
pe nume, acţiunile lui în politica externă vădesc în mod univoc
intenţia de lichidare a paradigm ei staliniste în favoarea modelului
globalist neoliberal (transnaţional). Anume de acest context este
legat şi p rocesu l d e retragere a tru pelor din Afganistan, precum si
din Europa de Est, dar şi refo rm ele capitaliste din URSS, şi faptul
că Moscova a închis o ch ii la „revoluţiile de catifea” din ţările Euro
pei de Est şi la trecerea acestor ţări în tabăra capitalistă.
Respingând stalinismuJ, Gorbaciov înlătură nu doar abordarea
comunistă a capitalismului şi tradiţia leninistă de a-1 supune cri
ticii, ci şi realismul axat pe calcularea raţională a intereselor naţio
nale ale URSS ca stat.
Saltul brusc în direcţia neoliberalismului în RI conduce în mod

firesc la nişte rezultate catastrofale. Lagărul socialist se prăbuşeşte.
Europa de Est trece de partea supraputerii americane. însăsi URSS
se pomeneşte pe muchia destrămării.
RI în Rusia a n ilo r 90 ai se c. X X
R E l a t i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e
de către Gorbaciov, destrămarea URSS se produce

F iin d Ş r e g ă t it ă
în modliresc, însă doar după ce acesta este înlocuit de către Boris
Elţinlîiţin vine la putere pe valul unor reforme capitaliste pro-
| occidentale şi mai radicale, care depăşeau cu mult transformările
moderafe de factură socil-democrată ale lui Gorbaciov. Elfin şi an-
turajupfcu de tineri reformatori, alcătuit din ultraliberali, dizolvă
■ U R S S şi proclamă în locul uneia dintre republici unionale, RSFSR,
I un S ta t nou - Federaţia Rusă. Şi cu toate că această entitate statală
se dedări succesor de drept al URSS, este vorba despre un nou
p a c to r afpoliticii internaţionale. De acum încolo Federaţia Rusă nu
p: mai he&mon şi supraputere în contextul lumii bipolare, nici mă
c a r u n s t a ţ j i e tip imperial, precum era URSS, ce repeta în linii m a r i
g ra n iţe le Impîului Rus. In consecinţă, ponderea noului stat p e
r: a re n a m o n d i a l j cade vertiginos, el pomenindu-se la periferia lu
m ii u n ip o la r e , care a devenit posibilă anume datorită autolichidării
benevole a URSS în două etape, demontarea lui fiind începută de
J către Gorbaciov şi încheiată de către Elţin.
Federaţia Rusă apărută în 1 9 9 1 în graniţele RSFSR, reprezintă un
?-■' nou fenomen [politic. Aceasta nu mai e nici Imperiu, nici Stat so
vietic cu economie socialistă şi paradigmă stalinistă în RI, ci un
Stat democratjf naţional-burghez, ce repetă integral trăsăturile de
bază ale societăţilor occidentale. In istoria rusă ceva asemănător a
existat doar pe:parcursul unui segment de timp extrem de scurt -
februarie până în octombrie 1 9 1 7 , după care puterea a trecut
, In mâinile btfişevicilor. însă de această dată democraţia burgheză
HBSMftnat mult mai solid şi continuă să existe până la ora actuală.
în urma lichidării monopolului ideologic în Rusia devin accesibi-
I k şi încep să fie studiate în şcoala superioară întreaga varietate de
Ştiinţe ralgheze. Anume din acest moment, putem calcula apariţia
W%tUusia a disciplinei RI în forma în care s-a constituit aceasta în
hQttitknt.wJu există în acest sens nici un împiediment de ordin
^^Îdgic. k r fi fost logic ca din acest moment în ştiinţa rusă să se
f^&lstiîtrie treptat cel puţin două tabere în RI - realiştii şi libera
ţ i care reprezintă cele mai răspândite paradigme în Occident şi
H B lp ^ p u n d exact condiţiilor noi pentru Rusia de democraţie
^H B K H | S ta t naţional. Insă situaţia ia o cu totul altă turnură.
^HHS«Ji$mul, globalismul şi transnaţionalismul, care au apărut
^^^^^K G ioJ'bariov şi au condus la falimentul URSS, la lichida-
297
rea sistem ului socialist, a hegem oniei sovietice şi a lumii bipolare
în ep oca lui Elţin , au o cu p at poziţii-cheie în societate şi practic au
devenit p arad igm a d om in an tă în RI. Fără nicun fel de dezbateri,
tinerii reform atori din anturajul lui Elţin au instituit şcoala liberală
şi neoliberală (globalistă) în RI în calitate de bază pentru teore
tizare şi aplicare p ractică a politicii externe ruse. Această situaţie
s-a creat în condiţiile unei dom inaţii exclusive a occidentofîliei şi
a atlantism ului direct, care s-au materializat în „doctrina Andrei
K ozârev”, care a deţinut prim ul portofoliu de ministru de externe
al noii R usii353. Potrivit acestei abordări, Rusia are numai o singura
cale - integrarea cât m ai grabnică, în orice condiţii în lumea globa
lă, însoţită în paralel de renunţarea benevolă şi treptată la suverani
tatea naţională în schim bul adm iterii Rusiei în zona tehnologiilor
înalte şi a pieţei m ondiale. A nu m e In această cheie se prezenta po
litica externă a Rusiei lui Elţin la începutul anilor 90.
în dom eniul teoriei R I liberalism ul şi neoliberalismul au devenit

de asem enea abordările d om inante, servite ca puncte de vedere de
la sine înţelese, iar nu ca una d intre cele două paradigme mari, îm
preună cu realism ul, ca să nu m ai vorbim şi de celelalte şcoli. Am
putea înţelege din ce cauză a fost respins marxism ul (acesta amin
tea prea m ult de paradigm a stalinistă), precum şi de ce n-au căpă
tat o dezvoltare suficientă teoriile postpozitiviste (acestea necesitau
o cunoaştere profundă a întregii d iscipline a RI, precum şi pose
darea procedeelor de d econstru cţie ale filosofiei postmoderniste).
însă faptul că realismului nu i s-a oferit locul cuvenit în noua doc
trină a RI, şi, respectiv nu s-a constituit propria şcoala rusească a
realismului şi neorealism ului, trezeşte cel puţin nedumerire. RI ca
disciplină ştiinţifică s-a constituit în baza dezbaterilor între rea
lişti şi liberali, în asta constă esenţa ei. A preda RI, Iară a prezenta
ambele paradigme şi, respectiv, fără a le corela cu locul Federaţiei
Ruse în sistemul relaţiilor internaţionale, a fost de-a dreptul inco
rect. Şi totuşi, anume aşa s-a şi întâm plat. Liberalism ul din RI a
fost acceptat ca ceva de la sine înţeles, iar realism ul a fost cercetat
doar din perspectivă istorică, ca unul dintre elem entele experienţei
politice a ţărilor occidentale în sec. X X . Trezeşte uim ire faptul că
până la ora actuală nu există cu adevărat o şcoală a realismului
rusesc. Această lacună este com pensată d oar de şcoală rusească a
353. Dughin A. Geopolitica Rusiei

geopoliticii euroasiatice354, ce s-a constituit la începutul anilor 90

şi care adundamentat în linii mari acea poziţie pe care ar fi trebuit
si q ocupdfcgalfafri ruşi. Şi totuşi, geopolitica operează cu o termi
nologie cu t|tul specială, proprie numai acesteia, şi nu poate să
înlocuiască în totalitate realismul din RI.
Absenţa Şcolii realiste ruse în RI - în persoana unor instituţii,
cercuri academice, grupuri de experţi, analişti, publicaţii peri-
oadice etc. -feste un fenomen şi mai ciudat, dacă e să lumăm în
caplcul faptul că la mijlocul anilor 1990 în politica lui Elţin are loc
o cotitură Şradicală. El respinge destrămarea Rusiei, care începuse
în Cecenia, îjp pofida tineri reformatori liberali, care îl îndemnau
să urmeze cursul spre desuveranizare şi, respectiv, spre acordarea
separatiştilor} ceceni a dreptului de ieşire din componenţa Federa
ţiei Ruse. Asta conduce la începerea Primei campanii cecene. în
19% Elţin p «urneşte în funcţia de ministru al afacerilor externe pe
Evgheni Pşmakov, care susţine orientarea în direcţia întăririi su
veranităţii Rusiei si acţionează în linii mari în cadrul realismului.
pîUtfel, la nivelul politicii practice începe reorientarea treptată spre
realism. „D octrin^ Primakov” poate fi considerată în mare ca fiind
realistă. Dar, topllată, situaţia pe plan teoretic rămâne aceeaşi: în
RI ca disciplină ştiinţifică predomină nestingherit abordările libe
rale, globaliste şi transnaţionaliste, o teorie realistă rusă lipsind cu
desăvârşire. La nivelul politicii practice realismul este prezent, însă
asta nu se reflectă deloc asupra teoriei R I.
De altfel, ir fi de remarcat faptul că în anii 1990 realismul nu devi
ne abordarea predominantă nici în politică. Acesta se manifestă în
fapte, însl tnulte acţiuni din politica externă (chiar cele mai multe
dintre aţcbstea) sunt întreprinse ca şi anterior în cheie liberală, fiind
$jientate|spre simpla înscriere pe orbita modelului unipolar al he-
gemoniemmericane globale.
Politica externă a Federaţiei Ruse în anii 2000

în perioada preşedinţiei lui V. Puţin situaţia din politica externă
a ftusiei cuiioaşte schimbări cardinale355. Puţin declară cursul spre
||m^darea suveranităţii, vorbeşte despre interesele naţionale ale
^ ^ B p tă le ş t e verticala puterii politice, se străduieşte sa întăreas-
iŢ jp u l Ruşiei în relaţiile internaţionale, să îi sporească influenţa
geopoliticii Viitorul geopolitic al Rusiei. Moscova: Arktogheia, 1997
^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ f t p o l i t i c a Rusiei i j
299
R E L A Ţ I I L E I W T E R N A Ţ I O K aic
în zona adiacentă (în special, în spaţiul postsovietic). In politica

externă Puţin adoptă poziţii realiste, ferme şi asta se întâmplă nu
în mod sporadic şi fragmentar, ci reflectă esenţa programului său.
Deşi nu este formulată în mod explicit, doctrina lui Puţin reprezin
tă cursul spre fortificarea suveranităţii Rusiei şi a statutului acesteia
ca stat regional puternic şi independent. Potrivit lui Puţin, Rusia
este un hegemon regional şi nicidecum mai puţin. Prin urmare, re
laţia cu Occidentul se construieşte în baza principiului intereselor
naţionale. Atunci când Puţin consideră că apropierea cu Occiden
tul (SUA) este utilă, ca, de exemplu, după evenimentele din 9/11
şi invazia SUA în Afganistan, el îl susţine. Iar atunci când aceasta
apropiere riscă să slăbească Rusia şi conduce spre pierderea suve
ranităţii ei, el se opune cu fermitate acestor tendinţe. O astfel de
conduită reprezintă o manieră a unui realist clasic. Acest realism
a Iui Puţin contrastează puternic cu neoliberlismul lui Gorbaciov
sau cu poziţia iniţială a lui Elţin şi constituie trăsătura distinctă a
stilului lui Puţin în politica externă.
Şi doar în perioada preşedinţiei lui Medvedev se produce o uşoa
ră abatere de la realismul din RI în favoarea liberalismului („re-
setarea” relaţiilor ruso-americane, susţinerea rezoluţiei Consiliului
de Securitate ONU cu privire la intervenţia în Libia etc.). Insă totul
revine la normalitate după reîntoarcerea lui Puţin la postul de pre
şedinte în martie 2012.
Insă în domeniul teoretic al RI şi în această perioadă situaţia ră
mâne inexplicabilă. Aici paradigma liberală continuă să domine,
iar şcoala realistă nu mai reuşeşte să se constituie, la fel cum nu a
reuşit în anii 90 ai sec. XX. Comunitatea de experţi, specialişti în
relaţii internaţionale, teoreticienii RI din Rusia continuă să opere
ze aproape exclusiv cu paradigmele liberale, analizând situaţia în
termenii globalizării, unipolarităţii, transnaţionalismului, interde
pendenţei etc. însuşi Puţin dese ori alunecă spre un discurs liberal
în luările lui de cuvânt, atunci când vine vorba despre „caracterul
obiectiv globalizării” sau despre „apartenenţa Rusiei la civilizaţia
occidentală” (teze pur liberale). Astfel, chiar şi după mai bine de
zece ani de predominare a realismului în politica externă a Rusiei
şi după ce orientarea lui Puţin la consolidarea suveranităţii statului
şi la apărarea prioritară a intereselor naţionale a fost confirmată de
nenumărate ori, dezvoltarea teoretică a realismului nu se nrndure.
T N T F. R N A Ţ I O N A 1 ^
, reaiistă în R I nu reuşeşte să se constituie. O astfel de

I ¥ reu de explicat în mod logic, dacă e să nu ţinem sea-
r f totul că pentru Occident, care a obţinut o victorie asupra
URSSîn „războiul rece”, a fost extrem de important să o consolide-
\x la nivelul construcţiilor conceptuale, inoculate în mod activ în
mediul elitei intelectuale ruse (prin intermediul granturilor ştiin-
M ice, a seminarelor, a proiectelor educaţionale şi altor m odalităţi
de influenţă. Cu atât mai mult, cu cât specialiştii occidentali în RI
au conştientizat demult importanţa discursului teoretic. Nefiind în
stare să influenţeze politica Rusiei, Occidentul s-a străduit să influ
enţeze procesele de percepere a realităţilor din domeniul relaţiilor
internaţionale.
Uniunea Euroasiatică şi Teoria Lumii Multipolare

In toamna anului 2011, în ajunul alegerilor prezidenţiale, Puţin a
publicat o serie de articole programatice, în care, a declarat drept
prioritate a politicii externe a Rusiei orientarea spre crearea Uni
unii Eurasiatice în spaţiul post-sovietic şi spre o viitoare ordine
mon ia ă multipolară. Cele două teze sunt strâns legate între ele,
eoarece integrarea regională constituie un element obligatoriu
pentru obţinerea unei multipolarităţi echilibrate (Rusia nu poate
constitui de una singură un pol independent în cadrul unei lumi
mu tipo are). Un astfel de vector al politicii externe depăşeşte limi
tele realismului, ce operează doar cu conceptul de Stat naţional şi
anar ie a relaţiilor internaţionale ca mediu normativ global. Iată
e ce, integrarea euroasiatică şi multipolaritatea necesită alte for
me de conceptualizare, decât realismul şi chiar decât neorealismul.
Astfel, în chestiunea conceptualizării RI în Rusia contemporană
mai sunt prezente câteva probleme deocamdată nerezolvate (şi,
din păcate, nici măcar formulate în mod adecvat).
. Este necesar să se e l a b o r e z e o t e o r i e c o e r e n t ă a r e a l i s m u l u i ş i
^realismului rus, ce ar corela p r i n c i p i i l e d e b a z ă a l e a b o r d ă r i i
aliste (interese naţionale, s u v e r a n i t a t e , P r i n c i p e , d e c i z i e , a n a r h i a
latiilor internaţioanale, e c h i l i b r u d e f o r ţ e , h e g e m o n i e e t c . ) c u r e -
itatea Rusiei de azi şi situaţia; i n t e r n a ţ i o n a l ă în c a r e s e a flă a c e a s ta
începutul sec. X XI.

{ t a n t s ă fie c r e a t u n m e d i u l c o n c e p t u a l , in c a d r u l c a -
i E s te im p o n o le m ic ă c o n s is te n tă în tr e e x p o n e n ţii re a lis
t a s-ar destaşur ,|
30
mului şi liberalismul, ceea ce este necesar în vederea acumulării
unei argumentaţii raţionale pentru ambele părţi şi, respectiv, pen
tru elaborarea unui content istoric si analitic pentru şcoala rusă a
RI.
3 . Ar fi de dorit să fie studiate în mod minuţios teoriile şi şcolile
postpozitiviste din RI, ceea ce ar oferi specialiştilor ruşi posibilita
tea să participe plenar la procesul de constituire a acestei discipli
ne, precum şi să înţeleagă corect dezbaterile ce au loc la ora actuală
în acest domeniu (cel de-al treilea val) şi, respectiv, să interpreteze
corect textele, rapoartele şi tezele unor simpozioane şi conferinţe
internaţionale.
4. Este necesar să fie elaborată în linii mari concepţia integrării
eurasiatice356 şi Teoria Lumii Multipolare, caret lipsesc în momen
tul de faţă în orientările şi paradigmele de bază ale RI; fără această
teorie Rusia va întâmpina dificultăţi în fundamentarea viziunii sale
asupra viitorului şi în ocuparea unui loc demn printre statele influ
ente şi puternice ale lumii, aspiraţie ce constituie sarcina explicită
a autorităţilor ruse de azi.
Ultima parte a acestei cărţi este dedicată anume celei de-a patra
sarcini.
Partea 5
Teoria Lumii Multipolare
5.1. Introducere: multipolaritatea: definirea noţiunii
şi delimitarea sensurilor
Primele abordări în dezvoltarea TLM
Din punct de vedere strict ştiinţific, nu există o Teorie a Lumii
Multipolare (TLM)357. Este imposibil să o găsim printre teoriile
clasice şi paradigmele Relaţiilor Internaţionale (RI)358. La fel de in-
356. Dughin A. Proiectul „Euroasia”. Moscova: Iauza, 2004
357. Aici şi în continuare vom utiliza abrevierea TT.M pentru desemnarea Teoriei Lumii Multipolare.
358. Vom scrie expresia Relaţii Internaţionale (RI) cu majusculă sau prescurtat RI în cazurile în care va fi
vorba despre disciplina politologică distinctă „Relaţii Internaţionale” a cărei instituţionalizare academică
există de circa 100 de ani. în mediul anglofon acesteia îi corespunde International Relations (IR). Vom
scrie cu literă mică această îmbinare de cuvinte („relaţii internaţionale”) atunci când vom avea în vedere
aceste relatiLoropriu-zise, nu disciplina care le studiază.
util akji s| frunzărim şi cele mai noi teorii postpozitiviste. Aceasta

nu esteWaborată până la capăt nici în domeniul cel mai elastic şi
sinteticB im este cel al cercetărilor geopolitice, care conştientizea
ză la totfplsul ceea ce rămâne în afara atenţiei în Relaţiile Interna
ţionale saif este tratat prea tendenţios.
Cu toate [acestea, tot mai multe lucrări dedicate politicii externe,
celei mclidiale, geopoliticii şi propriu-zis Relaţiilor Internaţionale
sunt consacrate multipolarităţii. Din ce în ce mai mulţi autori ca
ută să pprundă şi să descrie multipolaritatea ca model, fenomen,
precedent sau posibilitate.
Ierna multipolarităţii este abordată într-un fel sau altul în lucră
rile specialistului în RI David Kampf (în articolul „Apariţia lumii
multipolare”*59), istoricului Universităţii Yale, Paul Kennedy (în
cartea „Ascensiunea şi căderea marilor puteri”360), geopoliticianu-
lui DaleRiValton (în cartea „Geopolitica şi marile puteri în secolul
XX. Multipolaritatea şi revoluţia în perspectivă strategică”361), poli
tologului american Dilip Hiro (în cartea „După imperiu. Naşterea
lumii Itnlltipolare”362) şi alţii. »
în opinia noastră, cel care jS-a apropiat mai mult de înţelegerea
esenţelmultipolarităţii este specialistul britanic în RI Fabio Petito,
care a încercat să elaboreze o alternativă solidă şi temeinică lumii
unipolare, pornind de la concepţiile juridice şi filosofice ale lui
Cari Sfiimitt363.
0 mifltitudine de personalităţi politice şi jurnalişti influenţi men
ţionează în repetate rânduri în cuvântările şi textele lor orânduirea
mondială multipolară. Astfel, secretarul de stat Madeleine Albri-
ght, care numea iniţial Statele Unite „naţiunea de neînlocuit” a de
clarat ll 2 februarie 2000 că SUA nu doresc „instaurarea şi garanta
rea if|spectării” lumii unipolare şi că integrarea economică a creat
deja Spume care ar pu tea f i numită chiar m ultipolară7\în editori
alul din „New York Times”, publicat la 26 ianuarie 2007, se vorbea
direBlespre „apariţia lumuj multipolare” alături de China, care,
avid. The Emergence of a M ultipolar World.// Foreign Policy. Oct. 20, 2009. http://foreign-
^^^»gS.com /2009/10/20/the-eincrgenceof-a-m ultipnlar-w orld/
Paul. The Risc and Fall of the Great Powers. Unwin Hynian, 1988.
» | Dale C. Geopolitic and the Great Powers in the Twenty-first Century. Multipolarity and the
the strategic perspective. UNY:Routledge,2007.
After Empire. The Birth of a M ultipolar World. NYiNation books, 2009.
^^^^^Vabio. Dialogue of Civilizalions as Global Politica! Discourse: Some Theoretical Refleclions//
of the World Publtt; Forum .Dialogue o f Civil izatiorrs’, voi. I no. 2,21*29.2004.
303
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I
„de acum încolo, ocupă un loc paralel la aceeaşi masă c u alte ce

tre de putere, cum sunt Bruxelles şi Tokyo”. In raportul Consiliul i
Naţional de Informaţii al SUA din 20 noiembrie 2008 .Tendinţ ă 1
globale 2025” se arată că apariţia „sistemului global multipolar”
urmează să se producă pe parcursul a două decenii.
în c e p â n d c u a n u l 2 0 0 9 , m u ltă lu m e îl p riv e a p e preşedintele SUA,
B a r a c k O b a m a , c a p e u n p re v e s tito r al „erei m u ltipolarităţii”, consi
d e râ n d c ă în p o litic a e x te r n ă el v a a c o r d a o aten ţie prioritară unor
ce n tre d e p u te re e m e rg e n te c a B ra z ilia , C h in a , In d ia şi Rusia. La 22
iulie 2 0 0 9 , în tim p u l v iz ite i sale în U c r a in a , vicepreşedintele Joseph
B id en a d e cla ra t: „n oi în c e r c ă m să c o n s tr u im o lu m e multipolară”
în să cărţile , a rtico le le şi d e cla ra ţiile m e n ţio n a te m ai sus nu conţin

n ici definiţia e x a c tă a n o ţiu n ii d e lu m e m u ltip o la ră (T L M ) şi nici
v re o teorie c â t d e c â t c la ră şi c o e r e n tă ce a r a ră ta m od u l de consti
tu ire a acesteia ( T L M ). D e ce le m a i m u lte o ri, apelul la „multipo-
laritate” p resu p u n e d o a r trim ite re a la faptul c ă la o ra actuală, în
p rocesu l glob alizării a p a r a n u m iţi c o n c u r e n ţi ai cen tru lu i şi nucle
ului in con testab il al lum ii m o d e rn e (S U A , E u r o p a şi, m ai larg, „Oc
cidentul global”), fiind v o rb a d e sp re ţă rile şi b lo cu rile de state care
cu n o sc o dezvoltare d in a m ic ă sau c o n stitu ie n işte p u teri conside
rabile, acestea a p a rţin â n d lum ii „a D o u a ”. C o m p a ra r e a potenţia
lului SUA şi al E u ro p ei, p e de o p a rte , şi al n o ilo r ce n tre de putere
în ascensiune (C h in a , In d ia, R u sia, ţă rile A m e ric ii L atin e etc.), pe
de altă parte, arată d in ce în ce m a i co n v in g ă to r c a ra c te ru l relativ
al suprem aţiei trad iţio n ale a O ccid e n tu lu i şi rid ic ă n oi întreb ări în
legătură cu log ica p ro ce se lo r ce u rm e a z ă să d e te rm in e arh itectu ra
rap ortu rilor de forţe la s ca ră p la n e ta ră : în p o litică , e c o n o m ie , ener
getică, dem ografie, cu ltu ră, etică.
R espectivele observaţii su nt e x tre m d e im p o rta n te p e n tru elabo

rarea Teoriei Lum ii M u ltip olare, în să ele n u p o t su b stitu i în niciun
caz absenţa acesteia. în p ro ce su l e la b o ră rii u n e i astfel d e te o rii este
necesar să se ţină co n t de ele, în să m e rită să a c c e n tu ă m c ă acestea
p oartă un ca ra cte r fra g m e n ta r şi n u se rid ic ă n ici m ă c a r la nivelul
unor generalizări teoretice sau co n ce p tu a le p rim a re .
Multipolaritatea nu coincide cu modelul naţional

de organizare a lumii în baza logicii sistemului de la
Westfalia d
304
r e l a ţ i i l e I N T E R N A Ţ I O N A L E _______
înainte de a purcede la elaborarea nemijlocită a Teoriei Lumii

Multipolare (TLM) este necesar să delimităm cu exactitate zona
conceptuală supusă cercetării. în acest scop vom examina noţiu
nile de bază şi vom defini acele forme ale orânduirii globale care,
cu siguranţă, nu sunt multipolare şi, respectiv, multipolaritatea se
prezintă ca o alternativă în raport cu acestea.
Sistemul de la Westfalia recunoaşte suveranitatea absolută a sta-
tului-naţiune şi construieşte pe această bază întregul câmp juri
dic al relaţiilor internaţionale. Sistemul respectiv, care s-a stator
nicit după 1648 (sfârşitul războiului de 30 de ani din Europa), a
cunoscut câteva etape de constituire şi reflecta, într-o măsură sau
alta, realitatea obiectivă până la sfârşitul celui de-al Doilea Război
Mondial. El a luat naştere din respingerea pretenţiilor imperiilor
medievale la universalitate şi „misiunea divină”, corespunzând re
formelor burgheze din societăţile europene şi întemeindu-se pe
principiul, potrivit căruia, doar statul naţional dispune de suvera
nitate supremă; în afara acestuia nu există nicio altă instanţă care
ar avea dreptul juridic să intervină în politica internă a acestui stat,
oricare ar fi scopurile sau misiunea (religioase, politice sau de alt
gen) de care s-ar conduce. Acest principiu a predominat în politica
europeană începând cu mijlocul sec. XVII până la mijlocul sec.
XX, fiind extins, cu anumite modificări, asupra ţărilor din restul
lumii.
Iniţial sistemul de la Westfalia se referea doar la statele europene,
coloniile lor fiind considerate doar extensiuni ale acestora, care nu
dispun de suficient potenţial politic şi economic pentru a pretin
de la propria suveranitate. începând cu sec. XX, odată cu decolo
nizarea, acelaşi principiu de la Westfalia a fost atribuit şi fostelor
colonii.
Modelul Westfalia presupune o egalitate juridică deplină a tuturor
statelor suverane. Un astfel de model implică existenţa unui număr
de poli de adoptare a unor decizii privind politica externă, care co
respunde numărului de state suverane. Această regulă funcţionea
ză în mod tacit sau din inerţie până la ora actuală, întregul drept
internaţional bazându-se anume pe ea.
în realitate, însă, există o inegalitate şi subordonare ierarhică între
diverse state suverane. Pe parcursul Primului şi celui de-al Doi-
R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o
lea Război Mondial, distribuţia forţelor între cele mai mari pUy *
mondiale s-a constituit într-o confruntare a unor blocuri d k i S j
te, în cadrul cărora deciziile erau luate în ţara ce reprezenta U
mai mare forţă între aliaţi. Ca urmare a celui de-al Doilea Răzb^fl
Mondial, după înfrângerea Germaniei naziste şi a ţărilor Axei, în 1
sistemul global s-a constituit schema bipolară a relaţiilor internaţi®
onale, care poartă numele locului unde s-a încheiat pacea respec®
tivă - Ialta. Dreptul internaţional continua să recunoască de jure m
suveranitatea absolută a oricărui stat naţional. însă, de facto, deci-B
ziile de bază ce ţineau de problemele-cheie ale orânduirii mondiale J
şi politicii globale se adoptau doar în două centre, la Washington
şi la Moscova.
Lumea multipolară diferă de sistemul clasic de la Westfalia prin
faptul că nu le recunoaşte unor state naţionale aparte, suverane for- 1
mal-juridic, statutul de pol veritabil. Prin urmare, numărul de poli j
într-o lume multipolară trebuie să fie mult mai mic decât numă
rul de state naţionale recunoscute (cu atât mai puţin al celor ne
recunoscute). Majoritatea absolută a acestor ţări nu este în stare la
ora actuală să-şi asigure în mod independent nici securitatea, nici
prosperarea în faţa unui posibil conflict cu hegemonul, al cărui rol
în lumea de azi îl joacă în mod univoc SUA. Adică, ele sunt depen
dente politic şi economic de o instanţă externă. Fiind dependente,
ele nu pot fi cu adevărat centre ale unei voinţe autonome şi suvera
ne în chestiunile globale ale ordinii mondiale. Multipolaritatea nu
este un sistem al relaţiilor internaţionale care ar insista ca egalitatea
juridică a statelor naţionale să fie privită ca existenţă de facto a unei
stări de lucruri. Deoarece este vorba doar de faţada unui tablou to
talmente diferit al lumii, bazat pe echilibrul de forţe şi potenţialul
strategic existent la modul real, nu cel nominal. Multipolaritatea
operează cu acea stare de lucruri care există nu atât de jurey cât
de facto şi porneşte de la constatarea unei inegalităţi de principiu
existente între statele naţionale la ora actuală. Mai mult decât atât,
structura acestei inegalităţi face ca statele de categoria a doua sau a
treia să nu fie în stare să-şi apere propria suveranitate în faţa unei
posibile provocări externe din partea puterii hegemonice. Aşadar
o astfel de suveranitate constituie în momentul de faţă 0 f i r *
juridică. J *
Multipolaritatea nu înseamnă bipolaritate
hinolară se baza pe paritatea economică şi strategico-m i-
rlTasÎentă între SUA şi URSS, pe simetria comparabilă a po-
tulului fiecăreia dintre cele două tabere. în acelaşi timp, m ciuna
S i e ţările care făceau parte dintr-o tabără sau alta nu dispunea
de o forţă cât de cât comparabilă cu potenţialul Moscovei sau al
Washingtonului. Prin urmare, la nivel global existau doi hegemoni
care erau înconjuraţi de constelaţia ţărilor aliate, ce se aflau sub
aspect strategic în condiţia de semivasal. într-un astfel de model,
suveranitatea naţională a ţărilor, recunoscută la nivel formal, îşi
pierdea sensul. Fiecare ţară depindea de politica globală a acelui
hegemon în a cărui sferă de influenţă se afla. Adică nu era inde
pendentă, iar conflictele regionale (ce se desfa-şurau, de regulă, în
zona Lumii a treia) se transformau rapid în confruntarea dintre
cele două supraputeri, care tindeau să redistribuie balanţa influen
ţei planetare pe „teritoriile disputate”. Anume aşa se explică con
flictele din Coreea, Vietnam, Angola, Afganistan etc.
în lumea bipolară e x is ta şi f o r ţa a t r e i a , M i ş c a r e a d e N e a li n i e r e ,
n această categorie se în c a d r a u ţ ă r i le L u m ii a t r e i a c a r e r e f u z a u
să facă o alegere u n iv o c ă în f a v o a r e a c a p ita lis m u lu i s a u a s o c i a li s
mului, preferând să m a n e v re z e î n t r e i n te r e s e le g lo b a le a n ta g o n i s t e
ale SUA şi URSS. P â n ă la u n p u n c t , o a s tfe l d e p o l i ti c ă r e u ş e a , d a r
însăşi posibilitatea n e a lin ie rii p r e s u p u n e a e x i s te n ţ a c e l o r d o u ă p o
luri, care se ech ilib rau r e c ip r o c î n t r - o m ă s u r ă s a u a lta . T o t o d a t ă ,
«ţările nealiniate n u e ra u su b n ic io f o r m ă în s ta r e să c r e e z e u n „ a l
treilea p o l, ce d â n d la p rin c ip a lii p a r a m e t r i în f a ţa s u p r a p u te r ilo r,
fiind răzleţite şi n e a v â n d o p la t f o r m ă s o c i a l - e c o n o m i c ă u n if ic a to a
re. întreaga lu m e se îm p ă r ţe a în O c c i d e n tu l c a p ita lis t ( L u m e a î n
tâia, the W est), R ă s ă r itu l s o c ia lis t ( L u m e a a d o u a , th e E a s t ) şi „ to ţi
ceilalţi” (L u m ea a tre ia , th e R e s t). D e altfel, „ to ţi ce ila lţi” r e p r e z e n
tau periferia m o n d ia lă u n d e se c i o c n e a u p e r i o d i c in te re s e le s u p r a
puterilor. în v ir tu te a p a rită ţii e x is te n te , o r i c e c o n f lic t d ir e c t în tre
supraputeri e ra p r a c t ic e x c lu s ( d e o a r e c e a m b e le p ă rţi d isp u n e a u
de un arsenal n u c le a r su fic ie n t p e n t r u n im ic ir e a r e c ip r o c ă ). Z o n a
prioritară p e n tr u re e v a lu a r e a p a r ţia lă a b a la n ţe i p u te rilo r se c o n -
stituia din ţările aflate la p e rife r ie (A s ia , A f r ic a , A m e r ic a L a t,n a ).
In urma falimentului unuia dintre cele două poluri (disoluţia

1991) sistemul bipolar s-a prăbuşit. Aceasta situaţie a cre-
URSS
rit m 19pentru
premise ), aritia unei ordini mondiale de alternativă. Un
apariţia
________ R E L A Ţ I I L E LN T E R N A Ţ I n
şir de analişti şi specialişti în domeniul RI a început să vorbească

pe bună dreptate despre sfârşitul „sistemului de Ia Ialta” . Odată cu
retragerea de pe scena istorică a unuia dintre hegemoni, întregul
sistem şi-a încetat existenţa. A sosit timpul ordinii mondiale uni
polare sau a „m om entului unipolar” .
Lum ea m ultipolară nu este una bipolară (aşa cum am cunoscut-o

în a doua ju m ătate a sec. X X ), întrucât astăzi în lume nu există
n icio ţară capabilă să se opună în m od separat forţei SUA şi a ţă
rilo r NATO. în plus, nu există nicio ideologie generală şi coerentă
capabilă să consolideze o parte sem nificativă a omenirii în con
fruntarea de idei cu ideologia dem ocraţiei liberale, capitalismului
şi „drepturilor om ului”, pe care se întemeiază noua hegemonie a
SUA, care a devenit de această dată una singulară. în aceste con
diţii, nici Rusia, nici C hina, nici India şi nici orice alt stat nu pot
pretinde la statutul celui de-al doilea pol. Restabilirea bipolarităţii
este im posibilă atât din raţiuni de ordin ideologic (sfârşitul atracti-
vităţii largi a m arxism ului), cât şi în virtutea potenţialului strategic,
dar şi a resurselor tehnico-m ilitare acumulate (în ultimii 30 de ani,
SUA şi ţările NATO au avansat într-atât, încât o concurenţă sime
trică cu acestea în sferele strategico-m ilitară, economică şi tehnica
nu este în puterea niciuneia dintre ţări).
M u ltip o laritatea e ste in co m p a tib ilă cu lum ea unipo

lară
Destrămarea URSS a însemnat concom itent şi dispariţia unei su-
praputeri simetrice şi a unei întregi tabere ideologice gigantice. Era
vorba despre sfârşitul uneia dintre cele d o u ă h egem on ii globale. Din
acel moment întreaga structură a ordinii mondiale a suferit schim
bări ireversibile. Polul care s-a păstrat (în frunte cu SUA şi în baza
ideologiei liberal-democratice capitaliste) şi-a continuat extinde
rea sistemului social-politic (democraţie, piaţă, ideologia dreptu
rilor omului) la scară globală. Anume această situaţie nouă poartă
numele de lum e unipolară, o ordine mondială cu un singur pol.
într-o astfel de lume există un singur centru d e ad op tare a deciziilor
în chestiunile globale d e bază. Occidentul şi nucleul său comunita
tea euroatlantică în frunte cu SUA, s-au pomenit în rolul singurei
308
Hegemonii. în ace
aceste condiţii întregul spaţiu planetar reprezintă o
parcelare în trei c
ei componente (descrisă în teoria neomarxistă a lui
I. Wallerstein364):
• zona nucleului („Nordul bogat”, „centrul”),

• zona periferiei mondiale („Sudul sărac” „periferia”),
• zona intermediară („semiperiferia”, din care fac parte ţările
mari cu o dinamică activă de dezvoltare pe calea capitalismului:
China, India, Brazilia, unele ţări din regiunea Pacificului, precum
şi Rusia, care şi-a păstrat din inerţie un potenţial strategic, econo
mic şi energetic considerabil).
In anii *90 ai secolului trecut lumea unipolară părea o realitate
statornicită definitiv iar unii analişti americani au proclamat în
acest temei teza despre „sfârşitul istoriei” . Potrivit acesteia, lumea
devine totalmente omogenă (din punct de vedere ideologic, poli
tic, economic şi social); de acum încolo toate procesele ce se desfă
şoară în lutne vor reprezenta nu o dramă istorică, bazată pe lupta
de idei si interese, ci concurenţa relativ paşnică a unor subiecţi eco
nomici,’ potrivit modelului existent în interiorul unor regimuri li-
beral-democrate. Democraţia devine globală. Pe planetă au rămas
doar Occidentul şi marginile lui, adică acele ţări care se integrează
treptat în el.
Neoconservatorii americani sunt cei care au propus cea mai clară
formulă a teoriei unipolarităţii, accentuând rolul SUA în noua or
dine mondială, proclamându-le drept un „nou Imperiu”. Viitoarea
ordine mondială era văzută ca o construcţie americanocentrică, în
care SUA apare ca arbitru global şi întruchiparea principiilor „li
bertăţii şi democraţiei”, în jurul căruia se structurează constelaţia
celorlalte ţări, ce reproduc modelul american cu diverse grade de
exactitate. Acestea diferă sub aspect geografic şi după gradul de
asemănare cu SUA:
• primul cerc - ţările Europei şi Japonia,
• urmat de ţările din Asia ce cunosc o dezvoltare liberală acce
lerată,
• şi, în sfârşit, toate celelalte ţări.
Toate ţările situate în jurul „Americii globale” pe orbite diferi-
unt incluse în procesul de „democratizare” şi „americanizare”.
Vdfcate, 1991. Geopolltics and geQculture: essays on the changing w orld-systzem . C am bridge: Press
309
RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N atc
Răspândirea valorilor americane are loc în paralel cu realizarea

practică a intereselor americane şi lărgirea zonei de control ameri
can direct la scară globală.
La nivel strategic, unipolaritatea se manifestă în rolul central al

SUA în cadrul blocului NATO, urmat de superioritatea asimetri
că a potenţialului militar cumulat al ţărilor NATO asupra tuturor
celorlalte ţări ale lumii. In paralel, Occidentul depăşeşte celelalte
ţări ca potenţial economic, nivel de dezvoltare a tehnologiilor în
alte etc. Iar principalul constă în următoarele: anume Occidentul
reprezintă acea matrice în interiorul căreia s-a constituit şi s-a afir
mat istoric sistemul de valori şi norme, care sunt tratate în mo
mentul de faţă drept etalon universal pentru toate celelalte ţări ale
lumii. Acest fenomen poate fi numit hegemonia intelectuală globa
lă, care, pe de o parte, deserveşte infrastructura tehnică a contro
lului global, iar pe de altă parte, se situează în centrul paradigmei
planetare dominante. Hegemonia materială se desfăşoară în pas
cu hegemonia spirituală, intelectuală, cognitivă, culturală, infor
maţională.
De fapt, elita politică americană se conduce anume de o astfel de
abordare conştient hegemonică. însă doar neoconservatorii sunt
cei care vorbesc deschis despre asta, în timp ce exponenţii altor
curente politice şi ideologice preferă să facă uz de expresii mai ele
gante. Principiul „universalităţii” valorilor americane şi tendinţa
de a le afirma la scară globală nu sunt puse la îndoială în SUA nici
măcar de criticii lumii unipolare. Dezacordurile se reduc doar la
faptul dacă un astfel de proiect este realist într-o perspectivă medie
şi îndelungată, şi dacă SUA vor fi în stare să poarte singure povara
imperiului global. Problemele apărute în calea unei astfel de do
minaţii americane directe şi deschise, care păreau un fapt împlinit
în anii 90, i-au făcut pe câţiva analişti americani (cum ar fi H.
Krauthammer, care a lansat acest concept) să vorbească despre
sfârşitul „momentului unipolar”365.
Insă cu toate acestea anume unipolaritatea (în formele ei vădite
sau voalate) constituie acel model de organizare a lumii care a de
venit realitate după anul 1991, păstrându-se până în prezent.
La nivel practic, unipolaritatea se învecinează cu

365. Krauthammer Charles. The Unipolar Moment Revisiled //National Interest. Volume 70 pages 5-17
Winter 2002.
tio
păstrarea nominală a sistemului de la Westfalia şi cu

rămăşiţele inerţiale ale lumii bipolare
La ora actuală suveranitatea tuturor Statelor naţionale este recu
noscută de jure în continuare, iar Consiliul de Securitate al ONU
încă mai reflectă parţial echilibrul de forţe existent în condiţiile
„războiului rece”. Prin urmare, hegemonia americană unipolară
există de facto concomitent cu un şir de instituţii internaţionale,
ce exprimă echilibrul de forţe caracteristic altor epoci şi cicluri
din istoria relaţiilor internaţionale. Contradicţiile existente dintre
situaţia de facto şi cea de jure se manifestă în permanenţă, în par
ticular prin actele de intervenţie directă a SUA sau a coaliţiilor
occidentale în ţările suverane (uneori ocolind veto-ul impus de
către Consiliul de Securitate al ONU). în cazurile precum cel al
intervenţiei miliare a SUA în Iraq în 2003, se manifestă încălca
rea unilaterală a principiului suveranităţii unui Stat independent
(ignorarea modelului de la Westfalia) şi ignorarea poziţiei Rusiei
(V. Puţin) în Consiliul de Securitate al ONU, inclusiv trecerea cu
vedere a protestelor faţă de acţiunile Washingtonului exprimate de
către partenerii europeni din cadrul NATO (Franţa lui Jacques
Chirac şi Germania lui G. Schroeder).
Cei mai zeloşi adepţi ai unipolarităţii (ca, de exemplu, John Mc-
Cain) insistă asupra adaptării ordinii mondiale la balanţa de forţe
existentă la modul real. Ei propun ca în locul ONU să fie creat un
alt model, „Liga Democraţiilor”366 , care ar consfinţi juridic poziţia
dominantă a SUA, adică unipolaritatea. Un astfel de proiect de for
malizare juridică în cadrul relaţiilor internaţionale a hegemoniei
americane post-Ialta, adică legalizarea lumii unipolare şi a statu
tului hegemonie al „imperiului american”, reprezintă una dintre
posibilele căi de evoluţie a sistemului politic mondial.
Este absolut evident că organizarea multipolară a lumii nu pur
şi simplu se deosebeşte de cea unipolară, ci reprezintă antiteza ei
directă. Unipolaritatea presupune o singură hegemonie şi un sin
gur centru de luare a deciziilor, în timp ce multipolaritatea insistă
asupra existenţei câtorva centre; în plus, niciunul dintre acestea nu
dispune de drepturi exclusive şi este chemat să ţină cont de poziţi
ile celorlalţi. Astfel, multipolaritatea se constituie într-o alternativă
directă unipolarităţii. între cele două nu poate exista vreun com-
366 McCain Joha. America must be a good role model//Financial Times, March 18, 2008.
311
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I o n a t e
promis: potrivit legilor logicii, lumea este fie unipolară, fie mulţi-
polară. Aici contează nu faptul cum este încadrat juridic un model
sau altul, ci cum se prezintă el de facto. în epoca războiului rece,
diplomaţii şi politicienii recunoşteau cu greu „bipolaritatea”, care
totuşi era un fapt evident. Iată de ce este nevoie să se facă distinc
ţie între limbajul diplomatic şi realitatea concretă. La ora actua
lă, lumea unipolară reprezintă structurarea de facto a orânduirii
mondiale. Am putea discuta doar asupra faptului dacă un astfel de
model este bun sau rău, dacă el constituie răsăritul unui astfel de
sistem sau, dimpotrivă, apusul, dacă va dura timp îndelungat sau,
dincontra, se va încheia în curând. Dar faptele sunt evidente. Tră
im într-o lume unipolară. Momentul unipolar mai continuă (deşi
unii analişti sunt convinşi că acesta se apropie de sfârşit).
Lumea m ultipolară nu este una nonpolară

Criticii americani ai unipolarităţii dure, în special concurenţii
ideologici ai neoconservatorilor, care sunt concentraţi în „Con
siliul pentru Relaţii Externe” (Council on Foreign Relations),
au propus un alt termen în locul unipolarităţii - nonpolaritatea
(non-polarity). Acest concept se bazează pe ideea că procesele glo-
balizării vor continua să se desfăşoare şi de acum încolo, iar mode
lul occidental al organizării lumii va continua să se extindă asupra
tuturor ţărilor lumii. Astfel, hegemonia intelectuală a valorilor Oc
cidentului va continua. Lumea globală va fi o lume a liberalismu
lui, democraţiei, pieţei libere şi drepturilor omului. însă, potrivit
adepţilor acestei teorii, rolul SUA în calitate de putere naţională
şi de portdrapel al globalizării se va reduce. în locul hegemoniei
americane directe va începe să se constituie modelul „guvernului
mondial, din care vor face parte reprezentanţi ai unor ţări diferite,
solidari cu valorile comune şi care vor tinde spre instaurarea unui
spaţiu social-politic şi economic unic pe întreaga planetă. în cazul
de faţă avem de a face cu un model analogic „sfârşitului istoriei” al
lui F. Fukuyama, doar că descris în alţi termeni.
Lumea nonpolară se va întemeia pe cooperarea ţărilor democra
tice. însă, treptat, în acest proces urmează să se includă şi actori
neguvernamentali, ONG-uri, mişcări obşteşti, grupuri separate de
cetăţeni, comunităţi de reţea etc.
în procesul de edificare a lumii nonpolare, drept practică de bază
31 2
apare pulverizarea nivelului de a d o p ta re a d e c iz iilo r d in sp re o i n

stanţă (astăzi aceasta e W a sh in g to n u l) sp re o m u ltitu d in e d e in
stanţe de un nivel m ai jos, a ju n g â n d u -se p â n ă la o rg a n iz a re a u n o r
referendumuri p lan etare în re g im o n -lin e a su p ra u n o r e v e n im e n te
şi acţiuni im p ortante ale în tre g ii o m e n iri. E c o n o m ia v a su b stitu i
politica, iar co n cu re n ţa de p ia ţă v a şte rg e to a te b a rie re le v a m a le .
Dintr-o afacere a statului, se cu rita te a v a d e ve n i o tre a b ă a c e tă ţe n i
lor înşişi. Va sosi era d e m o cra ţie i glob ale.
Această teorie co in cid e în lin ii m a ri c u te o ria g lo b a liz ă rii şi se

prezintă ca o etapă ca re treb u ie să v in ă în sch im b u l lu m ii u n ip o la
re. însă doar cu co n d iţia c ă m o d e lu l s o c ia l-p o litic , v a lo r ic , te h n o
logic şi econom ic (d e m o c ra ţia lib e ra lă ) v a d e ve n i u n fe n o m e n u n i
versal, iar necesitatea u nei a p ă ră ri d u re a id e a lu rilo r d e m o c r a tic e
şi liberale din p artea SUA v a d e că d e a : c ă tre m o m e n tu l in sta u ră rii
lumii nonpolare, toate re g im u rile c a re i se o p u n O c c id e n tu lu i, d e
mocraţiei şi am e-rican izării, u rm e a z ă a fi lich id a te . Ia r elita tu tu r o r
ţărilor trebuie să devină u n ifo rm ă , ca p ita listă , lib e ra lă şi d e m o c r a
tică, într-un cuvânt „ o c c id e n ta la ’, in d ife re n t d e o rig in e a ei is to ric ă ,
geografică, religioasă şi n aţio n ală.
Proiectul lumii n on p olare este su sţin u t d e u n şir în tre g de g ru p u ri

politice şi financiare e x tre m de influ ente, d e la R o ts c h ild p â n ă la
George Soros şi fundaţiile lui.
Acest proiect al lum ii n o n p o la re este o rie n ta t sp re viito r. E l e ste

gândit în calitate de a ce a fo rm a ţie g lo b a lă c a re tre b u ie să v in ă în
schimbul unipolarităţii; c a ce e a ce v a u r m a d u p ă ea. A c e a s ta n u
reprezintă atât o alternativă, c â t o co n tin u a re . A c e a s tă c o n tin u a re
va deveni posibilă d o a r în m ă s u ra în c a re c e n tr u l d e g re u ta te în
societate se va deplasa d in spre îm b in a re a a lia n ţe i c e lo r d o u ă n ivele
ale hegemoniei - m aterial (co m p le x u l m ilita r-in d u s tria l a m e r ic a n ,
economiile occiden tale şi re su rse le ) şi sp iritu a l (n o rm a tiv e , p r o c e
duri, valori) - spre o h e g e m o n ie p u r in te le c tu a lă , în tim p c e s e m
nificaţia dom inaţiei m a teriale se v a re d u c e tre p ta t. A n u m e a c e a s ta
este societatea in form aţio n ală glo b ală, în c a r e p rin c ip a le le p ro c e s e
de conducere se v o r d esfăşu ră la nivelul ra ţiu n ii, p rin in te rm e d iu l
dirijării minţilor, con trolu lu i a su p ra c o n ştiin ţe i, p ro g r a m ă r ii lu m ii
virtuale.
Lumea m ultipolară nu ca d re a z ă sub n ic io fo r m ă c u p ro ie c tu l lu -

R E L AŢI I L E I N T E R N A T I O N A LE
mii n o n p o la re , întrucât nu acceptă n ic i f u n d a m e n ta r e a m o m e n

tu lu i u n ip o la r în c a lita te d e p r e lu d iu al v iito a r e i o rd in i m o n d iale,
n ic i h e g e m o n ia in te le c tu a lă a O c c id e n tu lu i, n ic i u n iv e rs a lita te a v a
lo rilo r lu i, n ic i p u lv e r iz a re a n iv e lu lu i d e lu a r e a d e c iz iilo r la scara
m u ltitu d in ii p la n e ta r e , fă r ă a se ţin e c o n t d e a p a r te n e n ţa cu ltu rală
şi civ iliz â ţio n a lă . L u m e a n o n p o l a r ă p re s u p u n e c ă m o d e lu l a m e
ric a n al ca z a n u lu i d e to p ire se v a r ă s p â n d i a s u p r a în tre g ii lum i.
C a re z u lta t v o r fi şte rs e to a te d ife re n ţe le d in tr e p o p o a r e şi culturi,
iar u m a n ita te a in d iv id u a liz a tă , a to m iz a tă , se v a tra n s fo r m a în tr-o
co s m o p o lită „ s o c ie ta te civ ilă ” fă ră fro n tie re . î n s ă m u ltip o laritatea
p resu p u n e c ă c e n tre le d e lu a re a d e c iz iilo r tre b u ie să se afle la un
n ivel d estu l d e în a lt, ia r d e o s e b irile d e o rd in c u ltu r a l ale fiecărei ci
vilizaţii a p a rte se v o r p ă s tr a şi se v o r fo rtific a (ia r n u se v o r dizolva
în tr-o m a s ă c o s m o p o lită u n ifo rm ă ).
M ultipolaritatea nu este m ultilateralitate

în că un m odel al organizării lum ii, care se distanţează întrucât
va de hegem onia am ericană d irectă, este cel al lum ii multilaterale
(multilateralism). A ceastă concepţie este p rezentă la scară largă în
sânul Partidului D em ocrat din SUA; anum e de ea se ghidează la
nivel formal în politica sa externă adm inistraţia preşedintelui B.
Obama. în contextul dezbaterilor am ericane pe m arginea politicii
externe, această abordare este contrapusă unipolarităţii, asupra că
reia insistă neo-conservatorii.
La nivel practic, multilateralitatea presupune faptul că SUA nu

trebuie să acţioneze în domeniul relaţiilor internaţionale, bazân-
du-se în totalitate doar pe propriile forţe şi punându-i de o m a
niera imperativă pe toţi aliaţii şi „vasalii” în faţa faptului împlinit.
Washingtonul trebuie să ţină cont de poziţiile partenerilor, să-i
convingă şi să-şi argumenteze hotărârile în dialog cu aceştia, să-i
atragă de partea lor cu ajutorul unor dovezi de ordin raţional, iar
când e cazul, cu ajutorul unor propuneri de comprom is. într-o ast
fel de situaţie, SUA trebuie să fie „primul între egali”, nu un „dic
tator între subordonaţi”. Această abordare impune politicii externe
am ericane anumite obli-gaţii în faţa aliaţilor de politică globală şi
reclam ă o subordonare faţă de strategia generală. în cazul de faţă,
strategia generală respectivă rezidă în strategia Occidentului de
instaurare a democraţiei globale, a pieţei şi a implementării ide
ologiei drepturilor omului la scară planetară. însă în cadrul aces-
RELAŢIILE I NT E RNAŢI ONAL E
tui p roces, SU A , a v â n d ro lu l d e p o r td r a p e l , n u tre b u ie s ă id e n tific e

propriile in te re se n a ţio n a le c u v a lo r ile „ u n iv e r s a le ” a le c iv iliz a ţie i
occidentale. în a n u m ite c a z u r i e s te d e p r e f e r a t s ă se a c ţio n e z e în
coaliţie, iar u n e o ri c h ia r să fa c ă a n u m ite c o n c e s ii p a r te n e r ilo r .
M u ltip olaritatea d ife ră d e u n ip o la r ita te p r in fa p tu l c ă a ici se p u n e

accentul p e O c c id e n t în a n s a m b lu , în s p e c ia l p e c o m p o n e n t a lui
„valorică” (a d ic ă „ n o r m a tiv ă ”). în a c e s t p u n c t, a p o lo g e ţii a b o r d ă r ii
m ultilaterale se a p ro p ie d e ce i c a r e se p r o n u n ţ ă p e n t r u o lu m e n o n -
polară. D iferen ţa în tre m u ltip o la r ita te şi n o n p o la r ita te c o n s tă d o a r
în faptul că m u ltip o la rita te a p u n e a c c e n tu l p e c o o r d o n a r e a in te r n ă
între ţările d e m o c r a tic e o c c id e n ta le , în tim p c e n o n p o la r ita te a in
clude în c a li-ta te d e a c to r i şi in s ta n ţe le n o n g u v e r n a m e n ta le : O N G -
uri, reţele, m iş c ă ri o b ş te ş ti e tc .
Este elocven t fap tu l c ă la n iv e l p r a c t ic , m u ltila te r a lita te a p o litic ii

lui O bam a, d e c la ra tă d e n e n u m ă r a te o r i d e el în s u ş i şi d e c ă t r e s e
cretarul de Stat al S U A , H illa r y C lin to n , d if e ră p r e a p u ţin d e im p e
rialismul d ire ct şi tr a n s p a r e n t d in e p o c a lu i G e o r g e B u s h -ju n io r , în
timpul căru ia d o m in a u n e o c o n s e r v a t o r i i . I n te rv e n ţiile m ilita r e ale
SUA au co n tin u a t (L ib ia ), tru p e le a m e r i c a n e ş i-a u p ă s tr a t p r e z e n ţa
în Afganistan şi Ira k , c e r ă m â n în s ta re d e o c u p a ţie .
Lumea multipolară nu coincide cu ordinea mondială multilaterală,

deoarece nu este de acord cu universalismul valorilor occidentale şi
nu recunoaşte dreptul ţărilor „Nordului bogat”, nici separat şi nici
colectiv, de a acţiona în numele întregii omeniri şi de a apărea în
calitate de singur centru de luare a deciziilor (chiar dacă acesta e
format din mai multe componente) în cele mai importante chestiuni.
Rezumat
Delimitarea sen sului n o ţiu n ii d e „ lu m e m u ltip o la ră ” d e la n ţu l d e
termeni sim ilari sau d e a lte r n a tiv ă c o n tu r e a z ă a ce l c â m p id e a tic ,
în cadrul căru ia u rm e a z ă să c o n s tr u im te o r ia m u ltip o la rită ţii. P â n ă
acum am vorbit d o a r d e sp re fap tu l c e n u e ste o r â n d u ir e a m u ltip o la
ră; negările şi d elim ită rile c r e io n a te n e p e r m it să s c o a te m în e v id e n
ţă prin con trast un şir de c a r a c te r is tic i c o n s titu tiv e p e r f e c t p o z itiv e .
Dacă e să g en eralizăm p a rte a p o z itiv ă , c e re ie s e d in şiru l d e lim ită

rilor efectuate, se c o n tu re a z ă u r m ă to r u l ta b lo u .
1. Lumea m u ltip o lară re p re z in tă o a lte r n a tiv ă r a d ic a lă în r a p o r t
315
cu lumea unipolară (ce există de facto la ora actuală) prin faptul că

insistă asupra existenţei câtorva centre independente şi suverane de
luare a deciziilor strategice la nivel planetar.
2. Aceste centre trebuie să fie suficient de bine dotate şi indepen

dente sub aspect material pentru a dispune de posibilitatea de a-şi
apăra suveranitatea în faţa unei intervenţii directe a potenţialului
inamic, urmând să fie luat drept model forţa cea mai viguroasă la
ora actuală. Această cerinţă se reduce la posibilitatea de a rezista
în faţa hegemoniei materiale şi militar-strategice a S U A şi ţărilor
NATO.
3 . A c e s t e c e n t r e d e lu a r e a d e c i z i i l o r n u s u n t o b lig a te să re c u n o a s
c ă d r e p t r e g u lă s in e q u a n o n u n i v e r s a l is m u l n o r m e l o r şi v alo rilo r
o c c i d e n ta l e ( d e m o c r a ţ i e , l ib e r a l is m , p i a ţ ă lib e r ă , p a rla m e n ta r is m ,
d r e p tu r ile o m u lu i , in d iv i d u a li s m , c o s m o p o l i t i s m e t c .) şi p o t fi ab
s o lu t in d e p e n d e n te d e h e g e m o n i a s p ir it u a lă a O c c id e n tu lu i.
4 . L u m e a m u l ti p o l a r ă n u p r e s u p u n e r e î n t o a r c e r e a la sistem ul
b ip o la r, d e o a r e c e l a o r a a c t u a l ă n u e x i s tă n i c i o f o r ţ ă a p a rte care,
su b a s p e c t s tr a te g ic s a u id e o l o g i c , a r fi în s t a r e s ă se o p u n ă de una
s in g u ră h e g e m o n ie i m a t e r ia l e şi s p ir itu a le a O c c id e n tu lu i de azi
şi p o r td ra p e lu lu i a c e s tu ia - S U A . î n l u m e a m u l ti p o l a r ă treb u ie să
e x iste n u d o a r d o u ă , c i m a i m u lte p o lu r i.
5 . L u m e a m u ltip o la r ă n u p riv e ş te la m o d u l s e r io s su v era n ita te a

s ta te lo r n a ţio n a le e x is te n te a tâ ta tim p c â t a c e a s t a e ste d o a r una
d e c la r a tă la n ivel p u r j u r id ic şi n u e s te c o n f i r m a tă p rin p o s e d a re a
u n u i p o te n ţia l d e f o r ţă , s tr a te g ic , e c o n o m i c şi p o litic . P e n tru a fi un
s u b ie ct s u v e ra n în s e c o lu l X X I e s te in s u fic ie n tă e x is te n ţa statului
n a ţio n a l. în a c e s te c o n d iţii p o a te d is p u n e d e o s u v e r a n ita te reală
d o a r u n n u m ă r c u m u la t, o c o a liţie d e ţă ri. M o d e lu l W e stfa lia , care
c o n tin u ă să e x iste d e ju r e , n u m a i re f le c tă s is te m u l re la ţiilo r in te r
n aţio n a le şi n e c e s ită a fi re v iz u it.
6 . M u ltip o la rita te a n u p o a te fi re d u s ă n ic i la n o n p o la rita te , n ici la

m u ltila te ra lita te , în tr u c â t n u p la s e a z ă c e n tr u l d e a d o p ta re a d e c i
z iilo r (p o lu l) n ici în in s ta n ţa „ g u v e r n u lu i m o n d ia l”, n ici în clubul
S U A şi al a lia ţilo r lo r d e m o c r a ţi („ O c c id e n tu l g lo b a l”), n ici la n iv e
lul s u b sta ta l al reţelelo r, O N G -u r ilo r şi a lto r in s ta n ţe ale „ so cie tă ţii
civ ile”. P o lu l tre b u ie să fie lo c a liz a t a ltu n d e v a .
C e le şa se p u n c te d a u ton u l p e n tr u e la b o ră r ile u lte rio a re

316
RELAŢIILE I NTE RNAŢI ONAL E
mă în m od c o n c e n tra t p rin c ip a le le t r ă s ă t u r i ale m u ltip o la rită ţii.

însă deşi această d e s c rie re n e a ju tă s ă a v a n s ă m în în ţe le g e r e a e s e n
ţei m ultipolarităţii, e a to tu ş i e ste in s u fic ie n tă p e n t r u a p re tin d e la
statutul unei teorii. E s te v o r b a d o a r d e s p re o c o n c lu z ie in iţia lă , d e
la care trebuie să p o r n e a s c ă a d e v ă r a ta te o r e tiz a r e .
Laora actuală niciuna dintre paradigmele existente nu conţine Teo

riaLumii Multipolare într-oformă definitivată; mai mult decât atât,
în contextul existent, nici nu este rezervat vreun loc pentru o astfel
de teorie. RI erau c o n s id e ra te u n tim p în d e lu n g a t d re p t o „ ş tiin ţă
americană”, d eo are ce e ra d e z v o lta tă c u p re c ă d e r e în S U A . î n s ă în
ultimele decenii stu d ie re a ei a c ă p ă ta t o ră s p â n d ire m a i la rg ă în in
stituţiile ştiinţifice şi d e în v ă ţă m â n t d in în tr e a g a lu m e . î n s ă a c e a s tă
disciplină p o artă p â n ă în p re z e n t o a m p r e n tă e v id e n tă a e u r o c e n -
trismului. E a a fost e la b o ra tă în ţă rile o c c id e n ta le în e p o c a m o d e r
nă şi păstrează le g ă tu ra c u ace l c o n te x t is to r ic şi g e o g ra fic , în c a re
a apărut iniţial şi s -a p ro d u s d e v e n ir e a ei. A c e a s tă s ta re d e fap t îşi
găseşte expresia, în p a rtic u la r, în a x a p rin c ip a lă a d e z b a te rilo r, în
jurul cărora s-au co n s titu it R I c a d iscip lin ă (re a liştii v s lib e ra lii),
ceea ce exprim a sp ecificul p r e o c u p ă r ilo r şi p ro b le m e lo r de b a z ă ale
politicii externe a m e ric a n e (r e p e tâ n d în tr -u n fel d isp u ta d e v e n ită
clasică pentru SUA, p u r ta tă în tre iz o la ţio n işti şi e x p a n s io n iş ti).
în etapa finală, în sp e cia l în m e d iu l a b o r d ă r ilo r p o s tp o z itiv iste ,

s-a manifestat în m o d cla r te n d in ţa sp re relativizarea americano-
centrismului (a o c c id e n to c e n tris m u lu i în a n s a m b lu ), ş i-a u m a r c a t
prezenţa im pulsurile sp re d e m o c r a tiz a r e a te o r ie i şi m e to d e lo r, sp re
extinderea criteriilor, sp re o d istrib u ţie m a i e c h ilib ra tă a a c to r ilo r
RI şi o analiză m ai m in u ţio a s ă („ d e n să ” ) a s tr u c tu r ilo r s e m a n tic e şi
a identităţilor. S ituaţia re s p e c tiv ă re p re z in tă u n p a s im p o r ta n t sp re
relativizarea h e g e m o n ie i e p is te m o lo g ic e o c c id e n ta le . în s ă p â n ă în
momentul de faţă ch ia r şicritica hegemoniei occidentale se desfăşu
ra în conformitate cu legităţile hegemoniei însăşi. A şa , d e e x e m p lu ,
conceptele tipic o ccid e n ta le „ d e m o c ra ţie ” „ lib e rta te ” şi „ e g a lita
te” sunt proiectate a su p ra s o c ie tă ţilo r n o n -o c c id e n ta le , ia r u n e o ri
chiar sunt con trap u se O c c id e n tu lu i, c a şi c u m a c e ste c o n c e p te a r
reprezenta „ceva u n iversal”367. D a c ă re z is te n ţa în fa ţa O c c id e n tu lu i
se desfăşoară sub sem n u l u n iv e rsa lism u lu i v a lo r ilo r o c c id e n ta le , o
astfel de opoziţie este s o rtită să ră m â n ă ste rilă .
367. SenAmartya. Democracy as a Universal Value //Journal of Democracy. 10.3.1999.
317
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L R
Pentru a depăşi graniţele civilizaţiei occidentocentriste este nece

sar să se ia o distanţă faţă de toate conceptele ei teoretice şi strategi
ile metodologice, inclusiv faţă de cele care conţin critici aduse Oc
cidentului. Un model cu adevărat de alternativă în RI şi, respectiv,
o structură diferită a ordinii mondiale se poate constitui doar în
opoziţie cu întregul spectru al teoriilor occidentale din RI, fiind vorba
în primul rând de teoriile pozitiviste şi parţial postpozitiviste.
A b s e n ţ a T e o r ie i L u m i i M u l t i p o l a r e ( T L M ) p r i n t r e te o riile R I exa
m i n a t e a ic i r e p r e z i n t ă n u o î n t â m p l a r e r e g r e ta b i lă s a u ro d u l unei
n e g l i je n ţe , c i o s t a r e d e f a p t p e r f e c t l o g i c ă : î n t r - u n c o n te x t im p reg
n a t d e h e g e m o n i a c o g n i t i v ă ( e p i s t e m o l o g i c ă ) o c c i d e n ta l ă aceasta
p u r şi s im p lu n u p o a t e e x i s ta .
î n p o f id a a c e s t u i fa p t, T L M a r e t o a t e ş a n s e le s ă fie e la b o ra tă . Iar
l u a r e a în c a l c u l a s p e c tr u l u i l a r g d e te o r ii e x i s te n t e în R I p oate să
c o n t r i b u i e s u b s ta n ţia l la f o r m u l a r e a c o r e c t ă a a c e s te ia .
D a c ă n e v o m a n g a ja la m o d u l s e r io s s ă e la b o r ă m o astfel de te
o r i e şi v o m lu a d in c a p u l l o c u l u i d is t a n ţ ă în r a p o r t c u h egem o n ia
c o g n i t iv ă a O c c i d e n tu lu i în d o m e n i u l R I, a d ic ă d a c ă v o m p u n e la
î n d o ia lă s p e c tr u l t e o r i il o r e x i s te n t e în R I în c a lita te d e b a z ă a x io
m a t i c ă , a tu n c i v o m p u te a a v a n s a s p re n iv e lu l c e n e v a p e rm ite să
î m p r u m u tă m d in s f e ra r e s p e c t i v ă a n u m it e e le m e n te c o m p o n e n te ,
s p e c if ic â n d d e fie c a r e d a tă în c e c o n d iţii şi în c o n t e x t re c u r g e m la
a c e s te a s p e c te . N ic iu n a d in tr e te o r iile e x is te n te în R I n u este re
le v a n tă p e n tr u e la b o r a r e a T e o r ie i L u m ii M u ltip o la r e . In să m ulte
d in tr e a c e s te a c o n ţin e le m e n te c e a r p u te a fi in te g r a te în an u m ite
c o n d iţii în T L M .
5.2. Hegemonia şi deconstrucţia acesteia

Semnificaţia postpozitivismului
E la b o r a r e a T L M în c e p e d e la a n a liz a is to r ic o -f ilo s o f ic ă p ro fu n d ă
a d iscip lin e i R I c a a ta re .
în acest caz cele mai utile se d oved esc a fi teoriile postpozitivis

te, care tind (deşi de cele m ai m ulte ori fără su cces) să d epăşească
lim itele „etnocentrism ului”368, p ropriu cu lturii, ştiinţei, şi politicii
occiden tale şi să supună d econstrucţiei voin ţa de p u tere şi d o m in a
ţie a O ccidentului (în ultim a p erioadă a istoriei - SU A ) în calitatea
368. Surnner W. Obicei naţional. Moscova,

acestora de conţinut de bază al întregului discurs teoretic din acest
domeniu*5. Reprezentanţii teoriei critice şi ai postmodemisului in
RI, precum şi în egală m ăsură adepţii abordării istorico-sociologi-
ce si ai normativismului, dem onstrezi în m o d elocvent că teoriile
RI contemporane se axează pe discursul hegemonist3 Acest dis-
curs hegemonist reprezintă o trăsătura caracteristică a civilizaţiei
vest-europene, ce îşi are originea în reprezentările g reco -ro m an e
asupra structurii o icu m en eU în centrul căreia se află nucleul „civi
lizaţiei” şi a „culturii” iar la periferii - zonele „barbariei” şi „sălbă
ticiei* 0 astfel de viziune era caracteristică şi altor im perii - P er
san, Egiptean, Babilonian, Chinez, precum şi civilizaţiei indiene,
care se considera invariabil ca fiind „centrul lum ii” „îm părăţia de
Mijloc*
0 abordare „etnocentristă” sim ilară poate fi întâlnită şi la nive

luri mai joase, cum este cazul a practic tu tu ro r triburilor şi colec
tivităţilor arhaice, ce operează cu o h artă a geografiei culturale, în
centrul căreia se află însuşi tribul (oam enii), iar în ju ru l acestuia
în funcţie de distanţă - lum ea exterioară, care se dezum anizează
treptat până la zona „de dincolo” - cea a spiritelor, a m onştrilor şi
altor creaturi mitologice.
Genealogia universalismului occidental contemporan poate fi ur

mărită până la epoca imperiilor medievale şi mai departe spre civi
lizaţia antică greco-romană şi, în sfârşit, până la etnocentrismul ar
haic al celor mai rudimentare colectivităţi umane, triburi, hoarde.
Pretutindeni, chiar şi cele mai primitive triburi se autoindetifică
drept „oameni” şi chiar „fiinţe superioare”, refuzându-le acest sta
tut celor mai apropiaţi vecini, chiar şi atunci când aceştia demon
strează în mod vădit deprinderi sociale şi tehnologice, ce depăşesc
cu mult cultura tribului respectiv369*371. Postpozitiviştii interpretează
această particularitate ca pe un model cognitiv de bază, care alege
în mod selectiv a p o s t e r io r i , argumente tendenţioase (sau le fabri
că, dacă acestea lipsesc), care să confirme pretinsa „superioritate”
şi pretinsul „universalism.
369 Hobson J.M. The Eurocentric Conceplion of World Polilics: Western Internaţional Theory. 1760-
2010.
370. Lbidem. a unf3 c abordări sunt prezentate In lucărilc antropologilor culturali. în
371. Exem ple co" c‘“ care «udi» unul dintre ceel mai arhaice trburi din America de Sud — «pirahan».
particular la D. are Snakes. New York: Pantheon B o ok s, 2008. Vezi de aseemnea Dughin
— Everett D- ^ on ; j ţÔSCOVa. 2010 .Idem. Etnosociologia. Moscova. 2011.
A. Sociologi* «nag v
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I Q n a t g
Contrahegemonia
S c o a t e r e a î n v i l e a g a h e g e m o n i e i o c c i d e n t a l e c a te m e lie a discur
s u l u i o c c i d e n t a l , p l a s a r e a a c e s t u i d i s c u r s î n t r - u n c o n te x t istoric
ş i g e o g r a f i c c o n c r e t r e p r e z i n t ă p r i m u l p a s f u n d a m e n ta l în calea
e l a b o r ă r i i T e o r i e i L u m i i M u l t i p o l a r e . M u lt ip o la r it a t e a v a deveni o
r e a l i t a t e d o a r d a c ă v a r e u ş i s ă r e a l i z e z e d e c o n s t r u c ţ i a hegem oniei
ş i s ă s p u l b e r e p r e t e n ţ i a o c c i d e n t u l u i la u n iv e r s a lita te a propriilor
v a l o r i , s i s t e m e , m e t o d e şi f u n d a m e n t e filo s o fic e . In s ă d a că nu se
v a r e u ş i r ă s t u r n a r e a h e g e m o n i e i , o r i c e m o d e l „ m u ltip o la r ” ar fi in
v e n t a t , a c e s t a n u v a fi d e c â t u n a d in t r e v a r i e t ă ţi le te o r iilo r occiden -
t o c e n t r i s t e . A u t o r i i c a r e , a p a r ţ i n â n d c u ltu r ii in te le c tu a le o ccid en
t a l e , t i n d s ă d e p ă ş e a s c ă l im ite le h e g e m o n i e i şi s ă c r e e z e u n discurs
c o n t r a h e g e m o n i s t ( d e e x e m p l u , R . C o x ) , r ă m â n în m o d fatal în
l im it e l e a c e s t e i h e g e m o n i i, d e o a r e c e îşi fu n d a m e n te a z ă c ritic a pe
n iş t e p o s t u l a t e p r e c u m „ d e m o c r a ţ i e ”, „ lib e r ta te ”, „ e g a lita te ”, „drep
t a t e ”, „ d r e p t u r i a le o m u lu i ” e t c ., a c e s t e a re p r e z in tâ n d , d e fapt, setul
i n d is p e n s a b il al v iz iu n ii o c c i d e n t o c e n t r i s t e . E tn o c e n tr is m u l se află
c h i a r l a b a z a a c e s t o r a . A c e ş t i a u to r i c o n tu r e a z ă o c a le c o re c tă , dar
n u s u n t în s t a r e s ă o p a r c u r g ă p â n ă la c a p ă t. E i în ţe le g caracteru l
a r tif ic ia l şi fa ls al p r e te n ţiilo r p ro p r ie i civ iliz a ţii la universalitate,
î n s ă n u s u n t în s ta r e s ă g ă s e a s c ă a c c e s u l sp re s tru c tu r ile civiliza-
ţ io n a le d e a lte r n a tiv ă . D e a c e e a te o r ia c o n tr a h e g e m o n is tă trebuie
s ă fie c r e a t ă d in c o lo d e g ra n iţe le c â m p u lu i s e m a n tic occid en tal,
î n t r - o z o n ă in te r m e d ia r ă - în tre „ n u c le u l” lu m ii-s is te m (în te rm i
n o lo g ia lu i L W a lle r s te in ) şi „ p e rife rie ” (u n d e , în v irtu te a u nor
c i r c u m s ta n ţe d e o rd in c u ltu ra l, în ţe le g e re a c o r e c tă a h egem oniei
o c c i d e n ta l e e ste a tâ t d e p u ţin v e ro s im ilă , în c â t p o a te fi ig n o ra tă cu
d e s ă v â r ş ir e ). „ L u m e a a d o u a ”, în tre ţin â n d u n d ia lo g p e rm a n e n t şi
in te n s c u O c c id e n tu l, p e d e o p a rte este în s ta re să co n ştien tizeze
n a tu r a şi s tr u c tu r a h e g e m o n ie i, ia r p e d e a ltă p a rte a re la origin i
s is te m e d e a lte rn a tiv ă ale v a lo rilo r cu ltu ra le şi ale crite riilo r civi-
liz a ţio n a le d e b a z ă , p e c a re se p o t sprijin i în efo rtu l d e respingere
a h e g e m o n ie i. C o n tra h e g e m o n ia este n e v o ită să ră m â n ă în spaţiul
in te le c tu a l al O ccidentului u n a a b stra ctă , în tim p ce în zo n a „L u - 3
m ii a D ou a” aceasta a r putea deveni fo arte b in e c o n c re tă .
Deconstrucţia voinţei de putere

Prima etapă constă în focalizarea atenţiei asupra voinţei de putere
a Occidentului ca civilizaţie.
320
I h]i nretinde la universalitate şi la caracterul ab-
* valori, reprezintând a fi ceva global,
pe « a l «tem , el tinde să reprgamzeze tntreaga
lome, răspândind pretutindeni procedurile, criteriile, normele şi
codurile, care au fost elaborate în Occident în ultimele în ultimele
secole. Aşacum am văzut deja, identificarea culturii locale cu cea
universală şi a unei părţi a omenirii cu întreaga umanitate (sau,
celpuţin, cupartea selectă a omenirii, cu elita ei, care îşi însuşeşte
dreptulsăvorbească în numele umanităţii întregi (reprezintă o tră
săturăcaracteristică oricărui socium - atât imperial, cât şi arhaic).
Deaceea însăşi pretenţia civilizaţiei occidentale la universalitate
nuarenimic singular sau ieşit din comun. Etnocentrismul, împăr
ţireaîntregii omeniri în „grupul-noi” (de regulă, noi - „mai buni,
nonnativi, exemplari’) şi „grupul-ei” (de regulă, ei - „cei mai răi,
ostili, care constituie un pericol”372) reprezintă o cosntantă socială.
Cutoate acestea, caracterul arbitrar şi relativ al unui astfel de mo-
practic nu este conştientizat sau este conştientizat insuficient
c ar şi în cele mai dezvoltare şi complexe societăţi, care, atunci
can este vorba de alte chestiuni, demonstrează elasticitate în ju-
ecaţi şi deprinderea în ale apercepţiei. Voinţa de putere este însăşi
inotoru societăţilor, dar aceasta evită în mod insistent o privire di
rectă, îndreptată împotriva ei însăşi. Ea tinde să se ascundă în spa
tee„evidenţei sau a unui sistem complex de argumentare.
Elaborarea TLM trebuie să î n c e a p ă d e la recunoaşterea Occiden
tului drept nucleu al hegemoniei şi formularea acestei idei în cadrul
urfei axiomatici clare şi univoce. î n s ă i m e d i a t c e v o m î n c e r c a s ă fa
cem acest lu c r u , n e v o m c o n f r u n t a c u c o n t e s t ă r i v e h e m e n t e d in
partea in te le c tu a lilo r o c c i d e n t a l i . A c e ş t i a v o r s u s ţ i n e c ă r e p r o ş u l
respectiv este p e d e p lin j u s t i f i c a t î n r a p o r t c u t r e c u t u l e u r o p e a n ,
însă în p re z e n t în s ă ş i c u l t u r a o c c i d e n t a l ă a r e n u n ţ a t la p r a c t i c i l e
coloniale şi te o r iile e u r o c e n t r i s t e , a d o p t â n d n o r m e l e d e m o c r a ţ i
ei şi ale m u ltic u ltu r a lis m u lu i. P e n t r u a f o r m u l a r e p r o ş u r i în a c e s t
sens a m p u te a s ă n e p la s ă m î n m o d s i tu a tiv p e p o z i ţ i a m a r x i s m u -
lui si să d e m o n s tr ă m c ă î n e p o c a b u r g h e z ă O c c i d e n t u l a id e n tif ic a t
n rop ria s o a r ta c u c a p ita lu l şi a d e v e n it z o n a lo c a li z ă r i i lu i g e o g r a
fi t , r se n s u l c a p ita lu lu i c o n s t ă în e x e r c i t a r e a d o m in a ţ ie i a s u p r a
fice. Ia r se a c e e a , In c o n d iţiile c a p ita lis m u lu i, s u b m a s c a
p ro le ta ria tu lu i, e e a \ it’â ţii” se a s c u n d e a c e e a ş i v o in ţă d e p u te r e şi
d e m o c ra ţie i
c ner W FolWways. Boston: G m n, 1907.
372. Vezi Sum ner •
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ i o m a t f
practicile de exploatare şi violenţă. Anume aşa procedează repre

zentanţii teoriei critice, şi au perfectă dreptate în acest sens. Dar
pentru a nu fi legaţi de marxism, care este împovorat de dogmele
lui suplimentare, multe dintre care nu sunt deloc evidente, fiindsi
inacceptabile, este necesar să fie lărgită baza teoretică a demascării
hegem oniei şi trecerea acesteia din contextul social-economic în unul
mult m ai g en eral cel civilizaţional-cultural.
Critica euroasianistă a eurocentrismului şi

a universalism ului occidental
î n c ă î n s e c o l u l X I X sla v o filii r u ş i a u f o r m u la t o critic ă consistentă
a p r e t e n ţ i i l o r h e g e m o n i s t e a le civ iliz a ţie i o c c id e n ta le , iar în sec. XX
a c e a s t ă d i r e c ţ i e a fo s t d e z v o lta tă d e c ă t r e e x p o n e n ţii eurasianismu-
lu i. C n e a z u l N .S . T r u b e ţk o i în l u c r a r e a s a p ro g ra m a tic ă „Europa şi
o m e n i r e a ”373, c a r e a s p u s b a z e le c u r e n tu lu i id e o lo g ic eurasianist, a
a r ă t a t în m o d s tr ă lu c it, p r in in te rm e d iu l m e to d e i d e analiză filo
s o f ic ă , c u lt u r o lo g i c ă şi s o c io lo g ic ă , c a r a c te r u l artificial şi nefondat
al p r e t e n ţ ii l o r O c c id e n tu lu i la u n iv e rs a lita te . în p articu lar, el arata
c a r a c t e r u l i n a d e c v a t al u n o r m e to d e c u m a r fi re d u cerea conţinu
tu lu i v o lu m u lu i fu n d a m e n ta l „ T eo ria p u r ă a d rep tu lu i”374, semnată
d e ju r is tu l H a n s K e lse n , a p ro a p e e x c lu s iv la isto ria dreptului ro
m a n şi a ju r is p ru d e n ţe i e u ro p e n e , d e p a r c ă alte sistem e de drept
( p e r s a n ă , c h in e z ă , in d ia n ă e tc .) n u a r fi e x ista t d eloc. Pu nerea sem
n u lu i e g a lită ţii în tre n o ţiu n ile „ e u ro p e a n ” şi „u n iversal” reprezintă
o p re te n ţie in c o n s is te n tă . S in gu ru l te m e i al a cestei pretenţii rezidă
m s u p e r io r ita te a d ir e c tă d e o rd in fizic, d e p u te re şi tehnologică,
dreptul forţei. în s ă a ce st d re p t al forţei este lim itat la acel dome
n iu în c a r e fu n cţio n e a z ă legităţile co m p a ra ţiilo r şi contrapunerilor
m a te ria le . E x tin d e r e a a c e s to r c a ra cte ris tici în sfera intelectuală şi
s p iritu a lă re p re z in tă o v a rie ta te a „rasism u lu i” şi „etnocentrism u-
l u i . P o r n in d d e la aceste p rincipii eu rasianiştii au dezvoltat teo
ria m u ltitu d in ii tip u rilo r isto rico -cu ltu ra le (al că ru i încep ut a fost
p u s d e c ă tre N . D anilevski37S), p rin tre ca re tipul o cciden tal m o
d e rn (civ iliz a ţia ro m a n o -g e rm a n ică ) rep rezin tă d o a r o localizare
geografică şi un episod istoric. H egem onia şi succesele obţinute de
a c e s t tip în im p u n erea p ropriilor m od ele altora constituie o reali-
ta te ce nu p o a te fi ign orată. însă fiind conştientizată an um e astfel
373. Trubetskoi N. S. Moştenirea lui GinghU-Han. Moscova:Agraf. 2000.
374. Kelsen H. Reine Rechtslehre. Vienn». 1934
375. Danilevski N. Rusia şi Europa. Moscova. 2007.
32 2
E R N A T I O N A L E
jU L A jn J J -J -N I
d mi 6e .0 evidenţi" sau .soartă", devenind doar un

îază
fenomen artificial şi subiectiv, care poate fi
liscurs, un proces, un
icceptat, dar şi respins, cu care se poate cădea de acord, dar poate
işicontestat.
Astfel, contrahegemonia, necesitatea căreia este fundamentată de
:ătreadepţii teoriei critice în RI, poate fi completată cu succes cu
inarsenal intelectual cu totul diferit - din partea eurasianiştilor
:onservatori, care prin opoziţia lor faţă de Occident se orientea
zănula „proletariat” şi „egalitate”, ci la cultură, tradiţie şi valorile
spirituale.
Metamorfozele istorice ale hegemoniei

Este important să urmărim în continuare prin ce metamorfoze
trecehegemonia occidentală ca atare în ultimele secole.
Atunci când avem d e a fa c e c u u n S ta t t r a d i ţ i o n a l s a u c u u n i m
periu, voinţa de p u te re e s te e x p r i m a t ă m u l t m a i clar şi transparent.
Aşa s-a întâm plat în p e r i o d a l u i A l e x a n d r u M a c e d o n , a I m p e r i u l u i
Roman, a Sfântului I m p e r iu R o m a n d e N a ţ i u n e G e r m a n ă d in E v u l
Mediu etc. L a te m e lia u n iv e r s a lis m u lu i i m p e r i a l d in p e r i o a d e l e
mai târzii la în c e p u t a s ta t filo s o fia şi c u l t u r a g r e a c ă , a p o i d r e p
tul roman, m ai tâ rz iu B i s e r ic a C r e ş ti n ă . L a a c e s t e e t a p e v o i n ţ a d e
putere a O ccid en tu lu i s - a m a n i f e s t a t su b f o r m a s o ie tă ţii ie r a r h i c e
de clasă şi p rin s tra te g ia i m p e r i a lă în r e la ţia c u p o p o a r e l e v e c i n e ,
care fie erau in clu se în o i c u m e n a o c c i d e n ta l ă , fie, d a c ă n u se r e u ş e a
acest lucru, d e v e n e a u d u ş m a n i d e c a r e tre b u ia u s ă se a p re re . R e
laţiile de p u tere şi s tr u c tu r ile d e d o m in a ţ ie e r a u t r a n s p a r e n t e şi în
politica in te rn ă , şi în d o m e n iu l r e la ţiilo r in te r n a ţio n a le . P a r t i c u l a
rităţile unui astfel d e „ s is te m in te r n a ţio n a l” s u n t u r m ă r i te d e ta lia t
de către B. B u z a n şi R . L ittle , c a r e îl d e fin e s c d re p t „ a n tic ” s a u „ c la
sic”376. A ixi h e g e m o n ia se m a n if e s tă fă r ă o c o liş u r i, şi, p rin u r m a r e ,
nici nu este „ h e g e m o n ie ” în se n su l d e p lin al c u v â n tu lu i, a ş a c u m
o înţelege G r a m s c i, d e o a r e c e a ici d o m in a ţia se re a liz e a z ă în m o d
explicit, a n u m e astfe l fiin d în ţe le a s c ă d e c ă tre ce i a su p ra c ă r o r a se
în d reap tă. O p u te re e v id e n tă p o a te fi sa u în d u r a tă , sau , d a c ă e x is tă
d o rin ţa şi a p a re p o s ib ilita te a , ră s tu rn a tă . în c a z u l h e g e m o n ie i (în
a cce p ţia lu i G r a m s c i) to tu l este m u lt m a i dificil.
H emonia propriu-zisă se c o n stitu ie în e p o c a m o d e rn ă , atu n ci
când se schimbă întregul „sistemul internaţional” trecându-se de
la cel „clasic” la cel „global” (B. Buzan, R. Little). Occidentul intră
în Modernitate şi din acest moment îşi schimbă radical modul de
fundamentare a universalismului său şi felul cum îşi formulează
voinţa de putere. De acum încolo ea se desfăşoară sub semnul „Ilu
minării”, „progresului” „ ştiinţei”, „secularismului” şi „raţiunii”
precum şi în numele unui „viitor mai bun” şi a „libertăţii umane”,
în această perioadă se formează Statele naţionale şi se constituie
primele regimuri burghezo-democratice. Şi cu toate că această pe
rioadă istorică înregistrează practici monstruoase a comerţului cu
sclavi şi cele ale colonizării, precum şi războaie sângeroase între
statele europene „iluminate”, se obişnuieşte a se considera precum
că atunci omenirea (=Occidentul) a păşit într-o eră nouă, îndrep-
tându-se vertiginos spre „progres”, „libertate” şi „egalitate”. Astfel,
voinţa imperială de putere şi conceptul „oicumenei creştine” care
se manifestau deschis, se transformă în idealuri universale noi, de
finite prin noţiunea de „progres”. „Progresul” este deja tratat ca o
valoare generală, anume în numele acestuia se desfăşoară noi for
me de dominaţie. Acest fenomen este descris în mod reuşit de către
postmoderniştii din RI, care interpretează avântul tehnic al civi
lizaţiei occidentale în epoca modernă ca pe o reeditare a voinţei de
putere, ce-şi schimbă, însă, propria structură. Raporturile ierarhice
se stabilesc deja n u între „creştini” şi „barbari”, ci între societăţile şi
p o p o a r e l e „ p r o g r e s is te ” şi „cele rămase în urmă”, între „societatea
m o d e r n ă şi „ s o c i e ta t e t r a d iţ io n a lă ”. N iv e lu l d e dezvoltare tehnică
d e v in e c r ite r iu l d e d is tr ib u ţie a r o l u r i l o r i e r a r h i c e : ţările dezvoltate
d e v in „ s t ă p â n i , ia r c e le s u b d e z v o lta te - „sclavi”.
L a p r i m a e ta p ă a e p o c ii m o d e r n e a c e a s t ă n o u ă s t r u c t u r ă a in e g a
lită ţii se e x p r i m ă în m o d b r u ta l p rin p a r c t i c a c o l o n i z ă r i i. U lte r io r
e a se p ă s tr e a z ă în f o r m e c e v a m a i v o a la te . în o r i c e c a z , „siste m u l
g lo b a l al R I, c e re f le c tă m o d e le le d e b a z ă a le e p o c ii m o d e r n e , r e
p re z in tă o o r d in e p u r h e g e m o n is tă , în c a r e O c c i d e n tu l e s te h e g e
m o n u l, c e p re tin d e la u n c o n tr o l to ta l a tâ t în s f e ra s t a r t e g ic ă , c â t şi
c e a c o g n itiv ă . E s te v o r b a c o n c o m i te n t d e d ic t a t u r a a tâ t a tehnicii,
c â t şi a m entalităţii o c c id e n ta le . P r in u r m a r e , tr ă s ă tu r ile s o c ie tă ţii
o c c id e n ta le d in e p o c a M o d e r n ită ţii şi v a lo r ile a c e s te ia s u n t p riv ite
c a fiin d o b lig a to rii p e n tru to a te ce le la lte p o p o a r e şi c u ltu r i. I a r to t
c e se d e o s e b e ş te d e a c e s t siste m - e ste p riv it c u s u s p ic iu n e c a c e v a
„subdezvoltat”, „ in su ficie n t d e o c c id e n ta l”. D e fap t, a v e m d e a fa c e
3*4
(ieotranspunere a teoriei „sub-omului” de la nivelul în
cazul rasiştilor germani, care, de altfel, sunt un surogat al M oder
nităţii europene, aşa cum o arată H. Arendt 377) la nivelul cultural.
Respingerea neoliberalismului şi a glob alism ului

In sfera teoriilor RI reprezentanţii realismului şi ai liberalismului
exprimă în mod clar viziunea hegemoniei, aceştia elaborându-şi
concepţiile pornind de la presupusul universalism al Occidentului şi

alvalorilor (precum şi al intereselor) sale, şi, respectiv, consolidează
şi susţinîn mod activ ordinea hegemonistă.
Launalt nivel, modelul unipolar şi abordarea multilaterală, şi chiar

non-polaritatea globalistă, reprezintă, de asemenea, nişte versiuni de
formulareahegemoniei - atât cele deschise şi frontale („unipolarita-
tea şiîntr-o „versiune soft” - „multilateralitatea”), cât şi cele impli
cite şi voalate (deoarece globalizarea şi transnaţionalismul neolibe-
ralilor, dar şi proiectele constructiviste, de asemenea reprezintă nişte
ormedeexpansiune a codurilor occidentale asupra întregii planete).
Prin urmare, elaborarea TLM trebuie să treacă prin negarea co-
urilorhegemoniei occidentale şi, respectiv, a teoriilor din RI, ce se
sprijinăpe acestea.
Critica marxismului (eurocentrismul)

In teoria m a rx is tă d in R I lu c r u r ile s u n t c e v a m a i c o m p lic a te . P e d e
o parte, a ceasta c r itic ă v e h e m e n t h e g e m o n ia , i n t e r p r e tâ n d -o c a p e
o formă a d o m in a ţie i, p ro p r ie ca p ita lis m u lu i. în a c e s t se n s e a este
deosebit de re le v a n tă şi p r o d u c tiv ă . î n s ă p e d e a ltă p a rte e a p o r n e ş te
de la aceleaşi id ei u n iv e rsa liste şi e u ro c e n tr is te ale M o d e rn ită ţii, p re
cum „progresul”, „ d e z v o lta re a ”, „ d e m o c ra ţia ”, „ e g alitatea” e tc ., c e e a
ce o înscrie în c o n te x tu l g e n e ra l a d is c u rs u lu i occidental. C h ia r d a c ă
m arxiştii su n t so lid a ri c u lu p ta d e e lib e ra re n a ţio n a lă a p o p o a re lo r
din L u m ea a T re ia şi a ţă rilo r n o n -o c c id e n ta le în a n sa m b lu cu d o m i
naţia o cc id e n ta lă , a c e ş tia p re z ic p e n tru ţă rile re sp e ctiv e u n sce n a riu
universal, ce p ro p u n e re p e ta re a căii p a rc u rs e de so cie tă ţile o c c id e n
tale şi n u a d m it id e e a existe n ţe i u n ei alte lo g ici a istoriei. M arxiştii
susţin p o p o a re le n o n -o c c id e n ta le în lu p ta lo r an tico lo n ială, u rm ă -
'n d c a a ce s te a să p o a tă p a rcu rg e m ai rep ed e toate etapele căii de
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I Q n a t e
d ezvoltate o ccid en ta le şi sa con stru iască o societate ce ar fi în esenţă

l a ie i c u cele deţa con stru ite in societăţile occidentale378. Toate soci
etăţile treb u ie să treacă prin faza capitalismului, iar clasele prezente
\n acest sistem trebuie să devină complet internaţionalizate, şi doar
atunci se vor crea condiţiile pentru o revoluţie mondială. Aceste as
p e cte ale m arxism u lu i din R1 intră în contradicţie cu TLM, deoarece:
• se fundam entează pe acelaşi universalism occidental;
• recunosc doar vectorul unidirecţional al istoriei tuturor socie
tăţilor;
• justifică in d irect capitalism ul şi orânduirea burgheză, conside
rân d -o drept fază n ecesară a dezvoltării sociale, fără de care nu este
posibilă nici înfăptuirea revoluţiei, nici construcţia comunismului.
Kstiel, m arxism ul reprezintă reversul hegemoniei occidentale, care,
c r i t i c â n d c e le m a i o d io a s e şi c e le m a i m in c iu n o a s e asp ecte ale aces
te i a şi d e z v ă lu in d e s e n ţa ei d e c la s ă , în a ce la şi tim p , nu pun la în
d o ia lă ju s tific a re a is to r ic ă şi c h ia r c a r a c te r u l fatal al unei atare stări
d e lu c r u r i. M a rx iş tii şi a d e p ţii lu m ii-s is te m ju d e c ă astfel: hegemonia
o c c id e n ta lă este d e te sta b ilă , în s ă ea este u n a inevitabilă, prin urmare,
a lu p ta d ire c t îm p o triv a ei este lipsit de o ric e sen s, d eo arece asta doar
ar a m ă n a v ic to ria ei im in e n tă l a sc a ră g l o b a l ă şi, respectiv, va înde
p ă r t a m o m e n t u l r e v o l u ţ i e i m o n d i a l e . A ş a d a r , orientarea m arxistă
d in TU t r e b u i e t r a t a t ă n u ca o a n t i t e z ă a h e g e m o n i e i , ci ca un invari
a n t p a r a d o x a l şi n e lip s it d e o a n u m e v a l o a r e m e t o d o l o g i c ă şi concep
tu a lă a l a c e ste ia .
Critica universalismului în teoriile postpozitiviste

ale R1
C e i m a i ap rop iate de T L M su n t teoriile postpozitiviste, ca re critică
LA odernitatea c a atare, iar u n eo ri se rid ică p â n ă la nişte generali
zări an tioccid en tale şi u n atac fron tal asu p ra h egem o n iei şi voinţei
de putere, ce constituie v ecto ru l ei axial.
P rin tre aceste teorii cel m ai m are interes îl prezintă celea care pe
parcursu l deconstrucţiei hegem oniei occidentale plasează în mod
clar Occidentul în limite spaţial-geografice şi, respectiv, urm ăresc
evoluţia dominaţiei occidentale pe vectorul tem poral şi pe harta
geografică a lumii579. Iu paralel este realizată o analiză a concepte-
37S Despre asp ec tu l rasist ai marxismului v e x i: Hobs°n J.M. The E u ro c e n tr ic Concep,ton of World Po
“ •— •— - PÛlar cnn;
3 *6
lor şi schemelor intelectuale care defineau la fiecare etapă istorică

voinţa de putere ocidentală şi îi fundamentau hegemonia. Astfel de
lucrări arată că Occidentul este o civilizaţie printre celelalte civili
zaţii, prin urmare, pretenţiile sale la universalitate se reduc până la
limitele unui cadru istoric şi geografic concret. In acest sens „so
cietatea modernă” şi ansamblul de teze axiomatice (secularism,
atropocentrism, supremaţia tehnică, pragmatism, hedonism, in
dividualism, materialism, consumism, transparenţă, toleranţă,
democraţie, liberalism, parlamentarism, libertatea cuvântului etc.)
apar ca ceva local şi tranzitoriu - nu mai mult decât un moment
strict delimitat al istoriei mondiale. O astfel de abordare dinami
tează principala condiţie a hegemoniei occidentale - ascunderea
acesteia în spatele paravanului pretenţiilor universaliste, prezenta
te ca fiind ceva „de la sine înţeles şi evident”. Anume în asta constă
contribuţia enormă a postpozitiviştilor la elaborarea TLM.
Aici ar merita să formulăm o întrebare (posibil una retorică): din
ce cauză în mediul postpozitivist nu s-a constituit o versiune fina
lizată a teoriei multipolarităţii; pentru că relativizarea Occiden
tului şi deconstrucţia hegemoniei lui erau evidente şi se părea că
îndemnau de la sine la recursul la alte civilizaţii şi alte poli, iar în
baza unei analize profunde a acestor alternative civilizaţionale să
fie avansat un tablou policentric al lumii? însă, de regulă, postpo-
zitiviştii doar împing până la limitele sale logice anume discursul
occidentocentric, propunând să se facă nu un pas lateral dinspre
Occident şi Modernitate, ci un pas înainte, în post-istorie, într-o
lume ce ar trebui să urmeze după ce Modernitatea s-a epuizat, dar
care păstrează continuitatea, legătura logică, istorică şi morală cu
aceasta. în loc să supună unei deconstrucţii principiile „libertăţii”,
„democraţiei”, „egalităţii” etc., postmoderniştii insistă doar asupra
unei „libertăţi şi mai mari”, asupra unei „democraţii adevărate”
şi „egalităţi depline”, criticând Modernitatea pentru faptul că nu
lepoate oferi aşa ceva. De aici şi disputele dintre un şir de filosofi380
şi sociologi contemporani asupra faptului dacă Postmodernitatea
poate fi considerată o paradigmă cu adevărat nouă şi de alternati-
cepţia despre lumea-sisiem a Iui Wallerslein. Vezi: Braudel F. Dinamica capilalismuIuLSmolensk: Poli-
gramma, 1993; Idem. Civilizaţia materiali, economia ţi capitalismul, sec. XV-XVIII: în 3 voi. Moscova;
Ves mir, 2006.
380. Vezi: XaCepMac IO. Ownoco^CKMâjţKCKypc o MOflepue. Ilep. c iicm. M.: Ua/UTe/ibcrao «Beci. Mnp»,
2003. Mn«: SayMati 3. TcKynafl coapeMeHHOCTb. CaHKT-neTepdypr: FIuTep, 2008. A thk5kc: flyrwH A.
IIocTMOflepHunu yjibTpaMOflepn? // J^yrwHA. IIon-icy/ibTypa u uhhkmBptMenu. CI16.: AMcjiopa, 2005.
C. 436-445.
327
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I Q n a i . f
v ă î n r a p o r t c u M o d e r n i t a t e a s a u e s t e v o r b a d o a r d e o m od ern i
ta te m a i a v a n s a tă , u ltra m o d e rn ita te , „ n o u a M o d e r n ita te ”, adică
d e a d u c e r e a l a f i n a l u l l o g i c a p r e m i s e l o r şi n o r m e l o r , c a r e au fost
c o n t u r a t e a n u m e d e M o d e r n i t a t e , î n s ă n u a u f o s t re a liz a te până la
ca p ă t.
O r i c u m a r fi, c u t o a t e m e r i t e l e l o r i n d i s c u t a b i l e şi u tilita te a lucră

oameni
r i l o r l o r p e n t r u e l a b o r a r e a T L M , p o s t p o z i t i v i ş t i i r ă m â n a fi
p r o fu n d o c c id e n ta li ( i n d i f e r e n t d e o r i g i n e a l o r ) , c o n tin u â n d să ju
d e c e ş i s ă a c ţ i o n e z e î n l i m i t e l e s t a b i l i t e d e c i v il iz a ţ i a o ccid e n ta lă , a
c ă r o r p a r t e s u n t ş i e i c h i a r ş i a t u n c i c â n d o c r i t i c ă în m o d vehem ent
( d e r e m a r c a t f a p t u l c ă i n v i t a ţ i a Ia o c r i t i c ă r a ţ i o n a l ă co n stitu ie o
v a l o a r e a m o d e l u l u i M o d e r n i t ă ţ i i în s i n e ) .
P o s tm o d e rn iş tii e lib e r e a z ă c a le a p e n t r u e l a b o r a r e a te o r ie i lumii

m u l t i p o l a r e d e o a r e c e d a t o r i t ă l u c r ă r i l o r a c e s t o r a h e g e m o n i a O cci
d e n t u l u i d e v i n e u n f e n o m e n e v i d e n t , t r a n s p a r e n t şi d e s c r is în m od
e x h a u s t i v , i a r p r e t e n ţ i i l e v a l o r i l o r o c c i d e n t a l e l a u n iv e r s a lita te sunt
e x p l i c a t e a n u m e p r i n a p e lu l l a a c e a s t ă h e g e m o n i e şi s u n t co n s e c in
ţ a e i d i r e c t ă , a d i c ă a c e a s t ă h e g e m o n i e e s t e d e m a s c a t ă şi în cetează
s ă m a i fie l a fe l d e e f i c i e n t ă c a a t u n c i c â n d p r e z e n ţ a ei n u e ste c o n
ş t i e n t i z a t a ş i o b s e r v a t ă . V a l o r i l e şi m o d e l e l e o c c i d e n t a l e s u n t locale
şi d e l i m i t a t e i s t o r i c , i a r n u g l o b a l e ş i n e s c h i m b a t e , p r i n u rm a r e şi
o r d i n e a m o n d i a l ă , e d i f i c a t ă p e b a z a a c e s t o r a , r e p r e z i n t ă exp resia
u n e i d o m i n a ţ i i h e g e m o n i c e şi p r o d u s u l e x p a n s i u n i i u n u i c e n tr u în
d iv e r s e m e d i i m e n t a l e şi i d e a t i c e , i a r n u s o a r t a , n u p r o g r e s u l, nu
l e g i t a te a o b i e c t i v ă a d e z v o l tă r i i şi n u f a t a l i t a t e a . A f i r m â n d şi fu n
d a m e n t â n d a c e a s t ă s t a r e d e l u c r u r i , n e p o m e n i m în r a p o r t c u h e
g e m o n ia fa ţ ă către fa ţ ă . E a n u m a i p ă t r u n d e în n o i p e n e o b s e r v a te ,
î m p r i n g n â n d u - ş i l u â n d s u b c o n t r o l v o i n ţ a şi c o n ş t i i n ţ a n o a s tr ă ; ea
e s te o b i e c t iv a t ă c a o f o r ţ ă e x t e r n ă şi s t r ă i n ă , u n a d if e r i tă d e n o i şi
c a r e î n c e a r c ă s ă n e i m p u n ă p r i n s u g e s ti e şi c o n s t r â n g e r e p u te r e a sa
a b s o lu tă . E s t e d e s tu l s ă p r i v i m h e g e m o n i a d i r e c t în o c h i o s in g u ră
d a tă .
5 .3 .C iv iliz a ţia ca a cto r (sp aţiu l m a re şi p o lite ia )

T eo riile lui S. H u n tin g to n : in tro d u c e re a c o n c e p tu lu i
de civiliza ţie
în pofida im portanţei enorm e a teoriilor postpozitiviste în R e.
laţiile Internaţionale ( R I ) , nu prom otorii acestora s-au ap r0 pi_
328
RELATIILE I NTE RNAŢI ONAL E
at nemijlocit de Teoria Lumii Multipolare (TLM), ci exponentul

curentului conservator în politica americană, adeptul convins al
realismului, filosoful politic Samuel Huntington. în articolul său
programatic, dezvoltat ulterior în lucrarea polemică „Ciocnirea ci
vilizaţiilor”, el desfăşoară tabloul conceptual al echilibrului de forţe
în lumea contemporană, care poate fi preluat în mare în calitate de
schiţă a TLM în faza iniţială.
Huntington examinează noile condiţii ale ordinii mondiale, ce
s-au constituit după prăbuşirea lumii bipolare. El polemizează cu
discipolul său, un alt cunoscut analist politic - F. Fukuyama, care,
interpretând sfârşitul lumii bipolare, a ajuns la concluzia despre
„sfârşitul istoriei”, adică a triumfului, modelului liberal-democra-
tic la scară planetară şi a globalizării care s-ar fi produs deja. în
spiritul paradigmei neoliberale a RI, Fukuyama a considerat că
• democraţia a devenit o normă universală în întreaga lume şi,
prin urmare,
• de acum încolo pericolul unor conflicte militare este redus la
minimum (dacă nu exclus în general - „democraţiile nu luptă între
ele”),
• singura normă devine concurenţa comercială paşnică,
• societatea civilă s-a afirmat în locul statelor naţionale şi
• vine momentul proclamării unui guvern mondial.
Toate acestea determină dezacordul lui S. Huntington, exprimat
de pe poziţii pesimiste. Potrivit lui,
• sfârşitul lumii bipolare nu conduce în mod automat la instau
rarea unei ordini globale şi omogene de natură liberal-democrati-
că, prin urmare,
• istoria nu s-a încheiat,
• iar a vorbi despre sfârşitul conflictelor şi războaielor este pre
matur.
Lumea a încetat să fie bipolară, însă nu a devenit nici globală
şi nici unipolară. în ea s-a conturat o configuraţie cu desăvârşi
re nouă, cu noi ciocniri, tensiuni şi conflicte. Aici Huntington se
apropie de elementul principal şi formulează o ipoteză absolut fun
damentală, care încă nu a fost apreciată la justa ei valoare, despre
faptul cine urmează săfie actorul, protagonistul de pe scena mondi
ală. El numeşte în calitate de actor civilizaţiile.
329
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I q n a t e
Anume acest pas conceptual trebuie considerat drept început

al apariţiei unei teorii absolut noi - Teoria Lumii Multipolare
Huntington afirmă principalul: evidenţiază noul actor, civilizaţia
şi, concomitent, vorbeşte despre multitudinea acestor actori, uti
lizând în însăşi denumirea articolului său acest cuvânt la plural:
ciocnirea civilizaţiilor.
D a c ă v o m c ă d e a d e a c o r d c u H u n t i n g t o n a s u p r a a c e s tu i aspect
f u n d a m e n t a l , n e v o m s i t u a î n t r - u n c â m p c o n c e p t u a l , c e depăşeşte
l i m i t e l e t e o r i i l o r c l a s i c e a l e R I ş i c h i a r a le p a r a d i g m e l o r p ostpozi-
t i v i s t e . E s t e s u f i c i e n t s ă r e c u n o a ş t e m m u l t i t u d i n e a civ ilizaţiilo r şi
s ă l e i d e n t i f i c ă m c u a c t o r i i p r i n c i p a l i ( u n i t s ) în n o u l s is te m al rela
ţiilo r in te rn a ţio n a le p e n tru a av e a o p rim ă d e scrie re a hărţii lumii
m u ltip olare. A c u m a v e m la d i s p o z i ţ i e ş i i d e n t i f i c a r e a fap tului ce
a n u m e r e p r e z i n t ă p o l u l u n e i a s tf e l d e o r d i n i m u l ti p o l a r e : acest pol
îl con stitu ie civ ilizaţia. I n c o n s e c i n ţ ă , p u t e m s ă r ă s p u n d e m im ediat
l a î n t r e b a r e a d e p r i n c i p i u : c â ţ i p o l i t r e b u i e s ă a i b ă o r d i n e a m u ltip o
l a r ă ? R ă s p u n s u l e s te : tot a tâ tea , câ te civ iliz aţii exista..
A stfe l, d a to rită lui H u n tin g to n , o b ţin e m o p r im ă v ersiu n e a ca
d ru lu i n o ii te o rii. A c e a s tă te o r ie a firm ă m o d e lu l, p o triv it căruia, în
c â m p u l re la ţiilo r in te rn a ţio n a le e x is tă c â te v a cen tre d e lu are a deci
z iilo r g lo b a le , a ce ste a fiind re p re z e n ta te d e civ iliz aţiile r e s p e c t i v e .
H u n tin g to n a p a rţin e şco lii realiste a R I . A s ta îl d e te r m in ă să trea

c ă n e m ijlo c it la id en tifica re a civ ilizaţiilo r în c a lita te d e acto ri ai
n oii o rd in i m o n d ia le şi la an aliza p ro b ab ilităţii c o n flic te lo r (cio c
n irilo r) în tre ele. L a fel este s tru c tu r a t m o d e lu l d e b a z ă al realiştilor
în p ro ce su l d e ev alu are a in tereselo r n a ţio n a le : a n a l i z â n d relaţiile
i n t e r n a ţ i o n a l e , e i e x a m in e a z ă , în p r im u l r â n d , p r o b a b i l i t a t e a c o n
flic te lo r , z o n a d e in te r s e c t a r e a in te r e s e lo r şi c a p a c it a t e a d e a s ig u
r a r e a a p ă r ă r ii şi s e c u r ită ţ ii. în s ă d e o s e b ir e a fu n d a m e n ta lă c o n s t ă
în fa p tu l c ă r e a liş tii c la s ic i a p lic ă a c e s te c r it e r ii fa ţă d e s t a t u l n a ţ i
o n a l, c o n s id e r a t d r e p t s in g u r u l şi p r in c ip a lu l a c t o r în re la ţiile in
t e r n a ţ io n a le , c a p e o r e a lita te c o n s t it u it ă în m o d s t r i c t ş i l e g it im ,
r e c u n o s c u t ă la n iv e l in t e r n a ţ io n a l, în tim p c e H u n t in g t o n a p lic ă
a c e e a ş i a b o r d a r e fa ţă d e c iv iliz a ţie - o n o ţiu n e m u lt m a i v a g ă , i n e
x a c t ă şi c a r e n u a c u n o s c u t o e la b o r a r e c o n c e p tu a lă . C u t o a t e a c e s -
te a a n u m e in tu iţia lu i H u n tin g to n ş i s a ltu l s ă u c a lita tiv , d e la s t a t u l
n a ţ io n a l la c iv iliz a ţie , în d e f in ir e a a c to r u lu i n o ii o r d in i m o n d i a l e ,
c o n s t i t u i e c e l m a i im p o r t a n t e le m e n t a l t e o n e . Iu ,. E l d e s c h i d e c ă i ,
330
^ „„i spre Inţdegciea slracturii relaţiilor internaţionale şi
pune bazele TLM.
Conceptul de „civilizaţie" în Rl
Aici este extrem de important să realizăm ce este o civilizaţie şi ce

sens comportă această noţiune-cheie pentru TLM.
Civilizaţia nu reprezintă un concept ce ar figura în vreo teorie

aRI, nici în cele pozitiviste şi nici în cele postpozitiviste. Nu este
vorba nici despre un stat, nici despre un regim politic, nici despre
oclasă, nici despre o reţea, nici despre o comunitate, nici despre
un grup de indivizi şi nici despre indivizi aparte. Civilizaţia este
0 comunitate unită prin apartenenţa la aceeaşi tradiţie spirituală,
istorică, culturală, mentală şi simbolică (de cele mai multe ori având
rădăcini religioase, deşi nu neapărat conştientizate în termenii unei
religiiconcrete), ai cărei membri conştientizează apropierea uniifaţă
dealţii, indiferent de apartenenţa naţională, de clasă, politică şi ide
ologică. '
După apariţia lu cră rii c la s ic e a lu i O . S p e n g le r „ D e c lin u l O c c i d e n
tului , unii autori d e lim ite a z ă , u r m â n d u - i e x e m p lu l, „ c iv iliz a ţia ” şi
„cultura, prin c u ltu ră în ţe le g â n d u -s e c o m u n i t a t e a s p ir it u a l- in t e -
lectuală, iar p rin civ ilizaţie - f ix a r e a p o s tu la t e l o r şi s t r u c t u r i l o r
raţional-tehnologice. P o tr iv it lu i S p e n g le r, c iv iliz a ţia c o n s ti t u i e o
cultură „stinsă” (r ă c ită ), c e ş i-a p ie r d u t fo r ţe le i n t e r i o a r e şi v o in ţa
de a se dezvolta şi a în flo ri, d e c ă z u tă p â n ă la n iv e lu l u n o r f o r m e
mecanice în străin a te . C u to a te a c e s te a , d e lim ita r e a r e s p e c t i v ă n u
a devenit u n a g en e ra l a c c e p ta tă , în m a jo r ita te a l u c r ă r i lo r ( c a , d e
exemplu, c e a a lui A . T o y n b e e „ S tu d iu a s u p r a is to r ie i”) n o ţiu n ile
de „civilizaţie” şi „ cu ltu ră ” p r a c t ic se d o v e d e s c a fi s in o n im e . P e n
tru noi co n te a z ă fap tu l c ă S. H u n tin g to n în ţe le g e p rin „ civ iliz a ţie ”
practic acelaşi lu c r u c a şi p rin „ c u ltu ră ”, a n u m e d in a c e s t m o tiv
atunci cân d d e scrie şi e n u m e ră civ iliz a ţiile el a p e le a z ă c u p re c ă d e re
la religii şi sistem e re lig io a se .
Acest con cept apare p entru p rim a o ară în câm pul teoretic al RI
şi abia acum se poziţionează ca un posibil acto r al politicii globale.
1 Potrivit clasificării lui Buzan şi Little381:
în sistemul clasic sau antic al relaţiilor internaţionale (societa-
| ^ tra diţionalâ, Premodernitatea) figurează statele tradiţionale şi
f ţ ţ | Buzaţi B I ţwlf R. International Systems in W orld History. Oxford: Oxford University Press, 2010.
331
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A r.F
imperiile;
• în sistemul global (relaţiile internaţionale în epoca Modernită
ţii) - statele naţionale de tip burghez;
• în ultimul sistem postmodernist - alături de state apar comu
nităţile transnaţionale de reţea, grupurile asimetrice şi alte „mul
titudini”.
Insă în niciuna dintre acestea nu apar civilizaţiile ca actori. Noţi
unea de civilizaţie figurează şi în ştiinţa istorică, şi în sociologie, şi
în culturologie. Dar în RI acest concept este introdus pentru prima
oară.
L o g i c a lui H u n ti n g t o n , c a r e a p ro p u s ip o te z a civilizaţiei în RI,
e s te d e s tu l d e t r a n s p a r e n tă . S fâ rşitu l lu m ii b ip o lare şi a confruntă
rii c e l o r d o u ă ta b e r e id e o lo g ic e , capitalista şi so cialistă, s-a încheiat
c u v i c t o r i a c a p ita lis m u lu i şi lic h id a r e a U R SS . D in acel moment,
O c c i d e n tu l c a p ita lis t n u m a i a re u n d u ş m a n „ fo rm a l”, capabil sa
şi f u n d a m e n te z e p o z iţia în m o d ra ţio n a l şi inteligibil, să propu
n ă sis te m u lu i m o n d ia l un s c e n a riu d e a lte rn a tiv ă sim etric şi să-şi
d e m o n s tr e z e la m o d u l p r a c t ic c a p a c ita te a d e co n cu re n ţă. De aici
F. F u k u y a m a tra g e c o n c lu z ia p rip ită , p o triv it că re ia de acum în
c o l o O c c id e n tu l a d e v e n it un fe n o m e n glo b al, toate ţările lumii şi
t o a te s o c ie tă ţile s -a u tr a n s fo r m a t în tr-u n c â m p u n ic şi uniform,
c e re p r o d u c e în m a re , c u m ic i d evieri, d e m o c ra ţia parlam entară,
e c o n o m ia d e p ia ţă şi id e o lo g ia d re p tu rilo r om u lu i. D e aceea, con
s id e r ă F u k u y a m a , tim p u l sta te lo r n a ţio n a le a tre cu t, iar lumea se
află în p ra g u l u n ei in te g ră ri d ep lin e şi definitive. Um anitatea se
tra n s fo r m ă v ă z â n d c u o ch ii în tr-o s o cie ta te civilă globală, politi
c u l îi c e d e a z ă lo c u l e co n o m ie i, răzb o iu l este în lo cu it în totalitate
d e c o m e r ţ, id e o lo g ia lib erală d evin e u n a re c u n o s c u tă la scară uni
v e rs a lă şi o n o r m ă fără altern ativ ă, toate p o p o a re le şi culturile se
a m e s te c ă în tr-u n ca z a n de top ire co s m o p o lit3*2.
în ca z u l d at, Fu k u yam a a u rm a t regulile unei analize „diluat”

(th in ). El evid en ţiază pe bună d rep tate p rincipalele şi cele mai
ev id e n te trăsătu ri ale evenim en telor. In tr-ad ev ăr, sfârşitul socialis
m ului a sco s de pe scen a istorică cel m ai im p u n ă to r oponent al
d e m o cra ţie i liberale, tra n sfo rm â n d -o în una „universală” La ora 382
382 Ulterior 1;. Uukuyama a recunoscui c i pronosticul siu optimist rufeirilor U jjlobiiJizarta liberali a-a
dovedit a fi unul pripit. In realitate lucrurile stând cu lotul alelei decit a aifirmat el In lucrarea sa proera
i ce i a adus noiorieiaiea, dJyKjwwa <t> Macm hmcwt rtoiihinoc aiwtenne bcccia c A JiyrMHWM
npoiţwnb. 2007.
332
actuală nu există o altă ideologie care să aibă o suficientă răspân

dire, atractivitate şi credibilitate, capabilă să concureze la modul
serios cu liberalismul. Practic toate ţările lumii acceptă, de facto
şi dejure, normele civilizaţiei occidentale. Societăţi care ar ignora
normele democraţiei, ale economiei de piaţă şi libertăţii presei au
rămas extrem de puţine, dar şi acestea se află în faza de trecere la
modelul occidental. Această situaţie a servit drept temei suficient
pentru ca să fie proclamat „sfârşitul istoriei”, care, chiar dacă încă
nua sosit, e pe punctul de a se produce. Concluzii similare au tras
şi neorealiştii, care justifică în mod deschis hegemonia SUA (R.
Gilpin, Charles Krauthamer) şi neoliberalii (care au primit cu en
tuziasmvictoria democraţiei în ţările blocului de Est), dar şi unii
postmodernişti (care au văzut în globalizare noi orizonturi ale li
bertăţii individuale).
Huntington contrapune acestora o analiză „densă” (thick), în
care se acordă o atenţie deosebită detaliilor, aspectelor calitative
ale proceselor analizate şi tinde să înţeleagă mai bine dimensiu
nea profundă a transformărilor apărute în lumea postbipolară. El
ajunge la concluzia că modernizarea şi democratizarea, precum şi
normele liberalismului de piaţă, au afectat cu adevărat doar soci
etăţile occidentale, în timp ce toate celelalte ţări au acceptat aceste
reguli alejocului sub presiunea necesităţii, nu le-au inclus în adân
cul propriilor culturi, împrumutând în mod pragmatic doar unele
elemente ale civilizaţiei occidentale, cele practice şi tehnologice.
Astfel, Huntington vorbeşte despre răspândirea în ţările nonocci-
dentale a fenomenului „modernizării fără occidentalizare”, care se
produce atunci când reprezentanţii unor societăţi nonoccidentale
împrumută anumite tehnologii occidentale, dar tind să le adapteze
lacondiţiile locale şi deseori să le îndrepte împotriva Occidentului
însuşi. în felul acesta, democratizarea şi modernizarea societăţilor
nonoccidentale, privite în lumina unei analize „consistente”, apar
ca fiind ambigui şi relative şi, respectiv, nu garantează câtuşi de
puţin acele rezultate care ar urma să fie aşteptate fără a se ţine cont
de aspectele interne ale acestor procese. Cu cât mai mult îşi lăr
geşte Occidentul graniţele, înglobându-i în interiorul lor „pe toţi
ceilalţi” (the Rest, societăţile nonoccidentale), cu atât mai mult se
aprofundează această ambiguitate şi creşte fisura între Occident şi
regiunile nonoccidentale, care primesc noile tehnologii şi îşi for
tifică propriul potenţial, păstrându-şi concomitent legăturile cu
333
R E L A Ţ I I L E I NTE RNAŢi n x TM r
structurile tradiţionale ale societăţii. Anume acest fenomen con

duce spre noţiunea de „civilizaţie” în calitate de concept ştiinţific
alRI.
în s tru c tu ra RI d in s e c . XXI civ iliz a ţiile co n stitu ie nişte zone
s p a ţ i a l e l a r g i , c a r e îşi c o n s o li d e a z ă p o te n ţia lu l de forţe şi cel in
t e l e c t u a l s p r i ji n in d u -s e p e te h n o lo g iile o ccid e n ta le , dar în loc să
a d o p t e î n t o t a l it a t e s is te m u l d e v a lo r i o c c id e n ta l, păstrează legături
o r g a n i c e p u t e r n i c e c u c u ltu r ile , relig iile şi co m p lexele sociale tra
d iţ io n a le , c a r e u n e o r i se află în t r - u n c o n flic t flagrant cu cele oc
c i d e n ta l e s a u c h ia r îi s u n t d ia m e tr a l o p u se acestuia. Destrămarea
la g ă r u lu i s o c ia lis t d o a r c a ta liz e a z ă p ro c e s e le respective şi scoate în
e v id e n ţă a c e a s t ă s ta re d e lu c r u r i. în lo c u l u n ei opoziţii simetrice
R ă s ă r it -O c c i d e n t , a p a re u n c â m p al te n siu n ilo r între câteva civi
liz a ţii. A c e s te civ iliz a ţii, c a r e su n t, d e cele m ai m ulte ori, separate
d e g ra n iţe le n a ţio n a le , v o r co n ş tie n tiz a d in ce în ce mai mult, în
p r o c e s u l g lo b a liz ă rii şi in te g ră rii, p ro p ria com u n iu n e şi vor acţi
o n a în c a d ru l sistem u lu i re la ţiilo r in tern aţio n ale, ghidându-se de
v a lo r i şi in te re se c o m u n e ce d e cu rg d in aceste valori. Drept urmare
a d ezv o ltă rii a c e s to r p ro ce se şi în ca d ru l unei „m odernizări fara
o c c id e n ta liz a re ” v a rezu lta un tablou cu totu l n ou al echilibrului de
fo rţe la s c a ră globală. A n u m e a ceasta este lum ea multipolară.
Spectrul extins al conceptului de „civilizaţie” în TLM: definiţii
Conceptul de „civilizaţie” joacă un rol cheie pentru TLM3*53. De

aceea, este extrem de important ca acesta să fie examinat la diferite
nivele şi să primească interpretări diferite. în această chestiune este
prematur să se insiste asupra unei „ortodoxii riguroase” sau asupra
unei definiţii univoce, deoarece avem de a face în capul locului
cu un context teoretic absolut nou, ce corespunde anume acelui
mediu ideologic, în care poate fi elaborată teoria multipolarităţii.
Pentru a deveni ulterior o realitate juridică, „civilizaţia” trebuie să
fie conjugată cu ceea ce C. Schmitt numeşte „spaţiu mare”384 şi este
examinat în TLM ca modul teoretic de tranziţie al „preconceptu-
lui”, ce se situează între elaborarea „de jure” definitivă şi civilizaţia
existentă „de facto”385. Această situaţie poate fi prezentată în aceas
tă schemă:
,, . r, Teorii Lumii Multipolare- Moscova: Mişcarea Euroaaiatica, 2012
nj ir ™
365. Idem 334
M . . W * » P— * * > » ? def 55
jKâjfonsemnificaţianoţiunii de „civilizaţie .
m m posibile câteva abordări. Si le enumerăm pe cele prin-
cipale.
Civilizaţia ca substanţă (concepţia onto lo gică
acivilizaţiei)
Examinarea civiliţiei ca substanţă autonomă presupune recu

noaşterea întâietăţii ontologice a acesteia. în acest caz, „civilizaţia’
corespunde categoriei aristotelice de „subiect” şi răspunde la între
barea ti eveivai (ceea ce nu este).
1. civilizaţia (fa c to r s o c io -c u ltu r a l)
r
2. spaţiu m are (te rm e n g e o p o litic , p r e c o n c e p t ) — 1
r _ î
1 3. perfectarea juridică a o rd in ii in te r n a ţio n a le în b a z a m u ltip o la r ită ţii
(latu ra ju r id ic ă a T L M )
0 astfel de imagine plasează civilizaţia în centrul câm pului co n

ceptual, care se extinde pe seama nom enclatorului predicatelor.
Daca civilizaţia corespunde substanţei, atunci setul de predicate o
descrie în fiecare caz aparte, respectiv, predeterm inând conţinutul
ei calitativ.
0 anume civilizaţie în calitate de su b sta n ţă este d efin ită p rin tr-u n
anume set de p red icate, o altă civilizaţie - p rin tr-u n alt set d e p r e
dicate etc.
între civilizaţiile c a su bstanţe p o t fi u rm ă rite a n u m ite in te ra c ţi

uni, influenţe recip ro ce. Substanţele c a „lucruri* (re s) p o t fi e x a
minate în m o d static şi cin e tic, p re cu m şi în m o d d in a m ic (d in
punctul de vedere a unu i p oten ţial de p u tere a p a rte ).
C ontinuând m od elu l lui aristotelic, se p oate v o rb i d espre en te-

lehiile civilizaţiilor şi despre p ersp ectiv a atra cţie i a ce sto ra faţă de
„locurile n a tu ra le .
Civilizaţia ca proces (concepţia dinamică a civilizaţiei)

O astfel d e a b o r d a r e presupune exam in area civilizaţiei în cad ru l a
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O n a i ?
ceea. ce E. Etaudel numea „grande duree”386, adică „cicluri ale unei

durate m ari”. Teoria civilizaţiei ca proces a fost propusă pentru pri
m a oară (1939) de către N o rb e rt Elias387 . In acest caz civilizaţia
rep rezin tă o sch im b are p erm an en ta a tuturor componentelor, care
devine v izib h â doar atu nci când civilizaţia îşi atinge punctul cul
m in an t - in tra in perioada revoluţiilor, zguduirilor sau războaielor.
In s a in interioru l construcţiei civilizaţionale schimbări au loc în
perm anenţa, chiar daca acestea scapă atenţiei cercetătorului.
K s tie l, c iv iliz a ţia e s te o s ta r e , în c a r e la m icro n iv el au loc fluc
t u a ţ i i p e r m a n e n t e , se a c u m u le a z ă s c h im b ă ri, relaţiile între diverse
e l e m e n te se tr a n s f o r m ă .
O a s tf e i d e a b o r d a r e e s te r e d u c tib il ă la m e t o d a „şcolii analelor şi

s e d e o s e b e ş t e c o n s id e r a b il d e a b o r d a r e a s u b s ta n ţia lă , ce se bazează
p e p r e z u m ţ i a u n e i id e n tită ţi p e r m a n e n te . Şi, d im p o triv ă , abordarea
d in a m ic a p re s u p u n e fa p tu l c ă id e n tita te a civ ilizaţio n ală se schimbă
i n p e r m a n e n ţa , p r in u r m a r e , fie ca re m o m e n t isto ric trebuie cerce
t a t c u rig u ro z ita te , ia r c â m p u l lu i is to ric treb u ie studiat în detaliu.
CWWizaţia ca sistem (concepţia sistemică a civilizaţiei)

Abordarea sistematica este în mare apropiată de cea dinamică,
\r\sâ plasează, m centrul atenţiei schimbarea dominantei generali
zatoare, ce reprezintă expresia balanţei cumulative a micro- şi me-
zoproceselor. tn acest caz civilizaţia poate fi privită ca un sistem
sociocultural (P. Sorokin388) sau un tip istorico-cultural (N. Dani-
\evski389>).
A b o rd area sistem ică a civilizaţiei este ca ra cte ristică pentru O.
Spengler (c a re fu n d am en tează dualism ul civilizaţie/cultură), A.
Toynbee390 (.care a propus un n o m en clato r lărgit al civilizaţiilor)
sau V.. Gum ilev391 (care a îm binat studierea civlizaţiei cu perspecti
v a etnologică şi cu teoria originală a pasionarităţii).
C i v i l i z a ţ i a ca stru ctu ră (c o n c e p ţia stru ctu ra l-fu n cţin a -
JBV. m a rn w . »- ■n ----- ------------ ---------- - -— * ' " -ţj, , . v-

m ir , 2 0 0 7; Id e m . S tru ctu ra ru tin e i d e ai c u ai. M o s c o v a , 1986. m o s c o v a : Vjw
387. TEiiasÎN-Despre p ro ce su l c iv iliz a ţie i: C e rc e tă ri s oc io ge n e lic e| “ fi p s ilio g e n e lit
i SanJk Peler-
9 . K . Sociologia ţi dinamica culturala. M oscova: Asttrei, 2006.
— - ( T oyn
nbbee A
fv. ln\eiege— __ . b iosfera Păm ântului
I . M .- E xn
! G u m d ev U x nog
o gen
e ne^
e «t*«
a»
d p i . AT I I I . E I N T E R N A Ţ I O N A L E ________
lă/morfologică a civilizaţiei)
Spre deosebire de a b o r d a r e a s i s t e m a t ic ă , a b o r d a r e a s t r u c t u r a l ă
examinează civilizaţia c a p e u n f e n o m e n c o n s t a n t , s c h i m b ă r i l e d in
interiorul acestuia n u a tra g d u p ă s in e v r e o s c h i m b a r e m o r f o l o g i c ă
substanţială. L a d iferite e ta p e a le e x is te n ţe i s a le f o r m a c iv iliz a ţie i
rămâne p erm an en tă şi e x p r i m ă c a r a c t e r u l n e s c h i m b a t al s t r u c t u
rilor ei de bază.
Cu totul altceva e c ă a c e s te s t r u c t u r i şi e x p r e s i a l o r „ m a t e r ia l ă ”
pot suporta sch im b ă ri, ia r e x p r e s ia l o r - s ă c a p e te c a r a c t e r e d if e rite ,
manifestându-se p rin in te rm e d iu l u n o r c o m p l e x e i d e o lo g ic e , r e li
gioase sau cu ltu ra le . î n s ă în a c e la ş i tim p i m p o r t a n ţ a f u n c ţi o n a l ă
şi corelaţia în tre e le m e n te le d e b a z ă r ă m â n e n e s c h i m b a t ă în to a te
cazurile.
Spre deosebire d e a b o r d a r e a s u b s ta n ţia lă , a b o r d a r e a s t r u c t u r a lă

pune accen tu l n u p e c a r a c te r u l o n to lo g ic c o n tin u u , c i p e c a r a c te r u l
epistemiologic şi g n o s e o lo g ic n e în tr e ru p t.
Civilizaţia ca paideumă
(concepţia ed u caţion ală a civ ilizaţiei)
Teoria „ p aid eu m e i”, d e z v o lta tă d e c ă tr e e x p o n e n ţii şco lii is to r ic e
a „ cercu rilor cu ltu ra le ”, în p a r tic u la r d e c ă tre L. F r o b e n iu s 392, p o a te
servi d rep t o p re c iz a re la a b o r d a r e a e p is te m o lo g ic ă a civ ilizaţiei.
Frobenius e x a m in e a z ă p ro p a g a r e a c u ltu rii d e la o s o c ie ta te sp re
alta drep t o tra n s m ite r e a u n u i c o d e d u c a ţio n a l sp e cia l, n u m it „ p a i
deum ă” S tr u c tu r a a ce stu i c o d p re d e te rm in ă p rin cip a le le p ra c tic i
civilizaţionale atâ t în sfera e c o n o m ie i şi p oliticii, c â t şi în sfera c u l
turii sp iritu ale, o b ice iu rilo r, ritu a lu irilo r, sim b o lu rilo t e tc.
Astfel, civ ilizaţia re p re z in tă ce e a c e p o a te fi în v ă ţa t şi c e e a c e tr e

buie însu şit.
îm b in a re a n o ţiu n ii de civilizaţie c a p a id e u m ă c u m o d elu l „ c e r c u

rilo r cu ltu rale” p e rm ite id en tificarea că ilo r de ră sp â n d ire a civ iliza
ţiilo r an tice şi co n tin u a re a acestui p ro ce s în lu m ea m o d e rn ă .
|^ntr-un astfel de m od el chestiu nile de ord in ed u caţio n al ajung în

~ \r u l atenţiei.
rilizaţia ca set de valori (concepţia axiologică a

Krobenius Leo. Paideuma: Umrisse einer Kultur — und Seelenlehre. Miinchen: Beck, 1921-1928.
R E L A T I I L E I NTE RNAT I
civ ilizaţiilo r)
C i v i l i z a ţ i a p o a t e fi r e d u s ă l a a c e l a n s a m b lu d e valori, care capătă

î n t r - o s o c i e t a t e s t a t u t u l d e n o r m e . O a stfe l d e ab ordare axiologică
e s t e p r e z e n t ă î n s o c i o l o g i a lu i M . W e b e r ,393 fiind binecunoscută.
F ă r ă a r e c u r g e l a o a n a l i z ă d e t a l i a t ă a s t r u c t u r il o r civilizaţionale şi
f ă r ă a p r e t i n d e l a î n ţ e l e g e r e a l o g i c i i d e z v o ltă r ii sistem atice, abor
d a r e a a x i o l o g i c ă p e r m i t e d e s c r i e r e a o p e r a ti v ă a civilizaţiei în baza
c e l o r m a i e v i d e n t e t r ă s ă t u r i a le a c e s t e i a (v a lo r ile ), p recu m şi expu
n e r e a i e r a r h i i l o r s a l e s i s t e m a t i c e ş i e f e c tu a r e a u n e i analize compa
ra tiv e .
O a s t f e l d e a b o r d a r e e s t e c o m o d ă p e n t r u e fe ctu a re a unei ex-

p r e s - a n a l i z e ş i p e n t r u a l c ă t u i r e a o p e r a ti v ă a „paşaportului civi
liz a ţie i” în s p ir itu l a c e e a c e a n tr o p o lo g ii ( C . G e e rtz 394) numesc
„ d e s c r i e r e a d ilu a tă ” ( „ th in d e s c r ip tio n ”).
C iv ilizaţia ca inconştient organizat

(concepţia psihanalitică a civilizaţiei)
I n t e r p r e t a r e a p s i h a n a l i t i c ă a c iv il iz a ţ i e i p o a t e fi realizată în baza
l u c r ă r i l o r t â r z i i a l e lu i S . F r e u d ( în s p e c ia l , „ T o te m şi tabu 395), în
c a r e a c e s t a p r o p u n e a p l i c a r e a m e t o d e i p s ih a n a litic e în cazul anali
z e i f a c t o r i l o r c u l t u r a l i . D e e x e m p l u , p o t r i v i t a c e s te i reconstrucţii,
„ c o m p l e x u l lu i O e d i p ” r e p r e z i n t ă u n e l e m e n t co n s titu tiv pentru
t o a t e s o c i e t ă ţ i l e u m a n e . Ş i c u t o a t e c ă a c e a s t ă te z ă a fo st contestată
d e c ă t r e r e p r e z e n t a n ţ i i a n t r o p o l o g i e i s o c i a le ( c a r e au dem onstrat
c ă î n a n u m i t e c u l t u r i l i p s e s c c u d e s ă v â r ş i r e p re m is e le „com plexu
lu i lu i O e d i p ” - î n p a r t i c u l a r , î n c u l t u r i l e m a t r i a r h a l e a le aborigeni
l o r d i n i n s u l e l e T r o b r i a n d 396) , t o t u ş i i d e e a a p lic ă r ii p sihanalizei în
c a d r u l i n t e r p r e t ă r i i c u l t u r i l o r ş i - a d o v e d it c o n s is te n ţa .
M e t o d a lu i C . G . J u n g , c a r e a d e z v o l t a t id e e a „ in co n ştien tu lu i
c o l e c t i v ”,397 e s t e şi m a i p r o d u c t i v ă p e n t r u în ţe le g e r e a civilizaţiei,
î n s u ş i J u n g î n ţ e l e g e a în m o d d if e r i t p e p a r c u r s u l u n o r etap e dife
r i t e a le c r e a ţ i e i s a le i d e e a d e „ i n c o n ş t i e n t c o l e c t i v ”, d a r diferenţele
în s t r u c t u r a a c e s t u i a în c a z u l u n o r s o c i e t ă ţ i d if e r ite re p re z in tă un
393. Weber M. Opere alese. Imaginea societăţii. Moscova; Iurist, 1994.

394. Geertz Clifford. The Interpretation of Cultures. NY; Basic Books, 2000.
395. Freud Z.Totem ţi tabu. Moscova. 1923.
396. M alinow ski Bronislaw. Opere alese: Argonauţii vestici din Oceanul Pacific. Moscova-ROSSPEN
397. Jung C. G. Problemele sufletului din prezent. Sankt Peterburg, 2002.
o
fap, empiric. Pe această bază poate fi alcătuită harta p sihanalitică
a civilizaţiilor.
Teoria Iul Gilbert Durând, care a propus propria versiunea „so ci
o lo g ia a profunzimilor”398, reprezintă o direcţie aparte, ce perm ite
interpretarea codurilor culturale şi civilizaţionale drept rezultate

ale activităţii unor diverse regim uri ale im aginarului.
Civilizaţia ca şi cu ltu ră (r e lig io a s ă )
Interpretarea culturologica a civilizaţiei este una dintre cele m ai
evidente, cu atât mai mult, cu cât în unele lim b i europene civilizaţia
şi cultura sunt termeni sinonim ici. Specificul unei astfel de abor
dări constă nu doar în sublinierea factorului cultural în m om entul
definirii civilizaţiei şi a conţinutului ei calitativ, ci în m anifestarea
unei atenţii sporite faţă de fundamentele religioase ale fiecărei c i
vilizaţii: atât atunci când această religiozitate este una explicită, cât
şi atunci când funcţionează în mod im plicit, p rin interm ediul altor
căi, cum ar fi ideologiile şi sistemele valorice seculare.
Civilizaţie ca limbă (concepţia fîlologico-lingvistică a

civilizaţiei)
Definirea civilizaţiei ca lim bă presupune cercetarea structurii ei
din punctul de vedere al structurii lingvistice şi filologice. Societăţi
monolingve nu există, m ai ales la scara unei civilizaţii. De aceea
într-o civilizaţie este întotdeauna prezentă o (m ai rar, două şi mai
multe) koine ( lin gu a f r a n c a ) şi un spectru întreg de alte lim bi îm bi
nate într-un bloc semantic şi conceptual comun.
Limba şi moştenirea lingvistică pot apărea ca echivalent genera
lizat al civilizaţiei, ceea ce permite compararea civilizaţiilor prin
intermediul lingvisticii comparate şi a sem ioticii.
O astfel de abordare a civilizaţiei poate fi îmbinată la un anumit
nivel cu abordarea structuralistă.
Civilizaţia ca derivat iniţial al etniei (concepţia
e tn o s o c io lo g ic ă a civilizaţiei)
In c a r te a „ E tn o so cio lo g ia ”399 este elab o rat m odelul de interpreta

re a s o cie tă ţilo r şi a s tru c tu rilo r so ciale p rin interm ediul metodei
co re lă rii a c e s to ra c u e tn ia şi c u sta re a ei arh aică. în cadrul acestui
m o d e l civ ilizaţia (a lă tu ri d e S tat şi religie) este exam inată ca un
te rm e n teh n ic, ce m a rc h e a z ă tre c e re a de la etn os la laos (popor) ca
rezu ltat al p rim e i sale co m p le x ită ţi calitative. U n p op or se deose
beşte de o etn ie p rin faptul c ă s tru c tu ra acestu ia este mai diferenţi
ată, în ca d ru l lui fiind p re zen tă stratificarea socială (elite şi mase),
stru ctu rile L o g o su lu i su n t în zestrate cu poziţii puternice, iar în
ce n tru l atenţiei este im ag in ea C eluilalt. Spre deosebire de Stat şi
religie, civilizaţia în tru ch ip e a z ă a ceastă diferenţă substanţială în
cu ltu ră , filosofie şi artă. D eşi d e obicei Statul, religia şi civilizaţia
m e rg m â n ă în m ân ă.
E tn o so cio lo g ia p e rm ite iden tificarea locului civilizaţiei ca feno
m en isto rico -so cia l în lanţul alto r d erivate ale etniei. în particular,
o astfel de re c o n stru c ţie n e arată c ă civilizaţia ţine de paradigma
P re m o d ern ităţii şi d e form ele societăţii tradiţionale.
C iv iliza ţia ca şi co n tru ct (concepţia constructivistă a

civilizaţiei)
în cad ru l ab ord ării co n stru ctiv iste p oate fi obţinută o cu totul
altă înţelegere a civilizaţiei. A ceastă aco rd are ţine de paradigmele
M od ern ităţii şi P o stm o d ern ităţii. în să d acă în m odernitate drept
obiect al co n stru irii a so cietăţii apare statul (Statul naţional—
E ta t-N a tio n ), atun ci civilizaţia p oate fi conştientizată în calitate de
co n stru ct şi rezu ltat al p ro iectării an u m e în condiţiile Postm oder
nităţii. în să P o stm o d ern itatea liberală şi în p arte stângistă se preo
cupă m ai cu rân d de d eco n stru cţia o rică ro r stru ctu ri sociale, până
la atom izarea acesto ra şi la recursu l la indivizii singulari (şi mai
departe - pân ă la rizom i, co rp fără organe, m aşină a dorinţelor lui
Deleuze /G u attari400 ). în să în T L M şi în A Patra Teorie Politică401,
avem de a face cu o versiune de alternativă a Postm odernităţii, în
acest co n text, drept obiect al con stru irii putând să devină anume
civilizaţia în calitate de a cto r nou şi, în cazul dat, artificial.
C ivilizaţia ca D asein (concepţia existenţială a
3 9 9 . D u g h in A . E tn o s o c io lo g ia . M o s c o v a ; A k a d e m ic e s k i p r o ie c t. 2 0 1 1 .
4 0 0 . D e le u z e G ., G u a tt a r i F. A n t i- O e d lp u s .C a p ita lu ] ş i s c h iz o f r e n ia . E c a te r in b u r g , 2 0 0 7 .
4 0 1 . D u h ji n A .G . A P a t r a T e o r i e P o l i t i c i . S a n k P e t e r b u r g r A m & r a , 2 0 0 9 ; A P a t r a T e o r i e P o l it ic i .A lm a n a h
N N 1 - 2 .2 0 1 0 - 2 0 1 1 .
I N T E R N A T I O N A L E
B EL AX
civilizaţiei)
ln A Patra Teorie Politică subiectul se profilează anume prin
intermediul dimensiunii existenţiale şi se identifică în Dasein.
tfriHhutinu Dasein-urilor corespunde multitudinii civilizaţiilor.
Această temă este schiţată în cartea „Martin Heidegger. Posibilita-
tea Filosofiei Ruse”402. Aceasta acordare permite totodată corela
rea celei de-A Patra Teorii Politice cu TLM drept două aspecte ale
aceleaşi abordări.
în acest caz, civilizaţia poate fi descrisă prin intermediul unui set
de manifestări existenţale, fiecare dintre aceste fiind caracteristică
doar uneia dintre civilizaţii. De aici pot fi schiţate şi orizonturi
le temporale ale civilizaţiei descrise de către Heidegger prin Sein
und Zeif403, fireşte, aplicate Dasein-ului. Astfel, viitorul civilizaţiei
va consta în posibilitatea acesteia de a exista în mod autentic. Prin
urmare, fiecare civilizaţie are propriul său Ereignis.
Civilizaţia ca şi câmp n o rm ativ al o m u lu i (co n cep ţia
antropologică a civilizaţiei)
Şi în sfârşit, în raport cu civilizaţia p o ate fi ap licată aceeaşi m e to d ă
pe care o folosesc antropologii p e n tru ce rce ta re a cu ltu rilo r ca re nu
cunosc scrisul şi societăţilor arhaice. P râ n z B o a s404 a d em o n strat că
nu poate exista o m ăsura co m u n ă p en tru toate societăţile, cu n o a ş
terea fiecăreia necesitând o cop articip are in terio ară, observaţie d i
rectă şi chiar schim barea (provizorie) a identităţii. A ceeaşi tem ă
a fost dezvoltată şi de către discipolii lui B o as (şcoala am erican ă
de antropologie culturală), reprezentanţii englezi ai antropologiei
sociale, sociologii francezi ai şcolii E . D urkheim 405 — M . M auss406,
antropologii structurali (K . Levi-Strauss407), şi etnosociologii ger
mani (R. Thurnwald408, W . M uhlm ann409).
De la bun început sociologii au început să aplice din când în când
abordarea antropologică şi în rap ort cu alte societăţi, non-arhaice
402. Dughin A G Martin Heidegger.Posibilitatea F ilosofiei Ruse. Moscovu, Akademiceski proiect. 2011.
403. Heidegger M. Sein und Z e ii (1927). Tubingen: Max N iem eyer Verlag, 2006.
404. Boas | l i S B B l S i i i frânase, 1991
405. DurkhetoE^ Les rm ldentllatea Moscova. Voslocinaia literatura. 1996.
406. Mauss M.Sorieta«a. ^ h all Moscov>;E<1.ţuraEKSM0.presSt 2 0 0 1
407. Levi-Strauss K-AoUopologţa^ | | | | b| | ihre„ rthno.soziolo«Uchcn Grundlagen. 5 B. Berlin
408. Thurtvwald R-
de G ruvter. 1 9 3 1 -1 9 3 4 .
(de exemplu, W. Thomas împreună cu F. Znaniecki în lucrarea lor

clasică „Ţăranul polonez în Europa şi America”410). De aceea, pen
tru o analiză sistemică a civilizaţiei cu ajutorul instrumentariului
antropologic, există toate premisele, toate căile unei astfel de abor
dări fiind deja schiţate.
La nivel teoretic, probabil, s-ar putea creiona şi alte abordări în
studierea civilizaţiilor, însă aici este admisibil să ne limităm la enu
merarea acestora. 13 abordări diferite, care nu se exclud, ci mai
curând se completează reciproc, sunt suficiente pentru a ne crea o
impresie asupra volumului unor posibile cercetări civilizaţionale.
Fiecare dintre aceste abordări poate fi conjugată atât cu o altă
abordare paralelă, cât şi în mod direct cu domeniul „spaţiului
mare” Geopolitica în ansamblu şi sociologia spaţiului ne permit
efectuarea unor astfel de operaţii în cazul fiecăruia dintre concep
tele civilizaţiei. O expresie spaţială poate avea şi substanţa, şi pro
cesul, şi sistemul, şi structura, şi limba, şi religia, şi cultura, şi
inconştientul, şi etnia, şi Dasein-ul şi toate celelalte. Totalitatea
unor astfel de hărţi, ce corespund unor interpretări civilizaţionale
diferite, vor oferi un volum semantic enorm preconceptului „spa
ţiului mare”. Spaţiul mare se va transforma dintr-o aproximare pre
alabilă, în fiecare caz aparte într-un câmp semantic întreg şi mul
tidimensional. Toate acestea vor pregăti ultima etapă - trecerea la
ceea ce C. Schmitt numea „ordinea spaţiilor mari”411, iar în cazul
nostru - la încadrarea juridică plenară a Lumii Multipolare.
Polurile lumii multipolare/nomenclatura civilizaţiilor
Huntington evidenţiază următoarele civilizaţii:
cele incontestabile:
• Civilizaţia occidentală;
• Civilizaţia ortodoxă (eurasiatică);
• Civilizaţia islamică;
• Civilizaţia indiană;
• Civilizaţia chineză (confucianistă);
4
~ Volkerrechdiche GroBraumordnung MU Interventionsverbot Fur Raumfremde Mi
________ L im W iai Duncker & Humblot. 198»-------------------
, CiVîlizzp*jaP o n e z l
celepotenţiale:
. Civilizapalatino-americană;
» Civilizaţia budistă;
. Civilizaţia africană.
Anume acestora le este sortit să d evină în tr-u n a n u m it m o m e n t
istoricpoluri ale lumii multipolare.
Civilizaţia occidentală
Cea mai evidentă şi p retin zân d d e s e o ri la u n i c it a t e şi u n i v e r

salitate este civilizaţia o ccid en tală. E a Işi a r e în c e p u t u l î n l u m e a
greco-romană, iar în p erioad a m e d ie v a lă se c o n s titu ie d e f in itiv în
partea occidentală a O icu m en ei cre ş tin e . L a o r a a c t u a l ă , e a s e c o n
stituie din două centre strategice p e c e le d o u ă m a l u r i a le A tla n ti
cului: America de N ord (în p rim u l râ n d , S U A ) şi E u r o p a o c c i d e n
tală. în această zonă s-a şi fo rm a t M o d e r n ita te a şi to a t e a x io m e le
ei civilizaţionale. Anum e aici se află p olu l in c o n te s ta b il şi e v id e n t
al actualei ordini m ondiale. H u n tin g to n n u m e ş te a c e s t s p a ţiu c u
termenul „the West”, „O ccidentul”.
n tabloul multitudinii civilizaţiilor observăm u rm ăto area p a rti

cularitate: Occidentul ca civilizaţie (una dintre câteva!) este un fe-
nomen local, alături de alte civilizaţii, care au o istorie îndelungată,
ră ăcini istorice adânci şi care la ora actuală dispun de un p oten
ţial strategic, economic, politic şi demografic considerabil. O cci
dentul este un „spaţiu larg” între altele. Civilizaţia occidentală este
cea care deţine rolul de lider, însă „toate celelalte” (the Rest), dacă
e să fie adunat întregul lor potenţial cumulativ, la un mom ent dat
l-ar putea sfida şi i-ar putea pune sub semnul întrebării hegemonia,
însuşi Huntington, fireşte, nu doreşte una ca asta, însă el evaluează
situaţia în mod realist, presupunând că aşa ceva oricum se va pro
duce cândva, de aceea conducătorii civilizaţiei occidentale ar tre
bui să privească la modul cel mai serios spre un viitor îngrijorător
şi plin de riscuri, unde probabilitatea ciocnirii cu „toţi ceilalţi” va
creşte pe măsura dezvoltării forţei altor civilizaţii.
Civilizaţia ortodoxă (eurasiatică)
r - t o d o x ă (eurasiatică) are, de asemenea, origini eur
Civili^1* or
s ia tic e , d a r s e c o n s t i t u i e în b a z a tr a d iţie i c re ş tin e de răsărit, conti
n u â n d g e o p o l i t i c a I m p e r iu lu i B iz a n tin . î n c ă m a i bine de o mie de
a n i în u r m ă d is c o r d ii le d in tr e c r e ş tin is m u l o ccid en tal şi cel ori
e n ta l c a p ă t ă f o r m e c r i t i c e , c e le d o u ă p ă r ţi ale O icum enei creştine
u r m â n d u - ş i c ă i i s t o r i c e d if e r ite , d e s e o r i c h ia r antagoniste. Rusia
r e p r e z i n t ă n u c le u l c iv iliz a ţie i o r t o d o x i e i (eu rasian ism u l), care în
c e p â n d c u s e c . X V a c ă p ă t a t o d u b lă m o ş te n ir e isto rică şi geopoliti
c ă - d e la B iz a n ţu l c u c e r i t d e o t o m a n i şi d e la H o a rd a de Aur ce se
p r ă b u ş is e , d e v e n i n d o s in te z ă a c u ltu r ii c re ş tin e orientale şi acelei
d e s te p ă ( t u r a n i c ă ) .
î n t r e a g a is t o r ie a r e la ţiilo r R u s ie i c u E u r o p a O ccid en tală repre

z in tă u n c o n f li c t în j u r u l lin ie i d e f r a c t u r ă civilizaţion ală, marcată
în tr e o r t o d o x i e şi c r e ş t in is m u l o c c id e n ta l (ca to licism u l şi protes
ta n ti s m u l). M a i tâ r z iu (î n c e p â n d c u e p o c a lui P e tru ), această con
f r u n ta r e c a p ă tă c a r a c t e r u l u n e i c o n tr a d ic ţ ii în ca d ru l intereselor
n a ţio n a le , u l te r io r (în s e c . X X ) m a n if e s tâ n d u -s e p rin conflictul ca
p ita lis m u lu i şi al c o m u n is m u lu i la s c a r ă m o n d ia lă . Şi, cu toate că
a c e a s tă u ltim ă v e r s iu n e a r ă m a s în tr e c u t , id e n tita te a civilizaţională
a R u sie i şi a a lt o r s o c ie t ă ţi o r t o d o x e ( c a is to rie şi c u ltu ră ) predeter
m in ă o d e o s e b ir e c o n s id e r a b ilă fa ţă d e c rite riile o ccid en tale, ceea
c e c o n d u c e c u u ş u r in ţă s p re c o n f lic te d e in te re se , ia r în anumite
c o n d iţii - la p r o b a b ilita te a u n e i c o n f r u n tă r i. C iv ilizaţia ortodoxă
(e u r a s ia tic ă ) c u n u c le u l s ă u în R u s ia a r e to t te m e iu l să pretindă la
ro lu l u n u i p o l în t r - o lu m e m u ltip o la r ă . în c o n d iţiile actu ale, Rusia,
p ro b a b il, n u d is p u n e d e u n p o te n ţia l c a r e i - a r p e rm ite să se opună
O c c id e n tu lu i d e u n a s in g u ră , d e a c e e a re v e n ire a la sistem u l bipolar
e ste im p o s ib ilă . în s ă în c o n te x tu l m u ltip o la rită ţii, a c e a s tă civiliza
ţie a r p u te a d e v e n i f a c to r u l cel m a i im p o r ta n t, ia r în an u m ite con
d iţii c h ia r h o tă r â t o r în d e te r m in a r e a e c h ilib ru lu i d e fo rţe la scară
m o n d ia lă . A c e a s tă s itu a ţie a p u tu t fi o b s e rv a tă m a i ales d in 20 0 0 ,
a tu n c i c â n d M o s c o v a a în c e p u t s ă -ş i c o n s o lid e z e p o ziţiile d upă h a
o su l d in an ii n o u ă z e c i.
Civilizaţia islamică
C iv ilizaţia is la m ic ă re p re z in tă în c ă o fo rţă m o n d ia lă . A stăzi m u
su lm a n ii s u n t s e p a ra ţi d e g ra n iţe le s ta te lo r n a ţio n a le , în să există
a s p e c te a su p ra c ă r o r a re p re z e n ta n ţii civ ilizaţiei islamice în m a re
su n t so lid a ri d in c o lo d e g ra n iţe le n a ţio n a le . Pe m ă su ra m o d e rn iz ă
rii s o c ie tă ţilo r isla m ice şi a c o n so lid ă rii p o ten ţialu lu i lo r e c o n o m ic ,
_ T T î F I N t F . R N A Ţ I O N A L E --------------
r E I M 1 1 L - E------------- - '
politic şi strategic, elitele şi cercu rile in telectu ale c o n ş tie n tiz e a z ă

tot mai mult diferenţele existente în sistem ele d e v a lo n ale lu m n ts-
lamice şi ale civilizaţiei occidentale, c e e a c e v a d e te rm in a d isp o z iţii
Mftjftri'iit»ntale. Atacul întreprins de u n ele g ru p u ri isla m ice te r o -
rişte din reţeaua „Al Qaida” asupra tu rn u rilo r W o rld T ra d e C e n te r
la 9 septembrie 2001 arată p ână la ce g ra d este în s ta re să aju n g ă
acest conflict. Având în vedere un şir de p a ra m e tri, civ ilizaţia isla
micăpoate să pretindă pe deplin la statutul u n u i p o l a p a rte al lu m ii
multipolare.
Civilizaţia chineză
Nu mai puţin evidente sunt deosebirile de o rd in cu ltu ra l ale c i
vilizaţiei chineze (confucianiste). S ocietatea ch in eză este u n ită
nu atât prin religie, cât prin com u n itatea cu ltu rii etice, sim ilitu
dinea postulatelor sociale şi p rin tr-o m ultitu d in e de trăsătu ri de
ordin spiritual, filosofic şi psihologic. C hinezii îşi con ştien tizează
profund specificitatea lor civilizaţională şi su nt capabili să ră m â
nă fideli tipului cultural chiar şi atu n ci cân d lo cu iesc în alte soci-
etăţi. Valorificând cu succes tehnologiile o ccid en tale, chinezii îşi
păstrează identitatea culturală p ractic nesch im b ată. Individualis
mul, hedonismul şi raţionalismul etc., caracteristice occidentalilor,
nu pătrund în adâncurile societăţii chineze. P ăstrarea regim ului
comunist în China doar accentuează specificul căii chineze. D e
mografia impresionantă a populaţiei chineze reprezintă o resursă
politică şi economică enorm ă, iar realizările de excepţie ale econ o
miei chineze au transform at China în tr-u n concurent econom ic
redutabil al ţărilor occidentale.
Civilizaţia in d ia n ă
De un p o te n ţia l d e m o g ra f ic c o m p a ra b il c u ce l al C h in e i d isp u n e
şi India. E s te e v id e n t c ă n u e v o r b a d o a r d e sp re u n s ta t, ci a n u m e
despre o civilizaţie m ile n a r ă şi c o d u r i filosofice şi v a lo r ic e a p arte,
ce se d e o s e b e sc în m o d su b sta n ţia l d e n o r m e le O c cid e n tu lu i d e azi.
M o d ern iz a re a In d ie i p ro d u c e a n u m ite s c h im b ă ri în s tru c tu r a s o
cială a a ce ste i ţâ ri, ia r c o n c o m ite n t cu d e z v o lta re a te h n ic a cre şte şi
a a V in d ien i a p ro p rie i iden tităţi c m liz a ţio n a -
co n ştie n tiz a re a d e c a t g d t f W A Pgr(Ţsivă, fiind con tem p lativ ă la
le. C ivilizaţia in d e x tre m de co n se rv a to a re şi stabilă,
o rig in i, dar, c u ftu ra le d e altern ativă (islam ul, occid e n ta-
iar în fa ţa u n
Uzarea ele.) este în stare să manifeste o anumită duritate. Creşterea
economică a Indiei d in ultimii ani o îndreptăţeşte să pretindă la
rolul unui pol aparte in lumea multipolară.
C ivilizaţia ja p o n e z ă
Cu toate că d upă al D oilea R ăzboi M ondial, dintre toate societă
ţile n o n o ccid e n ta le , civilizaţia jap o n eză a devenit cea mai integra
tă în zo n a „O ccid en tulu i g lo b al”, ea reprezintă un fenomen unic,
având o trad iţie cu ltu ra lă inedită. Potenţialul econom ic enorm al
Japoniei şi specificul psihologiei sociale japoneze i-a (acut pe un şir
de analişti a m e rica n i să op in eze că este posibilă o ciocnire a Occi
dentului cu Japonia. în ultim ele două decenii, creşterea economică
a Japoniei s-a în ce tin it în m o d vizibil, iar ambiţiile ei atât în poli
tica region ală, cât şi în cea globală, s-au dim inuat considerabil. Cu
toate acestea însă, având în ved ere exp erien ţa istorică şi potenţialul
en o rm al societăţii jap on eze, nu putem exclude faptul că la un mo
m ent dat, Japonia va deveni, alături de C hina, una dintre forţele
regionale de frunte, cel puţin în regiunea Pacificului. Această ţară
dispune de un potenţial rem arcabil şi la o ra actuală reprezintă in
teresele strategice ale SUA, inclusiv în chestiunea contrabalanţă-
rii forţei crescân d e a C hinei. în condiţiile multipolarităţii, această
funcţie „p ro o ccid en tală” a Japoniei ar putea să sufere schimbări.
Civilizaţia latino-am ericană

Civilizaţia latin o-am erican ă reprezintă o zonă postcolonială, or
ganizată politic de către europeni. însă legăturile istorice cu cul
turile catolice şi con servatoare ale Spaniei şi Portugaliei, precum
şi procentul considerabil al populaţiei autohtone ce s-a păstrat,
au determ inat diferenţe substanţiale între cultura ţărilor Ameri-
cii Latine şi cea a A m ericii de N ord (unde predominau influenţele
anglo-saxone protestante), iar populaţia băştinaşă a fost nimicită
aproape în întregim e. Diferenţele de ordin cultural, etnosociolo-
gic şi psihologic a latino-am ericanilor ar putea servi drept premisă
pentru conştientizarea de către populaţia Americii de Sud a pro
priului profil istoric, determ inând apariţia unui pol independent,
această având propria agendă şi interese strategice.
în acest sens, încep să se mişte Ia diferite niveluri unele ţări lati-
no-am ericane, de la Venezuela lui Hugo Chavez şi Bolivia lui Evo
Morales, până la Brazilia, care în ultimii ani a re; aternic
t T i . rlin America L a tin ă dispun în m od cumulativ
salt fiule
înainte, economic şi politic const-
deunpotenţial * con8tiJ e într-un pol
derabilşi, In a n u m ite c o n d iţ ii , a r puiea
al Lumii Multipolare.
Civilizaţia africană
Celelalte civilizaţii ar putea fi p rivite în c a lita te d e c a n d i d a ţ i la
statutul de pol al lumii m ultipolare d o a r în tr-o p e rs p e c tiv ă în d e
părtată.
Civilizaţia africană, văzută ca spaţiu ce ar u rm a să se in te g r e z e în
tr-un pol aparte al lumii m ultipolare, există d o a r ia n ivel d e p r o ie c t
imaginar. Popoarele Africii T ran ssah ariene su n t e x tre m d e r ă z le ţi
te, fiind adunate în state naţionale în baza crite riu lu i p u r c o l o n i a l .
Ele nu dispun de nicio identitate cu ltu rală c o m u n ă şi n ici d e un
sistem civilizaţional. La nivel pur teoretic, p o p o a rele A fric ii a r p u
tea crea (sau, mai curând, co nstru i), la un m o m e n t d at, p ro p ria
unitate în baza particularităţilor de ordin rasial, sp aţial, g e o p o li-
tic, economic şi sociologic. Astfel de p roiecte există; de exem p lu ,
proiectul Statele Unite ale A fricii (Kw am e N k ru m a h , A b d ou lay e
Wade, Muammar Qaddafi), O rganizaţia U n ităţii A frican e, C o m u
nitatea economică panafricană etc. Totalitatea pop u laţiei şi te rito
riul prezintă această construcţie teoretică în tr-u n m o d destul de
convingător (locul trei la capitolul dem ografie şi prim u l din lum e
ca întindere teritorială).
D ar p e n tru c a a c e a s t ă z o n ă s ă s e t r a n s f o r m e î n t r - u n p o l i n d e p e n
dent, p r o b a b il v a t r e b u i s ă t r e a c ă d e s t u l d e m u l t t i m p .
C iv iliz a ţia b u d i s t ă a r a t ă , d e a s e m e n e a , d e s t u l d e n e b u lo s . D in
ace a sta fa c p a r t e ţ ă r i d i f e r i t e , c e s e d e o s e b e s c d e c i v i l i z a ţ i a i s l a m i c ă
şi c e a i n d i a n ă v e c i n e d u p ă u n ş i r d e t r ă s ă t u r i c u l t u r a l e ş i s o c i a l e .
B u d is m u l e s t e p r e z e n t î n C h i n a ş i J a p o n i a , î n s ă a c e s t e ţ ă r i a r p u
te a p r e t i n d e l a r o l u l u n o r p o l u r i i n d e p e n d e n t e . T o c m a i d e a c e e a
e s te m a i p u ţ i n p r o b a b i l ă c o n s o l i d a r e a î n t r - o p e r s p e c t i v ă a p r o p i a t ă
a s p a ţiu lu i b u d i s t , c a r e s - a r d e o s e b i n e t d e a r e a l u l i n f l u e n ţ e i c h i n e
z e ş i ja p o n e z e . A m p u t e a c o n s i d e r a „ c i v i l i z a ţ i a b u d i s t ă ” c a f i i n d o
z o n ă d e re z e rv ă în re g iu n e a P a c ific u lu i.
H arta p o ten ţia lei lum i m u ltip o la re

A şadar, sim pla enum e rare a civilizaţiilo r, atât a c e lo r m ai în c h e g a -
_________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
te, cât şi a celor mai curând potenţiale, ne permite si oferim TLM

un caracter concret. Astfel, obţinem o structură diferenţiată a hăr
ţii potenţiale a lumii multipolare.
Aceasta indică
• civilizaţia occidentală, ce pretinde în momentul de faţă la uni

versalitate şi hegemonie, reprezentând în realitate doar una dintre
mai multe civilizaţii, prin urmare, atât hegemonismul, cât şi uni
versalismul ei au graniţe geografice strict determinate şi un conţi
nut istoric destul de concret (de altfel, graniţele spaţiale se pot de
plasa în orice direcţie, în funcţie de echilibrul intercivilizaţional);
• civilizaţia ortodoxă (eurasiatică), ale cărei graniţe se extind
asupra spaţiului CSI şi a unei părţi a Europei de Est şi de Sud (acest
teritoriu a apărut în istorie în calitate de concurent principal sau,
cel puţin, redutabil pentru civilizaţia occidentală, până la recentul
dualism direct Est-Vest în sistemul lumii bipolare);
• civilizaţia islamică ce cuprinde spaţiul Africii de Nord, Asta
Centrală şi un şir de ţări din zona Pacificului, unde este concentrat
un potenţial demografic imens şi un volum enorm de resurse na
turale, inclusiv cele energetice;
• civilizaţia chineză, ce cuprinde nu doar Taiwanul, ci şi o zonă
extinsă din regiunea Pacificului, asupra căreia se răspândeşte in
fluenţa chineză (aceasta dispune de anumite elemente pentru a
deveni şi mai largă, ţinându-se cont de demografia chineza şi de
ritmurile creşterii economice);
• civilizaţia indiană, căreia îi putem atribui, alături de India, Ne
palul şi Mauritania din Africa, unde peste 50% din populaţie măr
turiseşte hinduismul);
• civilizaţia latino-americanâ, unită prin legătura cu societăţile
hispano-portugheze din Europa, prin religia catolică şi prin comu
nitatea relativă a unui melanj cultural de origine europeană, india
nă şi africană (aici am putea include atât ţările Americii Latine, cât
şi pe cele din America Centrală, inclusiv Mexicul în partea cea mai
nordică a acestei regiuni);
• civilizaţia japoneză ce se află astăzi în stare de anabioză, dar
care, de-a lungul istoriei, a avut pretenţia (întemeiată din punctul
de vedere al potenţialului de forţă) de a instaura în întreaga regiu
ne a Pacificului „ordinea japoneză”.
Contururile acestor civilizaţii sunt lesne de identificat pe hartă,
ele depăşind graniţele statelor naţionale, ce fracturează spaţiile ci-
vilizaţionale, într-un şir de chestiuni de primă importanţă.
348
RE I A Ţ 1 I L E I N T E R N A T I O N A L E
Astfel acesta avem de a fa ce cu o schiţă deja conturată a ordinii

mondiale, ce se deosebeşte radical d e ceea c e constituie obiectul
teoretizării absolutei majorităţi a paradigm elor Relaţiilor Interna
ţionale (RI), atât a celor pozitiviste şi clasice, cât şi a celor postm o-
derniste. Acest tablou al cen trelor civilizaţionale în sistemul mul-
tipolarităţii reprezintă schem a u n u i viitor p osibil şi chiar probabil.
Intr-un astfel de viitor, numărul actorilor politici internaţionali va
6 categoric mai m are decât unul sau doi, dar, în acelaşi timp, acesta
va 6 în mod su bstanţial m a i m ic decât statele naţionale existente la
ora actuală.
Fiecare din tre civilizaţii va reprezenta un p o l d e putere şi un cen
tru de h egem onie locală, ce a r depăşi potenţialul tuturor com po
nentelor sale (care a p a rţin a ce ste i civilizaţii), însă nu va dispune de
o forţă suficientă p e n tru a -şi im p u n e p ro p ria voin ţă a lto r civilizaţii.
In acest fel, o rd in e a multipolară va re p ro d u c e la un alt nivel sis
temul de la W estfalia, c u su ve ra n ita te a lui, cu echilibrul de forţe,
haosul mediului internaţional, probabilitatea conflictelor şi poten
ţialul tratativelor d e pace. însă va apărea o deosebire de principiu:
in c_ ’tate d e a cto ri v o r ap ă re a nu statele naţionale, ce se prezintă
ace m odel, co p ia t în baza statelor capitaliste din perioada
o em ităţii, d a r civilizaţiile, care dispun de o stru ctu ră internă
a so ut independentă, care ar corespunde tradiţiilor istorice si co
durilor culturale.
O astfel de lum e va fi In ad evăratu l sens al cuvântului una po-

licentrică, în tru c â t la nivelul ordinii mondiale egalitatea între ci
vilizaţii nu va p resu p u n e un sin gu r m odel de organizare politică
internă a acesto ra . în ca d ru l u nora dintre acestea, religia va avea
un rol h otărâtor, în timp ce în altele ar putea predomina principiile
seculare. U nele v o r avea form e democratice, iar altele - forme de
con du cere total diferite, fie legate de experienţa istorică şi particu
larităţile cu lturale, fie alese ca fiind optime de către aceste socie
tăţi în calitate de proiect constructiv. Spre deosebire de sistemul de
la Westfalia, în tr-o astfel de orânduire a organizării lumii va lipsi
modelul global al hegemoniei universaliste şipatternul obligatoriu,
în fiecare civilizaţie aparte vor putea fi afirmate sisteme de valori
co m u n e ca racteristice doar polului respectiv, acestea incluzând
reprezentările despre subiect, obiect tim p spaţiu.politică, om cu-
F istoriei, drepturi şi obligaţii, n orm e sociale
n oastere, scop ş i seni>
e t c . F i e c a r e c iv iliz a ţie îşi a r e p r o p r i a filo s o fie şi, în m o d firesc, ci

v iliz a ţiile n o n - o c c i d e n t a J e s e v o r sp rijin i p e s is te m e le lor filosofice
a u t o h t o n e , c a r e p o t fi r e n ă s c u t e , p e r fe c ţio n a te , tra n s fo rm a te sau
c h i a r î n l o c u i t e c u a lte le n o i, t o a t e a c e s t e a în s ă , în condiţiile unei
l i b e r t ă ţ i d e p l i n e şi în fu n c ţ ie d e p r o f i l u l f ie c ă r e i societăţi.
C iv iliz a ţ iile ca n iş t e constructe

A i c i n e a p r o p i e m d e u n a s p e c t f o a r t e i m p o r t a n t . M u lţi d in tre cri
t ic i i lu i H u n t i n g t o n a u a v a n s a t c o n t r a a r g u m e n t e , c o n te s tâ n d însăşi
e x i s t e n ţ a c i v i l i z a ţ i i l o r în l u m e a m o d e r n ă s a u a f ir m â n d c ă globali-
z a r e a , o c c i d e n t a l i z a r e a şi m o d e r n i z a r e a v o r n iv e la în tim p diferen
ţele c u l t u r a l e şi c i v i l i z a ţ i o n a l e . A stfel, c h e s t i u n e a d esp re ontologia
c o n c e p t u l u i d e c i v i l i z a ţ i e e s t e r i d i c a t ă d e c ă t r e aceştia p e ordine a
d e zi c u t o a t ă a c u i t a t e a e i.
F a p t u l c ă c i v il iz a ţ i il e e x i s t ă ca u n f u n d a l c u lt u r a l şi valoric (un e
o ri re lig io s ) u n ific a to r al u n o r s e g m e n te sp a ţia le largi reprezintă o
r e a l i t a t e e m p i r i c ă a s o c i o l o g i e i şi is to r ie i . D a r este o a re această re
a l i t a t e s u f i c i e n t ă p e n t r u c a în c o n d i ţ i i l e a c t u a l e u n ita te a respectivă
s ă fie c o n ş t i e n t i z a t ă în m o d c la r , m o b iliz a tă şi t r a n s f o r m a t ă în tr-o
i d e e p o l i t i c ă v i g u r o a s ă , c a p a b ilă s ă t r a n s f o r m e civilizaţiile în actori
p r i n c i p a l i î n c a d r u l s i s t e m u lu i r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţi o n a l e ?
H u n t i n g t o n p r e z i n t ă o b s e r v a ţi i d e o rd in e m p i r i c , in s is tâ n d asu
p r a f a p tu lu i c ă o astfel d e o n to lo g ie ex istă şi c ă în con d iţiile a c tu
a le a n u m e i d e n ti t a te a c i v il iz a ţ i o n a l ă e s te c h em a tă să jo a c e un rol
h o t ă r â t o r în d e s f ă ş u r a r e a p r o c e s e lo r d e b a z ă d u p ă s fâ rşitu l lumii
m u l ti p o l a r e şi în c o n t e x t u l u n o r dificu ltăţi crescâ n d e cu care se
c o n f r u n t ă S U A ; ac este d if ic u ltă ţi s u n t leg a te d e n ev oia d e a fa ce faţă
e x t in d e r ii f r o n t i e r e l o r m o m e n t u l u i u n ip o lar, p recu m şi p e funda
lul g lo b a liz â r ii, c a r e , o d a tă c u u n iv e r s a liz a r e a an u m itor codu ri şi
p r o c e d u r i , c o n tr ib u i e c o n c o m i t e n t la r e n a ş t e r e a iden tităţilor lo ca
le şi re lig io a s e ( R . R o b e r ts o n şi „ g lo b a liz a r e a ” lui412). D ar asta e
o c h e s ti u n e d is c u ta b ilă : a d e p ţii a b o rd ării civ ilizaţion ale afirm ă că
c iv iliz a ţia r e p r e z in tă u n c o n c e p t fu n d a m en ta t din p u n ct d e vedere
o n tolo g ic în d o m e n iu l r e la ţiilo r in tern aţion ale413, în tim p c e o p o
n enţii acestora in s is tă asupra faptului că on tolo g ia respectivă ar fi
în d oieln ică şi ire a lă . A ş a c u m în su şi H untington s e află d e partea I
O c c id e n tu lu i şi fa c e p a r t e d in e lita Iui in te le c tu a lă , conştientizarea
412. Robcrîson R GlobaJizau'on; Social T heoiy arul C io b u l Cu/(tire. L o n d o n : S u g e. 1992
413 Harrl» f.ee. Civilizalinn and fts Enerniesr The Next Stjge of Hiatnry. New York! The Free Press. 2 0 0 4 .
TF. R N A T I O N A L E
R E L A
factorului c i v t l t ^ n a l d e către
c t t â ' m l'm uît probabilitatea consolidării acestora ţi transfor

mării lor în poluri independente ale lum u mul .polare HunUngton
vede doar un pericol. El consideră acest pericol ca fiind unul real şi
fundamentat sub aspect ontologic. Tocm ai de aceea, el este consi
derat un pesimist al globalizării. Şi totuşi, pentru acesta ontologia
conceptului de civilizaţie reprezintă o apreciere a gravităţii şi exis
tenţei reale a inamicului potenţial.
însă problema în cauză poate fi privită şi din cu totul alt punct de

vedere: nu în cadrul unei abordări realiste, căreia îi rămâne fidel de
cele mai multe ori însuşi Huntington, ci în baza metodei construc-
tiviste şi, mai larg, în baza teoriilor postpozitiviste ale RI.
Pentru TLM nu contează atât de mult dacă civilizaţiile există sau

nu în calitate de actori şi poluri ai lumii multipolare şi dacă exis
tenţa lor este un fapt dem onstrat şi relevant sau o piedică slabă şi
turbulentă în calea tăvălugului sigur al unipolarităţii sau al globa
lizării occidento-centriste. Civilizaţia ca actor al relaţiilor interna
ţionale nu este în niciun caz o reîntoarcere la Premodernitate cu
statele şi imperiile ei tradiţionale. Civilizaţiile ca actori ai relaţiilor
internaţionale reprezintă un fenomen cu totul nou, care n-a mai
existat în trecut; este o anume realitate a Postmodernităţii, menită
să substituie ordinea mondială ce şi-a epuizat potenţialul şi care se
baza pe sistemul de la Westfalia, dar o Postmodernitate de alter
nativă atât în raport cu imperiul american unipolar, cât şi faţă de
globalizarea nonpolară.
Altfel zis, civilizaţia urmează a fi privită ca un construct, ca un

tip specific de discurs, ca un text, care însă are o structură radical
diferită de discursul unipolar sau de „monotonul” discurs occi-
dento-centrist. Civilizaţia este introducerea în realitatea relaţiilor
internaţionale a unei diferenţe de principiu, potrivit căreia umani
tatea este gândită nu ca o reproducere a unei serii uniforme (soci
etatea civilă şi ideologia drepturilor omului ca realitate, ca ceva ce
s-ar prezuma de la sine), ci ca un număr de monade incompatibile
fduoă Lebnitz4'4), care organizează câteva universuri semantice şi
culturale paralele. Aceste universuri se intersectează în conflicte
(ca la Huntington), t f g »“ in mod necesar doar f e în
n f J lH M M, f l J ™ h C T B 0 1997
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A LE
m ă su ră es te p o sib il şi u n d ia lo g a l civilizaţiilor*15, asupra căruia

insista fo stu l p re ş e d in te al Ira n u lu i, M oham m ad Khatami416. For
m e le d e in te ra c ţiu n e a le civilizaţiilor ca actori ai sistemului multi
p o la r p o t fi d iferite , atât d e co n fru n ta re, cât şi paşnice, practic în
p ro p o rţiile ex isten te în tre state în ca d ru l sistem ului de la Westfalia.
în să dacă statul n aţion al şi suveranitatea naţională au reprezentat
n işte co n stru cte ale M o d ern ită ţii, atunci civilizaţia poate deveni un
co n stru ct a l P ostm odernităţii, astfel exp rim â n d pluralitatea radicală
a u n o r d iscu rsu ri im posibil d e red u s la u n num itor comun.
Civilizaţia reprezintă ceea ce este necesar să fie creat. însă pro

cesul creării civilizaţiilor nu presupune un model artificial ce ar
lipsi cu desăvârşire în realitate. Baza culturală, sociologică, istorică,
mentală, psihică a civilizaţiilor există, ea fiind stabilită în mod em
piric417. însă tranziţia de la conceptul de civilizaţie ca dat cultural şi
sociologic spre cel de civilizaţie ca actor al lumii multipolare nece
sită eforturi. Este o sarcină ce ar putea şi este chemată să o realizeze
o instanţă istorică cu totul deosebită.
C e fel de instanţă ar fi asta? A m putea să o definim în mod con

venţional şi aproximativ ca p e o elită ideologică, politică şi intelec (
tuală, a „tuturor celorlalţi” (the Rest), adică totalitatea oamenilor
de stat, a intelectualilor, a reprezentanţilor marilor monopoluri şi
s tr u c tu r i re lig io a se , precum şi a forţelor politice de frunte din acele
ţări, care, dintr-un motiv sau altul, nu sunt de acord cu unipolari-
tatea sau cu globalizarea occidento-centristă, fiind adepţi ai „mo
dernizării fără occidentalizare” şi văd viitorul propriilor societăţi
doar în limitele unei ordini mondiale, ce ar fi de alternativă celei
existente la ora actuală.
Huntington însuşi, reluând teza lui Toynbee, vorbeşte despre pe
rechea „the West and the Rest”, „Vestul şi Restul”, ca despre nişte
en tităţi antagoniste sub aspect civilizaţional418. Treptat noţiunea
vagă de „to ţi ceilalţi” („the Rest”) capătă contururi vizibile şi îşi
concretizează programul său istoric în elaborarea TLM.
413. M fchacI M.S., Petito P. ( e d s ) . Civilizaţional D iaJog ue and W o r l d O r d e r : T h e O t h e r P o litic a o fC u ltu -
rca, ReJigions, and Civilizations I n I n t e r n a t i o n a l R e l a t i o n s . P a l g r a v e - M a c m i l l i a n , 2009.
DiaJogue aroong c i v i l i z a i i o n s : a p a r a d i g m f o r p e a c e . N Y : I h e o B e k k e r , l o d t e n
416. K h a tam i M oh a m m ad .
Pretoriu*. 2011;:K o ch Ie r. Han* ( e d . ) Ovilization* Conflict or DiaJogue? Vîenna; I n t e r n a t i o n a l P r o g r e s a
O rganization, 1999 6
U i®
418. N.S. Turbe ţ k o i contrapunct c o n c e p t u l „Europa” c e l u i d e nm~n.* » v
«ÎS S H .p . H
um
an
Tpy6ej\KOM H . C . Hacne/ine VMwrwcxana. K f . : Arpatp 2 0 0 1 ^
H cn o B c*tecT B o / ex * K O & H .C E ap o n a u
P C I A T I I T E i n t e r n a ţ i o n a l e
Anume elita intelectuală a lumii non-occidentale este chemată să

construiască multipolaritatea şi, respectiv, să transforme civilizaţia
într-un concept funcţional şi consistent.
Centrul de coordonare al m uitipolarităţii
Civilizaţiile sunt ceea ce trebuie să fi e creat. In s ă a c e s t p r o c e s d e
creare a civ ilizaţiilo r n u p re s u p u n e e x is te n ţa în în tre g im e a u n u i
model artificial c e a r lip si c u d e s ă v â rş ire în re a lita te . B a z a c u ltu
rală, so cio lo g ică , is to r ic ă , m e n ta lă , p s ih o lo g ic ă a civ ilizaţiei e x istă ,
ea fixându-se la n iv e e m p iric 419. î n s ă t r e c e r e a d e la civ iliz a ţia c a d a t
cultural şi s o c io lo g ic la c iv iliz a ţia c a a c t o r a l lu m ii m u ltip o la re n e
cesită efort. Ia tă o s a r c in ă p e c a r e p o a te şi e ste c h e m a tă să realizeze
o instanţă is to r ic ă sp e c ia lă .
Cefei de instanţă este aceasta? A m p u te a -o d efin i în m o d c o n v e n

ţional şi a p ro x im a tiv d re p t e lita id e o lo g ic ă , p o litic ă şi in te ctu a lă
a „restului (the Rest), a d ic ă to ta lita te a o a m e n ilo r d e sta t, a in te
lectualilor, a r e p re z e n ta n ţilo r m a r ilo r m o n o p o lu ri şi s tru c tu r i re
ligioase, p r e c u m şi a f o r ţe lo r p o litic e d e fru n te d in ace le ţă ri, ca re
d in tr-u n m o tiv s a u altu l n u s u n t d e a c o rd c u u n ip o la rita te a şi cu
glob alizarea o c c id e n to c e n tr is tă , su n t a d e p ţi ai „ m o d e rn iz ă rii fără
o ccid en talizare ” şi v ă d v iito ru l p ro p riilo r s o c ie tă ţi d o a r în ca d ru l
unei o rd in i m o n d ia le d ife rite ce le i e x iste n te .
în su şi H u n tin g to n , re p e tâ n d u -1 p e A . T o y n b ee, v o rb e şte d esp re

p ere ch e a „the West and the Rest”, „Vestul şi Restul” c a d esp re n işte
a n tag o n işti civ ilizaţion aH 420. T re p ta t a c e s t c o n c e p t d e „restu l” (th e
R est) c a p ă tă tră s ă tu r i vizib ile şi îşi fo rm u le a z ă p ro p riu l p ro g ra m
isto ric p rin e la b o ra r e a T L M .
A n u m e e lita in te le c tu a lă a lu m ii n o n -o c c id e n ta le este c h e m a tă să
construiască multipolaritatea şi, resp ectiv, să tra n s fo r m e civilizaţia
în tr -u n c o n c e p t a c tiv şi co n siste n t.
Limitele civilizaţiei
D e te r m in a r e a g ra n iţe lo r civ ilizaţiilo r re p re z in tă o c h e s tiu n e d e
p r im ă im p o r ta n ţă , n u m a i p u ţin im p o r ta n t fiin d şi p r o b le m a d e fi
n irii u n o r p osib ile m o d e le ale re la ţiilo r d in tre a c e s te a . A ic i a r p u te a
419. Harrison Lawrence E., Samuel P. Huntington (etk). Culture Matters: How Values Shape Rum ân
New York; Basic Books, 2001.
fi e x a m i n a t e d iv e r s e v a r i a n t e , î n s ă c â t e v a a s p e c t e su n t e v id e n te din
c a p u l lo c u lu i.
G r a n iţ e le c iv iliz a ţ iilo r n u p o t s ă r e p r e z in t e şi n ici nu reprezintă

n iş te lin ii f i x a t e c u s t r ic t e ţ e , a ş a c u m s e în tâ m p lă în cazu l graniţe
lo r d e s t a t , c e s e p a r ă s t a t e le n a ţio n a le . C iv iliz a ţiile s u n t s e p a ra te in
s p a ţ i u d e n i ş t e d u n g i la rg i, în in te r io r u l c ă r o r a e s t e s i tu a t ă o id en ti
t a t e c iv iliz a ţio n a lă a m e s t e c a t ă . în p lu s, în sâ n u l u n e i civilizaţii pot
e x i s t a e n c l a v e l a r g i s a u s e g m e n t e a le a ltei civ iliz aţii. C iv iliz a ţia se
r a p o r t e a z ă l a s p a ţ i u î n t r - u n m o d r a d ic a l d ife r it în co m p a ra ţie cu
u n s t a t n a ţ i o n a l f a ţ ă d e p r o p r iu l t e r i t o r i u . N iv elu l d e organizare
a d m i n i s t r a t i v ă e s t e c o r e la t n u a tâ t c u s p a ţ i u l , c â t cu s o c ie tă ţile , c o
m u n i t ă ţ i l e şi g r u p u r ile d e p o p u l a ţ i e . Ia tă d e c e ele m en tu l teritorial
n u e s t e la fe l d e u n iv o c , s p r e d e o s e b i r e d e d e f i n i r e a a p a rte n e n ţe i
f a ţă d e u n a n u m e t e r i t o r i u n a ţio n a l.
P r i n u r m a r e , g r a n iţe le în tr e civ iliz a ţii t r e b u ie să d isp u n ă d e un

statu t d ife r it f a ţ ă d e g r a n i ţ e l e d i n t r e s t a t e 421. în tr e fro n tier ele ci
v iliz a ţiilo r ar p u t e a fi s i t u a t e l u m i în treg i, a u t o n o m e , orig in ale şi
s e p a r a t e , c e c o n s t i t u i e s t r u c t u r i s o c ia l e şi a n sa m b lu ri cu lturale cu
t o t u l s p e c ific e . P e n t r u a c e s t e a e s t e n e c e s a r să fie e la b o r a t u n m o d el
d e d r e p t c u t o t u l d ife rit, c a r e să ţin ă c o n t d e a c e le civilizaţii c a r e se
s u p r a p u n , d a r ş i p r o p o r ţ iile în tr e a c e s te a , p r e c u m şi c o n ţi n u tu l lor
c a lita tiv , şi n iv e lu l d e in te n sita te c u c a r e îşi c o n ş tie n tiz e a z ă propria
i d e n ti t a te . U n e l e şc o li ju r id ic e fa c d is tin c ţie în tr e n o ţiu n ea d e „gra
n iţă” (c e s e p a r ă n e t t e r i t o r i u l u n e i ţ ă r i d e c e l a l a lteia ) şi „frontieră”
(ca z o n ă m a i p u ţ i n c o n c r e t ă , s i t u a t ă în tr e un tip d e s p a ţi u ş i altul),
în p r i m u l c a z e s t e v o r b a d e o lin ie c e n u d is p u n e d e lă ţim e, iar în
c e l ă la l t - o z o n ă , o d u n g ă c e d is p u n e d e lă ţim e. în a c est context,
a n u m e „ f r o n t i e r a ” e s te c e a c a r e s e p a r ă o civ iliz a ţie d e alta, ad ică o
z o n ă in te r c i v il i z a ţi o n a l ă , c a r e p o a t e fi d estu l d e v astă şi vagă, una
sp ecifică în f ie c a r e c a z a p a r t e , c e s - a r d e o s e b i d e sp a ţiu l so cio c u ltu
ral p r e d o m i n a n t d e a m b e l e p ă r ţ i a le „ fr o n tie r e i”422.
Practica lu m ii m u ltip o la re : in te g ra re a
O d a t ă fiin d c la r if ic a t s ta tu tu l o n to lo g ic al co n c ep tu lu i d e „civili
zaţie , d e v in e c l a r ă d ir e c ţi a v e c t o r u l u i d e b a z ă a l p ra c tic ii d e e d ifi-
421. Shapiro M J . . H a z a r d R. AJker ( e d s . ) CbaUenging Boundaries: G l o b a l F l o w s , Territorfal I d e t i t l t i e s .
Mînneapoiis. MN: UNiversity of Minesota Press, 1996
422 Ashley R-Living on Border L i n e s : M an, Poststructuraiism and War / D erian Den S h a p i r o M . J . (eds.)
Post-m odern Reading ofWorid Politica Lexington, MA: Lexington
I NTE RNATI ONAL E
^ F F 1 AT I 1
care a lumii multipolare. Este vorba despre integrare.

Integrarea devine axa ordinii m on d iale m ultipolare. în cadrul
TLM această integrare trebuie să se în scrie în m o d clar în lim itele
civilizaţionale. Tocmai din acest m otiv este n ecesar să se facă dis
tincţie între câteva tipuri de integrare:
. globală, care nu ia în considerare p articu larităţile civilizaţiona
le şi decurge în temeiul unui p rotocol universal, la baza căruia stă
sistemul de norme, proceduri şi v alori occid entale;
• hegemonistă, ce conduce spre stabilirea u n or relaţii ierarhice
disproporţionate între subiecţii procesului de integrare fără a se
ţine cont de diferenţele de ordin cultural;
civilizaţională, care cuprinde doar acele ţări şi societăţi care au
o componentă culturală com ună şi un sistem social-politic similar,
precum şi rădăcini istorice (şi religioase) com une.
TLM insistă asupra rezistenţei faţă de prim ele două tipuri de in
tegrare şi asupra prom ovării active a celui de-al treilea tip de inte
grare. r
Astfel, avem de a face cu un num ăr concret de zone integraţionis-

e, estu e diferite sub aspectul conţinutului civilizaţional:
integrarea occiden tală (europeană şi americană), precum şi
ea euro-atlantică (aici totul se prezintă reuşit: există blocul poli-
ico militar NATO, există Uniunea Europeană, există proiecte de
m egrare a întregului spaţiu nord-american, inclusiv punerea în
circuit a valutei nord-americane „amero”);
• integrarea eurasiatică (drept punct de orientare a acesteia se
prezintă Uniunea Eurasiatică, iar în calitate de etape apar intensi
ficarea cooperării militar-strategice în cadrul ODKB, parteneriatul
economic în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice, statul unional
Rusia-Belarus, proiectul Spaţiului Economic Unic, avându-se in
vedere şi Ucraina, parţial - structurile CSI);
• integrarea islamică (Conferinţa islamică, Banca islamică de
dezvoltare, spaţiul unic şiit, de la Iran şi Iraq până la Liban, precum
şi proiectele fiindamentaliste ale „noului califat );
. integrarea chineză (integrarea ASEAN+China, posibila absorb
ţie a Taiwanului de către China, crearea zonei „yuanului de aur”);
in te g r a r e a in d ia n ă ( i n t e n s i f i c a r e a i n f l u e n ţ e i indiene în Asia de
J y g l» în s u b c o n t i n e n t u l I n d ia n , î n N e p a l şi într-un şir de ţări
din b a z i n u l P a c i f i c u l u i , c a r e s u n t apropiate sub aspect geopolitic
şi cultural)»
• integrarea japoneză ( d e o c a m d a t ă s e află su b sem n u l întrebării

şi in c lu d e în s in e c r e ş t e r e a in flu e n ţe i Ja p o n ie i în O rien tu l îndepăr
ta t );
• integrarea latino-americană (A s o c ia ţia la tin o -a m e ric a n ă de in

te g r a r e , M e r c o s u r , P ia ţa c o m u n ă a A m e r ic ii C e n tra le etc.);
• integrarea africană (O r g a n iz a ţia U n ită ţii A fric a n e , Statele Uni
te a le A f ric ii e tc .) .
I n te g r a r e a d e v in e p r o c e s u l p r i o r i t a r în o rg a n iz a re a ord in ii multi
p o la r e în c a d r u l r e la ţiilo r in te r n a ţio n a le .
Preconcept: civilizaţia şi „spaţiul mare"

în p ro c e s u l e d ific ă rii lu m ii m u ltip o la re , la u n m o m e n t va apă
r e a c u to a tă a c u ita te a p r o b le m a tr e c e r ii n o ţiu n ii d e civilizaţie din
c a te g o ria s o c io c u ltu r a lă în noţiune de drept. Aici este extrem de
v a lo ro a s ă c o n c e p ţia „ s p a ţiu lu i m a r e ” (Grossraum), elab orată de fi
lo so fu l şi ju ris tu l g e r m a n C . S c h m itt423. T e o re ticia n u l englez al R e
la ţiilo r In te r n a ţio n a le (R I ) F. P e tito 424 a a ră ta t în m o d con vin gător
im p o r ta n ţa id e ilo r lu i C . S c h m itt p e n tr u d o m e n iu l R I. S ch m itt se
în tre a b ă în c e m o d a re lo c f o r m a r e a n o r m e l o r in tern aţio n ale, care
c a p ă tă în tim p sta tu tu l u n o r n o r m e le g a le g e n e ra l re cu n o scu te . El
se in te re s e a z ă în m o d special de c o n s titu ire a fen o m en u lu i num it
Jus Publicum Europeum, c a r e a p u s b azele sistem u lu i eu ro p ean al
R I în M o d e rn ita te . S c h m itt se s itu e a z ă în m a r e p e p o ziţiile rea
lism u lu i, ia tă d e c e p e n tru el c h e s tiu n e a d e p rim o rd in este însăşi
p ro c e d u r a c o re lă rii s u v e ra n ită ţii statu lu i n a ţio n a l (d easu p ra căruia
p rin d efin iţie n u p o a te e x is ta n ic io in s ta n ţă s u p e r io a ră ) şi elab oră
rii reg u lilo r în d o m e n iu l re la ţiilo r in te rn a ţio n a le , c ă ro r a , cu toate
acestea, treb u ie să i se s u b o rd o n e z e statele n a ţio n a le . D e obicei,
ex isten ţa u n ei o rd o n ă ri in stitu ţio n a le a a n a rh ie i in te rn a ţio n a le este
re c u n o s c u tă a n u m e de liberali, m o tiv p e n tru c a re în a n u m ite clasi
ficări ei su n t n u m iţi „ in stitu ţio n a lişti”. în cazu l lui C . S ch m itt este
v o rb a d e un realist co n v in s, ca re a c o rd ă , c u to a te a cestea, o atenţie
d eoseb ită stru ctu ră rii m ed iu lu i re la ţiilo r in te rn a ţio n a le . D e aici şi
tră să tu ra p ara d o x a lă a ab o rd ării p e c a re o p ro p u n e : „ realism insti-
tuţional”425.
423. S c h m itt C ari. V oJk errechtlich e G ro fira u m o rd n u n g m it Iiiterv e n tio n sv e rb o t fu r ra u m fre m d e Măch-
te: E in B eitrag zum R elch sb e g riff fîir Volkerrecht. Berlin: D u n ck e r& H tJm b lo t, 1991.
424. Petito F . Odysscos L. T h e International Politicul 'ihoughl o f C ari Schmitt Tenor. Liberal W ar and
the Crisis of Global Order. London and N Ew York: Routledge. 2007; P e tito E , Oddysseos L. (2006)
425. Inlroducing the International Th eoryo fCarl Schmitt: International Law, International Reiaţi Reiat ions.
and the oresent Global P re d ica m e n tts)// Leiden lniim,l « f i
Potrivit lui Schmitt, haosul şi an arh ia din relaţiile internaţionale
în calitate de premise de bază ale realism ului în RI sunt reglem en
tate nu pur şi simplu prin apeluri la co m u n itatea de valori libe-
ral-democratice, la con cu ren ţa co m ercială şi la pacifism , ci prin
echilibrul de forţe conştientizat în tr-u n m o d specific, corelat cu o
situaţie geografică co n cretă. A co rd ân d o atenţie deosebită geopo
liticii, Schmitt insistă asupra stabilirii n o rm e lo r de drept în funcţie
de spaţiul geografic426. în co n secin ţă, în treaga sferă a RI este co re
lată cu harta fizică şi p olitică a lum ii. Astfel, haosul în RI capătă
trăsături spaţiale şi este stru ctu rat de către liniile de forţă ale echi
librului de putere între diverse ţări.
întrucât sistemul de la W estfalia se dezice la m odul form al de re

cunoaşterea unei realităţi legitim e, ce ar depăşi suveranitatea n aţi
onală, crearea unui sistem de n o rm e al RI bazate pe spaţiu nu p o a
te obţine o expresie con ceptu alizată la nivel form al. în să, cu toate
acestea, uneori echilibrul de forţe devine atât de stabil şi pregnant,
încât poate fi co m p arat în esen ţa lui cu legea şi, respectiv, să fie
fixat şi în acte cu ca ra cte r juridic. A n u m e o astfel de soartă a avut
„doctrina M o n ro e , dreptul m aritim englez, „d octrin a lui W ilson”
sau condiţiile Păcii de la Versailles: puterile m ondiale dom inante
identificau propriile interese naţionale (confirm ate prin resurse de
forţă) cu starea de lu cru ri stabilită la nivel norm ativ; şi asta chiar
şi m acele cazuri în care era vorb a de procese ce se desfăşurau nu
doar în afara graniţelor acestora, ci şi la distanţe considerabile de
ele.
Schmitt analizează îri m o d detaliat desfăşurarea acestei lucrări

fine ce conduce, în u ltim a ei etapă, la apariţia unor structuri de
drept supranaţionale, caracterizate de diverse grade de obligativi
tate, care con travin e la nivel conceptual cu sistemul de la Westfalia,
cel al suveranităţilor naţionale, universal recunoscut. Recurgând
la această analiză, Schm itt utilizează term enul tehnic npreconcept'\
văzut ca o anum e idee politică ce dispune de o dimensiune supra-
naţională în că neconfirm ată de norm ele juridice, dar care, in anu
m ite condiţii şi ţinându-se cont de echilibrul de forţe existent la
m odul co n cret, ar putea căpăta un statut legal.
Schm itt corelează în continuare „preconceptul” (de exem plu,
, ... Carl Volkerrech'iliohe Grossraumordnung mit lnterventionsverbot fur Raumfremde M ăeh-

________R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e ______
„ d octrin a M o n r o e * s a u "R eich-u l g e r m a n ”) c u fron tierele spaţiale,

asu p ra cărora a r p u t e a fi ap lica b il a cest p reco n cep t. Ca rezultat ia
n aştere o n o u ă fo r m ă , „spaţiu l m a r e” ( G r o s s r a u m ) , c e constituie
u n u l d in tre c o m p o n e n te le esen ţia le a le teo riei lui Schmitt.
»Spaţiul m a r e ” rep rezin tă ex p resia spaţială a preconceptului juri

d ic în d o m e n iu l RI.
D acă v o m ap lica a cea stă id e e în cazu l n oţiunii noastre de „ci

vilizaţie”, v o m d e s c o p e r i că a cea sta se p o t r i v e ş t e în m o d ideal cu
T e o r ia L u m ii M u ltip olare (T L M ). M ultipolaritatea, c a , d e altfel, şi
b ip o la r it a te a s a u u n ip olaritatea, n u ex p rim ă o n o ţiu n e d e drept şi
n ici nu p o a t e să c a p ete o astfel d e sem n ifica ţie în t r - u n viitor apro
p iat sau ch ia r n icio d a tă . E ste d o a r d escrierea echilibrului de forţe
în tre actorii m o n d ia li d e fru n te, ex isten t d e facto. Prin u rm a re , atât
„civilizaţia”, c â t şi „ordin ea m u ltip olară” a u statutul d e preconcepte
ju rid ice: acestea există, p o t d isp u n e d e fo rţă şi p o t 6 confirmate
prin resurse, p o t fi d eclarate, p o t fi fu n c ţio n a le şi reale. în anumite
con diţii, e le ch ia r p o t în lo cu i m o d e lu l W estfalia, iar în acel m o
m en t va fi p e r fe c t leg itim să se p u n ă p r o b le m a renunţării formale
la suveranitatea n aţion ală, a ceastă n o ţiu n e u r m â n d să fie trecu tă
a s u p r a u n e i a lte in s ta n ţe , civilizaţia în s ă ş i sau p olu l lum ii multipo
lare. în acest caz, p r e co n cep tu l va d ev en i, p u r şi sim plu, concept şi
n o ţ i u n e ju ridică.
însă e v e n im e n te le s - a r p u t e a desfăşu ra şi co n fo rm altei logici, iar

civilizaţia şi m u ltip olaritatea v o r răm âne la
î n t r - u n a stfe l d e c a z ,
n iv elu l d e p reco n cep t p e n t r u o p e r io a d ă in d efin it d e lungă (ca şi
în cazul în care bipolaritatea n -a anulat suveranitatea naţională,
dar a r e la tiv iz a t-o p e n t r u toate ţările c e n u d is p u n e a u d e statutul
d e supraputere).
să con tu răm g ran iţele civilizaţiilor, vom
A tu n c i c â n d v o m în c e r c a
i n tr a în c o n ta c t c u„spaţiul m a r e ” o n oţiu n e fo a r te potrivită în vir
tu te a sta tu tu lu i ei d e p recon cep t aplicat p en tru stabilirea localizării
spaţiale a civilizaţiei.
L u m e a m u ltip o la ră , b a z a tă p e ech ilibru l d e fo r ţe a civilizaţiilor
din care este a lc ă tu ită , va pu tea fi n u m ită , u r m â n d u - I d e Schmitt,
„ordinea spaţiilor m ari”427.
PETATI I LE I N T E R N A T I O N A L E
Politeia"în Teoria Lumii Multipolare

In c a lita te d e a c t o r i î n r e la ţiile i n t e r n a ţ io n a le în ca d ru l T L M
apar c iv iliz a ţiile . A ş a c u m a m v ă z u t , î n ţ e l e g e r e a c i v i l i z a ţ i i l o r p o a
te fi fo a r te d if e r it ă ; a i c i m u l t i t u d i n e a d e v a r i a n t e n u s e e x c l u d , c i
se c o m p le te a z ă r e c i p r o c . O a s t f e l d e v a r i e t a t e î m b o g ă ţ e ş t e î n m o d
su b sta n ţia l c o n c e p t u l r e s p e c t i v , f a c â n d u - 1 d e o s e b i t d e c o n s i s t e n t ,
ceea c e o fe r ă p o s i b i l i t a t e a u n o r i n t e r p r e t ă r i p l u r a l i s t e a i i d e n t i t ă ţ i i
c iv iliz a ţio n a le , s i s t e n t , c e e a c e c o n f e r ă p o s i b i l i t a t a e d e i n t e r p e t ă r i
m u ltip le a i d e n t i t ă ţ i i d e c i i v i l i z a ţ i e , p r o p o r ţ i i l e , a c c e n t e l e ş i g r a
niţele a c e s t e ia , p u t â n d fi s u p u s e u n o r s c h i m b ă r i ş i p r e c i z ă r i . D a r
p e n tru a t r e c e la n iv e l t e o r e t i c , a c e s t p l u r a l i s m c o n c e p t u a l t r e b u i e
să fie s im p lif ic a t p r i n t r - o s c h e m ă r e d u c ţ i o n i s t ă . A i c i d r e p t c o n c e p t
in s tr u m e n ta l d e b a z ă a p a r e „ s p a ţ i u l m a r e ” ( G r o s s r a u m ) , c a r e a fo s t
c e rc e ta t în lu c r a r e a „ G e o p o l i t i c a l u m i i m u l t i p o l a r e ” „ S p a ţ i u l m a r e ”
ca re s p r e d e o s e b i r e d e c i v i l i z a ţ i i , r e p r e z in t ă u n f e n o m e n n o n - p o -
Iitic, p o a t e fi e x a m i n a t ă c a u n p r e c o n c e p t p o l i t i c , c a r e n e a p ro p ie
de fo r m u la r e a d i m e n s i u n i i p o l i t i c e a T L M . A i c i a p a r e u r m ă t o a r e a
p r o b le m ă im p o r t a n t ă : c a r e v a fi s t a t u t u l p o l i t i c a 1 p o l u r i l o r lu m ii
( - c iv iliz a ţ ie ) in c a d r u l a c e s t e i t e o r i i ? Ş i, r e s p e c t i v , p e c e b a z ă s e v a
e la b o ra e ş a f o d a ju l j u r i d i c a l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e ?
A ic i s u n t e m n e v o i ţ i s ă d ă m u n r ă s p u n s d i r e c t la o î n t r e b a r e e x
trem d e d e lic a t ă c a r e a r e a t â t o i m p o r t a n ţ ă p u r t e o r e t i c ă , c â t ş i u n a
p s ih o lo g ic ă : v o r d e v e n i p o l u r i l e l u m i i m u l t i p o l a r e S ta te ? D a c ă d a ,
a tu n c i c e fe l d e S t a t e ? D a c ă n u , a t u n c i c e s t a t u t v o r a v e a ?
P e n tr u a r ă s p u n d e la a c e s t e în t r e b ă r i ş i n e a p r o p ia d e e l a b o r a r e a
c o n c e p t u lu i p o l i t i c f o r m a l , c a r e î n c h e i e s t r u c t u r a r e a T L M ( c e l p u
ţin l a p r im a e t a p ă ) , e s t e p o t r i v i t s ă f a c e m o s c u r t ă t r e c e r e î n r e v is t ă
a n o ţ iu n ii d e „ S t a t ”, a ş a c u m e s t e p r e z e n t a t ă a c e a s t a în ş t i i n ţ a p o
l it ic ă a c t u a lă .
T o a te s t a t e le s e îm p a r t s u b a s p e c tu l p e r i o d i z ă r i i i s t o r i c e în d o u ă
t ip u r i: S t a t p r e - m o d e r n ( P re -M o d e m S tate ) şi S t a t m o d e r n { M o
d ern S ta te ). E s t e v o r b a d e n iş t e c o n c e p t e r a d ic a l d if e r it e , c a r e d i s
p u n d e p r o p r iile s e t u r i d e în s u ş ir i. S ta te le p r e m o d e r n e c u l m i n e a z ă
p r in f o r m u la g e n e r a liz a t o a r e d e I m p e r iu , c a r e p r e s u p u n e î m b i n a
r e a p u t e r ii c e n t r a le s u p r e m e o c o n c e n t r a t e î n t r - u n c e n t r u c o m u n ,
c u o la r g ă d is t r ib u ţ ie a c o m p e t e n ţ e lo r î n fa v o a r e a e n t i t ă ţ i l o r p o l i
t i c e d e n iv e l in f e r io r - p r o v in c i, c o lo n ii, r e g a t e s e m i a u t o n o m e e t c .
De alt tip de Stat premodern ţine polisul antic, oraşul-stat ca unita
te autonomă de dimensiuni reduse, ce dispune de o independenţă
relativă în raport cu alte forţe analogice şi reprezintă un centru de
putere pentru teritoriile adiacente (rurale). Din punctul de vede
re al puterii politice, Statele premoderne pot fi cele mai diferite.
Aristotel le sistematiza în cadrul a trei perechi, prima componentă
a acesteia fiind privită ca o versiune pozitivă a conducerii, iar cea
de-a doua - ca una negativă, păguboasă şi peiorativă:
monarhia —•tirania;
aristocraţia — oligarhia;
politeia — democraţia.
Teritoriile vaste presupun mai multă centralizare (monarhie), iar

cele mici pot fi conduse într-un regim de autoguvernare (polite
ia). Insă noi categorisim Imperiul sau oraşul-stat drept versiunile a
unor state premoderne nu în baza sistemului politic ce predomină
în acestea. Criteriile de bază de identificare a unui stat premodern
(spre deosebire de statul modern) sunt următoarele:
1) existenţa în cazul Statului premodern a unei misiuni supraraţi-

onale şi a originilor mitice;
2) existenţa unei societăţi stratificate ca bază de distribuţie a pu

terii;
3) existenţa unei identităţi colective (de castă, de pătură socială,

etnică, confesională etc.) ca temelie socială a organismului politic.
Statul modern se deosebeşte de cel tradiţional anume prin cele

trei puncte. Acesta este:
1) absolut raţional, se ghidează de calcul şi interese naţionale, este

creat în baza contractului social;
2) presupune egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi absenţa

în cazul tuturor grupurilor sociale a oricăror privilegii clar definite
de a deţine puterea;
3) se întemeiază pe cetăţenia individuală, adică neagă la nivel ju

ridic orice formă de identitate colectivă.
Statul m odem se obişnuieşte a fi numit „Stat naţional” sau

„Stat-Naţiune" (Etat-Nation).
k prezent tn relaţiile internaţionale doar „Statul naţional” este o
entitate normativi, considerată singurul pattern legitim.
In cadrul ştiinţelor p olitice se p o a r tă d is c u ţii a p rin s e a s u p r a n a
tu rii şi structurii statului n a ţio n a l m o d e r n , în s ă a n a liz a s ta tu lu i r e
alizată de către sociologul M . W e b e r şi d e c ă tr e p le a d a d e d is c ip o li
contemporani ai acestuia, n u m iţi u n e o r i „ n e o w e b e rie n i” (M ic h a e l
Mann, Theda Skocpol, C h arles T illy e t c .), r ă m â n e a fi u n a d e re f e
rinţă pentru m ajoritatea savanţilor.
Tradiţia weberiană defineşte S tatul p rin in te rm e d iu l a p a tr u e le

mente de bază428. Statul este:
1) un ansamblu diferenţiat de in stitu ţii şi p e rs o n a l, c a r e î n tr u c h i

pează:
2) centralismul, ad ică relaţiile p o litice s u n t o rg a n iz a te c a fiind

emanate din interior spre e x te rio r, a c o p e rin d :
3) întreaga zonă delimitată teritorial, a su p ra că re ia
4) dispune de monopol în stabilirea regulilor de dominaţie, co n fir

mat prin m onopolul asu p ra utilizării m ijlo a ce lo r d e co n strâ n g e re
fizică.
Model weberian resp ectiv al so ciologiei Statului o feră o d e scrie re

exactă a acestuia din p ersp ectiv a fo rm e lo r şi presu pu ne u n an u
me grad de au ton om ie (id eea de suveranitate absolută stă la baza
acestui model ca o axiom im p licită). M arxiştii com p letează acest
tablou cu un aspect social suplim entar, insistând asupra faptului că
un rol substanţial îl jo a c ă relaţiile de clasă, care tind să d ep ăşească
frontierele naţionale (solidaritatea de clasă a burgheziei m o n d iale
şi caracterul internaţional al proletariatului). în să ch iar d a că nu
am recunoaşte ideea luptei de clasă, e de reţinut, totuşi, c ă analiza
marxistă acord ă o atenţie sporită laturii sociale, societăţii civile,
care nu are o atribuţie d irectă în raport cu statul ca form ă p olitică,
însă, cu toate acestea, exercită o influenţă considerabilă (u n eori d e
cisivă) asupra politicii. Această situaţie a fost exam in ată detalia de
A. G ram sci şi continuă să se afle în atenţia g ram sciştilor co n te m
porani (atât â celor de stânga, cât şi celor de d reap ta). G ram sci p la
sează „societatea c i v il ” în suprastructură şi o sep ară n et d e sfera
politicului (adică de Stat). D acă în cazul politicii (statu lu i) avem de
428. Mann M. The auionomou* p o » « o l Bm and « * * • "Ar-chive. Euro-
peennes de sociologie.» 2 5 . 19M- J
________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E ________
a face cu o putere directă, instituţionalizată ju ridic şi recunoscută

drept una funcţională ( Potestas Directa a lui Cari Schm itt), atunci
în societate avem de a face cu ceea ce G ram sci num eşte „hegemo
nie”, adică acea form ă de stabilire a relaţiilor ierarhice şi de putere,
care nu sunt conştientizate ca atare de către cei cărora li se impun.
Am putea corela hegem onia în accepţia lui Gramsci cu „Potestas
Indirecta” a lui Cari Schm itt. H egem onia nu este percepută de că
tre cei asupra cărora îşi exercită influenţa, nu este recunoscută le
gal şi în general nu are nici un statut juridic. Comunistul Gramsci
consideră că în societatea burgheză, burghezia deţine nu numai
puterea politică prin intermediull Statului burghez şi aparatului
acestuia, d ar şi hegem onia exprim ată în învăţăm ânt, ştiinţă, cul
tură, fllosofle, artă şi alte form e ale societăţii civile, unde domină
în m od discret purtătorii conştiinţei burgheze, care consolidează
şi legitimează sub aspect intelectual dom inaţia politică a capitaliş
tilor. Semnificaţia factorului „hegem onie” în accepţia lui Gramsci
completează substanţial definiţia weberiană a Statului cu o dimen
siune socială suplimentară. Im portanţa rolului societăţii civile şi a
diverselor variante de Potestas Indirecta sunt recunoscute şi chiar
utilizate ideologic de către mulţi liberali, transnaţionalişti şi adepţi
ai „noii drepte” (Alain de Benoist).
Şi, în sfârşit, încă o m utare conceptuală im portantă pentru înţe

legerea naturii statului este /acută de către exponenţii neorealis
mului în domeniul RI (în prim ul rând, M. Waltz), care propun ca
structurile Statului naţional să fie analizate nu „din interior către
exterior” pe care se întemeiază analiza weberiană clasică, ci din
„din exterior către interior” analizând felul în care echilibrul de
forţe în politica mondială afectează nu doar p olitica externă a unor
state aparte, ci parţial şi pe cea internă, determ inând statele naţi
onale să se adapteze - din punct d e vedere politic, economic, so
cial etc. - la sistemul politic ce s-a constituit la nivel internaţional.
Aceeaşi temă este dezvoltată şi d e către reprezentanţii direcţi ai
orientării neoweberiene (M. Mann, T. Skocpol etc.), completând
cu factori geopolitici şi cu calcularea „echilibrului d e forţe” analiza
propriu-zisă a Statului.
O sinteză a unei astfel de abordări o reprezintă Şcola engleză a

Relaţiile Internaţionale şi în mod special curentul legat d e lucrările
lui Fred Halliday, care a iniţiat direcţia „sociologiei istorice din RI".
entanţii acestei d ire cţii fo r m u le a z ă to a te c e le tre i n iv e le d e
înţelegereastatului: w eb erian ă (f o r m a l), s o c io lo g ic ă ( a tâ t g r a m s c i-
J ? cât şi lib eral/tran sn aţionalistă) şi g e o p o litic ă (lu a re a în c a lc u l
asistemului global de e ch ilib ru al. f o r ţe lo r ).
Această scurtă trecere în re v istă a s u p ra în ţe le g e rii S atu lu i m o
dern ne ajută să ne ap ropiem d e ră s p u n su l la în tre b a re a p u s ă m a i
devreme: poate oare fi tra ta t p o lu l lu m ii m u ltip o la re , civ ilizaţia,
drept actor de bază în sin ta x a Statului?
Acum am putea în cerca să folosim m e to d a in d u c tiv ă d e c e r c e ta r e

şi să tatonăm acele ca ra cte ristice i c e a r fi tre b u it să fie ca ra e te ris -
tice polilor lumii m ultipolare. Să în c e r c ă m s ă l e d e s c rie m în m o d
intuitiv:
1. Polul lumii multipolare t r e b u ie s ă d is p u n ă d e s u v e r a n it a t e . In să

doar în raport cu alte p o l u r i . A sta d e cu rg e din n ecesitatea p r a c
tică de a asigura civilizaţiei resp ective lib ertatea şi in d epen den ţa
n raport cu alte civilizaţii, în tem eiate p e co d u ri cu lturale d if e r it e .
2. C en tru l d e p u t e r e in tr - o c iv iliz a ţ ie tr e b u ie s ă f i e u n u l le g a l din

punct de vedere form al-ju ridic;
3. Zona de exercitare a puterii şi, respectiv, dom eniul de stabilire

e către aceasta a u n o r reguli de jo c trebuie să fie diferenţiate, în
cţie de profilul e tn o-cu ltu ral şi confesional al populaţiei.
4. Modelul territorial de con du cere se întem eiază pe principiile

federalismului şi subsidiarităţii (Althusius).
5. Idetitatea entităţilor integrate într-o civilizaţie poate varia - c o
lectivă (cu precădere) şi individuală (în anumite cazuri).
6. Entitatea politică trebuie să aibă atât o misiune {ce decurge din

codul cultural al civilizaţiei), cât şi interese raţionale (întem eiate pe
un calcul verificabil şi transparent).
7. Straturile sociale (grupurile etnoconfesionale, c la se le e t c .) tre
buie să fie reprezentate în m od transparent şi legal în structurile
corpului p o liticu l!
8 Este necesar JUI I g B S intercivitizaţional ca organ consultativ,
° k! regulile (care nu sunt nici absolute, nici imuabile) de
ce stabueş e g dvilizaţîi (Care niflnfalcă principiul suveranită-
interacţiune ^ {uarea în calcul atât a principiului multipolari-
tii civilizat11107.
taţii, cât şi a echilibrului de forţe.
Analizând acest set de p aram etri intuitivi, vom constata că acest

corp politic con tu rat aici p e de o p arte operează cu caracteristici
ale politicului, cu noscute şi fundam entate teoretic în alte contex
te, iar pe de altă p arte nu c o in c id e cu niciunul dintre modelele
examinate: nici cu statul p rem od ern , nici cu statul naţional con
tem poran, nici constructele transnaţionaliste ale liberalilor, nici
cu proiectele m arxiste-internaţionaliste. în acest caz este vorba de
principiul centralismului p roiectat asupra puterii, suveranităţii,
legalităţii, d ar în acelaşi timp avem d e a fa c e cu un pluralism în
raport cu identitatea socială şi atribuţiile teritoriale. în plus, aceas
tă nouă entitate civilizaţională ar urm a să dispună de un alt grad
d e legalizare a ceea ce Gram sci num eşte „societate civilă” Astfel,
obţinem un concept original care nu p o a te fi identificat nici cu
Statul (Imperiul, Statul-Naţiune), nici cu societatea, nici cu un alt
m o d el fam iliar din domeniul Politicului, d eşi toate com pon en te
ale acestuia, privite separat, se d o v ed e sc a fi cunoscute.
Intr-un anum e sens, avem d e a fa ce cu d escrierea uneia dintre
versiunile P ostm odernităţii p olitice.
A rămas doar să alegem un num e pentru această concepţie. Am

propune să apelăm la termenul „ poliţeia”429 în sensul lui platonian
(iar nu în sensul îngust al „dem ocraţiei p o zitiv e”, aşa cu m îl utiliza
Aristotel în „Politica” deşi în alte cazuri el recu rgea la interpretări
mai largi. „Politeia” lui Platon (renumitul d ia lo g în care este expus
în m od coerent şi sistemic învăţătura d esp re id ei) este tradusă şi ca
„stat”, şi ca „Republică” Cu toate acestea realitatea despre care este
vorba la Platon şi sensul pe care îl investeau în acest termen grecii
acelor timpuri nu corespunde nici cu înţelegerea noastră d e astăzi
a ideii de stat, nici cu ceea ce înţelegeau prin R es Publica rom anii
(nici cu atât mai puţin, ceea ce se are în v ed ere prin „R epublică”
astăzi). „Politeia” este o entitate politică d e orice dim ensiune: d e la
un Stat centralizat până la unele părţi ale acestuia (provincii, regi
uni, satrapii, şi chiar mici unităţi rurale sau en clav e con fesion ale).
Acest termen se foloseşte uneori în ştiinţa politică, d a r d e cele
mai d ese ori cu sens metaforic, fără a căpăta vreo semnificaţie con-
429. Pentru relevanţa termenului de „politeia” in contextul TLM ne-a indicat pentru prima dată N. Spe-
ranskaya.
IILE I NTERNATIONALE
tuală strictă. A şa stând lu cru rile, ce n e -a r p utea îm piedica să

atribuim termenului respectiv u n set de caracteristici, de care dis
pune polul lumii m ultipolare? C u atât m ai m ult, cu cât noţiunea
de „politeia” nu are un sens strict definit nici în teoriile politice ale
Modernităţii, nici în cele ale P rem od ern ităţii. Politeia este o socie
tate organizată, aceasta putând fi în egală m ăsură im periu sau stat
modem, dar şi părţi ale acestuia, p re cu m şi societăţi de dim ensiuni
diferite - de la com unităţi restrânse până la societatea globală. L a
modul teoretic putem să atribuim tu tu ro r acestor societăţi term e
nul „politeia”, care nu se foloseşte anum e în virtutea polisem antis
mului său excesiv însă în acelaşi tim p polisem antism ul respectiv,
care este cauza faptului că acest term en nu a căpătat o utilizare lar
gă în politologie, în cazul teoriei lum ii multipolare constituie un
avantaj term inologic im presionant, ce corespunde însăşi structu
rii multipolarităţii ca fenom en com plex. Politeia este o noţiune ce
se potriveşte ideal pentru descrierea Politicului com plex, reducţia
căruia într-un concept necesită includerea unui num ăr m are de
parametri de dimensiuni diferite decât se obişnuieşte In practica
Modernităţii.
j Staftd este politeia, dar politeia nu este Statul, deoarece include

în sine şi societatea, şi cultura, şi chiar entităţi geo politice. în TLM
Politeia constituie încadrarea politică a „spaţiului mare” şi de ace
ea dispune din start şi de dimensiunea geopolitică, ceea ce permite
integrarea „ multipolarităţii geopoiitiee” în TLM.
Dacă e să utilizăm termenul de „politeia” pentru desemnarea po

lului lumii multipolare, vom sesiza încă o paralelă lingvistică: la
interpretarea semnificaţiei cuvântului grecesc „oXitciex” dicţiona
rele indică drept cel mai apropiat ca sens termenul latin '„cm ios”
care conduce direct spre civilizaţie. Iar civilizaţia este tocmai cea pe
care am evidenţiat-o în calitate de actor principal al relaţiilor inter
naţionale din cadrul TLM. Altfel zis, căutarea conceptului politic
pentru descrierea polului lumii multipolare s-a încheiat anume in
punctul de la care am început: am ajuns din nou la noţiunea de
„civilziaţie”, însă de această dată precizându-i expresia şi conţinu
tul lui politic.
5.4. Teoria Lumii Multipolare şi alte paradigme în Ftl
Relevanţa realismului pentru teoria lumii multipolare
jy Ţ I l L E I N T E R N A T I O N A L E
C iv iliz a ţ ia în c a lita t e d e a c t o r d e b ază în RI, precum şi TLM ar

tic u la tă în a c e s t te m e i, p o t fi c o r e la te la un nivel nou cu teoriile
e x i s t e n t e , în s ă d e j a n u c a n işte d eriv ate, ci ca o paradigmă nouă,
a l ă t u r i c u a lt e p a r a d i g m e d e ja ex isten te. O astfel d e comparaţie ne
v a a j u t a s ă c o n t u r ă m m a i a m p lu sp ecificu l TLM şi structura ei, dar
şi s ă c e r c e t ă m c e l m a i im p o r ta n t a sp ect: clarificarea faptului cum ar
p u t e a s ă s e c o n s t it u ie rela ţiile î n t r e civilizaţii, adică dacă va prevala
c o n f lic t u l (a ş a c u m c o n s id e r a H u n tin gton ) sau dialogul (cum con
s i d e r ă M . K h a t a m i s a u F. P etitio 430).
R e a lis m u l în c a z u l a c to r ilo r civilizaţiilor. Paradigma realistă, ce
o p e r e a z ă c u n o r m e le s i s t e m u l u i d e la W estfalia şi evidenţiază in
c a l i t a t e d e a c t o r i sta te le n a ţio n a le, nu e aplicabilă la modul dkect
p e n t r u T L M . D ife r e n ţa dintre a cto ri pred eterm in ă o înţelegere cu
t o t u l d ife r it ă a m e d iu lu i rela ţiilo r internaţionale. Dacă e să accep
tă m p a r a d i g m a re a lis tă la p ro p riu , v o m v ed ea că în locul hărţii civi
liz a ţ iilo r şi a „ s p a ţiilo r m a r i” v a a p ă r e a h a r t a politică a lumii, în care
z o n e l e c iv iliz a ţiilo r su n t îm p ă rţite (u n eori absolut arbitrar) într-un
ş ir d e s ta te n a ţio n a le , u n ele state rep rezen tân d intersecţia a două
sa u m a i m u lte civ ilizaţii. R ealiştii insistă a s u p r a relaţiilor de ostilita
te în tr e s ta te sau, în c a z d e fo r ţă m ajoră, recu n osc relaţiile ierarhice
h e g e m o n is t e . în s ă o astfel d e a b o rd a r e bloch ează orice încercare de
in te g r a r e a „ s p a ţiilo r m a r i” p e tem eiu ri civilizaţionale. Prin urmare,
r e a lis m u l în s t a r e a lui p u ră es te in accep tabil şi inaplicabil. Intr-un
a s e m e n e a c a z , a d e p ţii T L M se p o m e n e s c în m o d logic în raporturi
p o l e m i c e c u rep rez en ta n ţii realism u lu i clasic sau ai neorealismului.
D a c ă în să a m p riv i în calita te d e a cto ri prin cipali ai RI civilizaţii

le, sta b ilite în c a d ru l „ sp aţiilo r m a r i”, atunci vom căpăta un cu totul
alt t a b l o u . în a c e s t ca z am p u tea p rezen ta relaţiile intercivilizaţio-
n a le ca p e o a n a lo g ie d irectă a structurii m ediului internaţional în
c a d r u l p a r a d ig m e i realiste. Şi în a cest caz e n ev oie să fie postulat
h a o s u l şi a n a r h i a , d a r , d e această dată, la un alt nivel, drept haos
in terciv iliz a ţio n a l şi a n a r h ie intercivilizaţională.
U r m â n d lo g ic a realiştilor, am p u tea spu n e că în cadrul TLM nu
e x i s t ă v r e u n n iv e l supracivilizaţional, p recu m nu poate să existe
v r e o sca ră v a l o r i c ă c e a r p u te a s ă s e prezin te în calitate de normă
u n i v e r s a l r e c u n o s c u t ă In tre civilizaţii. A bordarea civilizaţională
430. Pelilio H Dialogue of Civilizai ions as Global P o l i t i c u l D i s c ,o t i n u t : H o m e Theoretlc»! R e f l e c t ions// T h e
liu lle lin o f t h e W o r l d Public F o r u m .Dlalogue o f C i v i l l z a i i o n s ’,
v o i. 1 n o . 2 .2 1 - 2 9 . 2 0 0 4 .
366
p F [, A T I I I. E INTERNATIONALE
multipolară p resu pu ne u n icitatea fiecărei civilizaţii, iar a găsi un

numitor com u n p e n tru a ce ste a esteimposibil. Anume în asta con
stă esenţa civilizaţiei în calitate d e pluriversum **'. Fiecare civiliza
ţie îşi form ulează şi îşi p rezin tă în m o d independent felul său de
a înţelege n oţiun ea de o m , societate, n orm ă, adevăr, cunoaştere,
existenţă, tim p, spaţiu, D u m n ezeu , lum e, istorie, politică etc. Anu
me din acest m otiv, dialogul d in tre civilizaţii este posibil în aceeaşi
măsură ca şi conflictul, însă este imposibilă trecerea de la câteva
civilizaţii la una singură. L a a cest nivel, T L M p oate să împrumute
integral logica realiştilor tradiţionali, care neagă ontologia şi stabi
litatea instituţiilor şi n o rm e lo r integraţioniste, d ar să o aplice asu
pra unui m ediu totalm en te diferit, nu unul internaţional (intersta
tal), d intercivilizaţional.
S ch im b a re a s u b ie c t u lu i o r d in ii m o n d ia le p r e s u p u n e ş i sch im b a re a
c o n ţin u tu lu i e i v a lo r ic . D acă realiştii considerau că toate sta tele
tin d s p r e optim izarea p ropriilor interese şi ra ţio n a liza re a m oduri
lor şi m etodelor de atingere a acestora, atunci în c a z u l c iv iliz a ţ iilo r
o a stfel d e sch em ă reducţionistă nu m ai funcţionează. C iv iliz a ţiile
pot avea scopuri şi m otivaţii totalm ente d ife rite . U n ii sunt p r e d is -
puşi spre expansiune, alţii - spre maximalizarea p u t e r ii m a te ria le ,
cei de-al treilea - spre dezvoltarea tehnică, cei de-al p a tru le a - sp re
contem plare, cei de-al cincilea - spre autoconservare prin. izola
re, cei de-al şaselea - spre un dialog activ cu lumea înconjurătoa
re şi spre un schim b de form e culturale. Aici abordarea „diluată”
(thin) a RI nu se potriveşte câtuşi de puţin, întrucât c iv iliz a ţiile ca
subiecţi sunt într-atât de polivalente şi unice, originale şi d ife rite ,
încât o abordare „densă” (th ic k ) devine nu p u r şi simplu d e z ira b ilă ,
ci una necesară şi obligatorie. Modelarea profilului unei civilizaţii
'eprezintă de fiecare dată o sarcină unică în felul său, iar scoate-
ea în evidenţă a unor trăsături comune poate fi obţinută doar a
posteriori, în niciun caz a p r i o r i . . A i c i este vorba despre o a doua
imitare a realismului. Dacă realiştii înţeleg principiile „mizei pe
a r ţ e le proprii” (self-h elp) şi ale intereselor naţionale ca pe o alini-
re comună de parametri, caracteristice practic oricărui stat naţio-
al, atunci TLM insistă asupra faptului că civilizaţiile dispun de un
amenclator al motivaţiilor d e bază mult m a i la rg ş i mai co n sisten t,
ir şi mai variat. Tocmai de aceea, atât haosul, cât ş i anarhia capătă
. In legături «i •<? i din 2001 al mişcării franceze GRECE (Alain de Benoisl)

>://grece-fr.com/?f?
1$7
în m e d i u l i n t e r c i v i l i z a ţ i o n a l o s t r u c t u r ă m u l t m a i c o m p l e x ă : este
v o r b a n u d o a r d e s p r e u n c â m p d e l u p t ă a l u n o r a c t o r i a p ro x im a tiv
la fel, d a r c u p o t e n ţ i a l e d e f o r ţ ă d i f e r i t e , c i d e s p r e u n s i s te m d e in te
r e s e şi s c o p u r i s i m i l a r e , u n l a b i r i n t c o m p l e x a v â n d m a i m u lte s tra
t u r i , în c a d r u l c ă r u i a f u n c ţ i o n e a z ă n i ş t e l e g i t ă ţ i n on -lin eare , a tra c -
t o r i s t r ă i n i şi f e n o m e n e a l e t u r b u l e n ţ e i . E l a b o r a r e a h ă r ţ ii an arh iei
i n t e r c i v i l i z a ţ i o n a l e r e p r e z i n t ă c e v a m u l t m a i c o m p l e x d e c â t an aliza
a n a r h i e i în c a d r u l r e a l i s m u l u i c l a s i c ş i c h i a r a l n e o r e a lis m u lu i.
D a r ţ i n â n d c o n t d e a c e s t e d o u ă a m e n d a m e n t e f u n d a m e n t a le , m ai
m u l te m u t ă r i l o g i c e a l e r e a l i s m u l u i p o t fi i n c l u s e c u s u c c e s în p ro
ce su l d e s fă ş u ră rii T L M .
î n p a r t i c u l a r , u n î m p r u m u t d e p r i m ă i m p o r t a n ţ ă d in re a lism u l
c l a s i c p o a t e d e v e n i c r i t i c a e x i s t e n ţ e i î n s ă ş i a u n o r in s t i tu ţi i s u p ra c i-
v il i z a ţi o n a l e . N e o r e a l i s m u l , c u p r e d i l e c ţ i a lu i p e n t r u c o n s tr u c ţia
u n u i s i s t e m s t r u c t u r a l î n t e m e i a t p e e c h i l i b r u l d e f o r ţe , p o a te fi
a p lic a t c u s u c c e s şi î n c a z u l o r d i n i i m o n d i a l e m u l ti p o l a r e , c a r e , de
a s e m e n e a , v a fi o r g a n i z a t ă p o r n i n d d e l a p a r a m e t r i i s ă i d e b a z ă şi
în f u n c ţ i e d e p o t e n ţ i a l u l d e f o r ţ ă a l a c t o r i l o r p r i n c i p a l i ( d o a r c ă , în
c a z u l d a t, a c e s t e a v o r fi c i v il iz a ţ i il e ) . î n t r - u n a n u m e s e n s , civ iliz a ţi
ile c a p o l u r i a le l u m ii m u l t i p o l a r e v o r fi n i ş t e h e g e m o n i i re g io n a le ,
c u t o a t e c o n s e c i n ţ e l e c e d e c u r g d e a ic i. î n p lu s , astfel d e h e g e m o
n ii t r e b u i e s ă fie m a i m u l t d e c â t d o u ă . C o n s t r u c ţ i i l e n e o re a lis te ,
c a r e c e r c e t a u în m o d p r i o r i t a r a n u m e m o d e l e l e h e g e m o n i s t e , p o t
fi e x t r e m d e u tile p e n t r u e d if ic a r e a T L M . î n p lu s , te o r iile lui K.
W a ltz d e s p r e v ia b ilita te a m o d e lu l u i b ip o la r i 32, c a r e s - a u p o m e n it
la p e r if e r ie , d e z m i n ţ it e d e e v e n i m e n t e l e a n i l o r ’S O -^ O ai s e c . X X ,
p o t fi in c lu s e d in n o u în c i r c u i t în p r o c e s u l c o n s t r u c ţ i e i m o d e lu lu i
m u ltip o la r, c e u r m e a z ă a fi p la s a t ă în l o c u l c e lu i b ip o la r .
Relevanţa liberalismului pentru TLM

T L M p o a te îm p r u m u ta u n e le a s p e c t e şi d in p a r a d i g m a lib e ra lă .
L ib e ra lis m u l in s is tă a s u p r a fa p tu lu i c ă r e g i m u r i l e p o l i ti c e s im ila
re (d e şi lib e ra lii v o r b e s c d o a r d e s p r e d e m o c r a ţ i i l e l ib e r a l e ) în c lin ă
s p re in te g ra r e , s p re f o r tif ic a r e a r e la ţiilo r p e m a i m u l te p la n u r i, s o
c io c u ltu r a l, e c o n o m i c şi c e l d e re ţe a , i a r în p e r s p e c t i v ă - ş i a u n o r
in s titu ţii s u p r a n a ţio n a le c o m u n e . C u lt u r a d e m o c r a ţ i e i p o litic e
c r e e a z ă c o n d iţii p e n t r u d e p ă ş ire a e g o is m u lu i n a ţio n a l. D a c ă e să
432. Waltz K. Tlieory o f International Politica. McGraw Hill. New York- 1979
IWm la o parte apelul la „d em ocraţie, tipic pentru universalismul
occidental, care este, în esenţă, unul „etn ocen tric”, vom obţine u r
mătoarea teză: societăţile cu culturi sim ilare înclină spre integra-
re şi spre crearea unor structuri supranaţionale. D acă vom aplica
acest principiu faţă de zona civilizaţiei com une, ne vom pom eni pe
unda TLM. într-adevăr, procesele integraţioniste şi crearea unor
structuri suprastatale în baza unei m atrici socioculturale com une
decurg mult mai uşor decât în alte cazuri. în cadrul unei civilizaţii
contează nu atât regimul politic al ţării (d em ocraţia), cât cultura
(iar deseori religia). De aceea, relaţiile între ţările cu o cultură (reli
gie) comună se construiesc în baza unei logici cu totul diferite faţă
de statele cu culturi diferite.
Comunitatea de cultură reprezintă pentru TLM condiţia nece

sară pentru o integrare cu succes în „spaţiul m are" comun, şi, re
spectiv, pentru crearea a însuşi polului lumii multipolare. Im por
tanţa factorului cultural, care contează nu mai puţin decât cel al
suveranităţii, îi apropie pe adepţii TLM mai mult de liberali decât
de realiştii clasici, care insistă în m od special asupra suveranităţii
statelor naţionale, fără a ţine cont de factorul cultural. (C. Schmitt
şi alţi „realişti instituţionali” de exemplu, unii exponenţi ai şcolii
engleze a RI, constituie o excepţie.) însă o asemenea apropiere este
valabilă doar cu condiţia înlocuirii semnelor „regimului politic”
(democraţia) semnul apartenenţei la o cultură (religie) comună.
Paradigma liberală, în m od special neoliberalismul şi transnaţi-

onalismul, acordă o atenţie aparte proceselor globalizării. Globa-
lizarea are la nivel practic câteva etape. Iniţial are loc globalizarea
regională, după care urmează cea universală, planetară. Pentru li
berali, globalizarea regională constituie doar o stare intermediară
şi o etapă prealabilă a globalizării planetare generale, care nu conţi
ne nimic valoros, ci doar pregăteşte rezultatul râvnit - instaurarea
„lumii globale” şi „sfârşitul istoriei”.
La rândul său, TLM sprijină globalizarea şi integrarea regională,
deoarece în practică aceste procese au loc în limitele unei civilizaţii
concrete. Dezbaterile în sânul ţărilor U E despre admiterea Turciei
în cadrul acestei structuri supranaţionale arată în m od clar faptul
că până şi în cazul europenilor, care ignoră orice aspect de ordin
religios şi cultural al identităţii societăţii, sentimentul că turcii sunt
străini trezeşte îngrijorări majore.
n t L A TI I L E I N T E R N A T I O N A L E
Insă In timp ce pentru liberali şi g lo b a liş ti este vorba despre nişte

dificu ltăţi d e moment, a d ep ţii T LM , d im p o triv ă , conceptualizează
a n u m e in tegrarea reg io n a lă , pe care o tratează ca pe un p roces in
d e p e n d e n t şi încheiat, v a lo r o s în sine; mai mult, du p ă încheierea
acestuia nu se mai presupun niciun fe l d e alte eta p e integraţioniste.
Potrivit spiritului multipolarităţii, integrarea reg ion ală este văzută
nu ca o treaptă sau fază a g lo b a liz ă r ii p la n eta re, ci ca un p roces is-
torico-politic, strateg ic şi s o c ia l autonom, care constituie propriul
său scop . Integrarea trebuie sd se în ch eie p e măsura atingerii g rani
ţelor fireşti a le civilizaţiei. D u p ă c a re va so si faza p recizării propor
ţiilor şi a sistemului de influenţă în z o n e le „ d e fron tieră ” .
Globalizarea reg ion ală îi a p ro p ie p e a d ep ţii LTM d e liberali în RI,
însă atitudinea faţă de g lo b a liz a r ea p lan etară, d im p otriv ă, îi înde
părtează.
însă dacă e să acceptăm aceste două a m e n d a m en te fundam entale
(unitatea culturală în locul regim u lu i p o litic şi g lob alizarea regio
nală în locul celei plan etare), atu n ci a d ep ţii T LM p o t să îm prum u
te din plin argumentarea d e la rep rezen tan ţii teo riei lib erale în RI,
m ai ales în a cele cazuri în care treb u ie respinse tezele realiştilor,
care se ţin cu stricteţe d e a b o rd a rea stato-cen tristă.
In plus, liberalii au dezvoltat un şir d e tem e ca re sunt, de aseme
nea, relevante p en tru TLM .
In p r im u l rând, este v o r b a d esp re id e e a d e p a c e sau d e zonă a
centru l atenţiei p rio rita re a liberalism ului în
p ă c ii, c a r e c o n s titu ie
RI433. D acă v om a r u n c a o p riv ire asupra realităţilor istorice, vom
o b s e rv a c ă n o ţiu n e a d e p a c e era în p erm a n en ţă legată d e o pre
cizare o b lig a to rie : care a n u m e lum e? C u n oaştem P ax Romana,
P ax Turcica, P ax Britannica, P ax Russica şi, în sfârşit, a c tu a la Pax
A m ericana. O a s e m e n e a utilizare a c u v â n tu lu i „ p a ce”, c u com p le
tarea ce c la rific ă a c u i a n u m e este p a cea , cin e e resp on sab il d e ea
şi d e m e n ţin e r e a o rd in ii, e s te d e s tu l d e elocv en tă. D acă v om corela
a c e a s tă c o m p le ta r e c u civilizaţiile, v o m o b ţin e teoria m ultipolară
a p ă c ii (P a x , p e a ce), c e c o n s tă din câteva zon e, u n d e va dom ina
pacea, fiind în te m e ia tă d e fie c a re d a tă p e u n prin cip iu civilizaţional
c o n c r e t. A stfel, o b ţin e m u r m ă to r u l ta b lo u :
• P a x A tla n tic a (c o m p u s ă d in P a x A m e r ic a n a şi P a x E u r o p e a ) ;
433. Lederach John Paul. Preparing for Peace. Syracuse: Syracuse Uhiversity P ress. 1996; R ich m on d OU-
ver P. P eace in International Relations. London: Routledge, 2008.
. pax Eurasiatica;
, Pax Islamica;
, pax Cinica;
, paxH indica;
. Pax Nipponica;
. Pax Latina.
Şi mai îndepărtatele:
. Pax Buddhistica;
. Pax A fricana, t
Aceste zone ale păcii civilizaţionale şi ale secu rităţii co m u n e p ot
fi luate drept con cep te de b ază ale pacifism ului m ultipolar. Sarcina
civilizaţiilor ca acto ri ai relaţiilor intern aţionale este să le tran sfor
me în nişte zone ale unei p ăci stabile, d eoarece în caz co n tra r ele nu
vor putea să se prezinte de o m an ieră con solidată p e plan planetar,
în plus, pacea m u ltipolară (P a x M ultipolaris) trebuie să aibă o o n
tologie aparte în con textul relaţiilor internaţionale: ea presupune
concomitent un nivel supranaţional, suprastatal (din care m otiv ea
este o pace internaţională şi extern ă în rap o rt cu statele), însă, în
acelaşi timp, o p ace care nu e n ici „universală” şi nici „planetară”
(adică una internă în ra p o rt cu civilizaţiile).
Un al doilea aspect im p ortant p entru TLM rezidă în conceptul

neoliberal al interdependenţei şi al extinderii nom enclatorului a c
torilor. In acest caz, de asem enea, trebuie preluate toate aspectele
formulate de liberali despre întreaga umanitate, însă raportate la
nivelul civilizaţiei. O civilizaţie presupune existenţa unei Zone so
cioculturale, geopolitice şi econom ice, în cadrul căreia se întrepă
trund structuri şi com unităţi ce ţin de această civilizaţie, şi încă în-
tr-o m ăsură m ult m ai m are decât în condiţiile separării prin graniţe
statale. In T LM reţelele civilizaţionale le înlocuiesc pe cele globale,
în rest funcţiile acestora rămân a fi similare. în cadrul civilizaţiei
se împletesc între ele nivele diferite ale sistemelor pblitico-sociale,
econom ice şi culturale, formând o hartă a societăţii m ult m ai co m
plexă şi neliniară decât în condiţiile modelelor clasice burgheze
ale naţiunii politice. Este vorba de o anume „turbulenţă cîviliza-
ţionalâ”, ce necesită o abordare neMniară şi o descriere detaliată a
fiecărui segment aparte. în cadrul unei civilizaţii interdependenţa
grupurilor şi s t r a t u r i l ^ ^ M A ^ H ^ M un jo c com plex al unor
id e n tită ţi m u ltip le , c a r e s e s u p r a p u n , s e d e s p a r t şi s e re în tâ ln e s c
In a r t i c u l a ţ ii n o i. C o d u l c i v il iz a ţ i o n a l c o m u n ( d e e x e m p lu , religia)
c r e e a z ă c o n d i ţ i i l e - c a d r u , î n s ă în i n t e r i o r u l a c e s t o r g r a n iţe p o ate
e x i s ta u n î n a lt g r a d d e v a r i a b i l it a t e . O p a r t e a i d e n ti t ă ţi lo r se p o ate
î n t e m e i a p e t r a d iţ ie , î n s ă o a l tă p a r t e p o a t e r e p r e z e n t a c o n s tr u c ţii
n o v a t o a r e , d e o a r e c e c i v iliz a ţiile s u n t c o n c e p u t e c a n iş te o rg a n is m e
i s to r ic e v ii, c a r e s e a flă în p r o c e s u l u n o r t r a n s f o r m ă r i c o n tin u i.
L a fel c a în c a z u l lib e r a l is m u lu i, T L M îi r e c u n o a ş t e o r ic ă r u i in
d iv id c a r e a p a r ţ i n e u n e i c iv iliz a ţii o o a r e c a r e c o m p e t e n ţ ă în c h e s
tiu n ile d e o r d in i n t e r n a ţ i o n a l - c e l p u ţ i n , în lim ite le u n e i civ iliza
ţii. A ic i id e n ti t a te a in d iv id u lu i e s te m a r c a t ă p r o f u n d d e cu ltu ră,
în c a d r u l c ă r e ia a c e s t a p o a t e în s u ş i c u n o ş t i n ţ e l e d e b a z ă , n e cesare
p e n t r u a -ş i f o r m u la p r o p r iu l p u n c t d e v e d e r e a s u p r a u n o r ch e sti
u n i c iv iliz a ţio n a le c o n c r e t e . D e a c e e a la n iv e lu l in d iv id u a l al unui
m e m b r u d e r â n d al s o c i e tă ţ i i, în T L M a v e m m a i c u r â n d , u n „in
d iv id a b il” al lu i J. R o s e n a u 434 d e c â t n iş t e A -in d iv iz i re a liş ti; însă
c o m p e t e n ţ a a c e s tu i „ in d iv id a b il” e s t e d e t e r m i n a t ă n u d e accesu l
p e r s o n a l la u n s p e c t r u la r g al u n e i i n f o r m a ţ i i n e c o d i f i c a t e (a ş a cu m
se în tâ m p lă în c a z u l t r a n s n a ţ i o n a l iş t i lo r şi al g lo b a liş tilo r ), ci de
a p a r t e n e n ţa la c â m p u l s e m a n t ic al t r a d iţie i.
Relevanţa Şcolii engleze în Rl pentru TLM

Ş c o a la e n g le z ă a T e o rie i L u m ii M u ltip o la r e ( T L M ) e ste e x tr e m de
p ro d u c tiv ă p e n tr u e la b o ra r e a s o c io lo g ie i in te r a c ţiu n ii in te rciv iliza-
ţio n a le . E x p o n e n ţii a c e s te i ş c o li p riv e a u m e d iu l r e la ţiilo r in te rn a ţio
n ale c a p e o s o c ie ta te şi, re s p e c tiv , c e r c e ta u în m o d p r i o r i ta r p ro c e
d u rile şi p ro to c o a le le d e s o c ia liz a re a ţ ă r i lo r în d o m e n iu l relaţiilor
in te rn a ţio n a le , a d ic ă „ s o c ia liz a re a ” l o r in te r n a ţio n a lă . A stfe l, ei i-au
d o ta t p e te o re tic ie n ii R e la ţiilo r I n te rn a ţio n a le (R I ) c u u n a rs e n a l de
m e to d e d e stin a te u n e i c e r c e tă r i a p ro fu n d a te a le g ită ţilo r in te ra c ţiu
n ilo r a c to r ilo r re la ţiilo r in te rn a ţio n a le . în T L M a c to r ii se sch im b ă:
lo c u l ţă rilo r e ste lu a t d e c ă tre civ iliz a ţii. C o n c o m i te n t s e s c h im b ă şi
s tru c tu r a m ed iu lu i re la ţiilo r in te rn a ţio n a le . A ş a d a r, m e to d e le Şcolii
socium ului interci-
en gleze a R I p o t fi lu a te c a b a z ă p e n tru s tu d ie r e a
vilizaţional, an sa m b lu lu i civ iliz a ţiilo r şi a s tr u c tu r ii d ia lo g u lu i ce se
d e sfă şo a ră în tre ele.
T eza d esp re „d ialogu l civ iliz a ţiilo r” c a p ă tă în o p tic a Ş co lii en gleze

434. Rosenau Fagen W. A New Dynamism in World Politics: Increasingiy SkiUful IndividualsWIS-
TOR. StudiesQuarterly.4 1 .1 9 9 7 . inaiviuu«us.//p
udconţinut concret: a c e s t d ia lo g p o a te fi c o n ş tie n tiz a t d re p t s tra te -
c a socializării, ce p re su p u n e o d in a m ic ă a u n o r re la ţii g ra d ie n te ,
ritmurile exclu z iu n ilo r/in d u z iu n ilo r, te n ta tiv e d e a ie ra rh iz a siste
mul de relaţii, ex p an siu n e şi re tr a g e r e , p r o to c o a le a le ră z b o iu lu i şi
păcii, echilibrul în tre m a te ria l şi s p iritu a l e tc .
In lumea m u ltip olară civ iliz a ţiile v o r re p re z e n ta s o c ie ta te a p la n e

tară, astfel fiind n evo ite să r e c u n o a s c ă , î n tr -u n fel sa u altu l, a lă tu ri
de propria identitate, şi e x is te n ţa celuilalt. în s ă , d e a c e a s tă d a tă , rolul
celuilalt îi va rev en i n u u n u i s ta t, c i u n e i civ iliz a ţii. C u m se v a fo rm a
imaginea celuilalt, în ce m ă s u r ă v a fi în z e s tra t c u tră s ă tu r i n e g a tiv e şi
peiorative sau v a fi p e rc e p u t în sp iritu l u n e i c o n c u r e n ţe p a ş n ic e şi al
parteneriatului, v a d e p in d e d e o m u ltitu d in e d e fa c to r i im p osib il de
prezis. în să in s tru m e n ta ru l c o n c e p tu a l al Ş co lii e n g le z e este fo a rte
potrivit p en tru c o n s tr u ire a n o ii te o rii.
Drept exem p lu a m p u te a lu a im a g in e a lu m ii isla m ic e în O c c id e n

tul de azi. O a n u m e d e m o n iz a re a Islam u lu i c a civ ilizaţie (în sp ecial
după 11 sep tem b rie 2 0 0 1 ) a d e v e n it în O c c id e n t u n clişeu civiliza-
ţional (şi n u c o n te a z ă d e sp re c e ţa r ă e ste v o rb a şi în ce te m e i se fo r
mează această im a g in e n e g a tiv ă , în b a z a id e n tită ţii cre ş tin e sau a
secularism ului p u r ). U n fe n o m e n a n a lo g ic este c a r a c te r is tic şi p e n
tru am erican o fob ie şi a n tip a tia g e n e ra lă faţă d e O c c id e n t în în săşi
lumea islam ică; şi d e a c e a s tă d a tă ia ră şi in d ife re n t d esp re c e ţa ră este
vorba. A ici av em d e a fa c e c u re p a rtiz a re a ro lu rilo r so cia le la nivelul
relaţiilor in te rn a ţio n a le , c e e a c e şi c e rc e te a z ă în m o d p rio r ita r Ş co a la
engleză a R I, av â n d în c e n tru l aten ţiei „ so cie ta te a sta te lo r” şi a s p e c
tele sociale ale in te ra c ţiu n ii şi ap recierii re c ip ro c e d in tre a ce ste a .
M eto d ele Ş co lii e n g le z e v o r fi a cce p ta b ile în T L M d a c ă v o m s tu

dia „ s o c ie ta te a c iv iliz a ţiilo r” în lo c u l „ s o cie tă ţii s ta te lo r”, p r e c u m şi
p ro cesele s o c io lo g ic e ce d e c u rg în in te rio ru l ei.
Relevanţa marxismului şi neomarxismului pentru

TMM
M a rx is m u l şi n e o m a rx is m u l în R I e ste e x tr e m d e u til p e n t r u
T L M în ca lita te d e a rse n a l d o c tr in a r al c r itic ii u n iv e r s a lis m u lu i
civ ilizaţiei o c c id e n ta le şi a p re te n ţiilo r ei la s u p r e m a ţia m o r a lă b a
z a tă p e fa c to r u l su p re m a ţie i m a te ria le , te h n o lo g ic e şi fin a n c ia re .
C iv iliz a ţia o c c id e n ta lă a luat ca le a c a p ita lis m u lu i o d a t ă c u p e r i
o a d a M o d e r n i t ă ţ | f | * j | j | f U f g j j j j i d ir e c ţie c u lm i n e b ă n u ite .
I n s ă e x p r e s i a m a t e r i a l ă a s u c c e s u lu i în n iv e lu l în a lt d e d ezv o ltare a
e c o n o m ie i şi a e f ic ie n ţe i p r o c e d u r i l o r d e p ia ţ ă , i a r în u ltim u l tim p
şi a s e c t o r u lu i f i n a n c i a r d e z v o l ta t în m o d p r i o r i ta r , a r p u te a să se
p r e z in te în c a l it a t e d e a r g u m e n t d e c is i v d o a r în c a z u l d a c ă vom
c ă d e a d e a c o r d s ă r e c u n o a ş t e m c a p ita lu l în c a lita te d e m ă s u ră nu
d o a r a v a l o r i l o r m a t e r ia l e , c i şi a c e l o r s o c i a le , c u ltu r a le şi sp iritu
ale. A c e s t l u c r u a f o s t d e m o n s t r a t în m o d s t r ă l u c it d e M . W eber,
c a r e a i d e n tif ic a t c a p it a l is m u l c u e x p r e s i a e tic ii p ro te s ta n te , p o tri
v it c ă r e ia r e c o m p e n s a r e a o m u lu i în tim p u l v ie ţii sa le c u b ogăţie
şi s u c c e s e s te v ă z u t ă c a o r e f l e c ţi e d i r e c t ă a d e m n ită ţii lu i m o rale.
S e m n u l e g a lită ţii î n t r e b u n ă s ta r e şi m o r a l ă c a s e m n d is tin c tiv al
s o c ie tă ţii o c c i d e n t a l e d in M o d e r n i t a t e îşi d e s c o p e r ă astfel origin ile
sale r e lig io a s e şi c u lt u r a l e . C a p ita lu l şi c a p ita lis m u l se d o v e d e s c a fi
n u d o a r u n e ta lo n a l f o r ţe i , d a r şi u n e t a lo n a l a d e v ă r u lu i.
L a o r ig in ile s a le , m a r x i s m u l s f id e a z ă o a s tfe l d e a b o r d a r e şi, re c u

n o s c â n d f o r ţa c a p ita lu lu i, îi r e s p in g e d r e p tu l l a s u p r e m a ţia m o rală.
E ti c a m a r x i s m u lu i e s te o r g a n iz a t ă d e o m a n i e r ă d ia m e tr a l opusă.
B u n e s e d o v e d e s c a fi d o a r m u n c a şi c l a s a m u n c i t o a r e (p ro le ta
r ia tu l), c a r e s e p o m e n e ş t e în c o n d i ţi i le c a p ita lis m u lu i o p r im a t de
c ă t r e c la s a p a r a z i t a r ă a b u r g h e z ie i. P e n t r u u n m a r x i s t a fi b ogat
î n s e a m n ă a fi r ă u . P r i n u r m a r e , d e z v o l ta r e a m a t e r i a l ă s a u c o n c e n
tr a r e a d e c a p ita l în ţă r ile r e s p e c t i v e d e m o n s tr e a z ă fa p tu l c ă este
v o rb a d esp re cele m ai in e c h ita b ile şi v ic io a s e s o c i e tă ţ i , c a r e trebuie
d is tru s e .
în c a d r u l a n a liz e i R I , a c e a s t ă e t ic ă m a r x i s t ă c o n d u c e s p re o a p re
c i e r e m o r a lă a „ N o r d u lu i b o g a t ” şi a n u c le u lu i s is te m u lu i cap italist
c a e x p r e s ie i s to r ic o - g e o g r a f i c ă şi s o c i a lă a r ă u lu i m o n d ia l. O c c i
d e n tu l n u d e v in e u n m o d e l d e im ita ţie , d e a s p ir a ţie şi u n p ă m â n t
al fă g ă d u in ţe i, u n d e a u fo s t f o r m u la te r ă s p u n s u r ile la to a te în tre
b ă rile , ci o c ita d e lă a e x p lo a tă r ii, m in c iu n ii, v io le n ţe i şi n e d re p tă ţii.
F ă r ă a îm p ă rtă ş i to a te c o n c lu z iile d o g m a ti c e d e s p r e re v o lu ţia

m o n d ia lă şi ro lu l m e s ia n ic a l p r o le ta r ia tu lu i, T L M a c c e p tă a b o r
d a r e a m a r x i s tă In a p r e c ie r e a n a tu rii c a p ita lis te a O c c id e n tu lu i şi
s e s o lid a riz e a z ă c u d e m a s c a r e a c a p ita lis m u lu i c a m o d e l d e e x p lo a
ta r e a s im e tr ic ă şi d e im p u n e re a p r o p r ii l o r c r it e r i i c iv iliz a ţio n a le
(c a p ita lis m , p ia ţă lib e ră , g o a n a d u p ă în a v u ţire , m a t e r ia l is m , c o n -
Capitalism ul
s u m is m e t c .) tu tu r o r c e lo rla lte p o p o a r e şi s o c ie tă ţi.
reprezintă aspectul material, econom ic a l universalism ului şi coloni-
n t e r n a t i o n a l e
I LE
® S S I S A c c e p tâ n d a c e a s tă lo g ic ă a ca p ita lu lu i la u n
moment dat vom fi n evo iţi să re c u n o a ş te m O c c id e n tu l şi civ ilizaţia
Iui în calitate de p u n c t d e re fe rin ţă , m o d e l d e im ita ţie şi o riz o n t
dU
e dezvoltare. D a r o astfel d e a titu d in e a r fi d ia m e tra l o p u să ideii
de organizare m u ltip o lară a lu m ii şi p lu ra lis m u lu i v a lo r ic al civ i
lizaţiilor. Pentru unele civilizaţii b u n ă s ta re a m a te ria lă şi fo rm ele
capitaliste ale e co n om ie i su n t a cce p ta b ile şi râ v n ite , în tim p ce este
foarte posibil ca p e n tru altele să fie c u to tu l d iferit. C ap italism u l nu
reprezintă nici fo rm a o b liga to rie , n ici sin g u ru l m o d d e org an izare
a economiei. El p o a te fi a tât a c c e p ta t, c â t şi resp in s. Id en tificarea
bunăstării m ateriale cu m e rite le m o ra le u nii a r p u tea să o justifice,
iar alţii să o respingă. T o cm a i d e a c e e a v e cto ru l anticapitalist al
marxismului şi n e o m a rx ism u lu i în R I, p re c u m şi d e m a sca re a p r a c
ticilor de exp loatare, c a ra c te ris tic e u nei dezvoltări depen den te435,
constituie un elem en t im p o rta n t p e n tru T L M şi p o a te fi p reluat cu
succes. Acelaşi lu cru e valabil şi p e n tru critic a „N ordului b ogat”,
ca şi pentru apelul de a rezista în faţa nucleului lum ii-sistem . Fără
această con fru n tare, ap ariţia lu m ii m u ltip olare este imposibilă.
Principala deosebire faţă de n e o m a rx ism şi faţă de teoria lu

mii-sistem co n stă în faptul c ă T L M nu recu n o aşte categoric fatalis
mul istoric al teoriilo r m a rx iste , ca re insistă asupra faptului că m o
delul capitalist a r rep rezen ta o fază universal obligatorie a evoluţiei
istorice, după care v a u rm a la fel de fatal şi inevitabil revoluţia p ro
letară. Pentru T L M , capitalism ul constituie o form ă de dezvoltare a
civilizaţiei occid en tale înregistrată la m odul em piric, care a crescut
din rădăcinile culturii Europei O ccidentale şi care a căpătat la ora
actuală o anvergură aproape planetară. însă o analiză profundă a
capitalismului în societăţile nonoccidentale arată că în cazul lor
acesta p oartă un ca ra cte r im itativ şi superficial, este înzestrat cu
alte caracteristici sem antice şi reprezintă de fiecare dată ceva de
osebit şi destul de diferit de formaţiunea social-econom ică care a
triumfat în O ccidentul m od em . Capitalismul a apărut în O ccident
şi tot acolo ar putea să se dezvolte, precum ar putea să şi dispară.
Insă deşi e x p a n s i u n e a lu i d in c o lo d e l i m i t e l e l u m i i o c c i d e n t a l e e s t e
c o n d i ţ i o n a t ă d e t e n d i n ţ a c a p ita lu lu i d e a c r e ş t e , a c e a s t a n u a r e n i -
cio ju s t i f i c a r e d in p u n c t u l d e v e d e r e a l s o c i e t ă ţ i l o r n o n o c c i d e n t a l e ,
- octf» o r o ie c t a t ă a c e a s t ă e x p a n s i u n e . F i e c a r e c i v i l i z a ţ i e
a su p ra c a i o rd k . , .
poate s ă a ib ă p r o p r ia în ţe le g e r e a tim p u lu i, p r o p r i a r e p r e z e n t a r e
nova depen*"' Iarisino R|: Par c Terra. 19*2

435. Fnruwte-Cşâj
asu p ra istoriei, p ro p ria viziu n e asu pra econ om iei şi logicii dezvol
tării m ateriale. C ap italism u l in tervin e în civilizaţiile nonocciden-
tale c a o c o n tin u a re a p oliticii co lon iale. P rin u rm are, acesta poate
şi trebuie să fie respins, d e o a re ce în tru ch ip ează agresiunea unei
cu ltu ri şi civilizaţii străin e. T o cm ai d e aceea T L M insistă asupra
faptului c a lupta c u „N ordu l b o g at” să fie p u rtată la ora actuală de
c ă tre toţi subiecţii h ărţii p olitice a om en irii şi, în m od special, de
către ţările „Lum ii a d o u a” (p o triv it Iui W allerstein, semiperiferia).
L u m ea m u ltip olară treb u ie să ap ară nu „după liberalism”436 (pre
cu m co n sid eră n eo m arxiştii), ci în locu l liberalismului. Iată de ce
lupta cu liberalism ul trebuie p u rtată nu în num ele a ceea ce ar veni
în schim bul lui după ce acesta se va afirm a la scară planetară, ci
ch iar din acest m o m en t, astfel în cât acesta să nu se afirme nicio
dată la scară plan etară. Civilizaţiile nonocciden tale nu trebuie să
treacă în m o d obligatoriu faza capitalistă de dezvoltare. Precum nu
trebuie nici să fie m obilizată p opulaţia p en tru o revoluţie proleta
ră. In pofida neom arxiştilor, elitele şi m asele nu trebuie sub nicio
form ă să se divizeze şi să se integreze în cele două clase internaţio
nale, burghezia şi proletariatul internaţional, pierzându-şi trăsătu
rile sale civilizaţionale. D im potrivă, este n ecesar ca elitele şi masele
care aparţin aceleiaşi civilizaţii să-şi conştientizeze identitatea civi-
lizaţională com u n ă, im portanţa căreia trebuie să conteze mai mult
decât identitatea de clasă. D acă m arxiştii au dreptate parţial atunci
când vorbesc despre solidaritatea internaţională a burgheziei şi
(într-o m ăsură m ai m ică) a proletarilor (asta pentru că este vorba
despre societăţile capitaliste şi statele burgheze unde într-adevăr
predom ină logica capitalului), atunci rap ortarea la o altă civiliza
ţie, nonoccidentală, schim bă totalm ente datele problemei. Aşa, de
exemplu, păturile de sus şi de jos din lum ea islamică percep mult
mai profund apartenenţa lor com ună la cultura islamică decât
apartenenţa de clasă faţă de vârfurile şi m asele altor civilizaţii, în
particular faţă de cea occidentală. A ceastă unitate nu trebuie di
zolvată sau zdruncinată (nici prin interm ediul cosmopolitismului
liberal şi nici cu ajutorul internaţionalismului de clasă de factură
neomarxistă sau anarhistă), ci dimpotrivă, trebuie să fie fortificată,
dezvoltată şi susţinută.
Lumea multipolară trebuie să fie edificată, în special în prima ei

fază de constituire, cea antihegemonistă, în temeiul solidarităţii
436. Wallerstein I. After Liberalism. New York: New Press. 1995.
b j T E R N A T I O N A L E _______ __
r civilizaţiilor în e fo rtu l l o r d e a r e z is ta în fa ţa p ra c tic ii c o lo

sale si globaliste a „ N o rd u lu i b o g a t”. A c e a s t ă lu p tă tre b u ie să soli-
darizeze elitele şi m a se le în in te r io r u l c iv iliz a ţiilo r, c u a tâ t m a i m u lt
cu cât aplicarea crite riu lu i d e c la s ă (e lite le c a b u rg h e z ie şi m asele
ca proletariat) re p re z in tă o p r o ie c ţie a a b o r d ă r ii o c c id e n ta le h ege-
moniste. In d iscu tabil, în civ iliz a ţiile n o n o c c id e n ta le e x istă stratu ri
sociologice su p erio are şi in f e rio a re , în s ă s e m a n tic a lo r so cio lo g ică
şi culturală d iferă ca lita tiv d e m o d e lu l r e d u c ţio n is t p o triv it c ă ru ia
singurul criteriu d e a p re c ie re e ste r a p o r t a r e a la p ro p rie ta te c a m ij
loc de produ cţie. Ia tă d e c e T L M a p e le a z ă la so lid a rita te a civiliza-
ţionalâ a elitelor şi m a s e lo r i n t r - u n e f o r t c o m u n d e co n s tru c ţie a
unui pol în ca d ru l lu m ii m u ltip o la re şi d e o rg a n iz a re a u n u i „spaţiu
mare în co n fo rm ita te c u p a rtic u la rită ţile d e o rd in isto ric şi cu ltu
ral ale fiecărei s o cie tă ţi.
Relevanţa te o rie i c ritic e p e n tru te o ria lum ii

m ultipolare
Teoriile p o stp o z itiv iste a le R I su n t e x tre m d e p ro d u ctiv e p en tru
TLM. y
Teoria^ c r itic ă a R I p oate fi aplicată aproape integral în scopul

enunţării h egem on iei occid en tale. C ritica pretenţiilor occiden-
tocentriste a capitalism ului global, a globalizării liberale şi a lu
mii unipolare, elab orată de această teorie, corespunde principiilor
de b ază ale T L M şi constituie o parte necesară a acesteia. Fără o
co n ştien tizare clară a naturii hegem oniste a sistemului actual de
relaţii internaţion ale şi a esenţei lui unipolare, (oricum s-ar expri
m a aceasta, d irect, in d irect sau voalat) necesitatea apariţiei unei
altern ativ e nu p oate fi fundam entată. TLM reprezintă o alternativă
rad icală an um e în rap o rt cu hegemonia existentă. Tocmai de aceea
descrierea m inu ţioasă şi detaliată a structurii, m etodelor de conso
lid are şi de cam uflare şi a esenţei acesteia, precum şi dem ascarea ei
constituie com p on en ta de bază a TLM . Teoria critică a R I (în pri
m ul rân d , cea a lui R . C ox437) reprezintă un model al unui astfel de
atac frontal, ale cărui elemente de bază pot fi integrate totalmente
în T L M L a fel stau lucrurile şi în cazul analizei structuraliste şi
o w ProduGlion. Power and World Ordcr: Social Forccs in the Making of Hislory. Columbia
437. Cox H. vv Press, 1987: Idem. Gramsci. Hegemony and International Relations: An Essay ir
Columbia * Grwnsci. Historical Materialism and International Relations. Cambridge: Cam
j
_________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E
lingvistice a hegemoniei438.
Concepţia blocului antihegemonist, ce decurge din critica hege

moniei, poate fi preluată, de asemenea, de către TLM. Insă în ca
zul TLM acest concept al blocului antihegemonist capătă nuanţe
mult mai concrete şi mai sistematizate decât în cazul teoriei critice
marxiste ce se manifestă mai mult prin efectul inerţiei. Blocul an
tihegem onist reprezintă, în accepţia T L M , totalitatea forţelor exis
tente la ora actuală în sâ n u l a celor civilizaţii, care tratează condiţiile
actualei h egem o n ii ca fiin d inacceptabile şi care nu satisfac interesele
popoarelor şi societăţilor. In calitate de nucleu al blocului antihege
monist trebuie să apară intelectualii de avangardă, care sunt expo
nenţii civilizaţiilor de bază, ce aspiră să devină adevăraţi poli. Insă,
în condiţiile hegemoniei existente, acestora li se refuză în mod
aprioric statutul respectiv. Este vorba despre civilizaţia ortodoxă
(eurasiatică), islamică, chineză, indiană, latino-americană, precum
şi budistă, japoneză şi africană. De altfel, chiar în interiorul civi
lizaţiei occidentale pot apărea, de asemenea, exponenţi ai cercuri
lor intelectuale care să perceapă civilizaţia occidentală (americană
şi europeană) ca pe nişte fenomene locale şi regionale şi care ar pre
fera să limiteze zona ei de influenţă (de exemplu, exponenţii izola
ţionismului american sau adepţii proiectului „Europa ca cetate ).
Am putea atribui la un nivel secundar aceluiaşi nivel al blocului
antihegemonist toate forţele ce se opun globalizării şi unipolarităţii
din alte motive, cum ar fi cele de clasă, etice, culturale, religioase
sau ideologice.
Teoria critică poate evolua de la nivelul unui joc intelectual nobil
şi a unei poziţii morale eroice la statutul unei forţe politice impu
nătoare doar prin integrarea cu TLM.
Relevanţa teoriei postmoderniste pentru teoria lumii
multipolare
Curentul postmodemist în RI este unul nu mai puţin important,
întâi de toate în scopul unei deconstrucţii sistematice a discursului
dominant, cu ajutorul căruia hegemonia occidentală se prezintă ca
fiind ceva natural, fără alternativă şi singura opţiune posibilă. în
treaga structură a teoretizării câmpului RI în ştiinţa politică occi
dentală, precum şi în discursurile politice occidentale ce ţin de RJ,
^ EyeofPoWer: PolUÎCS ofW orid McKMing// Internationa] Organiza,ion. Voi. 37,
N T E R N A T I O N A L H
un teren bine organizat al „unor profeţii ce se împlinesc

rep,reZm » ful filled p w p hecies), „teorii pentru rezolvarea pro-
, ,...» (divina problems theortes) şt a „prezentăm dezirabilului
blemelor {so iv u ^y 1 _ ... nT . 1 , , . ,
drept realitate” ( wishfull t h i n k i n g ) . Teoriile RI şi discursul global al
liderilor occidentali reprezintă un soi de „programare neuroling-
vistică" menită sâ-i impună omenirii prin intermediul textului43*
acea imagine a realităţii care este orientată spre satisfacerea inte
reselor elitei occidentale. Aşa cum accentuează postmoderniştii în
RI, cunoaşterea nu poate fi obiectivă şi neutră. Iar deconspirarea
faptului cui anume servesc aceste teorii constituie un instrument
extrem de preţios şi util pentru deconstrucţia RI, efectuată în cele
mai diverse publicaţii periodice teoretice439440.
Această activitate este numită uneori „subversivă”, deoarece ea
ajută să fie observate exagerările, omisiunile şi dublele standarde
prezente în textele teoretice şi, cu atât mai mult, în declaraţiile po
litice, ce descriu logica proceselor în cadrul relaţiilor internaţio
nale. La modul general, postmoderniştii promovează aceeaşi linie
ca şi exponenţii teoriei critice, dezavuând şi demonstrând natura
hegemonistă a Occidentului şi discursul „totalitar” al acestuia, me
nit să-şi impună propriile interese şi valori tuturor celorlalte so
cietăţi441. în plus, populaţia Occidentului constituie doar o parte
relativ mică a omenirii, iar cultura lui nu este cea mai veche sau
perfectă (dacă am putea în genere să facem astfel de comparaţii
între culturi).
Postm odernism ul în RI este unul extrem de util pentru TLM şi
pentru faptul că el ne ajută să scăpăm de prejudecăţile „empiris
mului”, „verificaţiei”, „autenticităţii statistice”, „evidenţei materiale”
etc., caracteristice pentru rămăşiţele credinţei din epoca m oder
nă deja „depăşită” despre ontologia independentă a obiectului. La
nivelul filosofiei ştiinţei şi sociologiei ideea, potrivit căreia drept
criteriu al caracterului ştiinţific este luată capacitatea de verificare a
unui fapt la nivel practic, a fost respinsă demult şi înlocuită de alte
criterii, m ult mai fine, în particular de către falsificaţionism (K. Po-
pper, I. Lakatos), adică să fie recunoscut drept ştiinţifică acea ipo-
439 Shaplro M. J. Textualizing Global Politic*/ Darian D er J., Shapiro M. J. (eds.), Internaijonal/lntertex-
tual Relations: Postmodern Readlngs of World Politic*. Lexington, M A; Lexington Books. 1989.
440 n arian D o r ). (ed.). Internaţional Tbeory: Criticai Invesligations. London: M acMfflan. 1995.
441 Aahley R- Imposing Im Notes on * Problematic of Governance// Czempicl Er-
nil-Otto, Rosenau James N anges and Theoretical Challenger Approache* io World
for the 1990». Uxin, m Books. 1989.
________ R E L A Ţ I I L E INTERNATIONALE
t e z ă , c a r e p o a t e f i r e s p i n s ă m b a z a u n u i s i s t e m r a ţ i o n a l d e dovezi.
A l ţ i e p i s t e m o l o g i v o r b e a u d e s p r e „ s c h i m b a r e d e p a r a d ig m ă ” (T.
K u h n ) s a u d e s p r e „ p r o l i f e r a r e a i p o t e z e l o r ” (P . F e y e r a b e n d ) c a sem
n e p r i n c i p a l e a l e c a r a c t e r u l u i ş t i i n ţ i f i c . A c e s t e e l a b o r ă r i ş tiin ţifice
s u n t i n t r o d u s e î n R I c u î n t â r z i e r e , d a r p o s t m o d e r n i ş t i i su p lin e sc
a c e a s t ă l i p s ă , a d u c â n d a u t o r e f l e x i a s p e c i a l i ş t i l o r d i n R I la n ivelul
c u v e n i t 442. î n e p i s t e m o l o g i e p o s t m o d e r n i s t ă n u e x i s t ă fa p te , o b ie c
t e s a u s u b i e c ţ i . E x i s t ă d o a r p r o c e s e , c o d u r i a l e a t o r i i , s t r u c t u r i , re ţe
l e , h i b r i z i ( B . L ă t u r ) s a u r i z o m e ( G . D e l e u z e ) . T o a t e a c e s t e a se pot
o r g a n i z a î n j u r u l a x e i v o i n ţ e i d e p u t e r e , f i e s ă s e r e l a x e z e şi să fie
lă s a te la la titu d in e a lo r .
T o t u ş i , e s t e n e c e s a r s ă m e n ţ i o n ă m o d e o s e b i r e d e p r in c ip i u e x is
t e n t ă î n t r e p o s t m o d e r n i s m u l î n R I ş i T L M . A t â t a t i m p c â t este
v o r b a d e s p r e c r i t i c a h e g e m o n i e i ş i a v o i n ţ e i d e p u t e r e a O c c id e n
t u l u i , î n s o ţ i t e d e s c o a t e r e a î n v i l e a g a s t r u c t u r i l o r d e d o m in a ţ ie şi
i n s t i t u i r i i i n e g a l i t ă ţ i i l a n i v e l u l d i s c u r s u l u i ş i a l t e o r e t i z ă r i i , a m b e le
t e o r i i c o n s u n ă . T L M r e c u n o a ş t e p e d e p l i n c r i t i c a p o s t m o d e r n is t ă ,
î m p r u m u t â n d m e t o d e l e d e b a z ă a l e d e c o n s t r u c ţ i e î . î n s ă d e z a c o r
d u l i n t e r v i n e a t u n c i c â n d p o s t m o d e r n i ş t i i î ş i f o r m u l e a z ă p r o ie c tu l
d e a l t e r n a t i v ă . D e c e l e m a i m u l t e o r i a c e s t a s e r e d u c e la re v e n d i
c a r e a d e a s e r e n u n ţ a î n g e n e r a l l a v o i n ţ a , d e p u t e r e ş i l a o r i c e tip
d e i e r a r h i e ; e s t e v o r b a d e s p r e o i n v i t a ţ i e l a u n h a o s g e n e r a liz a t al
r e la x ă r ii, î n c a r e d is p a r e o r i c e g e o m e t r i e i e r a r h ic ă a c u n o a ş te r ii so
c i a l u l u i , p o l i t i c i i , c o r p o r a l i t ă ţ i i , a p a r t e n e n ţ e i s e x u a l e , p r a c t i c i l o r de
p r o d u c ţ i e e t c . S u p u n â n d d e c o n s t r u c ţ i e i a u t o r i t a t e a O c c id e n t u lu i,
p o s t m o d e r n i ş t i i t i n d s ă d e t r o n e z e c u d e s ă v â r ş i r e î n s u ş i p r in c ip iu l
ie r a rh ie i T L M n u î m p ă r t ă ş e ş t e a c e a s t ă o p ţ i u n e , c o n s i d e r â n d că
d e c o n s t r u c ţ i a v o i n ţ e i d e p u t e r e a O c c i d e n t u l u i , f i i n d e x t r e m de
u t il ă p e n t r u e l i b e r a r e a t e r e n u l u i î n c a l e a c r e ă r i i T L M ş i, re s p e c tiv ,
a e d i f i c ă r i i l u m i i m u l t i p o l a r e , n u a n u l e a z ă v o i n ţ a d e p u t e r e c a fe
n o m e n , c i d o a r r e la t i v i z e a z ă a c e a s t ă v o i n ţ ă ; T L M l i p s e ş t e O c c i d e n
t u l d e p r e t e n ţ i a d e a fi s i n g u r u l p u r t ă t o r a l v o i n ţ e i d e p u t e r e şi de
a - ş i i m p u n e p r o p r ia v e r s i u n e o c c i d e n t a l ă a a c e s t e i v o i n ţ e c e lo r la lt e
s o c i e t ă ţ i . V o i n ţ a d e p u t e r e a O c c i d e n t u l u i p r e d e t e r m i n ă în tr e a g a
s t r u c t u r ă a d i s c u r s u lu i a c e s t u i a . R e s p e c t iv , e s t e m o d e l a t m e d iu l R I
şi c o n ş t ie n tiz a r e a te o r e tic ă a a c e s to r a . D a r d e s c o p e r in d şi re c u n o s
c â n d a c e a s t ă r e a lit a t e p u t e m t r a g e n i ş t e c o n c l u z i i c u to t u l d ife r ite
’mr°dUei"8 Phll°,0t>Wcal rr*dmem* ia âtJon.I KekUons. Miienlum.

ele postmoderniste. F ă ră a respinge in tegral a ce a stă v o in ţă, am
u t e a -o l i m i t a l a cadrul istoric şi geografic al civilizaţiei o ccid en -
tale lâ s â n d - o f i e s ă se afirm e, fie să se tran sfo rm e, fie să alunece
în re ţe le le ş i v e r t i j u r i l e unei societăţi tu rb u len te. E ste vo rb a d o ar
de o p ţiu n e a Occidentului. O p ţiun ea altor civilizaţii, însă, p oate să
co n stea în f a p t u l de a-şi apăra dreptul la cu ltivarea p ropriei versiuni
a v o in ţe i de putere, construite în b aza trad iţiilo r istorice, culturale,

re ligio ase, particularităţilor sociale etc. V oinţa de putere o rtod oxă,
ch in ez ă, i s l a m i c ă sau indiană ar p utea să se deosebească atât între
ele, cât ş i în raport cu cea europeană, fiecare dintre acestea având
tot te m e iu l p e n t r u a se fortifica şi transform a. în fiecare civilizaţie

„voin ţa d e putere” poate avea p ropria soartă. D ebarasându-se de
in flu e n ţa globală, exercitată de discursul hegem onist al O ccidentu
lui şi d e constrângerea de a-1 copia integral (până la caricaturizare),
c iv iliz a ţiile vor obţine un grad colosal de libertate de a dispune de
s t r u c t u r ile autohtone ale voinţei de putere în m od independent.
Relevanţa fem in ism u lu i p en tru teo ria lum ii

multipolare
e m in is m u l î n R I a r e o v a l o a r e m e t o d o l o g i c ă d e o s e b i t ă p e n t r u
L M în v i r t u t e a fa p t u lu i c ă d e m o n s t r e a z ă fe lu l în c a r e p o z iţ ia s o
c io lo g ic ă (în c a z u l d a t, d e g e n ) a fe c te a z ă c o n s t r u c ţiile te o r e tic e .
O v a l o a r e a p a r t e r e p r e z i n t ă „ s t a n d p o i n t f e m i n i s m ”, „ f e m i n i s m u l
s itu a ţio n a l” c a r e d e m o n s t r e a z ă în m o d e v id e n t p o s i b i l i t a t e a u n e i
r e v i z u ir i r a d i c a l e a t e o r i i l o r s o c i a l - p o l i t i c e ; p e n t r u a s t a e s u f i c i e n t
să î n c e p e m e l a b o r a r e a l o r d i n t r - u n a l t p u n c t d e p o r n i r e s o c i o l o g i c ,
in c a z u l d a t , d i n „ s i t u a ţ i a ” f e m e i i , d a r n u a b ă r b a t u l u i . C a r e z u l t a t
o b ţin e m o t e o r ie c u to tu l d ife r ită , c a r e a r e p r e a p u ţin în c o m u n c u
c e le g e n e r a l a c c e p t a t e . A s t f e l e s t e r u i n a t ă p r e t e n ţ i a l a u n iv e r s a lit a t e
a d is c u r s u r ilo r u n ila te r a le (a ic i, a c e lo r m a s c u lin e ).
T L M p r o p u n e r e p e ta r e a a c e s tu i p r o c e d e u , d o a r c ă d e a c e a s tă d a tă
la t e m e lia t e o r ie i v a s ta n u u n a lt g e n , c i o a ltă id e n tita te c iv iliz a -
ţio n a lă . A s ta n e v a p e r m ite s ă o b ţin e m „ s ta n d p o in t c iv iliz a tio n a l
a p p r o a c h ”, a d i c ă , „ a b o r d a r e c i v i l i z a ţ i o n a l ă s i t u a t i v ă ”. D a c ă p e n t r u
c iv iliz a ţia o c c id e n t a lă p r in c ip iu l a n tr o p o lo g ic a l lu i H o b b e s „ o m u l
p e n t r u o m e s t e lu p ” p o a t e f u n c ţ i o n a ş i d e v e n i f u n d a m e n t u l u l t e r i
o a r e i c o n s t r u c ţ ii p o lit o lo g ic e, in c lu s iv p â n ă la c o n c e p ţ ia L e v ia ta
n u lu i, s u v e r i n a ţio n a l ş i a n a r h ie i în r e la ţiile in te r -
naţionale, dj p n te sta t d e c ă tr e p o z iţia m a i u m a n ă şi
381
________ R E L A Ţ I I L E INTERNAŢIONALE
p a c i f i s t ă a l u i L o c k e ş i K a n t , a t u n c i î n c o n t e x t u l o r i c ă r e i a lte civi
liz a ţii a v e m d e a f a c e c u o a n t r o p o lo g ie c u to tu l d ife r ită , conjugată

c u a lte r e p r e z e n tă r i d e b a z ă d e s p r e o m ş i n a t u r a lu i. D e exemplu,
în h in d u is m f u n c ţ i o n e a z ă p r i n c i p i u l „ o m u l p e n t r u o m e s te dum
n e z e u ”, î n e tic a o r to d o x ă - „ t u e ş t i m a i m u l t d e c â t m i n e ”, ia r în
re lig ia is la m ic ă - „ î n f a ţ a l u i A l l a h n u e x i s t ă d e o s e b i r i î n t r e u n u l şi
a l t u l ”. P r e t u t i n d e n i d r e p t m ă s u r ă a l u c r u r i l o r a p a r r e a l i t ă ţ i d ife rite :
u n d e v a t o t u l s e m ă s o a r ă d e c ă t r e o m , i a r a l t u n d e v a - n u , în su şi
o m u l f i i n d v ă z u t c a f i i n d d e r i v a t d e l a a l t ă s u b s t a n ţ ă ( d e e x e m p lu ,
î n b u d i s m i n d i v i d u l e s t e u n f l u x a c c i d e n t a l d h a r m e i î m p l e t i t e , ne-
a v â n d p r o p r i a n a t u r ă ş i p r o p r i u l „ e u ”, d e a i c i ş i p r i n c i p i u l b u d is t
„ a n a tm a n ”).
E s u fic ie n t s ă a d o p tă m p u n c t u l d e v e d e r e a n t r o p o l o g i c a l unei
a lte c iv iliz a ţii n o n - o c c i d e n t a l e , c a s ă o b ţ i n e m o c o n c e p ţ i e a b s o lu t
n o u ă d e s p r e S t a t , p u t e r e , s o c i e t a t e , i s t o r i e , r e l a ţ i i i n t e r n a ţ i o n a l e şi
i n t e r s t a t a l e , c e d i f e r ă d e c e a o c c i d e n t a l ă c u m u l t m a i m u l t d e c â t v i
z iu n e a m a s c u l i n ă d e c e a f e m i n i n ă î n c a d r u l c i v i l i z a ţ i e i o c c id e n ta le .
D e a c e e a f e m i n i s m u l î n R I p o a t e s e r v i d r e p t i l u s t r a r e a p lu r a lis
m u l u i s o c i o l o g i c a p o z i ţ i i l o r d e s t a r t , c a r e p o a t e f i a p l i c a t ş i în t r - u n
c o n te x t c u to tu l d ife r it.
C â t p r iv e ş t e p r e t e n ţ i il e f e m i n i s t e l o r d e a l ă r g i p r e z e n ţ a p r in c ip iu
l u i f e m i n i n î n t e o r e t i z a r e a R I , n u e s t e d e l o c n e c e s a r c a a c e s t e a să
f ie r e p r o d u s e p e d e - a - n t r e g u l î n T L M . P e l â n g ă f a p t u l c ă v iz iu n e a
fe m in in ă , a p o i a c e a m a s c u lin ă a s u p r a lu m ii s e d e o s e b e s c su b sta n
ţia l în c o n te x tu l a c e le a ş i c iv iliz a ţii ( a s p e c t a s u p r a c ă r u ia in s is tă pe
d e p lin ju s t i f i c a t f e m i n i s t e le , c a r e c e r c a a c e s t e d i f e r e n ţ e s ă fie s tu
d ia t e ş i lu a t e î n c a l c u l ) , c i v i l i z a ţ i i d i f e r i t e c o n s t i t u i e î n m o d d ife r it
p e r e c h ile d e g e n ( d e a s e m e n e a , în b a z a u n e i a n t r o p o lo g i i s in g u la re
c e a p a r ţin e d o a r a c e s to r a . D e e x e m p lu , lip s ir e a fe m e ii in d ie n e de
d r e p tu l d e a u r c a b e n e v o l p e fo c u l d e s a c r ific iu d u p ă m o a r te a so
ţ u l u i ( r i t u a l u l s a t i ) , a ş a c u m e s t e s t a b i l i t î n l e g i s l a ţ i a I n d i e i d e a z i,
c a r e c o p i a z ă c o d u r i l e j u r i d i c e a l e s o c i e t ă ţ i l o r o c c i d e n t a l e , p o a t e fi
t r a t a t ă c a o „ l e z a r e a d r e p t u r i l o r f e m e i i i n d i e n e ”, î n t i m p c e e u r o
p e n ilo r d e a m b e le s e x e a c e s t r itu a l le v a p r o v o c a , c e l m a i p r o b a b il,
o r o a r e şi a v e r s iu n e . î n d iv e r s e c iv iliz a ţ ii c o n ţ i n u t u l s e m a n t i c a l g e
n u lu i e s te u n u l d ife r it, c h e s tiu n e a lo c u lu i fe m e ii în s o c ie ta te u r
m â n d s ă fie s ta b ilită în b a z a t r a d iţ iilo r şi m o d e le lo r s o c ia le lo c a le .
D a c ă fe m in is t e le lu p tă îm p o t r iv a te n d in ţe i b ă r b a ţ ilo r d e a p r e z e n ta
tm TERNAŢI ONALE
• * m o d e l e d e g e n d r e p t c e v a universal, ele ar
iik ^ hetlPu" Ş‘j e„a)ă m ăsură şi tendinţa de a prezenta
I l a indusiv ideea e g a lită ţii

ceî?i-ur ginek k
de gen, care in form a e. actuala este i
„na e m in a m e n t e occidentală, fiind un concept m odernist şi parţial
p o stm o d e rn ist.
Relevanţa sociologiei isto rice p en tru TLM

Metoda sociologiei istorice este actuală pentru TLM, deoarece
aceasta permite examinarea evoluţiei contemporane a întregului
sistem de relaţii internaţionale dintr-o perspectivă istorică, adică
deschide orizonturile viitorului şi face posibilă o nouă şi p r o f u n d ă
înţelegere a istoriei. Reprezentanţii şcolii istorico-sociologice din
cadrul RI critică teoriile clasice pentru lipsa unei dimensiuni isto-
| rice. Adică, teoriile respective nu acordă atenţia cuvenită e v o lu ţ ie i
actorilor şi a principiilor de bază, ce determină interacţiunea state-
lorşi societăţilor la etape istorice diferite. Considerând că starea de
lucruri existentă la ora actuală reproduce într-un fel sau altul ceea
ce a existat dintotdeauna şi proiectând asupra trecutului statu-quo-
ul curent (tempocentrismul şi cronofetişismul majorităţii t e o r iilo r
RI), paradigmele clasice ale RI blochează posibilitatea de a în ţe le g e
trecutul şi condamnă viitorul la repetarea aceloraşi le g it ă ţ i mecani
ce. Pierderea simţului istoriei conduce majoritatea t e o r e t ic ie n ilo r
RI spre prognoze şi analize inadecvate. Un exemplu e lo c v e n t în
acest sens a fost totala incapacitate a neorealiştilor ş i n e o lib e r a lilo r
de a prezice prăbuşirea lumii bipolare şi dezagregarea U R S S c h ia r
în ajunul producerii acestor evenimente m a jo r e . Structura relaţii
lor internaţionale a fost altădată diferită d e ce a c a re e x is t ă la o ra
actuală şi este foarte posibil ca în timpul a p r o p ia t să devină d ife r it ă
de cea existentă în prezent. Pentru a prezice şi a p r o ie c t a viitorul şi
pentru a înţelege trecutul, domeniul RI are n e v o ie d e instrumente
teoretice speciale, pe care le şi elaborează s o c io lo g ia is t o r ic ă .
Una dintre versiunile abordării istorico-sociologice e s te p r o p u s ă
de cunoscuţii teoreticieni ei acestui curent B. Buzan g R. L,ttle«>.
Ei au formulat noţiunea de sistem internafonal şt urmăresc schun-
hările fundamentale ale acestuia pe parcursul Averselor etape .sto-
rice. Esenţa acestora este următoarea.-
r e l a ţ i i l e I n t e r n a t i o n a l e
Există patru „sisteme internaţionale”:
• s i s t e m u l p r e n a ţ i o n a l (caracteristic pentru acele societăţi în care

încă nu există nicio urm ă de organizare politico-statală - triburile
care se îndeletniceau cu vanatul şi culesul, fazele timpurii ale pro
ducătorilor agricoli etc.);
• s i s t e m u l c l a s i c s a u a n t i c (acesta corespunde oraşelor-state, im
periilor şi prim elor formaţiuni statale; acest sistem este caracteris
tic societăţii tradiţionale şi continuă să existe în Europa timp de
milenii până în zorii M odernităţii);
• s i s t e m u l i n t e r n a ţ i o n a l g l o b a l (acesta îi urmează celui clasic; se
întem eiază pe interacţiunea dintre statele naţionale suverane şi se
caracterizează prin faptul că aplică structura teritoriilor naţionale
asupra întregului spaţiu locuit al planetei; de aici rezultă caracterul
ei global);
• s i s t e m u l i n t e r n a ţ i o n a l p o s t m o d e r n i s t ( s e constituie ca rezultat
al globalizării şi reprezintă efectul mutaţiilor sistemului anterior şi
disoluţia structurilor statelor naţionale).
în m om entul trecerii de la un sistem internaţional la altul se
schimbă practic totul: actorii principali, structura interacţiunii
dintre aceştia, intensitatea contactelor şi a schimburilor, organiza
rea econom ică, aşezarea politică a puterii, ideologiile etc. Totodată,
toate tranziţiile istorice nu se produc concomitent şi nici instanta
neu, uneori extinzându-se pe durata unor milenii, decurgând în
diverse părţi ale lumii în m od diferit şi cu viteze diferite. Pentru a
înţelege mom entul actual în relaţiile internaţionale este necesar ca
acesta să fie plasat în contextul istorico-sociologic corespunzător.
Teoria sistemelor internaţionale contează pentru TLM din două

motive.
Primul: această teorie ne permite să înţelegem mai bine cum a de
venit posibilă apariţia civilizaţiei în calitate de pretendent la poziţia
de actor principal al relaţiilor internaţionale.
Al doilea: în acest context ne putem concentra asupra sensului is

toric şi sociologic pe care îl va căpăta sistemul postmodernist. Asta
pentru că la ora actuală încă nu este clar în ce direcţie se va dez
volta acesta în continuare; mai mult, asupra acestei direcţii pot şi
trebuie să se poarte cele mai consistente dezbateri. Viitorul nu este
predestinat, el rămâne a fi deschis şi este modelat de către cei care
fac alegerea astăzi. Să examinăm acest aspect ceva mai detaliat
ŢT I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
R E L A
Dacă e să u rm ăm o p tica un iversalistă şi o c c id e n to c e n tris tă asupra

istoriei, atunci trecerea la sistem u l in te rn a ţio n a l glob al rep rezintă
ceva ireversibil” şi echitabil „p en tru to a te so cietăţile p ăm ân tu lu i”
Chiar şi acolo unde ţările au fost in clu se iniţial în sistem având
statut de c o lo n ii europene, acestea cap ătă trep tat in d epen d en ţă şi
suveranitate naţională. D ar lu cru rile se p rezin tă astfel num ai la
suprafaţă. Sub pojghiţa subţire al m o d ern izării sistem elor p olitice
în majoritatea societăţilor n o n -o ccid e n ta le se m en ţin e un cu totul
alt model sociocultural, ce coresp u n d e, de regulă, sistem ului clasic
sau antic al relaţiilor in ternaţion ale. M od ern izarea se răspândeşte
doar asupra straturilor su perioare ale societăţii, în tim p ce m ajori
tatea rămâne în condiţiile societăţii tradiţionale. Iată de ce fostele
societăţi coloniale, care au obţinut independenţa d oar la nivel for
mal sunt „m oderne” şi constituie nişte actori pe deplin valabili ai
sistemului de la W estfalia. în esenţă, ele răm ân a fi ca şi în trecut
tradiţionale.
Anume acest factor se şi m anifestă atunci când se prăbuşeşte lu

mea bipolară. De sub pojghiţa subţire a m odernizării ies la supra
faţă contururile conţinutului real al m ultor regiuni socioculturale.
Aici se descoperă o nouă creştere a im portanţei şi a rolului tuturor
trăsăturilor ce constituie elementele distinctive ale societăţii tradi
ţionale: religie, etică, familie, etnie, escatologie etc. Este vorba de
fenomenul „emergenţei civilizaţiei” („em ergency ofcivilizations^):
după prăbuşirea structurilor Modernităţii (bipolaritatea) în condi
ţiile Postm odernităţii (globalizare) apare continentul Prem oderni -
taţii (ciocnirea/dialogul civilizaţiilor).
L u m e a a fla tă î n p r o c e s u l g lo b a liz ă r ii, in te n ţio n â n d s ă fa c ă u n p a s
h o tă r â to r d in c o lo d e M o d e r n ita te , d e s c o p e r ă p e n e a ş te p ta te c ă în
m u lte r e g iu n i a le lu m ii, M o d e r n ita te a în c ă n u s - a a fir m a t. A ic i
a p a re s u s p ic iu n e a c ă , p r o b a b il, în a c e s te s o c ie tă ţi n o n -o c c id e n ta le ,
M o d e r n ita te a în a c c e p ţia e u ro p e a n ă fa m ilia ră n o u ă , în g e n e ra l e s te
im p o s ib ilă , ia r e p o c a m o d e r n ă p o a te s ă n u v in ă n ic io d a tă . A n u m e
a c e s ta e s te fa c to r u l c iv iliz a ţie i c u în tr e a g a lu i g a m ă d e c a r a c te r is tic i
p r e m o d e r n e . I a r d a c ă a c e s t a c t o r s e v a d o v e d i a fi s u f ic ie n t d e p u
t e r n ic ş i r e z is te n t, a tu n c i lo g ic a u n iv e r s a lis tă şi p r o g r e s is tă a în ţe le
g e r ii l i n e a r e a is t o r ie i, c a r a c t e r is t ic ă O c c i d e n t u l u i , v a fi r ă s t u r n a t ă .
In t r - u n a n u m e s e n s, T L M p r o p u n e să fie r e a liz a tă a c e a s tă v iz iu n e ,
tr e c â n d u - s e d e la în ţe le g e r e a lin e a r ă a is to r ie i Ia c e a c ic lic ă , d e la
385
Sistem ele internaţionale
R'îf în teorH/e „omosu(uf(uic
S c h m itt (T A B E LU L 3 )
Societatea stărilor
Economia agrară
Economia industrială
Economiainformafiona/ă/servfcii/or
C. Schmitt
Itn
Europe C X V I,n &C.XVI-XX
Antichitatea-sec
jNomosul
1 \z
Europe Pământului?
Sec XXI 1 i
Sisteme c. f IfiO
\z
preinternaţionalp • l^ eme c*as'ce />
triburi 1 ' ,ntemaţionale Sistemul global
■mperii/statele tardiţionale E S » f Sistemul postmodemist
statele naţionale internaţional *
Entităţi globale
Modern
tică fu n dam entală la con stituirea T L M şi poate fi inclus integral

în con textu l acestei teorii. Pe de o p arte Hobson demonstrează
incon sisten ţa identificării sistem ului occidental de valori cu unul
universal (în plus, sistem ul occid en tal este declarat drept superi
or, iar celelalte civilizaţii şi sistem ele lor de valori - inferioare), iar
pe de altă p arte propune elaborarea unei teorii a RI echilibrate şi
policen trice, în cad ru l căreia civilizaţia occidentală ar fi întoarsă în
contextul ei istoric şi „provincial” (din perspectiva întregii planete
şi a u m anităţi).
R e le v a n ţa n o rm a tiv ism u lu i pentru TLM

N orm ativism ul în RI este foarte potrivit pentru o analiză „con
sistentă” a civilizaţiilor şi a structurii relaţiilor dintre ele. Această
abordare plasează în centrul atenţiei cercetarea normelor, valori
lor, ideilor şi idealurilor u nor societăţi concrete, ceea ce contribu
ie la înţelegerea faptului cu m sunt conştientizate temele de bază
ale Relaţiilor Internaţionale (R I) în ţări şi contexte sociale diferi
te. Abordarea norm ativistă presupune faptul că imaginile politicii
mondiale sunt înţelese şi interpretate de către fiecare societate în
conform itate cu postulatele (norm ele) sale culturale. Aceste norme
influenţează asupra conducerii politice şi asupra altor centre care
iau decizii în chestiuni de politică externă, deoarece acestea nu
sunt niciodată rupte de mediul social, ci sunt legate de acesta şi de
pind de el din raţiuni de politică internă (problema legitimităţii).
Chiar dacă indivizi aparte sau totalitatea lor nu posedă competenţă
în chestiuni de politică internaţională şi de relaţii externe, suma re
prezentărilor acestora poate să influenţeze legitimarea conducăto
rului. Astfel, politica externă este plasată într-un context sociocul
tural concret, în cadrul căruia simbolurile, preferinţele, principiile
şi complexele etnice au un rol important.
Studiind în m od prioritar imaginile din domeniul relaţiilor in
ternaţionale (de exemplu, chipul celuilalt) şi rezonanţa acestora
într-o societate concretă, normativiştii se apropie nemijlocit de în
tocm irea hărţii civilizaţionale, unde societăţi diferite proiectează
complexe diferite ale criteriilor morale, ale aprecierilor etice, ale
imperativelor şi regulilor asupra mediului internaţional. Felul cum
se conjugă această situaţie cu politica reală în fiecare caz aparte este
nevoie să se cerceteze în mod separat. însă având o astfel de abor
dare, întreaga zonă a relaţiilor internaţionale devine nu un spaţiu
388
^ . fortă sau economice ori a iniţiativeH
\ Z s & e * tehnologiilor de f | sim bolurilor | semnelor,
^ l„ st i w (io » ^ e° ^ ! ^ od diferit societăţi şi culturi diferite, in
-‘ ^ p r o p r i ^ e t d e v a i o H .
r TI M se deschide un teren vast pentru analiza stm-

! " baza u n o r ansam bluri civilizaţ.-
Î ^ f f i e c a r e dintre acestea fiind descris prin interm edm l
unui tab lo u original de norm e şi idealuri.
P alt aspect preţios al normativismului constă în g | | | | g | g

Un
■ două sisteme eticeîn RI în lucrările norm ativtstulu. C hn sB row n .
HM porneşte de la faptul că în condiţiile multipolantaţii doar et
ca comunitară trebuie privită ca una norm ativă, deoarece ecare
civilizaţie îşi întemeiază sistemul de valori pe propriile criterii şi
principii, înţelegând chiar şi „universalitatea de fiece dată în mo
diferit, în funcţie de contextul local. Lipsa unei măsuri comune
pentru toate civilizaţiile, relativismul civilizaţional consecvent a
TLM exclude însăşi posibilitatea existenţei unei etici cosmopo ite
fundamentate. Iar ceea ce este prezentat în această maniera a o
examinare mai atentă se dovedeşte a fi nimic altceva decât uni
saiizarea modelului civilizaţional occidental. Astfel, univers ism^
Şi globalismul care se întemeiază pe acesta se prezintă a 0 P
mai atentă doar ca nişte forme ale colonialismului, im peria^
fui şi rasismului, adică, nişte proiecţii ale unui singur ^ e^ ra
comunitar (predeterminate sub aspect istoric şi geogra
întregii umanităţi.
Relevanţa teoriei constructiviste p en tru
I . frn TLM a fost menţionata
importanţa constructivismului pen ^ ^ toate importanţa
deja ceva mai devreme. însă aici contează m^ ^ g v roj hotărâtor în
acordată construcţiilor teoretice, carer^ entârile despre lume afec-
malizarea unui sau altui proiect. Re/ £ cum este imaginată, cel
tează lumea, şi chiar dacă nu o |tâgjg caIitativ. Prin urmare,
Puţin îi conferă anumite trăsături zintă într-o măsură conside-
sistemul relaţiilor internaţionale desfăşurării câmpului
rabilăup «z«îf«ţ «l " " ţ “" ' P
teoretic al RI ca disciplh1 ■ râr)<f ^ Wendt, preferă să uti-
Inşişi constructivei, Şt | | jg § umanistă şi neoliberală, scoţând
lizeze această metodă m -
în e v id e n ţă f a p tu l c ă î n R I m u lt e a s p e c t e d e p in d d e fo r m u lă r i ce
i m p u n a u t o l i m i t ă r i s a u d e c o n f l i c t e p r o g r a m a t e d e n i ş t e p r in c ip ii
p r e a la b ile . W e n d t c o n s id e r ă c ă a n a r h i a r e la ţ i i l o r in te r n a ţio n a le
p o a t e f i î n ţ e l e a s ă î n m o d d i f e r i t : î n s p i r i t u l l u i H o b b e s ( r iv a lita te ,
p r e g ă tir e d e r ă z b o i ) , a l l u i L o c k e ( c o n c u r e n ţ ă , c o e x is t e n ţ ă p a ş n ic ă ),
a l l u i K a n t ( s o l i d a r i t a t e , p a r t e n e r i a t , u n i r e î n t r - o s o c i e t a t e c iv ilă c o
m u n ă ) . P o t r iv i t lu i W e n d t , d in p u n c t d e v e d e r e o n t o lo g ic e s te v o r
b e a d e s p r e a c e e a ş i a n a r h i e , î n s ă a p r e c i e r e a e i g n o s e o l o g i c ă p e r m it e
c o n s t r u i r e a î n t e m e i u l e i f i e u n c â m p a l c o n f l i c t u l u i , f ie o z o n ă a
c o n c u r e n ţ e i, f ie u n s p a ţiu a l u n e i c o o p e r ă r i s t r â n s e ş i s o lid a re . în
f u n c ţ i e d e f e l u l c u m v o m c o n f i g u r a î n ţ e l e g e r e a r e a l i t ă ţ i i î n r e la ţ ii
l e i n t e r n a ţ i o n a l e , a n u m e a s t f e l , î n d e f i n i t i v , v a ş i a p ă r e a a c e a s ta .
C o n s tr u c tiv iş tii c o n s id e r ă c ă tr ă im în a c e a lu m e p e c a r e o creăm
n o i î n ş i n e . N i c h o l a s O n u f f o r m u l e a z ă a c e a s t ă i d e e î n l u c r a r e a sa
p r o g r a m a t i c ă „ L u m e a p e c a r e a m c r e a t - o n o i î n ş i n e ” ( „ W o r ld o f
O u r M a k in g ”444) .
în s ă în c o n te x tu l T L M , b a z â n d u - n e p e a b o r d a r e a c o n stru c tiv is tă
a n a t u r i i r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e , p u t e m t r a g e o c o n c l u z i e d ife r ită
d e o r ie n ta r e a lib e r a lă a c o n s t r u c tiv iş tilo r . E i v o r s ă fa c ă lu m e a „m ai
u m a n ă ”, î n s p i r i t u l c o r e s p u n d e r i i a c e l o r v a l o r i , c a r e l i s e p a r a fi d e
b a z ă şi d e l a s in e în ţe le s e în c o n t e x t u l c u lt u r ii o c c id e n ta le m o d e r
n i s t e ş i p a r ţ i a l p o s t m o d e r n i s t e . D a r a c e a s t a e s t e „ l u m e a f ă c u t ă de
c ă t r e e i” - .W o r l d o f T h e i r M a k i n g ”. C i v i l i z a ţ i i l e n o n - o c c i d e n t a l e
v o r p r e f e r a î n m o d l o g i c „ s ă c re e z e lu m e a ” î n c o n c o r d a n ţ ă c u p r o
p r ii l e p r in c ip i i ş i i d e a l u r i , c u t r a d i ţ i i l e ş i p a t t e r n u r i l e l o r c u ltu r a le .
L u m e a o c c id e n ta lă , c a r e p r e tin d e s ă fie s in g u r u l ş i u n iv e r s a lu l m o
d e l a l l u m i i , este c re a tă de o a m e n ii O c c id e n t u lu i. T o t e i s - a u în v ă ţa t
s ă - l d e c o n s tr u ia s c ă ş i s ă - l c o n s t r u ia s c ă d in n o u . A c e a s tă p r a c tic ă
e s t e e x t r e m d e i m p o r t a n t ă p e n t r u T L M . î n s ă e a t r e b u i e a p lic a tă
î n c u t o t u l a lt c o n t e x t ş i p e n t r u r e z o l v a r e a a l t o r s a r c i n i . C o n ş t i
e n t i z â n d f a p t u l c ă p r in n o r m e l e c e p r e t i n d l a o e v i d e n ţ ă a b s o lu tă
ş i l a u n i v e r s a l i s m ( p r o g r e s t e h n i c , d e m o c r a ţ i e , d r e p t u r i l e o m u lu i,
t o l e r a n ţ ă , u m a n i s m , e c o n o m i e d e p i a ţ ă , p r e s ă l i b e r ă e t c . ) a v e m de
a fa c e cu p r o ie c ţia d o a r a u n e ia d in tr e c iv iliz a ţ ii , v o m f i î n s t a r e să
lo c a liz ă m c u u ş u rin ţă d is c u rs u l o c c id e n ta l, s ă -l s u p u n e m d e co n -
s t r u c ţ i e i , e lib e râ n d a stfel c â m p u l s e m a n tic p e n t r u c o n s t r u ir e a unei
a lte r e a lită ţi. L u m e a c r e a t ă d e c ă t r e n o i , i a r n u d e c ă t r e e i , p o a t e şi
444. Nicholas OnuL World of Our Making: Rnles and Rule

Colum bia: University of Soth California Press, 1989.
In Social Theory and International Relalions.
I - fiedoar una multipolară. Iar pentru ca ea să devină anu-
| ^ * ’âned0arSâOC°nStrUim'
I r buie să în c e p e m d e l a t e o r i e . A s t a d e o a r e c e a n u m e î n s p a ţ i u l
I R e c i t ă r i l o r şi a c o n c e p t e l o r s e a f l ă r ă d ă c i n a a c e e a c e u l t e r i o r
I este perceput d e c ă t r e n o i c a r e a l i t a t e , c a d a t ş i s t a t u - q u o .
Unexemplu de analiză a lumii m ultipolare în

comparaţie cu sistemulinternaţional p o s t m o d e r n i s t
Să aducem u n e x e m p lu c u m a r p u t e a fi a p l i c a t ă m e t o d a p r o p u s ă
de către te o r e tic ie n ii „ s i s t e m e l o r i n t e r n a ţ i o n a l e ” î n r a p o r t c u m u l -
tipolaritatea.
Analiza s is te m e lo r i n t e r n a ţ i o n a l e p e c a r e o p r o p u n e m v iz e a z ă
scoaterea în e v id e n ţă a u r m ă t o a r e l o r n i v e l u r i 445:
• sistem ul,
• su b sistem u l,
• unitatea,
• su b u n itatea,
• in dividul,
? la e x a m in a r e a r e l a ţ i i l o r d i n t r e e l e î n d o m e n iile :
* militar,
* P o litic,
* eco n o m iq ,
* so c ia l,
* a m b ie n ta l.
Plus, în cadrul sistemului internaţional se evidenţiază:

te ^l* teâcţiunea (poate fi lineară sau să se desfăşoare pe mai mul-
rej rc»nate; asta determină nivelul intensităţii interacţiunii; se
sch’ *>Qtr*v *t caracteriftîiar, la cinci tipuri: războaie, alianţe,
unburi, împrumuturi, dominaţie);
structum (organizarea statică a unităţii în cadrul sistemului);
* Procesul (transformarea tuturor relaţiilor la scară calitativă).
P o tr iv ii lu i Buzan/Little, sistemul internaţional postmodernist se
caracterizeşz|*f>rin următoarele particularităţi:
• lărgirea nomenclatorului unităţilor de bază (în comparaţie cu
sistemul global, în care acţionau cu precădere statele);
445. Buzan * . Linh * ■ - g |g ta Worid Oxford Uniywsity g g g j
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A T. E
• apariţia unor actori nonstatali, inclusiv o unitate nouă, noma

dul pe asfalt (E. Junger, J. Attali), un cosmopolit absolut indiferent
faţă de sistemul ierarhiilor teritorializate;
• şi mai mare intensitate a relaţiilor;
• apariţia unor noi spaţii suprastatale: informaţional, comercial,
cultural, de reţea, de distribuţie, de stil;
• interacţiunea globală ca dispersie (dispersia unităţilor mili-
tar-politice de bază înspre unităţile comercial-economice);
• apariţia unor noi localizări (regionalism).
Acest tablou al sistemului postmodernist internaţional, descris de
Buzan/Little, corespunde în mare viziunii globaliste şi conceptelor
transnaţionalismului şi neoliberalismului.
Să descriem acum, urmând aceeaşi metodologie, modelul mul

tipolar.
Drept u n ita te d e b a z ă apare civilizaţia (pol al lumii multipolare).
Această unitate face parte din sistemul planetar, bazat pe in te ra c

în raport cu alte civilizaţii, se constituie un
ţiu n e a d in tr e c iv iliz a ţ ii.
subsistem (de fiecare dată diferit), în funcţie de faptul care civili
zaţie anume este supusă analizei. Aici pot exista situaţii asimetrice.
La nivelul s u b u n it ă ţ ilo r , găsim un spectru întreg de concepte, no

menclatorul acestora putând fi divers şi asimetric, parţial ierarhic,
parţial la acelaşi nivel.
în cadrul sistemului postmodernist există o coincidenţă cu mul-

tipolaritatea în această chestiune: în ambele cazuri se înregistrează
creşterea importanţei factorilor locali şi noul regionalism.
Astfel, printre subunităţi putem scoate în evidenţă o comunitate

socioculturală d o m in a n tă şi comunităţi m in o r it a r e . Aceste comu
nităţi minoritate ar putea corespunde comunităţilor dominante în
cadrul altor civilizaţii, însă ar putea fi şi singulare.
Respectivele comunităţi sunt capabile să se structureze potrivit

unor particularităţi de ordin cultural, religios, etnic, teritorial sau
de alt gen, formând o s u p e r p o z iţie a id e n t it ă ţ ilo r . Fiecare dintre
aceste identităţi poate fi identică sau diferită în raport cu comuni
tatea dominantă, să aibă sau nu analogii în cadrul altor civilizaţii,
în funcţie de asta se vor constitui şi relaţiile intercivilizaţionale.
I N T E R N A T I O N A L *
I LE
REk-
com u n ităţi sau renaşterea celor anterioare (re-
Apariţia u n o r n o i
P S ^ o c i o c u l t u r a l e etc.) constituie un semn al lu m ii
m apoase, eu,1WL’
■ multipolare-
J fabule d in tre r i v iliz a ţ ii s e v o r c o n s t i t u i n e u n i f o r m , în f u n c ţ i e
| de faptul ce s u b u n ita te e x a m i n ă m . L e g ă t u r i l e c u a n u m i t e grupuri
f religioase sau s o c i o c u l t u r a le s e p o t dezvolta destu l d e intens. Iar
I intre grupurile d o m i n a n t e a l e c i v i l i z a ţ i i l o r , d i m p o t r i v ă , legăturile
I şi schim burile s e v o r e f e c t u a c e l m a i p r o b a b i l î n dom en ii destul d e
limitate şi p rin i n t e r m e d iu l u n o r i n s t a n ţ e m a n d a t a t e î n m o d sp eci
alpentru a c e s te s c o p u r i.
In Jocul s p o r irii r o lu lu i a c t o r u l u i i n d i v i d u a l , n o m a d u lu i d e a s fa lt,

mu tipoJaritatea, d i m p o t r i v ă , p r o p u n e m in im a liz a r e a id e n t it ă ţ ii
■n . e ,n â v o a r e a u n e i a le g e r i l a r g i a i d e n t i f i c ă r i l o r c o le c t iv e
asimetrice şi a setuiui de statute sodale
J X ; * ca^ t a t e a e * d e f e n o m e n c e p r e t i n d e la u n iv e r s a lis m ş i
taral iu iti î C v a ® r e î n t o a r s ă î n c o n t e x t u l s ă u is t o r ic o - c u l-
civilizaK' c o n Ş t ie n t iz a t ă c a g a d g e t s p e c i f i c a d o a r u n e ia d in t r e
centric ^ e x P r *m a p r e t e n ţ i il e e i h e g e m o n i c e ş i im p u ls u l e tn o -
adeptii • m ° d e l e le s is t e m u lu i postm odernist, propuse de

°^servărn C,° lw n ii multipolare,
^s ^ ° r i e i î n R I , c u m o d e l u l
nea viit ^ d e o s e b ir e f u n d a m e n t a lă î n fe lu l c u m e văzută imagi-
avem cj ° 'd* î n p r im u l c a z ( c e l a l p ostm odem iştilor obişnuiţi)
Jani , C a *ace c u t r a n s p u n e r e a c o d u lu i contemporan occidental
Caz C individual d in c e î n c e m a i p u lv e riz a t. în cel de-al doilea
ide f-13- C.?*r e a s e r e c o m b in ă ş i s e regrupează în baza holismului - a
n o ta ţii c o le c t iv e , a in t e r a c ţ iu n ii dintre diverse grupuri şi proce-
>c e r e fle c tă s c h im b a r e a p e r m a n e n t ă a calităţii acestor interacţi-
ţ U v o r p r e z e n ta u n ta b lo u dinamic, care n u s e va reduce nici la
*lstem u l in te r n a ţ io n a l clasic, nici la cel global nici la c e a descrisă
e* p o n e n ţii sociologiei i s t o r ic e în R I şi numită „postmodernistă”
1 1 Versiunea «şi neoliberali şi transnaţionala).
In acest caz, în TLM schimbarea caUtăţii sem antice a naturii uni-
tăţii în raport cu sistemul global, în cadrul cârma drept unitate de
bază apărea statul naţional, poate fi asemmta aceleideosebm care
există între o particulă elementara d m fizica clasica şi un ftactal
(B. MandelbroO sau o buclă (din fizica supercoralor tui £. Wit-
393
ten). Civilizaţia reprezintă o realitate complexă cu o geometrie ex
trem de complexă, de fiece dată unică, având cu un sistem staniu
de atractanţi. Tocmai de aceea şi sistemul relaţiilor intercivilizaţi-
onale, cum ar fi războaiele, alianţele, schimburile, împrumuturile
şi dominaţia, capătă un caracter complex446. Războiul intercivili-
zaţional va reprezenta ceva cu totul diferit decât războaiele din
tre state, atât ca esenţă, cât şi ca formă. Vor fi la fel de diferite şi
alianţele dintre civilizaţii sau natura tratatelor de pace. Caracterul
schimburilor, inclusiv ale celor economice, va fi determinat de ni
velul la care vor fi efectuate aceste operaţiuni. în cadrul civilizaţiei
poate fi vorba despre instanţe şi grupuri foarte diferite. Asta spre
deosebire de concepţia stato-centrică din paradigmele clasice ale
RI sau a indivizilor atomizaţi/multitudinilor din neoliberalism sau
neomarxism.
Şi, în sfârşit, dominaţia unei civilizaţii asupra alteia poate avea, de
asemenea, un caracter ambivalent: superioritatea materială nu ne
apărat va presupune şi superioritatea cognitivă şi hegemonia gno
seologică. Şi, dimpotrivă, în anumite cazuri dominaţia spirituală
ar putea fi însoţită de o întârziere în domeniul dezvoltării sferei
materiale. Lumea multipolară lasă loc pentru toate posibilităţile.
De aici se impune o concluzie extrem de importantă: lumea mul
tipolară este spaţiul unei istorii larg deschise, în care participarea
activă a societăţilor la crearea unei noi umanităţi, a unei noi hărţi
a realităţii nu va fi restricţionată de niciun fel de limite impuse din
exterior, de nicio hegemonie, de niciun fel de reducţionism sau
universalism, de niciun fel de reguli prestabilite sau impuse din
afară. O astfel de realitate multipolară va fi una mult mai complexă
şi multidimensională decât orice intuiţie de tip postmodernist.
Lumea multipolară constituie un spaţiu al libertăţii istorice neli
mitate, libertate a popoarelor şi comunităţilor de a-şi fauri propria
istorie.
Rezum at
Să sumarizăm principalele asemănări şi deosebiri între TLM şi

alte paradigme din RI, într-un tabel general.
j P a r a d ig m a 1A n m â n â ri |D e o s e b ir i
446. Morte, fc. Le Mo'm&t, L-L L'tewlligence6 t lacomplexilc. Parii: L'Harmaltan. 1999
Suveranitatea actorilor A c to r — nu stat naţional, ci
[ReaM*01 Anarhia relaţiilor in ter C ivilizaţie / politeia
naţionale
.
Echilibru de forţe / al Negarea h egem oniei
n ^ o re * Usnî hegemoniilor globale a O ccidentului
N egarea bipolarităţii
Integrarea şi instituţiona- R enunţarea la p rioritatea
[L ib era lism
lizarea supranaţională în dem ocraţiei liberale şi nere-
baza un or va lo ri com une cunoaşterea universalităţii
va lo rilo r occidentale
! Neolibera- - R enunţarea la globalizare/
jlism transn aţionalism
1Marxism/neo- Critica capitalism ului N erecunoaşterea universali
1m a rxism global tăţii fazelor de dezvoltare
R enunţarea la necesitatea is
to rică a lum ii-sistem globale
1Teoria critică C ritica hegem oniei (o cc i- In dividualism
dentale/capitaliste) m arginalism /A narhism în
C on trah egem onia calitate de valori (con traso -
cietatea)
1Postmodernis- D econ stru cţia voinţei de D evalorizarea puterii ca atare
mul
putere globale
Feminismul D econ stru cţia m ascu - R enunţarea la feminismul
linismului de gen şi a liberal i egalitarism rectiliniu
exclusivismului în RI /legalizarea căsătoriilor între
Luarea în consid erare ge persoanele de acelaşi sex/
nului fem inin în cultură relativizarea şi deontologiza-
şi civilizaţie Stand point rea genului
fem inism
Sociologia A ntirasism
istorică
A n tieu rocen trsim
Istoricitatea societăţilor
şi a sistem elor interna
ţionale
C ritica tem pocentrism u-
lui şi a cronofetişismului
Elaborarea unei teorii
non-occid entale a RI
N orm ativism u l Prioritatea norm elor şi Elită cosm opolită
a valorilor în definirea
civilizaţiilor
Etica com unitaristă
C arcaterul constructivist E u rocen trism sublim inal
C o n stru ctiv is m
al obiectului RI
D econstrucţia
C onstrucţia
5.5. Temele şi subiectele principale ale Rl

în contextul TLM
Puterea (Principele) în TLM

S ă examinăm acum câteva aspecte concrete ale TLM, pornind de
la temele clasice examinate în cadrul RI.
în RI cea mai importantă chestiune ţine de identificarea instanţei,

care este purtătoarea puterii supreme, ce determină structura com
portamentului actorului în mediul relaţiilor internaţionale. Denu
mirea funcţională a acestei instanţe este cea de „purtător al suvera
nităţii” sau de „Principe” (după terminologia lui Machiavelli).
Aşa cum am arătat, drept unitate de bază în cadrul TLM apare

civilizaţia. Prin urmare, trebuie să clarificăm cum se soluţionează
chestiunea puterii şi a purtătorilor acesteia, dar şi cea a suveranită
ţii, în cadrul unui fenomen ca civilizaţia.
E s t e v o r b a d e s p r e o p r o b l e m ă d e l o c s i m p l ă , c u m a r p u t e a p ă rea
l a p r i m a v e d e r e . C u n o a ş t e m c ă c i v i l i z a ţ i a c o n s t i t u i e u n fe n o m e n
c o m p l e x , a c ă r e i d e s c r i e r e m a t e m a t i c ă ş i g e o m e t r i c ă n e c e s it ă re
c u r g e r e a l a p r in c ip i u l n o n - l i n e a r i t ă ţ i i . A n u m e î n a s t a c o n s t ă d e
o s e b i r e a d e p r in c ip i u a c i v i l i z a ţ i e i f a ţ ă d e s t a t u l n a ţ i o n a l , ap ă ru t
î n M o d e r n i t a t e c a o r e a l i t a t e s t r i c t r a ţ i o n a l i z a t ă , s c h e m a t ic ă şi re-
d u c ţ i o n i s t ă , p r e z e n t ă î n m a jo r i t a t e a t e o r i i l o r RI. Ş i d o a r te o riile
p o s t p o z it iv is t e a u î n c e p u t s ă r e l a t i v i z e z e t r e p t a t a c e a s t ă s c h e m ă li
n e a r ă , c e d o m i n a î n r e a lis m ş i l i b e r a l i s m ş i, c u a n u m i t e m o d ific ă ri
d e p r in c ip iu , î n m a r x i s m . C a r a c t e r u l n o n - l i n e a r a l p r o c e s e lo r şi
c o m p le x it a t e a a c t o r i l o r în m o d e l e l e t u r b u l e n t e a l e r e l a ţ i i l o r in te r
n a ţ io n a le p r e z e n t e î n P o s t m o d e r n i t a t e s u n t p r e z e n t a t e d e o m a n i
e r ă m u lt m a i p r im it iv ă , s im p l i f i c a t ă ş i p r e d i c t i b i l ă î n c o m p a ra ţie
c u c iv iliz a ţ ia . T e o r iile p o s t p o z it iv is t e a u în o r i c e c a z d r e p t lim ită
c o n c e p t u a lă in d iv iz ii ( d e a ic i ş i i d e o l o g i a d r e p t u r i l o r o m u lu i) . In
d iv id u l a t o m iz a t c o n s t it u ie p ilo n u l c o n c e p t u a l a l s t a t e l o r n a ţio n a
le ş i a l d e m o c r a ţ iilo r , d a r ş i al s o c i e t ă ţ i i c i v i l e ş i a l m u ltitu d in ilo r
p o s t m o d e r n i s t e a le a lte r g lo b a lis m u lu i. î n t o a t e c a z u r i l e , a c e s t in
d iv id a t o m iz a t e s te p r e z e n ta t î n b a z a a n t r o p o lo g i e i o c c id e n ta le ,
e s t e c o n c e p t u a liz a t în lu m in a r e p r e z e n t ă r ilo r c l a s i c e m o d e r n e şi
p o s t m o d e r n e . A ltfe l z is , d r e p t lim it ă a u n o r s i s t e m e c o m p le x e şi
t u r b u le n t e a p a r e in d iv id u l în c a lita te d e c o n c e p t c o n s t r u i t după
" . . iei vest-europene"7. Prin urm are, toate calculele în
C^ 3SW mri purtătorului suveranităţii sunt elaborate, intr-un
i“fU' în jurul acestui c o n ce p t Atomii se p o t grupa în cele
I fc, Sdadate’si complexe moduri, însă de fiece dată orice compo-
I » * reduce la un cod digital, ce se supune unui calcul statistic.
[ oricare ar fi instanţa suveranităţii, ea este calculată şi definită în
I alindividului în calitatea lui de concept specific central al
h
ciologiei şi antropologiei occidentale4" . Puterea este un fenomen
aman şi individual.
Insă pluralismul civilizaţional surpă terenul unei astfel d e con
ceptualizări. D iverse civilizaţii operează cu con stru cte an tropo
logice diferite, de cele m ai m u lte ori acestea nu se descom pun în
indivizi atomizaţi. In diverse civilizaţii, omul poate apărea în orice
ipostază, dar nu şi în cea de unitate independentă şi iden tică cu
ca însăşi. De cele m ai multe ori, ele reprezintă o fu n cţie conştienti
zată şi explicită, ce derivă din întregul corp social (anume pe acest
principiu se bazează sociologia lui Durkheim şi a urmaşilor lui,
antropologia culturală a lui F. Boas şi a d iscip olilor săi, precum şi
structuralismul lui C. Levi-Strauss). Prin urmare, în fiecare civili-
*?tie structura puterii şi formalizarea ei reflectă specificul organi
zării ansamblului holistic, care p oate fi diferită în fiecare caz aparte.
Principiu] de castă al hinduismului are prea puţin în comun cu
democraţia religioasă islamică sau cu ritualismul chinez. în plus,
aceleaşi baze religioase pot produce conceptualizări diferite e
Pierii în relaţia ei cu societatea şi cu fiecare om aparte. m&M?
,,2aţia creştină vedem (cel puţin) două modele medievale diferite
ak statului normativ: simfonia puterilor în Bizanţ (ale
Se resimt în mod clar în ţările ortodoxe şi, în sPeC 1’ |” j-
ii cezaro-papismul augustinian. camcteris'ic Occidentul
J “Pă Reformă, la acestea s-a ^ “^ “" ^ „ ^ h i a l u t e r a n ă până
ea să fie examinată din capul locului

iată de ce este nevoie ca pu er ^ nt£Xtuj civilizaţiilor, ce reflectă
1 fenomen fractal nonlinear ^ ntreg) social concret,
îometria originală a fiecărui „
Uneperspectiveanthropolgique sar 1‘ideologie moderne. Pa-
'• Dumont L. Essai *ur ... . .
Le Seiui, 1983. . .sociologi» infelegeni a Iu» M. Weber, care e conslruiii «nu-
. In acest sens este sub toate aspectele.
_____ s $1
RELAŢI I LE I N T E R N A T I O N A L E
Desigur, in cadrul unei civilizaţii cineva trebuie să adopte decizii

în chestiuni legate de relaţiile intercivilizaţionale, ce vizează în par
ticular pacea şi războiul, alianţele şi denunţarea lor, cooperarea şi
de schimburile, interdicţiile, cotele şi tarifele etc. Am putea numi
această instanţă pol strategic al civilizaţiei. Anume acest pol strate
gic constituie polul lumii multipolare, deoarece lumea civilizaţiilor
se deschide ca una multipolară anume ca urmare a intersectării
intereselor sau a înregistrării conflictelor, care trec prin instanţa
polului.
Un pol strategic trebuie să existe în orice civilizaţie. Existenţa lui
transformă sistemul mondial în unul multipolar, dar locul şi con
ţinutul lui, ca şi structura şi legătura cu alte niveluri ale puterii din
interiorul fiecărei civilizaţii, pot fi în fiecare caz diferite.
Un exemplu unui astfel de sistem complex este modelul de adop

tare a deciziilor în Iranul de azi, unde volumul suveranităţii este
partajat în mod proporţional între puterea laică a preşedintelui şi
structurile spirituale ale ayatolahilor. în Arabia Saudită, mejilisul,
care este analogic parlamentului, reprezintă o platformă pentru
adoptarea unor decizii consensuale ale celor trei forţe care domină
în această ţară: numeroasa familie regală, liderii spirituali ai Isla
mului salafit şi reprezentanţii celor mai importante triburi bedui
ne. în China de azi, totalitatea intereselor politice şi economice ale
acestei ţări cu totul aparte este controlată şi reglementată de către
Partidul comunist. în India, echilibrul între parlamentarismul laic
de faţadă şi sistemul implicit de castă creează un model pe mai
multe niveluri de adoptare a celor mai importante hotărâri. în Ru
sia, dincolo de faţada procedurilor democratice de tip occidental,
este destul de stabil autoritarismul paternalist.
Toate aceste forme reale de organizare a polurilor strategice sunt

considerate din perspectiva standardelor occidentale ca fiind nişte
„anomalii”, care trebuie să fie supuse „europenizării”, „occidentali-
zării”, „modernizării” şi „democratizării”, iar mai târziu şi lichidării
în sistemul unei societăţi civile globale. însă un asemenea proiect
pare astăzi tot mai utopic chiar şi pentru cei mai consecvenţi apo
logeţi ai democraţiei planetare. în acest sens, este elocventă schim
barea opticii lui F. Fukuyama din ultimii ani, acesta recunoscând
că aşteptările lui legate de „sfârşitul istoriei” au fost în mod evident
pripite, deoarece în calea globalizârii şi creării unui sistem libe-
^ f. J Ţ t î 1. E I N T E R N A Ţ I O N A L E
democrat planetar stau încă destu l d e m u lte ob stacole greu d e

depăşit pentru „a pune capăt istoriei” in tim pul apropiat449.
Odată cu adoptarea m odelului lu m ii m u ltipolare, sistem ele de
putere, care îşi au rădăcina în p articu larităţile civ ilizaţion ale ale
societăţilor tradiţionale, vor p ierd e n ecesitatea d e a se m asca sub
acoperirea standardelor dem ocratice occidentale. Polul strategic
al unei civilizaţii se poate m anifesta d e s c h i s , recu n oscân du -se în
mod explicit drept ceea ce este în m od im p licit în m ajoritatea so-
cietăţilor non-occidentale. însă în lo c să resim tă pentru asta “mus-
j tr™de conştiinţă” în faţa m odelului occiden tal (prezentat ca fiind
I 0 norma universală ), civilizaţiile vor obţin e posibilitatea d e a -şi
J Mstituţionaliza propriile m od ele d e guvernare în conform itate cu
M tra iţii e lor, cu v o i n ţ a a c e l o r instanţe sociale care sunt considerate
V purtătoare ale a u t o r i t ă ţ i i şi a dreptului pentru astfel d e acţiuni.
C*v^*zafional prezent în TLM insistă deloc asupra

nu
te să 1 n i - şi nici nu urmăreş-
e rn o c ra f,e * a c ° I o u n d e a c e a s ta e x is tă
cste aPar^ a Şl m aturizarea ei acolo unde nu există sau
c r a t i c / f * u n o m *n a ^ă. P r i n u r m a r e , T L M n u e s t e u n a a ntidem o-
serie î t n *c * n u e a d e p t a dem ocraţiei ca norm ă, deoarece o
0ccj j ,n rea&a de civilizaţii şi societăţi nu consideră că dem ocraţia
de0r a ** r e P r e z e n t a o valoare şi nici că ar fi form a optimă
a c c e T ^ 2 ^ 6 s o c i a l - p ° I i t i c ă . I n societăţile unde această formă este
vită P ta tâ Şi d e r iv ă d i n t r a d i p a lor, realitatea respectivă trebuie pri-
yej a?.a CUrn e- A d e p ţ i i dem ocraţiei p ot lupta pentru idealurile şi
S| .C . e ^0 r d u p ă b u n u l lor plac. Ei ar putea învinge, dar s-ar putea
p ia r d ă . Aceste chestiuni trebuie decise în interiorul acestei ci-
J j Z a ţ i i , f ă r ă a s e ţ i n e s e a m a d e reproşurile sau încuviinţările din
e* t e r io r .
rf ( i c e p o l u l str a te g ic , c a re t r e b u i e s i e x is te in v ir t u t e a c a r a c t e -
r u ,u i p o l i c e n t r i c a l lu m i i m u lt ip o la r e , n u p o a t e s in n c o n f in a t
P o » “ c u n i f o r m , c e a r fi a n a l o g i c n o p u n i i d e l n a p o n a l în c a d ru l
M aternu lu i d e la W e s t f a lia . A c e s t siste m s-a d a d t t p e în c r e d e r e a
d e o p t i m i s m In universalitatea m i n f n c a re se
N e le e e a f L cum s-a v ă z u t m a i t â r z iu l o d e s tu l d e
sb ec-n - ^ n,a n din perioada M doc n s i d e r a t ă
o
Z T aa Z T m ^ e T a n Ps c e n d e n ,M - R a ţ i o n a li t a t e a e u r o
p e a n ă M o d e r e U - , c a r e s e a c ă în m o d v e r t i g i n o s la o r a a c t u a lă ,
440 rN____ f/frri-MHMCIOi B ficutniiioc -- /

Sccwa c A. /lyruHNM ripoifin/ih. 2007
RE L AŢI I L E INTERNAŢinNAig
s-a dovedit a fi din punct de vedere spaţial unfenomen istoric locd

Anum e de conştientizarea treptată a acestei realităţi este legată şi
Postm odernitatea în ansamblu, dar şi procesul de erodare a siste
mului de la Westfalia în particular.
T LM nu propune un nou universalism în domeniul determinării

faptului cine anume trebuie să fie purtătorul puterii în noile unităţi
de bază ale lumii multipolare. Dar nici nu cade într-un extaz haotic
al iraţionalismului rizomatic, asemenea poststructuraliştilor. Civi
lizaţiile văzute ca structuri, ca limbaj au tot temeiul să-şi desfăşoare
propriile modele ale raţionalităţii, ale căror simetrie ierarhică, ce
predetermină structura relaţijlor de putere şi, implicit, organizarea
politică a societăţii, pot fi cele mai diverse.
C h e s t i u n e a p u t e r i i î n t r - o l u m e m u l t i p o l a r ă s e r e z o l v ă a s tfe l. C o n
t u r ă m d i n e x t e r i o r î n c a d r u l f i e c ă r e i c i v i l i z a ţ i i c e n t r u l e i stra te g ic,
c a r e s e m a n i f e s t ă d r e p t s u b i e c t a l d i a l o g u l u i î n r e l a ţ i i l e in te r n a ţi
o n a l e . A c e s t c e n t r u s t r a t e g i c c o n s t i t u i e f o r m a l i z a r e a 'c i v i l i z a ţ i e i şi
a b r e v ie r e a e i m e t o n im ic ă î n s i s t e m u l m u l t i p o l a r i t ă ţ i i . î n s ă stru c
t u r a ş i c o n ţ i n u t u l e i , r e l a ţ i a c u s t r a t u r i l e i n t e r n e a le s o c ie tă ţii, vo
l u m u l c o m p e t e n ţ e l o r ş i c a r a c t e r u l le g it im ă r ii, to a te a ce ste a pot
v a r i a î n m o d f u n d a m e n t a l . M u l t i p o l a r i t a t e a n u a d m i t e c a a ce a stă
l e g i t i m a r e s ă f i e a p r e c i a t ă d i n e x t e r i o r , a d i c ă s ă e m i t ă d in e x te rio r
j u d e c ă ţ i a s u p r a l e g i t i m i t ă ţ i i p u t e r i i î n c a d r u l c i v i l i z a ţ i e i , d ife r ită de
c e a c ă r e i a î i a p a r ţ i n e o b s e r v a t o r u l r e s p e c t i v . A s t f e l , c o n c e p t u l de
c e n t r u s t r a t e g i c e s t e d e s t u l d e c o n c r e t în e x t e r io r , î n d o m e n i u l re la
ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e , î n s ă a b s o lu t lib e r în o rg a n iz a re a sa în in terior,
a c e s t a p u t â n d f i m o d e l a t î n c o n f o r m i t a t e c u c o d u r i l e c u lt u r a le ale
f i e c ă r e i s o c i e t ă ţ i a p a r t e , î n f u n c ţ i e d e s p e c i f i c u l p r o p r ie i a n t r o p o
lo g ii s o c ia le ş i p o lit ic e .
A c e s t p r i n c i p i u a r p u t e a fi n u m i t d r e p t „ p l u r a l i t a t e a p r in c ip e lu i”.
Decizia în teoria lumii multipolare

O a s t f e l d e a b o r d a r e f r a c t a l ă r e p r e z i n t ă u n p r i n c i p i u d e b a z ă al
T e o r i e i L u m i i M u l t i p o l a r e ( T L M ) , a p l i c a t î n r a p o r t c u t o a t e c e le la l
t e t e m e c l a s i c e a le R e l a ţ i i l o r I n t e r n a ţ i o n a l e ( R I ) , c a r e ţ i n d e su v e
r a n i t a t e , l e g i t i m i t a t e a a c t o r i l o r , l e g a l i t a t e a p r o c e d u r i l o r î n r e la ţiile
in t e r n a ţ io n a le e tc . In to a te c a z u rile , u n ră s p u n s c o r e c t a r p resu p u
n e a p e l u l l a u n i c i t a t e a s p e c i f i c u l u i s o c i a l ş i c u l t u r a l a l f i e c ă r e i c iv i
l i z a ţ i i ş i, c o n c o m i t e n t , a b s e n ţ a o r i c ă r e i p r o i e c ţ i i a p r io r i c e . T L M îi
“ unui teoretician
o apercepţie civ ilizaţională m aximă, altfel
z is capacitatea de a
reflecta propria apartenenţă faţă de acea civili
zaţie în numele căreia se efectuează analiza relaţiilor internaţiona
le, precum şi pătrunderea în sistemul valoric al civilizaţiei supuse
analizei. Aici sunt pe deplin relevante rigorile impuse antropolo
giei culturale, care intenţionează să studieze o societate arhaică.
Pentru asta este necesar să fie întrunite următoarele condiţii:
• cunoaşterea lim bii;

• observare atentă;
• moratoriu faţă de co n clu z iile p rip ite şi c o m p a ra ţiile d e o rd in

moral a ceea ce e străin c u c e e a c e îi e p ro p riu cu ltu rii c e r c e tă to
rului;
lipsa unor opinii p re c o n c e p u te şi p reju d ecăţi faţă d e cu ltu ra

supusa studiului;
„ ln*ent*a sin ceră de a în ţelege c u m in te rp re te a z ă m em b rii so cie-

a u respective lu m ea d in ju r, in stitu ţiile so ciale, tradiţiile, sim b o
lurile, ritualurile etc.
Toate aceste asp ecte su n t sistem atizate în m o d strălu cit şi funda

mentate de către F. B o a s şi de co n tin u ato rii lui450.
ii cere u nui p olitolog sp ecializat în relaţii internaţionale de-

pnn eri din d om en iu l an trop ologiei sociale şi culturale, fără de
care nicio con clu zie a acestu ia, ce ar ţine de structurile, politice
a e civilizaţiilor şi de in teracţiu n ea d in tre aceste structuri n -ar fi
va abile şi n -a r dispune de vreo valoare ştiinţifică.
Chestiunile legate de p rob lem a suveranităţii, a purtătorului şi a
structurii acesteia necesită o conştientizare prealabilă a câmpului
civilizaţional.
D rept in stru m en t co m o d pentru fixarea locului unde se află p o
lul strategic al civilizaţiei poate fi folosită procedura propusă de
C. Schm itt p entru definirea suveranităţii. „Suveran este cel care ia
decizii în condiţii de stare excepţională”, susţine acesta. Starea ex
cepţională reprezintă acea situaţie în care codul legal ce reglemen
tează chestiunile de guvernare în condiţii obişnuite încetează să
6 ' funcţioneze şi nu mai poate servi drept temei pentru alegerea
m3î saU altui com portam ent, ce ar presupune participarea unui
Urup mare de oameni şi consecinţe sociale de proporţii. Această
^50 ve£*: A y™ 3 TH0C0l*M0711orM51• AKafleMwnecKMif npoeKT, 2011
401
definiţie a lui C . S ch m itt rep rezin tă un in stru m en t p otrivit pentru

localizarea cen tru lu i puterii în co n d iţii isto rice p roblem atice. Dacă
e să facem uz de acest criteriu , atu n ci im ed iat ce observăm luarea
deciziei în situaţii extrao rd in are, o b ţin em în m o d au tom at locali
zarea polului suveranităţii. C el care ia d ecizii în situaţii extraordi
nare este suveran ch iar atunci cân d nu d ispune de suficientă legiti
m itate. Şi d im potrivă, cel care nu ia d ecizii în situaţii excepţionale,
nu este suveran, ch iar d acă p o sed ă legitim itatea form ală.
Astfel ies în vileag p aram etrii co n creţi, n ecesari p en tru deter

m inarea locului unde se află in stan ţa suverană, şi asta p ractic în
orice sistem politic: atât acolo unde p u terea acţionează deschis
şi transparent (potestas d irecta), câ t şi acolo unde acţionează in
direct şi secret (potestas in d irecta)451. T ocm ai de aceea, în cadrul
unei civilizaţii (cu caracteru l ei indefinit şi com p lexitatea păturilor
sociale în interiorul contextului general) locul unde se află suve
ranitatea, principele, este d eterm in at prin interm ediul localizării
originii deciziilor ce se iau, iar nu viceversa. C el ca re ia d eciz ii în
situ aţii ex traordin are, acela şi este p rin cip ele, a cela şi este p u rtătoru l
su veran ităţii.
Această observaţie vizând actul decizional ne p erm ite să privim
civilizaţia ca pe un sistem deschis p entru istorie şi înzestrat cu o
puternică energie existenţială. La un m o m en t dat, orice civilizaţie
aflată în tumultul lumii m ultipolare este nevoită să ia decizii. Şi de
fiecare dată instanţa ce adoptă această decizie p oate ieşi la suprafaţă
(la m odul teoretic) în segm en te d iferite a le civ ilizaţiei. A ceastă situ
aţie com plică profund structura dreptului internaţional, facând-o
parţial spontană şi „ocazională” (ad -h o c). însă, în acelaşi timp, asta
eliberează stihia existenţei istorice, naturală şi încărcată cu putere
interioară (potestas), de necesitatea de a sparge în perm anenţă sis
temul înţepenit al norm elor legale, care se transform ă în limitări şi
care împiedică cursul istoriei vii şi imprevizibile.
Aici noţiunea de haos în relaţiile internaţionale, prezentă şi în ca

drul paradigmelor clasice, este cât se poate de p otrivită şi relevantă.
In cadrul TLM , mediul relaţiilor internaţionale reprezintă un haos
în m ăsura în care permite deciziei să se m anifeste în orice punct
al civilizaţiei, previzibil sau nu. Canalizarea procesului decizional,
ca şi tem perarea stihiei acestuia, formalizarea şi legitim area pute-
a te acestea r e p re z in tă elem ente interne ale fiecărei civilizaţii.
I ă din punct de vedere teoretic este nevoie ca suveranitatea să
fielrivitănu ca o reglementare de drept, ci ca o funcţie ce reiese
din însuşifaptul deciziei, adoptate în situaţii excepţionale. Intr-un
asemenea caz, polurile strategice ale civilizaţiilor vor avea de a face
în permanenţă cu o serie de p rovocări spontane, iar drama istoriei
va căpăta un caracter consistent, organic şi dinam ic, spre deosebi
re de acea rutină (m ilitară sau pacifistă) în care s-au transformat
relaţiile internaţionale în ep oca W estfalia sau în condiţiile lumii
bipolare, ale cărui apogeu trist îl reprezintă utopiile lipsite de vlagă
ale globalizării.
Punctul de adoptare a deciziei în situaţii excepţionale reprezintă

concentrarea spiritului istoriei; nu o dispersie a dorinţelor şi a ce
lor mai elementare instincte de ordin anatom ic, ci o ascensiune pe
verticala unui proces istoric intens.
Elitele şi m asele în TLM
^ra^ C> ace)ea^ Iu cru ri se pot spune şi cu referire la stratificarea

socia a a civilizaţiilor şi conturarea în interiorul lor a claselor de
sus ş1 e jos, a elitelor şi m aselor (după V, Pareto). Geometria păr-
ţu e sus şi a celei de jos a societăţii poate varia în cadrul fiecărei
civi izaţii. Holismul societăţilor non-occidentale poate fi de castă,
e grup, teocratic, etnic, m onarhic, democratic, mixt, de orice fel.
a modul teoretic, am putea presupune că şi societatea occiden
tală se poate transform a în orice fel, deşi, în baza observaţiilor de
ordin empiric, am putea presupune că aceasta îşi va păstra şi în
viitor principiile sale individualiste şi liberal-democratice, precum
şi tendinţele spre o dispersie a corpului social în direcţia atomizării
şi a societăţii civile. Şi este exclusiv absolut al Occidentului să-şi or
ganizeze societatea în acord cu propria v o i n ţ ă . î n s ă democratizarea
şi dispersia competenţelor puterii n u a n u l e a z ă inegalitatea socială
şi distanţa enorm ă dintre elita s u p e r - b o g a t ă şi toţi ceilalţi cetăţeni.
Tocmai de aceea inegalitatea de clasă, camuflată cu insistenţă pe
parcursul sec. X X cu c r e ş t e r e a c l a s e i m e d i i , care s-a încetinit con
siderabil în ultima v r e m e , constituie, la rândul său, elitele şi masele
d • O ccident în spiritul acelor ierarhii care au fost descrise detaliat
flm c r i t i c i i de către m a r x i ş t i . Elitele şi masele Occidentului se
f SUpUSt „ e criterii de c l a s ă . Occidentul consideră« această stare UC
«wuvua aiaiC de
form ează p c ^ g r -
echitabilă”, respingând celelalte
lu cru ri ca 6 * * ” *
form e de ierarhizare ca fiind „inum ane”, „barbare” şi „nedemocra

tice”
In rap ort cu propria societate, O ccidentul are tot dreptul să adop
te orice decizie politică. D ar în rap ort cu societăţile non-occiden-
tale, în condiţiile unipolarităţii, O ccidentul îşi epuizează compe
tenţele de p ro cu ro r m oral. O am enii care aparţin culturii europene
a M odernităţii con sid eră că inegalitatea m aterială este „echitabilă”,
iar cea socială nu. Iar reprezentanţii altor civilizaţii, ca, de exemplu,
cea indiană, îm p ărtăşesc o cu totul altă opinie. Logica dharma şi
legile artha îl co n d u c pe un indian spre o echitate de cu totul altă
natură: este echitabil să urm ezi tradiţia, inclusiv pe cea de castă,
şi este inechitabil să o în câlci. U n sărac virtuos, care îndeplineşte
karma, se reîn carn ează în tr-o altă lum e. U n bogătaş neisprăvit are
toate şansele să se reîn carn eze în tr-u n p o rc. Şi aşa este echitabil să
fie. Iar invazia criteriilo r occid en tale în structurile societăţii tradi
ţionale rep rezintă cu lm ea in ech ităţii şi o p ractică tipic colonială şi
rasistă la originile ei.
L a fel de inechitabilă p en tru m u su lm an i este şi perceperea pro
centului b a n ca r (d eo arece tim pul ap arţin e lui A llah, iar banii nu
p o t n aşte bani in tim p; aşa cev a con stitu ie un sacrilegiu, un atentat
la p rerogativele D u m n ezeului lu m ilo r). Stratificarea lum ii islamice
li s -a r p utea p ărea in accep tab ilă in dienilor, iar chinezii confucia-
nişti ar p utea găsi în b ud ism „un an arh ism v oalat sau „ceva aso-
cial”
E litele şi m asele, cei de sus şi cei d e jo s există în o rice civiliza

ţie. A cestea îşi au p rop riile fu n cţii în în tregu l corp u lu i social în
co n fo rm ita te cu con fig u raţia n o rm a tiv ă a acestu i co rp . în anumite
ca z u ri, ele a r putea e xercita o in fluen ţă asu p ra politicii externe şi să
a p a ră în rolul de „gru p u ri c o m p e te n te ” (sp re d eoseb ire de convin
g erea realiştilor clasici că individul, rep rezen tan tu l m asei, pose
d ă o c o m p e te n ţă nulă în ch estiu n ile d e o rd in in tern aţio n al). însă
în alte ca z u ri, ele nu p ot avea o astfel d e in flu en ţă, şi atu n ci partea
lo r d e influenţă asu pra relaţiilor in te rn a ţio n a le este infim ă. Asta
d e p in d e d e fiece d ată de fiecare civilizaţie a p a rte . In cad ru l TLM,
atât co n ce p ţiile neolib erale d esp re c re ş te re a c o n tin u ă şi garantată a
c o m p e te n ţe i m aselo r în relaţiile in te rn a ţio n a le , c â t şi scepticismul
re a liştilo r în a ceastă ch estiu n e, su n t in accep tab ile.
Stratificarea s o c ia lă in cad ru l civilizaţiilor n u rep rezin tă o p ro
be” de ordin internaţional, nu are o fo rm ă u n iv ersala şl se m a -
E i prin intermediul cen tru lu i strateg ic al civ ilizaţie,, o n c â t de
bizar ar fi constituit acesta: gu vern , p a rla m e n t, îm p ărat, p a rtid de
guvernământ, reuniunea lid erilor spirituali etc. A ceste ce n tru d e
vine legitim datorită corpului so cial, g raţie h olosu lu i civilizaţional.
Dialogul şi răzb o iu l c iv iliz a ţiilo r

Să descriem acum în linii m a ri c u m tra te a z ă T L M ch estiu n ea răz
boiului în Rl. Războiul este tră să tu ra istoriei u m an e şi un eveni
ment prezent m ereu pe p arcu rsu l ei. M ai m u lt d ecât atât. Potrivit
concepţiei universal accep tate, an u m e răzb oaiele şi revoluţiile dau
sens istoriei. Practic to ate statele cu n o sc u te au fost create în urm a
războaielor sau au ap aru t în tim p u l u n o r cam p an ii m ilitare. Şi tot
războaiele au pus tem elia tu tu ro r g ru p u rilo r de elită. Potrivit lui
Heraclit, războiul „este tatăl tu tu ro r lu cru rilo r; în unii el descoperă
duşmani, în alţii - o am en i, în unii —pe robi, în alţii - pe cei liberi”.
Polisul ca stat şi p o litica în calitate de p ro ces de dirijare a polisu-
ui au ost d intotdeauna strân s legate de stihia războiului, atât în
chestiuni de organ izare in tern ă, cât şi în cazul asigurării sarcinii
principale de asigurare a secu rităţii, d ar şi din punctul de vedere
al perspectivelor u n o r cam p an ii de cu cerire îndreptate împotriva
unui sau altui in am ic extern .
A tinde spre disp ariţia războiului este una cu a râvni anularea

istoriei sau dispariţia om ului şi a societăţii umane. Minimalizarea
riscurilor războiului sau debarasarea totală de el poate fi sarcina
anumitor cu ltu ri, tipuri sociale sau de gender (femeile nu sunt pre
dispuse spre stihia războiului şi îl privesc ca pe o catastrofa şi un
fenomen p ur n egativ). în să studierea istoriei societăţilor umane
arată că p acea, ca şi războiul, sunt fenomene ce se succed în mod
ciclic, ce se p erin d ă unul după altul într-o anumită ordine, oricât
de scu rte sau lungj ar fi intervalele dintre ele.
Iată de ce T L M nu exclude posibilitatea unor războaie (ciocniri)
. . ... * .* î« acelaşi timp, nu consideră că acesta ar fi
între civilizaţii, însă, in aceiaşi r>
singurul scenariu.
• să apelăm la conceptul de dialog. Dialog înseam-
A ici ar tre b u ^ versaţje întreţinută cu altcineva”, când expunerea
nă în g reaca .p r e altul. Dialogul se poate manifesta
este transm is
405
-------------- "■ ■ ■ ■ A Ţ I I L E î n t f. r n a t t o n a l r
p rin cu v in e , d a r şi p rin g e s tu ri. A tâ t cu v in te le , c â t şi gesturile pot ti

p aşn ice sau a g resiv e, în fu n c ţie d e situ a ţie . D ialo g u l poate fi şi unul
dur. In u ltim ă in s ta n ţă , şi războiul poate deveni o formă a dialogu
lui, p e p a rc u rs u l c ă r u ia o p a r te îi comunică în tr -o fo rm ă dură ceva
an u m e celeilalte p ă rţi.
D ialo gu l n u p re s u p u n e în m o d n e c e s a r e g a lita te a interlocutori

lor. în s ă ş i s tr u c tu r a lim b ii e s te u n a ie r a rh iz a tă , d e aceea rostirea
frazelo r în c a d ru l u n u i d ia lo g p o a te s ă a ib ă c a r a c te r u l desfăşurării
v o in ţei d e p u te re sa u ce l al s tr a te g ie i d e d o m in a ţie . A sta confirm ă o
d a tă în plu s fap tu l c ă ră z b o iu l p o a te fi p riv it c a u n d ialog.
în T L M a re lo c a n u m e u n d ia lo g în tr e civ iliz a ţii, c a re p oate fi pri

v it din d o u ă u n g h iu ri d e v e d e re : d ia lo g p a ş n ic şi n o n p aşn ic. însă
în o ric e c a z este v o r b a a n u m e d e s p r e u n m e s a j, d e sp re com u n ica
re a u n u ia c u ce lă la lt, p rin u r m a r e , d e s p r e s o c ia liz a re a u n ei sau a
c â to rv a civilizaţii c o n c o m it e n t în s is te m u l g e n e ra l al relaţiilor in
te rn a ţio n a le . C iv ilizaţiile în tr e ţin u n d ia lo g în p e rm a n e n ţă . Uneori
el d u rează m ile n ii în tre g i, p e p a r c u r s u l c ă r o r a p o p o a r e le , culturile
şi religiile se a m e s te c ă în tr e ele, se îm p le te s c , s e a p ro p ie , se înghit
re c ip ro c , se se p a ră şi se în d e p ă r te a z ă u n a d e a lta e tc . Ia tă d e ce este
im posibil c a d ialo g u l d in tre c iv iliz a ţii să înceapă s a u să înceteze. El
are lo c d e la sin e, în tr e a g a is to rie a o m e n ir ii p o a te fi p riv ită ca un
dialog continuu.
în să civ ilizaţia d ev in e a c to r u l p r in c ip a l al re la ţiilo r in tern aţio n ale
d o a r în an u m ite situ aţii. P o triv it T L M , la o r a a c tu a lă tr ă im anum e
o atare situaţie, p rin u rm a r e , s t r u c t u r a d ia lo g u lu i d in tr e civilizaţii
reclam ă, la rân d u l său , o n o u ă în ţe le g e r e şi o re f le c ţie s p o r ită . A cest
d ialog are n evoie a n u m e a c u m de formalizare. în c e m o d , d esp re ce
şi p e n tru ce civilizaţiile p o a r tă d ia lo g u l în tr e ele?
D ialogu l civilizaţiilo r re p re z in tă c o n s titu ir e a p e r e c h ii d e b a z ă -

„ n o i” şi „ei”, ce e a c e co n s titu ie o tr ă s ă tu r ă in d is p e n s a b ilă a o r ic ă
rei so cie tă ţi. O s o cie ta te p o a te s ă c a p e te c o n ş tii n ţ a d e s in e d o a r
în r a p o rt c u o altă so c ie ta te , conştientizată c a fiin d a lta . în tr u c â t
civ ilizaţia este cel m ai c o m p le x siste m al s o c ie tă ţii, c e s e c o n s titu ie
a tâ t d in stra tu ri ie ra rh ice , c â t şi s itu a te la a c e la ş i n iv e l, g r a d u l d e
reflexie civ ilizaţio n ală asu p ra p ro p rie i id e n tită ţi n e c e s ită u n in s tr u
m e n ta r sp e cia l, m u lt m ai c o m p le x d e c â t m o d e le le şi p r o c e d u r i l e d e
id en tificare a a lto r u n ităţi d e b ază. P e n tru p r o p r ia a f i r m a r e , p e n t r u
4.06
f nline „£ sine alteia şi, resp ectiv , p e n tru fo rm a re a ch ip u -
K^Tuilalt identitatea civ ilizaţion ală n e c e s ită o reflecţie co m p lexă
i e cel m a i înalt nivel. D e reg u lă, a c e s t n ivel se m an ifestă p rin tr-o
filosofie s a u teologie aparte, p rin tra d iţie sp iritu ală, c o n c e n tra tă în
m ed iul e l i t e l o r intelectuale, d a r ca re se d ifu zează sp re to ate p ătu
rile s o c ia le până în ad âncu rile ei. C e e a ce este filosofie sau teolo
gie pentru elite, se tran sfo rm ă p e n tru m a se în v arietăţi tipice de
de psihologie şi în tr -o m e d ie cu ltu rală. Insă la toate
m e n ta lita te ,
conştientizarea a cu tă a b azelo r filosofice şi p ân ă la

n iv e lu rile , d e l a
| cele m a i inerţiale şi n econştien tizate clişee m en tale şi psihologice

I - tr e c â n d prin evenim ente isto rice, refo rm e p olitice, realizări ale
c u ltu rii şi ştiinţei, p recu m şi p rin p ra ctica e co n o m ică - identitatea
I c iv iliz a ţie i se afirmă, şi afirm ân d u -se ca atare, con trastează în m od

I o b lig a t o r iu cu identitatea alto r civilizaţii cu care se învecinează.
I Anume acesta este dialogul d in tre civilizaţii: com p ararea p erm a-
I nentă a ceea ce e al său cu ce e străin , d escoperirea u n or trăsături
I comune sau, dim potrivă, a u n o r diferenţe, preluarea unor elemen-
I e şi respingerea altora, d escop erirea sensurilor sau mutaţii de or-
I m semantic, ce d eform ează elem entele altei civilizaţii. în anumite
I Caf.U|1’ ^ ezenta celuilalt devine temei pentru războaie. în altele
ia og se dezvoltă în m o d paşnic şi constructiv.
Civilizaţiile p o a r t ă u n d i a l o g a s u p r a e c h i l i b r u l u i î n p e r m a n e n t ă re -
ef î m r e a ceea ce este „ a l n o s t r u * ş i „ a l l o r ”, a s u p r a i d e n t i t ă ţ i i ş i a lt e
r n a ţ ii. A c e s t d i a l o g n u a r e n i c i u n f e l d e s c o p f i n a l , d e o a r e c e n u - ş i
p r o p u n e s ă - l c o n v i n g ă p e c e l ă l a l t d e p r o p r i a d r e p t a t e ş i , c u a tâ t m a i
p u ţ m , d e a c c e p t a r e a i m a g i n i i c e l u i l a l t c a p e o n o r m ă p e n t r u s in e
î n s u ş i ( d e ş i î n a n u m i t e c a z u r i , d e e x p a n s i u n e t o t a lă ş i, d i m p o t r iv ă ,
d e p a s i v i t a t e t o t a l ă , p o t s ă a p a r ă ş i a s tfe l d e s c e n a r ii) . D a r s e n s u l
c o n s t ă n u î n a t i n g e r e a v r e u n u i s c o p , c i în în s ă ş i e x is t e n ţ a d i a l o g u
l u i , c a r e î n c o n d i ţ i i l e u n u i p r o c e s i s t o r i c d e s c h i s s e m a n ife s t ă c a o
s u c c e s i u n e d e e v e n i m e n t e is t o r ic e , c e a p a r în d o m e n ii d ife r ite , d e
la r e f o r m e r e l i g i o a s e ş i p o l i t i c e , n a ş t e r e a u n o r t e o r ii f i l o s o f i c e n o i ş i
p â n ă la t u lb u r ă r i p o p u la r e , r ă s tu r n ă r i d in a s tic e , c a m p a n ii m ilita re ,
c i c l u r i d e a v â n t ş i r e c e s i u n e e c o n o m i c ă , n o i d e s c o p e r i r i , e x p a n s i-
. ™ r , t r * r t ă r i m ig r a ţ i i e t n i c e e t c . L a d i a l o g p a r t i c i p ă î n t r e a g a
u m Şi c m d i m e n s i o n a l ă a c iv il i z a ţ i e i , e l p u r t â n d u - s e la t o a t e
s tr u c tu r ă m u ltid im e n »
n iv e lu r ile e i. H H . .. , . .
j „ioc se conturează in mediul elitei intelectuale, care
însă acest dxaiog
este capabilă să reflecteze de o manieră consistentă, să definească

atât parametrii propriei identităţi, cât şi pe cei ai identităţii celui
lalt. Anume elita configurează în cea mai mare măsură imaginea
celuilalt, înzestrându-1 cu anumite trăsături, desluşeşte în mod co
rect sau eronat blocurile semantice ale acelei civilizaţii, cu care se
află în dialog.
Odată cu cristalizarea civilizaţiei, creşte considerabil şi rolul elitei

intelectuale, care devine purtătoarea dialogului dintre civilizaţii nu
pur şi simplu din inerţie, ci datorită însăşi funcţiei sale. Această
funcţie capătă o importanţă internaţională deosebită, deoarece de
structura dialogului între civilizaţii depinde însăşi structura relaţii
lor internaţionale într-o lume multipolară. în timp ce polul strate
gic reprezintă instanţa de luare a deciziilor şi nucleul suveranităţii
civilizaţiei, centrul de conţinut al civilizaţiei, cel semantic, se con
centrează în elita ei intelectuală, care în condiţiile multipolarităţii
îşi sporeşte brusc statutul în domeniul relaţiilor internaţionale.
în cadrul dialogului dintre civilizaţii, elita intelectuală trebuie să

realizeze sintetizarea tuturor celorlalţi factori: economici, tehno
logici, materiali, logistici etc. Semnul, imaginea, conceptul, teoria
filosofică, exegeza teologică reprezintă mesajul sintetic principal
dinspre o civilizaţie spre alta. Şi de faptul cum va fi formulat acest
mesaj în fiecare caz aparte va depinde, în mare măsură, cursul is
toriei mondiale, războiul sau pacea, conflictul sau cooperarea, că
derea sau avântul.
Dialogul despre care este vorba nu poate fi redus la concurenţă, la

instaurarea unor relaţii hegemonice, la convingerea unora de jus
teţea altora etc. Dialogul civilizaţiilor reprezintă câmpul de mani
festare liberă şi spontană a istoriei, una neprogramată şi imposibil
de prezis, deoarece viitorul este privit într-un asemenea caz ca un
orizont al gândirii şi al voinţei. Gândirea ţine de zona de compe
tenţă a elitei intelectuale a civilizaţiei, iar voinţa - de polul strategic
şi punctul de luare a deciziilor. Aceste două elemente formează la
olaltă holograma civilizaţiei, concentrarea ei simbolică vie, plexul
solar al nervilor civilizaţionali.
N ici puterea, nici economia, nici resursele materiale, nici concu-

' ecuritatea, nici interesele, nici confortul, nici supravie-
Ja nu reprezintă motivarea de
•'«mrice a civilizaţie» in condiţiile lumii multipola-
dialogului spiritual, care poate căpăta la orice
‘orice condiţii atât un caracter pozitiv şi paşnic, cât şi
cotitură şi în
unul agresiv şi ră z b o in ic
Aşa cum scria Arthur Rimbaud, „Lup-
tele spirituale su n t la fel de crude ca şi luptele Între oameni” Este
1 evident că actuala civilizaţie occidentală a obosit de istorie şi nu se
mai inspiră din orizonturile înalte ale libertăţii propuse de aceasta.
De aici şi tendinţa de a-i pune capăt cât mai curând posibil, pu
nând punct procesului istoric. Dar anume în asta şi constă speci
ficul T LM , de a descoperi şi de a cuceri dreptul de a privi lumea,
timpul şi epoca, nu doar cu ochii Occidentului; iar asta înseamnă
că dialogul dintre civilizaţii este înţeles nu doar ca ceva mecanic,
de rutină, ce ar avea doar un singur scop, „să nu fie război”, ci ca
cevaconsistent, viu, impredictibil, tensionat, plin de riscuri, având
un final deschis şi necunoscut.
D iplom aţia: a n t r o p o lo g ia ş i t r a d iţ io n a lis m u l

In teoriile clasice ale RI este sc o s în evid en ţă un grup special de
]• . ,ne im Pu tern icite, c a re se o c u p ă de planificarea şi realizarea
• . 1C1* exteine a statului. Im p o rta n ţa acestu ia în cadrul relaţiilor
rit „m aj1? r?a e este f ° a r te m a re , d e o a re ce de com petenţa şi efica-
strn T 0n â^ ) o r d ep in d e în tr-o m ă su ră considerabilă întreaga
C Ura a reâţd lo r in tern a ţio n a le . D iplom aţii nu sunt cei care ar
erm ina cu rsu l p o liticii e x te rn e . P ro cesu l decizional este la la-
nea şefului statu lu i, a altui o rg an de conducere. însă corpul
. I* ° m atic esê ce î ca re p u n e în aplicare aceste decizii, iar de felul
in care^diplom aţii fac faţă a c e s to r sarcini depind foarte multe. De
aceea, în ca d ru l sistem u lu i de la W estfalia ocupaţia de diplomat
presupunea o p re g ă tire sp ecială, cunoaşterea unor ţări diferite şi a
psihologiei n a ţio n a le , d ep rin d eri de conduită speciale şi o anume
m anieră d e a p u r ta n egocierile. D e cele mai multe o ri, diplomaţii
reprezintă elita so cie tă ţii, fiind recrutaţi din straturile ei superioa
re.
M u ltip o la rita te a p u n e in faţa corpului diplomatic rigori supli
m e n ta re R elaţiile interdvilizaponale se reduc la dialog. Pe timp
m e m a rc . se m a n ife s tă cel mai mult anum e in acţiunile
de p a c e a c e s t di o g reprezintă 0 civilizaţie în faţa alteia. Toc-
c o rp u lu i d i p l o ^ J ^ ’^ r u ] p L M diplomaţia capătă o nouă dimensi-
m a i d e a ce e a , | g |scam
fp | ||a ei se pune misiunea întreţinerii dialogului
u n e calitativ»: P<
X w IN A 1 I U N A L 1
Intercivilizaţional. Aşa cum am văzut mai sus, răspunderea pen-

tru acest dialog cade pe seama elitei intelectuale a civilizaţiei. Prin
urmare, corpul diplomatic trebuie să fie parte integrală a acestei
elite. Apartenenţa la elita naţională presupune un grad profund de
reflecţie asupra identităţii propriei civilizaţii, incluzând toate stra
turile ei multidimensionale şi legităţile nonlineare ale acesteia. De
aceea exponentul elitei intelectuale trebuie să se remarce printr-o
cunoaştere profundă a filosofiei (şi/sau a teologiei). Această cerinţă
vizează din plin şi diplomaţii. Insă, în acelaşi timp, diplomaţii care
apar ca exponenţi ai civilizaţiei trebuie să mai aibă încă o compe
tenţă. Este vorba de capacitatea de a înţelege structura altei civili
zaţii, cu care aceasta intră în dialog, prin urmare, şi de capacitatea
de a însuşi sau de a recrea un sistem corect de transpunere (fie şi
aproximativă) a sensurilor din contextul unei civilizaţii în contex
tul alteia. Pe lângă înţelegerea propriei identităţi, un diplomat al
lumii multipolare trebuie să posede calitatea de a percepe şi o altă
identitate, să o pătrundă cât mai adânc. Pentru asta e nevoie să po
sezi o topică specială, care ar putea fi aproximativ comună pentru
cele mai diferite contexte civilizaţionale.
în acest sens, este nevoie să fie abandonat din capul locului he-
gem onism ul occidental, care pretinde la o explicaţie universală a
principiilor de bază de ordin sociologic, politic şi de viziune (în
temeiul criteriilor şi n orm elor civilizaţiei occidentale). Versiunile
occidentale ale disciplinelor um anitare (filosofie, istorie, sociolo
gie, drept, politologie, culturologie etc.) sunt pătrunse totalmente
de etnocentrism şi de tendinţa spre o hegemonie epistemologică.
Iată de ce trim iterea la această bază ne scoate din contextul mul-
tipolarităţii, adică este inacceptabilă. Ea trebuie respinsă ca fiind
una totalm ente nepotrivită pentru formarea corpului diplomatic
al lumii multipolare.
D oar la periferia ştiinţei şi filosofiei occidentale pot fi găsite unele
m etode şi teorii ce ar putea servi drept suport conceptual substan
ţial pentru educarea unor participanţi profesionişti în dialogul ci
vilizaţiilor. în primul rând, este vorba despre antropologia culturală
şi socială 45\ ai căror exponenţi au elaborat metodologiile de studi
ere a societăţilor arhaice, propunându-şi drept scop să renunţe din
capul locului la proiecţia teoriilor occidentocentriste asupra obiec-452
452 /ţyniM A. S m o c M v o i ia r M M . Afca/te.\«u>iecKtiu n p o w , 2 0 1 1.
410
.. studiu. Antropologii au elaborat un sistem de reguli
telorsoc^ 0pjerea maximă de lumea societăţilor non-occiden-
ce Pel,.i m p e z i r e a sirui-
tale, ci ructurilor reprezentărilor
r ,
simbolice şi
’ mitologice
, . •
le acestora, c la r ific a r e a taxonomiilor complexe ce nu stau la su-
rafaţă (care d e se o r i contrastează în mod izbitor cu sistematizările
O m iliare o m u lu i occidental). In cadrul ştiinţei occidentale, meto
dele a n tro p o lo g ice sunt utilizate aproape exclusiv faţă de culturile
ce nu c u n o s c s c r is u l, lăsând analiza unor societăţi mai complexe
(a civilizaţiilor, d e fapt) pe seama disciplinelor clasice, cum sunt
filo s o fia , isto ria , sociologia, studierea religiilor etc.
In contextul lu m ii m u ltip o la re , o astfel de abordare antropolo

gică poate fi aplicată cu succes pentru cercetarea civilizaţiilor. Şi
dacă vor fi resp ectate cu stricteţe regulile, avem şansa să formăm
specialişti şi in te le c tu a li cu adevărat independenţi faţă de hegemo
nia ep istem o log ică a Occidentului, capabili să pătrundă profund
în co d u rile civilizaţionale, ce diferă de cele proprii, să întreprindă
deconstrucţia id e n tită ţilo r şi a complexelor de identităţi caracte
ristice acesto ra.
In c a d ru l T L M , d ip lo m a ţia tre b u ie să fie conjugată strân s cu a n

tropologia, ia r co m p e te n ţa d ip lo m a tic ă trebuie să se întem eieze pe
cunoaşterea p r o f u n d ă a d e p r in d e r ilo r de bază ale p ra c tic ii an tro
pologice.
C e a d e-a doua m e to d ă d e sistem atizare a d ip lo m aţiei in te rciv i-

li z a ţ i o n a l e în c o n d iţiile lu m ii m u ltip o la re rezid ă în filosofia tra
diţionalistă i453. M a jo rita te a civ iliza ţiilo r existente la o ra actu ală
rep re zin tă versiuni ale so cie tă ţilo r tradiţio n ale c u un g rad de m o
d e rn iz a re re la tiv d e s u p r a fa ţă . A şa cu m se cun oaşte, în societatea
tradiţională relig ia , sacralitatea, sim b o lu l, ritu alu l şi m itu l au u n rol
d ecisiv. Religii d iferite se întem eiază pe p ro p riile construcţii teolo
gice, care nu p ot fi reduse la alte co n stru cţii, ia r d acă se încearcă
o astfel d e o p eraţiu n e, ea suferă exagerări e n o rm e , ce deformează
sensul in iţia l. Tentativele de a co n stru i m o d ele sincretice care să fa
ciliteze d ia lo g u l interconfesional n u v o r co n d u ce nicăieri, deoarece
se vor c io c n i de o rtodoxia co nservatoare, provocând doar valuri de
proteste în c a d ru l civilizaţiilo r. Iată de ce, n ic i temelia seculară, nici
sin c re tis m u l religios nu pot fi luate ca bază a practicii diplomatice
în d o m e n iu l co m u n ică rii mterconfesionale, la care se vor reduce
- Cîueno». O m ni 4 Otcnlrm. Marea iriatU, M. 200$
RELAŢIILE INTERNAŢIQ nat p
într-o măsură considerabilă cele m ai importante aspecte ale dialo

gului dintre civilizaţii.
Intr-o asemenea situaţie există doar o singură soluţie: să se ia

drept bază filosofia tradiţionalism ului (R. Guenon, J. Evola, M. Eli-
ade etc.), care reprezintă un proiect de detectare a hărţii semantice,
comune pentru societatea tradiţională ca atare, în special în opo
ziţie cu societatea seculară, occidentală din epoca Modernităţii454,
însăşi societatea secularizată a Occidentului este analizată de către
tradiţionalişti de pe poziţiile societăţii tradiţionale?55, ceea ce face ca
această metodă să fie una optimă pentru majoritatea civilizaţiilor.
U n dialog intercivilizaţional temeinic şi corect sub aspect seman

tic poate fi construit doar în baza filosofiei tradiţionaliste.
Evidenţiind direcţiile principale ale diplomaţiei multipolare, ob

ţinem bazele teoretice pentru constituirea acesteia. Fireşte, celelalte
competenţe (cunoaşterea condiţiilor tehnologice ale altei civiliza
ţii, a aspectelor tehnico-militare şi strategice, a demografiei, ecolo
giei, a problemelor sociale şi migraţiei etc.) fac parte din condiţiile
obligatorii de pregătire a diplomaţilor profesionişti. Insă un dialog
al civilizaţiilor presupune, în prim ul rând, stabilirea canalului de
transmitere corectă a sensurilor. In absenţa acestui canal, întregul
complex al cunoştinţelor tehnice va fi lipsit de o bază solidă şi va
reprezenta o construcţie inutilă sau deformată. Nu problemele pă
cii sau ale războiului, ale comerţului sau ale blocadei, ale migraţiei
sau ale securităţii, ale sancţiunilor economice sau ale volumului
de schim buri comerciale trebuie să primeze în diplomaţia multi-
polarităţii, ci chestiunea sensului filosofiei, a circulaţiei ideilor (în
accepţia platonică). Iată de ce diplomaţia trebuie să se transforme
într-o anume profesie sacrală.
Economia în TLM
în conformitate cu discursul actual, nicio teorie şi niciun proiect
n u se pot lipsi de un program teoretic şi de calculele corespunză
toare acestuia. Astfel, se iscă întrebarea: pe ce model economic se
va baza multipolaritatea?
în cazul lum ii unipolare sau globale avem un răspuns definit în

m o d u nivoc: economia mondială contemporană reprezintă siste-
4 5 4 £ ene Guenon, C riza lumii moderne. Bucureşti, ed. Humanitas, 2008.
455 Domnia cantitiţii şi semnele vremurilor. Bucureşti, ed. Humanitas, 1995.
413
1 M T F . R N A T I O N A L E
r c i A T I 1 LE.
mul capitalist, u rm â n d c a t a v iit o r to a te p ro ie c te le să fie edificate

a c e a U te m e lie . î n p lu s , l a m o d u l p r a c t ic a d e v e n it a x io m a tic
to tu l că la o ra a c tu a lă , c a p it a lis m u l a in t r a t t a d e - a treia fa z ă d e
dezvoltare456 ( e c o n o m ia p o s t in d u s t r ia lă , s o cie ta te a in fo rm a ţio n a
lă, econom ia c u n o a şte rii, t u r b o c a p it a lis m u l d u p ă N ic o la e E d w a rd
Luttwak e tc.), care are u rm ă to a r e le c a ra c te r is t ic i:
• d om inaţia c a lita tiv ă a s e c t o r u l u i f in a n c i a r a s u p ra c e lu i d e p ro

ducţie şi ag rar;
• creşterea d is p r o p o r ţ io n a tă a p o n d e r i i p ie ţ e lo r d e ca p ita l, a fo n
durilor hed g e şi a a lto r i n s t i t u ţ ii p u r f in a n c ia r e ;
• vo latilitatea în a lt ă a p ie ţ e lo r ;
• d ezvoltarea r e ţ e le lo r t r a n s n a ţ io n a le ;
• ab sorb ţia d e c ă t r e s e c t o r u l t e r ţ ia r ( c e l a l se r v ic iilo r ) a s e c to ru
lui secund ( p r o d u c ţia ) şi a c e lu i p r im a r (a g r ic u ltu r a );
• d e lo ca liz a re a p r o d u c ţ ie i d in ţ ă r ile „N o rd u lu i b o g a t” în ţările
„Sudului să ra c ”;
• d iv iziu n ea g lo b a lă a m u n c ii şi c r e ş te r e a in flu en ţei co rp o raţiilo r
tran sn aţion ale;
• p ro g resu l ra p id a l t e h n o lo g iilo r în a lte ;

• cre şte re a im p o r t a n ţ e i sp a ţiu lu i v irtu a l în dezvoltarea p rocese
lor e c o n o m ic e şi f in a n c ia r e (b u r s e le e le ctro n ice etc.).
şa a ra tă ta b lo u l e c o n o m ie i m o n d ia le în m om entul de faţă, iar
dacă to tu l se v a d e ru la c o n fo r m u n u i scenariu inerţial, exact la fel
va a răta şi v iito r u lu i a p ro p ia t. însă un astfel de model a l economiei
este incompatibil cu m ultipolaritatea, deoarece la baza Iui stă ide-
ea im p le m e n tă rii c o d u rilo r o ccid en tale de organizare eco n o m ică
la sc a ră p la n e ta ră , o m o g e n iz a rea p racticilor econom ice ale tutu
ro r so c ie tă ţilo r, şte rg e re a diferenţelor civilizaţionale, prin urm are,
a n ih ila re a c iv iliz a ţiilo r în cad rul unui sistem cosm op olit u n ic, ce
fu n c ţio n e a z ă p o tr iv it u n o r reguli şi protocoale universale, fo rm u
late şi a p lica te in iţia l de către O ccidentul capitalist în interes p ro
p riu . A c tu a la e c o n o m ie globală constituie un fenomen hegemonie.
A ce st lu c r u este d escris în m od convingător de către n e o m arx işti
în c a d r u l R I, d a r este recunoscut în m are atât de realişti, cât şi de
lib e r a li îm p o triv a acestei tendinţe sunt orientate în tr-o m ăsu ră
considerabilă teo riile postpozitiviste (teoria critică şi p o stm o d er-
n is m u l) P ăstrarea unui astfel de sistem eco n o m ic este in co m p a ti-
CTUfc A'MCpopa,2009-
nv ru » A. Koh<U
bilă cu realizarea p roiectului multipolar. Iată de ce T L M trebuie să

apeleze la teoriile econom ice de alternativă.
în acest sens este util să fie cercetată critica marxistă şi neo-

m arxistă a sistem ului capitalist şi analiza contradicţiilor ce stau
la baza lui, precum şi să fie scoasă în vileag şi prognozată natura
inevitabilelor crize457. M arxiştii invocă deseori caracterul sistemic
al falim entului capitalism ului, văzându-i manifestările în valu
rile crizei econom ice ce a zguduit umanitatea începând cu 2008,
după ce s-a produs falim entul sistemului ipotecar american. Deşi
în şişi m arxiştii consideră că ultim a criză a capitalismului trebuie
să sosească doar după internaţionalizarea lum ii-sistem şi a celor
două clase globale (burghezia m ondială şi proletariatul mondial),
interpretarea crizelor şi prognozarea intensificării acestora sunt în
cazul lo r destul de realiste. D a r spre deosebire de marxişti, adepţii
T L M nu trebuie să amâne multipolaritatea pentru momentul ce va
urm a după acordul final al globalizării. Este foarte posibil ca apro
piatele crize să dea o lovitură fatală sistemului capitalist mondial,
fără a aştepta încheierea globalizării şi a cosm opolitizării claselor.
A şa ceva ar putea determ ina un al Treilea Război Mondial. însă în
orice caz este de aşteptat ca m odelul economic m ondial existent la
ora actuală să se confrunte cu o criză fundamentală şi ireversibilă.
Şi, probabil, va înceta să m ai existe; cel puţin, în formula de azi.
U ltim ele frontiere ale expansiunii economiei noi şi ale organiză
rii postindustriale se pot vedea deja astăzi, prin urmare, este uşor
de presupus că, posibil, peste câţiva paşi acest sistem va suferi un
colaps.
C e ar putea oferi T L M în domeniul economiei m odelului postin-

dustrial?
D rept puncte de reper în această chestiune trebuie să servească

următoarele:
• detronarea hegemoniei economice a Occidentului;

• respingerea pretenţiilor economiei liberale şi a modelului de
piaţă la universalitate şi la calitatea de normă globală axiomatică
şi, p rin urm are,
• p lu ralism u l economic.
E co n o m ia m ultipolară trebuie să se întemeieze pe recunoaitS^B
457. Wallerstein I. Decline of American Power: The U.S. in a Chaotic World. N Y: New Press. 2003.
4 14
N T E R N A T I O N A L E
u„„r poli diferiţi şi pe harta economică a lumii.

Căutarea a lte r n a t iv e lo r economice t r e b u i e efectuată în câmpul
filosofic, ce r e s p in g e s a u cel p u ţ i n relativizează factorul material,
hedonist. R e c u n o a ş t e r e a l u m i i materiale drept cea mai importantă
şi unică, iar a b u n ă s t ă r ii materiale - drept valoarea socială, cultu-
rală şi sp iritu a lă s u p r e m ă ne vor aduce inevitabil la capitalism şi
liberalism, a d ic ă la a c c e p t a r e a legitimităţii hegemoniei economice
a O ccid entu lu i. C h ia r dacă ţările non-occidentale vor dori să reori-
enteze p ro c e se le economice în favoarea lor şi să surpe monopolul
O ccid entului asupra controlului economiei de piaţă la scară g lo b a
lă, mai d e v re m e sau mai târziu logica capitalului va impune ţări
lor n o n -o c c id e n ta le şi civilizaţiilor respective aceleaşi norme care
există la ora a c t u a lă . Aici marxiştii au dreptate: capitalul d is p u n e
de p ro p ria lo g i c ă , iar din moment ce va fi acceptată, ea v a c o n d u
ce sistem u l social şi politic spre modelul b u r g h e z , a b s o lu t id e n tic
celui occidental. Iată de ce a t e pronunţa îm p o tr iv a h e g e m o n ie i
„N ordului bogat” şi, în acelaşi timp, a e x p r im a fid e lita te sistem u lu i
capitalist, înseamnă a te afla într-o p r o f u n d ă c o n tr a d ic ţie şi a fi în
faţa unui obstacol conceptual f u n d a m e n t a l în c a le a ed ifică rii u n ei
m u ltip o la rită ţii autentice.
S o c io lo g u l a m e r i c a n P. S o r o k in v e d e a în m o d cla r lim ite le civ i-

izaţiei m a te r ia lis t e o c c id e n t a le , p e c a re o n u m e a u n sistem s o
cio c u ltu ra l „ s e n z u a l”. P o t r iv it lu i, so c ie ta te a e c o n o m o -c e n tristâ ,
b azată p e h e d o n is m , in d iv id u a lis m , co n su m ism şi co n fo rt, este
c o n d a m n a tă la o d is p a r iţie ra p id ă . A ceasta va fi în lo c u ită d e o s o c i
etate id e a tic ă (e u r a s ia n iş t ii o n u m e a u „id eo cratică”), ce p lasează în
cap u l u n g h iu lu i î n m o d ra d ic a l v alo rile spirituale şi p arţia l a n tim a -
te ria le . A c e a s tă p r o g n o z ă ar p u tea servi drept fir călău zito r p e n tru
T L M în a titu d in e a e i fa ţă de e co n o m ie în ansam blu. D a că ved em
în m u ltip o la r ita te a n u m e ziua de m âin e, nu co n tin u area ce le i de
azi, a tu n c i tr e b u ie să u rm ă m această intu iţie a m arelu i so cio lo g .
A stă z i, m a jo r ita te a economiştilor, atât occidentali, cât şi n o n - o c

c id e n ta li, a u convingerea că economia de piaţă nu are altern ativ ă.
O a stfe l d e convingere este egală cu convingerea că to ate so c ie tă ţile
unt g h id a te de atracţia faţă de confortul material şi c o n su m ism ,
b m a re despre multipolaritate nici vorbă n u p o ate fi. E ste su -
PRSJ recunoaştem că economia este Însăşi so a rta şl v o m re c u -
in m od automat că economia liberală este În săşi s o a rta , ia r
noaşte u * -----
RELAŢIILE I NTERNAŢIONALE
în acest caz, hegem onia eco no m ică a „N o rd u lu i bogat” devine una

firească, justificată şi legitim ă. C e lo rlalte ţări n u le răm âne decât
să accepte o dezvoltare de „ajungere d in u rm ă”, care va conduce la
globalizare, divizare de clasă şi ştergerea graniţelo r dintre civilizaţii
(aici W allerstein are perfectă dreptate).
D e a ici reiese o co nclu zie logică: m o d elu l e co no m ic al lu m ii m ul

tipolare trebuie să fie edificat pe respingerea econom o-centris-
m ului şi pe plasarea factorilor eco no m ici dedesubtul celor sociali,
culturali, religioşi şi p o litici. Nu m ateria, ci id eea este însăşi soarta,
deci, nu eco no m ia trebuie să dicteze ce să se facă în sfera politică, ci
sfera p olitică trebuie să d o m in e asupra m o tivaţiilo r şi structurilor
de o rd in econom ic. F ă ră relativizarea eco no m iei, fără subordona
rea sferei m ateriale celei spirituale, fără transform area dom eniului
econom iei într-o d im en siu n e subordonată şi secun d ară a civiliza
ţiei în ansam blu, m ultipolaritatea este irealizabilă.
P rin u rm are, T L M trebuie să respingă toate tip u rile de concepţii

econom o-centriste, atât cele liberale, cât şi cele m arxiste (asta pen
tru că în m a rx ism eco n o m ia este văzută de asem enea ca un fatum
istoric). A n ticap italism u l şi, m a i ales, an tilib eralism u l trebuie să
devină v ecto rii de bază ai d ev e n irii T L M .
în calitate de puncte de reper p ozitive trebuie să fie preluat spec

tru l larg al co ncep ţiilo r de alternativă, ce răm âneau a fi până la ora
actuală unele m arginale p rin tre teoriile eco no m ice clasice.
U n p rim pas spre deconstrucţia sistem ului eco no m ic m ondial,

aşa cu m se prezintă acesta la ora actuală, ar putea fi apelul la te
o ria „autarhiei spaţiilor m a ri” (F. L ist), ceea ce presupune crearea
u n o r zone econom ice în ch ise pe teritoriile ce ţin de o civilizaţie
co m u n ă. D e -a lungul p erim etru lui acestor teritorii se presupune
crearea u n o r bariere vam ale, care sunt organizate astfel încât să sti
m u le z e producerea m in im u lu i de m ărfu ri şi se rv icii în ca d ru l ace
lei civ iliz a ţii, necesare p entru asigurarea necesităţilor populaţiei şi
d ezv o lta re a p otenţialului de producţie intern. C o m e rţu l exterior
în tre „sp a ţiile m a ri” se păstrează, în să este organizat astfel încât ni-
c iu n u l d in tre „spaţiile m a ri” să nu devină dependent de fu rn izările
d in exterior. A sta garantează întregului sistem e co no m ic în cadru l
fie că re i c iv iliz a ţii, în conform itate cu p articularităţile regionale şi
ce rin ţe le p ieţei intern e. în tru câ t civilizaţiile reprezintă p rin defini-
I LE I N T E R N A T I O N A L E
de nişte zon e d e m o g r a fic e s o l id e , î n perspectivă această piaţă va fi

suficientă p e n tr u o d e z v o lt a r e in t e n s a .
In paralel c u a c e s te p r o c e s e , e s t e n e c e s a r s ă s e p u n ă p r o b le m a c r e
ării unor siste m e v a lu t a r e r e g i o n a l e ş i r e n u n ţ ă r ii la d o la r în c a lita te
de valută a re z e r v e lo r m o n d i a l e . F i e c a r e c iv iliz a ţ ie tr e b u ie să e m ită
propria valu tă in d e p e n d e n t ă , c a r e s ă fie a s ig u r a tă d e p o te n ţia lu l
economic al r e s p e c tiv u lu i „ s p a ţ iu m a r e ”. I n a c e s t c a z , p o lic e n tr is -
mul in sta n ţe lo r d e e m is ie v a d e v e n i e x p r e s ia d ir e c tă a m u ltip o la r i-
tăţii e co n o m ice . î n a c e la ş i t im p , e s te n e c e s a r s ă se re n u n ţe la o r ic e
etalon u n iv e rsa l în a c h it ă r i l e in t e r c iv iliz a ţ io n a le : c u rs u l v alu telo r
trebuie să fie d e te r m in a t d e s t r u c t u r a d e c a lita te a c o m e r ţu lu i e x te
rior în tre d o u ă s a u c â t e v a c iv iliz a ţ ii.
în capul u n g h iu lu i t r e b u ie s ă s te a econom ia reală, co re la tă cu v o

lumul c o n c r e t a l m ă r f u r i l o r ş i s e r v ic iilo r .
A doptarea a c e s to r r e g u li v a c r e a p r e m is e le d iv e rsifică rii u lterio a

re a m o d e le lo r e c o n o m i c e a le f ie c ă r e i civilizaţii Ie şin d d in spaţiul
cap italism u lu i lib e r a l g lo b a l şi o r g a n iz â n d „sp a ţiile m a ri” in c o n
form itate c u p a r t ic u la r it ă ţ ile c iv iliz a ţio n a le (în c ă în baza relaţiilo r
de p ia ţă ), u lt e r io r c iv iliz a ţiile v o r p u te a s ă -ş i o rg an izeze de sin e stă
tător m o d e lu l e c o n o m i c , în f u n c ţie d e tra d iţiile lo r cu ltu ral-isto ri-
ce. în c a d r u l c iv iliz a ţie i is la m ic e , p ro b a b il, e n ev o ie să se in stitu ie
un m o r a to r iu a s u p ra p r o c e n tu lu i ban car. în cad ru l a lto r civ iliza
ţii su n t p o s ib ile a p e lu r ile la p ra c tic ile so cialiste de red istrib u ire a
p ro d u su lu i s u p lim e n ta r d u p ă o sch em ă sau alta (p rin in term ed iu l
sistem u lu i d e im p o z ita r e , p o triv it teo riei eco n o m istu lu i fran cez
S ism o n d i, sa u p r in in te rm e d iu l alto r instru m ente, pân ă la in tro d u
ce re a e c o n o m ie i p la n ific a te şi a m eto d elo r d irijiste).
P lu ra lism u l e co n o m ic al civilizaţiilo r urm ează a fi constituit în

m o d e ta p iz a t, fără n ic iu n fel de prescripţii de ordin universalist.
S o c ie tă ţi d iferite pot crea modele economice diferite, atât de p ia
ţă, c â t şi m ix te sau planificate, atât în baza practicilo r e co n o m ice
ale s o c ie tă ţii tradiţionale, cât şi în temeiul unor te h n o lo g ii p o stin -
d u stria le n o i, Im portant e să fie distrus dogm atism ul lib era l, h e
g e m o n ia ortodoxiei capitaliste şi să fie surpată ‘fu n cţia g lo b a lă a
N rd u lu i bogat” în calitatea lui d e principal beneficiar în d iviziu -
,,IN° lanetară a m uncii. D iviziunea m uncii trebuie să se desfăşoare
j e a P în i n t e r i o r u l „spaţiilor m a r i”; în caz contrar, civ iliza ţiile se
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A T. F
v o r p o m e n i a fi d ep en d en te u n a de alta, ceea ce poate prod uce noi

heg em on ii.
M ass-m edia în TLM

în actu ala s tru c tu ră a re la ţiilo r in te rn a ţio n a le , m ijlo a cele de in
form are în m asă jo a c ă u n ro l esen ţial. E le cre ea ză u n m e d iu infor
m a ţio n al p lan etar u n ic , ce e x e rcită o in flu e n ţă cre scâ n d ă asupra
p roceselo r in te rn aţio n ale . M ijlo a ce le de in fo rm a re în m asă devin
globale, co n trib u in d p r in in te rm e d iu l re su rse lo r m e d ia la proce
sele g lo b alizării (în favoarea in te re selo r O c c id e n tu lu i). M ed ia glo
bale co nstitu ie in stru m e n tu l de b a ză al O c c id e n tu lu i de form are a
o p in iei p u b lice, fiin d , în esenţă, un instrum ent a l exercită rii unei
conduceri globale. în v e d erea e d ifică rii u n e i lu m i m u ltip olare, este
necesar să în cea p ă o lup tă fro n tală c u stru c tu rile m e d ia globaliste.
în tr-o societate tra d iţio n ală, ro lu l m a ss-m e d ia este u n u l destul de

lim itat. C re şte re a in flu en ţei acesteia este d ire ct legată de M o d e rn i
tate, d em o craţia b u rg h e ză şi societatea civ ilă . M ass-m e d ia repre
zin tă u n elem ent co n stitu tiv al d e m o cra ţie i şi p retin d e să reprezinte
o d im en siu n e su p lim e n tară, in te rm e d ia ră în tre p utere şi societate,
elită şi societate. în spaţiu l m e d ia craţie i se fo rm e ază u n n ou m o
del al eşantion u lu i norm ativ, ce in flu en ţează m asele ca un ordin
voalat, ce institu ie o an u m e ontologie a so cie tă ţii d em o cratice (cea
despre ce vorbeşte m ass-m ed ia, există; ceea despre ce m ass-m ed ia
evită să vorbească, n u există). Ia r p e n tru putere, m a ss-m e d ia sub
stituie o p in ia p u blică, ad ică rep rezintă un surogat a l m asei. A s t
fel, în teorie spaţiul m ass-m ed ia trebuie să e lim in e ten siu n ea între
„vârfurile” şi „baza” societăţii, d ep lasân d relaţiile lo r ie ra rh ice în
d im en siu n e a o rizo ntală a ecran elo r T V (a p a g in ii de ziar, a ca l
cu lato ru lu i, a telefonului m o b il etc.). Sp aţiu l m e d ia co nstitu ie un
sim ulacru dublu: sim u la cru l p u terii şi s im u la c ru l so cie tă ţii458.
G lo b alizarea extinde acest p rin cip iu asu pra în treg ii um an ităţi,
tra n sfo rm ân d -o în tr-u n sim u lacru global. în m a ss-m e d ia găsim
p ro ie cta tă pe suprafaţa plată realitatea g u v e rn u lu i m o n d ia l şi rea
litatea societăţii planetare, prezentate p rin tr-o p ro iecţie analogică
(d o a r că de jo s). A sta creează o lum e v irtu ală aparte, care în tr u c h i
p e a z ă c o n stru ctu l hegem onie global, proiectat de către capital şi
O c c id e n t . In d ep e n d e n ţa m ass-m ed ia faţă de statele naţio n ale o
H A. rion-KynbTypa u shbkm BpcMCHM, CTIfi: AmJ)opa, 2005.

4 5 8 . Vezi: 71Y™1
PCI . A T t t l E I N T E R N A Ţ I O N A L E ________
privilegiată a structurilor postmodemiste

tran sfo rm ă în tr-o z o n ă
ce în acest domeniu trecerea de la Modernitate la
disipative. Iată d e
Postmodernitate este cea mai vizibilă, iar virtualul substituie realul
cât se poate de palpabil.
în civilizaţiile n o n -occidentale, structurile media globale creea

ză modele p e n tru mass-media naţionale, ajustându-le la proiectul
virtual general. Ş i pe măsură ce rolul mass-media creşte, structuri
le societăţii tradiţionale se pomenesc fie într-o zonă oarbă, fie sunt
supuse u n o r a ta c u ri metodice şi sistematice, orientate spre slăbirea
şi dizolvarea lor.
Structurile m a s s -m e d ia s u n t b u rg h e z e p r in în să şi n atura lo r şi
poartă pecetea c u lt u r ii o c c id e n ta le . Ia tă de ce în vederea edificării
lumii m u ltip o la re este n e c e s a r să fie rev ă zu t ro lu l lo r în societate,
în acest sens p u te m e v id e n ţia d o u ă etape.
Prim a etapă co n s tă în cre a re a reţelei de instituţii m edia civiliza

ţionale, care a r s e r v i d re p t p u rtăto are de cuvânt aIe proceselor in-
tegraţioniste ş i ar c o n tr ib u i la fortificarea identităţii civilizaţionale.
In acest ca z, m a ss -m e d ia civ iliza ţio n a lă ar putea surpa m onopolul
celor g lobale (su p u se in te re selo r O ccid e n tu lu i), creând prem ise
pentru co n s o lid a re a g ru p u rilo r socioculturale în ju r u l axei c iv i
lizaţiei co m u n e .
C e a d e-a d o u a etapă v a consta în readucerea m ass-m edia în co n

textul s tr u c tu r ilo r acelei societăţi, care va fi edificată pe bază c i
v iliza ţio n a lă , lu â n d u -se în considerare codul cultural specific al
acesteia. N u p u tem exclude n ici faptul că, în anum ite civ iliza ţii,
m a ss-m ed ia poate fi în general anihilată ca fenom en, deoarece nu
vo r m a i ră m â n e n o rm e universale în această chestiune, iar alege
rea m o d u lu i de organizare a relaţiilor între putere şi societate, elite
şi m ase, va avea lo c în temeiul uno r căutări civilizaţion ale libere.
U n e le civ iliza ţii ar putea păstra acest spaţiu al „sim u la c ru lu i de
m o cra tic” şi a dublurii virtuale a realităţii, dar tot atât de p osib il e
ca altele să renunţe la el.
Rezumat
Sâ prezentăm a c u m “ c° n *‘" u' caPătă p rin cip alele tem e şi co n
cepte d in R I in cadrul T L M sub form a u n u i tabel general.
R E L A Ţ I I L E INTERNATIONA LE
T em e S u b -te m e TLM
A cto rii Numărul Câţiva poli
Subiecţii Civilizaţiile
[nstituţionalizarea Politeia
politică
Structura Plurală
G e o p o litic a C onceptul geopolitic M arele Spaţiu

principal
G raniţele Polurile/zonele de frontieră
M ediul re la ţiilo r Instituţia globală Lipseşte

in te rn a ţio n a le
Structura Anarhia dintre civilizaţii
H egem onia H egemonia regională, Com-

monwealth
1 P rin cip e le Puterea Principele nostru/Princeps nostrum

Ierarhia (conţinutul depinde de
civilizaţia concretă)
Suveranitatea politeii
Elita Elita civilizaţională (spirituală)
Decizia Com petenţa Principelui în baza

Tradiţiei
R ăzb o iu l Posibilitatea Deschisă
Pacea Intracivilizaţional
Pax Nostrum
Securitatea Securitatea civilizaţională
In teresele 1 Interesele Interesele civilizaţionale
Valorile Valorile civilizaţionale
Puterea Spiritual/ material

Plurale
(in funcţie de civilizaţie)
E c o n o m ia P o liti Paradigma Paradigmele plurale

c ă In te rn aţio n ală Autarhia spaţiilor mari
Divizarea muncii In interiorul civilizaţiei
M a s s-m e d ia Strucura Mass-media civilizaţionale
Im portanţa Secundare
i A Ţ I I L_ E i n t e r n a ţ i o n a l e
S c h iţe le teo retice p re z e n ta te m a i s u s s u n t n işte p ro le g o m e n e

p e n tru elaborarea u n e i T L M c o m p le t e . î n a c e s t ca p ito l p rin cip a la
s a r c in ă consta în c la r ific a r e a c o n ţin u tu lu i n o ţiu n ii d e „m u ltip o la-
rita te ”, corelarea T L M c u te o r iile e x is te n te în R I, a v a n sa re a spre
formularea u n o r p rin c ip ii d e b a z ă a le a c e s te i te o rii. A n a liz a re a

detaliată a te m e lo r e f e c tu a tă m a i s u s p o a te fi tr a ta tă c a o p re g ă
tire a terenului p e n tr u c o n s t r u i r e a c o m p le tă a T L M în fo rm a ei
dezvoltată. P rin cip a le le c ă i m a g is tr a le ale u n e i astfel de d esfăşu rări
sunt în m are c o n tu ra te . în s ă d e z v o lta re a d e ta lia tă a a c e s to r direcţii
urmează a fi re a liz a tă în v iito r.
Pluralismul, c a re s tă c h ia r la b a z a a b o rd ă rii m u ltip o la re , exclu d e

orice form ă d e d o g m a tis m . E s te a b s u rd să d is c u tă m d espre d etali
ile ordinii m u ltip o la re , r itm u r ile d e e d ifica re ale lu m ii m u ltip olare,
localizarea g ra n iţe lo r în tr e civ iliz a ţii, n u a n ţe le p e rfe ctă rii ju ridice
a noului sistem d e re la ţii in te r n a ţio n a le . L a o ra a ctu a lă ch ia r şi n u
mărul e x a c t d e a c to r i ai lu m ii m u ltip o la re ră m â n e a fi d e o ca m d a tă
o ch estiune d e s c h is ă .
A c o n ta t în p r im u l r â n d re a liz a re a u n u i salt teo re tic dinspre uti

lizarea d estu l d e v a g ă şi in c e r t ă a te rm e n u lu i de „m ultip olaritate”,
„lume m u ltip o la ră ” sp re o b a z ă te o re tic ă , în cad ru l căreia el cap ătă
o se m n ificaţie d e stu l d e c o n c r e tă , deşi desch isă p en tru co n ştien ti
zarea u lte r io a ră .
ANEXĂ
C O N T R A H E G E M O N IA ÎN TEO R IA LUMII M U LTIPO LARE
C el m a i im p o r ta n t a sp e c t al T eoriei L u m ii M ultipolare este c o n
cep tu l c o n tr a h e g e m o n ie i, care a fost form u lat iniţial in co n textu l
teo riei c r i tic e a R elaţiilo r In tern aţio n ale (R I). O d ată cu trecerea
d e la te o r ia c r itic ă că tre T eoeia Lum ii M u ltipolare 4-9 (T L M ) acest
c o n c e p t s u p o r tă a n u m ite tra n sfo rm ă ri sem an tice, ce u rm e a z ă a fi
a n a liz a te m a i în d etaliu . în acest scop , este n evoie să a m in tim ideile
p rin c ip a le ale teo riei h egem on iei in ca d ru l teo riei critice .
î n ţ e l e g e r e a „ h e g e m o n e ie i" în r e a lis m
C o n c e p tu l de h eg em o n ie în te o ria c ritic ă se în te m e ia z ă pe te o ria
lu i A n to n i G ram sci. E ste n evoie să se fa că d istin cţie în tre c o n c e p
tu l h e g e m o n ie i în g ra m scis m şi n e o g ra m s c is m şi felul în ca re este
„ 1 I M A.G. Teoria Lum U M ultipolare. Moscova: Mişcarea F.uroasiatică, 2012.
înţeles acesta în o rientările realiste şi neorealiste d in R I.
R ealiştii clasici utilizează term enul de „hegem onie” într-un sens

relativ şi înţeleg p rin acesta „superioritatea sem nificativă a poten
ţialului de putere a u n u i stat asupra potenţialului tuturor celorlalte
ţări, de cele m ai m ulte ori, vecine”. H egem onia poate fie un feno
m en regional, deoarece definirea faptului dacă o entitate statală sau
alta este un hegem on depinde de faptul ce scară de cercetare apli
căm . în acest sens, term enul respectiv poate fi întâln it la Tucidide,
care vorbea despre hegem onia Atenei şi cea a Spartei în tim pul răz
boiu lui peloponesiac; realism u l clasic îl utilizează exact la fel până
în m om entul de faţă. O astfel de interpretare a hegem oniei poate fi
n um ită „strategică” şi „relativă”.
în cad ru l neo realism u lui „hegem onia” este interpretată în con

text global (stru ctu ral). D eo seb irea de bază faţă de realism ul clasic
constă în faptul că aici hegem onia n u poate fi p rivită ca un feno
m en regional; ea întotdeauna este globală. în neorealism ul lui K.
W altz, de exem plu, este afirm at ech ilib ru l celor două hegemonii
(lum ea bipolară) ca structu ră optim a a ech ilib ru lu i de forţe la scără
planetară460. R . G ilp in co nsid eră că hegem onia poate să se înca
dreze în m odelul unipolar, ad ică poate exista u n sin g ur hegemon
global (astăzi această funcţie o înd ep lin esc S U A ).
în ambele cazuri conceptul de hegem onie este tratat de către re

alişti drept m ijloc de com paraţie între potenţialul de putere ale ţă
rilor.
în cazul lui G ra m sci interpretarea hegem oniei este una radical

diferită, fiind plasată în cu totul alt context teoretic. Pentru a evita
folosirea incorectă a term enului respectiv în R I, şi în m od special
în cadrul T L M , este nevoie să exam inăm m ai în detaliu teoria po
litică a lui G ram sci, în contextul căreia hegem onia este analizată în
m o d prioritar în teoria critică şi în T L M . în plus, o astfel de analiză
va perm ite să observăm mai bine distanţa conceptuală dintre teo
ria critică şi T L M .
H egem onia în concepţia lui Antonio Gram sci

A n to n io G ra m sci îşi întemeiază teoria, ce a căpătat u lterio r denu
m ire a de „gram scism ”, pornind de la reinterpretarea m arxism u lui
şi realizarea acestuia în practica istorică. F iin d m arxist, G ram sci
460. Până la sfârşitul «războiului rece» Waltz lua la model SUA fi URSS
" - isto ria s o c ia l- p o lit ic ă e ste to ta lm e n te c o n d iţio n a tă
de c S e factorul e c o n o m ic . L a fel c a ş i to ţi m a r x iş t ii, el e x p lic ă su
prastructura (A ufb au) p r in in t e r m e d iu l b a z e i (in f r a s t r u c tu ră , B a-
sis). Societatea b u rg h e ză r e p r e z in t ă c h in te s e n ţ a s o c ie tă ţii d e clasă,
în care procesul e x p lo a tă rii a ju n g e la e x p r e s ia ce a m a i co n ce n tra tă
in atitudinea faţă de p ro p rie ta te a a s u p ra m ijlo a c e lo r d e p ro d u c ţie
şi în însuşirea de către b u rg h e z ie a v a lo r ii ad ău g ate, ce apare în
procesul de p rod ucţie. In e g a lita te a d in sfe ra e c o n o m ic ă (baza) şi
supremaţia C a p ita lu lu i a s u p ra M u n c ii r e p re z in tă esen ţa ca p italis
mului şi p red eterm in ă în tre a g a s e m a n tic ă so c ia lă , p o litică şi c u l
turală (su p rastructu ra). A c e a s tă teză este îm p ă rtă şită de către toţi
marxiştii, ea n u co n ţin e n im ic n o u sa u o rig in a l. în s ă în co ntinu are
Antonio G ra m sc i r id ic ă u rm ă to a re a în tre b a re : c u m a fost p o sib i
lă revoluţia p ro letară s o c ia lis tă în R u s ia , u n d e în o p in ia lui M a rx
(care a analizat situ a ţia d in Im p e r iu l R u s în sec. X I X , din tr-o p er
spectivă p ro g n o sitică) ş i în o p in ia m a rx is m u lu i european clasic de
a începutul de sec. X X , starea o b ie ctiv a a b aze i (relaţiile capitaliste
sa ezvoltare, u n p ro ce n t m ic al p ro le tariatu lu i urban, preponde
renţa sectorului agrag d in v o lu m u l total al P IB -u lu i ţării, lipsa unui
sistem p olitic b u rg h e z etc.) exclu d eau posibilitatea preluării puterii
e către p artid u l co m u n ist. în s ă c u toate acestea, L e n in a realizat
aşa ceva şi a tre cu t la c o n stru cţia socialism u lu i.
Gram sci interp retează acest fenom en ca fiind de o im portan

ţă fundam entala, n um in d u-1 „lenin ism ”. în accepţia lui G ram sci,
leninism ul este o acţiun e de avangardă a suprastructurii politice
consolidate şi ho tărâte (în persoana partidului com unist al bolşe
vicilor) de cu ce rire a pu terii politice. Im ediat ce revoluţia se în cu
nunează cu succes, urm ează o dezvoltare rapida a bazei prin inter
m ediul fin alizării în ritm u ri accelerate a acelor realităţi economice,
care n u au fost înfăptuite sub capitalism: industrializarea, m oder
nizarea, „electrificarea”, „învăţământ public . P rin urm are, conclu
zionează G ra m sci, în anumite condiţii politicul (suprastructura)
este în stare şă depăşească economia (baza). Partidul com unist
poate m erge în fruntea dezvoltării „fireşti” a proceselor istorice.
P rin urm are, leninism ul demonstrează existenţa unei autonom ii
considerabile a suprastructurii în raport cu baza.
în s ă în a c c e p ţia lui G ram sci, leninism ul se lim itează la dom eniul

s e g m e n tu lu i politic al suprastructurii - unde funcţionează legităţi-
__________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E _________
le puterii şi se decide chestiunea dom inaţiei. G ram sci susţine că în

cadrul suprastructurii m ai există un segment important, care nu
este politic în adevăratul sens al cuvântului (adică, nu este de par
tid şi n ici corelat direct c u chestiunile puterii politice). E l numeşte
acest segment „societatea civilă”. O astfel de definiţie trebuie înso
ţită de explicaţie: este vorba de „societatea civilă în accepţia lui A.
G ram sci”, deoarece el introduce în acest concept un sens care dife
ră în m od substanţial de cel pe care i-1 atribuie, de exemplu, teori
ile liberale. Potrivit lui G ram sci, societatea civilă este domeniul de
activitate intelectuală în sensul cel m ai larg, cu excepţia unei acti
vităţi direct politice (de partid, de stat, administrative). Societatea
civilă este zona de desfăşurare a laturilor intelectuale ale societăţii,
ce însum ează ştiinţa, cultura, filosofia, arta, analiza^ jurnalistica
etc. Pentru m arxistul G ram sci acest dom eniu, ca şi suprastructura
în întregime, exprim ă indiscutabil legităţile bazei. însă leninismul
dem onstrează că, exprim ând legităţile bazei, în anumite cazuri su
prastructura poate să acţioneze relativ autonom, depăşind procese
le ce se desfăşoară la nivelul bazei. Experienţa revoluţiei din Rusia
demonstreză în baza unui exemplu istoric cum se realizează acest
lucru în segmentul politic al suprastructurii. A ic i G ram sci formu
lează următoarea ipoteză: dacă aşa stau lucrurile în sfera politică a
suprastructurii, de ce nu s-ar întâm pla aşa ceva sim ilar şi în dome
n iu l „societăţii civile”? A ic i ia naştere concepţia gramscistă a „he
gemoniei”461. E a este menită să arate că în sfera intelectuală (-„so
cietatea civilă”, după G ram sci) există ceva sim ilar cu diferenţialul
econom ic (Capital vs M uncă) la bază şi cu diferenţial politic in
suprastructură (partidele şi guvernele burgheze vs partidele şi gu
vernele proletare - de exemplu,URSS). Anum e acest diferenţial, al
treilea, este num it de către Gram sci „hegemonie”, adică totalitatea
strategiilor de dominaţie a conştiinţei burgheze asupra conştiin
ţei proletare în condiţiile unei autonomii relative atât în raport cu
politica, cât şi cu economia. încă sociologul german W. Sombart,
cercetând sociologia burghezului462, a arătat că noţiunea confor
tului poate fi o valoare atât a stării a treia, care dispune parţial de
el, cât şi a altor pături sociale, care nu îl cunosc şi nu îl au. Hegel
461. «Am pute* identifica două planuri mari ale suprastructurii: cel pe care îl putem numi „societate ci
vili" adici totalitatea de organismelor, numite de obicei „private" şi cel care reprezintă „societatea politi
că" sau stalul. Acestora le corespunde funcţia „hegemoniei", pe care grupul dominant o realizează tn în
treaga societate şi funcţia „dominaţiei directe" sau de comandă, care se exprimă prin Stat. prin guvernul
„juridic", scria Gramsci A. Manuscrise de închisoare. Partea 1. Moscova: Editura literaturii politice 1991
462. Sombart Werner. Bourgeois M., Ştiinţa, 1994.
424
r IILE I N T E R N A T I O N A L E
P enom enologiile spiritului”463 afirma într-o manieră

■ ^!lTtâprecum că Pentru a se aut°identifica, Sclavul recurge
■ milapropria conştiinţă, ci la conştiinţa Stăpânului. Această teză a
■ fostpUSăde către M a rx la temelia dezvoltării ideologiei comuniste.
■ Continuând acest lanţ de reflecţii, Gramsci ajunge la concluzia că
■ acceptarea sau respingerea hegemoniei (= a structurilor conştiinţei
■ burgheze) poate să nu depindă în mod direct nici de apartenenţa
■ Jaclasaburgheză (factorul bazei), nici de angajarea politică directă
■ în sistemul burghez (sau antiburghez) de partid sau administra-
■ tiv. în opinia lui Gramsci, a fi de partea hegemoniei sau împotriva
■ acesteia este o alegere liberă a intelectualului. Atunci când intelec-
I tualul face m mod conştient o astfel de alegere, el se transformă
I dintr-un intelectual „tradiţional!în unul „organic', adică alege în
I modconştient poziţia sa faţă de hegemonie.
De aici rezultă o concluzie importantă: un intelectual poate să se
[ pronunţe împotriva hegemoniei şi în acea societate, în care pre-
omină atât relaţiile capitaliste de Ia bază, cât şi prezena politică a
urgheziei în suprastructură. Intelectualul poate să respingă sau să
accepte hegemonia în mod liber, deoarece el dispune de un spaţiu
e 1 ertate, analogic celui care există în raportul dintre politic şi
economic (aşa cum a demonstrat exeprienţa bolşevică din Rusia).
Cu alte
cuvinte, poţi fi un purtător al conştiinţei proletare şi să
I aderi la clasa muncitoare şi societatea echitabilă, aflându-te chiar
I m mijlocul societăţii burgheze. Totul depinde de alegerea intelec-
I tuală: hegemonia este o chestiune de conştiinţă.
Gramsci a ajuns la această concepţie în urma analizei proceselor
I politice din Italia anilor 20-30464. Potrivit acestei analize, în peri-
I oada respectivă în această ţară s-au copt premisele pentru revoluţia
socialistă - atât la nivelul bazei (capitalism industrial dezvoltat şi
acutizarea contradicţiilor şi luptei de clasă), cât şi la nivelul supras
tructurii (succesele politice al partidelor de stânga consolidate),
însă în aceste condiţii aparent prielnice, comentează în continuare
Gramsci, forţele de stânga au suferit înfrângere din cauza faptului
că în sfera intelectuală din Italia cei care dădeau tonul erau anume
reprezentanţii hegemoniei, care promovau stereotipurile burgheze
chiar şi acolo unde asta intra în contradicţie flagrantă cu realităţile
economice şi politice şi cu preferinţele cercurilor antiburgheze ac-
I G V.F. Fenomenologia spiritului S'ank Peterburg: Nauka, 1992.
463. H«gel . Manuscriese închisoare. Ukaz coh.
464. G«rnSC,A-
i4 *)C
tive. In o p in ia lu i, an u m e de asta a p rofitat M u sso lin i, care a întors

h eg em on ia în favoarea sa (în o p in ia co m u n iştilo r, fascism u l era o
form ă voalată a d o m in a ţie i cla se lo r b u rg h e ze ) z ă d ă rn icin d în arti
ficial revo luţia so cialistă, ca re s-a co p t în v irtu te a m e rsu lu i firesc al
e ven im en telo r isto rice. A ltfe l zis, p o triv it lu i G ra m sc i, com uniştii
ita lie n i, p u rtân d b ătălii p o litice de su cces (re lativ), au scăpat din
vedere „societatea civ ilă ”, sfera lup tei intelectu ale, „m etapolitice”,
an u m e în asta vedea el ca u za în frâ n g e rii acestora.
în această fo rm ă g ra m scism u l a fost p relu at de către stânga eu

ropeană (în sp e cial de către n o u a stângă) şi în cep â n d cu anii 60
m işcare a de stânga d in E u ro p a a ap licat în p ractică gram scism ul.
In telectu alii de stânga (m a rx işti) (Sartre, C a m u s, A rag o n , Foucault
etc.) au reuşit să in tro d u că co n cep ţiile şi te o riile antiburgheze în
m ie zu l v ie ţii p u b lice şi cu ltu rale, făcând u z de ed ituri, ziare, clu
b u ri şi catedre u n iv e rsita re , care erau p arte integrantă a econom iei
capitaliste şi fu n cţio n au în co n textu l p o litic al d o m in aţiei sistem u
lu i b u rg hez. Astfel, ei au pregătit şi even im en tele d in 1968, ce s-au
revărsat peste E u ro p a p re cu m şi tu rn u ra spre stânga a p o liticii eu
ropene d in a n ii 70. A ş a c u m le n in is m u l a d em on strat la n ivel prac
tic faptul că u n an u m e segm ent p o litic al su p ra stru ctu rii se bucură
de o an u m ită autonom ie, a c tiv ism u l d in această sferă putând să o
ia în ain tea u n o r p rocese ce se desfăşoară la n iv e lu l b azei, tot astfel
„n ou a stângă” a d em onstrat la m o d u l p ra ctic eficienţa şi valoarea
u n e i strategii intelectuale active.
G ram scism u l în te o ria critică : d e vie re a de stân ga

G ra m şism u l în form a în care l-a m d escris a fot integrat în teoria
critică d in R I de către reprezentanţii co ntem p o ran i ai acesteia Ro-
bert C o x 445, Steven G ill466 etc. Şi deşi ei au accentuat şi m a i m ult, în
sp irirtu l postm odenităţii, caractru l autonom al „societăţii civile”,
şi, respectiv, al fenom enului hegem oniei, p u n â n d alegerea intelec
tu ală şi strategiile epistem ologice m ai presus de procesele politice
şi stru ctu rile econom ice, în m are filiaţia faţă de d iscu rsu l m arxist
de stânga a fost păstrată: pentru ei capitalism u l este în m are m ai
bun decât sistem ele social-econom ice precapitaliste, deşi în m od
ev id e n t este m ai rău decât m odelul postcapitalist (so cialist şi co-
465. Cox R. Gramsci, H eg em ony and In tern atio n al R elations: A n E ssay in Method// Millen-nium.
1 2 :1 9 8 3 .
4 6 6 . G ill S. G ra m s c i, H isto ric a l M a te rialism and International R elatio n s. C am b rid g e- Cambridee Uni
versity P re ss, 1 9 9 3 8 «g
426
I N T E R N A Ţ I O N A L E
schimbul acestuia. Astfel se ex-

trebuie să v in ă în
T ă structura p roiectu lu i contrahegemoniei467 din teortia critică a
DjCaea rămâne în co ntextual interpretării de stânga a procesului
storic. Asta se poate descrie astfel: potrivit reprezentanţilor teoriei
critice, hegemonia (= societatea burgheză, ce culminează în holo
grama conştiinţei burgheze) trebuie să schimbe ceea ce constiuia
insuficienţa de hegemonie (tipurile de societăţi, ce au precedat-o pe
cea burgheză şi formele de conştiinţă colectivă caracteristice aces
tora - Premodernitate), pentru ca ulterior să fie răsturnată de către
contrahegemonie, care, după victoria obţinută, va instala post-he-
gemonia. în acest fel, Marx şi Engels în «Manifestul partidului
comunist”468 insistau în toate felurile asupra faptului că pretenţiile
comuniştilor faţă de burghezie nu au nimic în comun cu pretenţii
lefaţă de burghezie venite din partea feudalilor antiburghezi, naţi
onaliştilor, socialiştilor creştini etc. Capitalismul este răul absolut,
care absoarbe un rău relativ (nu atât de evident şi nu atât de expli
cit) a formelor de exploatare anterioare, dar pentru a învinge răul,
trebuie ca acestuia să i se dea posibilitatea să se manifeste plen ar şi
numai după aceea să fie dezrădăcinat, tar nu să se recurgă la retuşa-
rea celor mai odioase trăsături ale acestuia, îndepărtându-se astfel
orizonturile revoluţiei şi ale socialismului.
Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se examinează

structurile analizei neogramsciste din relaţiile internaţionale.
Această analiză împarte toate ţările în cele unde hegemonia s-a

înrădăcinat în m od evident (este vorba despre ţările capitaliste
dezvoltate cu economie industrială, dominaţia partidelor burghe
ze în sistemele parlamentare democratice, organizare după mode
lele statelor' naţionale, care au o economie de piaţă dezvoltată şi un
sistem de drept liberal), şi cele unde diti diverse motive istorice
hegemonia nu s-a afirmat. Primele ţări se obişnuieşte a fi numite
drept „state democratice dezvoltare”, iar cele din categoria a doua
sunt privite ca nişte „cazuri intermediare”, „zone problematice” sau
chiar ca făcând parte din categoria de „state - ticăloase” („ rogue
state&MAnaliza hegemoniei în ţările unde aceasta s-a constituit
-l,tul Nichols Preţ*defineţţe eontrahegemonia csflind «creare unei hegemonii alternative
467. rivilc Ipentru
* n,ru pregătirea achimbirilor
schimbărilor politice.. Pratt N. Bringine
politice». Pratl politica back
Bringing politica hack in:
in: exa-'
| | H if betw*«n g g g g î ^ democrat to .o n // Revicw of International Politica! E conom y.
mînmgv*- 2004.
Voi. 1 1-n°- _ ■ Manifestul Partidului wSmunisl // Mwx K c e ■ .•
468. MW*jf e g » a lucratorii politice, ,955. pag. 4 l £ î » “ “
d Moaeova:
se înscrie integral în analiza generală de stânga (marxism, neo-
marxism şi gramscism). însă cazul ţârilor cu o „hegemonie nefina
lizată” merită să fie cercetate aparte.
Gramsci plasa aceste ţări în categoria celor „cezariste” (având în
vedere în mod clar în faţa ochilor experienţa Italiei fasciste). „Ce
zarismul” poate fi examinat pe larg, ca şi orice alt sistem politic, în
care relaţiile burgheze există fragmentar, iar constituirea lor poli
tică (ca nişte state burgheze democratice clasice) se reţine. In „ce
zarism” primează nu principiul de guvernare autoritară, ci anume
întârzierea instalării plenare a sistemului capitalist (la bază şi la
nivelul suprastructurii) de factură occidentală. Cauzele unei astfel
de întârzieri pot fi din cele mai diverse: stilul de conducere dictato
rial, caracterul de clan al elitelor, prezenţa unor grupări religioase
sau etnice în sânul puterii, particularităţile culturale ale societăţii,
circumstanţele istorice, o situaţie economică sau geografică speci
ală a ţării etc. Aici contează în primul rând faptul că într-o astfel de
societate hegemonia se prezintă concomitent atât ca oforţă externă
(din partea statelor burgheze), cât şi ca opoziţie internă, legată în-
tr-un fel sau altul cu factorul extern.
Neogramsciştii în RI afirmă că „cezarismul” reprezintă anume
„hegemonia neîmplinită”; de aceea strategia acestora se reduce la
pendularea între presiunile hegemonei din exterior şi din interior,
acceptând anumite concesii, dar în acelaşi timp râvnind să păstreze
cu orice preţ puterea şi să nu admită acapararea ei de către forţe
le politice burgheze ce exprimă la nivelul suprastructurii politice
structurile bazei economice a societăţii. De aceea, „cezarismul”
este sortit să devină „transformist” (ital. - „transformismo”), adică
să se adapteze în permanenţă la hegemonie, tinzând neîncetat să
amâne sau să îndrepte pe o traiectorie falsă acel final spre care se
îndreaptă neabătut.
în acest sens, reprezentanţii teoriei critice din RI tratează „ce
zarismul” ca pe un fenomen care mai devreme sau mai târziu va
fi depăşit de către hegemonie, deoarece acest fenomen reprezin
tă doar „o întârziere istorică” şi nicidecum o alternativă, adică nu
constituie o contrahegemonie ca atare.
Este evident că exponenţii de azi ai teoriei critice în RI asociază
anume cu un astfel de „cezarism” majoritatea ţărilor Lumii a Treia,
428
p F r a ŢI I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E
inclusiv statele m a r i, precum cele care fac parte din din BRICS
(Brazilia, R u sia , India, China şi Africa de Sud).
Având în v ed ere o astfel d e p a rticu la rita te , d ev in e clar caracterul
limitat al c o n c e p tu lu i d e co n tra h e g e m o n ie în ca zu l reprezentan
ţilor teoriei c ritic e în RI şi c a ra c te ru l u to p ic al p roiectelor lo r de
alternativă. A ş a , de e x e m p lu , „co n tra-so cietatea” lu i C o x repre
zintă ceva in e x p re siv ş i in c e rt. E i p o rn e sc de la acel proiect co n
fuz al o rd in ii m o n d ia le s o cia l-p o litice , care trebuie să vină „după
liberalism”469 ( I. W a lle rs te in ) ş i să co resp un d ă obişnuitelor utopii
comuniste ale ce lo r de stânga. O astfel de versiune a contrahege-
moniei este lim ita tă şi de faptul că in clu d e în m od pripit o m ulţime
de fenom ene p o litice , care în m o d evident nu se încadrează în ca
tegoria de h e g em o n ie şi tin d spre versiun i de alternativă a ordinii
mondiale, în catego ria „ce zarism u lu i” şi prin urm are, „sub-hege-
m o n ie i, p riv â n d u -i de o rice interes pentru elaborarea unei strate
gii co ntraheg em o n ice eficiente, Totuşi analiza generală a structurii
relaţiilor in te rn aţio n ale în lum ina metodologiei neogramscismu-
lui rep rezintă o d irecţie extrem de importantă în elaborarea T L M .
In să p e n tru a depăşi caracterul limitat al teoriei critice din R I şi

pentru a activ a p len ar potenţialul neogramscismului, este nevoie
ca această abordare să fie lărgită prin depăşirea lim itelor discu r
sului e xclu siv de stânga (chiar „stângist”), care plasează întreaga
co nstru cţie în zona sectarism ului ideologic şi a exoticii m arginale
(unde se află în prezent). In această chestiune un ajutor inestim abil
ni-1 v o r acorda ideile filosofului francez A lain de Benoist.
„G ram scism ul din perspectivă de dreapta" -

revizuirea efectuată de Alain de Benoist
în c ă în anii 1980 reprezentatul francez al „n oii drepte” („N ou-
velle D roite”) Alain de Benoist a remarcat ideile lu i G ra m sci d in
perspectiva potenţialului lor metodologic470. L a fel ca şi G ram sci,
de Benoist a descoperit natura fundamentală a m etapolitieii ca do
m e n i u , special al activităţii intelectuale, care pregăteşte (sub form a
u nei „revoluţii pasive1) viitoarele mutaţii politice şi econom ice.
Succesele „nod stângi” în Franţa şi în Euro p a în ansam blu confir
mau eficienţa unei astfel de abordări.
amW»Ues«i" 1 D .ip â ^ r jlîs m . M o * b v ,;Edu ; .

R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A l.F
Spre deosebire de m ajoritatea intelectualilor francezi din a doua

jum ătate a sec. X X , A la in de Benoist nu era un adept al marxis
m u lui, p oziţia acestuia fiind u na ceva mai specială. Totodată, A. de
B enoist îşi întem eia filosofia politică pe respingerea radicală a va
lo rilo r liberale şi burgheze, negând capitalismul, individualismul,
m o d ern ism u l, precum şi atlantism ul geopolitic şi eurocentrismul
O ccid entu lu i. M ai m ult decât atât, el contrapunea „Europa” şi „Oc
cidentul” privite ca două concepte antagoniste: pentru el „Europa”
reprezintă câm pul de desfăşurare a unui Logos cultural deosebit,
care porneşte de la greci şi interacţionează în mod activ cu bogăţia
tradiţiilor celtică, germ anică, latină, slavă şi alte tradiţii europene,
iar „O ccidentul” - este văzut de acesta ca un echivalent pentru civi
lizaţia mecanicistă, materialistă, raţionalistă, fondată pe suprema
ţia tehnicii asupra tuturor celorlalte aspecte ale vieţii. Urmându-1
pe Spengler, Alain de Benoist privea „Occidentul” ca pe un „apus
al Euro pei” şi la fel ca şi F. Nietzsche şi M. Heidegger era convins
de necesitatea depăşirii modernităţii ca expresie a nihilismului şi
„a părăsirii lum ii ca existenţă” (Seinsverlassenheit). In acest sens
Occidentul era pentru el identic cu liberalismul, capitalismul, soci
etatea burgheză, reprezentând tot ceea ce „noua dreaptă” îndemna
să fie depăşit. Nefiind materialişti, reprezentanţii „noii drepte" erau
în acelaşi timp de acord cu semnificaţia-cheie, pe care o acorda
Gram sci şi succesorii lui sferei „societăţii civile”. Astfel, Alain de
Beboist a ajuns la conluzia că fenomenul numit de Gramsci „he
gemonie” este un ansamblu de strategii, modele şi valori pe care le
considera drept „un râu absolut”. Asta a condus spre proclamarea
principiului „gramscismuiui de dreapta".
„Gramseismul de dreapta" înseamnă recunoaşterea autonomiei

„societăţii civile în accepţia lui Gramsci”, conjugată cu identifica
rea fenomenului hegemoniei în această sferă şi alegerea propriei
poziţii Ideologice de partea, care este opusă hegemoniei. Alain de
Benoist publică lucrarea sa programatică „Europa, Lumea a Treia,
aceeaşi bătălie"4*1, elaborată integral în baza paralelelor între lupta
popoarelor Lumii a Treia împotriva neocoloniallsmului burghez
occidental şl aspiraţia popoarelor europene de a se elibera de dic
tatura societăţii burgheze de piaţă, de morala şi practica negusto
rilor. care au înlocuit prin ei etica eroilor,4,1 (W. Sombart).
. . . u-najm ti» A B u r c i i Tl#f»mwul#.mim#eumbit Ri Robim Loftbau 1»K6
473. W, SimiM’l V, NBjjtisuu'll *1 M»H. Wem. Cut»i*w tis «ul.rl In â voi, VW. s*akt ivi« hui* VU-
Jimiit 3001
n c 1 A T I I L l I N T E R N A Ţ I O N A L E
Importanţa deosebită a „ g r a m s c is m u lu i d e d re a p ta ” p e n t r u T L M
constă în faptul că o astfel de in te rp re ta re a „ h e g e m o n ie i” p e rm ite
ocuparea unei p o ziţii d in c o lo d e d is c u r s u l d e stâ n g a ş i m a r x is t şi
respingerea o rd in ii b u rg h e ze atât la n iv e lu l b a z e i (e c o n o m ia ) , câ t
şi la cel al su p rastru ctu rii ( p o litic a ş i s o c ie ta te a c iv ilă ) . D a r acest
lucru trebuie să se în tâ m p le n u d u p ă c e h e g e m o n ia v a d e v e n i o r e a
litate globală totală, c i în locu l a ces tei h eg e m o n ii. D e a ic i n u a n ţa p li
nă de sens în d e n u m ire a u n e i alte lu c r ă r i p ro g r a m a t ic e a lu i A la in
de Benoist „ îm p o triv a lib e r a lis m u lu i”473, sp re d e o s e b ire d e lu c r a
rea „După lib eralism ”474 a n e o m a rx is tu lu i Im m a n u e l W a lle rs te in :
Benoist consideră c ă n u se p o a te c o n ta în n ic i u n c a z p e ce e a ce
va fi „după , lib e ra lism u l n u tre b u ie lă s a t să se re a liz e z e c a u n fapt
împlinit, trebuie să fi m îm p otriv a lib era lism u lu i d e ja acu m , astăzi,
să purtăm o luptă îm p otriv a lui din o rice p o z iţie şi în o rice colţ a l
lumii. H eg em onia atacă la n iv e l p lan etar, g ă s in d u -ş i p u rtă to rii atât
în societăţile b u rg h e ze d e ja s ta to rn icite , câ t şi în so cie tă ţile u n d e
capitalismul în c ă n u s -a a firm a t d efin itiv. D e aceea, co n trah e g em o -
nia trebuie co n ce p u tă d in c o lo de lim ite le id e o lo g ice sectare: d acă
vrem să creăm u n b lo c a n tih e g e m o n ist, a tu n c i în co m p o n e n ţa lu i
trebuie să fie a d m iş i re p re z e n ta n ţii tu tu ro r fo rţe lo r an tib u rg h eze,
anticapitaliste - de stâng a, de d reap ta sau ce i aflaţi în afara o rică ro r
clasificări (B e n o ist s u b lin ia z ă în p e rm a n e n ţă că îm p ă rţire a în cei
de «stânga” şi ce i de „dreapta” s-a în v e c h it d e m u lt şi n u co re s
punde ad evăratei aleg eri a p o ziţie i; astăzi este m u lt m a i im p o rtan t
dacă cin ev a se p ro n u n ţă p en tru h e g em o n ie sau îm potriva ei).
„Gramscismul de dreapta” a lu i A la in de B en o ist ne înto arce la

„Manifestul P a rtid u lu i C o m u n is t” a lu i M a rx /E n g e ls şi, în pofida
apelului lo r e x clu siv ist şi d o g m a tic de a „se cu ră ţa de c o n d r u m e ţi,
îndeamnă la fo rm a re a u n e i A lia n ţe R e v o lu ţio n are G lo b ale , ce ar
reuni toţi a d v e rsa rii c a p ita lism u lu i şi a h eg em on iei. A ic i contează
mai p u ţin care aspecte an u m e su n t luate d rept alternativă pozitivă,
în ca z u l dat co n tează m u lt m ai m u lt existenţa u n u i d uşm an co
m u n . î n ca z co ntrat, rep rezentan ţii „n o ii drepte” (care refuză, ca să
fim exacţi, a se n u m i „de dreapta” - această d en u m ire le-a fost atri
b u ită ad e p ţilo r acestu i cu ren t de către o po n en ţii lo r), hegem onia
v a reu şi să îi separe p e ad v e rsarii săi după nişte crite rii artificiale,
m o n tâ n d u -i pe u n ii îm p o triv a altora, p e n tru a putea să-i răpune
Benoist u De. împotriva liberalismului. Contribuţii la A Patra Teorie Politică. Sankt Peterburg:
,•__
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O ^ a i .E
pe fie ca re în p arte.
D e n u n ţa re a e u ro c e n tris m u lu i în so cio lo g ia istorică

Jo h n H o b s o n , c e rce tă to r co n te m p o ra n în R I şi u n u l dintre cei mai
im p o rta n ţi e x p o n e n ţi ai so cio lo g ie i isto rice în R I , a abordat această
p ro b le m ă d in c u to tu l alt p u n c t d e ved ere. î n lu cra re a sa programa
tic ă „ C o n c e p ţia e u ro c e n tris tă a p o litic ii m o n d iale ”475 el analizează
p ra c tic toate a b o rd ă rile şi p a ra d ig m e le d in R I d in punctul de ve
d ere al ie ra rh ie i p reze n te în acestea, care este co nstru ită conform
p r in c ip iu lu i statelor, a ro lu rilo r, s tru c tu rilo r şi intereselor acesto
ra, c u m o d e lu l so cie tă ţii o ccid e n ta le luate ca n o rm ă universală. J.
H o b so n aju n ge la c o n lu z ia că toate şco lile d in R I fără excepţie se
b aze a ză p e u n eu rocen trism im p lic it, acestea recu n o scâ n d caracte
r u l u n iv e rsa l al s o c ie tă ţilo r o ccid e n ta le şi co n sid e râ n d fazele istori
ei e u ro p en e d re p t o b lig a to rii p e n tru toate celelalte cu ltu ri. Hobson
ap re ciază p e b u n ă dreptate o astfel de ab o rd are drept manifestare
a ra s is m u lu i e u ro p ea n , care trece treptat şi pe neobservate de la
te o riile b io lo g ice „su p e rio ritate a ra se i albe” la co ncep ţiile privind
ca ra cte ru l u n iv e rsa l al v a lo rilo r cu ltu ra le , strateg iilo r şi tehnolo
g iilo r o ccid e n ta le , d u p ă ca re u rm e a z ă şi ce l al intereselor. „Povara
o m u lu i alb” d ev in e „u n im p e ra tiv al m o d e rn iz ă rii şi d ezv o ltă rii.
So cietăţile şi c u ltu rile lo c a le u rm e a ză să fie sup u se „m o d ern izări
în m o d im p licit: n im e n i n u le în trea b ă d acă acestea sun t de acord
cu ideea că valo rile , teh no lo g iile şi p ra ctic ile o ccid en tale ar fi u ni
versale sau ar in te n ţio n a să rep ro şeze ceva. Ş i d o a r atu nci când se
co nflu ntă c u form e violente de rezisten ţă d isp erată, cu m sunt tero
ris m u l şi fu n d am e n ta lism u l, O c c id e n tu l (u n e o ri) se întreabă: „De
ce ne u ră sc atât de m u lt aceştia?" în s ă ră sp u n su l este pregătit din
tim p: „A sta se în tâm p lă d in ca u za sălb ăticiei şi in g ratitu d in ii po
p o arelo r n on -eu ro p en e p e n tru toate b in efacerile, p e care le aduce
„civilizaţia” o ccidentală.
Este im p o rtan t faptul că H o b so n arată în m o d co nvin g ăto r că

ra sism u l şi e u ro ce n trism u l sun t caracteristice n u d o a r teo riilor
b u rg heze d in R I, ci şi m a rx ism u lu i, in c lu s iv teoriei critice d in R I
(n e o g ram scism u l). în pofida c ritic ii aduse c iv iliza ţie i burgheze,
m a rx iştii sun t co n v in şi că triu m fu l acesteia este in e v ita b il, îm p ă r
tă şin d p rin asta euro etn o cen trism u l ca ra cte ristic întreg ii cu ltu ri
475. Hobson J. The Eurocenlric Conception of World Polilics: Western Internaţional Theory, 1760-2010
C am bridge: Cambridge University Press, 2012.
432
John Hobson propune crearea unei alternative radicale, elabora-
I rea unei teorii a RI ce s-ar întemeia pe o abordare non-eurocen-
tristâşi antirasistă. El este solidar cu proiectul „blocului contrahe-
gemonist”, avansat de către neogramscişti, însă insistă ca acesta sa
fieeliberat de toate formele eurocentrismului, şi prin urmare, să 6e
extins la nivel conceptual.
Proiectul teoriei non-eurocentriste în RI ne conduce direct spre
TML.
Trecerea spre m ultip olarita te

Acum putem aduna laolaltă tot ce s-a spus despre contrahegemo
nie şi să plasăm acest set de idei în contextul teoriei lumii mu tt
polare (TLM), care în esenţă este o teorie a RI consecvent noii eu
iocentristă, respingând în totalitate hegemonia şi făcân aPe
boarea unei alianţe sau pact contrahegemonist.
Contrahegemonia în TLM este concepută în
teoriile neogramsciştilor şi a reprezentanţilor ? coJ ţ temu]ui poli-
^ egemonia reprezintă dominaţia capitalului?*^ ^ hegemonia
tic burghez, exprimată în sfera intelectuala. g ^ segmente ale
este în primul rând un discurs. Astfel, M***|v^ p ce\e două com-
^cietăţii, evidentiate de către Gramso )'Ţ
i
c
T
es
— — • . . a c t e m al
niul metapolition
433
R E L A Ţ I I L E I NTERNAŢI ONALE
e co n o m ia. E a n u le e xclu d e p e acestea, d ar le precede în mod logic

şi co n cep tu al. în definitv, o m u l are de a face doar cu propria raţi
u n e şi c u p ro ie cţia acesteia. D e aceea, m o d elarea sau remodelarea
co n ştiin ţe i atrage d u p ă sin e în m o d autom at transformarea lumii
(in te rio a re şi exterio are).
T L M re p re zin tă p o z iţio n a re a co n cep ţiei contrahegemoniste în-

tr-u n câ m p teo retic co m p let. Ş i p ân ă la u n p u nct T L M urmează
c u stricteţe g ra m s c ism u l. în s ă atu n ci câ n d se ajunge la clarifica
rea esenţei p a c tu lu i co n trah e g em o n ist, apar diferenţe substanţiale.
C e a m a i im p o rta n tă d ife ren ţă ţin e de ren u n ţarea la dogmatismul
de stânga: T L M re fu ză să trateze tra n sfo rm ările burgheze ce au loc
în so cietăţile co n te m p o ra n e d in întreaga lu m e ca pe o legitate uni
v e rsală. D e aceea T L M in te rp re te ază g ra m scism u l şi metapolitica
m a i c u râ n d în v e rsiu n e a „ n o ii drepte” (A la in de Benoist) decât în
v e rsiu n e a „ n o ii stân g i” (R . C o x ) . P o ziţia lu i A la in de Benoist nu
este u n a e x clu siv istă şi n ic i n u exclu d e m a rx ism u l, în măsura în
care, acesta este u n aliat în lu p ta co m u n ă co ntra Capitalului şi a
he g em o n ie i. D e aceea, e xp resia „g ra m scism u l de dreapta” nu este
to cm ai exactă: a r fi m a i co re ct să v o rb im despre un gramscism in
clusiv (o co n trah e g em o n ie , în sen su l larg al term enului, ca şi toate
tip u rile d e o p o ziţie faţă de h e g em o n ie , ad ică u n „contra” generali
zator şi strict sub asp ect e tim o lo g ic) şi despre u n gramscism exclu
siv (o co n trah e g em o n ie , în sen s m a i îng u st, de „post-hegemonie”).
T L M p led e ază p e n tru u n g ram scism inclusiv. Această poziţie de
d ep ăşire a c o n c e p tu lu i de d reap ăta şi stânga, p recu m şi de ieşire
d in co lo de lim ite le id e o lo g iilo r p o litice ale M o dernităţii, este ex
p u să p e larg în co n te xtu l ce lei d e-a P atra T e o rii Politice, legată în
m o d in d is o lu b il de T L M .
C o n trib u ţia lu i J. H o b so n la e lab o rarea contrahegem onei inclusi-

ve este u n a e xtre m de im p o rta n tă . în d e m n u l lu i la elaborarea te
o rie i n o n -e u ro c e n triste a R I c o in c id e în totalitate cu scopul T LM .
R e la ţiile in te rn a ţio n a le treb u ie p riv ite de pe p o ziţii pluraliste. în
p ro ce su l de elab orare a u n e i te o rii c u ad evărat universale, urmează
a fi luate în co n sid e ra ţie p o z iţiile re p re ze n ta n ţilo r celor m ai diver
se c u ltu ri şi c iv iliz a ţii, re lig ii şi e tn ii, so cie tă ţi şi com unităţi. Fiecare
societate are p ro p riile ei v a lo ri, p ro p ria antro p olo gie, propria etică,
p ro p riile n o rm e , p ro p ria id en titate, p ro p riile reprezentări despre
sp aţiu şi tim p, d esp re g en eral şi p a rticu la r. î n definitiv, fiecare so-
434
cietate, dispune de propriul u n iv e rsa lis m sau , c e l p u ţ in , d e p r o p r ia
Înţelegere a ceea ce reprezintă „ u n iv e r s a lis m u l. C u n o a ş t e m fo a rte
bine poziţia Occidentului despre „u n iv e rsa lita te ” A s o s it t im p u l să
damcuvântul restului o m enirii.
Anume in asta constă m u ltip o laritatea i n d im e n s iu n e a ei f u n d a

mentală: un polilocviu liber al so cie tă ţilo r, p o p o a r e lo r ş i c u ltu r ilo r.
Insă înainte ca acest p o lilo cviu să se p o a tă d e s fă ş u ra c u a d e v ă
rat, este necesar să se stabilească re g u lile g en e rale. A n u m e î n asta
constă teoria Relaţiilor In tern aţio n ale. A c e a sta v a fi u n a c a re v a
propune un caracter deschis al te rm e n ilo r, c o n c e p ţiilo r, te o riilo r,
noţiunilor, o multitudine de acto ri, o co m p le x ita te şi p o lis e m ie în
exprimări, nu toleranţă, c i co p a rticip a re ş i în ţe le g e re re c ip ro c ă .
TLMîn acest caz reprezintă n u fin a lu l, c i sta rtu l, u n e fo rt de e lib e
rare a spaţiului pentru viito area o rd in e m o n d ia lă .
Totuşi, apelul la m ultipolaritate nu răsu n ă în tr-u n spaţiu gol. în

discursul despre relaţiile internaţionale, în p ra ctica p olitică, so ci
ală şi economică la n ivel global d om in ă h egem onia. T răim în tr-o
lume strict eurocentrică, în care d om in ă în m o d im perial o singură
supraputere (SUA) îm p reu n ă cu aliaţii şi vasalii săi (ţările N A T O ),
unde relaţiile de piaţă dictează toate regulile practicilor econom ice,
unde normele politice burgheze sunt prezentate drept obligatorii,
unde tehnica şi nivelul de dezvoltatre m aterială sunt considerate
criterii supreme, unde valorile individualismului, a confortului
personal, ale bunăstării materiale şi ale „libertăţii faţă de” sunt ri
dicate mai presus de toate celelalte. Altfel zis, trăim în tr-o lume a
triumfului hegemoniei, ce şi-a extins plasele la scară planetară şi îşi
subordonează întreaga om enire. Iată de ce pentru a transpune în
realitate multipolaritatea este necesară o opoziţie, o luptă, o con
fruntare radicală. C u alte cuvinte, este necesar un bloc contrahege-
monist (în accepţia lui inclusivă).
Să vedem acum de ce resurse dispune acest potenţial bloc.
Sintaxa hegem oniei/sintaxa contrahegem oniei

H e g e m o n ia s e în t e m e ia z ă î n h o lo g r a m a e i c o n c e p t u a lă p e c o n
v in g e r e a c ă M o d e r n i t a t e a e s t e î n t r u t o t u l s u p e r i o a r ă A n t i c h i t ă ţ i
(tr e c u tu lu i), M o d e r n it a t e a t r iu m f ă a s u p r a P r e m o d e r n ită ţii, ia r O c
c id e n tu l e s t e s u p e r i o r î n t o a t e n o n - O c c i d e n t u l u i ( E s t u l u l u i , L u m !
a Treia).
435
__________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E ________
Iată structura sintaxei hegemoniei în termenii cei mai generali:

Occidentul (the West) = Modernitatea = scopul - binele = progre
sul = valorile universale - SUA (+ NATO) = capitalismul = dreptu
rile omului = = democraţia liberală = dreptul
vs
Restul (the Rest) —înapoiere (Premodernitate) —necesită moder
nizare (colonizare/ajutor/lecţii/guvernare externă) - necesită occi-
dentalizare = barbarie (sălbăticie) = valori locale = sub-capitalism
= nerespectarea (suficientă) a drepturilor omului = piaţă inechita
bilă (participarea Statutului, caracter de clan, preferinţe de grup) =
sub-democraţie - corupţie
A c e ste fo rm u le ale h e g e m o n ie i s u n t a x io m a tic e şi autoreferenţia-
le , c a u n fel d e „selffullfillingprophecy”. U n te rm e n este fundam en
tat d e că tre a ltu l d in la n ţu l e c h iv a le n ţe lo r şi este co n trap u s oricărui
te rm e n (s im e t ric sau n u ) d in ce l d e-al d o ile a lanţ. O r ic e discurs
al h e g e m o n ie i este c o n s tru it în co n fo rm ita te c u aceste reguli non
şalante. A c e sta p oate avea ap are n ţa c a u za lită ţii, ilustrativităţii,
d e scrip tiv ită ţii, a n a liz e i, p ro g n o ze i, c e rce tă rii isto rice, sondajului
so cio lo g ic, d ezb a te rilo r, o p o ziţie i etc. în s ă s tru c tu ra hegem oniei se
întem eiază a n u m e pe u n astfel d e ca d ru . A cop erin d u-1 cu milioane
de v a ria ţii şi p oveşti relatate. D a c ă ad o p tăm aceste d ouă lanţuri pa
ralele de egalităţi, ne v o m p o m e n i în in te rio ru l hegem oniei, fiind
totalem ente co d ificaţi de către sin taxa acestuia. O r ic e dezacord va
fi an ih ilat cu n o i gesturi h ip n o tice sugestive, care saltă peste un
term en sau altul p e n tru a ajunge la tautologia hegem onistă râvni
tă. C h ia r şi cele m ai critice form e ale d is c u rsu lu i v o r aluneca mai
devrem e sau m ai târziu pe acest făgaş sem an tic, renovat în perm a
nenţă, dizolvându-se irem ed iab il In in te rio ru l lui. Este suficient să
fie recunoscută cel puţin u n a d in tre iden tificări, p entru ca tot ce va
u rm a să fie prescris.
D e aceea elaborarea contrahegem oniei Începe de la respingerea
totală a am belor lanţuri de m ai sus.
Să alcătuim în mod sim etric o sintaxă a contrahegem oniei:
Occident (West) * Modernitate *■ scop * binefacere # progres
* valori universale * SUA (+NATO) * capitalism * drepturile
omului * piaţă * democraţie liberală * drept.
436
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A ! |
Vs
Restul (the Rest) * înapoiere (Premodernitate) * necesită moder

nizare (colonizare/ajutor/lecţii/guvernare externă) * necesită occi-
dentalizare * barbarie (sălbăticie) * valori locale * sub-capi-
talism * nerespectarea (suficientă) a drepturilor omului * piaţă
inechitabilă (participarea Statutului, caracter de clan, preferinţe de
grup) * sub-democraţie # corupţie.
Dacă semnele d e e g a lita te s u n t im p le m e n t a t e în m o d hip n o tic în
conştiinţa c o le c tiv ă c a c ev a d e la s in e în ţeles, atu n ci fu n d a m en ta
rea largă a fie c ă r u i s e m n d e in eg a lia te n e cesită u n text sau un ş ir d e
texte aparte. în t r - o m ă s u r ă sa u alta, T L M şi în p a ra lel a Patra Teo
rie Politică476, e u ra s ia tis m u l, „ n o u a dreaptă" ( A d e B en o ist), teoria
n ° n - e u r o c e n t r is t ă a R I (J. H o b s o n ), tradiţionalism ul, p o stm o d er-
nism ul etc. rea lizea ză acesta sarcină, însă a cu m este im poratnt să
se p r o p u n ă acea stă s c h e m ă ca fo rm ă gen era lă a sintaxei contra-
egemonice. N e g a r e a u n e i afirm aţii d e substanţă este substanţi
ală deja în virtutea fa ptu lui negării, p r in urm are, conştientizarea
le g a l it ă ţ i lo r e ste p lin ă d e sen s şi co n exiu n i. P u n â n d la îndoială
lanţurile d e id en tific a re a h e g e m o n ie i, ob ţin em un câm p sem antic
liber d e h e g e m o n ie şi a „axiom aticii" ei sugestive. Asta deja nedez-
lea§ă m â in ile p e n t r u desfăşurarea discursului contrahegem onist.
fn cazul de faţă a m d em o nstrat aceste reguli d e bază având un

scop concret: enumerarea prealabilă şi cea m ai generala a acelor
resu rse, p e ca re teoretic se poate conta în pro cesu l d e pregătire a
p a ctu lu i co n tra h egem o n ist.
E lita r e v o lu ţ io n a r ă g lo b a lă
constituie în ju ru l intelectualilor.
Blocul contrahegem onist se
trebuie să fie elita revoluţionară glo-
Prin urmare, nucleul acestuia
. P tem elii „status quo"-ul. Căutând să-şi con-
care respinge^ onCe colţ al lum ii contem p o ra n e (în orice
ştientizeze situ^ f [atei ciasă socială, fu ncţie profesională etc.), k~
ţară, cultură, s răspunsuri p ro fu n d e d espre natura societăţii,
ind în căutarea u« _
■ te mai devreme sau mai târziu omul va ajunge la în-
n ca re traie#Ift g , i________ _ 1-,
tezelor de bază ale discursului h egem on ist. D esigur, nu
ţelegerea asemcnea de calităţi, deşi potrivit lui G ram sci,
fiecare disp”
I IW iiiW X A., w
fiecare om este până la un punct intelectual. însă doar un intelectu

al în sensul deplin al cuvântului reprezintă un om în dimensiunea
lui autentică şi perfectă; el este un sio de delegat în parlamentul
omenirii (homo sapiens) din partea reprezentanţilor ei ceva mai
modeşti (cei care nu pot sau nu vor să-şi realizeze plenar posibilită
ţile date omului ca specie, ce culminează în capacitatea de a gândi,
adică, de a fi intelectual). Anume un astfel de intelectual avem
în vedere atunci când vorbim despre descoperirea hegemoniei. în
acest moment el se află în faţa unei alegeri, adică îşi realizează po
sibilitatea de a deveni un „intelectual organic”: el poată să îi spună
„da” hegemoniei şi să-i accepte sintaxa, acţionând în continuare
în cadrul structurii acesteia, însă poate să spună şi „nu”. Iar atunci
când spune „nu”, el porneşte în căutarea contrahegemoniei, adică
este caută să acceadă în elita revoluţionară globală.
Această căutare se poate opri la o etapă interm ediară: toate struc
turile locale existente (tradiţionaliştii, fundamentaliştii, comuniş
tii, anarhiştii, etnocentriştii, revoluţionarii de diverse tipuri etc.),
care, conştietizând provocarea hegemoniei, o resping, însă fac asta
la nivel local. A ici avem de-a face cu nişte intelectuali organici, dar
care încă n-au conştietizat necesitatea totalizării propriei renun
ţări la hegemonie sub forma unei strategii universale planetare,
însă mai devreme sau mai târziu, orice revoluţionar, intrând intr-o
confruntare reală (iar nu imaginară) cu hegemonia, va descoperi
caracterul ei transnaţional, extrateritorial: pentru a-şi atinge sco
purile, hegemonia recurge întotdeauna la combinarea factorilor
interni şi a celor externi, atacând tot ceea ce consideră a fi adversar
sau impediment pentru dominaţia ei mondială (elemente din cel
de-al doilea lanţ - Restul (the Rest). De aceea, la un moment dat re
zistenţa locală în faţa unei provocări globale va atinge limitele sale
naturale; hegemonia poate să şi cedeze uneori, însă ea va apărea
din nou şi a o evita cu uşurinţă nu-i va reuşi nimănui şi niciodată.
într-un astfel de moment, reprezentanţii cei mai avansaţi sub as

pect intelectual ai contrahegemoniei locale vor resimţi necesitatea
ieşirii la nivelul unei alternative fundamentale, adică la însuşirea
sintaxei contrahegemoniste. Iar asta deja este calea directă spre
Alianţa Revoluţionară Globală. Astfel, de o manieră obiectivă şi
firească se va forma elita contrahegemonică mondială.
Anume acestuia ti este sortit s i devini nucleu al contrahegemoni-
_______ 4*8
„.sursele contrahegemoniei-êv.z.on.ţt,,' ord.m.
mondiale si nivele lor
Teoriile clasice din RI, In particular, realismul, Împart ţările în
cele satisfăcute de starea de lucruri şi echilibrul de forţe şi cele care
nu s u n t mulţumite de ele şi care ar dori să le schimba în avantajul
lor. Prunii se numesc „adepţi ai status-quo-ului”, ceilalţi - „revizi
onişti”
Acele forţe din lume, indiferent de dimensiunile şi influenţa aces
tora, care fac parte din hegemonie şi sunt satisfăcute de ea, repre
zintă o parte a omenirii gânditoare; revizioniştii reprezintă cealaltă
parte. în mod firesc, elita contrahegemonistă priveşte totalitatea
„revizioniştilor” ca pe propria sa resursă. Anume revizioniştii, in
diferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu, au nevoie de
TLM. Necesitatea TLM poate fi una inconştientă, însă chiar dacă
ar adopta „cezarismul” şi rm presupune că multe entităţi politice
sunt preocupate exclusiv de procesele „transformismului” (trans-
ormismo), TLM le oferă un argument suplimentar care îi ajută să
conteste presiunea hegemoniei. Cu alte cuvinte, elita contrahege
monistă (în accepţia largă a noţiunii, în forma structurală pe care
âm descris-o, dincolo de dreapta şi stânga) în persoana „revizio
niştilor capătă o puternică resursă naturală.
Pentru ca această resursă să existe nu este deloc necesar ca elite
le politice conducătoare din ţările „revizioniste” să fie solidare cu
contrahegemonia sau să primească TLM ca pe o foaie de parcurs
pentru elaborarea politicii externe. Aici este momentul potrivit să
ne amintim despre im portanţa discursului intelectual în starea lui
autonomă (asupra căreia insistă neogramscismul). Este suficient
şi faptul că intelectualii din cadrul Alianţei Revoluţionare Globale
vor conştientiza importanţa şi funcţiile unor regimuri „cezariste
în câmpul global al hegemoniei; înşişi „revizioniştii" acţionează în
mod intuitiv, în timp ce reprezentanţii pactului hegemonist acţi
onează pe deplin conştient. Intr-o perspectiva medie .in teresele
i j „ ,,a trupuri coincid. Iar acest lucru face ca pactul contra-
celor două g ^ rezinte din capul locului o forţă fundamentală;
hegemonist sa f ^ hardware> iar elita revoluţionară globală
revizionişti r v
- softw are-
In lu m e a d e azi „re v iz io n iş tii* su n t reprezentaţi de un şir întreg
de stat p u te rn ice şi dezvoltate, care, în virtutea uno r circumstanţe
isto rice , au fost îm p in se d e către h eg em on ia globală în nişte condi
ţii, ca re îi fac să se s im tă nedreptăţite. D ezvoltarea lor în continua
re p o triv it lo g ic ii im p u se d e către d iscu rsu l global va aduce în mod
in e v ita b il fie la n işte co n se cin ţe n ed o rite p entru actualele elite po
litice, fie la în ră u tăţire a cantitativă a stării de lu c ru din aceste ţări.
„ R e v iz io n iştii” su n t foarte d ife riţi: u n ii în c lin ă spre un compromis
cu heg em on ia, alţii, d im p o triv ă , caută să scape de influenţa aces
teia. D a r p retu tin d e n i este d estu l teren de activitate pentru elita
g lo b ală revo lu ţio n ară.
C e l m a i so lid g ru p de state „rev izio n iste ” este B R IC S . Fiecare

d in tre aceste ţări rep re zin tă o resu rsă gigantică, conducerea între
g ulu i clu b al „ L u m ii a D o u a ” fiin d în m o d o biectiv cointeresată de
m u ltip olaritate; p rin u rm are, n im ic n u îm p ied ică promovarea în
aceste ţări a T L M în calitate de p rog ram strategic al politicii ex
terne.
în ju r u l ţă rilo r d in „L u m e a a D o u a ” gravitează constelaţii între

gi ale u n o r m a ri p u te ri regionale (A rg en tin a, M e xic - în Am eri
ca L a tin ă ; T u rc ia , P akistan — în A s ia C e n trală şi de Vest; Arabia
Saudită, E g ip tu l - în lu m ea arabă; V ie tn a m , M alayezia, Coreea de
Su d - în O rie n tu l în d e p ărta t etc.). F ie c a re d in aceste ţări poate fi
catalogată în tr-o an u m ita m ă su ră drept „revizio nistă” şi are o listă
im p resio n an tă de am biţii regionale, satisfacerea cărora este dificilă
sau im p o sib ilă în ca d ru l siste m u lu i hegem onist. Aceste ţări au şi
m a i m u lte r is c u r i şi am en in ţări în d o m e n iu l securităţii, iar hege
m o n ia n u co n trib u ie în n ic i u n fel la an ih ila re a acestora.
în p lus, există u n ş ir de ţări ce se află în o poziţie d irectă cu hege

m o n ia (Ira n , C o re e a de N o rd , Serbia, V enezuela, B olivia, E cuado r
etc.), ceea ce oferă A lia n ţe i R e v o lu ţio n are G lo b ale platouri strate
gice preferenţiale.
L a n iv e lu l urm ător, cel substatal, este n ecesară o analiză riguroa

să, m e n ită să id en tifice „re v iz io n iş tii” la n iv e l p olitic; adică, p arti
d ele şi m işcă rile p o litice care d in an u m ite raţiu n i ideologice res
p in g d is c u rsu l hegem onist. A ceste forţe p o litice p ot fi de stânga
sa u d e dreapta, relig io ase sau laice , n aţio n aliste sau cosm opolite,
p a rla m e n ta re sau de o p o ziţie rad icală, de m asă sau „de bucătărie”.
- 1 fi integrate înstrategia elitei contrahegemoniste.
" « d e Şi mişcări se p ot afla atât în zona politică a „revizi-
oniştilor", cit şi în spaţiul acelor ţări, unde hegemonia s-a conso
r t temeinic. In anumite circumstanţe - în special, in condiţii de
„in Sau reforme - chiar şi în aceste ţări apar anumite oportunităţi
pentru forţele nonconformiste şi pentru succesul (fie şi relativ) şi
promovarea acestora.
Insegmentul societăţii civile posibilităţile c o n tra h e g e m o n ie i su n t
şimai largi, deoarece aici p u rtătorii d iscu rsu lu i h e g e m o n is t se p r o
nunţa deschis, fără măşti şi o co lo şu ri. în d o m en iu l ştiin ţei, cu ltu
rii, artei, filosofiei purtătorii co n trah eg em o n iei c a re p o se d ă sin taxa
sunt in stare să se opună in m o d eficient a d v ersarilo r id eologici,
deoarece cantitatea şi m asa in tr-u n astfel de m ed iu are o im p o r
tanţă destul de secundară. U n in telectu al talen tat şi p reg ătit din
partea contrahegemoniei p oate să v alo reze m ai m u lt d e câ t m ii de
adversari. în sfera nonpolitică, u n d e se situează ştiinţele, cu ltu ra,
arta, filosofia, contrahegem onia p o a tă folosi u n arsenal gigantic de
mijloace şi metode - de la cele religioase şi trad iţion aliste, p ân ă la
cele de avangardă şi p ostm od ern iste. A vând c a p u n ct de referinţă
sintaxa contrahegemonistă in terp retată c o re c t, nu v a prezen ta n i-
cio dificultate desfăşurarea celor m ai diverse strategii intelectuale,
ce ar sfida „axiom atica occid en tală a M od ern ităţii. A cest m odel
poate fi aplicat cu aceeaşi u şu rin ţă nu d oar în societăţile n o n -o c
cidentale, ci şi m ţările capitaliste dezvoltate, repetând în condiţii
istorice noi experienţa de succes a „gram scism ului de stânga” din
Europa anilor 6 0 -7 0 ai sec. X X .
Totalitatea structurilor p o l i t i c e s u b - s t a t a l e ş i z o n a n e m ă r g i n i t ă a
„societăţii civile” (în a c c e p ţ i a l u i G r a m s c i ) n e o f e r ă c u m u l a t i v m e -
zo-nivelul, în tim p c e s t a t e l e ( „ r e v i z i o n i s t e ” ) p o t f i t r a t a t e c a m a -
cronivel la care s e d e s f ă ş o a r ă p r a c t i c a c o n t r a h e g e m o n i s t ă .
Ş i, în s fâ r ş it, m ic r o -n iv e lu l e s te re p re z e n ta t d e c ă tr e p e r s o n a li
tă ţi a p a r te , c a r e în a n u m ite c o n d iţ ii p o t fi d e a s e m e n e a p u r tă to r i
a i c o n tra h e g e m o n ie i, d e o a r e c e c â m p u l d e lu p tă p e n tr u T L M e s te
o m u l în s u ş i în t o a t e d im e n s iu n ile lu i, d e la c e a p e r s o n a lă p â n ă la
c e a s o c ia lă ş i p o lit ic ă . C a r a c te r u l g lo b a l tr e b u ie în ţe le s în m o d a n
tr o p o lo g ic .
\ est fel obţinem un rezervor de resurse ce stă la dispoziţia
potenţialei elite revoluţionare globale. în situaţia când regulile sunt

dictate de către hegemonie, acesteia opunându-i-se în mod pasiv
„hegemoniile neîmplinite” sau chiar „non-hegemoniile”, această
resursă este neutralizată sau este activată într-o măsură infinit de
m ică şi în condiţii strict locale, adică nu este una consolidată, fi
ind dispersată şi supusă unei treptate entropii. în astfel de cazuri
resursa nu este decât un împiediment pasiv pentru hegemonie, o
inerţie şi un obiect ce urmează a fi cucerit, „domesticit” sau de
m ontat (tot aşa cum pentru construcţia unui drum se taie pădurea
sau se acoperă mlaştinile). D ar atunci când contrahegemonia se
transformă într-o forţă conştientă de sine, un subiect istoric, im
fenomen, toate acestea devin resursele ei. Toate acestea se transfor
mă într-o resursă atunci când apare o elită revoluţionară globală,
care adoptă TLM drept baza ei teoretică.
Contrahegem onia şi Rusia

Acum ne-a mai rămas să proiectăm principiile contrahegemoniei
în contextul TLM asupra situaţiei din Rusia.
Din perspectiva analizei neogramsciste, Rusia de azi reprezintă
un „cezarism” clasic cu toate caracteristicile tipice acestuia.
La rândul său, hegemonia plasează fără drept de apel Rusia în
lanţul „Restul” (the Rest), construindu-i imaginea în conformita
te cu propria sintaxă clasică: „autoritarism” = corupţie = necesită
modernizare = nu respectă drepturile omului şi libertatea presei =
statul intervine în chestiunile de afaceri etc.
La nivel subiectiv, conducerea Rusiei se preocupă de procesele
„transformismului” (transformismo), pendulând în permanenţă
între cedările în faţa hegemoniei (participarea la diverse organi
zaţii econom ice internaţionale, cum ar fi OMC, privatizarea, piaţa,
democratizarea sistemului politic, adaptarea la standardele educa
ţionale occidentale etc.) şi tendinţa de a păstra suveranitatea, iar
odată cu aceasta - şi puterea elitei conducătoare, sprijinindu-se pe
dispoziţiile „patriotice” ale maselor. în acelaşi timp, în sfera relaţii
le internaţionale Puţin personal aderă la principiile realism ului, în
timp ce Guvernul şi comunitatea de experţi înclină în mod evident
spre liberalism , fapt ce crează un echivoc tipic pentru „transfor-
m ism”.
o astfel de stare de lucruri cre a z ă p e n tr u T L M şi e lita c o n t r a h e -
.emonistă un mediu favorabil p e n tru d e s fă ş u ra r e a u n e i a c tiv ită ţi
autonome, reprezentând o enclavă fire a scă , c e f a v o r iz e a z ă d e z v o l-
tarea acesteia. Rusia ţine în m o d u n iv o c d e ta b ă r a „ r e v iz io n iş tilo r ”
în cadrul sistemului internaţional, p ie rz â n d u -şi în a n ii 9 0 ai s e c .
XX poziţia de supraputere şi re d u câ n d u -şi c o n s id e ra b il sfe ra d e
influenţă chiar şi în preajm a fro n tie re lo r sale. în u ltim e le d e c e n ii
ordinea mondială unipolară şi co n so lid a re a h e g e m o n ie i ( = g l o b a -
lizarea) au avut asupra Rusiei efecte ex clu siv n e g a tiv e , d e o a r e c e au
fost elaborate - sub aspect geop olitic, stra te g ic , id e o lo g ic , p o litic
şi „psihologic” - pe seama ei. Şi cu to a te c ă p re m ise le p e n tr u o r e
vanşă activă in mod evident în că nu s-a u co p t, a tm o s fe ra g e n e ra lă
din societate şi principalele tendin ţe o b iectiv e aju tă la c o n s titu ire a
TLM şi contribuie la consolidarea şi crista liz a re a se g m e n tu lu i ru s
a elitei revoluţionare con trah egem on iste globale. M ai m u lt d e câ t
atât, mai multe acţiuni ale lui V la d im ir P u ţin din d o m e n iu l rela
ţiilor externe, îndreptate spre co n so lid area suveran ităţii R usiei, in
tenţiile lui vizând constituirea U niunii E u rasiatice, critica adu să de
el lumii unipolare şi dom inaţiei am erican e, p re cu m şi p o m en irea
epizodică a multipolarităţii c a cea m ai d o rită fo rm ă de organ izare a
lumii - toate acestea lărgesc spaţiul de posibilităţi p en tru co n stru c
ţia organică şi tem einică a teoriei con trah egem on iei în contextul
TLM .
Bibliografie
Acharya Amitav, Buzan, B arry (eds.). N on -W estern internaţional relations the-
ory: per-spectives on and beyond Asia. L ond on : Routledge, 2 0 1 0
Adler E. Com m unitarian International Relations: The Epistem ic Foundations o f
lnterna-tional Relations. London and New York: Routledge, 2 005.
Aldrich lohn H ., Sullivan ]oh n L., Borgida E. Foreign Affairs and Issue Voting:
Do Presiden-tial Candidates ‘W altz Before a Blind Audience’?// Am erican Politi-
cal Science Review. 83 (.1) (M arch 1989). P. 1 2 3 -1 4 1 .
Allison G. Essence of Decision. Boston: Little Brown, 1971.
Almond G. The am erican people and foreign policy. NY: Praeger, 1950. Amin S.
Mondialisation, comprehendre pour agir. Paris, 2002.
Angell N . The Great Illusion — a Study of the Relation of Military Power to
National Ad-vantage. London: Heinemann, 1910. .T
A .n c e l \ N The Gfeat Illusion: A Study of the Relation o f M ilitary Power m N a -
tion sto t h e i r E c o n o m i c and Social Advantage. N ew York: G.P. Putnams & Sons,
19Am n R La S o c o ti industrieUe et la Guerre. suivi d’un Tableau de la diplomaţie

Dughin Alex - Rel Intenationale PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dughin Alex - Rel Intenationale PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3Zl

Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova

mea Multipolară ca polilo cviu in te rd v iliz a ţio n a l...................3

1.1.4. Realismul geopolitic

t 2 5 O rientarea in s titu ţio n a lis tă în p a r a d ig m a

Andrew Linklater: comunităţile de dialog................................13q V

3 t.4. Marxismul: d o m in a ţia c a p ita lu lu i

Opoziţia dintre liberalism şi mecantilism............... ...294

3 5.4. Postpozitivismul: imaginarul material şi

4.2. Rl în Rusia m odernă

Civilizaţia ca sistem (concepţia sistemică a civilizaţiei).......... 406

Relevanţa teoriei postm oderniste pentru

Lumea Multipolară ca polilocviu

domeniul ştiinţelor socio-umane, cât şi întreaga zonă a spaţiului

Partea finală a acestei lucrări cuprinde o expunere riguroasă a Te­

uniform izarea şi m asificarea tuturor popoarelor şi com unităţilor

Prin urm are, se im p u ne reorganizarea întregului spaţiu planetar,

Este vorba despre o concepţie deschisă, expusă pe larg de către

„N ihil sine D eo !” (lat: „N im ic fără D u m n e ze u !”). Iată deviza ce ar

Aducem sincere mulţumiri conducerii Institutului de Relaţii In ­

Universitate de sine stătătoare, care se ocupă exclusiv cu studierea

Din anul 1944 în Uniunea Social Sovietică este deschis Institutul

Relaţiile Internaţionale au devenit disciplină în contextul direc­

1. Trebuie să se facă diferenţa dintre Relaţiile Internaţionale ca disciplină de relaţiile internaţionale ca

Relaţiile Internaţionale s-au remarcat în acel moment istoric, când

rent de faptul, cum este înţeleasă de către cercetători. Anume pre­

Cele trei valuri de dezbatere în Rl

Al doilea val de dezbateri a avut loc între anii 1950-1960 şi vizau

mul politic global, blocurile, grupurile de state, u n ită ţi substatale

Paradigmele pozitiviste din Rl

D e a ic i p o a te fi tra s ă u r m ă to a r e c o n c lu z ie : sfe ra r e la ţiilo r in te r ­

A c u m să a n a liz ă m m a i î n d e t a liu c â te v a p o s tu la te te o r e tic e , c a re

„Principele" (N. Machiavelli)

M a c h ia v e lli a n a liz e a z ă (s a u c o n s tr u ie ş te ) u n n o u obiect politic,

tiv (republican). în ambele cazuri cel mai important este faptul că

O particularitate a filosofiei politice a lui Machiavelli, acceptată

Leviatanul (T. Hobbes)

Suveranitatea (Jean Bodin)

După Bodin, teza despre suveranitate ca trăsătură principală g

Statul suveran ca actor principal în Relaţiile Internaţi*

Şi aici apare un aspect foarte important: toate filosofiile politice j

află g r a n iţe le a c e s tu i S ta t. L a fe l e s te s tr u c tu r a tă şi lo g ic a r e a liş tilo r :

d u -le s c o p u r ile şi p r e s c r iin d u - le m e to d e le . A i c i d o m n e ş te anarhia]

Pacea de la Westfalia: momentul istoric al apariţiei

î n acelaş tim p , aşa c u m r e m a r c ă r e p r e z e n t a n ţ i i s o c io lo g ie i isto­

Eurocenlric U ^ e p ti o n of World Politids: W estern International U e o ry ,

„anom alie”, ce u rm e a ză a fi co rectată (p rin in te rm ed iu l m o d e rn i­

Prin p rin cip ale le sale p re v e d e ri teo retice, siste m u l de la W estfalia,

1.1.2. Tipurile realism ului în Rl

- principalul actor al relaţiilor internaţionale este Statul naţional;

- suveranitatea Statelor naţionale presupune lipsa oricărei instanţe

- în virtutea acestui fapt, în structura relaţiilor internaţionale în ­

- comportamentul Statului pe arena internaţională se supune lo. J

- conducerea statului suveran este singura instanţă competentă să 1

- siguranţa Statului în faţa unui potenţial pericol extern sau a con-1

- toate Statele se află unul faţă de celălalt în starea unui potenţial 1

- natura statului şi natura societăţii umane rămân neschimbate, 1

- aspectul de facto al proceselor din cadrul relaţiilor internaţiona­

1.1.3. Realismul clasic

D e a ceea, M o rg en th au re co m a n d ă u rm a re a logicii lui Machiavety I

M o rg en th au co n sid era că RI v o r p u tea deveni o teorie ştiinţifici I

- calcularea raţională a n ecesităţilo r statului (resu rse, economie, I

- voinţa elitei politice de a atinge o b iectivele n ecesare;

Partea finală a acestei lucrări cuprinde o expunere riguroasă a Te

Aducem sincere mulţumiri conducerii Institutului de Relaţii In

Relaţiile Internaţionale au devenit disciplină în contextul direc

rent de faptul, cum este înţeleasă de către cercetători. Anume pre

D e a ic i p o a te fi tra s ă u r m ă to a r e c o n c lu z ie : sfe ra r e la ţiilo r in te r

î n acelaş tim p , aşa c u m r e m a r c ă r e p r e z e n t a n ţ i i s o c io lo g ie i isto

„anom alie”, ce u rm e a ză a fi co rectată (p rin in te rm ed iu l m o d e rn i

- în virtutea acestui fapt, în structura relaţiilor internaţionale în

- aspectul de facto al proceselor din cadrul relaţiilor internaţiona

N ie b u h r î i c r it ic a „ l i b e r a l y g „ u to p iş ti” şi „ p a c ifiş ti” p e n t r u fa p

Spykm en este considerat fondatorul principal al teoriei „ re ţin e

Ideile lui Schm itt reprezintă un arsenal fundamental pentru dis

A -l trece în pe Schm itt în categoria realiştilor ne perm ite convin

în loc de teren al haosului şi anarhiei (ca în realism ul clasic), do

şi ameninţare pentru „statele realizate”45. Un „Stat slab” este inca

O altă temă elaborată de către Krasner în spiritul abordării neo

d eschiderea s ta tu lu i şi la c re ş te re a p e rm a n e n tă a in te n s ită ţii de c o

în a in te d e a tre c e la a n a liz a p r in c ip a le lo r ş c o li şi a u to ri, care re