Sunteți pe pagina 1din 452

3Zl

m M î
■ a a R i^ tiiUnternaţionale
MEdinfMojdo^
Alcksandr Dughin

Chişinău
2016
-86 Aleksandr Dughin
Manual pentru Instituţii Superioare de învăţământ

RELAŢII INTERNAŢIONALE
PARADIGME,TEORII, SOCIOLOGIE

1-127 4247

B ib lio t e c a N aţională a
R e p u b lic ii M o ld o v a
E x e m p la r legat M o ld o v a

Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova


Chişinău
p I N T E R N A T 1O N A L E

C u p rin s

mea Multipolară ca polilo cviu in te rd v iliz a ţio n a l...................3

,nTBoducere
Relaţiile Internaţionale ca disciplina
academică............................................... ...... — —■------ — *—* ~..^7
Rlca produs al filosofiei p o litice M o d e rn e
(eurocen tri sm u I)........................ .... ........ ......... ......................................... .9
Cele trei valuri de d e z b a te re în Rl........................................................ 10

P artea 1
Paradigmele po zitiviste din Rl
(teoriile clasice) <13
1.1 Realism ul (prima paradigm ă)
1.1.1.Prem isele teoretice ale rea lism u lu i. B a ze le
filosofice
Realismul în Rl ca una d in tre p rin c ip a le le
p arad ig m e.......................................
„Principele" (N. Machiavelll).......... ......ZI... —
— 13
...... .......... 15
Leviatanul (T. Hobbes)..
Suveranitatea (Jean B odin)......... j j ------ ----- ------------- 17
Statul suveran ca actor p rincipal în R elaţiile
--------------- -
Internaţionale din epoca m o d e rn ă
A narhia in ternaţională.......................... .....................
Pacea de la W estfalia: m om entul istoric .....................
al apariţiei noii ordini internaţionale în E u ro p a
şi în lum e..... 2 2
1.1.2. Tipurile realismului în Rl
Nomenclatorul abordărilor realiste
24
Suveranitatea absolută...................................................
....................................... 2 6
1.1.3. Realismul clasic
Hans Morgenthau: puterea (power) şi
miza pe propriile forţe (self-help)............................
................26
Reinhold Niebuhr: pesimismul antropologic
şi păcatul originar.......................................... 29
Eduard Karr: a avea sau nu a avea......... .30
Raym ond Aron: sociologia sistemelor

..32
H enry Kissinger: soarta diplomatului. .3 3

459
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

1.1.4. Realismul geopolitic


Geopolitica şi Rl........ ......................... ..........35
Alfred Mahan: puterea maritimă.............................. ..............37
Halford Mackinder: Marea contra Uscatului....................... .37
Nicholas Spykman: cine controlează Rimland-ul?.................40
Cari Schmitt: ordinea spaţiilor mari........................................ 41
1.1.5. Neorealismul (structuralismul)
Kenneth Woltz: echilibrul dintre forţe şi bipolaritatea......... .43
Robert Gilpin: teoria stabilităţii hegemonice
şi ordinea mondială unipolară........ .......................................45
John Mearsheimer: realismul ofensiv......................................47
Realismul defensiv (de apărare).............................................. .48
Hiperrealismul lui B. Chellaney..... .........................-.............. .49
Stephen Krasner:„cei puternici" contra „celor slabi".............50
Rezumat.................... ....................................... -........................51
Premisele teoretice ale liberalismului.
Fundamentele filosofice..........................................................52
John Locke: omul şi perfecţiunea lui......................................56
Immanuel Kant: societatea civilă şi raţiunea
transcendentală........... •***•— ................. ......... .......-57
1.2.2. Principiile liberalismului
Optimismul antropologic al liberalilor............................. 39
Principiile de bază ale liberalismul în Rl..................................61
1.2.3. Liberalismul clasic în Rl
Richard Cobden: instituţiile supranaţionale.........................-62
Normal Angell: marea iluzie..................................................... 64
Teoria lui Angell se întemeiază pe trei puncte principale:...... .64
Woodrow Wilson : democraţia globală şi inamici ei...............65
Alfred Zimmern: guvernul mondial........................................ -66
1.2.4. Neoliberalismul
Transnaţionalismul.............................................
Robert Keohane: interdependenţa şi diversificarea
actorilor.................. ........ .................. ........................... .............. -69
Joseph Nye: „soft power"..............................................
Walter Russell Mead: puterea „lipicioasă"
„ascuţită"„dulce".......................................................................... 71
James Rosenau: turbulenţa în Rl............................................... 72
D. Walton: imprevizibilul şi revoluţia în strategie................... 74
Andrew Moravcsik: structuralismul liberal.............................. 75
Zbigniew Brzezinski: şahul mondial..........................................75
460
IILE I N T E R N A Ţ I O N A L E

t 2 5 O rientarea in s titu ţio n a lis tă în p a r a d ig m a


liberală a Rl
Primatul instituţiilor.................................. - ........................................ -77
Maurice Hauriou: principiile in stitu ţio n alism u lu i.......................78
Neoinstituţionalismul.............................................. ...79
Instituţionaliştii raţionali şi istorici................................................... .80
1.2.6. Teoria g lo b a liz ă rii
Politeia m ondiale: J. Meyer, J. Boli, G .T h o m a s............................. 81
Teoria culturii m ondiale: R. R obertson........................._............... .83
„Societatea riscului" şi spaţiul cultural: S. Lash,
M. Featherstone............................................ ...................................... .87
Teza „sfârşitului istoriei": F. Fukuyam a.............................................88
Hiperglobalismul:T. Friedm an, J. B hagaw ati.............................. .90
Rezum at__________ _________ ___...._____ ___________________ .93
1.1 Şcoala e n g le z ă în Rl (p a ra d ig m a in te rm e d ia ră )
Principiile de bază_____ ___ __________ _________ ______ ______95
Hugo Grotius: d reptul natural...................................._ ................. 3 5
Societatea m ondială.......... ....................____.................................. 96
H edley Bull: societatea statelor........................... .98
John Berton: societatea globală...................................................... 101
M artin W ight: sistemul de state....................................................... 102
Barry Buzan: sistem ele internaţionale în istorie......................... 102
1.1 M a rx is m u l ( cea d e -a tre ia p a ra d ig m ă )
N eom arxism ul (cea de-a treia paradigm ă).................................. 106
Im m anuel W allerstein: lum ea-sistem ............................................ 106
Paradoxurile alter-globalism ului
(troţkism ul şi anarhism ul în Rl)........................................................111
R e zu m a t....... .......................................................................................... 114

Partea 2
Paradigmele postpozitiviste în Rl
(teoriile postmoderniste)
2.1 Teoriile postpozitiviste în Rl 118
Principiile d e bază.........................................................-...............- ......H 8
O rientările d e bază................................................................... •........... 123
2.2 Teoria critică în Rl
H e g em o n ia d u p ă A. Gram sci.................................... ........................126
R obert Cox: co n trah eg em o n ia şi contrasocietatea..................127
Steven Gill: alegerea elitei in telectu ale......................................... 129
461
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L I - .

Andrew Linklater: comunităţile de dialog................................13q V


2.3 Postm odernism ul In Rl v - Pt
Richard Ashley: intertextualitatea şi voinţa de putere...........13^
Der Derian: (anti)diplomaţia şi discursul...................................13^
2.4 Fem inism ul In Rl 3
Tipurile de feminism în Rl.............................................................133 i
Cynthia Enloe: caracteristica de gen a
Estului şi a Vestului........... ...... ........... ....... ................................... 134
Ann Tickner: viziunea feminină asupra umanităţii..................134
Donna Haraway: feminismul postmodernist............................136
2.1 Normativismul în Rl 137
Normativismul ca postpozitivismul m oderat...........................137
Chris Brown: etica în Rl................................................................... 137
Michael Walzer: descrierea „densă" în Rl.................................. .139
2 .5 S ociologia istorică în Rl
Stephen Hobden: critica cronofetişismului
şi a tem pocentrismului.................................................................... 140
John Hobson: critica eurocentrismului şi al rasismului.......... 142
2 .6 C onstructivism ul In Rl
Cognitivismul.... ..................................................................................145
Peter Katzenstein: construcţiile interacţiunilor
sociale.....................................................................................................146
Nicholas Onuf: lum ea pe care am creat-o noi înşine.............. 147
Alexander W endt: pluralitatea identităţilor................................147
Rezumat: statutul teoriilor postpozitiviste în Rl........................150

P artea 3
T e m ele şi co n c e p te le d e b a z ă In Rl
Introducere............................................................................................. 151
3 .1 . P u te re a , e lite le , d e c izia
3.1.1 • R ealism u l: p u te re a aşa cum este ea
Premise...................................................... 152
Puterea calificată/m ajoritatea necalificată...................................155
Decizia în realism ................................................................. 156
S uveranitatea în neorealism ...............................................................161
3 .1 .2 . L ib e ra lis m u l: d e p ă ş ire a fo r ţe i
Prem ise........................................................................................................ 163
Individul calificat şi procesul decizional în lib e ra lis m .............166
Principalele deosebiri d in tre realişti şi lib erali............................169
Decizia şi p restigiul............................. 172
RELAŢI I LE I N T E R N A T I O N A LE

3 t.4. Marxismul: d o m in a ţia c a p ita lu lu i


Premise.— -— .......................................*--------------— ■— * 73
Capitalul ca subiect al dom inaţiei m ondiale.............................. 176
Decizia cu privire la Revoluţie............. ............................................178
3.1.5. Teoriile p o stp o zitiviste: deconstrucţia
Principelui
Teoria critică: anatom ia influenţei...................... .......................... 181
Postmodernismul: regula im anenţei...........................................187
Sociologia istorică: ierarhia societăţilor............... .......................193
Feminismul: dom inaţia bărbaţilor................................................. 197
Normativismul: Principele nostru sau Prinţul acestei
(întregii) lumi_________ __ _______________________ ^ ___ ,202
Constructivismul: a crea conducătorul....................................... .205
R ezum at______ ____________________ _______ \ ......................208
3.2 Războiul, pacea, securitatea
3.2.1. Realismul: războiul ca un dat
Definiţia lui Clausewitz..... ............................................... ............. .208
Războiul ca stare........................ ............... ................ ....................214
Războiul drept: nuanţele conceptului............................. 215
3 .2 .2 . Liberalism ul: pacea ca sarcină
Pacea eternă.__________________ ..........__________ .............. ..... .218
Teoria păcii democratice__ _____ _______ ________ __ ___ 220
Critica cuantitiviştilor a teoriei păcii dem ocratice................. 224
Transnaţionalismul şi globalismul..„..... ....................„................226
3 .2 .3 . Şcoala engleză: războiul conform regulilor
Raţionaliştii în Rl................ ..... ............. ............................................228
Războiul ca instituţie_____ _— ..— .......................... — ....... 229
3 .2 .4 . M arxism u l: de la război spre revoluţie
Abordarea de clasă..............~........................ ................................230
Lupta de clasă şi revoluţia., — ....— — .— - — — - — - -231
Teoria luptei de partizani................... ...... .....................................-233
3 .3 . P ostpozitivism ul: deconstrucţia agresiunii
Teoria critică: alegerea intelectualului şi
„revoluţia pasivă"........................ 234
Teoria postmodernistă: exorcismul agresivităţii...................... 235
Feminismul: războiul văzut de femei..........................................-236
Sociologia istorică: războaiele sunt diferite............................... 237
Normativismul: etica războiului...................................................-238
Constructivismul: războiul ca ideaţie..........................................-238
3.4. In teresele, valo rile, p u terea
463
3.4.1. Realismul: interesele bazate pe putere
Interesele naţionale.................................. —.............
.....-239
Războiul în paradigmele relaţiilor internaţionale...
.....240
Puterea....................................................... .......... —
..... 243
„Echilibru de forţe" (neorealiştii)______ ________
........245
Valorile şi dreptul celui mai puternic.......................
..... 246
3.4.2. Liberalismul: universalitatea
valorilor democratice
248
Interesele colective................ ...................................
......248
Valorile universale şi instituţiile........................... ....
..... 249
Chestiunea puterii şi soft power................. ............ ---- 251
3.4.3. Şcoala engleză: socializarea puterilor
Interesele naţionale condiţionate........................... -,....254
Puterea limitată___________ ______________ ......255
Valorile sociale______________ ____ _________ 9 -— 256
3.4.4. Marxismul: clasele şi opoziţiile
Interesele de clasă___ ______ ___ _____ ________ ---- 257
Lupta pentru dominaţie............... ............ ............... ........259
Valorile materiale........................ ........... ....... .......... ---- 262
3.4.5. Postpozitivismul: algoritm ii realităţii
Interesele, valorile, puterea văzute ca nişte
constructe__________ __________ _______ ___ _ .264
Teoria critică: instrumentalul hegemoniei........... .265
Postmodernismul: voinţa de putere....................... 268
Feminismul: indexul de gen în deconstrucţie....... .270
Sociologia istorică: universalismul şi civilizaţia..... .273
Normativismul: structura etică...................... .......... 278
Constructivismul: legitimarea socială.................... 2 79
3.5. Economia politică internaţională
3.5.1. Realismul: m ercantilismul
Mercantilismul în istoria Europei.............................. ...283
Mercantilismul şi realismul clasic............................ ... 285
Autarhia spaţiilor mari............................................... .. 286
Teoria Stabilităţii Hegemonice................... .............. .....288
Capitalul şi puterea în relaţiile internaţionale........ ...291
3.5.2. Liberalism: societatea comerţului blând
Liberalismul în istoria europeană............................. ...293

Opoziţia dintre liberalism şi mecantilism............... ...294


..2 9 9
Neoliberalismul şi EPI......................................Li..
...306
Lumea-sistem şi EPI.........................................- ...........
464
g E L A T I 1 I- E »NT E RNAT IO NAl K

3 5.4. Postpozitivismul: imaginarul material şi


producţia de s im b o lu ri
Teoria critică: concepţia „ordinii m o n d ia le *.......................„ 3 0 9
Heartiandul lui Lo cke______________ _____________________ 313
Reproducerea socială a capitalului _________________ 315
pluralitatea civilizaţiilor......................................_______ % ________316
ierarhiile eficienţei (rasismul econom ic)___________________ 317
Rezumat ................ .................................... ..... ..................................319
3.6. M ass-m ed ia in R1
3.6.1. S o cio lo g ia m ass>m edia
Mijloacele de com unicare socială în P rem odernitate............ 319
Mijlocele de com unicare socială în M o d e rn ita te ..................„.321
Comunicarea socială în societatea din epoca
m odernă______ _______ _______________ __________________ 324
3.6 .2. M a ss-m ed ia în te o riile p o zitiv is te ale Rl
Realismul: m ass-m edia naţionale................................... ............324
Liberalismul: mass-m edia globală, virtualitatea,
reţeaua.....................................____________ _______ _____ ____ 3 2 5
Şcoala engleză: socializarea instituţiilor m e d ia......................3 2 7
Marxismul: instituţiile m edia de dasă.........................................329
3 .6 .3 . M ass-m ed ia în te o riile postpozitiviste din Rl
Deconstrucţia mass-media............................. ....... ....................... 331
Teoria critică: mass-media ca un câmp al hegem oniei...........331
Postm odernismul: mass-media ca text al dom inaţiei............333
Feminismul: aspectul de gen în mass-media........................... 334
Sociologia istorică: eurocentrismul mass-media
globale......... ....................... ......... ................— .............................. -335
Constructivism ul: mass-media şi construirea
realităţii....... .— ------------- -— ------ — --------- ---------------------- ----1

Partea 4
342
Rusia în Relaţiile Internaţionale
4.1. Perspectiva istorică
...3 4 2
Lipsa unei imagini finale-------
...3 4 3
Etapele istoriei ruse.......... ............
__344
Perioada Kieveană..........................
....3 4 6
Perioada Hoardei de Aur.............
....3 4 7
Rusia Moscovită...............................
....3 5 0
Perioada Sank-Peterburghezâ..
.....3 5 2
Revoluţia şi URSS............................
46$
REI AŢI I L E I N T ER N A Ţ I O N A L E

4.2. Rl în Rusia m odernă


Restructurarea în R!...................... ....................... ........................... 355
R! în Rusia anilor 90 ai sec. X X ...................................................... 357
Politica externă a Federaţiei Ruse în anii 2000..........................361
Uniunea Euroasiatică şi Teoria Lumii Multipolare.................... 362

Partea 5
Teoria Lumii M u ltip o lare
5.1. Introducere: m u ltip o larita te a : definirea noţiu nii şi deli­
m itarea sensurilor
Primele abordări în dezvoltarea TLM...........................................364
Multipolaritatea nu coincide cu m odelul naţional
de organizare a lumii în baza logicii sistemului
de la Westfalia.......... ...... .................................................................. 367
Multipolaritatea nu înseamnă bipolaritate................................370
Multipolaritatea este incompatibilă
cu lumea unipolară................ .................. ...................................... 371
La nivel practic, unipolaritatea se învecinează cu păstrarea
nominală a sistemului de la Westfalia şi cu rămăşiţele inerţiale
ale lumii bipolare_____ ______ | _
Lumea multipolară nu este una nonpolară............... .............. 376
Multipolaritatea nu este multilateralitate.................................. 379
5.2. Hegem onia şi deconstrucţia acesteia
Semnificaţia postpozitivismului....________________ ....____-.384
Contrahegemonia.......JJŞB S S y B __•»_____ -.-,.385
Deconstrucţia voinţei de putere..................................................387
Critica euroasianistă a eurocentrismului şi
a universalismului occidental............................ 388
Metamorfozele istorice ale hegem oniei................. 389
Respingerea neoliberalismului şi a globalismului................... 392
Critica marxismului (eurocentrismul)......................................... 392
Critica universalismului în teoriile postpozitiviste
ale Rl___________________ __ | ......„.w...,;............ ............. .......... 394
5.3. Civilizaţia ca actor (spaţiul m are şi po lite ia )
Teoriile lui S. Huntington: introducerea conceptului
de civilizaţie....... ....... ..........j ,................................... ....................... 397
Conceptul de „civilizaţie" în RL.......................................................399
Civilizaţia ca substanţă
(concepţia ontologică a civilizaţiei)........................................... - 404
Civilizaţia ca proces (concepţia dinamică a civilizaţiei)......... -4^5
466
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

Civilizaţia ca sistem (concepţia sistemică a civilizaţiei).......... 406


Civilizaţia ca structură
(concepţia structural-funcţinală/morfologică a civilizaţiei)...407
Civilizaţia ca paideumă............. ......... ....................... ..... ........... 407
Civilizaţia ca set de valori (concepţia axiologică
a civilizaţiilor)......................................... ......... ............................... .408
Civilizaţia ca inconştient organizat._______ ______ ________ 408
Civilizaţia ca şi cultură (religioasă)______ _____ _____ ____.409
Civilizaţie ca limbă (concepţia filologico-lingvistică
a civilizaţiei)..................................................... .............. .............410
Civilizaţia ca derivat iniţial al etniei
(concepţia etnosociologică a civilizaţiei)........„......................410
Civilizaţia ca şi contruct
(concepţia constructivistă a civilizaţiei)............. .................... .411
Civilizaţia ca Dasein (concepţia existenţială a civilizaţiei).....411
Civilizaţia ca şi câmp normativ al omului
(concepţia antropologică a civilizaţiei)^..................................41.2
Polurile lumii multipolare/nomendatura civilizaţiilor............414
Civilizaţia occidentală............................. ............. ...... „Li....... .414
Civilizaţia ortodoxă (eurasiatică)........„........................ ... „.......415
Civilizaţia islamică......s............... .... ....... ........... ........... .... ....... .416
Civilizaţia chineză........... ......................... .,................................ .417
Civilizaţia indiană........................„.........t...................................„417
Civilizaţia japoneză...,...™,______________ _____ ____„____ .418
Civilizaţia latino-americană____......................... '&_^-•.*••••418
Civilizaţia africană...________ _____
Civilizaţiile ca nişte constructe............... „.„„....423
Centrul de coordonare al multipolarităţii............................... .426
Limitele civilizaţiei........... .................................... -427
Practica lumii multipolare: integrarea............................... .429
Preconcept: civilizaţia şi „spaţiul mare"__ ___ ___ „_______ .430
„Politeia"în Teoria Lumii Multipolare.,.,............. „....... ,....„..,.„....434
5.4. Teoria Lumii Multipolare şi alte paradigme în Rl
Relevanţa realismului pentru teoria lumii multipolare........ 443
Relevanţa liberalismului pentru TLM.........................................446
Relevanţa Şcolii engleze în Rl pentru TLM. t........................ 451
Relevanţa marxismului şi
neomarxismului pentru TMM....................................................452
Relevanţa teoriei critice pentru teoria lumii
multipolare.................. 457
467
RELAŢI ILE I N T E R N A Ţ I O N A L E 0
--------------------------

Relevanţa teoriei postm oderniste pentru


teoria lumii multipolare..................................................................458
Relevanţa feminismului pentru teoria
lumii multipolare.............................................................................. 462
Relevanţa sociologiei istorice pentru TLM................................464
Relevanţa normativismului pentru TLM.................................... 469
Un exemplu de analiză a lumii m ultipolare în
comparaţie cu sistemul internaţional postmodernist..........473
Rezumat............................................................................................. 478
5.5. Temele şi subiectele principale ale Rl în contextul TLM
Puterea (Principele) în TLM........................................................... 480
Decizia în teoria lumii m ultipolare............................................. 486
Elitele şi masele în TLM...................................................................489
Dialogul şi războiul civilizaţiilor....................................................491
Diplomaţia: antropologia şi tradiţionalismul.......................... 496
Economia în TLM............................................................................. 300
Mass-media în TLM......................................................................... 507
Rezumat............................................................................................509

ANEXĂ
CONTRAHEGEMONIA ÎN TEORIA LUMII MULTIPOLARE
înţelegerea „hegemoneiei"în realism........................................512
Hegemonia în concepţia lui Antonio Gramsci........................514
Gramscismul în teoria critică: devierea de stânga................. 518
„Gramscismul din perspectivă de dreapta" -
revizuirea efectuată de Alain de Benoist................................. 522
Denunţarea eurocentrismului în sociologia istorică............. 525
Trecerea spre multipolaritate...................................................... 526
Sintaxa hegemoniei/sintaxa contrahegem oniei..................529
Elita revoluţionară globală........................................................... 532
Resursele contrahegemoniei:„revizioniştii" ordinii mondiale şi
nivele lor...........................................................................................533
Contrahegemonia şi Rusia...........................................................537
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

Lumea Multipolară ca polilocviu


intercivilizaţional
Cartea profesorului Aleksandr Dughin, pe care o aveţi în faţă este
cea de-a patra lucrare, care apare la Chişinău în limba română în
ultimii câţiva ani. Primele două, “A Patra Teorie Politică” şi “Teo­
ria Lumii Multipolare”, pot fi descărcate în varianta PDF pe blogul
subsemnatului www.iurierosca.md, compartimentul cărţi, în lim­
bile română şi rusă. Cea de-a treia a fost tradusă abia acum, ea
reprezentând o culegere de texte programatice ale Mişcării Eura-
sianiste Internaţionale, ea purtând titlul “Misiunea Eurasianistă”.
Efortul de a traduce aceste cărţi a fost realizat în comun cu tine­
rii mei prieteni, coechipieri şi părtaşi de idei. Juristul şi jurnalistul
Ghenadie Vaculovschi mi-a fost alături în munca asupra primelor
două lucrări, iar sociologul Octavian Racu m-a secondat la tra­
ducerea celorlalte două. Astfel, cititorul din Republica Moldova şi
din România are posibilitatea şi privilegiul să se familiarizeze cu
ideile unuia dintre cei mai reprezentativi gânditori ai momentului,
cunoscut nu doar în mediul academic din Rusia, ci şi în întreaga
lume.
Lucrarea ”Relaţii Internaţionale ” nu este doar un manual de o
ţinută ştiinţifică excelentă, extrem de util tuturor celor care predau
sau studiază această disciplină la universităţi. Asta pentru că ală­
turi de expunerea riguroasă a tuturor şcolilor, orientărilor şi ten­
dinţelor din domeniul RI, autorul-vine cu propria viziune asupra
realităţilor ce se manifestă la scară globală. Arătând maniera în
care s-au derulat relaţiile internaţionale pe parcursul istoriei, dar şi
conceptualizările teoretice care le-au însoţit, le-au anticipat sau le-
au succedat, Dughin formulează cu o vigurozitate argumentativă
impresionantă o nouă platformă de abordare a acestora.
Unul dintre meritele incontestabile ale concepţiei avansate de că­
tre teoreticianul rus este că ea reprezintă o metodă sigură de de­
păşire a clişeelor de gândire, de renunţare categorică la dogmele
ideologice sufocante, ce mortifică orice spirit critic şi capacitate de
înţelegere profundă a realităţilor care ne înconjoară. O astfel de
abordare este de o importanţă vitală mai ales acum, când societă­
ţile post-comuniste au fost împinse în menghina paradigmei libe­
rale, a occidentocentrismului şi eurolatriei. în aceste condiţii atât

3
RE L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

domeniul ştiinţelor socio-umane, cât şi întreaga zonă a spaţiului


public, populată cu experţi, media-staruri şi politicieni convertiţi
la religia drepturilor omului, a „societăţii de piaţă”, a globalismului
neoliberal de factură americană şi a „corectitudinii politice”, s-au
pomenit de-a valma în postura de imitatori ai unor modele străine,
percepute ca fiind axiomatice, sacrosancte, obligatorii şi benefice
pentru popoarele noastre. Prin urmare, debarasarea de condiţia
dezonorantă de ostatici intelectuali ai noii ideologii totalitare, ce a
succedat comunismul şi a produs o soft-ocupaţie politică, econo­
mică, culturală, educaţională şi, mai larg, civilizaţională, emanci­
parea noastră are toate şansele să se producă şi datorită cunoaşterii
operei lui Aleksandr Dughin.
Cartea de faţă este cu atât mai necesară, cu cât în spaţiul ex-co-
munist ştiinţele socio-umane sunt croite în continuare după ca­
lapoadele ideologice vetuste ale Modernităţii, cu tot apanajul său
de mituri. Printre acestea un loc de frunte le revine darwinismului
(inclusiv celui social), antropocentrismului, scientismului, pro­
gresismului, determinismului economic, individualismului etc. în
cazul nostru situaţia se agravează printr-o viziune sumară asupra
istoriei şi culturii naţionale, amputate de la dimensiunea ei creş­
tină, fără de care orice exerciţiu cultural sau academic este unul
steril. Desigur, un asemenea instrumentar ştiinţific îngust nu poa­
te decât să îndoctrineze, să inoculeze viruşi intelectuali extrem de
periculoşi în minţile tineretului studios, să anchilozeze orice elan
orientat spre spargerea tiparelor.
Cititorului acestei cărţi i se oferă o ocazie formidabilă de a intra
în contact cu o multitudine de nume de anvergură internaţiona­
lă, teoreticieni ai RI, geopoliticieni, filosofi, sociologi, economişti
etc., ceea ce poate servi nu doar drept bază pentru reţinerea unor
idei-cheie ale acestora, ci şi drept sursă de inspiraţie pentru aduna­
rea unei biblioteci solide, ce ar putea face cinste oricărui intelectual
de vocaţie.

Partea finală a acestei lucrări cuprinde o expunere riguroasă a Te­


oriei Lumii Multipolare, văzută de către autor ca fundament teore­
tic pentru articularea unei noi concepţii asupra viitorului, concep­
ţie de o necesitate stringentă. Menirea de bază a acesteia constă în
respingerea categorică şi ireconciliabilă a hegemoniei globale ame­
ricane, care ţinteşte desuveranizarea şi vasalizarea tuturor ţărilor,
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

uniform izarea şi m asificarea tuturor popoarelor şi com unităţilor


prin ştergerea o rică re i form e de identitate colectivă. D em ontând
piesă cu piesă eşafodajul argum entativ al sin g uru lui im periu global
existent la ora actuală, S U A , autorul accentuează un aspect care de
cele mai m ulte ori scapă observato ru lu i relaţiilor internaţionale: cu
excepţia de rigoare, în ultim ele d ecenii practic fiecare ţară a lum ii,
indiferent de d im en siu n ile acesteia, riscă să ajungă nu un subiect al
dreptului internaţional, ci un obiect al geopoliticii im periale am e­
ricane. în această co nju n ctu ră, m enţinerea iluziei despre indepen­
denţa statelor naţionale devine contraproductivă.

Prin urm are, se im p u ne reorganizarea întregului spaţiu planetar,


însă în baza u n o r p rin cip ii cu totul diferite decât cele ale globali-
zării neoliberale. Ia r subiectul de bază al noii arhitecturi m ondiale
urm ează să fie civilizaţia, o entitate m ult m ai largă decât cea a unui
stat naţional. în faţa p erico lu lu i d izolvării tuturor popoarelor, etn i­
ilor, culturilor, lim b ilo r, religiilor şi tradiţiilor, A leksan d r D u g h in
afirm ă în m o d categoric: lum ea sau va fi m ultipolară, sau nu va fi
deloc.

Este vorba despre o concepţie deschisă, expusă pe larg de către


geopoliticianul, filosoful, sociologul şi politologul rus în special în
cele două lu cră ri fundam entale ale dom niei sale, „ A Patra Teorie
Politică” şi „Teoria L u m ii M ultipolare”. Ia r deoarece avem de a face
cu o invitaţie la un dialog sau, aşa cum se exprim ă autorul, cu un
îndem n la p olilo cviu , m isiu n ea istorică a intelectualilor, a elitei n a­
ţionale este să se in clu d ă hotărât în acest efort ideologic m agistral,
atât de necesar p entru identificarea căii de ieşire din im pasul în
care s-a p om enit om enirea la ora actuală. Avalanşa de evenim ente
internaţionale din ce în ce m ai terifiante, precum şi starea fireas­
că de revoltă şi de respingere a unor rânduieli um ilitoare im puse
din exterior, ne pune în faţa unei dilem e care ar putea fi form ulată
astfel: la întrebarea dacă este vorba despre sfârşitul lu m ii sau doar
despre sfârşitul „acestei lu m i”, orice om norm al ar prefera să opteze
în favoarea u ltim ei variante. în lo cu l „sfârşitului istoriei”, preferăm
un nou început. Libertatea cu care ne-a înzestrat Creatorul ne dă
şansa ca p rin gândul şi fapta noastră să am ânam finalul implacabil.

O p tim ism u l creştin este cel care poate şi trebuie să ne scoată din
starea de am orţeală volitivă şi mentală. V iito ru l va fi aşa cum îl
vom profetiza şi îl vom crea noi înşine. D a r cu o singură condiţie:
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

„N ihil sine D eo !” (lat: „N im ic fără D u m n e ze u !”). Iată deviza ce ar


putea ajuta elita naţională să iasă din m laştina conceptuală în care
s-a prăbuşit sub presiunea vrem urilor. înainte de a căpăta expresie
politică şi juridică, modelul unei alte lum i trebuie conceptualizat
de către cei aleşi, cei care îşi recunosc vocaţia de luptători. C a de
obicei în istorie, şi de această dată lupta de idei va precede m ate­
rializarea unui nou proiect de anvergură mondială, de reaşezare
a lum ii pe nişe temelii izvorâte din tradiţie şi conjugate cu suflul
acestui început de mileniu.

Aducem sincere mulţumiri conducerii Institutului de Relaţii In ­


ternaţionale din Moldova (IRIM ), personal dom nului rector, V a­
lentin Beniuc, din partea Universităţii Populare pentru o colabora­
re rodnică ce se materializează în apariţia acestei cărţi.

Iu r ie Roşea
INTRODUCERE
Relaţiile Internaţionale ca disciplină
academică
Pentru prima dată Relaţiile Internaţionale1au început să se contu­
reze ca şi disciplină de sine stătătoare în contextul ştiinţei politice
la începutul sec. X X . Prima catedră cu o astfel de denumire a fost
fondată în anul 1918 la Universitatea din Wales din Anglia. După
care, practic imediat au apărut catedre asemănătoare în SUA şi în
Elveţia (Geneva). La începutul anilor 1920, imediat după înche­
ierea Primului Război Mondial, la Şcoala Economică din Londra
s-a deschis o facultate de Relaţii Internaţionale, care pentru prima
oară a început să elibereze diplome pentru o astfel de disciplină.

Universitate de sine stătătoare, care se ocupă exclusiv cu studierea


Relaţiilor Internaţionale, a devenit Institutul Universitar de Studii
Internaţionale din Geneva, fondată prin implicarea activă a Ligii
Naţiunilor în anul 1927. în această universitate pentru prima dată
au fost susţinute examene de doctorat având ca obiect această dis­
ciplină, fapt ce a finalizat instituţionalizarea sa la nivel academic.

Din anul 1944 în Uniunea Social Sovietică este deschis Institutul


de Stat pentru Relaţii Internaţionale din Moscova, cu obiect pri­
oritar de activitate având educaţia şi cercetarea ştiinţifică în acest
domeniu.

Relaţiile Internaţionale au devenit disciplină în contextul direc­


ţiei generale a ştiinţei politice contemporane, care a început să se
dezvolte activ din sec. X IX în Europa, deşi primele tratate de poli­
tică, inclusiv despre relaţiile între State,2 au apărut încă în Antichi­
tate. Dar, ca disciplină de sine stătătoare a ştiinţei politice şi în par­
ticular, Relaţiile Internaţionale s-au constituit în ultimii 200 ani.
De asemenea, ca o ramură separată în cadrul ştiinţelor politice,

1. Trebuie să se facă diferenţa dintre Relaţiile Internaţionale ca disciplină de relaţiile internaţionale ca


obiect al acestei discipline. în prim ul caz, vom scrie această expresie cu litere mari (in acest caz este
vorba despre ştiinţă ), In al doilea caz — cu litere mici (in acest caz este vorba despre câmpul de relaţii
dintre State cu alţi actori).
2. în acest m anual o serie de term eni (in special, «Stat», «Imperiu», «Politic») se scrie cu litere mari, aşa
cum este acceptat in literatura internaţională despre cultura social-politică.

7
REL IILE J N T E R N A T I Q m a l

Relaţiile Internaţionale s-au remarcat în acel moment istoric, când


du p ă evenim entele dramatice din Primul Război Mondial europe­
nii, prim ii fiind englezii, au conştientizat relaţia dintre procesele
politice Ia nivel mondial şi au început să îşi dea seama că domeniul
Relaţiilor Internaţionale reprezintă un fel de sistem, construit In
conform itate cu o anume paradigmă definită, şi deci urmează să
fie supusă studiului ştiinţific.
In acest fel, au început să se construiască premisele de bază în
d o m en iu l Relaţiilor Internaţionale, respectiv, structura lor, acto­
rii prin cip ali (protagoniştii), legităţile şi procesele, interacţiunile
şi tran sform ările. D espre faptul dacă s-au definit toate acestea în
cele din u rm ă în tr-o ştiinţă strictă şi autentică sau totuşi vorba era
despre o „problem solving theory”, adică, despre teoria dezvoltată
în grab ă şi în acelaşi tim p în scopuri utilitare, discuţiile se poartă şi
în prezent. D ar în orice caz, istoria de o sută de ani a Relaţiilor In­
ternaţionale ca disciplină de sine stătătoare din cadrul cercetărilor
ştiinţifice a contribuit la adunarea unui material teoretic, factologic
şi m etodologic. în baza căruia se poate analiza in - o d consecven,
şi sistematic această ramură a proceselor politice, a s ru
instituţiilor. Chiar şi cei care critică „pretenţiile a o îec ivi a
acestei discipline nu pot nega beneficiile şi relevanţa ei pen
ţelegerea realităţilor mondiale de politică externă şi, de asemenea,
ale proceselor care au loc în sfera interacţiunilor internaţiona ş
globale.
R| ca p ro d u s al filo so fie i p o litic e M o d e rn e
(e u ro c e n trism u l)
D e la b u n în c e p u t, in trâ n d în contact cu disciplina Relaţii Inter­
n aţio n ale, treb uie luat în consideraţie faptul că aceasta a apărut
în E u r o p a sec. X X , p rin urmare, poartă amprenta conceptuală a
e p o c ii m o d e rn e în faza ei pozitivistă. De aceea, tradiţia sociologică
in sistă asu p ra categ o risirii orientărilor clasice din cadrul Relaţiilor
In tern aţio n ale (re alism , liberalism şi marxism) drept pozitiviste.
A d ică , teoriile fundamentale ale Relaţiilor Internaţionale se for­
mează în cadrul topicii ştiinţifice clasice moderne, unde subiectul
(gnoseologia) şi obiectul (ontologia) sunt foarte clar diferenţiate.
Domeniul obiectelor reale şi a relaţiilor obiective între ele repre­
zintă on tologia constantă şi recunoscută în mod univoc de către
toate şcolile clasice ale Relaţiilor Internaţionale, care există indife-
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

rent de faptul, cum este înţeleasă de către cercetători. Anume pre­


zenţa acestei ontologii independente permite să considerăm Re­
laţiile Internaţionale ca fiind o ştiinţă ca atare şi să fundamentăm
posibilitatea construirii unei teorii detaşate şi dezinteresate, ca o
reflecţie subiectivă a obiectivităţii necondiţionate. în acest sens,
Relaţiile Internaţionale se încadrează integral în categoria celor­
lalte discipline social-politice, care recunosc realitatea pozitivă a
proceselor, dimensiunilor şi obiectelor studiate de către aceasta.
Cu alte cuvinte, Relaţiile Internaţionale diferenţiază evident sfera
realităţii obiective (ontologia) de reprezentarea sa subiectivă (gno-
seologia), subliniind această trăsătură specifică - analizând felul
în care realităţile obiective se transformă în percepţii subiective,
eliberând această percepţie subiectivă de subiectivismul necritic şi
de proiecţiile ilicite ale voinţei, ridicate la nivelul subliminal la sta­
tutul de constatare obiectivă („profeţiile care împlinesc de la sine”,
după R. Metrom sau wishfull thinking). Cât de bine este efectuată
această delimitare - se poate aprecia în mod diferit, reprezentanţii
celor mai moderne abordări din domeniul Relaţiilor Internaţiona­
le, care aplică metodologia postmodernistă, pun acest curent sub
un mare semn de întrebare. Astfel se conturează încă un o serie de
teorii din sfera Relaţiilor Internaţionale, numită „postpozitivistă”
şi care porneşte de la recunoaşterea unei legături prea strânse şi ne­
supuse reflecţiei asupra legăturii între gnoseologie şi ontologie în
versiunile clasice din sfera Relaţiilor Internaţionale (teoria critică,
constructivismul), sau pun sub semnul întrebării în general exis­
tenţa ontologiei, identificând obiectul acestei discipline cu textul,
ce urmează a fi deconstruit (postmodernismul în Relaţii Interna­
ţionale). Dar pentru a înţelege pretenţiile şi metodologiile critice
ale postpozitiviştiilor în Relaţiile Internaţionale, este necesar să
fie examinate abordările pozitiviste, care devin în postpozitivism
obiectul de bază al analizei sociologice şi al deconstrucţiei filoso­
fice. Teoriile clasice din RI (realismul, liberalismul, marxismul)
sunt ferm convinse că analizează Relaţiile Internaţionale ca pe o
realitate obiectivă, ce se supune înţelegerii logice, raţionale şi de­
taşate. Obiectul teoriilor postpozitiviste nu este această „realitate
obiectivă”, ci constructele sociologice create de înşişi specialiştii
în RI în calitate de simulacru al realităţii sau de proiecţie intere­
sată a acesteia. Iată de ce în RI postpozitivismul poate fi asimilat
sociologiei şi abordării sociologice în ansamblu, fapt ce permite

9
fundamentarea necesităţii existenţei unui domeniu ştiinţific apar­
te - Sociologia Relaţiilor Internaţionale, în care mai pot fi incluse
acele teorii politice dintre cele clasice (realismul sociologic al lui R.
Aron, parţial Şcoala Engleză etc.), care apelau într-o măsură sau
alta la sociologie. Cea amplă dezvoltare conceptuală a Sociologiei
Relaţiilor Internaţionale este realizată de către exponenţii curentu­
lui postpozitivist, cunoscut ca „sociologie istorică” (F.Halliday, J.
M.Hobson, S. Hobden etc).

Cele trei valuri de dezbatere în Rl


în istoria Relaţiilor Internaţionale ca ştiinţă se evidenţiază câteva
valuri de dezbateri magistrale, care au determinat constituirea dis­
ciplinei şi i-au conferit profilul pe care îl are la ora actuală.
P rim e le dezbateri am ple au avut loc între realişti şi lib e rali (id e ­
alişti) între an ii 1930-1940. R e aliştii insistau asupra caracterului
fun d am en tal al statelor naţionale şi fundamentau principiul „anar­
hiei în R elaţiile In tern aţio n ale”. Liberalii apărau eficienţa struc­
tu rilo r su p ran aţio n ale şi aduceau argumente în susţinerea Ligii
N aţiu n ilo r. Pe p a rcu rsu l acestor dezbateri s-a format o serie de
concepte teoretice fun d am en tale, o parte dintre care era recunos­
cută de toate şcolile, ia r o altă parte era contestată de către unele
dintre acestea. Pe p arcu rsu l discuţiilor s-au format şcolile de bază,
care au căpăptat între tim p şi propriile denumiri.

Al doilea val de dezbateri a avut loc între anii 1950-1960 şi vizau


bazele metodologice ale R I3. Reprezentanţii RI s-au divizat în două
grupuri: tradiţionaliştii, care urmau schemele clasice de descriere a
proceselor din politica internaţională cu generalizări teoretice şi cu
recomandări practice, dar fără o analiză critică detaliată a metode­
lor şi a criteriilor; iar de cealaltă parte se situau behavioriştii, care
considerau că RI, ca şi oricare altă ştiinţă socială şi politică, trebuie
să se întemeieze pe nişte reguli riguroase şi clare, pe date statistice,
pe fapte verificabile, pe metodologii stricte. Behavioriştii insistau
asupra concentrării atenţiei pe com portam entul oam enilor şi pe
rolul lor în structurile sociale. Behavioriştii, în particular Morton
Kaplan4, au introdus în RI conceptul de „analiză sistem ică”, pro­
punând să se facă o distincţie netă între sistemele analizate - siste-

3. Guzzini S. Realism in internaţional reiations and International politieal econom v: the continuing story
oî a cieath foretold. New York: Routledge.1998.
4. Kaplan M. System and Process in International Politfcs. NY: Wiley, 1964

IO
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E ________

mul politic global, blocurile, grupurile de state, u n ită ţi substatale


şi până la nivelul persoanei. Pe parcursul celui de-al doilea val de
dezbateri au fost precizaţi parametrii ştiinţifici principali şi criteri­
ile din cadrul RI.
A l tr e ile a v a l d e d e z b a t e r i s -a d e s fă ş u ra t d e la în c e p u tu l a n ilo r
1 9 8 0 în t r e r e p r e z e n t a n ţ ii p o z it iv is m u lu i şi p o s tp o z itiv is m u lu i în
R I. E l v iz a f u n d a m e n t e le e p is te m io lo g ic e a le R I ca ş tiin ţă în lu ­
m in a t e n d in ţ e lo r p o s tm o d e r n is te , p u n â n d su b s e m n u l în tr e b ă r ii
to p ic a ş t iin ţ if ic ă d e b a z ă a M o d e r n it ă ţ i i : s e p a ra re a c a rte z ia n ă a
s u b ie c tu lu i d e o b ie c t şi p r in c i p i u l a u to n o m ie i c o n ş tiin ţe i şi a r e ­
a lită ţii, p e c a re s -a în t e m e ia t ş tiin ţa c la sic ă . P o s tp o z itiv is m u l n u
e ra o o r ie n t a r e s p e c ific ă d o a r p e n t r u R I, ci re p re z e n ta o p ro ie c ţie
a p r i n c i p i i l o r filo s o fic e şi s o c io lo g ic e a le p o s tm o d e r n is m u lu i (s a u
a le p o s t s t r u c t u r a lis m u lu i) a s u p ra a c e s te i d is c ip lin e . A l tr e ile a v a l
d e d e z b a t e r i a u c o n d u s la d is ta n ţa r e a d in t r e c e rc u r ile ş tiin ţific o -te -
o r e tic e , c a re se o c u p a u î n m o d p r o fe s io n a l d e R I, u n d e p o s tm o -
d e r n is m u l c u n o a ş te o r ă s p â n d ir e d e s tu l d e la rg ă şi este cel p u ţin
lu a t în c o n s id e r a ţ ie d e c ă tr e m a jo r ita te a te o r e tic ie n ilo r, p r e c u m şi
d e c ă tre p o l i t i c i e n i i şi f u n c ţ io n a r ii, a le c ă ro r a c tiv ita te este le g a tă
d e s fe ra r e l a ţ i i l o r in t e r n a ţ io n a le , u n d e te o r iile p o s tm o d e rn is te a u o
r ă s p â n d ir e d e s tu l d e re s trâ n s ă , f iin d d e c e le m a i m u lte o r i ig n o ra te .

R I c a s fe ra a c u n o a ş te r ii te o r e tic e este s tr u c tu r a tă în b a z a c e lo r
tr e i v a lu r i d e d e z b a t e r i şi s -a f o r m a t în p ro c e s u l d e s fă ş u ră rii aces­
to ra .
Partea 1

Paradigmele pozitiviste din Rl


(teoriile clasice)
1.1 Realismul (prima paradigmă)
1 .1 .1 .Premisele teoretice ale realismului. Bazele filo­
sofice
Realismul în Rl ca una dintre principalele paradigme
Realismul în Relaţiile Internaţionale (paradigma realistă) este una
dintre cele mai dezvoltate şi răspândite şcoli ştiinţifice. Polemica
realiştilor cu liberalii (a doua şcoală ca importanţă şi extindere) a
contribuit la elaborarea principiilor, conceptelor şi metodelor de
bază, elaborarea legităţilor recunoscute şi la conturarea limitelor
competenţei acestei discipline. Tocmai de aceea este logic faptul ca
prezentarea Relaţiilor Internaţionale să înceapă anume de la expu­
nerea abordării realiştilor. M
Realiştii au propus o serie de principii, care au fost accepta­
te până la un punct de către reprezentanţii tuturor celorlalte cu­
rente din cadrul Relaţiile Internaţionale, chiar dacă interpretarea
acestora era una diferită. Astfel, de exemplu, realiştii au introdus
două concepte de bază - anarhia în Rl şi statocentrismul (statul
ca singura instituţie de adoptare a unor decizii suverane în poli­
tica internaţională). La rândul lor, în elaborarea propriilor teorii,
realiştii porneau de la autorii clasici ai ştiinţelor politice din epoca
modernă, inclusiv părinţii fondatori ale teoriilor contemporane ale
Statului: N. Machiavelli, T. Hobbes, J. Bodin. Teoriile de bază ale
realiştilor provin din ideile acestor filosofi politici.
La baza curentului realist din Rl şi, mai larg, a discursului general
al acestei discipline stă principiul statului naţional contemporan
ca actor principal. Astfel, întreaga sferă a relaţiilor internaţiona­
le este în primul rând (iar pentru realişti - exclusiv şi absolut) un
câmp de interacţiune a statelor suverane. La nivel teoretic acest
lucru rezultă din trei aspecte politico-filosofice cheie: „Principile”
(N. Machiavelli), „Leviatanul” (T. Hobbes) şi „Suveranul” (J. Bo-
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

d in )v C e le tr e i a s p e c te , r id ic a te la r a n g u l te o r ie i s ta tu lu i m o d e r n ,
au fo s t p u s e la te m e lia d r e p tu lu i in te r n a ţio n a l e u ro p e a n (Jus P u -
b lic u m E u r o p e u m ) d u p ă în c h e ir e a r ă z b o iu lu i d e 3 0 d e a n i, fiin d
c o n s fin ţite p r i n T r a ta tu l d e la W e s tfa lia şi p r im in d n u m e le de sis­
te m u l d e la W e s fa lia . A s tfe l, te o r ia s -a tr a n s fo r m a t în p ra c tic ă . J.
H o b s o n 5 n u m e ş te o r d in e a m o n d ia lă W e s tfa lia n ă , în care ro lu l de
a c to r p r in c ip a l defacto şi dejure î i r e v in e s ta tu lu i n a ţio n a l, „T eo ria
M a r i i E x p lo z ii d in R e la ţ iile In te r n a ţio n a le ”, as tfe l s u b lin iin d fa p tu l
că, în c e p â n d c u e p o c a p ă c ii d e la W e s tfa lia , o astfel d e a b o rd a re a
s ta tu lu i este p r iv it ă n u d o a r c a u n a p r e d o m in a n tă , c i u n iv e rs a lă ,
n o r m a tiv ă şi s in g u r a p o s ib ilă .

D e a ic i p o a te fi tra s ă u r m ă to a r e c o n c lu z ie : sfe ra r e la ţiilo r in te r ­


n a ţio n a le e s te te r e n u l d e in te r a c ţ iu n e în tr e s tatele n a ţio n a le , care
a p a r a ic i c a a c to r i d e b a z ă . A c e s t p r in c ip iu este re c u n o s c u t d e re ­
p r e z e n ta n ţii t u t u r o r p a r a d ig m e lo r p o z itiv is te d in c a d ru l R I, s in ­
g u r a d e o s e b ir e c o n s tâ n d î n fa p tu l că r e a liş tii a b s o lu tiz e a z ă S ta tu l
şi r e fu z ă să r e c u n o a s c ă im p o r t a n ţ a o r ic ă r o r a lto r fa c to ri tr a n s n a ­
ţ io n a li şi d e p o lit ic ă in t e r n ă în p r o c e s u l s tr u c tu r ă r ii s is te m u lu i d e
r e la ţii in t e r n a ţ io n a le , în t i m p ce lib e r a lii d in c a d r u l R I, d im p o t r iv ă ,
c o m p le te a z ă n o m e n c la t o r u l a c e s to r a c to r i c u a lţii - C o r p o r a ţ iile
T r a n s n a ţio n a le , O r g a n iz a ţ iile N e g u v e r n a m e n t a le etc. M a r x iş t ii d in
c a d r u l R I c o n s id e r ă c ă a lă t u r i d e f a c to r ii in te r s ta ta li o i m p o r t a n ­
ţă d e c is iv ă o a u c o n t r a d ic ţ iile d e c la să , d e o a re c e , p o t r i v i t te o r ie i
m a r x is te , a tâ t c la s a b u rg h e z ă ,^ c â t şi p r o le ta r ia tu l, s u n t p r in d e f in i­
ţie in t e r n a ţ io n a le şi, p r i n u r m a r e , in te r e s e le lo r d e p ă ş e s c g r a n iţe le
S ta te lo r n a ţio n a le .

A c u m să a n a liz ă m m a i î n d e t a liu c â te v a p o s tu la te te o r e tic e , c a re


s ta u la b a z a în ţ e le g e r ii n a t u r i i , a f u n c ţ ii l o r şi a s t r u c t u r ilo r S ta tu lu i
m o d e r n , a ş a c u m s u n t d e s c ris e a c e s te a d e c ă tre p ă r i n ţ i i fo n d a t o r i
a i filo s o fie i p o l i t i c e a e p o c ii m o d e r n e .

„Principele" (N. Machiavelli)


U n u l d i n t r e p r i m i i t e o r e t ic ie n i a i S ta tu lu i m o d e r n a fo s t filo s o fu l
it a lia n N i c c o l o M a c h i a v e l l i ( 1 4 6 9 - 1 5 2 7 ) . M a c h ia v e lli îşi c o n c e n ­
tr e a z ă a t e n ţ ia a s u p r a f i g u r i i „ P r i n c ip e l u i ”6, d a r în ţe le g e p r i n acest
c o n c e p t n u o c o n d u c ă to r m o n a r h ic tr a d iţio n a l, al c ă ru i g u v e rn a re

5. Hobson J.M. The Eurocentric Conception o f World Politics: Western International Theory, 1760-2010.
Cambridge: Cam bridge Universîty, 2011.
6N . Machiavelli Principele. MoscoVa^Planeta, 1990

13
se în te m e ie a z ă p e t r a d i ţ i i şi e s te g a r a n ta tă d e in e r ţ i a is to ric ă , so~
d a lă şi p o litic ă , p e c a re tr e b u ie să o u r m e z e , c i u n „ n o u Principe*
a d ic ă u n o m p o litic c a re u r m e a z ă să c re e z e S ta tu l, s is te m u l politic
p o r n in d d e la z e ro , b a z â n d u -s e p e v o in ţ ă şi r a ţ iu n e . A n u m e u n ast­
fe l d e „ n o u P r in c ip e ” î l in te r e s e a z ă p e M a c h ia v e lli î n p r im u l rând,
d e o a re c e el se c o n f r u n t a c u o b ie c t iv u l f u n d a m e n t ă r ii c re a tiv ită ţii
p o litic e b a z a te p e s p ir it r a ţ io n a l, v o in ţ ă şi e fic ie n ţă .

M a c h ia v e lli a n a liz e a z ă (s a u c o n s tr u ie ş te ) u n n o u obiect politic,


c a re n u a m a i e x is ta t în E v u l M e d i u e u r o p e a n şi în A n tic h ita te : este
v o r b a d e u n S ta t m o d e r n , c a re r e p r e z in t ă u n a p a ra t d e o rganizare
e fic ie n tă a s o c ie tă ţii în in te re s e le c o n d u c ă to r u lu i ( n o u lu i P rin c ip e ),
d a r c a re a re n e v o ie d e u n te s t d e e fic ie n ţă . N o u l P r in c ip e , spre de­
o s e b ire d e v e c h iu l P r in c ip e , n u t r e b u ie p u r s im p lu d o a r să-şi păs­
tre z e p u te re a în s o c ie ta te a c a re îi e s te în c r e d in ţ a t ă , c u tr a d iţiile şi
r e g u lile p r o fu n d în r ă d ă c in a te , p e c a re a c e s ta a r tr e b u ie d o a r să le
u r m e z e , c i să c re e z e a c e a s tă s o c ie ta te şi a c e s te r e g u li, u r m â n d ca în
p ro c e s u l acestei c re a ţii s ă -ş i c o n s o lid e z e p u te r e a şi s ă -ş i d e m o n ­
s tre ze p r in fa p te e fic ie n ţa . I n a c e la ş i t im p , M a c h ia v e lli consideră
re lig ia şi t r a d iţ iile ca f iin d n iş te c o n s tr u c te a r t if ic ia le a le celor, că­
ro ra Ia t im p u l lo r le -a r e v e n it r o lu l d e “n o i P r i n c i p i , a c e ş tia în te ­
m e in d t r a d iţ iile p o litic e şi s o c ia le ce s ta u la b a z a in e r ţ ie i p o litic e
şi c u ltu r a le . O a s tfe l d e r e la ţie c u r e lig ia a d e t e r m i n a t in te rz ic e re a
lu c r ă r ilo r lu i M a c h ia v e lli d e c ă tr e V a t ic a n .

S ta tu l lu i M a c h ia v e lli n u a re n ic iu n a lt s e n s d e c â t c a in s tr u m e n t
d e g u v e r n a re a l „ n o u lu i P r in c ip e ”, m o t i v p e n t r u c a re to a te in s ti­
tu ţ iile şi p r in c ip iile a c e s tu ia tr e b u ie să a ib ă î n m o d o b lig a to r iu un
scop r a ţio n a l şi să -ş i c o n fir m e p r o p r ia e fic ie n ţă . C a r a c t e r u l v o li­
t iv al g u v e r n ă r ii este re s p o n s a b il d e s c h im b a r e a r e g u l i l o r p o litic e
a tu n c i c â n d s c h im b ă rile s u n t ju s tific a te d e a n u m i t e s c o p u r i. F o r­
m u la „s c o p u l s c u ză m ijlo a c e le ”, d a c ă n u c a f o r m ă , a t u n c i c a şi c o n ­
ţin u t, se re fe ră în în tr e g im e la M a c h ia v e lli şi e s te a p lic a b ilă p e n tr u
în ţe le g e re a S ta tu lu i în filo s o fia p o lit ic ă a e p o c ii m o d e r n e în în tr e ­
g im e . A s tfe l, M a c h ia v e lli, în a ltă o p e r ă a sa, „ D i s c u r s u r i l e a s u p ra
p r im e i d e c a d e a lu i T itu s L iv iu s ” 7 se p r o n u n ţ ă în a p ă r a r e a id e ilo r
re p u b lic a n e , ceea ce p e r m it e in t e r p r e t a r e a f i g u r i i „ n o u l u i P r in c i­
p e ” ca p e u n p o r tr e t c o le c tiv a l p u t e r ii p o lit ic e , i n d i f e r e n t d e fa p tu l
d a c ă aceasta p o a r tă u n c a ra c te r u n ip e r s o n a l ( m o n a r h i c ) s a u c o le c -
7. N. Machiavelli, Principele. Discursurile asupra primei decade a lui Titus Livius Moscova A-/hulea
elastica, 2009

IA
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

tiv (republican). în ambele cazuri cel mai important este faptul că


Statul este conceput ca un mecanism pur instrumental al exercită­
rii puterii, unde totul se reduce la eficienţa preluării şi menţinerii
puterii de către elita guvernantă („noul Principe”), precum şi la
extinderea şi apărarea teritoriilor naţionale, funcţie ce reprezintă
obligaţia de bază a guvernanţilor şi constituie unul dintre criteriile
de bază ale eficienţei şi stabilităţii guvernării acestora.

O particularitate a filosofiei politice a lui Machiavelli, acceptată


de către majoritatea filosofilor politici din epoca modernă, constă
în separarea sferei morale în două componente: morala personală
şi morala de Stat. Dacă morala personală reprezintă un tribut adus
tradiţiei şi nu este obiectul unei interpretări raţionale, afirmă Ma­
chiavelli, atunci morala guvernării de Stat, dimpotrivă, se reduce
la eficienţa în atingerea obiectivelor propuse şi din acest motiv, în
anumite condiţii, poate să intre în conflict cu normele morale per­
sonale. Astfel, Machiavelli afirmă că în numele preluării şi menţi­
nerii puterii, „noul Principe” poate recurge în cazuri excepţionale
la fapte imorale: otrăvire, în şelăto rie, asasinat, violenţă, m ituire,
minciună etc., care sunt justificate p rin interesele guvernării în
sine sau prin interesele Statulu i (de exem plu, apărarea integrită­
ţii sale teritoriale). M a c h ia v e lli nu atentează la m o rala personală,
considerând că aceasta are tot d rep tu l la existenţă, fiind o n o rm ă
exhaustivă de comportament p e n tru cetăţenii de rând. în să în ceea
ce-1 priveşte pe Principe, în calitate de m o rală d o m in an tă apare un
set de criterii şi aprecieri, reguli şi p ro ce d u ri cu totul diferite, care
sunt estimate în funcţie de eficienţa în atingerea sco p u rilo r p ro p u ­
se, şi, respectiv, în funcţie de m en ţin erea la g uvernare şi apărarea
intereselor naţionale ale Statului.
Chiar dacă majoritatea ce rce tăto rilo r ap reciază ideile lu i M a c h ia ­
velli ca fiind cinice şi imorale (exp resia „bătrânul N ic k ” d in slang-
ul politic englez se foloseşte u n e o ri drept sin o n im p entru D iavo l),
influenţa acestuia asupra 'g ân d irii p olitice a p erioadei m oderne
este una imensă.

Leviatanul (T. Hobbes)


U n alt teo retician im p o rta n t al Statului naţional m o d ern a fost
filosoful eng lez T h o m a s H o b b e s ( 1588-1679). In elaborarea acestei
teorii H o b b e s p o rn e şte de la p e sim ism u l antropologic, adică de la

15
RE L AŢI I L E I N T E R N A T I O N A L E

c o n v in g e r e a c ă s ta r e a n a t u r a l ă a i n d i v i z i l o r , lă s a ţ i să se m a n i f e s t e !
d u p ă b u n u l l o r p la c , e s te a n a r h i a , v i o l e n ţ a , e g o is m u l, p o ft a de a 1
s a tis fa c e n e c e s it ă ţile m a t e r i a l e p e s e a m a c e l o r l a l ţ i şi „ r ă z b o iu l tu- I
t u r o r a î m p o t r i v a t u t u r o r a ’, c e r e ie s e d i n a c e a s tă s ta r e . L u i H o b b e s 1
î i a p a r ţ in e c u n o s c u ta f o r m u l ă : „ h o m o h o m i n i lu p u s e s t” („ o m u l 1
p e n t r u o m e s te lu p ” ) . N a t u r a e g o is tă a o m u l u i î m p i e d i c ă fo rm a re a 1
u n e i s o c ie tă ţi a r m o n io a s e , a u n e i c o o p e r ă r i şi e x c lu d e a ltr u is m u l şi 1
s o lid a r it a t e a . In s ă o m u l e s te î n z e s t r a t c u r a ţ i u n e . A c e a s tă tră s ă tu ră 3
s u p lim e n ta r ă , c e le lip s e ş te a n i m a l e l o r (s a u s u p l i n i t ă î n c a z u l aces-
to r a c u i n s t i n c t u l ) , î l d e t e r m i n ă p e o m să c o n ş t i e n t i z e z e c a ra c te ru l 1
d is t r u c t iv a l s t ă r ii n a t u r a le şi să a ju n g ă l a c o n c l u z i a c ă e s te necesară 1 \
c r e a r e a u n o r l i m i t ă r i a r t i f i c i a l e p e n t r u „ l u p t a t u t u r o r a îm p o tr iv a l;
tu t u r o r a ” 8. A s tfe l, î n a c c e p ţia l u i H o b b e s , o a m e n i i d e s c o p e ră ne- | *
c e s ita te a u n u i „ c o n t r a c t s o c ia l”, a d ic ă a u n u i a c o r d d e b a z ă , în care ] i'
to a tă l u m e a r e n u n ţ ă î n m o d b e n e v o l l a r e a l i z a r e a n e l i m i t a t ă şi n e- J r
te m p e r a t ă d e n i m i c a p r o p r i i l o r d o r i n ţ e e g o is te î n fa v o a r e a u n u i
s is te m d e r e g u li g e n e r a l a c c e p ta te . î n s ă e g o i s m u l s t ă r ii n a tu ra le ,
a d ic ă în s ă ş i n a t u r a u m a n ă , p o t r i v i t l u i H o b b e s , r e c l a m ă c a te m p e ­
r a r e a v io le n ţ e i să fie e fe c t u a t ă d e c ă tr e o i n s t a n ţ ă , c a p a b ilă să p re - j
în t â m p i n e v i o l e n ţ a d e a s e m e n e a p r i n r e c u r g e r e a l a v io le n ţ ă . D in
a c e s t m o t i v i n s t a n ţ a i n s t i t u i t ă î n b a z a c o n t r a c t u l u i s o c ia l tr e b u ie să
fie p u t e r n ic ă , v ig u r o a s ă , să in s p ir e f r i c ă ş i g r o a z ă , s ă a p lic e v io le n ţa
în r a p o r t c u c e i c a re a r în c ă lc a r e g u l i l o r s t a b i l i t e şi a r t i n d e să re v i- ■
n ă l a s ta r e a n a t u r a l ă ( a n a r h i e ) . A s t f e l H o b b e s a ju n g e l a c o n c e p ţia
L e v ia t a n u lu i, u n m o n s t r u m a r i t i m b i b l i c c a r e i n s p i r ă g r o a z ă . L e v i­
a ta n u l e s te u n z e u p ă m â n te s c , c r e a t d e o a m e n i î n p r o c e s u l în to c ­
m i r i i c o n t r a c t u l u i s o c ia l, m e n i t să p r e v i n ă n i m i c i r e a r e c ip r o c ă şi să
în f r â n e z e a n a r h ia . L e v i a t a n u l e s te S t a t u l m o d e r n .

S p re d e o s e b ir e d e S ta tu l t r a d i ţ i o n a l d i n E v u l M e d i u şi î n s p e c ia l
s p re d e o s e b ir e d e I m p e r i u , L e v i a t a n u l n u a r e n i c i o m i s i u n e , n ic iu n
fe l d e o b ie c t iv p o z i t i v s p i r it u a l s a u i s t o r i c , n i c i u n f e l d e m e n i r e d i­
v i n ă . L e v ia t a n u l n u îş i p r o p u n e să c o r e c t e z e n a t u r a u m a n ă , H o b ­
b e s c o n s id e r ă c ă a ş a c e v a e s te i m p o s i b i l ş i n e r e a l i s t . L e v i a t a n u l , p u r
şi s im p lu , î m p i e d i c ă a n a r h i a ş i n i m i c i r e a fir e a s c ă a o m u l u i d e c ă tre
o m . î n a s ta c o n s tă î n c e p u t u l şi s f â r ş it u l f u n c ţ i e i s a le . L e v ia t a n u l
e s te c r e a t d e jo s , e s te u n p r o d u s a r t i f i c i a l , e s te r e z u l t a t u l u n e i c o n ­
c lu z ii r a ţ io n a le a o m u l u i c e i n t e r v i n e c a u r m a r e a î n ţ e l e g e r i i n a t u r ii

8 .T. Hobbes Leviatanul sau materia, form a şi p u tereau n U iS tat - bisericesc si civil // HnhKpc t c „ iari
In 2 voi. Moscova, 1991. Volum 2

16
L
RELAŢIILE INTERNATIONALE

sale s o c ia le ( m a i e x a c t, a n tis o c ia le ) .

O astfel d e în ţe le g e r e a S ta tu lu i d e v in e u n a d in t r e fo r m e le p r i n c i ­
p a le d e in te r p r e t a r e a p o l i t i c i i în e p o c a m o d e r n ă , şi î n t r - o m ă s u ră
sau a lta este a c c e p ta tă d e c ă tr e m a jo r it a t e a r e p r e z e n ta n ţilo r ş tiin ţe i
p o litic e m o d e r n e .

L e v ia ta n u l e s te u n a p a r a t a l v io le n ţ e i le g itim e (a ş a c u m a d e fin it
m a i tâ r z iu s o c io lo g u l M a r x W e b e r e s e n ţa S ta tu lu i), d e o a re c e e l este
u n p ro d u s a l c o n t r a c t u lu i şi în t r u c h ip a r e a u n u i p r in c ip iu r a ţ io n a l
d in in t e r io r u l o m u lu i, c a re îş i d e p ă ş e ş te a s tfe l s ta re a sa n a tu r a lă
(a n im a lic ă ). î n i n t e r i o r u l z o n e i d e c o m p e te n ţă a L e v ia ta n u lu i s o ­
c ie ta te a este o r g a n iz a tă în m o d d is c ip lin a t, n u e x is tă a n a rh ie . C u
to a te ac e stea , L e v ia t a n u l p o a te fi a n a liz a t c a o u n ita te d e s in e s tă tă ­
to a re , c a re a c ţio n e a z ă p o t r i v i t u n e i lo g ic i a u to n o m e , în c e p â n d c u
m o m e n tu l s e m n ă r ii c o n t r a c t u lu i s o c ia l. A c e a s tă u n ita te a p a re în
c a lita te d e in s ta n ţă a r a ţ i o n a l i t ă ţ i i c o le c tiv e , ce s ta b ile ş te r e g u lile d e
c o n d u ită a le i n d i v i z i l o r î n z o n a lo r d e in te r a c ţ iu n e şi c a re d is p u n e
d e u n p o te n ţ ia l d e f o r ţ ă p e n t r u a p e d e p s i p e o r ic in e a r ie ş i d in l i ­
m ite le a c e s to r r e g u li.

Suveranitatea (Jean Bodin)


A l tr e ile a a u to r p r o e m in e n t d i n filo s o fia p o lit ic ă a e p o c ii m o d e r ­
n e este fr a n c e z u l Je a n B o d in ( 1 5 3 0 - 1 5 9 6 ) . Jean B o d in s -a in te r e s a t
d e d ife r ite d o m e n ii, d e la te o lo g ie p â n ă la filo s o fia n a tu r a lă şi c h ia r
d e d e m o n o lo g ie , d a r id e ile lu i a u in f lu e n ţ a t c u p r e c ă d e r e d o m e n iu l
ş tiin ţe i p o litic e : e l e s te p r i m u l te o r e tic ia n a l c o n c e p ţie i d e s u v e ra ­
n ita te . D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l lu i B o d in , s u v e ra n e ste a c e l c o n ­
d u c ă to r, d e a s u p r a c ă r u ia n u e x is tă n ic io a ltă in s ta n ţă d e p u te r e , c u
e x c e p ţia lu i D u m n e z e u . î n sec. X V I , c â n d a t r ă it şi a s c ris B o d in ,
această c o n c e p ţie e ra în d r e p t a t ă î m p o t r i v a B is e r ic ii R o m a n o - C a -
to lic e , c a re in s is ta a s u p r a fa p t u lu i că, în a n u m it e c a z u r i, p o litic a
r e g ilo r e u r o p e n i tr e b u ie să se s u p u n ă n o r m e lo r c re ş tin e şi, în p a r t i ­
c u la r, să fie c o o r d o n a te în c h e s tiu n ile d e b a z ă c u p o z iţ ia P a p e i d e la
R o m a . B o d in o p u n e a a c e s te i v i z i u n i o c u to t u l a ltă id e e d e s p re S ta t
(p r o te s ta n tă , în e s e n ţă ), c a re n u tr e b u ie s ă -ş i p r o p u n ă a tin g e r e a
„ f e r ic ir ii o a m e n i l o r ” (c a la A r is t o t e l sa u în s c o la s tic a c a to lic ă ), c i
să r e p r e z in te o o r g a n iz a r e a r t if ic ia lă a v i e ţ i i p e t e m e iu r i r a ţ io n a le .
In s t r u m e n t u l d e b a z ă p e n t r u o a s tfe l d e o r g a n iz a r e r a ţ io n a lă este
s u v e ra n u l.

Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova
Exemplar legal Moldova
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

După Bodin, teza despre suveranitate ca trăsătură principală g


Statului modern a devenit una universal acceptată în ştiinţa po. ]
litică.

Statul suveran ca actor principal în Relaţiile Internaţi*


onale din epoca modernă
Dacă e să punem cap la cap cele trei teorii ale acestor trei clasici ]
ai ştiinţelor politice din epoca modernă, vom obţine structura de ]
bază a domeniului relaţiilor internaţionale. Reprezentanţii tuturor J
teoriilor clasice (pozitiviste) în RI sunt în mare parte cu toţii de
acord cu privire la această structură. însă, particularitatea realişti- I
lor în RI constă în faptul că ei privesc această structură ca pe una I
permanentă, imuabilă şi normativă. în accepţia lor, „Principele” j
Leviatanul şi suveranitatea reprezintă cele trei elemente perma- j
nente şi invariabile pentru toate interacţiunile, care sunt studiate j
în cadrul RI. Acest lucru înseamnă că pentru realişti:
- singurul subiect al relaţiilor internaţionale este Statul naţional, I
creat pe baza unui contract social, încheiat de către indivizi egoişti J
în scopul autoconservării şi care stabileşte o ordine în starea natu- j
rală animalică a anarhiei (Leviatan); j
- acest Stat naţional este condus de către o elită politică (de către I
„Principe”), care acţionează în baza eficienţei, voinţei şi cu scopul |
menţinerii puterii, ghidându-se de o morală diferită de cea comu- 1
nă sau în general, fără nici un fel de morală;
- acest Stat este unul absolut suveran adică, nu se supune niciu- |
nei instanţe superioare, care i-ar limita libertatea de acţiune sau ar
constrânge-o să ţină cont de orice altceva decât de propriile intere- |
se naţionale (suveranitate).
Aceste trei elemente constituie esenţa concepţiei realiste asupra I
relaţiilor internaţionale. Având de a face cu un actor cum este Sta­
tul naţional contemporan, definit la nivel teoretic în parametrii săi j
fundamentali de către Machiavelli, Hobbes şi Bodin, se poate crea
un model teoretic al relaţiilor .internaţionale, interpretate nişte re­
laţii între Statele naţionale suverane.

Şi aici apare un aspect foarte important: toate filosofiile politice j


de bază ale epocii moderne pornesc de la examinarea unui singur -j
Stat şi îşi construiesc teoriile dinspre centru spre periferie, unde se 1

18
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

află g r a n iţe le a c e s tu i S ta t. L a fe l e s te s tr u c tu r a tă şi lo g ic a r e a liş tilo r :


S ta tu l este p r i n c i p a l u l a c to r a l r e la ţ iile in t e r n a ţ io n a le , d e o a re c e se
a u to d e fin e ş te p o r n i n d d e la s in e în s u ş i, n u d e a ltu l. A n u m e a c e as tă
p r io r it a t e a p o l i t i c i i in t e r n e a s u p r a c e le i e x te r n e stă la te m e lia f e n o ­
m e n u lu i s u v e r a n it ă ţ ii ( p r e c u m şi a p u t e r i i p o lit ic e sau a v io le n ţe i
le g itim e ). S ta tu l n a ţ io n a l e s te c o n s id e r a t a ic i c a o u n ita te a b s o lu tă ,
a u to s u fic ie n tă , c e îş i î n t e m e i a z ă a c tiv ita te a p e o lo g ic ă c o m p le t a u ­
to n o m ă .

In s ă s p e c ific u l R I c o n s tă î n e x a m in a r e a n u a u n u i s in g u r a c to r a l
r e la ţ iilo r in t e r n a ţ io n a le , c i a c â t o r v a - în in t e r a c ţ iu n e a lo r . A c e s t
lu c r u n e c e s ită c o n c e p t u a liz ă r i n o i.

Anarhia internaţională
Ş c o a la r e a lis tă î n R I , p o r n i n d d e la ş t iin ţ a p o lit ic ă a M o d e r n i ­
tă ţii, tr a g e u r m ă t o a r e c o n c lu z ie . S fe ra r e l a ţ i i l o r in t e r n a ţ io n a le ca
r e la ţii în t r e s ta te le s u v e r a n e e s te u n t e r e n a l a n a r h ie i (s a u a l h a o s u ­
lu i) , u n d e fie c a r e a c t o r ( S t a t ) a c ţ io n e a z ă n u m a i î n b a z a in te r e s e lo r
sale e g o is te . D a c ă , p o t r i v i t l u i H o b b e s , î n i n t e r i o r u l L e v i a t a n u l u i
a n a r h ia e s te î n d e p ă r t a t ă d e c ă tr e în s u ş i L e v ia t a n , a t u n c i î n a fa r a
lu i, d i m p o t r i v ă , a c e a s tă a n a r h ie în f lo r e ş t e . D i n a c e s t m o t i v l u p t a
p u r t a t ă î n t r e s ta te le s u v e r a n e e s te u n f e n o m e n fir e s c d e m a n if e s t a ­
re a în s ă ş i n a t u r i i r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e c a lu p t ă i n t r e m a i m u l ţ i
L e v ia t a n i. S t a t u l s u v e r a n n u se s u p u n e n i c i u n e i a lte in s t a n ţ e s u p e ­
r io a r e , p r i n u r m a r e S t a t u l se g h i d e a z ă î n r e l a ţ i i l e c u a lte S ta te d o a r
d e in te r e s e le , d o r i n ţ e l e ş i p o s i b i l i t ă ţ i l e p r o p r i i . A c e s te in te r e s e , d o ­
r i n ţ e şi p o s i b i l i t ă ţ i s u n t c a lc u la t e şi î n f ă p t u i t e d e c ă tr e e l i t a p o l i t i c ă ,
a d ic ă d e c ă t r e P r i n c i p e , c a r e e s te c a p a b il să îş i d e m o n s t r e z e e f i c i e n ­
ţa g u v e r n ă r i i s a le , s ă m e n ţ i n ă p u t e r e a şi să a t i n g ă ( p r i n o r ic e m i j ­
lo c ) o b i e c t i v e l e p r o p u s e . A s t f e l, p o l i t i c a e x t e r n ă a s t a t u lu i d e v i n e
o c h e s t iu n e e x c lu s iv ă a a c e le i i n s t a n ţ e , c a r e î n t r u c h i p e a z ă L e v i a t a ­
n u l, a d ic ă o c h e s t i u n e a p u r t ă t o r i l o r s u v e r a n i t ă ţ ii s a u a P r i n c i p e l u i
( i n d i v i d u a l s a u c o l e c t i v ) . N u e x is t ă n i c i u n a lt f a c t o r s u p l i m e n t a r
p e n t r u e v a lu a r e a c a l i t a t i v ă a m e d i u l u i r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e : e s te
u n t e r e n d e j o c î n t r e f o r ţ e l e l i b e r e ( S t a t e l e ) , u n d e d o r i n ţ e l e şi a p e -
t i t u r i l e f i e c ă r u i a s u n t l i m i t a t a t e d e î m p o t r i v i r e a şi d e p o t e n ţ i a l u l
a lto r ju c ă t o r i. S p re d e o s e b ir e d e o r g a n iz a r e a in t e r n ă a p o lit ic ii, în
s fe r a r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e n u e x is t ă n i c i L e v i a t a n ( a c ă r u i d e c i ­
z ii a r fi o b l i g a t o r i i p e n t r u t o ţ i ) , n i c i s u v e r a n ( c ă r u i a i s - a r s u p u n e
r e s t u l) , n i c i „ P r i n c i p e ”, c a r e s ă c o n d u c ă e l i t e l e n a ţ i o n a l e , d i c t â n -

19
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

d u -le s c o p u r ile şi p r e s c r iin d u - le m e to d e le . A i c i d o m n e ş te anarhia]


p u r ă , h a o s u l. A n u m e î n a s ta c o n s tă r e v e r s u l o r d i n i i , raţionalizării I
şi o r g a n iz ă r ii s tr ic te la n iv e lu l p o l i t i c i i in t e r n e .

Pacea de la Westfalia: momentul istoric al apariţiei


noii ordini internaţionale în Europa şi în lume
î n o p in ia m a jo r it ă ţ ii c la s ic ilo r R I , a c e a s tă a b o r d a r e te o re tic ă , şi-a I
g ă s it e x p re s ia is to r ic ă în P a c e a d e la W e s tfa lia , c â n d a a v u t loc pri- I
m u l c o n g re s d ip lo m a tic d in E u r o p a şi a u fo s t s e m n a te d o u ă tratate I
d e p a c e , O s n a b r u c k şi M iin s t e r , (r e s p e c t iv la 1 5 m a i şi 2 4 octom- I
b r ie 1 6 4 8 ), ce a u p u s c a p ă t r ă z b o i u l u i d e 3 0 a n i, c a re a împărţit ]
ţă r ile E u r o p e i p e p r in c ip ii c o n fe s io n a le ( c a t o lic ii îm p o tr iv a pro- I
te s ta n ţilo r ). Se c o n s id e r ă c ă a n u l r e s p e c tiv a fo s t c e l a l încheierii ]
r ă z b o iu lu i d e 8 0 a n i a S p a n ie i c u fo s ta e i p r o v in c ie - O la n d a , care j
a v e a d e a s e m e n e a o m o t iv a ţ ie r e lig io a s ă . A c o r d u r i l e respective au 1
v iz a t S fâ n tu l Im p e r i u R o m a n , S p a n ia , F r a n ţ a , S u e d ia , O lan d a şi J

p e a lia ţ ii lo r r e p re z e n ta ţi d e c ă tr e p r i n c i p i i S f â n t u lu i Im p e r iu R o -j|
m a n . A c o r d u l d e p a c e d e la W e s t f a lia a s t a b ilit n o ile p rin c ip ii ale I
o r d i n i i in te r n a ţio n a le e u r o p e n e , c e s -a în t e m e i a t d in a c e l moment i
p e r e c u n o a ş te re a s u v e r a n ită ţii t u t u r o r s ta te lo r , in d if e r e n t de speci­
fic u l lo r re lig io s . A s tfe l a a p ă r u t s is te m u l, c e c o r e p u n d e a integral
c o n s tr u c ţiilo r te o re tic e a le c la s ic ilo r m o d e r n i t ă ţ i i : id e ile lo r au fost
c o n fir m a te d e c ă tre m a jo r ita te a c o n d u c ă t o r i l o r p r in c ip a le lo r state
e u r o p e n e şi a u fo s t p u s e la b a z a o r g a n i z ă r i i r e a le a s p a ţiu lu i politic
d in E u ro p a .

î n acelaş tim p , aşa c u m r e m a r c ă r e p r e z e n t a n ţ i i s o c io lo g ie i isto­


r ic e m o d e r n e d in c a d r u l R I 9, i n i ţ i a l p r i n c i p i u l s u v e r a n ită ţ ii era ra­
p o r ta t în t r - o m ă s u ră d e p lin ă d o a r la ţ ă r i l e e u r o p e n e , fă r ă să se ex­
tin d ă d e lo c a s u p ra c o lo n iilo r , î n t i m p c e s ta te le n o n - e u r o p e n e (de
e x e m p lu , cele a s ia tic e ), e ra u p r iv it e c a f i i n d ţ ă r i c u o suveranitate
„ fa lim e n ta r ă ” şi „ g ra d u a lă ”. în s ă , î n t r u c â t RI c a d is c ip lin ă este una
e m in a m e n te e u r o c e n tris tă , a c e s t a s p e c t n u e x e r c it a v r e o influenţă
a s u p ra s tr u c tu r ii e i g e n e ra le , c a re o p e r a l a n i v e l n o r m a t i v cu sta­
te le n a ţio n a le , î n c a lita te a l o r d e a c t o r i d e b a z ă , c o n s id e r a t e a fi în
m o d ta c it s u v e ra n e . î n c a z u l s ta te lo r e u r o p e n e , c a d r u l n o r m a tiv s
s itu ţia d e fa p t d e cele m a i m u lt e o r i c o in c id e a u , i a r a lte c a z u ri si
p o m e n e a u la p e r ife r ia R I şi e r a u t r a t a t ! c a „ r ă m â n e r e î n u r m ă ” $ |

Eurocenlric U ^ e p ti o n of World Politids: W estern International U e o ry ,

20
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

„anom alie”, ce u rm e a ză a fi co rectată (p rin in te rm ed iu l m o d e rn i­


ză rii)10.

Prin p rin cip ale le sale p re v e d e ri teo retice, siste m u l de la W estfalia,


ce recunoaşte su v e ran itatea tu tu ro r statelor n aţio n ale, s-a în r ă d ă c i­
nai profun d în sp a ţiu l e u ro p e a n , d e v e n in d pe p a rc u rs m o d elu l de
bază al în treg ii s tru c tu ri p o litic e m o n d ia le . P r in c ip iu l su v e ran ităţii
statelor n aţio n ale este p r in c ip iu l de b a z ă al o rg a n iz ă rii p o litice a
lu m ii, p rin u rm a re , s is te m u l de la W e stfa lia se p ăstre ază p ân ă în
prezent.

1.1.2. Tipurile realism ului în Rl


Nomenclatorul abordărilor realiste
Să examinăm acum în ce mod, pornind de la premisele teoretice
prezentate mai sus, precum şi de la precedentele istorice, s-a con­
stituit una dintre şcolile principale în R l - realismul ca a ta re 11.
- Realismul se îm parte în câteva categorii, dintre care cele mai
importante sunt:
- Realismul clasic (G. Monghentau, R. Nibur, E. Karr, G. Kissin-
ger, R. Aron etc.)
- Realismul geopolitic (A. Mehen, H. Mackinder, N. Spykmen, C.
Schmitt etc.)
- Neorealismul (K. Woltz, R. Djilpin, S. Woltz etc.)12.
într-o măsură sau alta, toţi realiştii au împărtăşit principalele
postulate, prin prisma cărora analizau structura relaţiilor interna­
ţionale. Ele pornesc în întregime de la principiile de bază ale poli­
ticii europene din epoca modernă.

Să le enumerăm:

- principalul actor al relaţiilor internaţionale este Statul naţional;

- suveranitatea Statelor naţionale presupune lipsa oricărei instanţe


normative ce ar depăşi graniţele Statului;

- în virtutea acestui fapt, în structura relaţiilor internaţionale în ­


tre diferite state există starea de anarhie (haosul);
10. Ibidem.
11. Jackson R., Sorensen G . Introd uction to International Relations. O xford Univeristy Press,2 0 1 0 .
ReusSmil Ch., Snidal D. The O xford H andbook o f In tern alion al R elations. O xford University Press, 200&.
12. D onneli J. R e a lism an d IR . C a m b r id g e ; C a m b r id g e U n iv e rsity P re ss, 2 0 0 0 .

21
m
r e l a ţ i i l e i nt e r n aţ i o n al e

- comportamentul Statului pe arena internaţională se supune lo. J


gicii asigurării maxime a intereselor naţionale (ce reiese din calcuJ
Iul raţional în fiecare caz aparte);

- conducerea statului suveran este singura instanţă competentă să 1


se ocupe de politica externă, de înţelegerea şi înfăptuirea ei (ce«l
tăţenii simpli, X-indivizii, prin definiţie nu au competenţa de a se 1
pronunţa asupra sferei relaţiilor internaţionale şi nu sunt în stare să I
influenţeze procesele ce au loc în această sferă);

- siguranţa Statului în faţa unui potenţial pericol extern sau a con-1


curenţei reprezintă sarcina principală a conducerii politice a ţarii §
în relaţiile internaţionale;

- toate Statele se află unul faţă de celălalt în starea unui potenţial 1


război pentru interese egoiste (acest război se transformă din po- |
tenţial în unul real în situaţia unui conflict de interese ajuns la un j
punct critic);

- natura statului şi natura societăţii umane rămân neschimbate, 1


indiferent de orice schimbare istorică şi nu este predispusă să se !
modifice în viitor;

- aspectul de facto al proceselor din cadrul relaţiilor internaţiona­


le este mai important decât aspectul normativ, M
- ultimul nivel de analiză a structuriilor relaţiilor internaţionale şi
a evenimentelor ce au loc în cadrul acestor structuri ţine de iden­
tificarea factorilor obiectivi şi a legităţilor, care au o bază materi-
al~raţionalăn.
Suveranitatea absolută
Realismul din cadrul R I se distinge prin faptul că, percepe sis­
temul de la Westfalia ca pe o lege universală, ce a existat şi în eta­
pele istorice tim purii, dar care a fost conştientizată şi acceptată de
către majoritatea statelor europene dezvoltate num ai începând cu
sec. X V II. La baza abordării realiste stă absolutizarea principiului
suveranităţii Statului naţional şi acordarea junei importanţe prio­
ritare intereselor naţionale, în plus, realiştii au o atitudine sceptică
faţă de orice tentativă de creare a uno r instituţii internaţionale de
drept sau de orice alt tip, ce ar pretinde la reglementarea proceselor
în relaţiile internaţionale având la bază norm ativele şi valorile cu
13 Batistella D. Theories des reiations internationales. P: Presse de Sciences Po, 2003.

22
R E L A Ţ I I L E I NT E RNA Ţ I ONA L E

c a r a c te r i n t e r n a ţi o n a l ( s u p r a n a ţ i o n a l ) . O r i c e î n c e r c a r e d e a lim ita
s u v e r a n ita te a s t a te l o r n a ţi o n a l e e s te t r a t a t ă d e c ă t r e re a liş ti c a u n
„ id e a lis m ” ( E . K a r r ) şi „ r o m a n t i s m ” ( C . S c h m it t ).

R ealiştii s u n t c o n v i n ş i c ă o r i c e u n if ic a r e s a u d im p o tr iv ă , d e s tr ă ­
m a re a S ta te lo r t r a d iţ io n a le c o n d u c e d o a r la a p a r iţia u n o r n o i S tate
n a ţio n a le , c e a r fi c o n d a m n a t e s ă r e p r o d u c ă la u n n iv e l m a i în a lt
sau m a i s c ă z u t a c e e a ş i s c h e m ă in v a ria b ilă , s u b o r d o n a t ă p r in c ip i­
ilo r im u a b ile a le s u v e r a n ită ţii, a in te r e s e lo r n a ţio n a le , s ta tu l r ă m â ­
n â n d în o r i c e c o n d i ţi i u n a c t o r p le n ip o te n ţi a r al R e la ţiilo r I n t e r ­
n a ţio n a le .

1.1.3. Realismul clasic


Hans Morgenthau: puterea (power) şi miza pe propri­
ile forţe (self-help)
U n u l d in tr e f o n d a to r ii r e a lis m u lu i c la s ic a fo st filo so fu l p o litic
a m e r ic a n H a n s M o r g e n th a u ( 1 9 0 4 - 1 9 7 9 ) . L u c r a r e a lui d e b a z ă
este „ P o litic a in t e r n a ţi o n a l ă ” 14, în c a r e a c e s t a e x p u n e p r in c ip a le ­
le e le m e n te d in filo s o fia s a p o litic ă . M o r g e n th a u îşi p r o p u n e a să
c o n tr a c a r e z e „ o p t i m i s m u l ” prea exagerat (d in p u nctu l său de ve­
d ere) în t r a t a r e a p r o c e s e l o r p o litice la scară internaţională, ca ra c­
te ris tic ă p o lito lo g ilo r a m e r i c a n i d in p rim a jum ătate a sec. X X ; în
a ce st s c o p el a c c e n t u a p rin c ip iile de b ază ale ştiinţei p olitice for­
m u late d e M a c h ia v e lli şi H o b bes. Astfel, M orgenthau reîm prospăta
a b o r d a r e a s c e p ti c ă a c l a s i c il o r M o d e rn ităţii p olitice asupra naturii
u m a n e , c a r e , c a u r m a r e a influenţei so cialiştilor, a încep ut să fie
in te rp re ta tă c u p r e a m u lt entu ziasm . M orgenthau în cerca să atragă
a te n ţia a s u p r a fa p tu lu i c ă natura u m an ă este spontană şi egoistă
(te z a lui H o b b e s „ o m u l p e n tru o m este lup”), râvn in d să utilizeze
o ric e s itu a ţie p e n t r u satisfacerea în c lin a ţiilo r sale individualiste.
D in a c e s t m o tiv , o r i c e p ro iect p o litic, in c lu siv în dom en iul relaţii­
lo r in te r n a ţio n a le , tr e b u ie să ia în co nsid erare această circum stanţă
şi să c o n ş tie n tiz e z e a c e le r is c u r i care apar o ri de câte ori o m ulului
i se o fe r ă u n n o u n iv e l d e libertate sau autonom ie. Şi, p rin urm are,
c o n c h id e a M o r g e n th a u , elib erarea de Leviatan (Statul cu violenţa
sa le g itim ă ) e s te n u d o a r p rem atu ră, d ar nu trebuie realizată n ici în
v iitor, d e o a r e c e lib e r t a te a o m u lu i poate provoca descoperirea ego­
ism u lu i a g re s iv şi este în stare să zăd ărn icească orice început bun.
14 Morgenlhau Hans J. Polilics Am ong Nalions. The Slruggle for Power and Peace. Second Edilion,
Alfred A. Knopf: New York, 1955

23
J L E L A Ţ IILE I N T E R N A T

D e a ceea, M o rg en th au re co m a n d ă u rm a re a logicii lui Machiavety I


şi sep ararea m o ralei p erson ale de interesele statului, un statut nor. 1
m ativ u rm â n d să li se a co rd e d o a r c e lo r din u rm ă. De aici reiese I
co n clu zia despre ren u n ţarea totală la m o ra lă în politica mare.

M o rg en th au co n sid era că RI v o r p u tea deveni o teorie ştiinţifici I


c u d rep tu ri depline d o a r atun ci câ n d la b ază va fi pus principiul I
interesului naţional descris în categoriile p uterii (power). Noţiunea I
d e interes însu m ează toate elem en tele de b ază ale statului ca actor I
ce in teracţion ează cu alţi acto ri. A ce a stă n oţiu n e cuprinde urmă- I
toarele elem ente:

- calcularea raţională a n ecesităţilo r statului (resu rse, economie, I


spaţiu, energie, dem ografie e tc );

- voinţa elitei politice de a atinge o b iectivele n ecesare;

- existen ţa obiectivă a poten ţialu i d e fo rţă , industrial, militar şi I


de resu rse15.

Un o m politic a d ecvat este cel, ca re este în stare să conştienţi- 1


zeze cât m ai e x a ct şi să realizeze in teresu l n aţion al. El se prezin- I
tă ca un org an izato r al u nei firm e sau c a u n b u n gospodar, care m
este în stare să includ ă în a ria c o m p e te n ţe i sale u n dom eniu vast, I
ce cu prin de întregul stat şi să m e n ţin ă în v ârfu l piram idei, făcând 9
faţă sco p u rilo r trasate şi d e cla ra te . In teresu l n aţio n al se modifi- I
că în p erm an en ţă, însă a ce sta p o a te fi ca lc u la t în o rice situaţie cu 1
o exactitate m ai m a re sau m ai m ic ă p e n tru o ric e stat, indiferent I
de preferinţele de o rd in su biectiv. A n u m e a c e s t fapt, potrivit lui 1
M orgenthau, p e rm ite a c o n s id e ra R I o d iscip lin ă p erfect ştiinţi- 9
fică. C alcu larea interesului n a ţio n a l este u n p ro c e s destul de ra- 1
ţional, e x a ct c a şi v e rifica re a fap tu lu i, în c e m ă s u r ă u n conducă-1
to r sau altul sau o m p o litic a fă c u t fa ţă la n ivel p ra c tic sarcinilor 1
trasate. Prin u rm a re , în tre a g a sfe ră d e e n u m e ra re a intereselor 1
naţionale în cazu l in te ra cţiu n ii d in tre S tatele n a ţio n a le reprezin-1
tă un sistem , ce p o a te fi su pu s m o d e lă rii, in te rp re tă rii raţionale şi
proiectării. M o rg e n th a u su sţin e a c ă s o c ie ta te a este guvernată de £
legi obiective, n u de b u n ele in te n ţii şi d e d e s c â n te c e le „idealiştilor*. 1
D ar în acelaşi tim p lu a re a în c a lc u l a a c e s to r le g ită ţi p erm ite t a j |
m ularea m ai c o re c tă a s c o p u r ilo r şi a tin g e re a e ficie n tă a acestora.

15. Batistella D. Theories des relations internaţionale*.

24
RELAŢIILE I NTERNAŢIONALE

P r in c ip a la în t r e b a r e şi c r i t e r i u l - c h e i e d e a p r e c ie r e a p o lit ic ii e x ­
te rn e a s ta tu lu i e s te u r m ă t o r u l : în c e m o d a c e a s tă p o litic ă i n f lu e n ­
ţe a ză in te r e s e le şi p u te r e a n a ţ iu n ii? D a c ă in te r e s e le s u n t re a liz a te ,
ia r p u te r e a c re ş te , a t u n c i a c e a s tă p o lit ic ă e s te u n a o b ie c tiv c o re c tă
şi d e succes. în s ă c u m a r a t ă a c e a s ta î n o c h ii a lto r a c to r i a i r e la iilo r
in te r n a ţio n a le n u a re n ic io i m p o r t a n ţ ă , d e o a r e c e p r in c ip iu l s u v e ­
r a n ită ţii şi a h a o s u lu i î n r e la ţ iile i n t e r n a ţ io n a le n u a d m ite în s ă ş i
e x is te n ţa v r e u n e i in s ta n ţe , c a re a r p u te a ju d e c a sau c o n d a m n a a c ­
tiv ita te a a c t o r ilo r s u v e r a n i: o a s tfe l d e ju d e c a r e (c o n d a m n a r e ) fie
că lim ite a z ă s u v e r a n ita te a , fie e m a n ă d in p a r te a u n u i a lt a c to r, c a re
are o a titu d in e p ă r t i n i t o a r e şi îş i f o r m u le a z ă a p r e c ie r ile p o r n i n d d e
la p r o p r iile in te r e s e n a ţio n a le .

H a n s M o r g e n t h a u e s te c o n s id e r a t p e b u n ă d r e p ta te u n c la s ic a l
r e a lis m u lu i în R I , d e o a r e c e s c r ie r ile s a le în s u m e a z ă în m o d e lo c ­
v e n t şi c o n v in g ă to r t e o r iile şi p r i n c ip iile d e b a z ă a le r e a lis m u lu i în
a n s a m b lu .

Reinhold Niebuhr: pesimismul antropologic şi


păcatul originar
U n a p o r t s u b s ta n ţia l în c o n s titu ir e a r e a lis m u lu i în R I l- a a d u s
p e r s o n a lita te a r e lig io a s ă şi p o lit ic ă a a m e r ic a n u lu i R e in h o ld N i e ­
b u h r ( 1 8 9 2 - 1 9 7 1 ) . F i i n d p a s to r p r o te s ta n t, N i e b u h r a d e z v o lta t o
c ritic ă a s p ră a i a n t r o p o lo g ilo r o p t im iş t i, c o n s id e r â n d c ă „ în c r e d e ­
rea în p o s ib ilita te a p e r f e c ţ io n ă r ii m o r a le a u m a n it ă ţ ii este o fo r m ă
d e m â n d r ie lu c ife r ic ă ” 16. î n lo c u l a c e s te ia , e l p r o p u n e a a c o rd a r e a
a te n ţie i c h e s tiu n ii „ p ă c a tu lu i o r i g i n a l f l ş i s tu d ie r e a o m u lu i ca f i ­
in ţă o r ie n ta tă în m o d fire s c s p re r ă u . î n a s tfe l d e c irc u m s ta n ţe , o
s tra te g ie ju s tă a s o c ie tă ţii, d u p ă N ie b u h r , a r fi r e c u n o a ş te re a a c e stei
s tă ri d e fa p t ( p r i n m a n ife s ta r e a m o d e s tie i şi s m e r e n ie i) şi fo lo s ire a
in s tr u m e n te lo r p o lit ic e ce n u a r p e r m it e a c e s te i n a tu r i s u m b r e să
se m a n ife s te . O a s tfe l d e in t e r p r e t a r e a c ă p ă ta t d e n u m ir e a d e „ r e a ­
lis m c re ş tin ” 17. P o r n i n d d e la a c e a s ta , N i e b u h r în d r e p tă ţe a r ă z b o a ­
iele, r e p r e s iu n ile şi p e r s e c u ţ iile p o litic e a le a c e lo r a c tiv iş ti p o litic i
şi c iv ic i, c a re a r m a n ife s ta o a t it u d in e a x a tă p e u m a n is m u l r a d ic a l.

N ie b u h r î i c r it ic a „ l i b e r a l y g „ u to p iş ti” şi „ p a c ifiş ti” p e n t r u fa p ­


tu l că a c e ş tia , d in p u n c t u l s ă u d e v e d e re , s u p r a a p re c ia z ă în c lin a ţia
o m u lu i s p re b in e şi d o r in ţ a lu i d e a c re a o s o c ie ta te b a z a tă p e d r a -
16. Niebuhr R. Christian Realism and PoliticanProblems. York: Charles Scribner’s Sons, 1953.
17. Ibidem.

25
goste şi înţelegere reciprocă. Aceştia, de fapt, deschid cutia Pândo \
rei şi dezlănţuie tenebrele trufiei. Din acest motiv, Niebuhr vede |
sarcina statului la fel ca şi Hobbes în limitarea libertăţilor unor I
persoane aparte în interesul majorităii. Proiectând această abor- I
dare asupra relaţiilor internaţionale, după cel de-al Doilea Război I
Mondial Niebuhr a dezvoltat teoria necesităţii reţinerii active a I
URSS şi a aliaţilor săi, ca purtători ai unui astfel de „comunism I
radical” şi propunea adoptarea unui anticomunism activ şi ofensiv I
ca bază a politicii externe a SUA şi a ţărilor occidentale.
Eduard Karr: a avea sau nu a avea
Un alt clasic recunoscut al realismului în RI este omul de ştiin- I
ţă, istoric ul şi diplomatul englez Eduard Hallet Karr (1892-1982). 1
însuşi Karr nu se considera a fi un realist în accepţia strictă a ter- 1
minului, însă polemica lui cu liberalii din cadrul RI, critica lui a |
„utopismului” şi a optimismului faţă instituţiile supranaţionale de- 1
termină încadrarea acestuia în rândul realiştilor, aşa cum se cuvine I
în această disciplină.
Karr formulează propria viziune asupra structurii generale a re- 1
laţiilor internaţionale, la baza căreia, după părerea lui, stă delimi- j
tarea netă a tuturor statelor (care sunt, ca şi la toţi realiştii, princi- J
palii actori) în „cei care au” (have ) şi „cei care nu au” (have not)18.
Această abordare introduce în structura ordinii mondiale două
impulsuri diametral opuse:
- ţările „care au” (have) (Marea Britanie, SUA, Franţa etc. - î n v i n ­
gătorii în Primul Război Mondial) tind să păstreze status quo, ba­
lanţa existentă de forţe în politica internaţională, şi să consfinţeas- i
că ordinea existentă a lucrurilor prin formule de ordin „moral”;
- ţările „care nu au” (have not) (în această categorie Karr include
Germania, URSS, Japonia etc.) dimpotrivă, tind să revizuiască or­
dinea existentă şi să schimbe situaţia în favoarea lor.
în plus, Karr consideră că pacifismul celor „care au” provine toc­
mai din satisfacţia lor de starea de lucruri existentă, iar disponibili­
tatea celor „care nu au” de a se angaja în război este condiţionată de
starea lor de marginalizaţi. însă ambele tabere acţionează potrivit
acestei logici nu în virtutea unei atitudini „morale” sau „amorale”
faţă de relaţiile internaţionale, dar dintr-un pur egoism naţional şi
18. C a r r F..H . T h e T w e n ty Y e a rs C ris is . T .on d on , 1 9 3 9 .
R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

d i n t r - u n c a lc u l r a ţ i o n a l a l p r o p r i i l o r in t e r e s e . î n t r - u n a s tfe l d e c a z
r ă z b o iu l şi p a c e a d e v i n n iş t e s o l u ţ i i p u r p r a g m a t i c e î n c a d r u l u n e i
e c u a ţii c â t se p o a t e d e c la r e : u n i i v o r s ă p ă s t r e z e t o t u l a ş a c u m e s te ,
ia r a lţ ii - să r e v i z u i a s c ă s i t u a ţ i a î n f a v o a r e a lo r . A c e a s tă lo g ic ă l - a
c o n d u s t r e p t a t p e K a r r c ă t r e r e c u n o a ş t e r e a r e le v a n ţ e i l u i M a r x şi
a m a r x i s m u l u i , c a r e a n a l i z a î n t r - u n s is te m a n a lo g ic in t e r a c ţ i u n e a
în tr e b u r g h e z ie ş i p r o l e t a r i a t . B u r g h e z u l r e s im t e n e v o ia v i t a l ă d e
o r d in e , s t a b ilit a t e ş i c a l m , î n t i m p c e p r o l e t a r i a t u l a r e ş a n s a s ă -ş i
s c h im b e s it u a ţ ia d e p l o r a b i l ă n u m a i î n u r m a u n u i c a t a c lis m , z g u ­
d u ir i s a u r e v o l u ţ i e .

A n u m e r e a l i s m u l , c a r e t i n d e s ă i n t e r p r e t e z e r e a lit a t e a r e l a ţ i i l o r
i n t e r n a ţ io n a le d i n c o l o d e „ m i t u r i l e m o r a l i z a t o a r e ” şi „ u t o p i i ”, a s ta t
la b a z a i n t e r p r e t ă r i i l u i E d u a r d K a r r a i s t o r i e i p o l i t i c e a U R S S , p e
c a re a d e s c r is - o î n 1 4 v o l u m e , d e v e n i n d a s tfe l u n u l d i n t r e c e i m a i
r e c u n o s c ţ i s o v ie t o lo g i. O p o n e n ţ i i s ă i d i n t a b ă r a l i b e r a l ă î i r e p r o ş a u
lu i K a r r „ s i m p a t i i f a ţ ă d e L e n i n ş i S t a l in ”, î n t i m p c e e l c ă u t a s ă p ă ­
t r u n d ă lo g ic a o b i e c t i v ă şi d e s t u l d e p r a g m a t i c ă a u n o r s a u a l t o r a c ­
ţiu n i a le c o n d u c e r i i s o v ie t ic e , p o r n i n d d e l a u n c a lc u l i m p a r ţ i a l şi
r a ţ io n a l a l i n t e r e s e l o r n a ţ i o n a l e . K a r r , c a r e a p a r t i c i p a t l a c o n f e r i n ­
ţa d in V e r s a ille s , a p r e z i s î n c ă d i n 1 9 1 9 v i c t o r i a r o ş i i l o r î n r ă z b o i u l
c iv il d i n R u s ia ş i r e n a ş t e r e a s u b c o n d u c e r e a a c e s t o r a a u n u i s ta t
p u t e r n ic ş i m o d e r n . î n b a z a a c e s t u i a r g u m e n t e l c h e m a g u v e r n u l
b r it a n ic s ă r e n u n ţ e la s u s ţ in e r e a a l b i l o r ş i s ă în c e a p ă s ă c o o p e r e ­
ze c u b o lş e v ic ii. M a i t â r z i u K a r r s - a a p r o p i a t d e a c t i v i s t u l c iv ic şi
p o lit ic r u s D m i t r i P e t r o v i c i S v e a t o p o l s k - M i r s k i (1 8 9 0 -1 9 3 9 ), u n u l
d in t r e e x p o n e n ţ i i şi o r g a n i z a t o r i i m i ş c ă r i i E u r a s ia n is t e . P r o b a b i l ,
a n u m e c o n ta c tu l c u c u lt u r a r u s ă ( K a r r a în v ă ţa t la R ig a lim b a ru s ă
şi a s t u d ia t l i t e r a t u r a c la s ic ă r u s ă ) ş i p r i e t e n i a s tr â n s ă c u e u r a s ia -
n is tu l S v i a t o p o l s k - M i r s k i a u i n f l u e n ţ a t a s u p r a î n ţ e l e g e r ii p o l i t i c e
p r o f u n d e a p o l i t i c i i s o v ie t ic e , p r e c u m şi a s u p r a m u l t o r p r o g n o z e
p r iv in d tr a n s fo r m a r e a b o lş e v ic ilo r în u n u l d in t r e c e i m a i im p o r ­
t a n ţ i j u c ă t o r i m o n d i a l i , r e a l i t ă ţ i c e a u fo s t a c c e p ta te u n a n i m d u p ă
î n c h e ie r e a c e l u i d e - a l D o i l e a R ă z b o i M o n d i a l .

Raymond Aron: sociologia sistemelor


internaţionale
R a y m o n d A r o n ( 1 9 0 5 - 1 9 8 3 ) , r e n u m i t u l f i l o s o f p o l i t i c şi s o c io lo g
fr a n c e z , a a v u t u n a p o r t s u b s t a n ţ i a l la e l a b o r a r e a R I . C o n c e p ţ i i l e
lu i A r o n p o a r t ă u n c a r a c t e r p r o n u n ţ a t s o c io lo g ic , c a r e d e c e le m a i

27
—_____ R E L A Ţ I I L E INTERNAŢIONALE

rnulte o ri le scapă din vedere pragm aticilor şcolii realiste clasul


anglo-saxone. Acest fapt a conferit întregii d iscip line o nouă 4 1
m en siu n e. A ro n îşi expune viziunea şi concepţiile d e b ază asupri
R I în lucrarea sa clasică „Pacea şi războiul dintre n a ţiu n i”19, editată 1
p e n tru p rim a dată în anul 1962 şi devenită un b e st-se lle r.

în a n a liz a sa a su p ra R I A ro n se sp rijin ă p e s o c io lo g ia lui Mart I


W e b e r şi in te rp re ta re a a c e s tu ia a s ta tu lu i c a „ s in g u ra instanţă^ I
d is p u n e d e d re p tu l le g itim la v io le n ţă ” P o r n i n d d e la acest prin- 1
cip iu , el aju n ge la a d o p ta re a te z e i re a lis te d e s p r e anarhia relaţiilor 1
in te rn a ţio n a le . A ro n a fir m ă c ă , în tr e g s is te m u l relaţiilor interna-1
ţio n a le fiind u n u l a n a r h ic , h a o tic p rin d e fin iţie , acesta nu poate 1
fi re d u s la o te o r ie , c a r e a r o p e r a c u r e la ţia c a u z ă -e f e c t. în locul I
a b o rd ă rii c a u z a le A r o n p r o p u n e a p lic a r e a p rin c ip iu lu i weberian al •
„ s o c io lo g ie i c o m p re h e n s iv e ” în a n a liz a i n te r a c ţiu n ii statelor între 1
ele. A c e a s tă a b o r d a r e p re s u p u n e c ă e s te i m p o r t a n t n u atât să fie 1
c r e a t u n s is te m n o r m a t i v p e n t r u m o d u l în c a r e S ta te le trebuie să I
a c ţio n e z e î n t r - o s itu a ţie sa u a lta în re la ţiile î n tr e e le , c â t să înţeleagă 1
d e c e a c e s te a a c ţ io n e a z ă a n u m e a ş a c u m a c ţ io n e a z ă şi s ă identifice 1
s c o p u r ile l o r a d e v ă r a te , d e s c h is e o r i a s c u n s e în s p a te le propagan - 1
d ei, r e to ric ii şi p e rd e le i id e o lo g ic e . A r o n n u m e ş te o astfel d e abor-J
d a r e a R I „ p r a x io lo g ie ”, a d ic ă a n a liz a i n d u c t i v ă rig u roasă a u n u i
p r a x is c o n c r e t .

A r o n p u n e în c i r c u i t c o n c e p t u l d e „ s is te m i n t e r n a ţ i o n a l ”, pe care
îl d e fin e ş te c a „ to ta lita te a u n o r i n t e r a c ţ i u n i regulate a uno r enti­
tă ţi, c a p a b ile s ă fie a t r a s e în o r i c e m o m e n t î n t r - u n răzb o i general”.
A n a l i z a r e l a ţ ii l o r i n t e r s ta ta le p rin p r i s m a conflictului m ilitar reiese
în c a z u l lui A r o n d in r e c u n o a ş t e r e a a n a r h ie i i n t e r n a ţ i o n a l e , fapt ce
îl d e f in e ş te d r e p t u n r e a lis t c l a s ic .

Potrivit lui Aron, războiul poate fi cauzat fie de tendinţa de a spori


puterea, securitatea, fie de dragul gloriei. Primii doi factori pot fi
consideraţi „obiectivi” sau „materiali”. Cel de-al treilea ţine de sfe­
ra valorilor. Pentru definirea intereselor naţionale, Aron propune
luarea în calcul a acestor valori, coduri şi percepte sociale, alături
de considerentele pur materiale.
Principală trăsătură caracteristică a sistemul internaţional consta
în raportul de forţe participante la acest proces. Aron consideră că
sistemele internaţionale pot fi atât bipolare, cât şi multipolare, dar
19. A ro n R . P a ix e t g u e r re e n tr e ie s n a tio n s . P a ris : C a lm a n n -L e v y , 1 9 6 2 .

28
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

p o t fi ş i o m o g e n e ş i a s t a a t u n c i c â n d a c e s t e a s e î n t e m e i a z ă p e s t a te
c u r e g im u r i p o lit ic e s im ila r e , şi e te r o g e n e , a tu n c i c â n d a c e s te r e g i­
m u r i ş i s is t e m e d e v a l o r i s u n t d i f e r i t e s a u c h i a r d i a m e t r a l o p u s e .

A c c e n tu l p e c a re î l p u n e A r o n a s u p r a s o c io lo g ie i, v a lo r ilo r şi c o ­
d u r i l o r c u l t u r a l e î l d e o s e b e ş t e î n t r u c â t v a d e c e i l a l ţ i r e a l i ş t i c la s ic i
a i R I, a p r o p iin d u -1 d e r e p r e z e n t a n ţ ii Ş c o lii e n g le z e în R I ( H . B u ll,
M . W h it e e tc ).

Henry Kissinger: soarta diplom atului


U n c la s ic a l ş c o l i i r e a l i s t e î n R I e s te ş i p o l i t i c i a n u l H e n r y K i s s i n ­
g e r. K i s s i n g e r a d e ţ i n u t f u n c ţ i a d e c o n s i l i e r p e n t r u p r o b l e m e d e
s e c u r it a t e n a ţ i o n a l ă a S U A î n a n i i 1 9 6 9 - 1 9 7 5 ş i c e a d e S e c r e t a r
d e S ta t a l S U A î n t r e a n i i 1 9 7 3 - 1 9 7 6 . D i n a c e s t e p o z i ţ i i , p r e c u m ş i
în a lte r o l u r i s o c i a l e , K i s s i n g e r a f o s t o p r e z e n ţ ă a c t i v ă î n p o l i t i c a
a m e ric a n ă a a n ilo r 6 0 - 9 0 . î n p a r t ic u la r , a n u m e e l a ju c a t u n r o l
d e c is iv î n p r o c e s u l d e d e s t i n d e r e a r e l a ţ i i l o r c u U R S S , î n t r e N i x o n
şi B r e j n e v ( p o l i t i c a detente) , p re c u m şi în p r o c e s u l d e a p r o p ie r e
d in tr e S U A şi C h in a .

F a p t u l c ă K i s s i n g e r n u e r a d o a r u n s i m p l u p o l i t i c i a n , c i şi u n f i l o ­
s o f p o l i t i c , c a r e a p a r ţ i n e a ş c o l i i r e a l i s t e î n R I , ie s e î n e v i d e n ţ ă d i n
l u c r ă r i l e l u i 20, î n c a r e e l n u d o a r r e l a t e a z ă e v e n i m e n t e l e l e g a t e d e
c a r ie r a l u i d i p l o m a t i c ă ş i p o l i t i c ă , c i ş i c o n f e r ă a m p l e f u n d a m e n ­
t ă r i t e o r e t i c e a c t i v i t ă ţ i i s a le , b a z a t e p e o f i l o s o f i e p o l i t i c ă d e s t u l d e
c o n c re tă şi b in e c h ib z u ită . 1

L a fe l c a a l ţ i r e a l i ş t i c l a s ic i, K i s s i n g e r p o r n e ş t e d e l a p r i n c i p i u l s u ­
p r e m a ţie i in te r e s e lo r n a ţ io n a le şi a u n e i s u v e r a n it ă ţ i a s ta tu lu i, c a re
n u e lim it a t ă d e n im ic în s is te m u l in t e r n a ţ io n a l. A s tfe l, e l r e c u ­
n o a ş te î n t o t a l i t a t e p r i n c i p i u l a n a r h i e i ş i n u îş i p r o p u n e s ă o r e g l e ­
m e n t e z e î n t r - u n fe l. O a s t f e l d e a b o r d a r e p r e z i n t ă o r i c e S t a t c e i n t r ă
î n c â m p u l a t e n ţ i e i s a le c a f i i n d u n u l i d e n t i c l a n i v e l c o n c e p t u a l ,
in d ife r e n t d e r e g im u l lu i p o lit ic , p r e z e n ţa s a u a b s e n ţa d e m o c r a ţie i,
a p ie ţii lib e re s a u a lib e r t ă ţ ii d e e x p r im a r e . P e n tr u r e a liş tii d in R I,
o r ic e s ta t p r e s u p u n e o e v a l u a r e r a ţ i o n a l ă a i n t e r e s e l o r n a ţ i o n a l e ,
p e c a re t in d s ă -l r e a liz e z e c â t m a i e fic ie n t p o s ib il c o n d u c ă t o r ii s ă i
p o litic i. D i n a c e s t m o t iv , c o n c h id e K is s in g e r, în p o lit ic a r e a lă u r ­
m e a z ă a se l u a î n c a l c u l d o a r a c e s t f a c t o r ; ş i d a c ă e s ă - l v a l o r i f i c i

20. Kissinger G. D iplom aţia. Moscova: L adom ir, 1997. Tot el. A re nevoie A m erica de politică externă?
Moscova: Ladom ir, 2002.

29
RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

c u p ric e p e r e , fă ră a a c o rd a v re o a te n ţie sp e c ia lă fa ţa d e lo r de ordin 1


id e o lo g ic sa u m o ra l, a tu n ci p o ţi o b ţin e re z u lta te o p tim e .

A p lic â n d în p ra c tic ă m e to d a re a lism u lu i, K iss in g e r a p riv it URSS ||


şi C h in a n u p u r şi sim p lu c a p e n işte e x p o n e n ţi ai ta b e re i ideolo- M
g ic e o stile SU A , N A T O şi O ccid e n tu lu i în a n sa m b lu , ci c a p e nişte I
s ta te n aţio n a le , c a re au in te re se , z o n e d e in flu e n ţă şi s c o p u ri raţio- 1
n ale d estu l de clare. în c a d ru l d iscu tă rii a c e s to r in te re s e în spiritul I
p rag m atism u lu i p u r c u „ o p o n e n ţii id e o lo g ic i”, K iss in g e r a reu şit la m
m o d u l p ra c tic să o b ţin ă re z u lta te so lid e p e n tr u c o n s o lid a r e a po~ M
ziţiei SUA în se c. X X . T re c e re a c u v e d e re a a id e o lo g ie i, m o ralei, |
a d re p tu rilo r o m u lu i, a lib e rtă ţilo r e tc . le -a p e r m is a m e ric a n ilo r M
să g ă sească un lim baj c o m u n a tâ t c u M o s c o v a , c â t şi c u B eijin gul, m
fapt c a re a d e te rm in a t d o u ă p ro c e s e im p o r ta n te în p o litic a m o n d i- I
ală din e p o c a „răzb o iu lu i re c e ” - d e s tin d e re a re la ţiilo r d in tre SUA I
şi U R SS la în ce p u tu l lui 1 9 7 0 şi a p ro p ie re a d in tr e W a s h in g to n şi 1
B eijin g , fapt c e a d e sch is ca le a v iito a re lo r r e f o rm e d in C h in a în I
anii 1 9 8 0 . A ce ste d o u ă p ro c e s e au fost in iţia te d e c ă t r e K iss in g e r şi M
o rg a n iz a te c u p a rtic ip a re a lui d ir e c tă . E v a lu â n d la r e c e p ro b le m e le 9
e c o n o m ic e re a le , e x is te n te în U R S S sau C h in a şi c o n ş tie n tiz â n d în I
m o d c la r p ie rd e rile şi a v a n ta je le p ă rţii a m e r ic a n e în sp iritu l c o re lă - j
rii în tre ele a in te re s e lo r n a ţio n a le , K is s in g e r a c o n s tr u i t u n sis te m J
d ip lo m a tic e fic ie n t, c a r e a d im in u a t ris c u l u n u i c o n f lic t n u c le a r
în tre c e le d o u ă s u p r a p u te r i, a c o n tr ib u it la in te g r a r e a C h in e i în
e c o n o m ia m o n d ia lă şi, p o s ib il, a d e te r m in a t a u to lic h id a r e a URSS
şi a T ra ta tu lu i d e la V a rş o v ia , în c o n d iţiile în c a r e v ig ile n ţa Mosco­
vei în e p o c a P e r e s tr o ik a a fo s t „ a d o r m i t ă ” c u s u c c e s d e re a lis m u l
a c e s tu ia .

1.1.4. Realismul geopolitic


Geopolitica şi Rl
Geopolitica reprezintă o disciplină cu totul aparte, creată în baza
propriilor principii şi metodologii21. însă geopolitica, la fel ca şi RI,
studiază procesele, care se dezvoltă în sfera internaţională, motiy
pentru care între ele există un număr semnificativ de tangenţe.
Geopolitica, la fel ca şi disciplină RI, a apărut la începutul sec. XX
şi mediul anglo-saxon, însă instituţionalizarea ei ştiinţifică a de-

21 A . D u g h in G e o p o litica . M o s c o v a : A c a d e m ic e s c k i p r o ie c t, 2 0 1 1 .; A ce la şi. G e o p o litica Rusiei. Moscova:


A cad em ic e sk i p ro ie ct, 2 0 1 2 . ; T oi el. G e o p o lit ic a p o s tm o d e r n u lu i. S a n k P e te rb u rg : A m fo ra , 2 0 0 7 .; T o t d
B are le g e o p o liticii. M o sco v a : A r k to g h e ia -Ţ e n tr, 2 0 0 0 .

30
RE L AŢI I L E INTERNAŢI ONALE

curs pe cu totul altă cale, fiind una mult mai problematică. Dar
există o serie de autori, care se obişnuieşte a fi analizaţi atât în sfera
geopoliticii, cât şi cea a RI, deşi respectiva analiză este făcută de pe
poziţii diferite şi din unghiuri de vedere diferite.
Prima definiţie a geopoliticii a fost formulată de către politologul
suedez Rudolf Chellen, care a definit-o ca fiind „ştiinţa despre re­
laţiile dintre Stat şi spaţiu”. Şi dacă toţi autorii ce i-au urmat ar fi
ţinut cont cu stricteţe de această definiţie, atunci geopolitica s-ar fi
putut afirma plenar în cadrul RI, deoarece RI se ocupă cu precădere
anume de state în interacţiunea lor, aspectele teritoriale ale acestor
interacţiuni putând fi incluse într-un subsistem separat. însă chiar
de la primele texte teoretice ale geopoliticienilor (H. Mackinder)
a devenit clar faptul că această disciplină iese cu mult din cadrul
unei direcţii auxiliare a RI şi pretinde la o structură proprie şi la un
obiect separat de cercetare, trecând la un nivel de generalizare atât
de înalt, încât acesta creează un sistem de coordonate separat. Din
acest motiv, stricto sensu, se cuvine să analizăm geopolitica drept o
ştiinţă totalmente independentă, ce se situează la intersecţia dintre
ştiinţa politică, strategia militară, geografia economică, sociologie
şi cercetările civilizaţionale22.
O prezentare mai detaliată a teoriilor geopolitice şi a celor mai im­
portanţi autori este făcută în manuale de specialitate, monografii şi
crestomaţii asupra geopoliticii ca atare23, iar în cadrul realismului
în RI ne putem limita doar la acele aspecte ale teoriilor geopoli­
tice, care ţin nemijlocit de contextul acestei şcoli, adică analizează
structura interacţiunilor care au loc între State.
Alfred Mahan: puterea maritimă
Amiralul american Alfred Mahan (1840-1914) nu a folosit la mo­
dul direct cuvântul „geopolitică” dar la nivel conceptual a contri­
buit în mod substanţial la apariţia acestei discipline24. Anume el a
pus în circuit conceptul de „forţă maritimă” (Seapower), pe care
mai târziu Makinder a transformat-o în sensul principal al geo­
politicii.
Mahan credea că, „destinul manifestat” (Manifest Destiny) al SUA
22. A. D u g h in , G e o p o litica .
23. Idem
24. M ah an A .T. T h e In flu e n ce o f Sea P o w er U pon?Hislory, 1660-1783. New York: Dover Publicalions,
1987.

31
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

constă în trasformarea lor în imperiu maritim mondial, urmând!


ca ştafeta să treacă de la Marea Britanie către SUA. Din acest mo- j
tiv principalul obiectiv al politicii americane constă în dezvoltarea ^
forţelor militare maritime (Navy) şi în stabilirea controlului asupra |
oceanelor lumii. în opinia lui Mahan, doar expansiunea globala
poate asigura securitatea şi respectarea intereselor naţionale ale
SUA. Pe parcursul acestei expansiuni, mai devreme sau mai târziu ;
SUAva da peste state care se vor împotrivi dominaţiei globale, cum
a fost în cazul Franţei lui Napoleon sau al Germaniei lui Bismark
de o parte şi Anglia de cealaltă parte. Dar de fiece dată victoria îi
revine celui care deţine controlul asupra Mării, aceasta fiind spaţiul
cel mai privilegiat pentru comerţul mondial. De aceea cu cât mai
repede îşi vor conştientiza SUA propria vocaţie mondială şi moda­
litatea de a o realiza prin intermediul controlului asupra mărilor,
cu atât mai eficient îşi vor învinge adversarii (în primul rând, Rusia
ca forţă terestră) şi vor atinge hegemonia planetară.
Hafford Mackinder: Marea contra Uscatului
Geopolitica a fost fondată ca disciplină de către geograful, diplo­
matul şi omul politic britanic, Sir Halford Mackinder* care este
unul dintre fondatorii Şcolii Londoneze de Economie (1861-1947).
Anume Mackinder a lansat conceptul de Uscat şi Mare în calita­
te de categorii de bază ale geopoliticii. Prin conceptul de „Mare”
el definea Imperiul maritim şi mai exact Maret Britanie. Iar prin
conceptul de „Uscat - statele continentale şi în primul rând Rusia.
Lupta dintre Mare şi Uscat constituia, în accepţia lui Mackinder,
cheia pentru descifrarea „Marelui Joc” (Great Game), care era pur­
tat în sec. XIX -XX de către Imperiul Britanic şi cel Rus, acesta
cuprinzând un spaţiu strategic imens de la Marea Baltică, Europa
de Est, bazinul Mării Negre, Caucaz şi până la Asia Centrală, Ori­
entul îndepărtat şi regiunea Oceanului Pacific. Am putea presu­
pune că însuşi dualismul celor două tipuri de civilizaţii, maritimă
şi terestră (talasocraţie şi telurocraţie) a fost descoperit de către
Mackinder în calitate de legitate de bază a geopoliticii ca urmare
a pătrunderii sistematice a contextului strategic, în cadrul căruia
acest „Mare Joc” se desfăşură.
Mackinder deseori este categorisit ca fiind unul dintre realiştii
din cadrul RI, şi asta întrucât el considera confruntarea dintre ta­
lasocraţie şi telucroţie, adică dintre Mare şi Uscat, un proces istoric

32
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

obiectiv, care n u este le g a t d e c irc u m s ta n ţe le c o n c rete , re g im u rile


p o litic e , c o d u r ile c u ltu r a le şi p a r tic u la r ită ţile relig io as e , c i d e u n
a n u m it m o d d e o r g a n iz a r e a s p a ţiu , ce se e x p rim ă p r in s tru c tu ra
soc ie tă ţii şi p r in te n d in ţe le e i fu n d a m e n ta le , m a n ife s tâ n d u -s e în
segm ente d e t im p m a r i, ia r în m o d d e o s e b it d e p ro n u n ţa t - p r in
c o n fru n ta re a c u a lte fo r m e a le acestei o rg a n iz ă ri. A s tfe l, M a c -
k in d e r îm p ă rtă ş e a c u c e ila lţi r e a liş ti p r in c ip iu l u n e i p o te n ţia le
c o n fr u n tă r i m ilita r e d in tr e state ca p a r tic u la rita te a u n u i m e d iu
n o r m a tiv şi fire sc , în c a d r u l c ă ru ia se d e s fă ş o a ră r e la ţiile in te r n a ­
ţio n a le . în s ă , s p re d e o s e b ire d e re a liş tii clasici, M a c k in d e r e x p li­
ca aceste fe n o m e n e n u a tâ t p r in e x is te n ţa h a o s u lu i şi a n a rh ie i, ce
d e c u rg d in p r in c ip iu l s u v e ra n ită ţii, c â t p r in d u a lis m u l c a te g o ric al
o r ie n tă rilo r g e o p o litic e şi c o n tr a d ic ţia fu n d a m e n ta lă d in tr e in te re ­
sele g e o s tra te g ic e a le M ă r i i şi U s c a tu lu i. L a n iv e l p ra c tic M a k in d e r
şi d is c ip o lii a c e s tu ia d e ce le m a i m u lte o r i se p o m e n e a u în ta b ă ra
r e a liş tilo r (d e ş i în acest c a z e x is tă o e x c e p ţie s e m n ific a tiv ă în p e r ­
soana g e o p o litic ia n u lu i a tla n tis t şi în acelaşi tim p lib e r a lu lu i în c a ­
d r u l R I Z b ig n ie w B r z e z in s k i), d e o a re c e a ceştia p riv e a u c u p r o fu n d
s c e p tic is m p o s ib ilita te a u n o r tr a n s fo r m ă r i c a lita tiv e p r o fu n d e ale
s o c ie tă ţiilo r ce a p a r ţ in u n o r c a te g o rii g e o p o litic e d ia m e tr a l o p u ­
se. N ic iu n fe l d e s c h im b a re d e o r d in id e o lo g ic ce s -a r p ro d u c e în
statele U s c a tu lu i n u le - a r p u te a a p r o p ia d e s tr u c tu r a s ta te lo r M ă r ii,
m o tiv p e n t r u c a re c o n tr a d ic ţiile g e o p o litic e tre b u ie p r iv ite ca ceva
im u a b il, p e r m a n e n t şi m u lt m a i te m e in ic d e c â t flu c tu a ţiile u n o r
sis te m e şi r e g im u r i p o litic e , j

M a c k in d e r , f iin d c o m is a r al A n ta n te i p e n tr u U c ra in a în p e rio a d a
r ă z b o iu lu i c iv il, a p lic a ac e ste p r in c ip ii c o n s id e r â n d u -i p e b o lş e v ic i,
c a re c o n tr o la u H e a r t l a n d ( p ă m â n t u l- in im ă ) , fo s tu lu i Im p e r iu R us,
ca p e n iş te c o n tin u a t o r i g e o p o îitic i d ir e c ţ i ai ţa r ilo r ru ş i, în d e m ­
n â n d la s p r ijin ir e a p e to a te c ă ile a a lb ilo r, c are, în o p in ia lu i, a r
fi p u tu t c o n t r ib u i la o r a p id ă d e s tr ă m a r e a R u s ie i ca c iv iliz a ţie a
U s ta c u lu i - e te r n u l in a m ic al M a r i i B r it a n ii, a v a n g a rd a c iv iliz a ţie i
M ă r i i . A n a liz a fă c u tă d e H . M a c k i n d e r a s u p ra r ă z b o iu lu i c iv ili d in
R u s ia c o in c id e a c u c e a fă c u tă d e u n a lt re a lis t, E . K a rr , în s ă aceştia
tră g e a u c o n c lu z ii d ia m e t r a l o p u s e d in a n a liz a re s p e c tiv ă . M a jo r it a ­
te a p o l i t i c i e n i l o r şi a n a liş tilo r a c e lo r t i m p u r i e ra u c o n v in ş i d e fa p ­
tu l c ă b o lş e v ic ii r e p r e z e n ta u c e v a c u to t u l n o u în is to r ia R u s ie i, ia r
g u v e r n a r e a l o r n u a re ş a n s e să d u r e z e . în s ă M a c k in d e r , la fe l ca şi
K a r r şi e u r o a s ia n iş tii r u ş i ( î n s p e c ia l P. S a v iţk i), v e d e a u în p e rs o a -

33
n a b olşev icilo r nişte con tin u atori d ire cţi ai civilizaţiei U sca tu l^ ;|
ai con tinen talism u lu i ru sesc, p rezicân d v ic to r ia lo r inevitabilă ^ 1
v iito area m ăreţie. însă în tim p ce E. K a rr p ro p u n e a L o n d re i să r e i a
c u n o a scă acest lucru ca un fapt ca atare şi să c o n s tr u ia s c ă de la bun ;1
în cep u t relaţii pragm atice şi co n stru ctiv e cu U R S S c a viitoare pu. 1
tere m ondială, H . M ackinder, d im p o triv ă, p rivea a c e a s tă realitate %
ca pe o am eninţare pentru Im periul B rita n ic şi în d e m n a L o n d ra să -îl
facă tot posibilul p entru a aduce un p rejud iciu m a x im bolşevicilor «
de la bun început. K arr facea presiuni asu p ra c o n d u c e rii politice m
a Marii Britanii în tr-o d irecţie total opu să. A stfel, cei d oi realişti, 9
care îm părtăşeau o analiză co m u n ă a u nei situ aţii is to rice co n cre - j
te, trăgeau concluzii totalm en te diferite în b a z a aceleiaşi analize, m
Acest exemplu arată în m o d clar câ t de diferite p o t fi sferele co n - ■
statării ştiinţifice şi elaborarea pe a ceastă b ază a u n o r re c o m a n d ă ri a
ce ţin nem ijlocit de politică. Aşadar, o analiză c o m u n ă , e fe c tu a tă în 1
limitele aceleiaşi orientări ştiinţifice, u n e o ri se p o t tra g e co n clu z ii ■
p ractice opuse.

Nicholas Spykman: cine controlează Rimland-ul?


M ack in der a avut o influenţă decisivă asu pra g e o p o liticia n u lu i
american N icholas John Spykm an ( 1 8 9 3 -1 9 4 3 ) , a ce sta fiind u n u l 1
din tre fon datorii geopoliticii a m e rica n e şi to to d a tă u n e x p o n e n t al I
realism ului în p olitica e x te rn ă a SUA25. N ich o las S p y k m an a r e v ^ S
zu it ideile g eop olitice ale lui M ack in d er, p u n â n d a c c e n tu l p e „ s p a - J
ţiul de co astă” in te rm e d ia r (R im la n d ), a d ică p e te rito riile c e se în - }
tind de la E u ro p a de Vest, p rin O rie n tu l A p ro p iat sp re A sia şi p â n ă
la z o n a O cean u lu i P acific. A n u m e a c e a stă z o n ă e ra c o n s id e ra tă d e I
că tre N ich o las Spykm an c a fiind u n a d e cisiv ă în lu p ta p e n tr u d o - M
m in a ţia m o n d ia lă d in tre M a re şi U sca t. M a c k in d e r in sista a su p ra J
faptului că , „cel ca re co n tro le a z ă E u ra s ia , a ce la c o n tr o le a z ă în tre a - I
g a lu m e ” N ich o la s S p y k m an a m o d ific a t a c e a s tă fo r m u lă în felul
u rm ă to r: „ cin e d e ţin e c o n tro lu l a su p ra sp a ţiu lu i d e c o a s tă ,; acela
c o n tr o le a z ă în tre a g a lu m e ”.

Spykm en este considerat fondatorul principal al teoriei „ re ţin e ­


rii”, care a stat la baza strategiei SUA în relaţiile cu URSS în p e ri­
oada „războiului rece”. Sensul ei consta în neadmiterea e x tin d e rii
influenţei URSS, considerate a fi un hegemon mondial c o n c u re n t,
25. Spykm an N . The G eo grap h y o f the P eace. N ew York; H a rc o u rt, B race and Com pany, 1 J4 4 , Idem.
America-s Slralegy in W orld Polilics: The U n ited S tates and the B alan ce o f Pow er. N ew %ric^Harcoui't,
B ra ce and C om pany, 19 4 2 .
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

d in c o lo d e H e a r t la n d şi o b ţin e r e a s ta b ilir ii u n u i c o n tr o l s tra te g ic


d ire c t sau in d ir e c t a l S U A a s u p ra în t r e g ii z o n e d e c o a s tă . î n p r im u l
râ n d e ra v o r b a d e s p re s ta b ilir e a u n e i d o m in a ţ ii a m e ric a n e d ir e c te
asu p ra E u r o p e i d e V e s t fă r ă a p e r m it e în t ă r ir e a G e r m a n ie i în acest
s p a ţiu . î n c o n tin u a r e e ra n e c e s a ră in c lu d e r e a T u r c ie i în N A T O ,
p re c u m şi r e o r ie n ta r e a s p re S U A a u n e i s e rii d e ţă r i a ra b e . E r a n e ­
v o ie şi d e o b ţin e r e a lo ia lit ă ţ ii fa ţă d e S U A d in p a r te a ş a h u lu i i r a ­
n ia n . T o t a ic i, se im p u n e a c o n s o lid a r e a p o z iţ ie i în P a k is ta n , fă r ă a
în tr e ru p e r e la ţiile c u In d i a . E r a d e a s e m e n e a n e c e s a ră în d e p ă r ta r e a
C h in e i d e U R S S p r i n s u s ţin e r e a J a p o n ie i o c u p a te d e c ă tre O c c id e n t
după 1945.

Cari Schmitt: ordinea spaţiilor mari


U n a p o r t s u b s ta n ţia l î n g e o p o litic ă , c a d e a ltfe l şi în R I , l - a a v u t
filo s o fu l, j u r is t u l şi p o lit o lo g u l g e r m a n C a r i S c h m itt ( 1 8 8 8 - 1 9 8 5 ) .
T e o r iile l u i S c h m it t c u p r in d u n s p e c tr u la r g d e c h e s tiu n i, le g a te d e
cele m a i v a r ia te a s p e c te a le p o l i t i c i i , in c lu s iv a c e le i in t e r n a ţ io n a le ,
m u lte d in t r e c o n c e p ţiile şi d e f i n i ţ i i l e a c e s tu ia d e v e n in d c la s ic e . î n
d o m e n iu l g e o p o lit ic ii S c h m it t a fo s t p r i m u l , c a re a p r o p u s e la b o ­
ra re a u n e i b a z e filo s o fic e p e n t r u c o n c e p tu l l u i M a c k i n d e r a M ă r i i
şi U s c a tu lu i, d e s c r iin d d ife r e n ţe le d e o r d in s o c io lo g ic şi p o l i t o l o ­
gic în tr e ta la s o c r a ţie şi te lu c r a ţ ie , în ţe le s e c a s is te m e c iv iliz a ţ io n a le
d ife r ite . M a r e a c o r e s p u n d e s o c ie tă ţii d e tip n e g u s to re s c , i n d i v i ­
d u a lis m u lu i, c o m e r c ia liz ă r ii, p r e d is p u n e s p re d e z v o lt a r e te h n ic ă ,
in d u s tr ia liz a r e , m o d e r n i z a r e şi d in a m is m s o c ia l. U s c a t u l se c a r a c ­
te r iz e a z ă p r i n s is te m e le s o c io lo p o litic e c o n s e r v a to a r e ie r a r h iz a te ,
v a lo r ile s a c r ific iu lu i, s lu j i r i i , l o i a l i t ă ţ i i şi o n o a r e i; a c e a s ta es te m a i
c u r â n d o s o c ie ta te t r a d i ţ i o n a l ă . D a t o r i t ă l u i C. S c h m it t g e o p o litic a
a c ă p ă ta t o b a z ă s o c io lo g ic ă is o lid ă , c a re ţ in e c o n t d e c o d u r ile c u l­
tu r a le şi s o c ia le .

î n p a r a le l, S c h m it t a d e z v o lt a t t e o r iile d e f i n i r i i ju r i d i c e a „ o r d i n i i
s p a ţiilo r m a r i ”, p e c a re le - a s tu d ia t m in u ţ io s , în c e p â n d c u Jus P u -
b lic a u m E u r o p e u m şi t e r m i n â n d c u d r e p t u l m a r i t i m e n g le z , d o c ­
tr in a a m e r ic a n ă M o n r o e şi f u n d a m e n t e le j u r i d i c e a le T r a t a t u lu i d e
la V e r s a ille s . S c h m i t t a r a t ă c ă n o ţ iu n e a d e „ s p a ţiu m a r e ” (G r o s s -
r a u m ) n u e s te n e m i j l o c i t u n c o n c e p t p o l i t i c s a u j u r i d i c , c i r e p r e z in ­
tă u n p r o ie c t s tr a te g ic d e o r g a n iz a r e a s p a ţ iu lu i m o n d i a l şi r e g io n a l
în f u n c ţ ie d e in te r e s e le n a ţ io n a le a l u n e i s a u a lt e i s u p r a p u te r i o r i
u n u i b lo c d e s ta te . E l c o r e le a z ă a c e a s tă c a te g o r ie c u n o ţ iu n e a d e

35
RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

„Imperiu”, ce înglobează diverse entităţi politice, inclusiv state în. 1


tregi. O modalitate sau alta de organizare globală a spaţiului politic \
este numită de către Schmitt „nom osul Păm ântului”26.

Schmitt consideră că orice mare putere tinde fie să ocupe un loc j


privilegiat în „nomosul Pământului” existent, fie să creeze un no-
mos nou. Anume asta şi generează transform ări geopolitice globa­
le, războaie, valuri de colonizare, crearea de b locuri etc.

în viziunea sa asupra Statului Schmitt îl urm ează pe Thomas


Hobbes, căruia i-a dedicat un şir întreg de lucrări27. E l consideră ca
Statul este expresia socială a interpretării religioase a lum ii. Religi­
ile ierarhizate şi monoteiste crează sisteme politice verticale28. Po-
liteismul contribuie la diseminarea centrelor de luare a deciziilor
către instanţe de diferite nivele (subsidiaritate).

Ideile lui Schm itt reprezintă un arsenal fundamental pentru dis­


ciplina R I, deoarece oferă instrumente pentru analiza detaliată a
conţinutului atât filosofic, cât şi ju rid ic al proceselor internaţionale
în raport cu politica, Statul şi sistemele sociale. în plus, în spiritul
abordării geopolitice, orice exam inare a problem ei este conjugată
de către Schm itt cu factorul spaţial.

A -l trece în pe Schm itt în categoria realiştilor ne perm ite convin­


gerea lui că dim ensiunea politică, şi, respectiv, Statul, reprezintă
o trăsătură necesară şi inseparabilă a societăţii um ane şi că orice
încercare (atât a liberalilor, cât şi a co m u n iştilo r) de a pune pro­
blem a dispariţiei Statului nu este n im ic altceva decât o acoperire
dem agogică în scopul instalării unei „co n du ceri ascunse” (potestas
indirecta, după Schm itt), capabile să alunece cu uşu rin ţă spre dic­
tatură. In schim b, Schm itt p rop une recunoaşterea inevitabilului a
P o liticu lu i (el defineşte P o liticu l ca fiin d d o m en iu l în care se face
d istin cţia între perechea p rie ten /d u şm a n 29), discutând u-se despre
toate aspectele sale, in c lu siv despre d ictatu ră30, în m od deschis şi
responsabil.

1 .1 .5 . N e o re a lism u l (structuralismul)

26. Schm itt K., N o m o s u l Păm ântului. Moscova: V ladim ir Dai, 2 0 Q Ş l S


27. Schm itt K., Leviatanul in învăţătura despre Statui lui Thom as Hobbes. Moscova: Vladimir Dai, 2
28. Schm itt K. Teologi a politică. M oscova: Kanon-Prcss-Ţ, 20QQ«M
2 9 . S c h m it t C C o n c e p t u l p o l i t ic //I n t r e b ă r i e l s o c i o l o g i e i 1 9 9 2 . N n l ^
30. Schm itt C. Dictatura. D e la începutul ideii m o d e m d e suveranitate până la lupta p ro tel
Sanie Peterburg: N a u k a , 2005.
m
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Kenneth Woltz: echilibrul dintre forţe şi bipolaritatea


în calitate de fondator recun o scu t al neorealism ului în R I este
considerat politologul am erican K enneth Woltz. Woltz complică
la nivel calitativ schem a realistă, adăugând-i reprezentarea despre
„structura ”31 relaţiilor internaţionale.

în loc de teren al haosului şi anarhiei (ca în realism ul clasic), do­


meniul relaţiilor internaţionale devine în accepţia lui un teren al
unor oscilaţii perm anente a echilib ru lui de forţe (the balance of
powersn)>al cărei potenţial luat în ansamblu, dar şi multidirecţi-
onal, menţine întregul sistem m o ndial într-o singură poziţie sau,
în anumite cazuri, determ ină schim b ări în cadrul acesteia. Astfel,
suveranitatea şi vo lu m u l acesteia, p rin urm are, şi capacitatea de a
realiza într-o m ăsu ră sau alta interesele naţionale, depind nu doar
de Statul însuşi şi de adversarii şi concurenţii săi nem ijlociţi în fie­
care caz aparte, ci de întreaga structură a raportului de forţe la sca­
ră globală. Iar această structu ră, în o pinia lui W oltz, influenţează în
mod activ asupra co nţinu tulu i şi volu m u lui suveranităţii naţionale
şi chiar asupra fo rm u lării intereselor naţionale.

Realiştii clasici îşi în cep analiza p o rn in d de la Statul-individ. Iar


neorealiştii, urm ându-1 pe W altz, p ornesc de la structura globală,
care este form ată d in State-individ, aceasta influenţându-le profi­
lul. A ici, la fel ca rea liştii clasici, neorealiştii pornesc de la faptul
că p rin cip iu l fun d am en tal în p olitica unei ţări în cadrul sistem u­
lui relaţiilor intern aţion ale este cel al „m izei pe forţele proprii”
(self-help).

W altz a dezvoltat în d etaliu teoria, p otrivit căreia lum ea bipolară


reprezintă cea m a i stabilă stru ctu ră a relaţiilor internaţionale, axa­
tă pe e ch ilib ru l d in tre d ou ă heg em on ii (am erican ă şi sovietică)33,
în această situaţie, în să şi această structu ră, iar nu interesele unor
state naţionale luate aparte, d eterm in ă conţinutul întregii politici
externe a ţă rilo r lu m ii. în s ă ş i evaluarea intereselor naţionale (şi, re­
spectiv, p aşii p e n tru rea liza re a acestora) p orn ea de la analiza b ip o ­
larităţii, de la lo ca liz a re a fiecărei ţă ri aparte pe harta acestui spaţiu
b ipolar cu aju to ru l u n u i sem n co resp un zăto r de o rd in geopolitic,
eco no m ic, ideo log ic şi p o litic.
31. Waltz K. Theory o fln ternalional Politics. New York; M cGraw Ilill, 1979.
32. Waltz K. M an, the State, and Wac New York: Colum bia University Press, 1959.
33. Waltz K. T h e Spread of Nuclear Weap.ons: A Debale Renewed. W. W. N orton & Company. New York,
1995.

37
Po trivit lui Waltz, bipolaritatea este o formă prioritară a eck î
lib ru lu i de forţe, deoarece aceasta restrânge câm pul de manev^ I
pentru reevaluarea calitativă a status-quo-ului de către Statele-ac. I
tori: întregul spaţiu mondial este distribuit în m od clar între cele l
două centre şi sateliţii acestora, astfel încât până şi schimbările de I
nivel local devin puţin probabile, întrucât im p lică în m od automat I
cele două supraputeri în raporturi de confruntare, capabile să dis- 1
trugă atât una pe alta, cât şi întreaga om enire printr-o confruntare f
nucleară directă.

Căderea URSS şi, respectiv, a lum ii bipolare în anul 1991 a fost 1


un eveniment totalmente neaşteptat pentru neorealişti; nimic ase- 4
mănător nici Waltz, nici discipolii săi nu au prevăzut şi nici n-au *
prognozat, ei fiind siguri de stabilitatea structu rii bipolare. însă I
orice schimbare empirică a sistemului poate să dea în fiecare caz 1
aparte rezultate imprevizibile, iar o anume schim bare nouă a între- j
gii structuri a relaţiilor internaţionale poate să facă o dată în plus 1
teoriile structuraliste ale lui W altz relevante, aşa cum se întâmpla I
deseori cu teoriile ştiinţifice.

Robert Gilpin: teoria stabilităţii hegemonice şi


ordinea mondială unipolară
Un alt reprezentant de vază al neorealism ului, specialistul ame­
rican în R I Robert G ilpin, şi-a concentrat atenţia asupra cercetării
structurilor hegemoniste34. D in punctul lui de vedere, orice ordine
mondială are în centrul său o forţă hegem onică, hegemonul. Acest
hegemon poate să existe în m od singular, fapt care creează lumea
monopolară. Insă pot fi şi doi poli, şi atunci apare bipolaritatea
(cercetată de către K . W altz). D a r pot exista şi m ai m u lţi hegemoni.
Având o astfel de abordare, neorealiştii d in ca d ru l acestei orien­
tări s-au dovedit a fi mai pregătiţi de anul 1991 şi încheierea „răz­
boiului rece”, deoarece presupuneau posibilitatea! existenţei unei
hegem onii unipolare, care s-a manifestat la sfârşitul sec. X X prin
dom inaţia globală a SU A.

Po trivit lui G ilp in , orice hegem onie îşi structu rează propriul sis­
tem al o rd in ii internaţionale, asu m ân d u-şi responsabilitatea pen­
tru conflictele din zona sa de influenţă şi p e n tru atragerea periferi­
ilo r în p e rim e tru l standardelor so cial-p o litice ale centrului. Astfel,
34. G ilp in R. Global Political Economy: Understanding the International Economic Order. NY, 2001;
Id em .W ar and Change in World Politics. Cambridge; Cambridge University Press, 1981.

38
R E L A T I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

a fir m ă G ilp in , h e g e m o n ia îş i r e d u c e p r o p r ia p u te r e , ir o s in d u - ş i
e n e rg ia d in s p r e c e n t r u s p r e p e r i f e r i e ş i s u r p â n d u - ş i a s tfe l p r o p r iu l
p o te n ţ ia l. C e i c a r e se p o m e n e s c s u b c o n t r o lu l h e g e m o n ie i m a i d e ­
v re m e s a u m a i t â r z iu î i p r e ia u c o m p e te n ţe le e c o n o m ic e , m ilit a r e şi
te h n ic e , ia r d e v e n i n d s u f ic ie n t d e p u t e r n i c i , d in a m it e a z ă o r d in e a
m o n d ia lă s ta to r n ic ită î n p r o p r iu b e n e fic iu . D u p ă c a re u r m e a z ă p e ­
r io a d e d e r ă z b o i a l t u t u r o r a î m p o t r i v a t u t u r o r a , d e d e g r a d ă r i s o c i-
a l-e c o n o m ic e şi c u lt u r a le p â n ă la m o m e n t u l în c a re a p a re u n n o u
hegem on.

D u p ă a n u l 1 9 9 1 t e o r iile lu i G i l p i n a u c u n o s c u t o la rg ă r e c u n o a ş ­
te r e , d e o a r e c e f u n d a m e n t a u d i n p u n c t d e v e d e r e ş tiin ţific lu m e a
m o n o p o la r ă şi h e g e m o n ia a m e r ic a n ă g lo b a lă . î n s c h im b u l c e lo r
d o u ă h e g e m o n ii a v e n it r â n d u l s in g u r e i h e g e m o n ii a m e r ic a n e , c a re
d e a c u m în c o lo d e t e r m in a s t r u c t u r a r e la ţ iilo r in t e r n a ţ io n a le la s c a ­
ră m o n d ia lă . A c e s te id e i a u fo s te d e z v o lt a t e şi d e c ă tre a lţi a u to r i a i
c u r e n t u l u i r e s p e c t i v , c a , d e e x e m p l u , S . W a l t 35 ş i M . R u p e r t 36.

D a r şi î n a c e s t c a z n e o r e a l i ş t i i s u n t c o n v i n ş i c ă î n c e n t r u l î n t r e ­
g u l u i s is t e m s e s i t u e a z ă i n t e r e s e l e n a ţ i o n a l e . î n c o n d iţiile lu m ii
m o n o p o l a r e e s te v o r b a d e i n t e r e s e n a ţ i o n a l e a le u n e i s i n g u r e ţ ă r i
- S U A , c a r e s e a f l ă î n c e n t r u l h e g e m o n i e i m o n d i a l e ş i e s te s u r s ă
e i. C e l e l a l t e ţ ă r i s e î n s c r i u î n a c e a s t ă i m a g i n e a s i m e t r i c ă , r a p o r -
tâ n d u -ş i in te r e s e le n a ţ io n a le d e n iv e l r e g io n a l la s t r u c t u r a o r d i n i i
g lo b a le .

G i l p i n î n c e a r c ă s ă d e m o n s t r e z e c ă h e g e m o n i a n u e s te s t a r e a c e a
m a i p r iv ile g ia tă p e n t r u u n s ta t, e l v ă z â n d u - s e n e v o it s ă -ş i r is ip e a s ­
că fo r ţe le p e n t r u e x e r c it a r e a c o n t r o lu lu i a s u p r a în t r e g ii z o n e d e i n ­
f lu e n ţ ă , f a p t c e c o n d u c e l a e n t r o p i a a c e s t u ia . î n a c e s t s e n s , s o a r t a
U R S S e s te s e m n i f i c a t i v ă . G i l p i n p r e z i c e u n f i n a l s i m i l a r ş i î n c a z u l
S U A . î n o p i n i a l u i G i l p i n , l u m e a u n i p o l a r ă e s te n e d r e a p t ă , d a r n u
a tâ t p e n t r u c e i c a re d e v iij| o b ie c t u l h e g e m o n ie i, c â t p e n t r u c e i c a re
s u n t s u b i e c t u l a c e s t e ia ,; O a s tfe l d e lo g ic ă a m in te ş te te z a c o lo n i-
a l- r a s is t ă a l u i R . K i p l i n g d e s p r e d i f i c i l a „ p o v a r ă a o m u l u i a lb ”.

G ilp in p r o p u n e in tr o d u c e r e a în c ir c u it a c o n c e p tu lu i d e „ r ă z b o i
h e g e m o n i e ”, p e c a r e a c e s t a î l a n a l i z e a z ă c a f i i n d o c o n s e c i n ţ ă a d i s ­
tr ib u ţie i n e p r o p o r ţ io n a le a r e s u r s e lo r în t r e d if e r it e e n t it ă ţ i p o litic e .
35. Wall S. T am ing A m erican Pow er: T h e G lobal R esp o n se io U.S. Prim acy. W.W. N o rto n , 2005; Idem .
Am erican H egem ony; Its P rospects a n d Pitfalls / / N aval W ar C ollege Review, S pring 2002.
36. Ruperi M. P ro d u c in g H egem ony: The P oliiics o f M ass P ro d u c lio n a n d A m erican G lobal Power.
Cam bridge: C am bridge U niversity Press. 1995

39
R E I . A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

Unii tind să-şi consolideze avantajele şi tocmai de asta se râzbo, I


iese. Alţii - să redistribuie resursele în favoarea lor, ceea ce, re. I
spectiv, serveşte drept îndemn la război. Dacă pentru Woltz, car*
urma spiritul realismului clasic, războiul are loc în virtutea anar. I
hiei relaţiilor internaţionale, adică pur şi simplu din cauza faptului
că nu există o instanţă în stare să-l oprească37, atunci pentru Gilpin 1
acest lucru nu reprezintă o motivaţie, ci doar o circumstanţă auxi-1
liară; iar motivul adevărat al războiului se dovedeşte a fi tendinţa I
de dominare, adică de creare a ordinii mondiale a hegemoniei şi de I
ocupare în cadrul acesteia a poziţiei de lider.

John Mearsheimer: realismul ofensiv


Un alt reprezentant ilustru al neorealismului american, care a I
acordat o semnificaţie centrală hegemonie, este John Mearshei-i
mer, care, dimpreună cu discipolii săi, se cuvine a fi numiţi „realişti
ofensivi” ( offensive realism ), în timp ce discipolii lui Kennet Waltz
sunt caracterizaţi ca fiind „realiştii defensivi” (defensive realism).i
Anume în asta constă diferenţa de înţelegere a structurii relaţiilor
internaţionale. Waltz consideră că m arile p u te ri, fiind angajate în
competiţie, la un moment dat vor prefera, d in ra ţiu n i de securitate,
să-şi limiteze pretenţiile, concentrându-se a su p ra problem elor de
apărare. Mearsheimer insistă asupra fap tului c ă hegem onia tinde
întotdeauna să-şi fortifice puterea şi să-şi slă b e a scă adversarul, de­
oarece în caz contrar ea riscă să rateze p o z iţia d o m in a n tă 38.

însă Mearsheimer consideră că hegemonia glo b ală, adică lumea


unipolară, nu este posibilă în deplinul sens al cu vân tu lu i, deoare­
ce acest lucru ar presupune o supraextindere a infrastru cturii, pe
care nu poate să şi-o permită nici un stat, c h ia r şi cel m ai puternic.
D in acest motiv, orice hegemonie este nevoită să ră m â n ă doar una
regională, urm ărind cu vigilenţă ca în zona ei d e influenţă să nu
apară o altă hegemonie concurentă, capabilă să îi lim iteze interese­
le. Hegemonia poate să intervină în regiuni m a i în d ep ărtate doar
atunci când statele locale nu sunt capabile să p re în tâ m p in e apariţia
unui hegemon printre de, unul care în perspectivă ar fi în stare să
le subordoneze strategiei sale şi să sfideze p u te rile îndepărtate.

M earsheim er consideră că SU A este o h e g e m o n ie regională, care


este am eninţată în prim ul rând de C h in a , c a r e d e v in e de asemenea
37. Waltz K. Man, the State, and War.
38. Mearsheimer John J. The Tragedy of Great Power Politics. New York: Norton, 2001

40
o h e g e m o n ie r e g io n a lă , c a p a b i l ă s ă c o n c u r e z e î n v i i t o r c u S U A , c e l
p u ţin în z o n a O c e a n u l u i P a c if ic . M e a r s h e i m e r p r o g n o z e a z ă o v i i ­
toare c o n fr u n ta r e î n t r e S U A ş i C h i n a .

M e a r s h e im e r a re o a t i t u d i n e a e x t r e m d e c r i t i c ă f a ţ ă d e p o l i t i c a I s ­
ra e lu lu i şi u n a şi m a i c r i t i c ă f a ţ ă d e l o b b y - u l p r o - i s r a e l e a n d i n S U A ,
pe care l- a d e z v ă lu it î n t r o l u c r a r e o c a r t e s c r is ă î m p r e u n ă c u u n a lt
cu n o s c u t n e o r e a lis t, S te v e n W o l t z 39. î n o p i n i a l u i W o l t z , l o b b y - u l
israelean a c ţio n e a z ă n u n u m a i î m p o t r i v a i n t e r e s e lo r S U A , d a r şi
p re ju d ic ia z ă in te r e s e le n a ţ i o n a l e a le I s r a e l u l u i , îm p i n g â n d u - 1 s p re
a c ţiu n i ra s is te n e s ă b u ite f a ţ ă d e p a l e s t i n i e n i ş i f a ţ ă d e n a ţ i u n i l e a r a ­
be v e c in e ( M e a r s h e i m e r a s u p u s u n e i c r i t i c i a s p r e a c ţ i u n i l e m i l i t a r e
ale Is ra e lu lu i î n L i b a n d i n 2 0 0 6 ) .

M e a r s h e im e r e s te a d e p t u l r ă s p â n d i r i i a r m e l o r n u c le a r e ,d e o a r e c e ,
în o p in ia lu i, d o a r a c e s t l u c r u e s te î n s ta r e s ă a s ig u r e c u a d e v ă r a t
securitatea r e g io n a lă a m a r i l o r p u t e r i ş i să c o n d u c ă la o p o l i t i c ă
in te rn a ţio n a lă e c h ilib r a t ă .

Realismul defensiv (de apărare)


U n e o ri este c o n s id e r a t c a f i i n d o c a te g o r ie a p a r t e g r u p u l d e n e o -
realişti, c a re s u n t a d e p ţ ii r e a l i s m u l u i „ d e f e n s iv ” (defensive realism).
P o triv it te o r ie i „ r e a l i s m u l u i d e f e n s iv ”, a n a r h i a e x is t e n tă p e a r e n a
m o n d ia lă d e t e r m in ă o a n u m i t ă „ o b s e s ie ” a s ta te lo r le g a tă d e s e ­
c u ritate. A c e s t f e n o m e n p r o v o a c ă „ d il e m a s e c u r i t ă ţ ii ”, a t u n c i c â n d
în c e rc ă rile u n u i s ta t d e a -ş i s p o r i s e c u r it a t e a ( p e n t r u c ă s e c u r it a ­
tea este p r iv it ă c a u n j o c c u s u m a z e r o ) c o n d u c s p re o in s t a b ilit a t e
crescândă, d e o a r e c e a d v e r s a r ii a c e s tu ia r e a c ţ io n e a z ă la d i m i n u a r e a
p ro p rie i s e c u r ită ţ i p r i n t e n d i n ţ a d e a r e s t a b ili d i n n o u e c h i l i b r u l d e
forţe. A c e s t fa p t c o n d u c e d i r e c t la „ c u r s a î n a r m ă r i i ”.

D re p t te o r e tic ie n i d e b a z ă a i r e a l i s m u l u i d e f e n s iv s u n t c o n s id e r a ţ i
S tephan W o lt z , K e n n e t W o l t z , S te p h a n v a n E v e r a , S h ip in g T a n g 40 şi
C h a rle s G la s e r 41.

C h a rle s G la s e r a f i r m ă c ă î n a n u m i t e s it u a ţ ii s ta te le se p o t i n f o r ­
m a r e c ip ro c a s u p r a i n t e n ţ i i l o r p a ş n ic e . D a c ă u n S ta t e s te c a p a b il
să a d u c ă la c u n o ş t in ţ a a l t u i S ta t f a p t u l c ă i n t e n ţ i i l e s a le s u n t b u n e ,

39. Mearsheimer John J., Walt StepheajM .’The Israel Lobby and U.S. Foreign Pohcy NY: Fanar, Straus
and Giroux, 2007.
40. Shiping Tang. A Theory of Security Strategy for O u i Time: Defensive Realism, Palgrave,2010
41. Charles Glaser and Chaim Kşufm ann, W hat is the Offense-Defense Balance? International Security
22, Spring 1998,44-82. J

41
relaţiile internaţionale

„dilema securităţii” poate fi depăşită42.


In plus, „realiştii defensivi, spre deosebire de cei „ofensivi”, coi^v
sideră că politica internă a Statului poate influenţa până la un anu.
mit punct politica lui externă, ceea ce îi apropie parţial de liberalii
din cadrul RI.
Hiperrealismul lui B. Chellaney
Un alt tip de neorealism este considerat a fi aşa-numitul „hiperre. j
alism”. Brahma Chellaney este văzut ca cel mai important expo- ■
nentul al acestui curent43.
Hiperrealiştii văd în relaţiile internaţionale o infinitate de cicluri 1
repetitive. Pentru ei, conflictele şi concurenţa dintre state în nici
un caz nu se pot transforma în pace şi prietenie (cu excepţia unor J
alianţe provizorii împotriva unui inamic comun); din acest motiv, 1
în accepţia lor, cele mai bune instrumente pentru atingerea scopu-
rilor în politica externă sunt ameninţările şi recurgerea la violenţi j
La fel ca majoritatea celorlalţi realişti, hiperrealiştii sunt convinşi J
de faptul că cea mai bună cale pentru a atinge pacea şi stabilitatea|
constă în acumularea forţei militare şi în pregătirea permanentă de f
a face uz de ea. în plus, hiperrealiştii resping în mod categoric orice
obiecţie a oponenţilor lor cu privire la creşterea exagerată a cheltu­
ielilor pentru înarmare, punând de asemenea la îndoială eficienţa
instituţiilor, legilor şi acordurilor în politica mondială. Hiperrea­
liştii din RI iau în calcul doar autoritatea şi puterea; restul nefiind
decât „o iluzie umanitară”. Războiul se poate declanşa în orice mo­
ment, atunci când statele componente ajung la concluzia că partea
adversă a devenit fie prea puternică, fie prea slabă44.
Stephen Krasner:„cei puternici" contra „celor slabi"
Un reprezentant de seamă al neorealismului este americanul
Stephen Krasner.
în teoriile sale, Krasner scoate în evidenţă fenomenul „Stat slab”,
care din punctul lui de vedere constituie un factor de instabilitate

42. Charlie Glaser. «Realists as Optimist*: Cooperation as Self-Help.» International Security 19 (Winter
1994/95), 50-90.
43. Chellaney B. Securing Indias Future in the New Millennium. New Delhi: Orient Longman.1999. p
X V III. t
44 Savin V. Dinamica dromocraţiei şi a hiperrealismul p o litic. ^K I, 08.09.2010. http: //konservatizm.
o rg /k o n serv atizm /th e o ry /0 8 0 9 1 0 1 8 0 5 4 0 .x h t m l

42
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

şi ameninţare pentru „statele realizate”45. Un „Stat slab” este inca­


pabil să asigure funcţionarea legilor pe teritoriul său, ceea ce cre­
ează condiţii prielnice pentru apariţia unor centre ale terorismului
internaţional. Krasner consideră că pentru a preveni ameninţări­
le „statelor slabe”, acestea trebuie să fie controlate de „statele pu­
ternic”, care deţin hegemonia regională sau globală. în opinia lui
Krasner, însuşi faptul că un stat este „slab” justifică într-o măsură
suficientă imixtiunea în afacerile lui interne. El dezvoltă această
idee în cadrul teoriei „suveranităţii graduale”, apreciind că, nu toate
statele ce dispun de o suveranitate formală trebuie considerate pe
deplin suverane. Suveranitatea deplină o deţin doar statele funcţio­
nale din Occident cu regimuri democratice. Krasner cercetează în
această cheie regimurile din Lumea a Treia, arătând că liberalii din
cadrul RI manifestă, din punctul său de vedere, o tendinţă greşită
de a le privi din perspectiva ajutorului economic şi susţinerii teh­
nice a dezvoltării lor46, în timp ce, în opinia lui Krasner, ele aspiră
doar spre putere şi securitate. Primind sprijin economic şi struc­
tural din partea Occidentului, ele tind să îl transforme în potenţial
de forţă. în anumite cazuri asta ar putea conduce spre noi conflicte
şi riscuri pentru Occident.

O altă temă elaborată de către Krasner în spiritul abordării neo­


realiste în RI ţine de adoptarea deciziilor în politica externă47. Din
punctul său de vedere, cele mai importante decizii în acest dome­
niu trebuie să fie adoptate cu precădere de către persoanele care
ocupă cele mai înalte ranguri (în primul rând, de către Preşedinte),
iar nu de către nişte cercuri birocratice anonime, care nu au man­
dat legitim din partea societăţii pentru desfăşurarea unor acţiuni
în domeniul relaţiilor internaţionale.

Rezumat
în activitatea politică cei care înclină spre realism în RI sunt, de
regulă, reprezentanţii partidelor conservatoare de dreapta (repu­
blicanii din SUA, tory din M area Britanie etc.).

Este de rem arcat faptul că realismul este una dintre două cele mai
populare paradigme din SUA în evaluarea şi descifrarea evenimen­
telor şi proceselor ce se desfăşoară în politica internaţională.
45. Krasner S., Pasqual C. A ddressing State Failure //Foreign Aflăirs, 84 4,2005. P. 153-163.
46. Krasner S. Structural Conflict: The Third W orld Against Global Liberalism. Los Angeles: University
o f California Press, 1985.
47. Krasner S. A re B u re a u cia a e s Im p o rta n t7 //Foreign Policy. No. 7. Summer, 1972.

43
R E L A Ţ IILE I N T E R N A Ţ I O N A L E

Paradigma realistă nu face distincţie dintre Pacea de la W estfaliaj


bazată pe suveranitatea unei multitudini de state naţionale, între
bipolaritate sau unipolaritate. Diverşi adepţi ai abordării realiste ;
pot avea în această chestiune cele mai diverse opinii. însă toţi aceş-J
tia împărtăşesc în egală măsură adevărurile axiomatice prezentate
mai sus, precum şi încrederea în faptul că oricare ar fi raportul
de forţe între statele naţionale, anume acestea (unul, două sau câ-j
teva) se prezintă în calitate de protagonişti în dom eniul relaţiilor 1
internaţionale, astfel încât suveranitatea, interesele naţionale, se-j
curitatea şi apărarea constituie criteriile de bază în cadrul analizei!
oricărei probleme legate de Rl.

în teoriile lor realiştii nu ies niciodată din limitele ideii de Stat na­
ţional (sau a câtorva State naţionale), deoarece asta ar contraveni’
perceptele lor fundamentale. Tocmai de aceea realiştii manifestă
scepticism în raport cu toate instanţele şi procesele internaţioJ
nale, ce pretind la limitarea suveranităţii naţionale sau la creared
unor structuri supranaţionale. Realiştii neagă consistenţa politică’
a structurilor supranaţionale. Politica externă este în deplina com-j
petenţă a conducerii politice legale a Statelor naţionale. Instanţele
internaţionale sau segmente separate din cadrul Statului naţional
nu pot substitui procesul decizional ( acesta revenindu-ie institu­
ţiilor abilitate să se ocupe de politica externă: de regulă, este vorba
de preşedinte, prim -m inistru, guvern, parlam ent şi etc).

Prin urmare, realiştii au o atitudine sceptică faţă de globalizare,


internaţionalizare şi integrare econom ică, p olem izân d cu cei care,
dimpotrivă, acordă o atenţie p rioritară anum e acestor aspecte.

1.2.1 Liberalismul (cea de-a doua paradigmă)


Premisele teoretice ale liberalismului. Fundamentele
filosofice
Teoria realismului este succedată de a d ou a ca pondere teorie în
cadrul R I - liberalismul. Acesta e s te legat c u conceptul liberali$-
mului economic şi a celui politic, în să în sfera R I, el reprezintă to­
tuşi ceva distinct, deoarece sunt c a z u ri câ n d lib e ra lii din domeniul
economiei sau politicii nu împărtăşesc p rin c ip iile liberalismului în
RI, preferând, de pildă, realismul. Sau d im p o triv ă , spre liberalism
în cadrul R I înclină autori, ce n u ţin de tab ăra lib e ralilo r conving
din domeniu economic şi politic. P e n tru a c la rifica aceste aspecte

44
I
R E L A Ţ I I L E INTERNAŢIONALE

este nevoie să se facă o serie de precizări ce ţin de liberalism în


ansamblu.

în domeniul politic liberalismul declară individul drept valoare


supremă, acesta fiind rupt de orice legături cu identitatea colecti­
vă. Libertatea, pentru care militează liberalii politici, este întâi de
toate „libertatea faţă de” (J. S.Mill).

Precizând de care elemente anume ne îndeamnă liberalii să ne


eliberăm, putem enumera Statul, religia, identitatea socială, etni­
că şi rasială, iar în ultima vreme - cetăţenia şi identitatea de gen.
Generalizând am putea spune că liberalismul politic îşi propune
eliberarea individului de toate formele identităţii colective. De aici
şi strategia politicii liberale, orientată continuu împotriva oricăror
forme şi practici de limitare a libertăţilor individuale.

Putem face distincţie între liberalismul „de dreapta” şi cel „de


stânga”: liberalismul „de dreapta” insistă asupra faptului că în pro­
cesul de realizare a egalităţii şanselor poate apărea ierarhizarea so­
cială, bazată pe inegalitate economică (winners vs loosers) şi că o
astfel de ierarhie nu constituie o încălcare a libertăţii, deoarece la
temelia ei sunt puse aceleaşi poziţii de start; liberalii „de stânga”
consideră că inegalitatea de facto contribuie la extinderea spaţiului
libertăţii unora pe seama libertăţii altora şi de aceea trebuie supusă
de asemenea unor c o r e c tă m »

în economie liberalismul se caracterizează prin următoarele


principii: piaţa liberă, neimplicarea Statului în sfera economică,
laissez-faire (concurenţă liberă, neamestec în economie, libertatea
nelimitată a antreprenoriatului) şi „free trade” (comerţ liber). Aici
predomină regula „mânii invizibile” şi a „autoreglementării”, adică
organizarea optimă a proceselor economice se produce în acele ca­
zuri, când lipseşte orice organ de conducere. în opinia liberalilor,
în economie indivizii ghidaţi de „egoismul rezonabil” şi nefiind
constrânşi de nimic, cu excepţia concurenţilor, acţionând în mod
liber, aleg strategia optimă pentru înavuţirea personală şi vor ob­
ţine un succes maxim. Dacă fiecare persoană în parte va fi bogată,
atunci va prospera întreaga societate, chiar dacă nimeni nici nu a
formulat sarcina „ridicării bunăstării generale”.

De regulă, în politică şi în economie liberalismul merg mână în


mână, dar există cazuri, când acestea pot exista în mod separat:

45
de exemplu, în China de azi economia liberală este conjugată cb
o politică non-liberală (şi chiar în mod făţiş antiliberală) (comu!
nismul).

In sfera relaţiilor internaţionale liberalism ul pune accentul pe^ I


alt p rin cip iu . Lib eralism u l în R I afirm ă că societăţile umane sunt I
perfectibile şi se m işcă pe cale progresului. însăşi natura omu-1
lui, fie că poate fi perfecţionată p rin interm ed iul educaţiei, fie ci I
este bună de la sine; prin u rm are o societate poate fi construită în I
baza p rin cip iilo r raţiunii, cooperării şi a schim b u lu i, fără utilizarea I
unui instrum ent de lim itare, constrângere sau violenţă. Pacea este I
o stare mai acceptabilă pentru om decât războiul, prin urmare, mai I
devrem e sau mai târziu în lum e se va crea o situaţie când războiul I
va dispărea cu desăvârşire. A cest lu cru se va întâm pla pe măsură I
ce toate societăţile vor deveni m oderne, dem ocratice, de piaţă şi I
liberale. în acel m om ent, necesitatea existenţei Statului va dispărea I
şi va sosi epoca unui G uvern M o nd ial supranaţional, după careva I
urm a era conducerii globale, ce se va baza nu atât pe principiul I
puterii politice, cât pe p rin cip iu l m anagem entului de administrare I
a unei entităţi econom ice - firm ă, corporaţie, ram u ră etc.

în cadrul RI liberalismul presupune „exportul democraţiei* în I


calitate de conţinut principal al politicii externe, adică răspândi*
rea asupra tuturor ţărilor a normelor liberalismului politic. Acesta
proces trebuie să fie însoţit de extinderea economiei de piaţă şi de I
reorientarea atenţiei dinspre relaţiile politice dintre state spre cele ]
comercial-economice. în decursul acestui proces, în opinia libera- 9
Iilor din RI, urmează să se constituie sistemul paşnic transnaţional I
şi global, unde economia va elimina definitiv politica.
Principiul-cheie al liberalilor în RI este formulat astfel: „demo-1
craţiile nu luptă între ele”. Liberalii din RI tratează acest principiu I
ca pe o legitate a RI. Ei se ghidează de următoarea explicaţie: în f
regimurile politice liberal-democratice masele exercită o influenţă I
majoră asupra politicii elitelor. Şi deoarece povara războiului cade ţj
cu p recă d ere p e umerii maselor, acestea vor tinde în permanenţă ţi
spre pace. Atunci când se conturează un conflict militar între două |
state democratice, presiunea maselor asupra guvernului va fi una |
de natura pacifistă, ceea ce va înlătura pericolul războiului şi va
determina autorităţile să recurgă la tratative bilaterale paşnice. Pe
de altă parte, asemănarea dintre regimurile liberale va contribui la |

46
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

d eschiderea s ta tu lu i şi la c re ş te re a p e rm a n e n tă a in te n s ită ţii de c o ­


m u n ic a re în tr e d iv e rs e s o c ie tă ţi, ceea ce v a face ire le v a n te atât g ra ­
niţele, cât şi d ife re n ţe le d in le g is la ţiile n a ţio n a le . în cele d in u rm ă ,
c o m e rţu l lib e r v a a d u c e la acelaşi n iv e l e c o n o m iile tu tu ro r statelor
d e m o c ra tic e , tr a n s fo r m â n d u -le tre p ta t în tr -o z o n ă e c o n o m ic ă u n i­
că, u n d e u n c o n flic t m ilit a r v a fi p u r şi s im p lu d e n e c o n c e p u t.

în a in te d e a tre c e la a n a liz a p r in c ip a le lo r ş c o li şi a u to ri, care re ­


p re z in tă lib e ra lis m u l în R I, este n e c e s ar să a p e lă m la acei filo s o fi,
care a u p u s b a z e le filo s o fie i lib e ra le la în c e p u tu l e p o c ii m o d e rn e .

Să în c e p e m p r in fa p tu l că, lib e r a lis m u l îşi d e s c o p e ră ră d ă c in ile


c re ş tin e în id e e a s a lv ă rii u m a n it ă ţ ii d e c ă tre H ris to s . A p a re u n o m
n o u , c are d e v in e c a p a b il d e u n p ro g re s s p ir itu a l şi a u to p e rfe c ţio n a -
re. U n as tfe l d e o p tim is m a n tr o p o lo g ic a c ă p ă ta t în e p o c a m o d e r n ă
o in te r p r e ta r e s e c u la ră p r in u m a n is m u l d in p e r io a d a ilu m in is tă ,
în care u n a d in te n d in ţe le -c h e ie c o n s ta în c re d in ţa în o m , în c a p a ­
c ita te a lu i d e a se p e r fe c ţio n a , în c o n ş tiin ţa şi c a ra c te ru l r a ţio n a l
al acestu ia. î n t im p ce r e a lis m u l d in R I, a p e le a z ă în p re m is e le sale
id e o lo g ic e , î n t r - u n fe l sau a ltu l, la p e s im is m u l a n tr o p o lo g ic , a tu n c i
lib e ra lis m u l în R I , d im p o t r iv ă , îş i c o n s tru ie ş te te o r iile p o r n in d d e
la o p tim is m u l a n tr o p o lo g ic . â
John Locke: omul şi perfecţiunea lui
U n a lt a u to r im p o r t a n t p e n t r u lib e r a lii d in R I este filo s o fu l e n g le z
John L o c k e ( 1 6 3 2 - 1 7 0 4 ) . L o c k e a p r o p u s o a b o r d a re c u to t u l d if e ­
r ită d e c â t ce a lu i T h o m a s H o b b e s a s u p ra n a tu r ii o m u lu i. L o c k e este
d e p ă r e r e a c ă n a t u r a u m a n ă e s te în z e s tr a tă im p lic it c u s p ir it r e z o ­
n a b il şi to le r a n ţă , a d ic ă în c lin ă s p re b in e . în s ă n a tu r a u m a n ă este
ca o „ ta b lă c u r a tă ” (t a b u la r a s a ) j ia r c o n ţin u tu l c o n ş tiin ţe i u m a n e
se fo r m e a z ă î n t r - o m ă s u r ă d e c is iv ă p r i n i n t e r m e d iu l e x p e r ie n ţe i
s e n z o r ia le şi e d u c a ţie i. S ta re a n a t u r a lă a o m u lu i, d u p ă L o c k e , este
„ n u lu p ta t u t u r o r î m p o t r i v a tu t u r o r a ”, c a la H o b b e s , c i d is p u n e ­
re a p a ş n ic ă a o m u l u i d e s in e în s u ş i şi d e p r o p r ia a v e re . In d i v i d u l
se b u c u r ă d e s ig u r a n ţă şi b u n ă v o in ţ ă , p r e c u m şi d e p r o p r ie ta te a
p r iv a tă , ce c o n s titu ie o c o m p o n e n t ă d e b a z ă a d r e p tu lu i n a tu r a l al
in d iv id u lu i. T o t o d a t ă , L o c k e r e c u n o a ş te c ă în n a tu r a u m a n ă este
lo c şi p e n t r u e g o is m , şi p e n t r u a lte î n c l i n a ţ i i n e g a tiv e , c a re se p o t
a m p lific a p r i n t r - o e d u c a ţie p r o a s tă .

A s tfe l, d u p ă L o c k e , n a t u r a u m a n ă fir e a s c ă e s te n e u tr ă , c h ia r d a c ă

47
înclinată spre bunătate şi pace. Pentru a consolida înclinaţiile pozi* I
tive şi pentru a structura morala şi caracterul rezonabil al societăţii I
umane, este necesar să se pună un accent deosebit pe educaţie. Sta* I
tul, care, potrivit lui Locke, este un produs „al contractului social”
(ca şi la Hobbes), are menirea să educe cetăţenii în spiritul morali* ;
tăţii, să sprijine binele şi să contracareze răul. Statul este necesar în
acea măsură, în care este nevoie să fie garantate drepturile naturale
(libertatea, proprietatea privată, securitatea). Dacă însă în societate
drepturile naturale sunt deja înrădăcinate (acest model era numit
de către Locke „societate civilă”), atunci necesitatea existenţei Sta-j
tului decade. Mai mult decât atât, dacă Statul limitează drepturile
naturale, atunci societatea are dreptul să îl distrugă prin interme- j
\ diul unei revolte democratice.

Locke a fost primul care a propus introducerea principiului sepa- r,


rării puterilor în stat, şi asta în scopul lim itării atotputerniciei sta-1
tului asupra societăţii şi în vederea stabilirii unui control reciproc
între ramurile puterii.

Aceste principii reprezintă fundamentele liberalism ului. C e l mai


important dintre ele afirmă natura eminamente „perfectibilă” a j
om ului, adică este vorba de capacitatea om ului şi a societăţii de a j
deveni mai bună, mai paşnică şi m ai raţională. Locke asociază p ro ||
greşul societăţii cu dem ocraţia şi proprietatea privată. Teza despre 1
funcţia instrum entală a statului, văzut ca m ijloc pragmatic aflat în j
serv iciu l „societăţii civile”, a devenit un laitm otiv al liberalilor din î
R I, ceea ce îi distinge pe aceştia de realiştii care operează cu terifi J
antul sim bo l al Leviatanui lui Hobbes.

fmmanuel Kant: societatea civilă şi raţiunea transcen-l


dentală
Un alt autor de bază al liberalismului din RI este marele filosof?-
german Imanuel Kant (1724-1804). Filosofia lui Kant se întemeia*!
ză pe evidenţierea unei instanţe speciale - „raţiunea pură” care este
transcendentală, adică proprie tuturor oamenilor. Astfel, omul este
o m în virtutea raţionalităţii sale, care se manifestă în cazul fiecărtp
om în acelaşi fel. De aici Kant enunţă „regula de aur a moralei”®
„poartă-te cu altul în aşa fel, cum ai vrea ca el să se poarte cu tine*|
O am enii îşi realizează propria individualitate cel mai bine prin
în ă lţa rea p ân ă la raţiunea universală. Prin urmare, Kant esteadep-
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

tul „antropologiei optimiste”, insistând asupra faptului că fiecare


individ, care se dezvoltă în concordanţă cu natura sa, se îndreaptă
în mod logic în direcţia raţiunii universale, adică societatea se dez­
voltă pe calea raţionalităţii, păcii şi responsabilităţii sociale. Potri­
vit lui Kant, societatea civilă nu este pur şi simplu societatea indi­
vizilor, ci o societate a indivizilor, care îşi dezvoltă caracteristicile
raţionale, astfel perfecţionându-se pe ei înşişi şi pe ceilalţi.

De aici se naşte ideea politică a lui Kanl despre „pacea universală”


ca ordine mondială optimă.

Statul, după Kant, îşi atinge apogeul prin Republică, sensul căreia
constă în faptul că în aceasta prevalează nu voinţa unei categorii
anume (elită, monarhie, majoritate - Kant era un adversar al de­
mocraţiei), ci „dreptul ca atare”. Anume în asta constă principiul
„Statului de drept”, unde dreptul exprimă raţiunea universală, adi­
că se prezintă ca o manifestare directă a „raţiunii transcendentale”.
Raţiunea, întruchipată în drept, trebuie să fie obligatorie şi pentru
conducători, şi pentru elită, şi pentru mase. Dacă atât un stat, cât şi
altul vor arăta anume astfel, atunci ambele pot stabili relaţiile între
ele pornind de la normele acestei raţiuni universale. Kant consi­
deră că raţiunea determină o atitudine etică, un caracter paşnic şi
spirit rezonabil în rezolvarea unor dispute şi contradicţii. Din acest
motiv cele două republici în relaţiile dintre ele sunt aproape sigur
purtătoare de pace. Dacă toate ţările vor fi state de drept, atunci
acest lucru va deveni garanţia păcii universale. Societatea civilă îşi
realizează potenţialul universal în interiorul unor astfel de state, iar
progresul umanităţii îşi atinge apogeul.

Pentru Kant nu contează atât de mult faptul dacă natura umană


este una nobilă sau egoistă; contează, în primul rând, faptul că ea
este una raţională. Şi dacă lucrurile stau aşa, atunci mai devreme
sau mai târziu raţiunea va fi descoperită şi recunoscută de către toţi
indivizii, iar în baza ei va fi construită o „societate civilă” paşnică.

1.2.2. Principiile liberalismului


Optimismul antropologic al liberalilor
Principalii oponenţi ai realiştilor în RI au fost şi rămân liberalii.
Cu toate acestea, paradigma liberală are o serie de postulate comu-

49
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A I.F.

ne cu paradigm a realiştilor. L ib e ra lii, la fel ca şi realiştii, cercete* I


ză cu precădere statele o cciden tale m oderne, considerându-le ^ I
fiind un m odel u niversal cu care operează gândirea lor teoretică
Totodată, lib eralii se deosebesc de realişti printr-o serie întreagă
de aspecte.

în p rim u l rând, spre deosebire de realişti, liberalii sunt convinşi că


natura u m ană şi, p rin urm are, natura societăţii umane, exprimată
politic sub form a unu i stat, este supusă u n o r schimbări calitative
(presupunându-se că acestea au loc într-o direcţie mai bună). De
aici reiese că form ele p olitice ale societăţii pot evolua şi la anumit
m om ent dat pot ieşi d in co lo de graniţele Statului, egoismului naţi­
onal şi ind ivid u alism ulu i. C e e a ce înseam n ă că în anumite circum­
stanţe poate fi ad m isă cooperarea şi integrarea între state în baza
u no r „idealuri m orale” şi a u n o r v alo ri com une.

Fundam entele filosofice ale lib e ralilo r sunt inspirate de ideile lui
J. Locke despre caracterul n eu tru al n aturii um ane, care poate fi
supusă îm bunătăţirii p rin educaţie, în tim p ce realiştii pornesc de j
la concepţia lui T. H obbes, p otrivit căreia om ul p rin natura sa este
egoist, agresiv şi rău (de unde şi faim oasa lui m axim ă „homo ho-
m in i lupus est”).

Spre deosebire de realişti, care p riveau statele ca pe nişte actori


p rin cip ali în sfera relaţiilor internaţionale, indiferent de regimul
politic, m odul de organizare şi particu larităţile de ordin ideologic
al acestora, liberalii, d im p otrivă, plasau în centrul atenţiei urmă­
toarea chestiune: despre ce fel de regim p o litic este vorba în cazul
unui sau altui stat şi, p o rn in d de aici (este sau nu acest regim poli­
tic unul liberal şi d em ocratic) îşi dezvoltau concepţiile în domeniu
R I. Factorul decisiv dacă un stat sau altul este sau nu democratic
(ceea ce presupune existenţa p arlam en tarism u lu i, pieţei, libertăţii
presei, separaţiei puterilor, alegerile etc.). Pentru adepţii paradig­
m ei liberale relaţiile d intre ţările d em ocratice presupun o cu totul
altă structură decât interacţiunea dintre statele nedemocratice sau
a celor d em ocratice cu cele nedem ocratice. L ib e ra lii sunt convinşi
că dem ocraţia dezvoltată din politica internă influenţează radical
^ p o lit ic a externă a ţării.

întreaga teorie a lib e ralilo r din R I se construieşte în ju ru l celei mai


im portante afirm aţii: „d em ocraţiile nu se răzb o iesc între ele”. Asta

50
RELAŢI I LE I N T E R N A Ţ I O N A L E

înseamnă că reg im u rile d em o cra tice m anifestă u n u l faţă de celălalt


atitudini identice cu cele îm p ărtă şite de către cetăţen i în in te rio ru l
ţării: în locul ag resiu nii, co n strâ n g e rii, vio len ţei, ie ra rh ie i etc., re la ­
ţiile se bazează pe co n cu re n ţa p a şn ică , recu n o aşte re a su p re m aţie i
legii, a raţio n alizării in te ra cţiu n ilo r şi a p ro ce d u rilo r. D e m o c ra ţia
se poate repeta şi la n iv e lu l R I, afirm ă lib e ra lii. A ce st lu c ru în s e a m ­
nă că întreaga sferă a R I n u este exp resia luptei tu tu ro r îm p o triv a
tuturora şi n ici u rm area u n u i egoism orb, ci rep re zin tă a ş a -n u m ita
„anarhie a lu i L o ck e ” (sau „ a n a rh ia lu i K a n t” d u p ă spu sele lu i A .
Wendt), adică un p arte n e rial p a şn ic şi d e sch is în tre d iv e rse ţă ri,
şi asta chiar şi atunci câ n d interesele lo r n aţio n ale in tră în c o n tra ­
dicţie (spre deosebire de „ a n a rh ia lu i H o b b e s”, care p resu p u n e că
„un stat pentru alt stat este lup”, p rin c ip iu co n sid erat im u a b il de
către realişti). în b aza acestei p latfo rm e d e m o cra tice p o t fi create
structuri transnaţionale48, capabile să tra n sfo rm e h a o su l în sistem .

Principiile de bază ale liberalismul în RI


Liberalii din R I contestă tezele p rin cip a le ale rea liştilo r. P e n tru
liberali:

• statele naţionale su n t nişte acto ri im p o rta n ţi, dar nu singurii,


iar uneori n ici nu co nstitu ie acto ru l p rin c ip a l al relaţiilor interna­
ţionale;
• poate exista o an u m ită instanţă supranaţionalăy competenţele
căreia pot fi sup erio are în rap ort cu suveranitatea Statelor naţio­
nale;
• anarhia în relaţiile in tern aţio n ale poate fi dacă nu lichidată,
atunci armonizată, p acificată şi m o d elată; |
• com portam entul statelor pe arena internaţională se subordo­
intereselor naţionale, ci
nează nu doar lo g icii a sig u rării m a x im e a
şi valorilor universale, recu n o scu te de către toate părţile (dacă este
vorba de nişte ţări d em o cratice );
• conducerea statului nu co n stitu ie singura instanţă, care dispu­
ne de competenţa p e n tru realizarea p o liticii externe, pentru înţele­
gerea şi realizarea ei (cetăţenii s im p lii din ţările democratice dez­
voltate nu sunt nişte X -in d iv izi, ci „indivizi competenţi”, potrivit
lui J. Rosenau49, iar în acest ca z ei sun t în stare să înţeleagă în mod
adecvat procesele d in zo n a rela ţiilo r internaţionale şi chiar să le
influenţeze p arţial);

48. Woolf Leonard. International Government. London: Allen & Unwin, 1916
49. Rosenau J. Turbulence in World Politica A Theory o f Change and Continuity. Princeton,1990.

5
\
• securitatea statului în faţa unui pericol extern constituie o sar.
cină a întregii societăţi, iar calea cea mai sigură pentru rezolvarea
acesteia este democratizarea tuturor ţărilor lumii (deoarece, „de*
mocraţiile nu se războiesc între ele” şi caută modalităţi de rezolvare
paşnică a fricţiunilor şi contradicţiilor în baza unui compromis);
• în raporturilor lor, Statele democratice se află în starea unei
păci stabile şi garantate, iar pericolul războiului vine doar dinspre
statele nedemocratice şi din partea altor actori ai politicii mondiale
(de exemplu, terorismul internaţional);
• natura statelor şi cea a societăţilor umane se schimbă în perma- J
nenţă, se îmbunătăţeşte şi se perfecţionează, numărul libertăţilor
creşte, procesele democratizării se consolidează, nivelul toleranţei
şi al responsabilităţii civice se rid ică (toate acestea oferă speranţa la I
evoluarea întregului sistem p o litic m o n d ia l şi la ren u n ţare a trepta- I
tă la structu rile strict ierarhizate, p recu m şi la m ilita riza re a sferei I
relaţiilo r internaţionale);
• starea de fapt d in ca d ru l R I n u trebuie să u m b re a scă aspectul I
norm ativ (forţa idealului, a n o rm e i şi a v a lo rilo r u n e o ri este n u mai J
p u ţin im p o rtan tă decât forţa teh no log iilo r m ateriale si a resu rse - 1 |
lo r);

u ltim u l nivel de explicaţie a stru c tu rii rela ţiilo r şi e v e n im e n ^ B


ţelor in tern aţio n ale ce au lo c în ca d ru l acestor stru c tu ri ţin e d ^ fl
id en tificarea m otivaţiilor d e ordin n orm ativ-idealist şi a / a c to r i/ o r B
valoriciy alătu ri de faptele obiective şi legităţile ce au o b ază mate- §1
ria lă raţio n ală.

A ş a cu m p u tem vedea, ad ep ţii p arad ig m ei lib e rale în R I sunt în- I I


tru totul o p u şi e x p o n e n ţilo r re a lism u lu i. A n u m e p o lem ica dintre I
aceştia co n stitu ie co n ţin u tu l d ezv o ltă rii R I ca d is c ip lin ă ştiinţifică. §

1.2.3. Liberalismul clasic în RI

Richard Cobden: instituţiile supranaţionale


L ib e r a lii tim p u r ii (c u m sunt: p o litic ia n u l englez R. Cobden50, ;
p re şe d in te le S U A V. W ils o n sau p a cifistu l N . A n g e ll51), în analizele ;
lo r d e b ază , se o p u n re a liş tilo r p rin faptul că p e n tru ei regimul poli-1
tic (d e m o c ra ţia sau lip sa acesteia) are o im p o rtan ţă decisivă în ana­
liz a r e la ţiilo r in te rn a ţio n a le . D a c ă ţă rile su n t dem ocratice, atunci ;
a n s a m b lu l a cesto r ţă ri e v o lu e a ză în m o d constant, se îndreaptă în
50. Cobden R. Political writings. 2 voi. London: Fisher Unwin, 1903 |||
5 1 . Angell N. The Great Illusion - a Study of the Relation o f Military Power to National Advantagt j
London: Heinnemann, 1910
RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

d ire cţia c re ă rii u n u i s is te m s u p r a n a ţio n a l şi a p a r iţie i u n o r in s titu ţii


suprastatale s p e c iale . P e m ă s u r a d e m o c r a tiz ă r ii a lto r ţă r i, acestea
de asem en ea se v o r in c lu d e în c a d r u l in s titu ţ iilo r re s p e c tiv e , ia tă
de ce p r in c ip iu l e g o is m u lu i n a ţio n a l şi a „ m iz e i p e p r o p r iile fo r ­
ţe” (s e lf-h e lp ) p o a te fi d e p ă ş it p e p a r c u rs u l d e m o c r a tiz ă r ii, ceea ce
poate s ervi d r e p t te m e lie a p ă c ii c iv ic e şi a in te g r ă r ii d iv e rs e lo r s o ­
cie tă ţii, care în c ă n u s u n t s e p a ra te p r in fr o n tie r e n a ţio n a le , în tr -o
societate c iv ilă d e m o c r a tic ă u n ic ă .

U n p re c u rs o r a l lib e r a lis m u lu i în R I a fo s t o m u l p o litic e n g le z


R ic h a rd C o b d e n ( 1 8 0 4 - 1 8 6 5 ) , id e o lo g u l t r a n s fo r m ă r ilo r b u rg h e z e
şi a d e p tu l c o n s e c v e n t al p a c ifis m u lu i. C o b le n a e m is o s e rie d e teze
fu n d a m e n ta le p e n t r u lib e r a lis m , în p a r tic u la r , id e e a , p o t r iv it c ă ­
reia, c o m e r ţu l în tr e s ta te c o n s titu ie c e a m a i b u n ă p r o fila x ie î m p o ­
triv a c o n flic te lo r m ilita r e . C o b le n in s is ta tă a s u p ra în f iin ţ ă r ii u n o r
in s ta n ţe s u p r a n a ţio n a le , c a p a b ile să re g le m e n te z e r e la ţiile d in tr e
state, să lim ite z e lib e r t a te a î n p u r ta r e a u n o r r ă z b o a ie , ia r în a n u ­
m ite c a z u r i să le d e te r m in e p r in c o n s trâ n g e re să a c c e p te p a c e a şi
c o o p e ra re a , c h ia r şi d in c o lo d e v o in ţ a lo r. C o m e r ţ u l lib e r e ra p r iv it
de c ă tre C o b d e n d r e p t m ijlo c u l c e l m a i e fic ie n t p e n t r u in s titu ir e a
p ă c ii şi c o n tr a c a ra r e a r ă z b o a ie lo r . A p ă r a r e a u n e i d e p lin e lib e r t ă ţi
a c o m e r ţu lu i, a l i b e r u lu i s c h im b l - a u fă c u t p e C o b d e n u n a d v e rs a r
r a d ic a l a l t u t u r o r f o r m e lo r d e „ p r o t e c ţio n is m ” şi u n u l d in tr e p r i m i i
a d e p ţi ai g lo b a liz ă r ii, p e c a re a c e s ta o p r iv e a ca p e o c o n s e c in ţă l o ­
g ic ă a d e z v o lt ă r ii c o m e r ţ u lu i m o n d ia l şi a p r o m o v ă r ii p ă c ii.

C o b le n in s is ta a s u p ra c o la b o r ă r ii M a r i i B r it a n ii c u S U A şi C a ­
n a d a , c o n s id e r â n d c ă r e la ţiile e c o n o m ic e in te n s e v o r c o n t r ib u i la
d e z v o lta re a a r m o n io a s ă a t u t u r o r p a r t ic ip a n ţ ilo r la s c h im b u r ile
c o m e rc ia le şi v o r p r e v e n i c o n flic te le şi f r ic ţ iu n ile , in e v ita b ile î n
v ir tu te a c o n c u r e n ţe i d in t r e m e t r o p o lă şi fo s te le s a le c o lo n ii d in
Lum ea N o u ă.

Normal Angell: marea iluzie


N o r m a n A n g e ll ( 1 8 7 3 - 1 9 6 7 ) e s te a u t o r u l c la s ic , c a re i - a c o n fe r it
lib e r a lis m u lu i d in R I f o r m a u n u i s is te m te o r e tic în c h e g a t. F i i n d
u n p a c ifis t c o n v in s şi u n i n t e r n a ţ io n a lis t , A n g e ll a o b ţ in u t î n 1993
P r e m iu l N o b e l p e n t r u p a c e . j

N o r m a n A n g e l a e x p u s id e ile s a le d e b a z ă î n c a r te a „ M a r e a ilu z ie ”
(1 9 1 1 ), d e d ic a tă în î n t r e g i m e c o m b a t e r ii im p e r i a l i s m u l u i , p r e c u m

53
şi a ideii potrivit căreia cuceririle, colonizarea şi războaiele victor
oase, chipurile, ar contribui la prosperarea econom ică a naţiunile I
:a securităţii, controlului asupra resurselor naturale ^
la asigu rarfl
dezvoltării comerţului.

Teoria lui Angell se întemeiază pe trei puncte principale:



• dezvoltarea industriei şi a comerţului liber la scară mondiala I
conduce la creşterea „interdependenţei” ( interdependance) State- I
lor între ele, ceea ce face perspectiva unor conflicte militare neren- I
tabilă şi iraţională, ceea ce, prin urmare, constituie un instrument I
sigur pentru consolidarea păcii;
• statele sunt obligate să se „adapteze” la cele mai de succes prac­
tici economice şi politice, iar întrucât astfel de practici sunt repre­
zentate „comerţul liber”, „liberalizarea pieţelor” şi modernizarea ,
industrială, atunci mai devreme sau mai târziu toate ţările vor lua
această cale, fapt ce va transforma întreaga planetă într-o zonă a
păcii şi a unui comerţ deschis;
• guvernele şi oamenii politici rămân în urma noilor tendinţe
în dezvoltarea relaţiilor internaţionale şi continuă să folosească un
limbaj imperialist şi militarist, precum şi să invoce argumente na- j
ţionaliste care nu mai corespund noilor condiţii liberale (de fapt, ţ
anume acestea erau numite de către Angell „marea iluzie”).
Pornind de la aceste principii, Angell propune să se pună accent ■’
pe cel de-al treilea punct şi să se realizeze încadrarea politico-ide- J
ologice a proceselor internaţionale cu acele procese obiective, din
punctul lui de vedere, din domeniul economiei, dezvoltării indus-j
triale şi sferei sociale, care deja au devenit ireversibile, iar într-un
viitor apropiat vor ajunge să fie şi mai vizibile şi globale. De aceea]
trebuie să se renunţe treptat la statele naţionale, urmând ca toată
lumea să se mişte spre o ordine transnaţională, cu instituirea unui
Guvern Mondial şi altor structuri de conducere globală.

Tezele formulate de Angell au fost din capul locului obiectul criti­


cii din partea realiştilor (de la amiralul A. Mahana până la E. Karr).
Astfel, s-a declanşat primul val al unor dezbateri majore în cadrul
RI, unde Angell a jucat un rol-cheie.

W oodrow Wilson : democraţia globală şi inamici ei


Cel de-al 28-lea preşedinte al SUA W. Wilson (1856-1924) a fost
prim ul preşedinte al SUA, care a deţinut diploma de doctor în
ştiinţe politice (PhD ). în practica sa politică el s-a ghidat de nis-

54
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

te principii morale clare, de pacifism şi liberalism ul consecvent.


Faptul că acesta conduce o supraputere globală, angajată plenar în
procesele mondiale, a sporti substanţial im portanţa viziu n ilo r şi
teoriilor sale.

A s tfe l, W ils o n , c a re a t r ă i t în c o p ilă r ie d r a m a r ă z b o iu lu i c iv il, a


păstrat to td e a u n a u r a fa ţă d e r ă z b o i şi c o n v in g e r e a c ă n ic iu n fe l d e
avantaje m a te r ia l n u ju s tific ă c o n flic te le m ilit a r e . E l s -a im p lic a t î n
P rim u l R ă z b o i M o n d i a l a v â n d c o n v in g e r e a c ă a c e s ta e r a u n r ă z b o i
p e n tru lib e r a lis m şi d e m o c r a ţ ie şi î m p o t r i v a m ili t a r is m u lu i g e r ­
m a n (a d ic ă „ u n r ă z b o i d r e p t ” d u p ă G r o c iu s ).

W o o d r o w W ils o n ş i-a e x p u s v iz iu n e a î n c u n o s c u te le „ 1 4 p u n c ­
te”, c are r e p r e z e n ta u u n p r o g r a m c o n s e c v e n t şi c o e r e n t a l m iş c ă r ii
S U A spre r o lu l d e p u te r e m o n d ia lă , r o l u l c ă r e ia c o n s tă î n i n s t i t u i ­
rea u n e i d e m o c r a ţ ii g lo b a le , a l i b e r u l u i s c h im b şi a p ă c ii î n lu m e .
In s p ir itu l l ib e r a lis m u lu i c la s ic d i n R I , a l c ă r u i s im b o l a u d e v e n it
cele „ 1 4 p u n c te ”, W i l s o n v e d e a v i i t o r u l u m a n i t ă ţ i i c a p e o m iş c a r e
c o n s e c v e n tă s p re d e z v o lt a r e a p a ş n ic ă a u n e i s o c ie tă ţi c o m e r c ia le şi
in d u s tr ia le , în c a re s ta te le a g r e s iv e v o r r e s im ţ i p r e s iu n e a r e g i m u ­
r ilo r d e m o c r a tic e , d e m o c r a t iz â n d u - s e şi m o d e r n i z â n d u - s e t r e p t a t ,
ia r în tr e ţă r ile lib e r a le r e la ţ iile v o r fi a r m o n io a s e , p a ş n ic e , b a z a te
c o m u n ita te a in te r e s e lo r e c o n o m ic e ş i p e u n s is te m u n i c d e s e c u r i­
tate. î n c o n t r a d ic ţ ie t o t a lă c u t r a d i ţ i i l e i z o l a ţ i o n i s m u l u i a m e r i c a n ,
W ils o n p r o p u n e a S U A să i n t e r v i n ă î n m o d a c t iv î n to a te p r o c e s e le
m o n d ia le , fă c â n d u z d e r o l u l s ă u d e g a r a n t a l d e m o c r a ţ i e i, l i b e r t ă ţ i i
şi p r o g r e s u lu i. S tr a te g ia l u i W i l s o n a d e v e n i t n u d o a r c a le a m a g i s ­
tra lă a p o l i t i c i i a m e r ic a n e d i n s e c . X X , d a r ş i o î m b i n a r e a t e o r i e i
lib e ra le în R I c u p o l i t i c ă p r a c t ic ă , d e s fă ş u r a t ă l a s c a r ă p l a n e t a r ă .

î n c a lita te d e i n s t i t u ţ i e d e c o n d u c e r e s u p r a n a ţ i o n a l ă , d e c o n t r o l
şi p la t f o r m ă p e n t r u p u r t a r e a u n o r n e g o c i e r i d e m o c r a t i c e ş i p a ş ­
n ic e , W i l s o n a p r o p u s c r e a r e a L i g i i N a ţ i u n i l o r , c a r e , î n o p i n i a l u i ,
e ra m e n it ă să d e v i n ă î n t r u c h i p a r e a s t r u c t u r i i i n t e r n a ţ i o n a l e a u n e i
l u m i p a c ifis te n o i. D e ş i L i g a N a ţ i u n i l o r n - a fo s t î n s ta r e s ă p r e v i n ă
iz b u c n ir e a c e lu i d e - a l D o i l e a R ă z b o i M o n d i a l , d u p ă 1 9 4 5 a c e e a ş i
id e e lib e r a lă a fo s t r e p e t a t ă s u b f o r m a O r g a n i z a ţ i e i N a ţ i u n i l o r U n i ­
te (ONU).

Alfred Zimmern: guvernul mondial


U n u l d i n t r e r e p r e z e n t a n ţ i i l i b e r a l i s m u l u i c la s ic d i n R I a fo s t t e o -

55
reticianul englez Alfred Z im m ern (1 8 7 9 -1 9 5 7 ). El a fost unul di„. I
tre cei mai proeminenţi internaţionalişti şi liberali, care a susţinut
in mod activ Liga N aţiunilor52. C artea lui editată în 1936, dedicata
Ligii N aţiunilor, răm âne a fi până în prezent una dintre lucrări
program atice ale acestei orientări. în lucrarea respectivă Zimmern
descrie un m odel dezirabil, „idealist” de coexistentă paşnică a re­
gim urilor dem ocratice, reunite într-un sistem progresist, care va
conduce treptat spre crearea unui organ de conducere supranaţi-
onal. Zim m ern considera că Liga N aţiunilor este prototipul unui
astfel de organ supranaţional („guvern m ond ial”).
F i i n d c o n ş t ie n t d e im p o r t a n ţ a f a c t o r u lu i c u lt u r a l în procesul
in t e g r ă r ii s o c ia le , Z i m m e r n a fo st u n u i d in t r e in iţ ia t o r ii creării
U N ESCO .

î n lu c r ă r ile lu i Z i m m e r n p o a te fi o b s e rv a tă o tr a n z iţ ie , im p o rtan ­
tă p e n t r u lib e r a lii b r it a n ic i în R I , d in s p r e I m p e r iu l B r it a n ic spre o
o r d in e m o n d ia lă . î n t im p ce r e a liş t ii b r it a n ic i p r e f e ra u să opere­
ze c u n o ţ iu n e a d e im p e r iu ş i ce a d e „ in te re s e n a ţ io n a le b rita n ice ”,
lib e r a lii d e p la s a u tre p ta t d is c u r s u l s p re c o n t e x t u l c o e x iste n ţe i de­
m o c r a t ic e a statelo r, aflate în z o n a d e in f lu e n ţ ă is t o r ic ă a Im p e r iu ­
lu i B r it a n ic . A s tfe l, e ra p re g ă tită la n iv e l te o r e tic t r a n z iţ ia spre o
o r d in e p o s t- c o lo n ia lă . î n lu c r a r e a sa „ A l t r e ile a Im p e r i u B r it a n ic ”53
Z im m e r n in t r o d u c e c o n c e p t u l d e „ C o m u n it a t e a n a ţ iu n ilo r brita- !
n ic e ” ( B r it is h C o m m o n w e a lt h ) , c a re u lt e r io r d e v in e u n iv e r s a l re­
c u n o s c u t ă . î n a c c e p ţia lu i Z i m m e r n p r o c e s u l d e c o lo n iz ă r ii tre b u ia
s ă c o n d u c ă în m o d lo g ic s p re o c o e x is te n ţă p a ş n ic ă a f o s te lo r co lo - f
n ii b r it a n ic e în b a z a u n e i c u lt u r i şi u n o r v a lo r i c o m u n e ( „ s t a n d a r - J
d e le in t e r n a ţ io n a le ale c iv iliz a ţ ie i” ), ce s -a u c o n s t it u it p e p a r c u rs u l
î n s u ş i r i i m o d e lu lu i e n g le z d e d e m o c r a ţ ie . I m p e r i u l s -a tra n sfo rm a t
tre p ta t în t r - o z o n ă a u n e i p r o s p e r it ă ţ i e c o n o m ic e c o m u n e . Z im ­
m e r n p r o p u n e a v a r ia n t e d e în c a d r a r e j u r i d ic ă a s is te m e lo r in te rn a­
ţ io n a le p r in in t e r m e d iu l u n o r s t r u c t u r i s u p ra s ta ta le .

în anii 30, când Z im m ern m ilita în m od activ pentru Liga Naţiu­


nilor, ideile lui n-au putut fi realizate şi erau privite de către criticii
acestuia ca nişte „profeţii nerealizate”. în să după încheierea celui
de-al D oilea R ăzboi m ondial şi după crearea O N U aceste idei au
devenit din nou actuale şi au fost însuşite de către şcoala liberală

52. Z im m e r n A. T h e L e a g u e o f N a lio n s arul ih e R u le o i Law, 1 9 1 8 -1 9 3 5 . Lonclon: MacMillan.1936


53. Z im m e rn A. Tire T h ird B ritish F.m pire. N e w York: C o lu m b ia U n iv ersity Press, 1928.

56
R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

în RI.
Zimmern şi viziunea lui optimistă asupra dezvoltării lumii şi a
democraţiei a fost obiectul unei critici aspre din partea realistului
E. Karr. Karr şi Zimmern sunt consideraţi o pereche clasică, repre­
zentând şcoli antagonice din RI (realiştii şi liberalii).

1,2.4. Neoliberalismul

Transnaţionalismul
Neoliberalismul constituie o dezvoltare a paradigmei liberale cla­
sice (uneori acesta este definit ca paradigmă aparte în cadrul RI
- „transnaţionalismul”).

Neoliberalii (M. Doyle54, John Rosenau55, J. Nye56, R. Keohane57


etc.) acordă o atenţie deosebită proceselor globalizării, constituirii
unui spaţiu economic, informaţional, cultural şi social unic, pre­
cum şi răspândirii valorilor democratice occidentale în toate ţările
lumii şi implementării lor profunde în structurile sociale şi viaţa
socială. Fenomenul globalizării este văzut de către neoliberali ca
o confirmare vădită a justeţei propriei paradigme, care afirmă ne­
cesitatea creării unor structuri supranaţionale - până la un guvern
global. Neoliberalii accentuează faptul că în lumea contemporană,
pe lângă state, capătă o importanţă din ce în ce mai mare ONG-uri­
le, structurile de reţea şi sociale (mişcările pentru „drepturile omu­
lui”, „medicii fără frontiere” „observatorii internaţionali la alegeri”,
Green Peace etc.), ce exercită o influenţă crescândă asupra politicii
externe a statelor.

Robert Keohane: interdependenţa şi diversificarea


actorilor
Teoria clasică neoliberală (teoria interdependenţei) a fost elabo­
rată de către politologii americani John Nye şi R. Keohane58. Ei
sunt consideraţi principalii teoreticieni ai transnaţionalismului.

La originea acestei teorii a fost liberalul englez Ramsay Muir

54. Doyle M. Liberalism and World Politics //A m erican Pblitical Science Review, 80 (4). 1151-11691986.
55. Rosenau J. Turbulence in W orld Politics: A 'lh e o ry o f Change and Continuity. Princeton,1990
56. Nye Jr., Joseph S Bound to Lead: The C hanging Mature o f A m erican Power. New York: Basic Books,
1990.
57. Keohane Robert O. Afler Ilegem ony: C oopcration and D iscord in the W orld Politica! Hconomy.
Princeton, 1984
58. Keohane Robert O., Nye Joseph S. Pow er and interdependence: W orld Politics in Transition. Boston:
Little, Brown and Company,. 1977 ^

57
(1872-1941), care încă în 1933 a introdus conceptul de „interj 1
pendenţă” şi a declarat că „lichidarea distanţei dintre oameni daţ0 I
rită tehnicii schimbă parametrii războiului şi ai păcii’ 59. Mai târzia 1
această temă a fost dezvoltată de către liberalul Karl Kaizer, carea
introdus conceptul de „politică transnaţională”60. Keohane şi Nye
au conferit acestei teorii un caracter sistemic.

Potrivit acestei teorii, epoca statelor naţionale ca actori principali I


ai Relaţiile Internaţionale a rămas în trecut, astăzi statele suverane I
fiind doar una dintre unităţile active, alături de structurile secto* I
riale (intrastatale) şi diverse grupuri sociale, ce capătă un acces tot I
mai larg la sfera relaţiilor internaţionale şi îşi sporesc activitatea la l
nivel transnaţional61.

Keohane subliniază în teoria sa că interdependenţa societăţilor j


contemporane complică radical sistemul de relaţii internaţionale.

Relaţiile dintre state sunt internaţionale. Teoreticienii clasici ai RI l


au de a face doar cu ele, iar realiştii insistă în mod special asupra
^caracterului lor predominant. însă intre structurile infrastatale-
feramurile economiei, partide politice etc. - se dezvoltă alte relaţii,
interguvernamentale, importanţa cărora creşte treptat. Situaţia se
complică şi mai mult în virtutea dezvoltării şi intensificării celui
de-al treilea tip de relaţii - transnaţionale, ce se desfăşoară între
. actorii neguvernamentali - firme, ONG-uri, grupuri şi chiar in-
|pdivizi. La ora actuală tendinţa principală rezidă în faptul că între
F aceste nivele ierarhia se şterge treptat. De aici urmează o concluzie
foarte importantă: în astfel de condiţii aplicarea forţei militare în
sfera internaţională devine din ce în ce mai puţin eficientă. Keoha*?]
ne propune recunoaşterea acestei situaţii ca pe o legitate a fazer
transnaţionale de dezvoltare a relaţiilor internaţionale: „pe măsura
creşterii interdependenţei, scade riscul rezolvării problemelor prin
mijloace militare”.

Keohane se ocupă de asemenea de problemele „guvernării globa­


le”62. Teza despre „guvernare” (governance) are în contextul neoli­
beralismului o semnificaţie aparte, deoarece, în apropierea dintre

5 9 . M u ir Ramsay. T h e faith o f a lib e ral. î .o n d o n ,l 9 3 3 .


6 0 . K a is e r K. I n te r d e p e n d e n c e a n d a u to n o m y II M o rg a n R ., K aiser K . (e d .) B ritain and Germany. Lon
d o n : O x f o r d U n iv e rs ity P re s s , 1 9 7 1 .
6 1 . K e o h a n e R o b e r t. A f te r H e g e m o n y : C o o p e ra tio n a n d D is co rd in th e W o rld Political Economy.Prin

c e t o n : P r i n c e t o n U n iv e r s ity P r e s s , 1 9 8 4 .
6 2 . K e o h a n e R . P o w e r a n d G o v e r n a n c e in a P artially Globalized W o rld . N ew York: Routledge.2002


R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

state şi societăţi neoliberalii prevăd nu doar crearea unui stat glo­


bal, ci a unei organizări sociale, întemeiate pe principiile democra­
ţiei şi aunei societăţi civile deschise, unde în locul verticalei puterii
(guvernul) va predomina o instanţă flexibilă de conducere.
Joseph Nye:„soft power"
Joseph Nye este cel care a introdus în circuit termenul de „soft
power’*63, căutând să sublinieze prin asta importanţa factorului
ideilor, normelor şi metodologii intelectuale pentru reuşita globa-
lizării şi democratizării la scară planetară64. Realiştii se pronunţă,
de cele mai multe ori, ca adepţi ai „hard power”. în timp ce libe­
ralii pun accentul pe instrumente de influenţă mai fine, de reţea.
Neoliberalii dezvoltă o divizare tipică pentru liberalii din Rl, între
„politica de nivel înalt”, ce include relaţiile dintre state, „politica de
nivel inferior”, ce include interacţiunile de ordin cultural, social şi
economic, care se desfăşoară la un nivel mai scăzut decât relaţiile
externe directe. „Politica de nivel inferior” poate exercita o influ­
enţă enormă asupra „marii politici”: de exemplu, exportul al scară
globală a producţiei cinematografice poate să consolideze presti­
giul mondial al statului, deşi domeniul artei nu ţine nemijlocit de
politică. Acelaşi principiu este valabil şi pentru dezvoltarea reţele­
lor comerciale, a brandurilor etc. Toate acestea fac parte, potrivit
Iui Nye, din „soft power”. Un concept similar, propus de către Nye,
este noţiunea de „smart power”, „puterea inteligentă”65, care face uz
de codurile raţionale, atractivitate, seducţie şi alte strategii fine în
locul constrângerii fizice brute. J
In opinia neoliberalilor, astfel de fenomene, cum sunt crearea
Uniunii Europene, instituirea CEDO şi a Tribunalului de la Haga,
reprezintă prototipul viitoarei ordini mondiale, unde vor apărea
instanţe, ce vor avea competenţe superioare statelor naţionale.
Funcţiile statelor naţionale se vor reduce treptat, până când aces­
tea, în definitiv, vor în general anulate.
Walter Russell Mead: puterea „lipicioasă", „ascuţită",
„dulce"
între „hard power” şi „soft power” există şi alte definiţii ale pu­
terii, pe care le-am putea numi intermediare sau mixte. Aşa, de
63. Nye Joseph S. Soft Power: The M eans to Success in World. NY: Public Affairs, 2004
64. Nye Joseph S. Soft Power: The M eans To Success In World Polilics. NY: Public AfTairs,2004
65. Nye Joseph S. Smart Power // The Huffington Post. Novem ber 29. 2007

59
R E L A Ţ I I L E I X T E R K A Ţ l Q W A i i f

exemplu, Walter RasseU Mead a propus folosirea term end*,


„putere lipicioasă" (sticky power), „putere ascuţita" (sharp
„putere dulce" (sweet pow er), pe care, în opinia lui, este con
hegemonia americană.
Prima ţine de economie şi, de regulă, de diversele programe 4 I
donaţii din SUA în raport cu alte state, precum şi de relaţiile I
merciale bilaterale, care permit acestor ţări „să se lipească" dcSty
ca dependenţă economică.

Cea de-a doua, „ascuţită”, ţine de puterea m ilitară, insa a c a ţ


maşinărie militară este orientată spre distrugerea unor ţinte exadt,
iar nu spre desfăşurarea unui război totaL D e aici rezultă deznâEa
rea prioritară a „armamentului inteligent", în particular a dronek*
fără piloţi etc.

Cea de-a treia putere, „dulce”, este aici un sinonim pentru „a*
power"* a iui John Nay.

James Rosenau: turbulenţa în R l


O imagine mult mai amplă şi mai generală a paradigm ei neoBjgy
râie in R l a elaborat politologul am erican James Rosenau (1924-
2011). Rosenau a lansat teoria „turbulenţei în R l”*7, c a r e in tr-o mi­
şuni considerabilă este suma tendinţelor tra n sn a ţio n a le .

Sensul ei constă în faptul că pe măsură ce se d e m o c ra tiz e a z ă ş 1


se globalizează, structura relaţiilor internaţionale su feră schim bai 1
calitative şi devine mai complexă. Param etrii ce au c a r a c te r iz a t re­
laţiile internaţionale începând cu epoca sistemului d e la Westfaiiă,
suferă schim bări fundamentale. în trecut relaţiile intem aţioafl
cunoşteau două nivele: cel individual (cetăţeanul) şi ce l structural
(statul). In politica internă algoritm ul p rincip al ţinea d e relaţia ia- ]
d ivid-structură; în politica externă - relaţiile s t r u c tu r ă -s tr u c tu r i
G u vern u l reprezenta structura, d in care individul e r a eliminat 6
nu exercita n iciu n fel de influenţă asupra p o liticii e x te r n e . Aceasta
situaţie perm itea crearea u n o r m odele lineare î n R l , în care relaţia
„ stru c tu ră-structură” reprezenta axa de bază. în l u m e a contempc
rană, în p erio ad a trecerii de la M o dernitate la Postm odem itate (de
la societatea in d u stria liza tă la cea p o s t in d u s t r ia liz a t ă ) importanţa
66. W aher M ead P u te re a . T eroarea, p a ce a fi riab tm L M anea AxM cţ/Âi A m e r ic a i» « b e t a * *
r iic M o sco v a P r o g r e » - tra d iţia , 2 0 0 6 .
67 Roxnan j Tarbpknce m Wcrid Pofatic* A Ibccry of Q a c y taâ C ....
UniverM fy P r a v 1 9 9 0 .

6o
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

in d iv id u lu i a c re s c u t c o n s id e r a b il. R o s e n a u in t r o d u c e c o n c e p tu l d e
„skilful in d iv id u a l”, „ i n d iv id u l p r ic e p u t ” - în lo c d e „ la m b d a - i n d i -
v izi”, adică a u n in d iv id c o m u n , c a re n u a re n ic i c o m p e te n ţă în p o ­
litica e x te rn ă, n ic i c a p a c ita te d e a o in f lu e n ţ a , c e d â n d u -ş i in te g r a l
puterea s tr u c tu r ii (fa p t d e o s e b it d e e v id e n t R I ) . „ I n d i v i d u l u i p r ic e ­
put” capătă p o s ib ilita te a d e a p a r t ic ip a la p ro c e s e le d e re ţe a , c u l t u ­
rale şi e c o n o m ic e la n iv e l tr a n s n a ţio n a l, fa p t ce a fe c te a z ă în d e f i n i ­
tiv şi s tru c tu rile p o litic e . D e a ic i şi c re ş te re a in f lu e n ţ e i O N G - u r i l o r ,
a c o rp o ra ţiilo r tr a n s n a ţio n a le şi a r e ţe le lo r . T o a te a c e s te a d e t e r m i ­
nă caracterul n o n - lin e a r şi t u r b u le n t a l s is te m u l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ­
ţionale.

P o trivit lu i R o s e n a u , t u r b u le n ţa se în te m e ia z ă p e tr e i id e n t it ă ţ i,
cu care este în z e s tra t i n d iv id u l c o n te m p o r a n î n t r - o s o c ie ta te d e ­
m ocratică d e z v o lta tă :

1) id e n tita te a d e s ta t (c e tă ţe n ia n a ţio n a lă );

2) id e n tita te a d e re ţe a ( r e la ţ iile t r a n s n a ţio n a le );


3) id e n tita te a lo c a lă ( r e la ţ iile c o m u n it a r e ) .

Cea d e -a d o u a şi a tr e ia d in t r e i d e n t it ă ţ i n u s u n t a c o p e r it e d e c ă tr e
Stat şi nu s u n t c u p r in s e in te g r a l d e c o m p e te n ţa j u r i d i c ă şi p o l i t i ­
că a s tru c tu rii. Id e n tita te a 2 ) a re o n a tu r ă tr a n s -s ta ta lă , p e n e t r â n d
graniţele şi t e r ito r iile a fla te s u b c o n t r o lu l a d m in is t r a ţ ie i n a ţio n a le .
Identitatea 3 ) este d e a s e m e n e a r e la tiv in d e p e n d e n t ă în r a p o r t c u
Statul, ea de a s e m e n e ^ p u tâ n d fi e x c e n tr ic ă în r a p o r t c u a c e s ta - e t ­
nia, co nfesiunea, p r o fe s ia p o t r e u n i g r u p u r i ce ţ in d e s ta te d if e r it e ,
în societatea c o n te m p o ra n ă , r o lu l id e n t i t ă ţ i l o r 2 şi 3 c re ş te c o n t i ­
nuu în ra p o rt c u id e n tita te a 1, fa p t c e c re e a z ă o n o u ă s im e t r ie în
politică, in c lu s iv în c e a in t e r n a ţ io n a lă .

R elaţiile in te r n a ţio n a le se c o n s titu ie î n t r - u n m o d e l t u r b u le n t ,


unde, a lă tu ri d e a c to r ii s ta ta li, u n r o l i m p o r t a n t în c e p să î l jo a c e
structurile de re ţe a şi lo c a le . A c e s te a c re e a z ă u n s is te m in s ta b il, în
continuă re o rg a n iz a re , n e ie r a r h iz a t.

D. Walton: imprevizibilul şi revoluţia în strategie


D e acest m o d e l este a p r o a p e c o n c e p ţia lu i D a n i e l W a l t o n 68 d e s p r e
revoluţie în c h e s tiu n i d e o r d in s tr a te g ic . D . W a l t o n c o n s id e r ă c ă

68. Walion D. Geopolitica and ihe Creat Powers in the Twenty-first Cenlury: M ullipolarity and Revolu-
tion in Strategic Perspective. Routledge, 2009.

61
starea actuală a relaţiilor internaţionale constituie o period |
tranziţie care este legată de sch im b ările pe harta geopolitică al ^
şi se caracterizează prin com portam entul imprevizibilul al
lor. Potrivit lui Walton, revoluţia în strategie reclam ă o schimb
radicală a opticii asupra politicii.

Ultim a revoluţie de acest gen a avut loc în perioada marilor d<&


coperiri geografice (sec. X V I) , după care a început epoca post«Co.
lumbiană, care s-a încheia în sec. X X .

La fiecare etapă se m odifica în m od rad ical tabloul strategic *j


lumii, se transformau viziun ile asupra spaţiului, asupra princip*,
lelor am eninţări şi riscu ri, regulile jo cu lu i cunoşteau o revoluţi
dinamică.

Astăzi, în virtutea globalizării, au loc procese sim ilare, pe p a rcu r- 1


sul cărora importanţa factorilor m ici şi m ari devine una calitativ 1
diferită, suportând, în plus, schim bări continui. G ru p u rile m ic i (de
exemplu, structurii terorism ului internaţional) sunt în stare sa in­
fluenţeze actorii m ari (Statele). D in asim etrii analogice ia paştere
o hartă a lum ii absolut nouă, unde aspectul intern şi cel extern i n
politică şi strategie încetează să m ai fie nişte factori la fel d e bine

fixaţi ca în etapele anterioare ale istoriei.

Andrew Moravcsik: structuralismul liberal


In replică la crearea de către neorealişti a teoriei structurale a rel^;
ţiilo r internaţionale, u n ii autori neoliberali au încercat să elaboreze-
un m odel structu ralist liberal. O astfel de iniţiativă a fost şi cei
lu i A n d re w M o ravcsik. M o ra vcsik a propus o an aliză structuralista
a p ro ce su lu i g lo b alizării, arătând p rin exem plul U n iu n ii E u r o p l
ne cu m are loc interacţiu n ea ce rcu rile p olitice şi a altor actori, ce 1
d ep ă şe sc lim itele naţionale în virtu tea co n ştie n tiză rii raţionale aţi
a v a n taje lo r stru ctu rale, pe care le oferă integrarea, intensificarea §
in te ra c ţiu n ii e co n o m ice , d esch id erea şi g lo b alizarea69.

în opinia lui Moravcsik, globalizarea, creşterea interdependenţei!


sociale şi economice între societăţi constituie p rin c ip a lu l trend al J
istorie mondiale, o analiză corectă a p o litic ii m o n d ia le putând fi •
efectuată doar în urma recunoaşterii acestui facto r structural. h m
mea globală este acea structura spre care se orientează tendinţele
6 9 M o rav csik A. T ak in g Preferen ces Seriously: A Liberal T h eo ry o f Internat ional Polili.cs H International-
O r g a n iz a tio n 51 (4): 5 1 3 - 5 3 . 1997.

62
R e l a t i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

d e b a z ă î n d e z v o lt a r e a s o c i e t ă ţ i l o r şi î n i n t e r a c ţ i u n e a d in t r e e le .
în s ă d a c ă n e o r e a l i ş t i i c o n t i n u ă să in s is te a s u p r a f a p t u lu i c ă a c e a s tă
s t r u c tu r ă m o n d i a l ă se î n t e m e i a z ă p e e c h i l i b r u l d e f o r ţe , a tu n c i M o -
r a v c s ik , p u n â n d a c c e n t u l p e „ a v a n t a je le ” g lo b a l i z ă r i i , p r iv e ş te sis­
te m u l m o n d i a l c a p e u n t o t î n t r e g , c a p e o s t r u c t u r ă t r a n s n a ţ io n a lă
ce se m iş c ă î n m o d fir e s c s p r e d e s c h id e r e şi u n i f o r m i t a t e .

Zbigniew Brzezinski: şahul mondial


Z b i g n i e w B r z e z in s k i, c u n o s c u t u l s tr a te g şi g e o p o lit ic ia n a m e r i ­
c a n , u n p a r t e n e r şi u n c o le g p e r m a n e n t a l r e a lis t u lu i H e n r y K is s in -
g e r, r e p r e z in t ă u n c a z c u t o t u l s p e c ia l a l l i b e r a l i s m u l u i în R I . B r z e ­
z in s k i p o r n e ş te d e l a p r e m i s a c ă t e n d i n ţ a d e b a z ă p o l i t i c i i m o n d ia le
este g lo b a liz a r e a , i a r î n p e r s p e c t iv ă - c r e a r e a u n u i G u v e r n M o n d i a l
şi a u n u i S ta t m o n d i a l . î n s p i r it u l i d e i l o r l u i W u d r o n W i l s o n , B r ­
z e z in s k i c o n s id e r ă c ă S U A le r e v i n e r o l u l c e n t r a l d e l i d e r a l d e m o ­
c r a t iz ă r ii, m o d e r n i z ă r i i şi i n t e r n a ţ i o n a l i z ă r i i . în s ă d a c ă m a jo r it a t e a
l i b e r a lilo r p u n a c c e n t p e p a c if is m şi p e r e z o lv a r e a p a ş n ic ă a c o n ­
flic te lo r , B r z e z in s k i, d i m p o t r i v ă , a c o r d ă o a te n ţie s p o r ită n e c e s it ă ţii
d e m o n t ă r ii r e g i m u r i l o r n e d e m o c r a t ic e , î n s p e c ia l a l c e lo r c o m u ­
n is te , in s is tâ n d a s u p r a f a p t u lu i c ă a n u m e e x is t e n ţa s o c ie t ă ţ ilo r n e ­
d e m o c r a tic e şi t o t a l i t a r e s a u a u n o r s is te m e p o lit ic e a u t o r it a r e a fe c ­
te a z ă d e z v o lt a r e a p a ş n ic ă a u m a n i t ă ţ i i şi î n d e p ă r t e a z ă p e r s p e c t iv a
c r e ă r ii u n u i G u v e r n M o n d i a l . D i n a c e s t m o t i v B r z e z in s k i p o r n e ş te
d e la te x te le c la s ic e a le g e o p o l i t i c i e n i l o r şi tr a te a z ă c o n f r u n t a r e a
d in tr e ta b e r e le c a p it a lis t ă ş i s o c ia lis t ă , m a i t â r z i u - ţ ă r i l e N A T O şi
R u s ia , c a e x p r e s ie a c o n c u r e n ţ e i d i n t r e d o u ă p r o ie c t e id e o lo g ic e d e
o r g a n iz a r e a l u m i i : g lo b a lis t şi d e m o c r a t ic ( l i b e r a l) , p e d e o p a r ­
te, şi a u t o r i t a r şi n e li b e r a l , d e c e a la ltă p a r te . îm p ă r t ă ş in d f o r m u l a
lib e r a lilo r „ d e m o c r a ţ i i l e n u se c o n f r u n t ă în t r e e le ”, B r z e z in s k i i n ­
sistă u n e i a lte p ă r ţ i , r ă m a s e .n e e x p r im a te : „ d a r c u n e d e m o c r a ţ iile
se c o n f r u n t ă p e v i a ţ ă şi p e m o a r t e ”. D e a ic i şi p r o ie c te le s tr a te g ic e
d e d e s ta b iliz a r e a a a c e lo r s ta te , p e c a re B r z e z in s k i le în c a d r e a z ă în
c a te g o r ia „ n e d e m o c r a t ic e ”, î n p a r t i c u l a r , R u s ia .

î n c a r te a sa p r o g r a m a t i c ă „ M a r e a ta b lă d e ş a h ”70, B r z e z in s k i d e ­
s c rie s t r u c t u r a i n t e r e s e lo r a m e r ic a n e ş i, m a i p e la r g , a c e lo r o c c i­
d e n ta le î n E u r a s ia , c a re ,1 în o p i n i a l u i , c o n s ta u î n s lă b ir e a şi d e s tr ă ­
m a r e a R u s ie i, î n î n d e p ă r t a r e a d e e a a ţ ă r i l o r C S I şi î n in te g r a r e a
r e g iu n ilo r s a le î n d iv e r s e z o n e în v e c in a t e . în s ă a c e s te p r o ie c te s u n t
70. Brzezinski, Z., M area tabla de şah. Moscova: Relaţii Internaţionale, 2009.

63
formulate de către el nu în cheia intereselor naţionale ale SUjţ
supraputere, ci pornind de la necesitatea unei democratizări I
bale, proces împiedicat, în opinia lui, de către o Rusie suverană
independentă.

1.2.5. Orientarea instituţionalistă în paradigma


liberală a Rl
Primatul instituţiilor
Instituţionalismul este considerat a fi o orientare distinctă în ca* I
drul teoriei liberale în RI.
Dogm a fundamentală a instituţionalism ului constă în primatul I
legilor şi a actelor normative, de la care trebuie să pornească actorii I
relaţiilor internaţionale în elaborarea politicilor lor. Potrivit insti- I
tuţionalismului, la nivel practic sistemul internaţional are o struc- I
tură implicită sau explicită, ce determ ină m odul în care Statele ur- I
mează să acţioneze în cadrul acestui sistem. Instituţiile sunt nişte I
reguli, în baza cărora se produce procesul de luare a deciziilor. 4
Pe arena internaţională instituţiile sunt interşanjabile cu „regi- I
murile”, care sunt, după Krasner „un set de principii, norme, reguli, !
proceduri de luare a deciziilor implicite şi explicite, în jurul cărora
se constituie aşteptările actorilor într-o anumită problemă71. J

Teoria instituţionalismului, în prim ul rând, este legată de urmă­


toarele chestiuni:

1 ) crearea instituţiilor (de ce statele suverane egoiste au acceptai


formarea instituţiilor internaţionale?);

2) permanenţa şi schimbările instituţiilor (de ce unele rămân iar


altele se schimbă sau dispar?);

3) influenţa instituţiilor asupra comportamentului individual


(dacă atitudinea statului se află sub influenţa instituţiilor internaţi­
onale, cum se întâmplă asta şi de ce?);

4) structura instituţiilor (aceasta se explică cel mai reuşit prin ne


cesităţile funcţionale sau prin procesele sociale ori prin izomor­
fism?)72.
71. Krasner, Stephen D. 1982. «Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as InterveningV*-
riables.» International Organization 3 6 12 (Spring). Reprinted in Stephen D. Kras-ner, ed., lnternation^
Regimes, Ithaca, NY: Corneli University Press, 1983
72 Jonsson Christer. Tallberg Jonas. Instituţional Theory in International Relations. http: II www. uruno»

64
R H L A T 1 I I. H I N T E R N A Ţ I O N A L E

în g e n e ra l, în R I p r in in s titu ţ io n a lis m se o b iş n u ie ş te a se în ţe le g e
nu un a, ci c â te v a te o r ii, c u m a r fi:

• te o ria fu n c ţ io n a lis m u lu i;
• te o ria r e g im u lu i;
• te o ria c a r te lu lu i d e stat.
T o a te acestea s u n t u n ite p r in fa p tu l că ele îş i fo c a liz e a z ă a te n ţia
asupra s tr u c tu r ii r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le , d a r m e to d e le ş c o lilo r r e ­
spe c tiv e s u n t d ife r ite .

Maurice Hauriou: principiile instituţionalismului


S o c io lo g u l M a u r ic e H a u r i o u ( 1 8 5 6 - 1 9 2 9 ) este c o n s id e ra t fo n ­
d a to r u l te o r ie i in s titu ţ io n a lis m u lu i. î n o p in ia lu i, „ s o c ie ta te a este
o to ta lita te a u n u i n u m ă r e n o r m d e in s titu ţ ii, c a re în s u m e a z ă o a ­
m e n i, p r e c u m şi id e i, id e a lu r i, p r in c ip ii, ce se rv e s c în c a lita te d e
u n fel d e c a z a n c o m u n , c a re s to a rc e e n e rg ia d in a c e şti i n d iv iz i”73.
H a u r io u c o n s id e r a d r e p t e le m e n t d is tin c tiv a l in s titu ţ ie i „ id e e a
d ir e c to a re ”. E l a c o r d a o a te n ţie s p e c ia lă in s t it u ţ iilo r c o r p o r a tis te ,
p e c a re le c o n s id e r a d r e p t in s t r u m e n t e p r in c ip a le d e c o n s o lid a r e a
s o c ie tă ţii c a p ita lis te . î n o p in ia lu i H a u r i o u , S ta tu l tr e b u ie să fie u n
in te r m e d ia r n e u t r u , ce r e p r e z in t ă „ p e r s o n ific a r e a ju r id ic ă a n a ţ iu ­
n ii, a d u s ă la r e g im o r d o n a t şi e c h ilib r a t ”.

P r in c ip a lii t e o r e tic ie n i a i a c e s te i o r ie n t ă r i în s o c io lo g ie s u n t J.
R e n a r, J. G u r v ic h , J. B o u d r o , D . S tre ic i, S. F a in e r , S. R o m a n o , T .
V e b le n .

J. B o u d r o , d e e x e m p lu , a d e z v o lt a t id e e a lu i H a u r i o u f o r m u lâ n d
p r in c ip iu l d e m o c r a ţ ie i p lu r a lis t e , u n d e p o litic a ' este u n p ro c e s
c o m p le x c u u n n u m ă r m a r e d e p a r t ic ip a n ţ i, c e e a c e c o m p lic ă p a ­
r a d ig m a lib e r a lă c la s ic ă , ce se în t e m e ia z ă p e r e la ţiile d in t r e S ta t şi
in d iv id .

In s t it u ţ io n a lis m u l e r a c r i t i c a t d e c ă tr e a d e p ţii ş c o lii m a r x is te , c a re


îl în c a d r a u în ş t iin ţ a b u r g h e z ă , c e ju s t if ic a m o n o p o l u l c a p ita lu lu i,
n u m it d e c ă tr e i n s t i t u ţ i o n a l i ş t i „ c a p ita lis m a d m i n i s t r a t i v ”. I d e o l o ­
g ia lib e r a lis m u lu i a a v u t, d e a s e m e n e a , o in f lu e n ţ ă c o n s id e r a b ilă
a s u p ra in s t i t u ţ i o n a l i s m u lu i . J

Neoinstituţionalismul
enster.de /Polilikwisseni»chall /D oppeldiplom /docs /HR. p d f
73. Hauriou M. Precis de droit adm inistratif et de droit public. Paris: Sirey, 1907.

65
R E L A Ţ I I L E 1N T E R N A Ţ I p n a t c

Această orientare s-a dezvoltat în co ntinu are în „neonstituţi0na


lism sociologic”.

„Instituţionalism ul v e ch i” d in R I este asociat cu idealismul in,


terbelic (teoreticianul p rin cip a l este fun cţio n alistu l britanic D. Mj,
trani, care a studiat cauzele eşecu lui L ig ii N aţiu n ilo r), precum şiClI
cercetările postbelice ale org an izaţiilo r internaţionale, în timp ce I
neoinstituţionalism ul este asociat cu procesele integraţioniste şi I
prim ul rând cu U E . N eo in stitu ţio n alism u l accentuează rolul mult I
mai independent al institu ţiilo r politice în p rocesul politic. Dacii I
„instituţionalism ul vechi” co nsid era în spiritu l paradigm ei libera- I
le clasice că form area de instituţii supranaţionale depinde în mod I
exclusiv de conducătorii p olitici ai statelor dem ocratice, atunci ne- I
oinstituţionaliştii inclu d în acest proces u n nom enclator de actori I
mult mai larg, extinzându-1 asupra tuturor institu ţiilo r societăţii I
l civile, im portanţa cărora cunoaşte o creştere treptată în sfera reia- I
I ţiilor internaţionale.

U n u l dintre teoreticienii de frunte ai neoinstituţionalism ului este


Ern est H aas, care era convins că neon stitu ţio nalism u l este con­
struit pe fundamente ştiinţifice stricte şi poate avea o aplicabilitate
geografică universală, inclu siv să fie folosit în scop u l tipologizării
proceselor integraţioniste din lum e74. E . H aas, la fel ca şi liberalii,
considera că procesele integraţioniste d in lum ea contemporana
vor conduce în m od logic spre d ispariţia statelor naţionale, care
vor fi înlo cu ite de către instituţii transnaţionale noi.

Instituţionaliştii raţionali şi istorici


în plus, cercetătorii o rien tării instituţionaliste în R I d istin ct drept
curente aparte urm ătoarele:

• şcoala alegerii raţionale;


• in stitu ţio n alism u l istoric.

„In stitu ţio n a liştii raţio n ali” in sistă asupra faptul că instituţiile re­
p re zin tă o alegere raţion ală a acto rilo r, care acceptă regulile în ca­
litate de stil de co m p o rtam e n t oblig ato riu în realizarea propriilor
sco p u ri. A stfel, în să şi existenţa in stitu ţiilo r, p recu m şi decizia dea
re cu n o a şte şi a le g itim a an u m ite in stitu ţii în p rocesul de reglemen­
tare a co m p o rta m e n tu lu i în rela ţiile intern aţion ale, se întemeiază

74. H aas E.B. The U niling o f Europe. Slanford:Sţaxiford Universily Press, 1958; Idem. Beyond the Nati-
on-State. Stanford: Stanford Universily Press, 1964.

66

M
R I L A T I I 1 H I N T E R N A Ţ I O N A L E

ne s tra te g ii r a ţ io n a le s tr ic te şi p e u r m a r e a c o n s e c v e n tă a u n o r e ta -
pe.

Ş coala in s t it u ţ io n a lis m u lu i is to r ic c o n s id e r ă că fa c to r ii in s titu ţ i­


o n a li îşi d a to r e a z ă e x is te n ţa p r o c e s u lu i is to r ic . „S ta tu s q u o ” in s ti­
tu ţio n a l este e x p lic a t p r i n d ife r e n ţe le în o b ţin e r e a u n o r re z u lta te
ale a c tiv ită ţii p o litic e a d iv e r ş ilo r a c to r i ai r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le .

E x p o n e n ţii „ in s t it u ţ io n a lis m u lu i is to r ic ” se g h id e a z ă d e d o u ă
p r in c ip ii d e b a z ă :

1. In s t it u ţ iile f o r m e a z ă p r e f e r in ţ e le a c to r u lu i, s t r u c tu r â n d s tim u ­
le n te le , r e d is t r ib u in d p u te r e a p o lit ic ă şi in f lu e n ţ â n d c o n te x tu l c u l­
tu ra l.

2. Is to r ia e s te „ o c a le a d e p e n d e n ţ e i”. î n fa z e le in iţ ia le a le p r o c e s u ­
lu i d e in s t it u ţ io n a liz a r e , o p ţ iu n e a s a u a lte e v e n im e n te im p o r t a n t e
p o t d e t e r m in a c a le a , d e la c a re u l t e r i o r e s te d if ic il să te a b a ţi.

A s tfe l, „ i n s t it u ţ i o n a l i ş t i i is t o r ic i” a c o r d ă o a te n ţie s p o r ită e x is te n ­


ţei d e fa c to a i n s t i t u ţ i il o r î n r e la ţ iile in t e r n a ţ io n a le , c a re , în o p in ia
lo r, in flu e n ţ e a z ă î n m o d c o n s id e r a b il p r o c e s e le c a re se d e z v o lt ă î n
a c e as tă s fe ră . P e n t r u e i „ c o n d i ţ i i l e d e s ta r t” a u o im p o r t a n ţ ă e n o r ­
m ă.

D e ş i i n s t i t u ţ i o n a l i s m u l c o n s t it u ie o a b o r d a r e c a r a c te r is tic ă t e o r e ­
t ic ie n ilo r l i b e r a l i î n R I , a ic i e x is t ă c â te v a e x c e p ţii. A ş a , d e e x e m p lu ,
e le m e n te a le a b o r d ă r i i in s t i t u ţ i o n a l i s t e p o t fi id e n t if ic a t e la r e a lis tu l
c la s ic C . S c h m i t t şi la n e o r e a lis t u l S. K r a s n e r , a c e ş tia c o n ju g â n d u - le
c u u n c o n te x t d e s tu l d e în d e p ă r ta t d e lib e ra lis m .

1.2.6. Teoria globalizării


Politeia mondiale: J. Meyer, i . Boli, G. Thomas
T e o r iile n e o l i b e r a l e se în v e c i n e a z ă c u d i f e r i t e t e o r i i a le g lo b a l i z ă ­
r ii. U n a d i n t r e e le e s te t e o r i a „ p o l i t e i e i m o n d i a l e ”. P r i n c o n c e p t u l
d e „ p o lit e ia ” se în ţ e le g e e x is t e n ţ a u n e i e n t i t ă ţ i p o l i t i c e c u u n s ta tu t
in c e r t . A c e a s t a p o a t e fi a t â t S t a t u l t r a d i ţ i o n a l , c â t şi u n s is te m a l
u n e i s t r u c t u r i s o c i a l - p o l i t i c e m a i v a g şi f l e x i b i l , c e a m in t e ş t e m a i
c u r â n d d e c o m u n i u n e a s o c ia lă s a u d e s o c ie t a t e a c i v i lă .

T e o r ia p o l i t e i e i m o n d i a l e e s te e l a b o r a t ă î n l u c r ă r i l e l u i J. M e y e r 75,

75. Meyer John W. The W orld P o lily and the A n ih o rity o f the N ation-Staie / Bergesen A. (ed.) Studies o f
the M odern W orld-System . N e w York: A cadem ic Press, 19R0. C. 109-137.

SI
_________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A I. P "

J. Boli, G . Thomas, F. Ram irez76 şi alţi autori apropiaţi acestora.

Crearea unei politeia mondiale presupune parcurgerea următo­


rilo r paşi77:

1. Evidenţierea statelor naţionale în calitate de actori-cheie ai glo-


balizării în virtutea faptului că ele însele sunt produsul u n e i atitu­
dini raţionale faţă de societate şi, respectiv, sunt capabile să percea­
pă la nivel raţional proiectul globalizării ca pe o nouă a firm a r e a

aceloraşi principii, în baza cărora au fost create.

2. Vocaţia Statelor naţionale este să-şi uniform izeze s tru c tu rile ,


să creeze un sistem educaţional unic (de exemplu, s i s t e m u l de la
Bologna), modele politice uniforme (democraţia, l i b e r t a t e a presei,

libertatea antreprenoriatului, neamestecul Statului în e c o n o m ie ) ,


un climat social comun de toleranţă faţă de diferenţele d e ordin j
etnic, de gen, social etc.

3. La etapa următoare organizaţiile neguvernamentale cu c a r a c te r

k supranaţional, ce se dezvoltă datorită neutralităţii b in e v o ito a r e a


I statelor naţionale, încep elaborarea regulilor procedurilor g lo b a le
' care ar ţinti promovarea principiilor „societăţii deschise”, a in d i­
vidualismului, cosmopolitismului, com portam entului ra ţ io n a l,
„drepturilor omului”

4. Ideologia „societăţii globale” devine una dom inantă, are loc re­
structurarea statelor naţionale pe o bază globală nouă: s e g m e n te le

„societăţii civile” dintr-o ţară se apropie de segmente sim ilare din


altă ţară, formând comunităţi sociale transnaţionale, care d a t o r it a

dezvoltării com unicaţiilor şi libertăţii de circulaţie, vor conducea


ştergerea graniţelor naţionale şi la trecerea spre un Stat m o n d ia l
unic.

Această teorie a globalizării are un set de avantaje substanţiale:

• ea apelează deschis la eurocentrism şi nu ascunde faptul că pri»


veşte valorile occidentale ca fiind u niversale şi generale;
• apelează paradigm a filosofică o ccidentală a cu ltu rii social-po-
litice;

• expune în m od clar un plan consecvent de transform ări soci-

76. Meyer Boli Thomas G., Ramirez F. World Sociely and Lhe Nation-Stale // American Journal of
Sociology. 1997.X? 103(1). C. 144-181; Boli J., Thomas G. W orld Culture in tbe World Polity // American
Sociologica! Review. 1997. X» 62 (2). C 171-190.
77. M e y e r B o l i J„ Thomas G., Ramirez F. W orld Society and lhe Nation-State.

68
________ R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

al-politice atât în interiorul Statelor naţionale, cât şi la scară glo­


bală;
• definesc deschis „societatea globală” ca pe o ideologie;
• evidenţiază în calitate de actori principali ai globalizării în eta­
pa ei finală ONG-urile, care devin un instrument de destrămare a
societăţilor naţionale şi de organizare a unei societăţi transnaţio­
nale.
Teoria culturii mondiale: R. Robertson
Sociologul englez Roland Robertson, alături de alţi autori, care
împărtăşesc abordări similare faţă de globalizare (S. Lash78, M. Fi-
zerstone79 etc.), prezintă în lucrările sale o teorie distinctă a globa­
lizării.

R. Robertson a fost printre primii care a supus unei analize siste­


matice globalizarea, pe care o definea ca pe o „comprimare a lumii
şi o conştientizare a lumii ca unui tot întreg”80. _

R. Robertson consideră că p rin c ip a la trăsătură a g lo b alizării este


faptul că toate societăţile u m a n e şi toţi in d iv iz ii s-au p om enit la ora
actuală în acelaşi spaţiu, „ s it u a ţ i în acelaşi lo c ”, iar acest loc (spaţiul
calitativ) cere ca fiecare să îşi fo rm u leze o an u m ită atitudine faţă de
el, fapt ce putea fi evitat a n te rio r p rin in te rm ed iu l lim ită rilo r ce ţin
de contextul local. P rezen ţa co n te xtu lu i global în toate situaţiile şi
la toate nivelele, potrivit lui R . R o b e rtso n , rep rezintă esenţa globa­
lizării, el privind această realitate ca pe un fapt îm p lin it. Existenţa
lumii ca întreg, ce apare în faţa tu turo r su b ie cţilo r in d iv id u ali şi
colectivi, reprezintă esenţa „ cu ltu rii globale” O ric e alegere, orice
decizie, orice gest capătă în m o d autom at în tr-u n astfel de context
o „dimensiune globală” L a o ra actu lă n o i deja trăim într-o cu ltu ră
globală, iar acest proces este u n u l ireversib il.

în continuare, însă, apar diferenţele. R o b e rtso n (spre deosebire


de adepţii teoriei „politeia m o n d ia le ”) co n sid eră că răspând irea
codului cultural, social, e c o n o m ic şi, în an sam b lu, raţional asupra
întregii umanităţi constituie d o a r u n u l d in m u ltitu d in e a p rocese­
lor, motiv pentru care g lo b alizare a sub n ic io form ă n u poate fi re­
dusă la acesta.
78. Lash S., Szerszynski B., W ynne B. (eds.) Risk, Environm ent and Modernity. London: Sage (TCS),
1996; Lash S., Featherstone M., Szerszynski B., W ynne B. Spaces o f Culture: City, Nation, World. London:
Sage, 1999; Lash S., Lury C. Global C ulture Industry: The M ediation o f Things. Cambridge: Polity, 2005
79. Featherstone M. (ed.) Global C ulture. London: Sage, 1992
80. Robertson R. Globalization: Social T heory and Global Culture. London: Sage, 1992.

69
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A I f

Robertson evidenţiază patru actori principali ai globalizării:

• societatea naţională (în cadrul Statului);


• sistemul societăţilor;
• individul;
• omenirea.
Acestora le corespund patru forme de identificare:

• socializarea;
• internaţionalizarea;
• individualizarea;
• atingerea unei conştiinţe general-umane la nivel p la n e t a r .

Existenţa celui de-al patrulea nivel, ce reprezintă o t r ă s ă t u r ă ca­

racteristică a globalizării, „a culturii m ondiale”, afectează celelalte


forme de identificare, deoarece deschide o dim ensiune n o u ă . De
K acum încolo alegerea făcută la nivelul „conştiinţei p l a n e t a r e ” in-

t fluenţează considerabil atât asupra unui stat naţional a p a r t e , câ t şi


r asupra relaţiile internaţionale conştiinţei individuale, m o d ific â n *
du-le în mod substanţial structurile. D e exemplu, pentru s o c ia li­
zarea sa deplină, individul nu mai este obligat să se situeze în co n ­

textul unei societăţi naţionale; el poate sări peste această e t a p ă şi

apela direct (sau indirect - prin interm ediul unor grupuri so c ia le


internaţionale şi O N G -u rilor) către „omenire”. Tot astfel, o r iz o n ­
tul global al om enirii (de exemplu, în chestiuni legate de e c o lo g ie ,

schimbarea clim ei etc.) trebuie să ia în calcul şi statele su v eran e

(indiferent de interesele lor economice şi strategice naţionale în ­


guste).

In cadrul concepţiei sale, R. Robertson evidenţiază şi d e s c rie


cin ci trăsături ale globalizării:

• relativizarea;
• em ulaţia;
• glocalizarea;
• interpretarea;
• contestarea.

Relativizarea presupune faptul că toate instanţele tradiţionale de


ierarhizare socială şi politică a societăţii devin relative. Cetăţenia,
profesia, etnia, genul, precum şi suveranitatea sau sistemul legis­
laţiei internaţionale, încetează să mai fie categorii f u n d a m e n t a l e ,

70

R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

d evenind elastice, re fle x iv e .

E m u la ţ ia p r e s u p u n e f a p t u l c ă t o a t e s o c i e t ă ţ i l e î ş i e l a b o r e a z ă p r o ­
p r iile a t i t u d i n i s p e c i f i c e f a ţ ă d e g l o b a l i z a r e ş i f a ţ ă d e s p a ţ i u l c o m u n
al u n e i lu m i u n i c e ş i, p o r n i n d d e l a p r o v o c ă r i l e g l o b a l e , f o r m u l e a z ă
ră sp u n su ri d iv e r s e şi o r ig in a le . A c e s t a s p e c t in t r o d u c e o d is tin c ţie
n e tă î n t r e t e o r i a c u l t u r i i m o n d i a l e ş i t e o r i a p o l i t e i e i m o n d i a l e , c a r e
p resu p u n e a c c e p ta r e a u n iv e r s a lă d e c ă tr e to a te s o c ie tă ţile a u n u i
c o d u n ic . R o b e r t s o n c o n s id e r ă c ă r e c u n o a ş t e r e a c a r a c te r u lu i c o ­
m u n al s p a ţiu lu i g lo b a l n u p r e s u p u n e în m o d a u t o m a t o p e r c e p ţie
c o m u n ă a s u p r a lu i. A ş a , d e e x e m p l u , g l o b a l i s m u l p o a t e fi a p r e c i ­
a t, r e s p in s s a u u t i l i z a t d e c ă t r e s o c i e t ă ţ i l e r e l i g i o a s e , c a r e a u p r i m i t
p ro v o c a re a g lo b a lă , d a r a u r e a c ţ io n a t la a c e s ta în s p ir itu l p r o p r iilo r
p e rc e p te filo s o fic e ( f a p t d e m o n s t r a t e lo c v e n t d e f u n d a m e n t a lis m u -
lu i i s l a m i c ) .

„Glocalizarea” este c e l m a i c u n o s c u t n e o lo g is m a l lu i R o b e rts o n


şi în s e a m n ă că a lă tu r i d e im p le m e n ta r e a în a n u m ite sfere ( in fo r ­
m a tic ă , e c o n o m ie , re ţe le c o m e r c ia le , m o d e tin e re ş ti, d e m o c r a ţia
p o litic ă ) a u n u i c o d u n ific a t, g lo c a liz a r e a d e te r m in ă şi fe n o m e n e
d ia m e tra l o p u s e - d e s tr ă m a r e a e n tită ţilo r n a ţio n a le p â n ă la n iv e lu l
etn ic , re g io n a liz a re a şi r e v e n ir e a la c o m u n ită ţ ile m ic i, re n a ş te re a
fa c to ru lu i re lig io s , a s c e n s iu n e a s tr a tu r ilo r c u ltu r a le a rh a ic e etc.
Statele n a ţio n a le s u fe ră t r a n s fo r m ă r i c o n c o m ite n t p e d o u ă d ir e c ţii:
spre u n s is te m s u p r a n a ţio n a l g lo b a l şi u n c a ra c te r lo c a l m o z a ic a l
şi spre a rh a is m . P o t r iv it lu i R o b e r ts o n , a ic i este v o r b a n u d e s p re
procese ce se e x c lu d r e c ip r o c , d a r d e s p re d o u ă a s p e c te a le a c e lu ia ş i
fe n o m e n .

In te r p r e ta r e a g lo b a liz ă r ii e s te v ă z u tă d e c ă tre R o b e r ts o n ca u n
proces d e s c h is , în c a re t e n d in ţ a s p re u n iv e r s a liz a r e şi p a r t ic u la r iz a ­
re (g lo c a liz a r e a ) se a flă în s ta re d e c o n c u r e n ţă d in a m ic ă ; e c h ilib r u l
d in tre aceste f o r m e se s c h im b ă în p e r m a n e n ţă , c re â n d c o n flic te d e
in te rp re ta re a a c e lo ra ş i f e n o m e n e ( fă r ă în d o ia lă , g lo b a le ), ce c a p ă ­
tă s e m n ific a ţii d if e r it e în f u n c ţ ie d e a ş te p tă r i, p u n c te d e v e d e re şi
s itu a ţii.

Contestarea c o n s tă în p u n e r e a la î n d o ia lă a g lo b a liz ă r ii d in p a r te a
u n o r d iv e rş i a c to r i. F i i n d u n f e n o m e n c u c e r t it u d in e a u te n tic , g lo -
b a liz a re a d is p u n e d e u n i m p e r a t i v m o r a l şi d e o v a lo a r e u n iv e r s a l
re c u n o s c u tă . P r in u r m a r e , e a p o a te fi c o n ş tie n tiz a t ă ca u n r ă u , o

7 1
RELAŢIILE INTERNATIq n a i p

catastrofă şi un dezastru, căruia trebuie opusă rezistenţă 0 a f


de posibilitate decurge din însăşi înţelegerea esenţei globalizării ţ
__-_________ ______ !-■
_' « *111
teoria „culturii mondiale”.

In calitate de rezumat al teoriei lui Robertson poate servi prin.


cipiul incertitudinii. întrucât globalizarea este foarte complexă §
deschisa, nimeni nu poate spune ce tendinţe anume vor învingeai
vor determina dezvoltarea ei ulterioară.

„Societatea riscului" şi spaţiul cultural: S. Lash, M.


Featherstone
Din orientarea „culturii globale”, alături de R. Robertson, mai fac
parte o serie de sociologi care s-au ocupat de chestiunile societăţii
Postmoderne - Scott Lash si Mike Featherstone.
în analizele sale, Scott Lash dezvoltă tema deschiderii şi a incerti­
tudinii „societăţii globale”, care trece din paradigma Modernităţii
spre paradigma Postmodernităţii. Ceea ce presupune că, în opinia
lui, faţă de „cultura globală” nu se cuvine să fie aplicate abordări
caracteristice epocii Modernităţii. S. Lash, paralel cu Walter Beck81
şi Anthony G id d en s82, analizează „societatea riscului”83, în care
toate probleme şi conflictele nu se proiectează în exterior, asupra
imaginii „altuia”, ci se interiorizează în individ, care urmează să
le rezolve la nivel intern. Dacă în societatea Modernităţii perico­
lul venea din exterior, la ora actuală ea se localizează în interiorul
omului însuşi. Lash îndeamnă să se conştientizeze faptul că socie­
tatea globală se va întemeia pe o altă raţionalitate84, liberă de multe
rămăşiţe ale epocii moderne, care la rândul lor se trag din socie­
tatea tradiţională. Această nouă raţionalitate este tratată de către
Lash în spiritul filosofilor poststructuralişti francezi (G. Deleuze,
F. Gvattari etc.).
Potrivit lui S. Lash şi coautorului său frecvent M. Featherstone,
fundamentul globalizării rezidă în „spaţiul cultural”85, care nu co­
respunde graniţelor statelor naţionale. Cultura are o altfel de geo­
grafie, iar transformările ei sunt relativ autonome. în societatea glo­
bală confruntarea dintre societăţi şi ideologii trece în fricţiuni de

81. Beck U. Risikogesellschaft. Auf dem Weg in eine andere Moderne. Frankfurt a. M.: Suhrkamp, 1986.
82. Giddens A. Risk and Responsibility //Modern Law Review. 1999, N» 62 (1). C. 1-10.
83. Lash S., Szerszynski B., W ynne B. (eds.) Risk, Environment and Modernity.
84. Lash S. Anolher Modernily, A Differenl Ralionality. Oxford: Blackwell, 1999.
85. Lash S., Featherstone M. (eds.) Spaces of Culture: City, Nation, World. London: Sage,1999

72
R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

ordini intern şi conflicte ale mediului cultural. Sfera simbolurilor,


la care se reduce producţia capitalistă modernă (J. Baudrillard86)
este transfrontalieră, la fel ca şi econom ia modernă. Dar anume
în cultură îşi găsesc expresia semantica procesele economice. Din
acest motiv soarta globalizării, pe care S. Lash şi M. Featherstone,
la fel ca şi Robertson, o consideră deschisă şi că anume în aceasta
prevalează universalul sau localul (şi cel fel anume de universal sau
local), se va decide în contextul unor formalizări de ordin cultural
- în domeniul producerii simbolurilor (transfrontaliere).

Teza „sfârşitului istoriei": F. Fukuyam a


Să analizăm trei etape, care se pot evidenţia pentru înţelegerea
globalizării din ultimul timp - de la sfârşitul anilor 80 până în pre­
zent. Această periodizare a fost propusă de către un grup de savanţi
de la Universitatea Stanford (D. Held, E. MacGrew, J. Perraton),87
care a fost preluată de către specialistul în globalizare David A.
Crocker8889,fiind treptat universal acceptată.

Aceşti autori au evidenţiat trei modele pentru aprecierea generală


a globalizării - hiperglobalismul, scepticism ul şi transform aţionalis-
m u F . Să le analizăm.

După destrămarea blocului socialist şi a URSS un şir întreg de


politologi, analişti şi experţi şi-au creat impresia că acest eveni­
ment pune punct unei dialectici complexe a etapelor globalizării,
din acel moment, lumea devenind pe deplin integrată, de vreme
ce nimic nu va mai putea împiedica dezvoltarea paradigmei libe-
ral-capitaliste, ce s-a întronat la scară planetară. Hiperglobaliştii
priveau aceste schimbări cu optimism şi credeau că „punctul ire­
versibil” a fost depăşit şi că lumea deja a devenit în întregime glo­
bală, unitară şi planetară, iar rămăşiţele conflictelor şi a contradic­
ţiilor se vor aplana de la sine. 1

Un astfel de punct de vedere era împărtăşit la începutul anilor 90


de către politologul american Francis Fukuyama, care a scris un

86. Baudrillard J. C ritica econom iei po litice a sem n u lu i. M oscova: B iblion-R uskaia kniga,2003
87. Held David, M cG rew A nthony, G o ld b latt David, P e rra to n Jonathan. G lobal T ran sfo rm atio n s. Stan­
ford: Stanford University Press, 1999.
88. Crocker David A. Ethics o f G lobal D evelopm ent: Agency, Capability, a n d D eliberative D em ocracy.
Cambridge: Cam bridge University Press, 2 0 0 8 ; Id em . D ev elo p m en t Ethics, G lo b al-izatio n , a n d D em o-
cratization / C hatterjee D., K rausz M . (eds.) G lobalization, D em ocracy, a n d D evelopm ent: Philosophical
Perspeclives. Lanham, M D: R ow m an & Litllefield, 2007.
89. Crocker David A. D evelopm ent Ethics, G lo b alizatio n , a n d D em o cratizatio n .

73
text epocal „Sfârşitul istoriei”90. F. Fukuyam a pornea de la filosofia
istoriei lui Hegel, care considera că întruchiparea Ideii Absolute în
cadrul procesului istoric este orientată spre culm inarea ei în spirit
subiectiv. Istoria, fiind conştientizată, va deveni una finită: atin­
gând un anume scop, ea îşi va consuma conţinutul. K . Marx a
aplicat teza lui Hegel în propria versiune a dezvoltării dialectice a
forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie, care urmau să se
încheie cu o revoluţie mondială şi cu trium ful „form aţiunii comu­
niste” ca „sfârşit al istoriei”. Filosoful hegelian A . Kojev presupunea
că istoria se poate încheia şi cu trium ful planetar total al capitalis­
mului liberal, a pieţii şi a democraţiei burgheze. Analizând eşecul
URSS, Francis Fukuyama a considerat că are loc în mod evident
versiunea lui Kojev de tratare a lui Hegel, el scriin d în acest sens
un text programatic, iar după aceea şi o carte cu o denum ire cores­
punzătoare.

Sensul „sfârşitului istoriei”, după F. Fukuyam a, se rezum ă la în­


cheierea principalelor conflicte politice, care a răvăşit omenirea la
etapele anterioare şi care reprezentau astfel conţinutul procesului
istoric. Altădată, în epoca „barbariei” toată lum ea lupta împotriva
tuturor şi prevala dreptul celui puternic. în epoca m odernă drept
subiect al istoriei şi purtător al suveranităţii au fost declarate statele
naţionale, acest principiu fiind pus la baza sistem ului de la Westfa-
lia. Statele naţionale se războiau între ele făurind p rin asta istoria
europeană, iar prin epopeile coloniale - şi istoria restului lum ii
D upă cel de-al D oilea Război M ondial, com petiţia dintre naţiuni a
trecut pe planul doi în faţa confruntării ideologice a capitalismu­
lui m ondial şi a socialism ului m ondial, şi atunci sensul istoriei a
devenit ciocnirea celor două sisteme p olitico-econom ice. Căderea
U R S S şi victoria O ccid entului în „războiul rece” în ch e ie şi această
perioadă, p rin urm are, înseam nă că istoria n u m ai are n ici conţi­
nut, n ic i sens. In perioada co n fru n tării ideologice cu comunismul,
statele burgheze s-au apropiat co nsid erab il între ele, p entru a deve­
n i baza unei n o i o rd in i so cial-p o litice şi eco no m ice, iar dispariţia
a d v e rsa ru lu i ideologic p erm itea la m o d u l teoretic răspândirea de­
m o cra ţie i liberale, a eco no m iei de piaţă şi a ideo log iei „drepturilor
o m u lu i” în întreaga lum e. în tr-o astfel de situaţie, statele naţionale
v o r d isp ă re a treptat, ia r p o litica v a fi în lo c u ită în totalitate de eco­
n o m ie . E c o n o m ia n u are istorie, d eo arece n u are sens, nu conţine

90. Fukuyam a F. Sfţrşitul istoriei şi ultim ul om . Moscova.: AST. 2004

74
« K l. A T 1 I I, H 1 N T I- R N A T I O N A 1. V.

o încordare dram atică, este lip sită de co nţinu t. L u m ea va deveni o


piaţă globală în care vor triu m fa log istica şi o ptim izarea, ceea ce va
permite p articipanţilor m ai p u ţin dezvoltaţi ai g lob alizării e co n o ­
mice să se ajusteze treptat la n iv e lu l so cietăţilo r dezvoltate.

Este de rem arcat faptul că u lte rio r F u k u y a m a şi-a revizu it su b ­


stanţial punctul de vedere, re cu n o scâ n d că p rog noza lu i a fost una
prea optimistă91, în să rectificările şi ju stifică rile lui sunt m ai puţin
interesante decât teza p rin cip a lă despre „sfârşitul isto riei”. C o n te a ­
ză nu atât faptul că el s-a grăbit şi a luat-o înainte, ci faptul că a re­
produs cu exactitate filosofia g lo b alism u lu i co ntem p oran în form a
lui cea mai cristalizată, co nsecventă şi coerentă.

HiperglobalismuhT. Friedman, J. Bhagawati


Viziuni apropiate cu F. F u k u y a m a în faza lu i tim p u rie îm p ă rtă ­
şeşte şi cu noscutul ju rn a list a m erican To m as L . F rie d m a n , care
descrie în cartea sa „L u m e a este plată”92 şi în alte lu c ră ri93 u n nou
tablou al o rd in ii m o n diale, în care g lobalizarea n u m ai poate fi
oprită. Spre deosebire de F u k u y a m a , T o m as F rie d m a n îşi păstrează
până în prezent această p oziţie. D a c ă c in e v a v a în cerca să se e sc h i­
veze de la globalizare, co n sid eră T. F rie d m a n , atunci acesta va plăti
un preţ enorm p rin retardarea tehnolog ică, stagnare eco no m ică,
marginalizare în ca d ru l c o m u n i t ă ţ ii intern aţion ale şi, în cele d in
urmă, prin inclu d erea b enevolă sau „sub influ en ţa circu m stan ţe ­
lor” în procesele globale. în tr-o lu m e d eschisă pot exista n u m ai
„societăţi deschise”; tentativa de a se izo la în co n d iţiile ră sp â n d irii
generale a tehno log iilo r in fo rm aţio n ale este d in capu l lo c u lu i so r­
tită eşecului. T o cm ai de aceea g lo b alizarea nu are alternative, astăzi
nemafiind loc p entru întrebarea: „g lob alizare sau non -g lo b alizare”,
ea fiind înlo cu ită cu întrebarea: „ î n ce ritm se va face globalizarea,
cu ce nuanţe, în ce d o m e n ii p r i o r i t a r e e tc ”

O opinie la fel de o p tim istă asu p ra pro ce su lu i g lo b alizării este îm ­


părtăşită şi de ren u m itu le e co n o m ist Jagdish Bhagaw ati. E l afirm ă
că globalizarea este o b in e cu v â n ta re p e n tru toate societăţile d ez­
voltate şi nedezvoltate şi d in acest m o tiv ea trebuie să se extin d ă în
91. Fukuyama F. Ideile au o im portanţă m ai mare. Discuţia purtată cu D ughin A.//Profil. 2007. N«23
(531).
92. Friedman Thomas L. The W orld Is Fiat: A Brief History o f the Twenty-First Century. New York:
Farrar, Slraus and Giroux, 2005; Idem . The Lexus and the Olive Trec: U nderstanding Globalization.New
York: Farrar, Straus & Giroux. 1999.
93. Friedman Thomas L. The Lexus and the Olive Tree. U nderstanding Globalization.New York: Farrar,
Straus & Giroux. 1999.

75
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l f

p ro fu n zim e şi în am p lo are , in c lu z â n d ţă rile sărace care cu această


ocazie capătă şan sa de a p a rcu rg e ra p id etapele de dezvoltare. Jn
plus, el su b lin iaz ă că g lo b alizare a n u tre b u ie să aibă „o faţă umană”
deoarece ea o ric u m d isp u n e de aşa ceva (sp re deosebire de coloni­
zare şi de epoca c o n fru n tă rii d in tre cele d o u ă sistem e ideologice).
Jagdish Bhag w ati94 id e n tifica g lo b alizare a (v ăzu tă ca integrare a
tuturor societăţilor în tr-u n sistem p la n e ta r so cial-eco n o m ic unic)
cu creşterea e co n o m ică şi d in acest m o tiv in sistă asupra faptului
că însăşi inclu d erea ţă rilo r în p ro cesele g lo b ale poate să substituie
absenţa u nei strategii de d ezvoltare e co n o m ică şi socială. Globali­
zarea este văzută de către el ca sin g u ru l ră sp u n s la toate întrebările
existente.

A m putea spune că sensul h ip e rg lo b a liză rii se rezu m ă la urmă­


toarele:

• globalizarea este considerată în m o d u n iv o c drept un benefi­


ciu, iar im perfecţiunile ei sunt văzute ca fiin d nesem nificative;
• globalizarea este concepută ca u n p roces obiectiv, spre care este
îndreptată întreaga logică a istoriei o m e n irii;
• globalizarea este văzută ca o realitate îm p lin ită , care a depăşit
deja „punctul critic” şi care intenţionează să rezolve în continuare
doar chestiunile de ordin tehnic (şi nu istoric, p o litic sau ideolo­
gic);
• globalizarea este declarată ca un răspuns, care este in u til să fie
pus sub sem nul întrebării.

Rezumat
Paradigm a liberală în R I este foarte răspând ită şi, alătu ri de re­
alism , constituie unul dintre p rin cip alele m odele de interpretare,
a n aliză şi prognozare a proceselor, care au lo c în sfera relaţiilor
intern aţion ale. în sfera p olitică spre p arad ig m a lib erală tind re­
p rezen tan ţii p artid elo r de centru-stânga şi d em ocratice, în timp ce
rea lişti sun t de regulă co nservato rii, izo la ţio n iştii şi forţele patri­
otice. în p o litica am erican ă p arad ig m a lib e rală este caracteristică
m a jo rită ţii rep rezentan ţilo r P artid u lu i D e m o cra t, care înclină spre
modele de p o litică externă, p recu m ar fi n on -po laritatea şi aborda­
rea m u ltila te ra lă (m u ltila te ralism u l).

în c e p â n d c u a n ii 90 ai sec. X X , ab o rd area lib erală şi neoliberala

94 B hagw ati Jagdish N. Free Trade Today. Princeton, N.J.: Princeton University Press, 2002;ldero. Io
D efense o fG lobalization. New York: O xford University Press, 2004.

76
RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

devine tot mai populară şi în ţările europene, la acest proces con­


tribuind şi devenirea intensă a Uniunii Europene, ce reprezintă un
model elocvent al faptului cum concepţiile liberale ale transnaţio-
nalismului pot fi realizate. Deşi în ţările europene este puternică şi
abordarea realistă („suveranismul”), reprezentanţii căruia privesc
integrarea europeană cu o anumită doză de scepticism.

Să tragem câteva concluzii referitoare la transnaţionalism, globa-


iizare şi teoriile neoliberale.

1. Procesele globalizării m odifică param etrii raportului dintre p o ­


litica internă şi politica externă, care erau o normă pentru teoriile
pozitiviste (realism, neorealism, parţial liberalismul clasic). Astfel,
topica de bază a RI se relativizează: ordine (în interiorul statului) -
dezordine (în sfera relaţiilor internaţionale). Acest fapt conduce la
interdependenţă şi turbulenţă.

2. Principiul de reţea presupune o moderare globală (o cvasi-or-


dine - noua ordine mondială/guvern mondial) în exterior şi un
anume haotism, anarhism, slăbirea ierarhiei în interiorul statelor.
Democratizarea în politica internă este însoţită de consolidarea
poziţiilor instanţelor supranaţionale (exemple - CEDO, Tribuna­
lul de la Haga etc.)

3. Ideologia drepturilor omului (iar nu ale cetăţeanului!, World Ci­


tizen) formalizează conceptul „individului iscusit” ca dat antropo­
logic. Normativul este luat ca atare şi în această bază este constituit
un nou sistem al dreptului global, 'f

4. Apare un nou concept, numit uneori Politeia mondială sau so­


cietate globală. Politeia mondială se întemeiază pe faptul că lumea
este un câmp politic global unic, universal, comun şi deschis, ce are
în interiorul său anumite enclave (relativ închise). Şi că omenirea
este o societate aflată în contextul interdependenţei transnaţionale.
5. Apare un nou obiect al RI, ce depăşeşte teoriilor pozitiviste cla­
sice din Relaţiile Internaţionale. 1
6. Aşa cum avem de a face cu o societate globală calitativ nouă
(World Society), în care nu mai există opoziţia intern/extern, pen­
tru sociologie se deschide un nou orizont. Anume aici sociologia
relaţiilor internaţionale intră în drepturile sale, deoarece instru­
mentarul şcolilor clasice din RI îşi pierde treptat relevanţa, inclu-

77
RELAŢIILE INTERNAŢI ONALE

d e re a m e t o d e lo r s o c io lo g ic e d e v e n in d in e v ita b ilă .

1.1 Şcoala engleză în Rl (paradigma intermediară)


Principiile de bază
Un loc aparte printre teoriile R I îi revine Şcolii engleze. De cele
mai multe ori ea nu este evidenţiată într-o paradigmă aparte, de­
oarece având o serie de trăsături comune cu realismul şi liberalis­
mul, ea reprezintă o îmbinare originală a elementelor caracteristice
celor două abordări. Cu toate acestea, ea nu poate fi considerată
drept o sinteză a celor două şcoli din RI, deoarece reprezentanţii
săi au poziţii destul de originale într-o serie de chestiuni ce nu pot
fi reduse nici la liberalism şi nici la realism.

Fiind fondată de către australianul Hadly Bull95, această şcoală se


distinge printr-o atenţie sporită faţă de analiza sociologică a între­
gii sfere a RI.

Hugo Grotius: dreptul natural


Unul dintre precursorii Şcolii engleze în R I poate fi considerat te­
ologul protestant olandez, juristul şi filosoful Hugo Grotius ( 1585 -
1683). Grotius este printre primii care a elaborat teoria păcii unL
versale ca scop spre care trebuie să tindă toate popoarele trebuie să
aspire. Dar, în acelaşi timp, el a propus trei situaţii în care războiul
poate fi considerat „just”:

• pentru autoapărare;
• pentru restituirea pagubelor rezultate în urm a agresiunii*M
• pentru răzbunare.
In plus, Grotius insista asupra faptului că, după începerea războ­
iului (just sau nu), cei care participă la el oricum trebuie să respecte
anum ite reguli (jus in bello), în particular, dreptul prizonierului de
război, divizarea între combatanţi şi non-combatanţi etc.

P rin cip iile formulate de către Grotius au stat la baza dreptului


internaţional.

U n p rin cip iu l im portant al lui G rotius a devenit ideea despre


„m a re a liberă”, adică despre existenţa unor anumite teritorii în
95. Bull H. The Anarehical Society. A Srndy ofO rder in World Politic* New York Columbia U t t tr iţ
Press, 1977
RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E

lume, care sunt deschise pentru toate naţiunile şi popoarele şi nu


pot fi privite ca zone de control absolut al unui singur Stat. Astfel,
Grotius a pregătit baza pentru înţelegerea globală a politicii mon­
diale.

în domeniul dreptului Grotius a fost primul care a introdus con­


ceptul clasic pentru jurisprundenţa Modernităţii de „drept natu­
ral” al omului, de care ţine dreptul divin, exprimat în textele sfinte,
şi dreptul uman, ce s-a constituit în anumite condiţii istorice. Atât
dreptul divin, cât şi cel uman, fiind exercitate în mod voluntarist,
influenţează asupra societăţii prin intermediul Statului, în care se
şi produce interacţiunea dintre drept ul natural şi cel voluntarist.
Voinţa divină este cea care arată orientarea, care trebuie urmată şi
care întotdeauna este una benefică. Asta în timp ce voinţa umană
poate fi orientată atât spre bine, cât şi spre rău. Astfel încât sarcina
societăţii, după Grotius, constă în faptul de a crea astfel de state,
în care dreptul natural ar prevala asupra celui voluntarist, însă în
totală armonie cu legea morală divină.

Societatea mondială
Reprezentanţii Şcolii engleze (H. Bull, M. Wight96, D. Berton, J.
Vincent97 şi etc.) pun în circuit conceptul de „societate mondia­
lă” sau „sistem mondial” pentru a sublinia faptul că anumite state
(ce sunt recunoscute de către exponenţii Şcolii engleze ca actori
principali ai relaţiilor internaţionale), reprezintă în totalitatea lor
nu pur şi simplul o aglomeraţie mecanică a unor indivizi motivaţi
de egoism, care acţionează exclusiv urmărind nişte interese private
(aşa cum afirmă realiştii), ci o „societate”, un sistem social, care de­
termină din capul locului conţinutul sociologic şi parţial politic, al
acţiunilor actorilor şi a evenimentelor internaţionale. Situaţia este
asemănătoare cu modul în care societatea distribuie statusurile so­
ciale şi rolurile între membrii săi, înzestrând fiecare element cu un
anume sens social. Tocmai de aceea, în opinia exponenţilor Şcolii
engleze, pentru ca un Statul să fie suveran, în calitate de condiţie
necesară se impune recunoaşterea lui din partea altor state, precum
şi concomitent, recunoaşterea reciprocă. Astfel, suveranitatea este
nu doar o trăsătură caracteristică a Statului, ce i-ar aparţine în mod
autonom, ci este concomitent şi produsul unui contract social la
96 .Wight Martin. Systems of States. Leicester. Leicester University Press, 1977.
97. Vincent R.J. Human Rights and International Relations. Cambridge: Cam bridge Univer*sity Press,
1986.
nivel internaţional.

P rin urm are, haosul şi an arh ia în sfera internaţională sunt relativ


şi reprezintă un tip special de sistem , ce poate fi studiat la nivel
raţional şi supus u n o r sch im b ă ri prem editate.

Ideea relativizării haosulu i în sfera internaţională îi apropie par­


ţial pe exponenţii Şco lii engleze de lib e ralii clasici. Mai mult decât
atât, există sim ilitu d in i şi cu unele teo rii neoliberale, care insistă
asupra extinderii n om en clato ru lu i de actori în R I. însă, în ace­
laşi timp, teoreticienii Şco lii engleze sun t de acord cu realiştii în
aprecierea im portanţei factoru lu i heg em oniei în cadrul modelului
general al relaţiilor internaţionale, aceştia construindu-şi analiza
pe aprecierea potenţialului de forţă al m a rilo r puteri în calitate de
param etru-cheie determ inant al întreg u lui sistem al relaţiilor in­
ternaţionale, ceea ce îi apropie de realişti.

Această incertitudine în clasificare n u a d isp ăru t cu timpul, astfel


încât până la m om entul de faţă, u n ii sp e cialişti în R I avansează
propria interpretare a ro lu lu i şi lo c u lu i Ş c o lii engleze printre pa­
radigm ele de bază ale R I, ba insistân d că adepţii ei sunt „idealiştii
epocii răzb oiului rece” (J. M e arsh eim e r98), ba calificân d-o drept o
versiune a realism ului.

P u nerea accentului pe co m p onenta ideo log ică în an aliza RI este


caracteristică p entru teoriile lu i R . A ro n , care este considerata
ap arţin ân d în m o d u n iv o c realiştilor.

Ş co a la engleză a exercitat o influ en ţă co n sid erab ilă şi asu p ra unor


teo rii p ostp o zitiviste d in R I, pe care le v o m an a liza pe scurt în
co n tin u are . In p a rticu lar, în albia acesteia s-au fo rm a t curentul so­
cio lo g ie i isto rice şi al n o rm a tiv ism u lu i.

Hedley Bull: societatea statelor


Fondatorul Şcolii engleze în Relaţiile Internaţionale HeldleyBull
(1932-1985) s-a născut în Australia însă şi-a făcut cariera acade*
mică în Anglia, la Şcoala Economică din Londra. Principala lu­
crare a lui Bull este cartea „Societatea anarhica’99, în care acesta
examinează minuţios principiul anarhiei în relaţiile internaţionale
Bull propune ca anarhia să fie tratată de o manieră cu totul specifi'
98. M e arsh e im e r John J. E. H. C a rr vs. Idealism : The Battle Rages O n //International Relations, Voi. »»

N o 2.
9 9 . Bull H . The A narchical Society. A S tudy o f O rd e r in W orld Politics.

8o
R E L A IILE I N T E R N A T I O N A L E

că - nu ca nişte a lg o r itm e d e p e n d e n te în t o t a lit a t e u n u l d e a lt u l a le


comportamentului e g o is t a l u n o r a c t o r i a p a r t e (S ta te le n a ţ i o n a l e ) ,
aşa cum insistă re a liş tii, c i c a u n s is te m c o m u n a l s o c ie t ă ţ ilo r d e ­
mocratice, care u r m e a z ă să fie s u p u s e u n u i c o n t r o l s u p r a n a ţ io n a l
(spre care tin d lib e r a lii) . C o n t i n u â n d în p a r t e i d e i l e lu i R. A ro n ,
Bull pro p u n e e x a m in a re a a n a r h ie i c a şi c â m p a l i n t e r a c ţ i u n i l o r s o ­
ciale, în c a d ru l c ă ru ia a c t o r ii s u n t în p a r t e a u t o n o m i , d a r şi s u n t
afectaţi p a rţia li în m o d r e c ip r o c şi d e c ă tr e u n s is te m c o m u n .

Bull defineşte n o ţiu n e a d e S ta t în R I î n f e lu l u r m ă t o r . P e n t r u c a o


anum ită e n tita te să p o a tă fi n u m i t e S ta t, a c e a s ta :

1) trebuie să-şi in s titu ie s u v e r a n ita t e a a s u p r a u n u i g r u p d e o a ­


meni;

2) să c o n tro le ze u n a n u m i t t e r i t o r i u ;

3) să d is p u n ă d e u n g u v e r n .

Totalitatea s ta te lo r se c o n s t it u ie î n t r - u n s is te m d e s ta te a t u n c i
când în tre acestea e x is tă u n a n u m i t n iv e l d e i n t e r a c ţ i u n e , u n u l în
cadrul c ă ru ia d e c iz iile a d o p ta t e d e c ă tr e u n i i e x e r c it ă i n f l u e n ţ ă a s u ­
pra c e lo rla lţi. î n t r - u n a s e m e n e a c a z e le s u n t, c h i a r d a c ă la m o d u l
relativ, „ p ă r ţile u n u i în t r e g ” ( a u n u i s is te m d e s ta te ). în s ă , p o t r i v i t
lui B ull, s is te m u l d e s ta te în c ă n u e s te i d e n t i c c u n o ţ i u n e a d e „ s o c i­
etatea s ta te lo r” (s o c ie ty o f S ta te s ). „ S o c ie t a t e a s t a t e lo r ” a p a r e d o a r
atunci c â n d u n g r u p d e s ta te , c a r e î m p ă r t ă ş e s c in t e r e s e şi v a l o r i
com une, fo r m e a z ă o s o c ie ta te î n s e n s u l î n c a r e a c e s te a r e c u n o s c u n
set de re g u li d e c o n d u it ă c o m u n ă p e n t r u t o ţ i î n r e l a ţ i i l e r e c ip r o c e ,
precum şi u n s is te m c o m u n d e i n s t i t u ţ i i ”.

B ull c o n c e p e s o c ie ta te a i n t e r n a ţ i o n a l ă , d e t e r m i n a t ă d e „ a n a r h i e ”
(sau „ s o c ie ta te a a n a r h ic ă ” ) , c a p e u n a c e r e z u l t ă d i n în s u ş i p r i n c i ­
piul s u v e ra n ită ţii ( a ic i B u l l e s te s o l i d a r c u r e a l i ş t i i ) , d r e p t p u r t ă t o a ­
re a u n u i set d e v a l o r i , c a re p o t f i n u m i t e m o r a l e . D i n p u n c t u l l u i
de vedere, s o c ie ta te a i n t e r n a ţ i o n a l ă t r e b u i e să:

1) să se p ă s tr e z e c a u n s is te m i n t e r n a ţ i o n a l , b a z a t p e p r i n c i p i u l
re la ţiilo r in te r s ta ta le ;

2) să c o n s o lid e z e in d e p e n d e n ţ a m e m b r i l o r s o c i e t ă ţ i i i n t e r n a ţ i o ­
nale, m e n ţin â n d p a c e a , c o n t r i b u i n d la a s ig u r a r e a b a z e l o r n o r m a ­
tive a v ie ţii s o c ia le l i m i t â n d v i o l e n ţ a ( p r i n i n t e r m e d i u l r e g u l i l o r d e
desfăşurare a r ă z b o i u l u i ) 1

ST
R E L A Ţ I I LE INTERNAŢ i onui y

3 ) să în d e p lin e a s c ă obligaţiile a su m a te (a d ică să urmeze princ


p iui re c ip ro c ită ţii)

4 ) să g a ra n te z e „ sta b ilita te a p ro p rie tă ţii” (id ee exprim ată în prin.


cip iu l r e c u n o a ş te r ii re c ip ro c e a s u v e ra n ită ţii)100.

O astfel d e fo r m ă a re la ţiilo r d in tre sta te le suverane naşte o înţe­


leg ere sp e cia lă a „ a n a rh ie i in te rn a ţio n a le ”, care este identificată în
ca z u l re s p e c tiv c u „ s o c ie ta te a in te rn a ţio n a lă ” (International Soci-
e ty ). A ici n u e ste v o rb a d e sp re n işte structuri supranaţionale, ce ar
lim ita s u v e ra n ita te a d e ju re , sp re c a r e îndeam nă liberalii din RI,
d a r n ic i c o n fru n ta r e a to ta lm e n te lib e ră a unor entităţi ce nu recu­
n o s c u t în relaţiile re c ip ro c e e x is te n ţa v re u n e i norme (cum ar putea
fi in te rp re ta tă p o z iţia re a liş tilo r).

B u ll su sţin e c ă „ s o c ie ta te a in te rn a ţio n a lă ” e ste menită să garante­


ze d o u ă p rin cip ii d e b a z ă : ordinea şi dreptatea. El examinează atât
o rd in e a , c â t şi d re p ta te a d in p e rs p e c tiv a urm ătoarelor trei nivele101:

Ordinea Dreptate
O r d in e a în v i a ţ a s o c i a l ă D re p ta te a u m ană

O r d in e a i n t e r n a ţ io n a lă D r e p t a t e a în r e l a ţ i i l e dintre State |
O r d in e a m o n d ia lă D r e p t a t e a la s c a r ă g lo b a lă

PPEvidenţierea acestor nivele perm ite crearea unu i model de „so*


r cietate internaţională”, în care opoziţia dintre politica externă şi
internă se va atenua, dar spre deosebire de globalizare şi de desu-
veranizare, spre care îndeam nă liberalii (şi în special neoliberali),
fun cţiile statelor se păstrează, însă în locul priorităţii intereselor
naţionale egoiste, aceste funcţii se transform ă treptat în favoarea
asigu rării o rd in ii şi dreptăţii, atât la nivel local, cât şi la scară glo­
bală.

John Berton: societatea globală


Un alt r e p r e z e n ta n t al Ş co lii e n g le z e , d e a s e m e n e a d e origine aus­
traliană, J o h n B e r t o n ( 1 9 1 5 - 2 0 1 0 ) , d e z v o ltâ n d id eile lui Heldey
Bull, a p r o p u s c o n c e p t u l d e „ s o c i e ta t e g lo b a lă ” (World Society).
Berton analizează c a u z e le c o n f l ic t e l o r în re la ţiile internaţionale şi
ajunge la concluzia că m o tiv e le t u t u r o r c o n f lic te lo r rezidă nu în
domeniul intereselor n a ţio n a le , c i în a p r e c i e r e a subiectivă a aspi-

100. Bull H. T he A narchical Society. A Study o f O rder in W orld Politics. P. 16-19 ^


101. lbid. P. 3 -2 1 .

82

J
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

r a ţ i i lo r i n d i v i d u a l e , a c e a s t ă a p r e c i e r e p u t â n d f i c o r e c t a t ă î n p r o ­
cesul d ia lo g u lu i s o c ia l (a ş a c u m se î n t â m p l ă î n t r - o s o c ie ta te c a re
f u n c ţ io n e a z ă n o r m a l , î n p o f i d a c o n t r a d i c ţ i e i d i n t r e d o r i n ţ e l e ş i
in te r e s e i n d i v i d u a l e ) . P o t r i v i t l u i B e r t o n , d a c ă a m e x a m i n a s t a t e le
c a p e n iş te s is t e m e s o c i a l e , a t u n c i i n t e r a c ţ i u n e a d i n t r e a c e s t e a s - a r
d e s fă ş u r ă î n c o n f o r m i t a t e c u o s i n g u r ă s c h e m ă , o r i c e c o n f l i c t s a u
ră z b o i p u t â n d fi e v it a t , i a r s c h im b ă r ile s o c ia le s - a r r e f le c t a a r m o n i ­
os î n t r a n s f o r m ă r i l e c o r e s p u n z ă t o a r e a l e s i s t e m e l o r s o c i a l e . B e r t o n
e ste c o n v in s c ă u n c o n f l i c t p o a t e f i î n t o t d e a u n a a n i h i l a t d i n s t a r t ,
d e o a r e c e e s te v o r b a d e s p r e o d i s f u n c ţ i e s o c i a l ă ş i n i m i c m a i m u l t .

B e rto n c o n s id e r ă d r e p t c a u z ă a r ă z b o a ie lo r s ta tu l, c a re , n e f iin d
în s ta r e î n a n u m it e s it u a ţ ii s ă a c c e p te s c h im b ă r ile s o c ia le , p r o ie c ­
te a z ă d i s f u n c ţ i i l e d e o r d i n i n t e r n î n s f e r a e x t e r n ă . I a t ă d e c e s t a t u l
e s te o s u r s ă a c o n f l i c t e l o r î n v i r t u t e a r ă m â n e r i i l u i î n u r m ă f a ţ ă d e
d in a m ic a s c h im b ă r ilo r s o c ia le , la c a re a c e s ta r e a c ţio n e a z ă în m o d
in a d e c v a t . T o c m a i d e a c e e a e s te n e v o i e s ă s e t r e a c ă d e l a p r i n c i p i u l
„ s e c u r i t ă ţ i i n a ţ i o n a l e ” a s u p r a c ă r e i a i n s i s t ă r e a l i ş t i i , la c e a l „ s e c u ­
r i t ă ţ i i c o l e c t i v e ”.

Martin Wight: sistem ul de state


U n a lt e x p o n e n t d e f r u n t e a l Ş c o l i i e n g l e z e î n R I e s te e n g l e z u l
M a r tin W ig h t ( 1 9 1 3 - 1 9 7 2 ) . A c e s ta a p r e d a t o p e r io a d a în d e lu n g a tă
la Ş c o a la E c o n o m i c ă d i n L o n d r a . W i g h t d e z v o l t a i d e i l e e x i s t e n ţ e i
„ s is t e m u lu i d e s t a t e ” î n c a l i t a t e d e d i m e n s i u n e a p a r t e a r e l a ţ i i l o r i n ­
te r n a ţio n a le , c a re n u c o in c id e n ic i c u t o t a lit a t e a in t e r s e c t ă r ii in t e ­
r e s e lo r n a ţ i o n a l e e g o is t e ( c a î n c a z u l r e a l i ş t i l o r ) , n i c i c u t o t a l i t a t e a
r e g im u r ilo r d e m o c r a tic e , c a re c re e a z ă s t r u c t u r i s u p r a n a ţio n a le (c a
î n c a z u l l i b e r a l i l o r ) 102. W i g h t c o n s i d e r a în s u ş i p r i n c i p i u l s t a t e l o r
s u v e ra n e c a f iin d u n fa c to r c e lim it e a z ă d e z v o lta r e a s is te m u lu i s o ­
c ia l la s c a r ă i n t e r n a ţ i o n a l ă , c o n t r a p u n â n d p r i n c o n c e p t u l s ă u d e
b a z ă „ s i s t e m u l d e s t a te ” - „ s i s t e m u l ”, p e d e o p a r t e ş i „ S t a t u l ” - d e
c e a la ltă p a r t e .

D u p ă m o a r te a lu i W ig h t p r in c ip a le le lu i lu c r ă r i în d o m e n iu l R I
a u fo s t s i s t e m a t i z a t e ş i e d i t a t e d e c ă t r e H e d l e y B u l l , c u c a r e a c e s t a a
c o o p e r a t s tr â n s u n t i m p î n d e l u n g a t , m
Barry Buzan: sistem ele internaţionale în istorie
Ş c o a la e n g l e z ă î n R I a c ă p ă t a t o r e s p i r a ţ i e n o u ă î n a n i i 9 0 a i s e c .
102. Wight M. System o f States. Leicester: L eicester U niversity Press, 1977

«3
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A I.F.

X X , epocă în care globalizarea şi intensificarea interacţiunilor soci­


ale între diverse state au căpătat o nouă dimensiune, demonstrând
relevanţa acelor teorii care subliniau elementul social în structura
relaţiilor internaţionale.

Astfel, specialistul englez în R I Barry Buzan103, împreună cu


coautorul său Richard Little, a continuat efortul de sistematizare
a „sistemelor internaţionale”104. Buzan şi Little au propus ca siste­
mului din cadrul R I să fie examinat ca model ierarhic având urmă­
toarele nivele:

• Individul;
• Sub-unitatea (sub-unit);
• Unitatea (unit);
• Sub-sistemul;
• Sistemul.
Fiecare dintre sistemele internaţionale analizate are particulari­
tăţile sale în calitatea şi intensitatea interacţiunilor la fiecare nivel,
în plus, fiecare nivel poate corespunde unor fenomene sociale di­
ferite.

Analiza sistemului internaţional se realizează prin intermediul a


trei aspecte:

- cercetarea interacţiunilor (acestea pot fi lineare sau multiordi-


nare, ele deosebindu-se şi prin nivelul de intensitate);

- analiza structurilor (ce reprezintă un model static de organizare


a unităţilor în sistem);

- analiza proceselor (a transformării identităţilor la fiecare nivel şi


a raporturile dintre acestea).

In plus, respectivele interacţiuni urm ează a fi analizate şi sub as­


pect calitativ. în acest caz ele ar putea fi însumate în următoarele
categorii:

- război;

- alianţă;

- schim b ;

103. B. Buzan ţine de asemenea de orientarea postpozitivistă a sociologiei istorice, care a apărut in con
textului Şcolii engleze. . .
104 Buzan B., Little R. International Systems in World History. OxforcLOxford University Press, 20

84
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

- îm p ru m u t;

- d om in aţia.

Toate sistem ele in t e rn a ţ io n a le se îm p a r t în :

- sistem e p re in te rn a ţio n a le ;

- sistem e in te rn a ţio n a le a n tic e (sa u c la s ic e );

- sistem e in te rn a ţio n a le g lo b a le ;

- sistem e in te rn a ţio n a le p o s tm o d e rn e .

Sistem ele p re in te r n a ţio n a le r e p r e z in t ă s o c ie tă ţile a r h a ic e ale v â ­


n ătorilor şi cu le g ă to rilo r, m o b ile şi n ele g ate d e u n a n u m it te rito riu .
D rept u nitate de b a z ă a ic i se p r e z in tă tr ib u l, ce se îm p a rte în c la n u r i
şi in d iv iz i, ca re u n e o ri se r id ic ă la n iv e lu l de s u b s is te m c u c o n e x i­
uni reduse ( u n iu n e a d e t r ib u r i) . A c e s t s is te m n u este u n u l în c h e g a t
şi n ic i s tru c tu ra t. In t e r a c ţ iu n e a d in c a d r u l a c e s tu ia este u n a lin e a r ă
şi se c a ra cte riz e a z ă p r in t r - u n n iv e l sc ă z u t d e in te n sita te .

Sistem ele a n tice (c la s ic e ) s u n t legate d e c a r a c te r u l sed e n tar. î n c a ­


d ru l acesto ra are lo c c re a re a u n o r t e r i t o r i i ie ra rh iz a te su b a sp e c t
p olitic, o ra şe le-sta te şi c h ia r im e n s e le Im p e r ii ( p r e c u m cel C h in e z
sau R o m a n ). A stfe l ap are o n o u ă u n ita te -sta tu l ca fo r m a ţiu n e m i-
litar-p o litică. A c e s te f o r m a ţiu n i se c o n s t it u ie în t r - u n s iste m , ce se
distinge p rin :

- p rin in te ra c ţiu n ile m u ltio r d in a r e ; '

- p rin o c o m p le x ă s tr u c tu r ă in t e rn ă p o lic e n tr ic ă ;

- p rin in te g ra re a u n e i s e r ii n o i d e a c to r i - u n its ;

- p rin u n ire a în t r -o s in g u r ă s t r u c t u r ă in te rc o n e c ta tă a Im p e r iilo r ,


o raşelor-state, lig ilo r ale o ra şe lo r, t r ib u r ilo r n o m a d e , c o m u n it ă ţ i­
lo r ru ra le d isp e rsa te .

Sistem u l g lo b a l in t e rn a ţ io n a l a p a re în e p o c a m o d e r n ă . E s t e v o rb a
de un siste m m u lt io r d in a r c u u n n iv e l in t e n s d e in t e ra c ţiu n e . în c a ­
d rul acestu ia d re p t u n ita te d e b a z ă a p a re f o r m a ţiu n e a m ilita r - p o li-
tică, în tru c h ip a tă d e că tre S ta tu l n a ţ io n a l s u v e ra n . G r a n iţ e le state ­
lor re p re zin tă n iş te s t r u c t u r i ie r a r h ic e s t r ic t u n ific a te . State le s u n t
reunite în c a d r u l s is te m u lu i d e la W e s tfa lia . T o a te u n it ă ţile a c e stu i
sistem su n t o m o g e n e d in p u n c t d e v e d e re al s t r u c t u r ilo r şi al c a r a c ­
terului n o r m a tiv a l s is te m e lo r p o litic e . U n astfe l d e s is te m in t e rn a -

85
KfcLA | lILfc I N T E R N A Ţ I O N A L E

ţional este unul global, deoarece insistă asupra universalităţii $a|e


şi asupra caracterului său obligatoriu pentru toate entităţile politj.
ce existente în lume. întregul spaţiu locu it al planetei reprezintă la
ora actuală o hartă politică, constituită din state.

Şi în sfârşit, sistemul internaţional postm odern, ce se constituie


în văzul nostru către sfârşitul sec. X X - începutul sec. XXI, fiind
caracterizatat prin extinderea nom enclatorului de unităţi, care se
destramă într-o multitudine de actori non-statali. Astfel, se creează
un nivel şi mai mare de interdependenţă, precum şi noile spaţii
de reţea suprastatale: internetul, câm pul inform aţional, corporaţi­
ile transnaţionale, ONG-urile, reţelele com erciale şi de distribuţie,
stilurile, modele, brandurile etc.; în paralel are loc dispersarea uni­
tăţilor militar-politice (statele suverane tradiţionale). Are loc trece­
rea de la interacţiunea m ilitar-politică la cea comercial-economică
şi socială.

Schimbarea sistemelor internaţionale, după Buzan, se reflectă


atât în sfera socială, cât şi în cea politică.

Buzan acordă o atenţie sporită şi transform ărilor în cadrul sis­


temul de securitate105, deoarece în procesul trecerii către sistemul
internaţional postmodernist se sch im bă atât conţinutul noţiunii de
„securitate”, cât şi subiectul acesteia (dinspre societatea naţională
spre cea transnaţională).

1.1 Marxismul (cea de-a treia paradigmă)


Neomarxismul (cea de-a treia paradigmă)
A treia ca popularitate paradigmă din R I (după realism şi libera­
lism) este neomarxismul. Acest m odel de analiză în cadrul RI se
întemeiază pe abordarea anticapitalistă şi antiburgheză ce îşi are
originea în marxism. Prin asta se şi explică faptul că aceasta este
exclusă din discursul politic oficial ce p red om ină în ţările capita­
liste. Aici există o evidentă disonanţă co gn itivă între axiomatica
liberal-capitalismului (naţională în cazul realiştilor sau transnaţi­
onală în cazul liberalilor) şi m arxism , la nivelul abordărilor filo­
sofice de bază a societăţii contem porane şi a principalelor procese
politice, economice şi sociale, ce se d esfăşoară în cadrul acesteia.
în acelaşi timp, neom arxism ul din R I dispune de un nivel foarte

105. Buzan B., Woever O. Regions and Powers: The Structure oflntemational Securily. Cambrulge:Q&‘
bridge Uni verşi ty Press. 2003.

86
p K I, A T 1 I L E I N T E R N A T I O N A L E

l în a j t j e e la b o r a r e a concepţiilor şi teoriilor sale, el fiind întemeiat


I pe un discurs ştiinţifico-raţional, motiv pentru care este înzestrat
B cu un g ra d în a lt d e relevanţă ştiinţifică, indiferent de faptul dacă
I m e to d o lo g iile lui analitice sunt cercetate de înşişi marxiştii sau de
adepţii ideologiei burgheze. La nivel teoretic, neomarxismul din
RI poate fi aplicat într-un context neutru sub aspect ideologic, in-
? chisiv pentru înţelegerea structurii RI de pe poziţiile clasei liberale
dominante.

Immanuel Wallerstein: lum ea-sistem


Teoria „lumii-sistem” a lui I. Wallerstein poate fi considerată la
ora actuală drept un exemplu clasic al modelului neomarxist în
RI106.

Wallerstein îşi fondează teoria pe următoarele surse:


• Marxismul;
• Ideile lui Fernand Braudel107;
• Teoria dependenţei (a lui Singer108 - Prebisch109).
Din punctul de vedere a lui Wallerstein, sistemul capitalist s-a
constituit din capului locului ca un fenomen global. Tocmai de
aceea globalismul are cel puţin 500 de ani. Iar constituirea ţărilor
europene în ţări naţionale a fost doar o etapă intermediară110. La
toate nivelele şi la toate etapele clasa burgheză gravita spre integra­
rea într-un tot întreg dincolo frontierele naţionale, cristalizându-se
într-un nucleu al burgheziei internaţionale. Această traiectorie era
dictată de însăşi logica capitalului, de principiul comerţului liber şi
de căutarea de noi pieţe. încă de la bun început şi prin însăşi esen­
ţa lui, capitalismul este unul transnaţional. Din acest motiv, la ora
actuală globalizarea şi slăbirea graniţelor dintre state nu reprezintă
un fenomen inedit, ci de fapt este vorba despre o structurare defi­
nitivă la scară planetară a acelei structuri spaţiale, ce este caracte­
ristică încă de la origini sistemului capitalist111.

106. Wallerstein 1. Geopolitics and geoculture: essays on the changing world-system. Cambridge: Press
Svndicale, 1991.
107. Braudel F. Civilisation matirielle, economie et capitalisme (XVe-XVlIle siecles). 3 volumes. Paris:
Armând Colin, 1979.
108. Singer Hans W„ Ansari javed A. Rich and Poor Countries: Consequences of International Disorder.
London: Routledge, 1988.
109. Prebisch Râul. The Economic Developmcnl of Latin America. New York: United Nations.1950
110. Wallerstein I. Historical Capitalism, with C apitalist Civilisation. London: Verso, 1995.
111. Wallerstein I. World-Systems Analysis; An Introduction. Durham, North Carolina: Duke University
Press. 2004:

87
C la s a b u rg h e ză este u na globală, iar în m o m en tu l d e faţă aceasta
cla s ă capătă o lo calizare spaţial-geografică în persoana „Nordul^
b og at” (altfel zis - al „O ccid en tu lu i glo b al” sau a „nucleului” lu.
m ii- s is t e m ) 112. D re p t cen tru l al b u rg heziei m o n d iale devine Occi-
d e n tu l, în cel m ai larg sens al cu v ân tu lu i, an u m e a c o lo concen-
trâ n d u -se capitalurile şi tehnologiile avansate. A n u m e acolo se află
b e n e fic ia rii eco n o m ici ai proceselo r m a cro e co n o m ice de bază, ce
se desfăşoară în econom ia m o n d ială. Şi tot acolo, în m o d logic, este
co ncen trată puterea p olitică globală. Fap tu l că s ta te le naţionale şi
ad m in istraţiile respective co n tin u ă să existe n u in flu en ţează câtuşi
de p uţin asupra esenţei m anierei de fu n cţio n are a lum ii-sistem : de­
ciziile de bază în relaţiile intern aţio n ale le adoptă n u guvernele şi
statele, ci elita capitalistă mondială cosmopolită, c a r e este formată
din reprezentanţii celor m ai diferite p o p o are - d e la finanţiştii da-
sici am erican i şi in d u stria şii e u ro p en i p â n ă la ş e ic ii p etrolieri, noii
oligarhi ruşi sau p arv en iţii d in L u m e a a T re ia . A n u m e ei constituie
„n ucleu l”, osătura g uvernu lu i m o n d ia l.

L a cealaltă extrem itate al lu m ii-siste m , în zo n a periferiei mondi­


ale, în ţările d in L u m ea a T re ia este co n c e n tra t proletariatul global
A ceştia constituie straturile ned reptăţite ale p op u laţiei ţărilor săra­
ce, care vieţuiesc într-o sărăcie e xtre m ă şi în fărădelege. Periferia
m ondială reprezintă lo caliz area sp a ţială a p ro letariatu lu i mondial
„a săracilor acestei lu m i”. In flu e n ţa s tr u c tu r ilo r p o litice naţionaleşi
regionale asupra acestora este în c ă d estu l de p u te rn ică şi, spre de­
osebire de b urg hezia m o n d ia lă , in c lu s iv rep rezen taţii ei regionali,
aceştia conştientizează în c ă d estu l de slab p ro p ria natură de clasă
şi, respectiv, necesitatea s o lid a rită ţii de cla să . în s ă pe măsura con­
stituirii g lo b alizării în tr-u n m o d e l ju r id ic de organizare]a lumii,
tot m ai m ulte segm ente ale p ro le ta ria tu lu i m o n d ia l se pomenesc
atrase în p rocesele m ig ra ţio n iste . Su b p re s iu n e a factorilor materi­
ali ei sunt nevoiţi să se d ep lase ze sp re n o i s p a ţii şi să se am estece cu
păturile proletare d in alte g ru p u ri e tn ic e şi n aţio n ale. Pe parcursul
acestei in te rn a ţio n a liz ă ri m ig ra ţio n is te , p ro le ta ria tu l din Lumea a
Treia încep e să-şi c o n ştie n tiz e ze p r o p r iu l ro l isto ric de clasă revo­
luţionară a viitorului1I3. în ţă rile m a i d e zv o lta te , în rândurile pro­
letariatului se integ rează r e p re z e n ta n ţii c e lo r m a i joase pături ate
acestor societăţi, a d u c â n d c u sin e în m e d iu l proletariatului un ni-
112 Wallerstein I. The End o f the W orld As W e K now It: Social Science for th e Twenty-first
Century. Minneapoiis: University o f M innesota Press, 1999.
113. Wallerstein l. After Liberalism . N ew York: N ew Press, 1995. |

88
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

vel mult mai ridicat al conştiinţei istorice şi sociale. în „lumea-sis­


tem”, la scară globală se formează treptat premisele pentru revolu­
ţia mondială, care va deveni posibilă în următoarele faze finale ale
globalizării, atunci când sistemul capitalist mondial va ajunge la
limita expansiunii sale naturale şi geografice intrând într-un şir de
crize sistemice zguduitoare de ordin economic, financiar şi politic,
prăbuşindu-se114.

O altă componentă importantă a structurii globale din teoria


neomarxistă este reprezentată de ţările semi-periferiei. Acestea se
constituie din unele state mari, ce dispun de un potenţial mult
mai puternic decât societăţile din Lumea a Treia, dar care totuşi,
potrivit criteriilor de bază, cedează în dezvoltarea lor în faţa regi­
unii „Nordului bogat” Nişte exemple tipice al unor astfel de ţări
semi-periferice sunt ţările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi
Africa de Sud). în aceste ţări este concentrat un imens potenţial
economic, de resurse, militar-tehnologic şi demografic. Dar, în
acelaşi timp, ţările semi-periferiei depind de Occident în privinţa
tehnologiilor, patentelor, însăşi logisticii de organizare a societăţii
şi a economiei la cele mai diverse nivele - de la cel politic şi social
până la cel juridic şi cultural. Ţările semi-periferiei formează un fel
de „Lume a Doua”. în această lume burghezia încă nu s-a integrat
plenar în clasa planetară, iar clasele proletare nu se află la un nivel
de mizerie atât de grav precum cele din ţările Lumii a Treia. în
opinia lui Wallerstein, semi-periferia nu este o alternativa la capi­
talismul global, ci un fenomen provizoriu. Sub influenţa proceselor
globalizării, ţările din semi-periferie vor fi nevoite într-un fel sau
altul să urmeze ţările din „Nordul bogat” Iar acest lucru înseamnă
că elita burgheză se va integra mai devreme sau mai târziu în clasa
globală şi în guvernul mondial, iar procese migraţioniste vor con­
duce spre amestecarea proletariatului cu fluxul din ţările Lumii a
Treia, fapt care va conduce la internaţionalizarea proletariatului. în
cele din urmă ţările care aparţin semi-periferiei se vor destrăma,
iar segmentele lor vor fi integrate în lumea-sistem pe baza apar­
tenenţei de clasă: burghezia se va uni cu „Occidentul global”, iar
clasele de jos se vor contopi cu masa la fel de cosmopolită a emi­
granţilor, pierzându-şi vertiginos trăsăturile naţionale şi culturale
distinctive. După destrămarea semi-periferiei, „lumea-sistem” va

114. Wallerslein I. Utopislics: Or, Hislorical Choiees o f ihe Twenly-firsl C enluiy New York: New Press,
1998.

89
I
_R E L A Ţ ţ ţ t F INTER

deveni una completă şi finalizată. D ar în momentul în care se
produce criza ei finală, provocând prăbuşirea acesteia, potrivit nl
J
om arxiştilor, în urm a revoluţii proletare globale, la putere la scară
m ondială va veni proletariatul internaţional115.

Potrivit lui I. Wallerstein, sistemul global şi-a atins limitele dez­


voltării sale. Codurile economice, sociale, culturale, informaţiona­
le şi tehnologice au pătruns adânc în periferie, iar spaţiu pentru
continuarea expansiunii sistemului mondial nu mai există. Iar asta
înseam nă că, capitalismul mondial se află în punctul dispariţiei
sale istorice: el a apărut în anumite condiţii istorice şi a ajuns la
lim ita realizării propriului model. La ora actuală întregul sistem
mondial cunoaşte o criză mortală. Ideologia liberală, care este baza
acestui sistem, se dispersează în lipsa unei alternative ideologice
de proporţii (care pentru un timp îndelungat a fost comunismul).

I. Wallerstein afirmă: „Lim itările structurale ale procesului de


acumulare nelimitată a capitalului, care conduce lumea noastră,
şi-au atins apogeul şi acum acţionează ca o frână funcţională. (...)
le creează o situaţie haotică. (...) Peste 50 de ani din acest haos se
va naşte o nouă ordine”.116

Astfel, globalizarea contemporană nu reprezintă începutul unui


, proces nou, ci sfârşitul celui vechi. Wallerstein nu precizează cu
■ce se va încheia era tranziţiei, recunoscând: „Ne aflăm în faţă către
* faţă unei incertitudini”117.
O astfel de analiză a „lumii-sistem” descrie şi interpretează atât de
exact anumite procese ce decurg în lumea de azi, încât din raţiuni
strict pragmatice la ea apelează din ce în ce mai des specialiştii în
domeniul R I sau pur şi sim plu recurg la acesta în scopul analizării
unor fenomene aparte. începând cu anii 60, în domeniul cerce­
tărilor ştiinţifice teoretice această abordare şi-a câştigat un loc si­
gur alături de realism şi liberalism fiind la ora actuală descrisă în
manuale ca cea de-a treia paradigm ă în R I, una care urmează a fi
studiată de către toţi specialiştii din acest dom eniu, deşi din dezba­
terile politice sau declaraţiile politicienilor şi experţilor, îndreptate
către publicul larg, apelul la acest tip de analiză este exclus aproape

115. Wallerstein I. After Liberalism. New York: New Press, 1995


116. Wallerstein 1. Ulopislics: Or, I Iislorical Choices of the Twcnly-First Century. New York: The New
Press, 1998. C. 89-90.
117 Wallerstein I. The Twentielh Century: Darkness al Noon? Keynole address. Boston: PEWS confe-
rence, 2000. C. 6.

90
în to ta lita te .

Paradoxurile alter-globalismului (troţkismul şi anar­


hismul în Rl)
Este necesar să a d ă u g ă m că d in p u n c tu l d e v e d e re a lu i W a lle r s te -
in g lo b a lis m u l n u r e p r e z in tă u n rău, c i u n r ă u necesar. L a fe l, c a în
cazul lu i M a r x , p e n tr u c a re c a p ita lis m u l c o n s titu ia u n r ă u c u c a re
trebuie de lu p ta t, d a r în a c e la ş i t im p , în c o m p a r a ţie c u s o c ie ta te a
feudală, el e ra p r iv it ca u n fe n o m e n p ro g re s is t. L u c r u r ile se p r e z in ­
tă în m o d s im ila r şi în c a z u l n e o m a r x is m u lu i: a d e p ţii a c e s tu ia îş i
zic „ a n tig lo b a liş ti” în m ă s u r a în c a re e i în ţe le g e s e n ţa b u r g h e z ă a
acestui proces şi a d o p ta p r o p r ia p o z iţie id e o lo g ic ă d in c o lo de cea­
laltă parte a clasei b u r g h e z e g lo b a le , ce r e p r e z in tă fo r ţa m o tr ic e a
globalizării. D a r în ace la ş i t im p , e i c o n s id e r ă c ă g lo b a liz a r e a este
inevitabilă, ia r sub a s p e c t is to ric , te h n o lo g ic şi m a te r ia l - prede­
terminată şi c h ia r u n a „p ro g re s is tă ” î n r a p o r t c u s ta te le n a ţio n a le
sau ţă rile s e m ip e rife rie i. N e o m a r x iş t ii c o n te m p o r a n i s u n t c o n v in ş i
de faptu l că revoluţia proletară mondială este posibilă doar după
victoria globalismului, şi în nicidecum până la aceasta. I a r p e n tr u
a sublinia acest lu c r u , e i p r e fe ră să se n u m e a s c ă „ a lte r g lo b a liş ti”,
adică „g lo b a liş ti d e a lte rn a tiv ă ”. E i se p r o n u n ţ ă n u a tâ t îm p o t r iv a
glob a liză rii, cât îm p o tr iv a e lite i b u r g h e z e m o n d ia le , ia r i n t e r n a ţ i­
onalizarea p r o le ta ria tu lu i m o n d ia l, c a re în s o ţe ş te în m o d in e v ita b il
globalizarea, d im p o t r iv ă , r e p r e z in tă p e n t r u a c e ş tia u n p ro c e s pozi­
tiv. A n u m e p r in aceasta se e x p lic ă şi n e d o r in ţa a lte r g lo b a liş tilo r d e
a accepta în r â n d u r ile lo r a c e le fo r ţe , c a re se p r o n u n ţ ă la fe l d e r a d i­
cal îm p o triv a g lo b a liz ă r ii d a r d e p e p o z iţ ia m e n ţ in e r ii s u v e r a n ită ţii
naţionale sau a id e n tită ţii re lig io a s e . A lte r g lo b a liş t ii c o n s id e ră c ă
Statele n a ţio n a le d in to a te ce le t r e i z o n e a le lu m ii-s is te m tr e b u ie
să fie lic h id a te . A s tfe l e i n u fa c d e c â t să re p e te c r it ic a l u i M a r x a
m işcărilor antiburgheze d e o r ie n ta r e fe u d a lă sau c le ric a lă : c e a m a i
m are p a rte a M a n ife s t u lu i P a r t id u lu i C o m u n is t 118 este c o n s a c ra ­
tă anum e c la rific ă r ii d ife r e n ţe lo r e x is te n te în t r e c o m u n iş ti şi n e -
com uniştii care fa c p a r te d in a lte c u r e n te a n tib u r g h e z e . î n a c e la ş i
fel, a lte rg lo b a liş tii d e a z i, f iin d d u ş m a n i a i b u r g h e z ie i m o n d ia le ,
totuşi, d in p u n c t d e v e d e re is to r ic , s u n t p a r ţ ia l solidari c u ea - în

118. Marx K..Angels F. Manifestul Partidului Comunist // Marx K., Engels F. Scrieri. 2-a ediţie. Voi 4.
Moscova. Gosudarstvenoe izdatelistvo politiceskoî literaturi. 195$. C 419-459.

91
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L P.

faţa acelo r forţe „antiglobaliste”, pe care neom arxişti îi consideră


„reacţionare*. E i sun t c o n v in şi că fără o victo rie globală, fără in­
tern aţio n alizarea clasei proletare m o n d iale şi instalarea guvernului
m o n d ial, revoluţia proletară este im p o sib ilă. A n u m e asta defineşte
atitu din ea adepţilor acestei p arad ig m e în R I faţă de globalizarea
b u rg heză ca proces inevitab il d in p u n ct de vedere istoric şi chiar
necesar. Atât tim p cât n u se va p rod uce internaţionalizarea deplină
a clasei burgheze la scară globală, n ic i proletariatul la rândul său
n u va deveni o forţă intern aţion ală şi globală şi nu va reuşi să con­
ştientizeze cu adevărat p ro p ria sa m isiu n e istorică mondială. Iar
aceste lu c ru ri sunt im posibile fără o m ig raţie globală intensă şi fără
u n am estec cu ltu ral şi rasial al m aselo r pauperizate din întreaga
lum e, cu pierderea în paralel a identităţii etnice, culturale, confe­
sionale şi naţionale de către întreaga um anitate. Burghezia globa­
lă cosmopolită trebuie să se ciocnească cu proletariatul cosmopolit
global - numai în acest fe l poate fi realizată o adevărată revoluţie
proletară, consideră n eom arxiştii.
P rin asta este uşo r de d esp rin s descendenţa lo r d in versiunea
troţkistă a m arxism u lui, la care n eo m a rx iştii u n e o ri apelează în
m od deschis. Troţki critica regim ul lui Stalin p e n tru teoria con­
strucţiei socialism u lu i într-o sin g ură ţară, form ulată de către Stalin
în 1924ns. L a fel ca şi L e n in , T ro ţki co n sid eră că v icto ria revoluţiei
l proletare într-o singură ţară este p osibilă, d ar aceasta trebuie să
< fieJKrmată de o revoluţie m ondială. D a c ă în să acest lu c ru nu are
1 loc, atunci socialism u l degradează în b iro craţie şi d o a r îm piedică o
^ a d e v ă ra tă revoluţie m ondială, iar nu co ntrib u ie la aceasta. Anume
r în asta constă sensul criticii lu i T ro ţk i a sistem u lu i stalin ist. Pe o
logică sim ila ră îşi întem eiază teoriile şi n e o m a rx iştii d in R I, care
insistă asupra faptului că revoluţia p roletară poate fi d o a r una ra­
d ical intern aţion ală şi globală, ad ică m o n d ială. O r ic e tentativă de
a co n stru i so cialism u l în tr-o sin g u ră ţară (sau în câteva ţări) va
plasa co n trad icţiile de clasă în tr-u n context intern aţio n al şi doar
va în cetin i, iar n u va accelera m o m e n tu l isto ric o po rtu n . D e aici
decurge şi atitudinea n e o m a rx iştilo r faţă de „sem ip e rife rie ”. Inter­
n aţio n alizarea pe bază de clase se în cetin e şte şi este p arţial blocată
în m o d a rtificial de către p o litica n aţio n a lă a autorităţilor, fapt ce
d o a r frânează co n stitu ire a explicită a lu m ii-sis te m global implicite
şi p rin u rm a re se p ro d u ce o terg iversare a p ro ce su lu i istoric.

119. Dughin A.Etnosociologia. Moscova; Akademiceski p ro ie c t, 2 0 1 1. C. 531-534.

92
R U L A T I I I. I:. I N T E R N A T I O N A L E

Această situaţie este exam inată în detaliu în cărţile liberalilor teo­


retici ai alterglobalismului A. Negri şi M . H a rd 120. In term inologia
lor ei numesc lumea-sistem „Im periu ”, în centru căruia se află SU A
şi clasa burgheză m ondială. L o r li se opune „m ultitudinea”121 - in ­
divizii dispersaţi şi atomizaţi, lipsiţi de un statut social în cadrul
elitei mondiale, ca şi de orice trăsături sociale. Aceste m ultitudini
sunt văzute ca fiind clasa revoluţionară a viito ru lui, capabilă să rea­
lizeze o sabotare globală a „Im p e riu lu i”. D a r asta se poate întâm pla
doar după ce Im periul va învinge. Astfel, logica neom arxiştilor şi a
alterglobaliştilor din R I este urm ătoarea: trebuie să câştige cât mai
repede „Im periul” şi să apară „lum ea-sistem ” în frunte cu un gu­
vern mondial; iată atunci va sosi m om entul revoltei m ultitudinilor.

Rezumat
Acum să vedem cum n eom arxiştii d in R I îşi construiesc p olem i­
ca cu reprezentanţii altor paradigm e clasice.

Spre deosebire de paradigm a realistă, ei afirm ă urm ăto rul lucru:

• principalii actori în relaţiile internaţionale nu sunt statele n a­


ţionale, ci clasele globale: structu ra relaţiilo r internaţionale este
organizată nu de către guverne, ci de către logica capitalului, care
capătă în perioada g lobalizării un sens spaţial;
• conceptul de suveranitate este unul destul de relativ, anarhia
din relaţiile internaţionale fiind dirijată de către legile capitalului:
în loc de haos trebuie să se vorbească despre logica capitalului;
• interesele naţionale reprezintă d oar o zonă parţială a p rocesu ­
lui general de calculare a avantajelor, pe care le poate obţine capita­
lul, şi respectiv, acestea dep ind de stru ctu ra lui: interesele naţionale
sunt în definitiv interesele clasei burgheze a societăţii respective;
• nu guvernanţii de facto şi de ju re , dar ce rcu rile financiare şi
industriale, adică b urghezia ca clasă influenţează adoptarea d e c izi­
ilor de bază în p olitica externă a o r i c ă r u i Stat, iar g uvernanţii doar
dau formă şi legalizează această voinţă: politica externă este dirijată
de clasa burgheză;
• apelurile la securitatea şi la m o b ilizare a „sen tim en telo r n aţi­
onale” reprezintă o strategie in fo rm aţio n ală prop ag and istă a b u r­
gheziei, m enită să sustragă p r o l e t a r i a t u l de la luptă de clasă, să îm ­
piedice creşterea co nştiin ţei in te rn aţio n ale şi a so lid a rităţii de clasă

120. Negri A., Hardt M. Imperiul. Moscova: Praxis,’ 2004.


121. Negri A.,Hanii M. Mullitudinea: războiul şi dem ocraţia in epoca imperiului. Moscova: Kullutnaia
revoluţia, 2006.

93
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I Q N at e

c u m u n c ito rii d in a lte sta te ;


• p e lâ n g ă c o n tr a d ic ţiile n a ţio n a le , e x is tă şi o c â r d ă ş i e a burghe­
ziei globale fă c u tă c u ig n o r a r e a s ta te lo r n a ţio n a le , t o c m a i aceasta
d e te r m in â n d logica d e z v o ltă rii p r o c e s e l o r în relaţiile i n t e r n a ţ io n a ­
le;
• p rin c ip a lu l r ă z b o i c e s e p o a r t ă n e c o n t e n i t ( a s c u n s s a u făţiş)
e s te lupta de clasă : e a a r e u n c a r a c t e r i n t e r n a ţ i o n a l , i a r c o n f li c t e l e şi
c o n t r a d i c ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e d o a r s u s t r a g p r o l e t a r i a t u l d e la revo­
l u ţ i e şi î l d e v i a z ă d e l a î n d e p l i n i r e a m i s i u n i i s a l e i s t o r i c e ;

• n a tu r a S ta te lo r şi n a tu r a s o c ie tă ţii u m a n e evoluează în perma­


n e n ţă , fa p t c e se m a n ife s tă p r in a c u tiz a r e a c o n tr a d ic ţiilo r dintre
n ivelele d e d e z v o l t a r e a f o r ţ e l o r d e p r o d u c ţ i e ş i caracterul relaţiilor
d e p r o d u c ţ i e , c o n s t i t u i n d e s e n ţ a p r o g r e s u l u i i s t o r i c , pe parcursul
c ă r u ia c o n tr a d ic ţiile d e c la s ă s e a c u tiz e a z ă , a tin g o dim ensiune glo­
b a lă , c o n d u c Ia c r iz ă , d u p ă c a r e ia u f o r m a u n e i r e v o lu ţ ii proletare
m o n d ia le , în u r m a c ă r e ia S ta te le d is p a r , ia r s o c i e t a t e a umană se
în d r e a p tă s p re c o m u n is m ;

• aspectul factologic al p ro ce selo r d in sfera re la ţiilo r internaţio­


nale este m ai im p o rtan t decât b aza n o rm a tiv ă , d a că e să interpre­
tăm această latură factologică ap elând la m eto d ele an alizei clasice
m arxiste : p rin cip ale le fapte v o r co nsta în rezultatele concrete ale

f
luptei d e clasă;
• u ltim u l n ivel de exp licare a s tru c tu rii re la ţiilo r internaţionale
şi a ev en im en telo r c e au lo c în c a d ru l acesto r s tr u c tu r i constă în
ev id en ţierea faptelor isto rice o b ie ctiv e şi a le g ită ţilo r care au un
fu n d a m en t id e o lo g ic d e clasă;
N eo m a rx iştii avan sează îm p o triv a lib e ra lilo r d in R I urm ătoarele
teze , p e d e-o p a r te c o m p le tâ n d u -le t ia r de ce alaltă p a rte respingân-
d u -le:

• relaţiile in tern aţion ale au o natură de clasă, iar regimurile de-


m ocratice corespund m a i bine structurii sistem ului burghezo-capita-
list şi sc o t în eviden ţă d e o manieră mai transparentă contradicţiile
d e clasă;
• log ica capitalu lu i se a flă d easu p ra intereselor naţionale ale State­
lor, prin urmare, crearea unui guvern m ondial pe temeiuri demo­
cratice (citeşte:burgheze) este cu adevărat posibilă şi chiar necesară
ca fiind predeterminată istoric (aşa cum consideră şi liberalii);
• anarhia din relaţiile internaţionale este o aparenţă: supunân-
lu-se logicii capitalului mondial şi clasei burgheze globale, la un
loment dat ea poate fi depăşită şi înlocu ită cu o instanţă supra-

94
RELAŢIILE INTERNATIONALE

naţională (şi în acest sens neomarxiştii sunt de acord cu liberalii);


• comportamentul statelor pe arena internaţională se supune
nu doar logicii asigurării maxime a intereselor naţionale, dar şi a
necesităţii istorice de dezvoltare a lumii-sistem capitaliste, care se
manifestă cel mai evident în democraţiile burgheze şi nu este atât
de evident în alte regimuri politice: statele naţionale doar voalează
a c e a s t ă logică (astfel, Stalul naţional este o cacealma capitalistă);

• în relaţiile internaţionale se desfăşoară lupta de clasă, deoa­


r e c e a c e a s t ă z o n ă e s t e una a confruntării totale dintre două forţe
s u p r a s t a t a le , transnaţionale - burghezia mondiala şi proletariatul
m o n d ia l: a n u m e ei sunt actorii principali ai relaţiilor internaţio­
n a le ;

• securitatea Statului reprezintă un mit burghez , ce maschează


libertatea burgheziei de a exploata nepedepsită proletariatul: ca­
pitalul reprezintă principalul pericol, iar lupta cu el, inclusiv prin
acţiune revoluţionară directă, constituie misiunea istorică a celor
obidiţi;
• „democraţiile nu luptă între ele” doar pentru ca burghezia care
domină în cadrul lor este perfect conştientă de faptul că cea mai
reuşită formă de exploatare a proletariatului constă în coordonarea
de clasă la nivel internaţional; j
• pacea dem ocratică ascunde în sine războiul de clasă , care este
exportat în permanenţă de către democraţii spre Lumea a Treia,
unde democratizarea politicii şi liberalizarea economiei devin mij­
loace pentru instaurarea sistemului dictaturii burgheze în interesul
capitalului mondial: lupta împotriva nondemocraţiilor reprezintă
o acţiune orientată de către logica capitalului, care tinde să atingă
proporţii planetare, iar terorismul internaţional este doar o spe­
rietoare pentru mase şi un truc pentru justificarea intervenţiilor
capitaliste şi a agresiunilor directe;
• istoria omului şi a societăţii se dezvoltă în mod dialectic şi pro­
gresiv, însă nu mod linear, dar ciclic: fiecare ciclu nou al dezvol­
tării aduce societatea la un nou nivel, însă prin asta contradicţiile
de clasă nu se aten uează , ci se acutizează: istoria are un caracter
conflictual şi se organizează prin succesiuni de războaie şi revolu­
ţii, până când natura de clasă a acestor procese va fi conştientizată
la scară globală (numai victoria jrevoluţiei socialiste şi triumfului
comunismului mondial vor salva omenirea de state, războaie, su­
ferinţe, exploatări şi violenţă); I
• aspectul faptic şi cel normativ din cadrul relaţiile internaţio­
nale constituie cele două fatete ale relaţiilor de clasă - exprimate

95
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A L F.

material şi formulate ideologic (democraţia formalizează mult mai


clar tabloul real al relaţiilor materiale din societate prin ideologi*
burgheză, care trebuie să fie demascată şi criticată din punct de ve-
dere proletar, în baza ideologiei marxiste de alternativă, ce tratează
aceleaşi legităţi materiale şi economice în cu totul altă cheie ideo­
logică; adică nu există doar o singură disciplină a RI, ci două: RI în
accepţia burgheziei, poziţie exprimată prin realism şi liberalism şi
RI văzută de proletariat, optică formulată prin teoriile neomarxiste
din RI);
• ultimul nivel de explicare a structurilor relaţiilor internaţiona­
le şi evenimentelor ce se desfăşoară în cadrul acestor structuri con­
stă în evidenţierea sensului de clasă a logicii dezvoltării şi a crizelor
capitalului mondial.
Dacă e să comparăm între ele reproşurile neomarxişti realiştilor şi
liberalilor, am putea observa următoarea legitate: neomarxiştii au
mai multe în comun cu liberalii, decât cu realiştii. Anume liberalii
şi, în special neoliberalii, sunt văzuţi de neomarxişti ca reflectând
mai veridic acele tendinţe globaliste, ce se apropie cel mai mult
de descrierea „lumii-sistem”, şi asta deşi o tratează de pe poziţiile
lor de clasă (clasa burgheză). Iar realiştii, după părerea neomarxiş-
tilor, apără realităţile „zilei de ieri”, iar prin apelul permanent la
statele naţionale doar umbresc esenţa de clasă proceselor de bază
din cadrul relaţiilor internaţionale, amânând astfel conştientizarea
naturii lor de clasă.

Deşi în lumea occidentală teoriile şi, în special, practicile comu­


niste sunt demonizate substanţial, exponenţii paradigmei neo­
marxiste în R I continuă să se bucure de prestigiu şi autoritate în
comunitatea ştiinţifică.

Partea 2

Paradigmele postpozitiviste în RI (teoriile


postmoderniste)
2.1 Teoriile postpozitiviste în RI
Principiile de bază
Em inen tu l teoretician al R I A. W endt categoriseşte cele trei teorii
clasice predominante la ora actuală în R I, p ornind de la două pe-

96
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

re c h i de criterii122:

• Materialismul vs individualism ul;


• Individualismul vs holism ul.
Materialismul presupune că la baza proceselor ce se desfăşoară
în sfera relaţiilor internaţionale stau faptele m ateriale veridice, fixe
şi empirice, ce se constituie în funcţie de logica lor caracteristică.
Iar sarcina savanţilor şi a analiştilor constă doar în descrierea lor
corectă şi exactă, în conştientizarea, sistematizarea şi interpretarea
lor în propriile teorii subiective. In tim p ce politicienii trebuie să-şi
construiască strategia raţională po rn ind atât nem ijlocit de la aceste
legităţi materiale, cât şi ţinând seama de cele mai relevante teorii
care le conştientizează.

Idealismul porneşte de prem isa că nu atât faptele, cât valorile şi


conceptele gnoseologice, adică factorul subiectiv determ ină esenţa
proceselor ce se desfăşoară în relaţiile internaţionale. Respectiv,
schimbările în conştiinţa actorilor sau lărgirea nom enclatorului lor
pot influenţa asupra laturii m ateriale a evenim entelor şi proceselor
ce se desfăşoară. Norm ele sunt m ai im portante decât faptele, „ide­
ile contează” - iată m axim a idealiştilor în R I.

în alt registru sociologic de contrapunere contrastează alte două


abordări: individualist şi holist (L. D u m o n t123),

Individualismul presupune că d eciziile sunt adoptate de către ac­


tori (oricare ar fi aceştia) în baza p rop riilo r preferinţe egoiste, p o r­
nind în mod exclusiv de la asigurarea prop riilo r interese.

Holismul (de la grecescul o\o<; - „întreg”) porneşte de la faptul că


întregul este mai m ult decât partea şfoespectiv, societatea în tota­
litatea ei determină decizia şi alegerea u no r elem ente aparte, fie că
este vorba de o societate în lim itele u n u i stat anum e, fie că e vorba
de totalitatea statelor sau claselor. |

în baza celor două perechi de criterii, co nsid eră A . W endt, poate


fi alcătuit urm ătorul tablou:

Materialism vs individualism
122. Wendt Alexander. Social Theory of Internaţional Politics. Cambridge: Cambridge Univer-sity Press,
1999.
123. Dumonl L. Ilomo hierarchicus: experienţa în descrierea sistemului de caste. Moscova, 2001; Du-
mont L Gssais sur 1’individualisme. Une perspective anthropologique sur 1 ideologie moderne. Paris: Le
Seuil, 1983; Idem. Homo ^Equalis 1: genese M epanouissemenj de l’ideologie economique. Paris: Gal-li-
mard/BSH, 1977.

97
Individualism vs holism

Rezultă 4 posibile modele:

1) Materialismul +individualism . Potrivit lui Wendt aceasta co


respunde paradigmei realiste.

2) Idealismul + individualism ul = paradigma liberală

3) Materialism + holism = paradigma neomarxistă

4) Idealism + holism = ?

Semnul întrebării pus la capătul celei de-a patra combinaţii de


termeni are o importanţă teoretică deosebită pentru întreaga dis­
ciplină a RI. Primele trei combinaţii descriu paradigmele clasice
dominante, de care ţine şi marxismul, dincolo de patosul său re­
voluţionar şi stilul conflictologic al analizei. Toate aceste forme ale
cunoaşterii corespund tabloului ştiinţific contemporan al lumii şi
se întemeiază pe o topică comună, caracteristică Modernităţii. Aici
totul se bazează pe ideea că există o delimitare netă între subiect şi
obiect, ambii având o existenţă autonomă124 - în funcţie de tipul de
filosofie în cadrul unei astfel de perechi, se poate porni atât de la
subiect (în RI - liberalismul), cât şi de la obiect (în R I - realismul
şi materialismul marxist). Iată de ce cele trei paradigme din Rl-
realismul, liberalismul şi neomarxismul - sunt numite de obicei
„pozitiviste”. Toate acestea operează cu nişte realităţi „pozitivei fi­
xate empiric, cu ajutorul cărora sunt confirmate propriile teorii sau
respinse şi criticate teoriile oponenţilor.

D ar către sfârşitul anilor 60 în cadrul ştiinţelor socio-umane în


întregime (filosofie, sociologie, politologie etc.) a început să creas­
că interesul faţă Postmodernitate şi faţă de topica lui intelectuală
diferită, ce tinde să iasă din limitele tabloul ştiinţific al lumii, ce s-a
constituit în principal în faza incipientă a epocii moderne (Des-
cartes, Newton, Spinoza etc.). Radicalizând la lim ită intuiţiile lui I.
Kant, Postmodernitatea pune la îndoială însăşi perechea subiect/
obiect, considerând existenţa (ontologia) atât a unuia, cât şi a ce­
luilalt ca fiind problematică şi nedemonstrabilă. Structuralismul şi
apelarea la limbaj şi text fundamentează această îndoială, propu­
nând în locul perechii tradiţionale semnificant/semnificat recursul
la limbaj şi la structurile sale, unde în locul denotatului (obiect care
124. Lalour Bruno. Epoca modernă nu a exişi al. Eseu de anlropoligie simetrica Sank Peierburg. Eiliwr*
Universităţii Europene din Sank Peterhurg, 2006.

98
m [' | fj i I I I I: l A | f O N A f. l

*r|Mi»iL obtrniv, #wpltu , \utz\s\y m lume* gxtgrnU, pg cgrg


li m'iiiiimI Ungvhdh. , tini*|m) apare <onoratul U*topul
amintit* Irgitl hi iniuiyi limbajul yi tare umferâ wtttttultn o \u
, UrcaiiiN wmwMlu > 1, l<V0 u li*,pi 1lift liniiUiţi' llmhujulul ftoufi), A%ta
HMidiKr hi următoare# concluzie; oWuu ful .yt suU’tw tal ou exi+tâ
^<jMf »<( uimi d<< <Hfihdl; orii e i om ept de ordin ytiinţHte, fiUwfiu:,
*mInlogU- reprezintă mm hibrid complex (B !.AtorH%),
ftiMntodmibmiiil, f/ngoidu y) in nuni ni'ahfiUii p o z iţiile io %fera
ţinutelor IOCIo umane, la mm momrnt d;tt a (.uprin* yi discip lin a
Kl fu Iu/*i nealtuia .1 apfn uf mm întreg sp ectru d e teorii n oi in ca­
drul Ml» numite tn mod curent „post pozitiviste* yj tratate fa f e l ta
ide „pozitiviste” (realism, liberalism, n com arxitu n ), A n u m e a ces
(or teorii postpozitlvilte Ic corespunde* combinaţia lui Wcrndt: id e ­
alisto i holism. Acum, tn locul semnului clc întrebare poate fi piasat
termenul „post pozitivism” In calitate de nume g en eric pen tru un
întreg .spectru de teorii noi tn RI, care «unt intr-un fel sau altul
j>;Ummie de post modern ism şi de metodologia iui specifică,
Idealismul subliniază aici importanţa d e f in it o r ie ce se a c o rd ă c o n ­
ceptelor (teorii, idei, viziuni, texte) în r a p o r t c u „ m a te ria ” ( c â m ­
pul empiric, considerat a fi secundar fi d e r iv a t ). H o lis m u l, in s ă , n e
atrage atenţia asupra faptului că este v o r b a d e s p re u n siste m u n ita r,
ce precede evidenţierea unor actori n u c le a r i a p a rte , ia r u n e o ri este
în stare să se lipsească în genere de aceştia (d e e x e m p lu , „ m o m i i ” 12*
lui), Deleuzc sau „corpul fără organe” a lu i A n t o n in A r t a u d ).
La nivel filosofic, postpozitiviştn a p e le a ză la te o riile „ jo c u r ilo r de
limbaj” ale lui L. Wittgenstein12*, la „ p a r a d ig m e le ş tiin ţific e ” a lu i
T. K u n 128, la „câmpul ştiinţific” a lui P. B o u r d ie u ,2y, la „ re g im u lu i
adevărului” a lui Michel Foucault130, la „ in te re s u l c o g n it iv ” a lu i |
Habermas etc. 131
Toate paradigmele postpozitiviste p o r n e s c d e la id e e a că te o ria
E J In v in u iu lu .
125. Luluur B ru n o , „N u Mm lo sl n ic io d a tă m o d e r n i. K seu d e a n tr o p o lo g ie * i m « t r k X ,
European, 2006
126 Deleuzc G„ GuatUiri F. O mic de p lato u rl.C ap llâJu î şi schi/ophrenia. fxatennburg.U-F<»ctona, Mos­
cova: Aatrel, 2010.
127. Ludwig Wltlgcnsteln: Fhilosophische Untcrsudmngen. Krkischgenetische Edition, Her'ăusgege*
ben von loachim Schulle. Wissenschafilichc b tic h g e s c U s c h a ft. iV a n ld u r t, 2 0 0 1
128. Kuhn T. Structura reviziilor ştiinţifice. Moscova: Progresa, 1977.
129. Bourdieu P. Domeniul ştiinţei. Moscova: Istitutul de sociologic expcrmcntali Sank Peterburg: Al­
teia, 2002
130. Foucauit Michel Inteeictualii şi p u te r e a : A r tic o l e politice alese, discursuri şi inetrviu. Moscova; Pra­
xis, 2002
131. Habermas J. Lucrările politice. MoscovaiPraxis. 2005.

99
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ \ p N ATc

reprezintă un discurs autonom , ce construieşte realitatea, iar nu pUr I


şi simplu o reflexie la nivel subiectiv a unei stări de lucruri obiecti­
ve (în societate, istorie, politică etc.).

Paradigmele postpozitiviste se caracterizează prin cercetarea în.


tregii sfere a RI ca realitate construită, una ce se construieşte şi
se reconstruieşte continuu, unde drept produse ale unei astfel de
elaborări devin concomitent atât lumea exterioară (relaţiile inter­
naţionale ca fapt empiric), cât şi cei care dirijează aceste procese
(actorii, analiştii şi politicienii). Este de remarcat că într-o astfel
de analiză avem de a face nu pur şi simplu cu specificarea faptului
că procesele obiective din relaţiile internaţionale sunt programate,
dirijate sau provocate de către cineva. în cazul acesta ar fi vorba de
idealismul clasic din RI, care este caracteristic şi pentru paradigma
liberală, care rămâne una destul de „pozitivistă”. în formele sale ex­
treme asta ar putea produce o „teorie a conspiraţiei”, elementele că­
reia se întâlnesc la o serie de sociologi de stânga (de exemplu, unii
neomarxişti sau sociologul C. R. M ills132). Postmoderniştii merg I
şi mai departe, arătând că nu doar obiectul din R I este construit I
în totalitate, ci şi subiectul este de asemenea un rezultat al acestei
activităţi de construire, chiar dacă este situat în altă extremitate
a procesului cognitiv. Creând „realitatea” relaţiile internaţionale,
teoreticienii RI şi practicienii în persoana clasei guvernante sau a
intelectualilor radicali de opoziţie creează în acelaşi timp şi pe ei
înşişi, instituind figuri artificiale de referinţă în cadrul unui pro­
ces mai complex de mişcare socială multidimensională şi unitară.
De aici şi „holismul” teoriilor postpozitiviste. Şi tot de aici reiese
metoda principală, comună pentru toţi postm oderniştii - decon-
strucţia.

Deconstrucţia înseamnă scoaterea în evidenţă a fazelor si s tru ţ-


turilor procesului, ce creează „lumea obiectiva ’ şi acel „subiect”, pe
care lumea respectiva „lume obiectiva3 îl constituie p rin însuşi pro­
cesul cunoaşterii. Sarcina deconstrucţiei este de a evidenţia textul
de bază, în cadrul căruia se desfăşoară discursul R I ca disciplină.
Identificarea câmpului relaţiilor internaţionale cu textul şi aplica­
rea asupra acestuia a tehnologiilor structuraliste poate servi drept
metaforă utilă pentru înţelegerea întregii abordări postpozitiviste.

Orientările de baza
132. Mills C. R. Elita conducătoare Moscova:Inostranaia literatura, 1959.
100
RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E

Am putea evidenţia o serie de trăsătu ri co m u n e , ca ra cte ristice tu ­


turor teoriilor postpozitiviste. Să le d e scrie m în 4 n ivele:

• epistemologic (statutul şi n atu ra cu n o ştin ţe lo r şi a ştiin ţe i în


RI)î
• metodologic (criteriu l au ten ticităţii ip o tezelo r ştiin ţifice );
• ontologic (statutul experienţei e m p irice şi a existenţei au to n o ­
me a realităţilor analizate);
• normativ (im portanţa id e ilo r d ire cto rii p e n tru in flu en ţarea r e ­
alităţii).

Postpozitivismul:

• sub aspect epistem ologic p u ne la în d o ia lă atitu d in e a p o zitiv istă


faţa de ştiinţă şi cunoaştere, critică p reten ţiile ju d e c ă ţilo r „ o b ie cti­
ve” şi confirmate em p iric cu p riv ire la realitatea n atu rală şi so cia lă ;
• abandonează la nivel m eto d olo gic vreo m eto d ă ştiin ţifică a n u ­
me ca fiind cea mai „autentică” şi afirm ă egalitatea u n o r m eto d e
diferite („anarhism epistem ologic”133 d up ă P. F e y e ra b e n d ), e v id e n ­
ţiind strategiile interpretative drept p rio ritare ;
• înlătură sub aspect ontologic co ncep tele raţionale ale n a tu rii şi
construit al id e n tită ­
activităţii umane, su b lin iin d ca ra cte ru l so cial
ţii actorilor şi rolul acestei identităţi construite în constituirea in te ­
reselor şi acţiunilor;
• neagă sub aspect norm ativ teoretizarea „n eu tră” d in p u n c t de
vedere axiologic, dezavuează p reten ţiile asu p ra „ c a ra c te ru lu i ş tiin ­
ţific” neangajat şi tinde spre d em ascarea şi ră stu rn a re a s tr u c tu r ilo r
de putere şi a relaţiilor d in o rice d iscu rs.

Pentru a compara aspectele de bază ale a b o rd ă rii p o zitiv iste şi


postpozitiviste vom face u z de u rm ă to ru l ta b el134.

Pozitivismul Po stpo zitivism ul

133. FeyerabendP împotriva metodei. Esseu despre teoria anarhică a cunoaşterii. Moscova: AST; Hră­
nitei, 2007.
134. BatistellaD. Theories des relations internationsles. P: Presse de Sciences Po, 2003.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I q n a t p

credinţa în ideea căi ştiinţele a) raţiunea şi natura sun Td T


exacte şi cele socio-um ane pot esenţă totalmente diferită; mai
fi cercetate în bază unei sin g u ­ m ult decât atât, ele sunt predeter­
re metode, adică se construieşte m inate de către modele sociale ele
pe analiza raţională a u n o r fapte neexistând în mod autonom;
pozitive şi em p iric autentice (nici
gnoseologia constitutivă, inter­
natura, n ici structura raţionalită­
pretarea constructivistă a lumii;
ţii, n ici caracterul p ozitiv al fapte­
lor nu se pun la înd o ială);
între fapte şi valori există o d i­ b) faptele şi valorile decurg din
ferenţă ontologică: faptele sunt m odele sociale generale şi repre­
obiective, valorile sunt subiective; zintă nişte constructe sociale;

în sfera relaţiilor internaţiona­ c) relaţiile cauză-efect nu sunt


le există o legităţi de cauză-efect autonom e în raport cu felul în
(cauzale), care pot fi identificate care sunt gândite şi, prin urmare,
cu ajutorul m etodelor ştiinţifice; realizate de către oam eni (ceea ce
nu se consideră a fi cauză în RI,
n ici nu este o cauză);

Validitatea (valoarea autentică) d) observaţiile em pirice în sfe­


legităţilor ce urm ează a fi exp lica­ ra socială depind în totalitate de
te poate fi fondată pe observaţiile p roced urile de observare obser­
de ordin em p iric (statistic); vaţii şi sunt „valide” doar într-un
an u m e context concret al „câm­
p u lu i ştiinţific”, în tim p ce într-un
al context nu sunt considerate
astfel, ad ică valoarea lor este în­
totdeauna relativă;

Teoriile postpozitiviste în RI sunt sistematizate în mod diferit de


către diverşi autori. în anumite cazuri abordările se grupează în
paradigm e generalizatoare, în altele - se despart. Propunem mai
jo s cel mai recunoscut model de clasificare al acestor te o rii,35.

D e postpozitivism ul din R I intră urm ătoarele o rie n tă ri:

r a d ic a le :

• Teoria critică din RI;


• Postmodernismul în RI;
• Feminismul în RI.
135. R e u s - S m it C h . . S n i d a i D . I n t e r n a t i o n a l R e l a tio n s . O x f o r d : O x f o r d U n iv e r s ity P re s s , 2 0 0 8 . J j

102
|i jj |f T I I I, 1, 1 N T tt 2 N A T LU N Â I, S'.

n o fir itd ic a le i

. Sociologia lutoricâ;
• NormiilJvlHintii In UI.
Un loc aparte îl ocupă coi ist ni cJlvklfl ul, reprezentanţii căruia (A,
Wemlti J. UoMemtu) in «iută asupra faptului că paradigma lor are o
*erie de IrfiMături com une cu pozitivism ul (ontologia, recunoaş-
tereu realităţii faptelor în dom eniul relaţiilor internaţionale) şi cu
poslpozilivisimil (gnoseologia, recunoaşterea rolului determinant
al conceptelor, a ideilor şi n d iscu rsu rilo r pentru construirea „rea
litâţii" relaţiilor internaţionale).

2.1 Teoria critică ?n Rl


Hegemonia după A. Gramscf
Teoria critică îşi are originea în neom arxism , dar porneşte nu de
la versiunea lui m aterialistă („baza determ ină evenimentele din
suprastructură”), ci de la versiunea idealistă in spiritul ideii lui A.
Gramsci ( suprastructura este relativ autonomă in raport cu baza şi
o poate influenţa în mod activ). întem eietorul acestei orientări în
RI este R. C o x ,3(\

Exponenţii teoriei critice în R I (R . C o x , R. A shley tim puriu, E.


Linklater, M. Hoffman etc.) pornesc de la definiţia lui G ram sci a
„hegemoniei” ca „ordine bazată pe dom inaţie, care nu este per­
cepută ca atare de către cei care o resim t”. Altfel zis, hegem onia
este structura relaţiilor de putere ce presupune în m od obligato­
riu existenţa perechii hegeliene Stăpân - S cla v 1
637, dar care în mod
3
formal respinge o astfel de ierarhie, iar Sclavul colectiv (elementul
supus) nu resimte propria poziţie ca pe o „supunere” şi „sclavie”
Hegemonia este dom inaţia, care se prezintă ca o „lipsă de dom in a­
ţie'\ De aceea ea nu poate avea p rin definiţie un statut ju rid ic. E a
există doar de facto, în calitate de constatare sociologică, în tim p
ce sub aspect ju rid ic şi legal, p recu m şi sub aspect psihologic, este
negată şi ignorată.

Robert Cox: contrahegemonia şi contrasocietatea

136. Cox Rohm W. Social Forccs, States and W orld Ordcrs: Bcyond lnlcrnauonal Rclalions Thcory I I
Millennium 10. 1981; Idem. Gramsci, Hegemony and International Rclalions; An Iissay in Method//
Millcnnium 12.1983.
137. Hegel. Fenomenologia spiritu lu i . Sank Peterburg: Nauka, 1994.

103
Robert C o x 138 analizează felul în care structurile de putere (elita ca­
pitalistă m ondială sau naţională) îşi construise discursul în RI pen­
tru a conferi o aparenţă de „obiectivitate” şi „neutralitate” propriei
„analize” ştiinţifice, dar în realitate, acţionează astfel exclusiv în sco­
pul consolidării propriilor interese de clasă şi de putere. Aici autorul
urmează cu fidelitate m arxism ul clasic. în acelaşi timp, Cox arată ca
toate teoriile dom inante din R I nu sunt nişte elaborări pur teoretice
ce şi-ar propune „obţinerea adevărului ştiinţific obiectiv”, ci „niş­
te teorii create ad-hoc pentru rezolvarea unor probleme concrete*
(problem solving theories). Respectiv, aceste teorii servesc unui sin­
gur scop - instaurarea şi consolidarea hegem oniei clasei capitalis­
te. Sarcina teoriei critice din R I constă în demascarea acelor teorii
gnoseologice, care stau în spatele acestor d iscursuri şi sunt utilizate
în cadrul acestui proces. Ideea de bază a lui C o x este următoarea:
relaţiile internaţionale arată aşa cum sunt prezentate în teoriile din
R I, iar teoriile din R I sunt aşa precum cum le elaborează teoreticie­
nii. Pretinzând că studiază realitatea em pirică, în realitate, respectivi
teoreticieni construiesc în mod activ această realitate de-a lungul
axei dominaţiei de clasă. Raporturile dintre State, care sunt princi­
palii actori în relaţiile internaţionale, între entităţi aparte şi blocuri
se prezintă aşa cum sunt proiectate de către intelectualii, care servesc
burghezia globală. Prin urmare, deconstrucţia şi demascarea critică
a structurilor acestui discurs de putere, evidenţierea explicită a he­
gemoniei existente implicit îi subminează forţa hipnotică şi permit
dezvăluirea m ecanismului de sugestie, înşelăciune şi manipulare, la
care recurg teoreticienii părtinitori şi angajaţi.

într-o astfel de teorie ontologică (chiar şi în sensul marxismului


clasic pozitivist, unde aceasta este localizată în sfera forţelor de pro­
ducţie şi a relaţiilor de producţie) practic se presupune în mod tacit
că „realitatea” este aşa cum o descrie discursul hegemonist domi­
nant.

C o x propune în calitate de alternativă proiectul yycontrahegemoni-


ei \ ce se bazează pe demascarea o rd inii existente în relaţiile inter­
naţionale şi îndeam nă la revoltă îm potriva acesteia. Această revoltă
trebuie să fie, în prim ul rând, una cognitivă. Capitalul nu este altceva
decât un discurs, dar şi antiteza acestuia, proletariatul, de asemenea
dispune de o arm ă - intelectul şi cuvântul. Adică, proletariatul este
138. Cox R., Schechter, M. The Political Economy o f a Plural World: Criticai Refleclions oa Power, Mo-
rals and Civilization. Routledge: London and New York, 2002

104
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

de asemenea u n dis c u rs, d o a r că u n u l op u s .

R. C ox p ro p u n e c re a re a blocului istoric contrahegemonist, care s -a r


baza pe tre i a c to ri ai p o litic ii m o n d ia le , ce re s p in g d in tr -u n m o tiv
sau altul h e g e m o n ia e x is te n tă , re c u n o s c â n d in flu e n ţa acesteia şi
fiind gata să îi c o n tra p u n ă p ro ie c te g n o s e o lo g ic e , e p is te m o lo g ic e ,
norm ative şi, în sfârşit, o n to lo g ic e de a lte rn a tiv ă .

Cox acordă o a te n ţie s p o rită te o r ie i lu i A. G ra m s c i, a p lic a tă în sfe­


ra R I. A n a liz a lu i G ra m s c i p r e z in tă u r m ă to r u l ta b lo u . H e g e m o n ia
este d o m in a ţia c a p ita lu lu i. în a n u m ite s o c ie tă ţi fo rţe le h e g e m o n is te
înving în m o d deschis (ţă r ile c a p ita lis te d e z v o lta te c o n te m p o ra n e -
cu p re p o n d e re n ţă O c c id e n tu l), ia r în a n u m ite s o c ie tă ţi (în special
nono ccidentale) r e fo rm e le b u rg h e z e r ă m â n în u r m ă , ia r în soc ie ta te
se păstrează fo r m e p o litic e d e n a tu r ă n o n c a p ita lis tă . în tâ r z ie r e a în
afirm area deschisă a h e g e m o n ie i g e n e re a z ă o s itu a ţie a m b ig u ă , în
care h e g e m o n ia se p r e z in tă p e d e o p a r te d in e x te rio r (c a o p re s iu ­
ne p e rm a n e n tă a O c c id e n tu lu i c a p ita lis t), ia r d e c e a la ltă p a r te d in
in te rio r (c reşterea in flu e n ţe i b u r g h e z ie i n a ţio n a le ). D a c ă s is te m u l
politic are u n c a ra c te r n e c a p ita lis t (d e cele m a i m u lte o r i u n u l a u ­
toritar, n u m it în m o d c u r e n t „ c e z a ris m ” ), a tu n c i ace as ta v a o p u n e
până la u n p u n c t h e g e m o n ie i d in in t e r io r şi d in e x te rio r. C u to a te
acestea, h e g e m o n ia v a e x e rc ita a s u p ra s o c ie tă ţii n iş te p r e s iu n i, p e
care n ic io p u te re p o litic ă n u le v a p u te a ig n o r a . A c e a s tă s itu a ţie d e ­
term ină d in p a rte a e i o r e a c ţie p a r ţia lă , d e n u m ită c u te r m e n u l d e
„tra n s fo rm is m o ”. P u te re a a c c e p tă p a r ţ ia l m o d e r n iz a r e a , d e z v o lta re a
indu s tria lă şi r e fo rm e le s o c ia le , ia r p e d e a ltă p a r te tin d e să b lo c h e z e
hegem onia, r e fu z â n d să c e d e z e c o n tr o lu l p o litic to ta l a s u p ra s o c ie ­
tăţii. în acest scop, p u te r e a se s p r ijin ă p e p a r t ic u la r ită ţile c u ltu r a le ,
religioase şi is to ric e a le fie c ă re i is o c ie tă ţi a p a rte .

însă, p o tr iv it lu i C o x , a ic i în c ă n u este v o r b a d e o a d e v ă ra tă c o n -
tra h e g e m o n ie , c i d o a r d e s p re în tâ r z ie r e a v e n i r i i a c e s te ia . A s tfe l d e
reg im u ri de tr a n z iţie a u d o a r o v a lo a r e r e la tiv ă p e n t r u c re a re a u n u i
autentic b lo c c o n tr a h e g e m o n is t J

Totuşi m a jo r ita te a s p e c ia liş tilo r în R I c o n s id e r ă c ă e x p o n e n ţii te o ­


riei c ritice în c ă n u a u r e u ş it să e la b o r e z e o te o r ie c o n tr a h e g e m o n is tă
autentică.

Steven Gill: alegerea elitei intelectuale

105
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

Adeptul neogramscismului în R I, Steven G ill, a dezvoltat alături


de R. Cox teoria critică. G ill dezvoltă teoria intelectualului orga­
nic, subliniind faptul că în chestiunea alegerii poziţiei paradigma­
tice în R I o importanţă decisivă o are atitudinea faţă de hegemonie.
Acceptarea hegemoniei şi a structurii acesteia îl aduc pe teoretician
în aceeaşi tabără, indiferent de faptul dacă acesta împărtăşeşte rea­
lismul sau liberalismul - în ambele cazuri scopul final şi postulatul
de bază reprezintă acelaşi fenomen, adică instaurarea şi consoli­
darea dominaţiei civilizaţiei occidentale capitaliste şi a SUA în ca­
litate de lider al acesteia. G ill consideră că, centrul coordonator
al „intelectualilor organici”, care s-au situat de partea hegemoniei,
este „Comisia Trilaterală”, creată din reprezentanţii elitei intelectu­
ale şi politice a SUA, Europei şi Japoniei în baza Consiliului pentru
Relaţii Externe (Council on Foreign Relations - C F R ). Cartea lui
Gill „Hegemonia americană şi Com isia Trilaterală”139 este dedica­
tă anume funcţionării acestei organizaţii sub aspectul elaborării şi
implementării paradigmei hegemoniste.

Gill propune crearea unei structuri de alternativă - „blocul isto­


ric” al contrahegemoniei ce se bazează pe intelectualii care fac o
alegere de alternativă şi se situează de partea celor pe seama cărora
se afirmă hegemonia - clasa muncitoare, ţările slab dezvoltate, so­
cietăţile şi culturile nonoccidentale.

Andrew Linklater: comunităţile de dialog


Un alt reprezentant al teoriei critice în R I, A n d rew Linklater140,
propune să fie supuse deconstrucţiei toate teoriile în R I, iar în lo­
cul discursului dominant al unor diverse versiuni şă fie instituit
un model de alternativă al „comunităţii dialogului” ( dialog com-
munity).
Linklater supune deconstrucţiei toate aspectele p e care se ba­
zează axiomatica realiştilor şi a liberalilor141. P ro c e s e le acestei de-
construcţii reprezintă conţinutul de bază al lu c r ă rilo r lui teorice
polemice. în cazul m arxism ului clasic el în lă tu ră fatalism ul, mate­
rialism ul istoric şi încrederea în caracterul p re d e te rm in a t al dez-

139. Gill S. American Hegemony and the Trilateral Commission. Cambridge: Cambridge Universfty
Press, 1991
140. Linklater A. Criticai Theory and World Polilics: Citizenship, sovereignty and humanity.U'ît
Routledge, 2007.
141. Linklater A. Beyond Realism and Marxism: Criticai Theory and International Relations &London
MacMillan Press, 1990.

10<>
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

voltării istoriei mondiale.

2.1 Postmodernismul în Rl
Postm odernismul din cadrul R I , (num it uneori şi „poststructura-
lism în RI”142) este reprezentat de către R . Ashley143, care se orienta
la filosofia lui F. Nietzsche şi M. Heidegger, precum şi de către R.
Walker144 şi James Der D erian145, care au dezvoltat ideile filosofilor
postmodernişti M. Foucault, J. Derrida etc. Postmoderniştii din RI
sunt apropiaţi sub aspect metodologic de reprezentanţii teoriei cri­
tice, uneori aceştia fiind atribuiţi aceleaşi orientări.

Richard Ashley: intertextualitatea şi voinţa de putere


R. Ashley insistă asupra faptului ca în sfera relaţiilor internaţio­
nale să fie transferată ideea de bază a gnoseologiei postmoderniste:
subiectul şi obiectul nu există în mod separat şi autonom, ele re­
prezentând o totalitate inseparabilă în lumea isto ric ă . R e sp e ctiv , în
RI apare un actor radical nou, analogic D a s e in - u lu i lu i H e id e g g e r
sau rizomul lui Deleuze. Nu este v o r b a d e sp re p e re c h e a su b ie ct/
obiect, ci despre ceea ce se află în tre ele, p r e d e te r m in â n d atât pe
unul, cât şi pe celălalt în contextul is t o r ic o -s o c ia l. Conştientizând
realitatea, om u l o fo r m e a z ă şi, în a cela şi timp, se fo r m e a z ă p e sine
însuşi. în afara acestui proces re a lita te a n u există.
Deconstrucţia realismului conduce p o s tm o d e rn iş tii spre u r m ă ­
toarea concluzie: vorbind despre ceea ce este „ re a l” în R e a lp o litik ,
teoreticienii R I instituie această rea litate, o b lig â n d u -i pe toţi c e i­
lalţi să ţină cont de ea şi realizând astfel s c e n a riu l c la s ic al in s t a lă r ii
relaţiilor de putere. Stăpânul şi Sclavul se p o m e n e s c in c lu ş i d in c a ­
pul locului în structura „realităţii”, p e ic a re r e a liş tii, c h ip u rile , su n t
chemaţi „să o studieze şi să o descrie în m o d o b ie c tiv ”. în s ă re la ţiile
de putere au ajuns obiect de studiu al R I n u d e la sin e , ci fiin d p ro ­
iectate acolo de către sistemul ierarhic al d is c u r s u lu i, u n d e v o in ţa
de putere coincide cu voinţa de c u n o a şte re ( M ic h e l F o u c a u lt ).
Un alt exemplu: individul-X, cu care o p e re a z ă c o n c e p ţiile rea liste ,
142. Ashley Richard. The A chievem ents o f P o ststru ctu ralisra / Steve Sm ith, Ken B ooth, M ary-sia Za-
lewski (eds.). Internaţional Theory: Posilivism & Beyontl, C am bridge: C am bridge UP, 1996. C. 240-253.
143. Ashley R., Walker R.B.J. (eds.). Speaking th e Language o f Exile: D issidence in In tern atio n al Stu-
dies //International Studies Q uarterly. VoL 34. No. 3. Septem jier 1990.
144. Walker Rob. B. J. Inside / O ulside: In te rn atio n al R clations as Polilical Theory. Cam bridge: C a m ­
bridge UP, 1993.
145. Derian James Der, Shapiro M ichael J. (eds.). In te rn atio n al /ln te rte x tu a l Relations: P o stm o d ero Rea-
dings of World Politics. Lexington, M A: Lexington B ooks, 1989.

107
se dovedeşte a fi nu doar o figură incompetentă în RI, ci se in s t i­
tu ie ca atare, ceea ce conduce în mod direct spre uzurparea com­
petenţelor lui de către instanţele de putere şi de către intelectualii
care servesc puterea şi care îşi însuşesc ceea ce le refuză să posede
celorlalţi. Astfel, însuşi conceptul de individ-X reprezintă, potri­
vit postmoderniştilor, o formă de discrim inare şi un instrument
de aprofundare conştientă a ignoranţei, a pasivităţii şi obedienţei
maselor.

Ashley deconstruieşte în mod sistematic teoriile şi conceptele


clasice din RI. Astfel, „anarhia internaţională” este recunoscută de
către el nu ca o simplă constatare a unei stări de fapt din dome­
niul RI, ci ca o valorizare ascunsă a ordinii şi a suveranităţii, adică
o legitimare artificială şi abilă a ordinii şi a puterii în interiorul
Statului146. Astfel de concepte pereche, cum sunt anarhie/ordine,
unitate/diversitate, identitate/diferenţă - poartă un caracter moral
ascuns şi reflectă modelele de valoare, care sunt incluse într-o ana­
liză pretind neutră147.

Der Derian: (anti)diplomaţia şi discursul


Un alt reprezentant de seamă al postmodernismului în RI, profe­
sorul american James Der Derian, dezvoltă tema diplomaţiei (pre­
cum şi al instanţelor ce o însoţesc - cum sunt sistemele de spionaj
şi de informaţii) în relaţiile internaţionale148, unde el vede ceamai
elocventă expresie a naturii discursive (textologice) a politicii ex­
terne. Diplomaţii operează cu textul, iar organizarea acestui text
diplomatic (retorica, argumentarea, trimiterile la precedente, psi­
hologia, traducerea etc.) deseori devine cauza directă a conflicte­
lor, a neînţelegerilor, războaielor sau, dimpotrivă, a unor alianţe
şi câştiguri reuşite. Der Derian vede originile eşecurilor politice
americane în sfera relaţiilor internaţionale ultimele câteva decenii
şi cauzele înstrăinării SUA de restul lumii anume în simplificarea
nivelului discursului diplomaţiei americane.
Der Derian împreună cu un alt teoretician al RI, Michael Sha-
piro, a publicat cea mai completă monografie colectivă „Relaţii-
146. Ashley R. The Powers o f Anarchy: Theory, Sovereignty, and the Domestication. of Global Life//
D erian D. (ed.) International Theory: Criticai Investigaţions. London: MacMillan, 1995.
147. Ashley R. The liyc o f Power: The Polilics o f World M odcling II International Organization. Voi 37.
No. 3. Sum iner 1983. C. 495-535.
148. D er Derian J. On Diplomacy; A Genealogy o f Western Estrangement. N Y: John Wiley & Sons, 1987;
Wem. Antidiplomacy: Spies, Tenor. Speed, and War. NY;London. Blackwill, 1992.

108
le internaţionale/intertextuale: lectura postmodernistă a politicii
mondiale"1*, ce reprezintă întreaga panoramă a tendinţelor post-
moderniste în RI şi liniile de bază ale dezbaterilor ce se poartă în
acest domeniu,

2.1 Feminismul în RI
Tipurile de feminism în RI
Încă o varietate a postmodernismului din RI este fem in ism u l
(Jane Elshtain149150, Sintia Enloe, Anna Tickner151 etc.). Sub aspect
metodologic, feminismul are câteva varietăţi152, ceea ce determină
şi caracterul abordărilor feministe faţă de RI.

Feminismul de poziţie (stand point feminism) consideră că m en­


talitatea feminină şi însăşi imaginea lumii în cazul femeilor este
una calitativ diferită de cea a bărbaţilor, „cosmosul feminin” ur­
mând să fie recunoscut ca o univers spiritual autonom, care are
toate temeiurile să insiste asupra propriilor arhetipuri de gen în
raport cu orice domeniu (inclusiv în cel al RI).

Cynthia Enloe: caracteristica de gen a Estului şi a


Vestului
Cynthia Enloe a fost fondatoarea orientării feministe în RI, ea fi­
ind prima care a prezentat o analiză a locului femeii în sistemul
relaţiilor internaţionale. în lucrarea sa clasică „Bananele, plajele şi
bazele militare: constituirea sensului fem inin în politica interna­
ţională”153, ea a expus rezultatele unşi analize sociologice de pro­
porţii asupra locului şi rolului femeii în toate chestiunile ce ţin de
politica externă: de la femeile - diplomat şi mame ale soldaţilor
şi până la bucătăresele şi prostituatele de la bazele m ilitare am e­
ricane. Enloe arată că în toate cazurile femeile sunt nişte de tipuri
de gen subordonate, fiind egalate deseori cu obiectele şi devenind
victime ale violenţei.

149. Derian James Der, Shapiro Michael J. (eds.). International /In tertex tu al Relations: Po stm o d ern Rea-
dings of World Politics. Lexington, MA: Lexington Bookş, 1989,
150. Elshtain J.B. Women and War. NY: Basic Books, 1987. ■
151. Tickner J, Ann. Gendering W orld Politics. C olum bia U niversity Press, 2001.
152 Clough P. T. Feminist Thought. Cam bridge: Blackwell Publishers, 1994.
153. Enloe Cynthia. Bananas, Beaches and Bas.eş: M aking Fem inist Sense o f In tern atio n al Politics. Lon-
don: Pandora Press, 1990.

109
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

C y n t h ia E n lo e fa c e o a n a l i z ă c o m p a r a t i v ă a s o c ie t ă ţ ilo r o c c id e n ­
ta le şi o r ie n t a le î n b a z a a s p e c t u lu i d e g e n , a s o c iin d c o m p o r ta m e n ­
tu l O c c id e n t u lu i c u t i p u l m a s c u l i n (a g r e s iv , p o s e s iv ), i a r societăţile
O r i e n t u l u i - c u c e l f e m i n i n . A c e a s tă a n a l i z ă d e g e n o c o n d u c e spre
c r it ic a e u r o c e n t r is m u lu i şi la a p ă r a r e a u n o r a b o r d ă r i c u ltu r a le plu­
ra lis te .

AnnTickner: viziunea feminină asupra umanităţii


A n n T ic k n e r , e x p o n e n tă t ip ic ă a „ f e m i n i s m u l u i p o z iţ io n is t ”, pro­
p u n e „ r e fo r m u la r e a f e m in is tă ” a c e lo r c in c i p r i n c i p i i a le realism ul
î n R1 a l u i H a n s M o r g e n t h a u 154, p o r n i n d d e la f a p t u l c ă term e-
n ii-c h e ie s u n t p r e z e n ta ţi a ic i d i n t r - o p e r s p e c t iv ă s t r ic t m asculină.
O b ie c tiv ita te a , le g e a , fo r ţa , in te r e s u l, r e n u n ţ a r e a l a m o r a lă , naţiu­
n e a e tc . - s u n t c o n s tr u c ţii a x ia le a le l i m b a j u l u i d o m i n a ţ i e i m ascu­
lin e , a le in e g a lită ţii, a le p r i v a t i z ă r i i , c u c e r i r i i şi s u b ju g ă r ii. Echiva­
le n te le fe m in in e a r fi: c o m p a s iu n e a , g r ija , p a c if is m u l, elasticitatea,
fle x ib ilita te a , m o d e r a r e a , a r m o n iz a r e a s u b ie c t iv it ă ţ ii, ie rta r e a , ega­
lita te a î n d r e p tu r i. P r in u r m a r e , î n a c c e p ţia „ p o z i ţ i e i fe m in in e ” RI
se tr a n s fo r m ă î n t r - o c u t o t u l a ltă r e a lita te c o n c e p tu a lă .

C o n c e p tu l filo s o fic a l u i T . H o b b e s , f u n d a m e n t a l p e n t r u realism,


p o t r iv it c ă ru ia „ o m u l p e n t r u o m e s te lu p ”, f i i n d e x tr a p o la tă asu­
p r a r e la ţiilo r d in tr e s ta te , este s u p u s ă u n e i d e c o n s t r u c ţ ii feministe
a n a lo g ic e în fe lu l u r m ă to r . H o b b e s fo lo s e ş te f o r m u l a la tin ă „homo
h o m in i lu p u s ”, d a r h o m o ( „ m a n ” î n l i m b a e n g le z ă ) - înseamnă
„ b ă r b a t”. E p o s ib il c ă „ b ă r b a tu l p e n t r u b ă r b a t e s te lu p ”, ju d e c ă fe­
m in is te le , d a r a c e a s tă fo r m u lă , î n m o d e v id e n t, n u se re fe ră la fe­
m e i. P r in u r m a r e , m e ta fo r a d e b a z ă p e c a re se î n t e m e ia z ă principa­
le le a x io m e a le ş tiin ţe i p o litic e , a le t e o r ie i s ta te lo r, a le suveranităţii,
d u p ă c a re şi te o r ia a n a r h ie i î n r e la ţiile in t e r n a ţ io n a le e s te aplicabilă
d o a r î n r a p o r t c u o p a r te a le o m e n i r i i . Ş i o a r e fa c e să transform e
întreaga d is c ip lin ă te o r e tic ă în d e s fă ş u r a r e a p o z i ţ i e i d e g e n mascu­
lin e , ig n o r â n d u -s e v iz iu n e a fe m in in ă ? D a c ă î n f o r m u l a „ o m u l pen­
t r u o m e s te lu p ” în lo c u l „ b ă r b a t u lu i” ( h o m o ) a r fi p la s a tă „fem eia”
a t u n c i în t r e a g a f o r m u lă s -a r r is ip i şi a r a p ă r e a u n a n o u ă , în baza
c ă r e ia s - a r p u te a c o n s tr u i o c u t o t u l a ltă t e o r ie a R I .

A . T i c k n e r î i s u p u n e u n e i c r it ic i a m p le şi p e n e o r e a liş ti, cum ar


fi M . W a l t z p e n t r u în s ă ş i d e n u m ir e a şi, r e s p e c tiv , p e n tr u tem ati-

154 Tickner J Ann. Hans M orgenthaus Frinciples of Pjlitical Realism. A Feminist Reformula-tion i
Derian T). (ed.) International Theory: Criticai Investigations. l.ondon: MacMilUn. 1995.
110
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E __________

{
zarea c ă rţii lu i p r o g r a m a tic e „ O m u l ( b ă r b a t u l/m a n ) , S ta tu l şi r ă z -
! boiul”155, ia r C y n th ia E n lo e in s is tă a s u p ra fa p tu lu i că „ s c h im b â n d
teoria, noi s c h im b ă m n u d o a r o p tic a a s u p ra lu m i i , c i lu m e a în -
| săşi”, şi e destul ca te o r ia R I să fie c o n s tr u ită d in p e r s p e c tiv a fe m e ii
pentru a tra n s fo rm a în m o d c o r e s p u n z ă to r în s ă ş i re a lita te a . D r e p t
exem plu ea ad u c e succesele o r g a n iz a ţiilo r c iv ic e a „ m a m e lo r s o ld a -
I ţilo r”, capabile să e x e rc ite o p r e s iu n e s u b s ta n ţia lă a s u p ra d e c iz iilo r
politice156.

Donna Haraway: feminismul postmodernist


Fem inistele d e fa c tu ră p o s tm o d e r n is tă a ju n g la c u to t u l a lte c o n ­
cluzii: d in p u n c tu l lo r d e v e d e re , in e g a lita te a g e n u r ilo r este d e te r ­
m inată de n a tu ra în s ă ş i (d u a lita te a d e b a z ă a o m u lu i ca s p e c ie ) şi,
p rin u rm a re , e lib e ra re a f e m e ilo r este p o s ib ilă d o a r p r in r e n u n ţ a ­
rea la id e n tita te a d e g e n ca a ta re , p r in in t e r m e d iu l tr e c e r ii la fiin ţe
asexuate de gen n e u tr u (d e e x e m p lu , la c y b o r g - „ U n m a n ife s t a l
cybo rg ilo r” a fo st scris a n u m e în ac e st s c o p d e c ă tre fe m in is ta D o n ­
na H a ra w a y 157). R a p o r ta t la d o m e n iu l R I, u n a s tfe l d e f e m in is m
p o s tm o d e rn is t c o n d u c e s p re c o n c lu z ii a n a lo g ic e c e lo r n e o m a r x is te
şi a lterg lo b aliste în s p ir it u l lu i A. N e g r i şi M . H a r d ( m u l t it u d i n i
trebuie să scape d e to a te d e te r m in is m e le , in c lu s iv c e le d e g e n 158).
Asta c onduce spre c o n c e p ţiile „ s o c ie tă ţii d e re ţe a ” şi s p re p r o ie c te le
tran su m an iste a le fu t u r o lo g ie i p o s tu m a n e . 'M
F e m in is m u l m a r x is t fa c e o a n a liz ă d e c la s ă a in e g a lit ă ţ ii g e n u r i­
lor, ap e lâ n d în s p ir itu l m a r x is m u lu i c la s ic la e g a lita te a s o c ia lă în
procesul c o n s tru c ţie i s o c ie tă ţii c o m u n i s t e ^ !

F e m in is m u l lib e r a l in s is tă a s u p ra a c o r d ă r ii fe m e ilo r a u n o r d r e p ­
turi egale c u cele a le b ă r b a ţilo r , r e c u n o s c â n d î n m o d i m p l i c i t u n i ­
versalitatea p o z iţie i m a s c u lin e . î n t r - u n a s e m e n e a c a z , f e m e ia o b ­
ţine un lo c egal în s o c ie ta te şi, re s p e c tiv , p o s ib ilita te a d e a p a r t ic ip a
activ în R I, d a r în c a lita te d e „ b ă r b a t” - r e p r o d u c â n d a r h e t ip u r ile ,
re p re z e n tă rile şi m o d e le le d e c o m p o r t a m e n t t ip ic m a s c u lin e .

D iversele fo r m e a le f e m in is m u lu i a ta c ă d o m e n i u l R I d i n d iv e rs e

155. Waltz M. Man, State and War. Columbia University Press. New York, 1959.
156. Enloe Cynthia. Bananas, Beaches and Bases. 'M
157. Haraway Donna. A Cyborg Manifesto: Scienfltf Technology, and Socialist-Feminism in the Late
Twentieth Century II Simians, Cyborgs and WomemJThe Reinvention ofN ature, New York; Routledge,
1991. C. 149-181.
158. Negri A., Hardt M. Imperiul.

111
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

poziţii, demascând „mainstreamul” ca pe un „măiestream”159.

2.1 Normativismul în Rl
Normativismul ca postpozitivismul moderat
Teoria critică, postmodernismul şi feminismul, de regulă, sunt
atribuite postpozitivismului radical. însă există şi versiuni mai mo-
derate ale aceleaşi orientări.

Drept pozitivism neradical RI, sunt considerate de regulă, abor­


darea normativă (M. Walzer160, K. Brown161, M. Frost162) şi socio­
logia istorică (F. H alliday163, John H o b d e n 164, J. H ob şon 165, B. Bu-
zan166, R. Little167, S. Smith168 etc. - p ra ctic, aceştia rpovenind din
Şcoala engleză, care subliniază în m o d trad iţio n al aspectele socio­
logice ale teoriei RI).
Chris Brown: etica în Rl
Chris Brown defineşte abordarea normativistă în felul următor:
„prin abordarea normativistă înţelegem totalitatea lucrărilor care
studiază dimensiunea morală în relaţiile internaţionale, precumşi
chestiunile de sens şi interpretare, ce ţin de acestea. Normativismul
examinează în primul rând aspectele etice ale relaţiilor dintre state
/societăţi169.
Teoria normativistă în R I analizează în mod exclusiv valorile, iar
nu faptele. Aici accentul se pune pe stud ierea felului în care diverşi
autori şi şcoli determină şi descriu ceea ce, din punctul lor de ve­
dere ar trebui să fie anum ite sistem e, instituţii, relaţii, structuri în
159. Jocul de cuvinte: main slream în engleză mot-a-mot înseamnă «curent de bază, principal»; mă­
iestream — «curent masculin».
160. Walzer Michel. Thinking Politically. Yale: Yale University Press, 2007.
161. Brown Chris. Understanding International Relations. Basingstoke: Palgrave Publishing,
162. Frost M. Towards a Normative Theory of International Relations & Ethics and International Rdati-
ons Consensus. Cambridge: CUP, 1986.
163. Halliday Fred. Rethinking International Relations. London: Macmillan, 1994
164. Hobden Stephen. International Relations and Historical Sociology: Breaking Down Boundariesfc
L. NY: Routledge, 1998.
165. Hobden Stephen, Hobson John M. Historical sociology of internaţional relations. Cambridge: Cam­
bridge University Press, 2001.
166. Buzan Barry, l.ittlc Richard. The historical expansion of internaţional socicty /Denemark, Robert
Allen, (ed.) The internaţional studies encydopedia. Wiley-Blackwell in association with th e International
Studies Association, Chichester, UK., 2010.
167. Little R. The Balance of Power in International Relations: Metaphors, Mytbs and Models Cambridgt
University Press, 2007.
168 Smilh S.M., Boolh R., Zalewski M. (eds.). International Theory: Positivism and Bcyond. Camhridb*
Cambridge University Press, 1996.
169 Brown Ch. International Relations Theory: New Normative Approach. NY: Harvester Press, 1992.

P.3.
11 2
p F. L A T I I L E I N T E R N A ŢI O NA L E

câmpul relaţiilor internaţionale. Pe normativişti îi interesează nu


realitatea relaţiilor internaţionale, aşa cum se prezintă aceasta, ci
cum ar trebui să devină ea în concordanţă cu teoriile descrise. Nor-
mativiştii analizează teoria ca pe o proiectare a realităţii, rezervând
faptelor şi proceselor empirice o importanţă secundară sau chiar în
genere ignorându-le.

Chris Brown propune examinarea a două paradigme de bază ale


structurilor etice: com unitar istă şi cosm opolită. Prima stabileşte o
relaţie între sistemul de valori (normative, instituţii, modele so­
ciale etc.) şi contextul istoric şi cultural local. Potrivit filosofului
Heraclid, „moravurile sunt Dumnezeul omului”, adică influenţa
eticii în structura comportamentului uman este una fundamen­
tală. Etica, însă, depinde de o cultură concretă (aşa cum arătat fi­
losoful Nietzsche în „Genealogia moralei”170), prin urmare, omul
percepe influenţa culturii ca pe o forţă morală supremă, exprimată
prin normativ.

Structura etică cosmopolită se îndepărtează de etica locală şi ope­


rează cu principiile considerate a fi universale. în felul acesta este
construită teoria „drepturilor naturale” a „drepturilor omului”, a
„libertăţii cuvântului şi a conştiinţei”, a „societăţii civile” etc. Pur­
tătorii structurii etice cosmopolite sunt convinşi că toţi oamenii,
indiferent de societatea în care trăiesc şi de cultura pe care o îm ­
părtăşesc, posedă un set de modele general umane, cum ar fi, de
exemplu, dreptul la viaţă. Anume aceste valori general-umane cu­
rente trebuie să fie puse la baza normativelor generale, indiferent
de apartenenţa culturală, etnică sau religioasă concretă.

Michael Walzer: descrierea „densă" în Rl


Normativiştii, în particular, M. W alzer171, aplică în RI principiul
descrierii „dense” (thick description )* care a fost formulată de C.
Geertz172. Descrierea societăţii sau a sistemului politic (în cazul
nostru, a sistemului RI) poate fi atât „dizolvat” („rarefiat” - thin),
cât şi „dens” (thick). în primul caz, în analiză sunt incluse doar cele
mai evidente aspecte ale fenomenului, care sar în ochi în m od izbi­
tor şi, la prima vedere condiţionează toate celelalte aspecte. Anume
170. Nietzsche, F. Geanealogia moralei // Nietzsche F. Opere: B 2 voi. Voi. 2, M oscova, 1990
171. Walzer M. Thick arul Thin: M oral A rgam cnt al H om e and Abroad Nolre D am e, in: N otrg D am e
University Press, 1994.
172. Geertz Clifford. Thick Description: Toward an Interpretive T heory o f C uilure II G eertz Clifford. The
lnterpretation of Cultures: Selected Essays, New York: Basic Books, 1973.
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

în baza unor legături între fenomenele ce se evidenţiază în raport


cu celelalte se şi construiesc teoriile clasice ale pozitiviştilor în RI
(precum şi majoritatea teoriilor din celelalte sfere ale cunoaşterii).
Descrierea „densă” presupune o analiză mai riguroasă şi multidi­
mensională a diverselor aspecte ale fenomenului, precum şi exa­
minarea acelor aspecte care la prim a vedere pot părea secundare
şi irelevantă - tot ce ţine de nuanţele culturii, valorilor, modului
de viaţă, modelelor psihologice şi obişnuinţelor, tradiţiilor istorice,
câmpului larg de sensuri caracteristice fiecărei societăţi concrete
ca fenomen unic. Teoriile clasice scot din calcul aceşti factori, mul-
ţumindu-se cu o descriere „dizolvată” (cu un grad înalt de reduc­
ţie), apreciind că anumite instanţe deosebit de importante (statul
- în cazul realiştilor, statul şi democraţia - la liberali, clasele - la
marxişti etc.) epuizează în întregime toţi ceilalţi factori, prezentân-
du-se ca un vector rezultant generalizator. în cadrul unei abordări
de suprafaţă, o astfel de descriere „dizolvată” este, de regulă, sufici­
entă. însă pentru un caracter ştiinţific riguros o astfel de abordare
este inacceptabilă, insistă normativiştii, deoarece în procesul unei
cercetări aprofundate şi descrieri „dense”, deseori sunt descoperiţi
factori şi relaţii care schimbă în mod radical întregul tablou şi, în
particular, prognozează şi descriu în mod sistematic disfuncţiile
inerente a acesteia, crizele şi sincopele, ce nu sunt percepute de
către metodele pozitiviste. „Sensul are importanţă” - aceasta ar
putea fi formula normativiştilor în RI.

Michael Walzer elaborează alături de descrierea „densă” dimen­


siunea „comunitaristă” în relaţiile internaţionale, bazată pe analiza
dialogului aprofundat între societăţile/comunităţile organice con­
crete.

2.1 Sociologia istorică în RI


Stephen Hobden: critica cronofetişismului şi a tem-
pocentrismului
Exponenţii „sociologiei istorice ”, ce s-a constituit în albia ultimei
generaţii de savanţi ai Şcolii engleze în R I, îşi întemeiază concep*
ţiile pe critica celor două particularităţi caracteristice m a jo r it ă ţ ii

teoriilor clasice în R I: cronofetişism ului şi a tempocentrismul (S.


H o b d e n 173, John Hobson).

173. Hobden Stephen, Hobson John M. Historlcai socioiogy of internaţional relations.


RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

Drept „cronofetişism” aceştia n um esc co nvingerea (greşită) ca ­


racteristică teoreticienilor R I, p otrivit căreia o rd inea relaţiilo r in ­
ternaţionale existentă la ora actuală a apărut de la sine, fiin d una
naturală, singura posibilă, spontană şi im u ab ilă, „autocreată” şi
„eternă’. O astfel de abordare îm p ied ică studierea p roceselo r şi
mecanismelor dom inaţiei, ascunde logica fo rm ă rii identităţii so ­
ciale, ignorează echilibrul in clu ziu n ilo r/e x clu ziu n ilo r, n efiin d to­
talitatea a ceva ce există odată şi p e n tru totdeauna, ci rep ro du ce în
permanenţă prezentul aşa cu m este acesta, p rin in te rm ed iu l u n u i
şir de schimbări.

„T e m p o c e n tris m u l” e s te il u z i a i z o m o r f is m u lu i (a o m o g e n i t ă ţ i i )
tuturor s is te m e lo r e x is te n te , c a şi a c e lo r e x is t e n te c â n d v a , a r e la ­
ţiilo r in te rn a ţio n a le , c a re s u n t a n a liz a t e î n b a z a a c e lo r m o d e le c e
sunt p re d o m in a n te în p r e z e n t, c e e a c e fa c e m a i d i f i c i l ă în ţe le g e r e a
esenţei r e la ţiilo r in t e r n a ţ io n a le î n e v o lu ţ ia l o r is to r ic ă .

Plasând R I la s c a ra is to r ie i, a d e p ţ i i „ s o c io lo g ie i is to r ic e ” a ju n g la
identificarea „ s is te m e lo r in t e r n a ţ i o n a l e ” 174 (B . B u z a n , R . L i t t l e 175) ,
fiecare d in tr e a c e stea r e p r e z e n t â n d m o d e le t o t a l m e n t e d i f e r i t e d e
in te ra cţiu n e în tr e d iv e r ş i a c t o r i în i n t e r i o r u l şi e x t e r i o r u l u n i t ă ţ i ­
lor p o litic e d e b a z ă ( u n it s ) în a c e l c o n t e x t , c a r e p o a t e fi n u m i t î n
m od c o n v e n ţio n a l „ r e la ţ iile i n t e r n a ţ i o n a l e ”. D e z v o l t â n d a b o r d a r e a
is to ric o -s o c io lo g ic ă a R I , B . B u z a n f o r m u l e a z ă o î n t r e b a r e e x t r e m
de im p o rta n tă : este o a r e p o s ib ilă e la b o r a r e a t e o r i i l o r R I î n t r - u n a lt
context id e o lo g ic o -is to r ic ş i s o c io lo g ic d e c â t c e l o c c id e n t a l? 176

M a n ife s ta re a u n e i a t e n ţ i i s p o r it e f a ţ ă d e t r e c u t ş i fa ţ ă d e c a r a c t e ­
ru l tr a n s fo r m ă r ilo r is to r ic e a „ s is t e m e lo r i n t e r n a ţ i o n a l e ” p e r m i t e
nu d o a r în ţe le g e r e a m a i e x a c t ă a p r e z e n t u l u i , c i ş i c o n s t r u c ţ i a v i i t o ­
ru lu i (d e o a re c e a ic i se p u n e a c c e n t u l p e c o n ş t i e n t i z a r e a p o s i b i l e l o r
s c h im b ă ri), c a re e s te p r e g ă t it î n c ă d e p e a c u m . „ S o c i o l o g i a is t o r ic ă ”
ne c o n d u c e d in s p r e r e a l i t ă ţ i l e „ p o z i t i v e ” f ix e a le t e o r i i l o r c la s ic e î n
R I spre u n ită ţi şi c o n f i g u r a ţ i i v a r i a b i l e s u b a s p e c t s e m a n t i c , c e r e ­
clam ă o e x a m in a r e r ig u r o a s ă . î n r a p o r t c u a s tfe l d e c o n c e p ţ i i n u a n -

174. Teoreticianul m odem din RI Barry Buzan uneori este încadrat în Ţcoala engleză din RI, iar u n eo r în
sociologia istorică. Aceste orientări sunt destul de apropiate
175. Buzan Barry, Little Richard. International Systems in W orld History: Rem aking the Study o f Inter*
naţional Relations. Oxford: Oxford University Press, 2000.
176. Acharya Amitav, Buzan Barry (eds.). N on-W estern in tern aţio n al relations theory: perspectives on
and beyond Asia. London: Routledge, 2010; Buzan Barry, A charya Amitav. W hy is there no non-W estern
internaţional relations theory?: an introduction //In te rn a tio n a l Relations o f the Asia-Pacific. 7 (3). 2007;
Buzan Barry, Acharya Amitav. Conclusion: on the possibility o f a n o n -W estern IR th eo ry in Asia. In ter­
national Relations of the Asia-Pacific. 7 (3). 2007.
________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L

ţaţe, teoriile clasice d in R I arată ca n işte ap ro x im ări vulgare, bazat


un reducţionism nejustificat.

John Hobson: critica eurocentrismului şi al rasismului


Noua lucrare a exp on en tu lui so cio lo g ie i isto rice în RI, John Hob­
son, „Concepţia eurocentristă a p o litic ii m o n d iale: teoria internaţi­
onală occidentală 1970-20 IO ”177 a co n stitu it u n salt fundamental în
RI. Hobson îşi propune să e xam in e ze în sp iritu l abordării postpo-
zitiviste modelele de bază ale R I ca d is c ip lin ă ştiinţifică, elaborată
de către savanţii occidentali în co ntextul cu ltu rii politice occiden­
tale. Pe parcursul unei analize scru p u lo a se şi detaliate a principa­
lelor direcţii din R I, şcoli, p arad ig m e şi p o ziţii, precum şi a platfor­
melor filosofice ale p recu rso rilo r R I, H o b so n ajunge la concluzia
că toate aceste modele sunt co n stru ite pe o prem isă vădit rasista
de identificare a experienţei p o litice o ccid e n ta le şi a istoriei euro­
pene cu experienţa u niversală şi isto ria întreg ii umanităţi. în plus,
popoarelor, culturilor şi statelor n o n e u ro p en e li se rezervă rolul de
societăţi prim itive, care sunt sortite fie să repete cu întârziere calea
europeană, fie să încrem enească în p ro p ria im perfecţiune. Hobson
arată că până în 1945 întregul sistem al R I, p ractic se sprijinea pe
un rasism declarat.

în spiritul evoluţionism ului tim p u riu , toate tipurile de societăţi


se împărţeau în:

• Civilizate;
• Barbare;
• Sălbatice.
în plus, întreaga logică a p ro cesu lu i isto ric s-a identificat în mod
univoc cu o mişcare ireversibilă co n fo rm u rm ăto ru lu i lanţ: sălbă­
ticie - barbarie - civilizaţie. C iv iliz a ţia era văzu tă ca o cunună a
dezvoltării ca perfecţiune şi scop. Sălb ăticia era p riv ită ca o vieţuire
sem ianim alică jalnică a popoarelor p rim itiv e arhaice. Iar barbaria
(societăţile despotice ale P rem o d ern ităţii) - ca u n stadiu de tranzi­
ţie spre civilizaţie. La nivelul etapelor isto rice asta corespunde celor
trei faze: perioada arhaică - tradiţia - contem poranitatea.

Pân ă la o anum ită etapă, filosofii o ccid e n ta li acordau celor trei


tip u ri de societăţi un specific p u r rasial (pân ă în momentul când

177. H o b s o n J. T he Eurocentric Concepi ion o f World Politic:»: W estern International Theory, 1760^2010 ; . ;
Umversity Press, 2012.
C a m b r id g e : C a m b r id g e

Il6
1
fi |, I A | f 1 f fi î N T i: U N A T 1 o N A l H

im h iila b o r d a re a fb«t c o m p r o m is ă d e c ă t r e n a ţio n a l so c ia lism u lu i


lui Ililler). (Civili/a li a e ra id e n tifica tă cu rasa alb ă . S ă lb ă tic ia - cu
negrii (fi pieile ro şii, d a c ă e să i luăm in c a l c u l şi pe in d ie n ii a tn c
ruani) B a rb arism u l - cu g a lb en ii (a s ia tic ii), i.a fel era u d e fin ite şi
zonele .spaţiului m o n d ia l: in c e n tru -• lu m ea a lb ă a s o c i e t ă ţ i l o r e u ­
ropene dezvoltate; la p e r ife r ie - a b o rig e n ii a fr ic a n i şi d in O c e a n u l
Pacific; intre aceştia - so c ie tă ţile a sia tic e (g a lb e n ii). H o b so n a ra tă
pe baza unei m ultitudini de e x e m p le că un astfel d e m o d e l ra sist de
structurare a relaţiilor in te rn a ţio n a le era c a r a c te r is tic ă a tâ t p e n tr u
imperialişti, cat şi p en tru a n t i i m p e r i a l i ş t i, atât p e n tr u re a lişti, câ t
şi pentru liberali, atât p en tru p a c ifişti, c â t şi p e n tr u m ilita riş ti, a tâ t
pentru globallşti, cât şi p en tru n a ţio n a lişti, atât p e n tr u m a rx iş ti, c â t
şi pentru adepţii m işcării de e lib e ra re n a ţio n a le d in L u m e a a T re ia .
Pretutindeni civilizaţia albă este p la sa tă d e a su p ra b a rb a r ie i g a lb e ­
ne şi a sălbăticiei negre, m işca re a sp re c iv iliz a ţie fiin d c o n s id e ra tă
singurul scop al d ezvoltării şi p ro g resu lu i. M a rx p rin fo r m u la re a sa
despre „metoda de p ro d u cţie a sia tic ă ” sau W o o d r o e W ils o n , c a re
era adeptul lim itării ad m ite rii n e g r ilo r în u n iv e rsită ţile a m e ric a n e
de prestigiu, nu sunt n işte ex c e p ţii: to a te o r ie n tă r ile d in R I e m in a ­
mente rasiste.

Hobson arată că după 194 5 situ a ţia s -a sc h im b a t, în s ă d o a r la s u ­


prafaţă. Din acel m o m e n t, n im e n i nu m a i în d ră z n e a să v o r b e a s c ă
deschis despre „povara o m u lu i alb ” în s ă ra sism u l n u d isp ă ru se , ci
a trecut în sfera su b în ţe le g erii, o p e r â n d c u n o ţiu n i ca „ m o d e r n i­
zarea”, „reform e stru c tu ra le ”, „ d e z v o lta re” „ a ju to r p e n tr u L u m e a a
Treia”, „globalizarea”, „ d e m o c ra tiz a re a ” e tc. L a b a z a c e lo r m ai n o i
teorii în RI stă acelaşi e u ro c e n tris m : d re p t u n iv e rsa le su n t c o n s i­
derate doar valorile, c o d u rile , in s titu ţiile şi m o d e le le s o c io - e c o -
nomice ale lum ii o c c id e n ta le , ia r tu tu ro r c e lo rla lte s o c ie tă ţi li se
propune să le co p ieze pe a ceste a (în m o d b e n e v o l sau fo r ţa t). In
acest sens n eo lib eralii, in te r n a ţio n a liş tii sau n e o m a r x iş tii d e g e n u l
lui Wallerstein se p re z in tă ca n iş te ra sişti c la s ic i (c a să n u m a i v o r ­
bim de realişti): toţi a c e ştia in s is tă d e o p o tr iv ă a su p ra c a r a c te r u lu i
universal al exp erien ţe i isto r ic e a O c c id e n tu lu i şi ju d e c ă în tr e a g a
umanitate din p ersp ectiv a e u r o c e n tr is tă . în s ă d e a c e a s tă d a tă e s te
vorba nu despre un ra sism d e sc h is, c i d e u n u l s u b lim in a l, s u b c o n ­
ştient. Toate te o riile d e sp re P r im a , a D o u a , a T r e ia lu m e , d e sp re
nucleu - se m i-p e rife rie - p e r ife r ie e tc. se în te m e ia z ă p e m o d e lu l
unor tipuri de so c ie tă ţi ie ra rh iz a te . T o c m a i d e a c e e a la o r a a c tu -

117
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

ala în RI predomină prejudecăţile categoric rasiste: o r ic e societate


asiatică sau pur şi simplu nonoccidentală este văzută din start ca
una imperfectă, de tranziţie, coruptă, care ameninţă civilizaţia şj
care este gata să se rostogolească în orice moment sp re o barbarie
deschisă.

Hobson arată că ideea universalităţii principiului suveranităţii se


aplică în practică doar în raport cu societăţile „civilizate” occiden­
tale: în raport cu alte state nonoccidentale funcţionează în mod ta­
cit principiul unei suveranităţi „falimentare” sau „graduale” (parţi­
ale). O astfel de atitudine se poate vedea în epoca colonială, încare
dreptul la cucerire a unor teritorii îndepărtate de către Europa era
justificat prin „sălbăticia” sau „barbaria” ce domnea în acele spaţii.
Insă şi în sec. XXI totul rămâne la fel, iar invazia SUA şi NATOîn
Iraq, Afganistan, Libia este justificată prin argumente similare.
Sociologia istorică din RI arată că întreaga disciplină a RI, fiind
una occidentală ca origine, ca moment al apariţiei şi structură, re­
flectă reprezentările de bază rasiste (deschise sau subliminale) şi
eurocentriste, caracteristice culturii şi filosofiei în întregime, dar
care se manifestă la modul cel mai evident anume în relaţiile in­
ternaţionale, unde ierarhizarea societăţilor capătă un caracter făţiş.

2.1 Constructivismul în RI
Cognitivismul
Intre paradigmele pozitiviste şi postp ozitiviste se situează con­
structivismul (A. Wendt178, N. OnuP79, M. F in n em o re18018, John Rug-
giem, R Katzenstein182, S. Guddzini183 etc). în orice caz, aşa susţin
înşişi reprezentanţii acestei orientări în RI (în special A. Wendt).
Reprezentanţii acestei orientări îşi concentrează atenţia cu precă­
dere asupra sferei cognitive, adică asupra domeniului gândii (cog*
nitivismul). Astfel, Marta Finnemore afirmă că, politica mondială

178. Wendt Alexjnder. Social Theoryoflnternational Politics. Cambridge U n iv e rsity Press, 1999
179.1999. O n u f N icholas. World o f Our Making Rules and R u le in S o c ial T h e o ry and Internatul
Relations. Columbia: U niversity of South California Press, 1989.
1 8 0 . Finnemore Martha. National Interests in International Society. Corneli: C o rn eli University^
1996
181. Ruggie John. What Makes the World Hang Together? Neo-utilitarianism and the Social Coastă
tivist Challenge // International Organization 52.4. Autumn 1998.
182. P c ter J. K atzenstein (ed.) T he Culture of National Security: Norms a n d Id en lity in World
N ew York: Columbia University Press, 1996.
183 Guddzini Siefano. A reconstruclion of Constructivism in I R / / E u r o p e a n Journal of Interi»^
R elations Copyright. Voi. 6 (2). 2000.

1 18
RELAŢIILE I N T E RNA Ţ I ONA L E

este d e te r m in a tă în p r i m u l r â n d n u d e c ă tr e s t r u c t u r a o b ie c tiv ă
a re la ţiilo r d in tr e fo r ţe le m a t e r i a l e , c i d e s t r u c t u r a c o g n it iv ă , c a re
■ constă d in id e i, c r e d in ţe , v a l o r i , n o r m e şi i n s t i t u ţ i i, c a re s u n t a c -
ceptate în m o d r e c ip r o c d e c ă tr e a c t o r i. A s t f e l, p o t r i v i t a c e s te i a u -
J to a re , R I n u este s u m a e c h i l i b r u l u i d e f o r ţ e ( p u t e r i - power), ci a
■ s e m n ific a ţiilo r şi a v a l o r i l o r s o c ia le 184.

Peter Katzenstein: construcţiile interacţiunilor


sociale
K U n a lt c o n s tr u c tiv is t, P e t e r K a t z e n s t e in , a tr a g e a t e n ţia a s u p r a
Is e m n ific a ţie i f a c t o r ilo r c u l t u r a l i î n R I , c a r e î n a n u m i t e s it u a ţ ii d e -
g v in d e te r m in a te . E l a r a t ă c ă s t r u c t u r a id e a lă , c a re fo r m e a z ă n o r m a ­
t i v e l e îm p ă r tă ş ite d e c ă tr e a c t o r i, n u d o a r a fe c te a z ă a t it u d in e a lo r , c i
/şi c o n trib u ie la c o n s t it u ir e a a c e s to r a c t o r i, la c o n s t it u ir e a id e n t i t ă ţ i i
gşi in te re s e lo r a c e s to ra - a c e s te in te r e s e n u s u n t n iş te o b ie c te , c a re
aşteaptă d e fie d e s c o p e r it e , d a r n iş te construcţii ale interacţiunilor
modale. M e d i il e c u lt u r a le n u d o a r in f l u e n ţ e a z ă a s u p r a m o t iv a ţ ie i
^ c o m p o r ta m e n ta le a s ta te lo r , c i a fe c te a z ă c a r a c t e r u l f u n d a m e n t a l a l
acestor sta te , id e n t it a t e a lo r , c o n s id e r ă e l 185.

I în lu c ra re a „ C i v i l i z a ţ i a î n p o l i t i c a m o n d i a l ă ” 186, a l c ă r e i c o o r d a n o r
a fost K a tz e n s te in , a u t o r i i s t u d ia z ă î n d e t a l i u şi t e m e in ic fe lu l în
care p a r t ic u la r it ă ţ ile c i v i li z a ţ i o n a l e şi c e le c u lt u r a le a fe c te a z ă r e ­
p re z e n tă r ile d e s p r e p o l i t i c a n o r m a t i v ă , şi c e v e r s iu n i d e s is te m e
p o litic e m a i e x is tă î n l u m e , a l ă t u r i d e c e le o c c id e n t a le d e s c ris e
m a i m u lt s a u m a i p u ţ i n d e t a lia t . I n f l u e n ţ a p a t t e r n u r i l o r c u lt u r a le
asu p ra în ţe le g e r ii e s e n ţe i P o l i t i c u l u i î n d iv e r s e c i v i li z a ţ i i în le s n e ş ­
te în ţe le g e re a s t r u c t u r i i r e l a ţ i i l o r î n t r e s o c ie tă ţile n o n - o c c id e n t a le
■ a s ia tic e ).

K a tz e n s te in s u b lin ia z ă c ă în ţ e le g e r e a is la m ic ă , i n d i a n ă , b u d is tă ,
c h in e z ă a s o c ie tă ţii, a s t a t u lu i, a o m u l u i , a t i m p u l u i is to r ic , a i e r a r ­
h ie i este d i f e r i t ă î n fie c a r e c a z a p a r t e - a tâ t î n r a p o r t c u c o n c e p ţ iile
o c c id e n ta le , c â t şi î n t r e e le . î n e p o c a g l o b a l i z ă r i i lu a r e a î n c a lc u l a
u n o r a s tfe l d e f a c t o r i e s te e x t r e m de i m p o r t a n t ă .

Nicholas Onuf: lumea pe care am creat-o noi înşine

Ibidem. 184
185. Peter J. Katzenstein (ed.) The Culture of N ational Security. ^
186. Katzenstein Peter J. (ed). Civilizations in W o rld Pol itics. Plural and Pluralist Perspectives.NY:
Routladge, 2009.
119
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Aceeaşi temă este dezvoltă de către unul dintre fondatorii abor­


dării constructiviste în RI, Nicholas Onuf, care insistă asupra fap­
tului că structurile şi agenţii (actorii) relaţiilor internaţionale se
influenţează, se redefinesc şi se reconstruiesc reciproc în perma­
nenţă. El scrie în cartea sa, a cărei denumire ar putea deveni un
program expus pe scurt a constructivismului, „ Lumea pe care o
creăm noi înşine”, că nu doar relaţiile sociale îi determină pe oa­
meni să fie ceea ce sunt, dar şi oamenii determină aceste relaţii sa
fie ceea ce sunt: prin intermediul interacţiunii între ei şi în contact
cu natura”187.
Din acest motiv, aşa cum eurocentrismul formează societăţile
non-occidentale, tot astfel şi aceste societăţi exercită o anumită in­
fluenţă asupra politicii Occidentului. Lumea nu reprezintă un dat,
insistă Onuf, noi înşine suntem cei care o creăm, pornind de la
viziunea, interesele şi valorile noastre.

Alexander Wendt: pluralitatea identităţilor


Un alt reprezentant de seamă al constructivismului şi un teore­
tician de marcă al acestei orientări, Alexander Wendt, evidenţiază
trei modele posibile de translare a paradigmei culturale:
• în paradigma realistă statul împărtăşeşte cultura prin con­
strângere;
• în paradigma liberală - în funcţie de interesele proprii;
• constructivismul propune plasarea accentului pe legitimarea
consensuală: statul împărtăşeşte cultura, şi atunci cultura devine
un factor s t r u c t u r a l şi care structurizant, constituind şi reconstitu­
ind statele prin intermediul identităţii şi intereselor acestora.
Wendt descrie propria abordare în cadrul sistemului de catego­
rii propus de el însuşi: materialism/idealism - individualism/ho-
lism188, despre care am vorbit mai sus. îmbinarea idealismului cu
holismul, care nu şi-a găsit o reflectare potrivită în teoriile clasice
pozitiviste, este desfăşurată în postpozitivism (şi în mod special, în
cazul constructivismului intermediar) în felul următor:

Idealismul constă în faptul că sistemul internaţional al RI este


conceput ca un ansamblu, constituit din idei, care sunt împărtăşite
de către state, iar nu din echilibrul de forţe (powers) sau din mij-

187. Onuf Nicholas. World of Our Making.


188. Wendt Alexander. Social Theory of International Politics. Cambridge University Press, 1999
120
RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E

n loacele d e p r o d u c ţie ; s t r u c t u r i l e s o c ia le s u n t d e t e r m i n a t e d e c ă t r e

I ! id e ile -a c to ri î m p ă r t ă ş it e d e c ă t r e a c e s t e a , ş i n u d e r a p o r t u r i l e m a ­
teriale, a d ic ă e le s u n t în s ă ş i e s e n ţ a c u l t u r i i c a a n s a m b l u d e c u n o ş ­
tinţe s o c ia le î m p ă r t ă ş it e .

(
H o lis m u l p r e s u p u n e a ic i c ă in t e r e s e l e s t a t u l u i n u s u n t e n d o g e n e
[ în ra p o rt c u a c t o r ii ( n u c o n t e a z ă d a c ă e v o r b a d e s p r e s ta te , c o r p o ­
raţii, s e c to a re s a u i n d i v i z i ) , n u s u n t f i x a t e s t r i c t , c i s u n t c o n s t i t u i t e
şi afectate d e în t r e g s is te m u l i n t e r n a ţ i o n a l . A d i c ă , câm pul relaţiilor
J internaţionale este un mediu independent viu, ce se constituie conţi-
nuu; in te re s e le şi i d e n t i t ă ţ i l e a c t o r i l o r s o c i a l i s u n t c o n s t r u i t e p r i n
in te rm e d iu l id e i l o r p e c a r e a c e ş t ia le îm p ă r t ă ş e s c , a d ic ă p r i n c u l t u ­
ra în care s u n t î n r ă d ă c i n a ţ i, ş i n i c i o d a t ă n u s u n t i m p u s e n i m ă n u i
odată şi p e n tr u t o t d e a u n a d e c ă t r e c i n e v a a n u m e f ă r ă o i n t e r a c ţ i ­
une cu c e ila lţi.

In lo c u l u n e i s in g u r e i d e n t i t ă ţ i a a c t o r i l o r R I - S t a t u l, r e g i m u l ,
clasa, W e n d t p r o p u n e e v i d e n ţ i e r e a a p a t r u n i v e l e d e i d e n t i t a t e :

a) identitatea corporativă: S t a t u l c a a c t o r o r g a n i z a t o r i c , le g a t d e
societatea p e c a re o c o n d u c e p r i n i n t e r m e d i u l s t r u c t u r i i p u t e r i i p o ­
litice (a ic i se e p u iz e a z ă r e a l i s m u l ) ;

b) identitatea de tip : r e g i m u l p o l i t i c ş i s i s t e m u l e c o n o m i c , p r e c u m
şi, p a rţia l, p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e s o c ia le ( d e r e m a r c a t c a r a c t e r u l r e l a t i v a l
acestor n o ţiu n i î n s is t e m u l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e p e n t r u d i v e r s e
societăţi: u n ii îm p ă r tă ş e s c u n a n u m e s e t d e c r i t e r i i d e a p r e c ie r e ,
alţii - a lte le ), - a s u p r a a c e s t o r a s p e c te îş i c o n c e n t r e a z ă a t e n ţ i a l i b e ­
ralii şi tr a n s n a ţio n a liş tii;

c) identitatea de rol: t r ă s ă t u r i l e S t a t e l o r î n r e l a ţ i i l e c u a lt e s ta te
(e v id e n ţie rea p e r e c h i l o r h e g e m o n / s a t e l i t , s ta t c a r e m i l i t e a z ă p e n ­
tru status q u o /s ta t n e s a tis fa c u t d e p r o p r i u l s t a t u t î n m e d i u l i n t e r ­
naţional e x is te n t - c o n c e p t u l „ p u t e r i i n e s a t i s f ă c u t e ” ) ; a c e s t a s p e c t
se află în c e n tr u l a t e n ţ ie i n e o r e a l i ş t i l o r ş i a r e p r e z e n t a n ţ i i Ş c o li i
f: engleze în R I;

H d) identitatea colectivă: i d e n t i f i c a r e a a d o u ă s a u m a i m u l t e s t a -
te ca a p a rţin â n d u n u i s i n g u r „ e g o ”, c a p ă r ţ i a le u n u i s i n g u r î n t r e g
| p (această o r ie n ta re e s te ■d e z v o l t a t ă d e c ă t r e n e o l i b e r a l i , n e o r e a l i ş t i i
şi e x p o n e n ţii Ş c o lii e n g le z e î n R I ) .

I Fiind a p lic a tă în m o d c o n s e c v e n t î n a n a l i z a r e a l i t ă ţ i i , a c e a s tă m e -
K Jb L ^ f ^ ^ t 1v n ** **

todă arată că tot ce este naţional (s e c u r ita t e a , interesul, supravje.


ţuirea etc.) este în corp orat ( embedded) în normele şi valorile, Ce
constituie aceste identităţi. Prin u r m a r e , in te r e s e le naţionale con.
stau din idei şi credinţe îm părtăşite la n iv e l in tern aţion al; anmue
ele sunt cele care stru cturează v ia ţa p o lit ic a in tern aţio n ală şi îi ^
sens.

Wendt tratează conceptul „an arh ie”, u n u l d e b a z ă p e n tru RI,în


trei variante;

• anarhia lui Hobbes (celălalt ca d uşm an);


• anarhia lui Locke (celălalt ca şi co n cu ren t);
• anarhia lui Kant (celălalt ca p rieten ).
Primul caz ne oferă albia c o n c e p t u a lă a a n a liz e i realiste. Cel de-al
doilea caz ţine de analiza liberală. Al tr e ile a n e perm ite să înţe­
legem modelul post-statal de o r g a n iz a r e a u m a n ită ţii ca societate
civilă globală, dincolo de orice s ta ta lita te (n eoliberalism ul, trans-
naţionalismul, parţial lum ea-sistem a n e o m a rx iş tilo r , cu accentul
pe antagonismul de clasă).

Rezumat: statutul teoriilor postpozitiviste în Rl


în ultimele decenii teoriile postpozitiviste în toată varietatea lor
au devenit o com ponentă substanţială a întregii d is c ip lin e ştiinţifi­
ce a RI, importanţa acestora crescân d continuu.

în legătură cu aceste abordări e s t e d e m e n ţ i o n a t fa p tu l că ele sunt


prea complicate sub a s p e c t m e t o d o l o g i c p e n t r u a ju c a un rol în
acele cazuri, când o concepţie de p o l i t i c ă e x t e r n ă tr e b u ie comuni­
cată maselor largi. Postpozitiviştii p o r n e s c d e l a m e t o d a filosofica
şi sociologică, având în calitate d e o b i e c t c e r c e t ă r i l o r n u relaţiile
internaţionale în sine, ci teoriile R I , R I c a d i s c i p l i n ă , c a produs al
„prelucrării secundare”. D e aici şi p o t e n ţ i a l u l l o r c r itic ; ele repre­
zintă „ştiinţa de nivelul doi”, în c a d r u l c ă r e i a s u n t su p u se conştien­
tizării raţionale (critice) bazele r a ţ i o n a l i t ă ţ i i ş t i i n ţ i f i c e în sine. Asta
creează un „etaj” suplim entar, o d i m e n s i u n e a p a r t e a reflecţiei şti­
inţifice. Apelul la astfel de teorii în v i a ţ a c o t i d i a n ă n u este, probabil»
p o t r iv it , deoarece necesită un nivel f o a r t e î n a l t d e com p eten ţă.

însă în sfera ştiinţifică a R I, d im p o triv ă, anum e abordării postpo­


zitiviste i se acord ă din ce în ce m ai m u ltă atenţie. Anumite aspecte
ale acestor paradigm e ştiinţifice su nt incluse cu succes în diverse
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

proiecte şi programe legate de RI.


A m putea formula pe scurt starea de lucruri din această sferă ast­
fel: astăzi se poate activa în sfera relaţiilor externe în baza teoriile
clasice pozitiviste în RI, ceea ce poate fi suficient. însă la nivel şti­
inţei academice şi pentru participarea la conferinţe, dezbateri şi
simpozioane ştiinţifice solide, aşa ceva ar fi insuficient, iar fără a
cunoaşte tendinţele postpozitiviste în RI niciun specialist în relaţii
internaţionale nu va dispune de minimul de competenţă necesar.

Partea 3
Temele şi conceptele de bază în RI
Introducere
în acest capitol vom examina o serie de teme fundamentale, ce se
discută în RI din perspectiva unor paradigme diferite. Acest lucru
ne va permite să înţelegem în ce mod diferenţele de poziţii teoreti­
ce iniţiale influenţează analiza politică, istorică şi socială în diver­
sele orientări ale RI şi prin urmare, în jurul căror linii de forţă se
structurează principalele dezbateri ce se poartă în această ştiinţă.
Aşa cum am arătat mai devreme, principala axă a acestor dezba­
teri ţine de polemica dintre realişti şi liberali şi, respectiv, aceştia
propun viziuni diametral opuse în raport cu chestiunile politicii
mondiale. Dezbaterile dintre realişti şi liberali constituiau până în-
tr-un anume moment conţinutul de bază al RI ca disciplină teore­
tică. însă creşterea influenţei neomarxismului şi în special răspân­
direa largă a abordărilor postpozitiviste au transformat substanţial
şi au făcut mai complex tabloul devenirii RI ca ştiinţă. Cu toate că
la nivelul politicii practice cele două abordări rămân în continuare
predominante, în domeniul teoriei politice ele nu mai sunt demult
privite ca suficiente şi cu atât mai puţin exhaustive.
în primul rând, realismul clasic a fost înlocuit practic pretutin­
deni de către neorealism (abordarea structurală), iar liberalismul
clasic s-a transformat treptat în neoliberalism (transnaţionalism,
teoriile globalizării). în al doilea rând, marxismul şi neomarxismul

123
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

au influ en ţat p ostu latele ştiin ţifice teo retice în ca d ru l analizei re*
la ţiilo r in te rn aţio n ale în tr-o ase m e n e a m ă su ră , în cât d in punct de
vedere ştiin ţific acest asp ect n u m a i p oate fi ign o rat (cu m nu mai
poate fi ignorată, de p ild ă, ab o rd area lu m e -siste m al neomarxistu-
lu i W allerste in ). Şi, în sfârşit, în al treilea râ n d , valu l postmoder-
n is m u lu i s-a dovedit a fi atât de p u te rn ic, în cât a influenţat (în pro­
p o rţii diferite) asupra tu tu ro r d o m e n iilo r cu n o a şte rii socio-umane
în societatea o ccid en tală (ia r p a rţial, şi în cea non-occidentală). De
aceea, n ic i o co nferin ţă, n ic i o d iscu ţie şi c h ia r n ic iu n m anual de RI
n u poate o coli o exam in are m in u ţio a să a acestui spectru de teorii
postpozitiviste, care trebuie luate în ca lc u l la an aliza oricăror pro­
blem e, teme, subiecte concrete, ce sun t legate de câm pul ştiinţific
al R I.

în virtutea acestui fapt, vom p lasa tem ele cen trale pentru RI în
contextul teoretic al fiecărei p arad igm e exam inate mai sus. Desi­
gur, asta doar în cazul când acestea sunt analizate în m od sistema­
tic în contextul respectiv.

3.1. Puterea, elitele, decizia


3.1.1. Realismul: puterea aşa cum este ea
Premise
Să exam inăm în ce m o d cu m se p rezin tă chestiunea puterii, fun­
dam entală pentru ştiinţa politică, în contextul diverselor paradig­
m e ale R I. Să începem cu realism ul.

L a originea înţelegerii n aturii p u terii în versiun ea realismului se


află ideile p ărinţilo r fondatori ai g ân d irii p olitice m oderne Macha-
velli, Hobbes, G ro tiu s, B o d in . A ic i deosebit de im portantă este în­
ţelegerea puterii politice ca expresie a voinţei raţionale a indivizibr
um ani de a-şi limita pornirile egoiste. Este vorba despre contractul
so cial ca răspuns la starea naturală („răzb o iu l tuturora împotriva
tuturora”). Statul este un p azn ic de noapte, care supraveghează pa­
tim ile „n o ctu rn e ” ale ind ivizilo r, rolul de p azn ic fiindu-i atribuit
de către înşişi in d iv izii conştienţi de caracterul n ociv al realizării
fără co ntrol a p ro p riilo r dorinţe. A n u m e asta şi condiţionează fi­
g u ra L ev iatan u lu i, a Statului reprezentat de către putere. Machia-
velli an alizează aceeaşi figură „din in te rio r”, d in punct de vedere
sub iectiv, ceea ce se m aterializează în conceptul de Principele.

124
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

Bodin descrie această realitate sub aspect juridic, definind suve­


ranitatea ca pe o instanţă a dreptului suprem, deasupra căreia nu
există o altă instanţă legală, în stare să îi limiteze de jure (aspect
extrem de important) competenţele conducătorului. Toate cele trei
figuri Leviatanul-Principele-Suveranul, descriu o singură instan­
ţă, ce reprezintă elementul de bază a înţelegerii contemporane a
politicii şi a statului în relaţia acestora cu indivizii şi societatea,
în triada respectivă Leviatanul accentuează faptul că este vorba
despre o instanţă pe care ulterior sociologul M. Weber o va numi
„singura ce dispune de dreptul la o violenţă legală”, adică despre
acea „divinitate creată de mâna omului”, căreia indivizii se anga­
jează să i se supună necondiţionat (deoarece ei înşişi au creat-o).
Principele este dimensiunea subiectivă a puterii, care trebuie să fie
eficientă (altminteri o va pierde) şi se întemeiază pe o logică dife­
rită decât cea a moralei individuale. Aici într-un fel „scopul scuză
mijloacele”. Conducătorul trebuie să fie eficient şi să atingă scopul
propus cu mijloacele ce îi stau la dispoziţie, altfel el nu va putea fi
conducător. Cu alte cuvinte, Leviatanul este întruchipat în primul
rând de către un conducător eficient. Atfel zis, arta conducerii ţine
de eficienţă, eficienţa este criteriul principal al conducerii. Anume
aceasta este funcţia structurală a „noului principe” Şi, în sfârşit,
din punct de vede juridic, deasupra Leviatanului-Principe nu exis­
tă nicio instanţă juridică: acest principiu este exprimat prin suvera­
nitate. Adică dreptul se constituie pornindu-se de la indivizi, care
creează prin intermediul contractului social Leviatanul, şi tot cu el
se şi încheie.
Acestea sunt premisele filosofice de înţelegere realistă a naturii
puterii.
,{ De aici decurge înţelegerea puterii în domeniul relaţiilor interna­
ţionale. în acest domeniu interacţionează Principii-Leviatani, care
dispun de o putere nelimitată asupra propriilor cetăţeni (care i-au
şi creat pentru această putere), ei fiind obligaţi să fie înainte de toa­
te eficienţi şi să îşi atingă scopurile, neexistând nicio instanţă legală
în stare să le impună de jure vreo linie de comportament.

De aici reiese principalul criteriu al puterii în accepţia realiştilor


în RI: raţiunea de stat, raison d ’Etat. Tot ceea ce face puterea tre­
buie să pornească de la raţiunea de stat. Astfel, raţionalitatea este
prin definiţie o trăsătură caracteristică statului, anume ea fiind

125
întruchip ată în putere. O putere n ere zo n a b ilă într-o astfel de si»
tuaţie d evin e o an o m alie so cială . E a îşi va pierde sensul, deoarece
nu va putea să fie eficienţă şi să facă faţă sa rcin ilo r pe care le pune
com unitatea in d iv izilo r. A n u m e în asta co nstă una dintre trăsătu-
rile „n ou lu i p rin cip e ”; p o triv it lu i M a c h ia v e lli, în epoca modernă
puterea va ajunge în m o d o b lig ato riu în m â in ile celui mai eficient,
deoarece im p ortan ţa trad iţiei, a in e rţie i istorice şi a continuităţii
social-p olitice se deplasează treptat pe p lan u l doi.

în sec. X X studierea n atu rii p u te rii în societate în spiritul lui Ma­


chiavelli a fost continuată de au tori p recu m V. Pareto, G. Moşea
şi R. M ichels. Astfel, V ilfre d o Pareto a in tro d u s în ştiinţa politică
perechea de noţiuni elită/m asă. D in p u n ctu l lui de vedere, elita re­
prezintă un tip so cial-p sih o lo g ic aparte, care tinde neabătut, în-
tr-un m od „natural” spre putere. D u p ă Pareto, conceptul de elită
îi cuprinde nu doar pe cei care se află la putere, dar şi pe cei care
o râvnesc. D acă cei care râvn esc puterea n u sunt admişi în mediul
vechii elite, ei vor form a o co ntra-elită, capabilă în mod subiectiv
să conducă, dar care este înd ep ărtată de pârghiile de influenţă re­
ale. în anumite circum stanţe co n tra-elita răstoarnă vechea elită şi
devine ea însăşi elită (lo vitu ri de stat, sch im b ări de dinastie, revo­
luţiile sociale şi religioase etc.).

Puterea calificată/majoritatea necalificată


Utilizarea acestor p rin cip ii teoretice s-a transform at în cazul re­
aliştilor în definirea puterii ca instanţă, calificată pentru a purta
răspunderea pentru p olitica externă, ad ică să reprezinte statul şi
întreaga societate în faţa altor state. în c ă A le x is Tocqueville afirma
că „politica externă trebuie să fie co nd u să departe de viaţa c o tid i­

ană a m aselor”. Specialiştii am erican i în R I A lm o n d şi Lippman,


dezvoltând această temă, au elaborat p rin cip iu l care mai târziu a
p rim it denum irea de „co nsensul lu i A lm o n d -L ip p m a n ,89„care sus­
ţine că opinia m ajorităţii (so cietăţii) în m are nu este stabilă, de­
pinde de dispoziţie şi în cele d in u rm ă nu este raţională. A ce a s ta a
prim it denum irea de „teoria stării de sp irit”, m ood theory.

Majoritatea este analizată ca fiin d m asa de X-indivizi, a căror


competenţă în p olitica externă este egală cu zero.1
9
8

189 Almond G. rllie american people and foreign policy. NY: Praeger, 1950; Lippman W Essaysifl
Philosophy. NY; New American Library, 1956.
RELAŢIILE I N T E R N A T I O N A L E

Şi dimpotrivă, întreaga competenţă în sfera relaţiilor internaţio­


nale este concentrată în elita politică, la cel mai înalt nivel al aces­
teia, în persoana conducătorului însuşi sau a anturajului celui mai
apropiat acestuia. Potrivit lui Morgenthau şi Aron, un om politic
este acela care acţionează în interesele naţionale la fel cum ar fi
acţionat şi pentru propriile interese. Adică, el este reprezentantul
noii elitei, „noul principe”, capabil să se descurce eficient cu sarci­
nile de ordin organizatoric şi logistic la o scară maxim posibilă, tot
astfel cum un om obişnuit se descurcă mai bine sau mai puţin bine
cu sarcini similare, dar la o scară mult mai modestă, obişnuită. Şi
aşa cum conducerea unei gospodării casnice, a unei firmei sau a
unei corporaţii mari necesită o dovadă permanentă a eficienţei
actului de conducere, tot astfel şi elitele politice în permanenţă
dau examene de apreciere a eficienţei lor. Şi asta în primul rând în
sfera politicii externe, deoarece anume din sfera externă, potrivit
realismului, emană pericolul permanent al războiului, adică ame­
ninţarea la adresa suveranităţii Statului şi, prin urmare, la adresa
întregii societăţi.

Politica externă, adică adoptarea deciziilor în domeniul relaţiilor


internaţionale, este nu doar privilegiul elitelor, dar şi zona lor de
responsabilitate. Existenţa permanentă a unui pericol extern de­
termină orice putere să îi facă faţă continuu, să asigure securitatea
cetăţenilor; în caz contrar, fie că zona lor de competenţă va trece
sub control extern (ocupare directă, stabilirea de relaţii de vasalita­
te cu vecinii), fie că cetăţenii, nemaifiind mulţumiţi de activitatea
elitelor, îşi vor retrage încrederea şi vor încheia un nou „contract
social” (acest fenomen poate decurge legal în societăţile democrate
sau cu ajutorul revoltei - în societăţile autoritate şi totalitare).
Modelul unei elite a puterii calificate, ce se învecinează cu masa
necalificată şi incompetentă a indivizilor, reprezintă elemen-
tul-cheie al realiştilor în descrierea felului în care se constituie sis­
temul de luare a deciziilor în domeniul relaţiilor internaţionale.

Decizia în realism
în cadrul acestei paradigme generale este formulată şi chestiunea
luării deciziilor în sfera relaţiilor internaţionale.
fe 0 teorie extinsă a acestei decizii este propusă şi de către realistul
REL AŢ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

C a ri Schmitt, teoriile căruia au căpătat num ele de „decizionism”19^


de la latinescul „decisio” („decizie”). însăşi noţiunea de „suvera­
nitate” este definită de către Schmitt prin interm ediul „deciziei”
Schmitt afirmă că „suveran este cel care ia decizii în situaţii extraor­
dinare”191. Trimiterea la „situaţiile extraordinare”192 (Ernstfall) este
extrem de importantă, deoarece după Schm itt, natura puterii se
descoperă nu atunci când urmează nişte legi prestabilite, ci atunci
când este constrânsă să acţioneze în situaţii, ce nu sunt descrise şi
prevăzute de nici un fel de norme jurid ice, istorice şi culturale sau
atunci când aceste norme permit în egală m ăsură întreprinderea
unor paşi diametral opuşi (de exemplu, să încheie pace sau să în­
ceapă un război). Acţiunile în „condiţii extraordinare” accentuea­
ză ceea ce reprezintă elementul „nou” în figura „noului Principe"
a lui Machiavelli. Schmitt introduce această dim ensiune în însăşi
definiţia suveranităţii. Astfel, într-o condiţie critică conducătorul
este nevoit să acţioneze sprijinindu-se doar pe propria lume in­
terioară, unde dreptul, istoria, calculul raţional, idealurile etice se
însumează în însuşi actul de luare a deciziilor. Schm itt arată că în
astfel de situaţii decizia poate fi influenţată de nişte factori carele
scapă unor cercetări de ordin ju rid ic a naturii puterii: atât deciziile
salvatoare, cât şi cele catastrofale pot fi la fel de legale din punct de
vedere juridic; prin urmare, natura acestor decizii trebuie căutată
în sfere mult mai profunde. Astfel, Schm itt se apropie de tema unei
ontologii aparte a guvernantului, adică a conducătorului, înzes­
trat cu caracteristici existenţiale speciale (carism e). în procesul de
adoptare a deciziilor în sfera relaţiilor internaţionale raţionalitatea
este necesară, însă uneori ea este insuficientă.

De asemenea, Schmitt dezvoltă tema, accentuată de către M. We­


ber, despre deosebirea dintre legalitate şi legitimitate. Legalitatea
- înseamnă corespunderea directă şi literală norm elor legale, adică
un criteriu strict definit. Legitim itatea presupune corespunderea
logicii procesului istoric şi aşteptărilor societăţii, fiind un criteriu
mai puţin strict. Astfel, la m odul teoretic decizia conducătorului
poate fi:

• legală şi legitimă (conducere legală eficientă);

i 90. !n limba germ ană este Entscheidungslehre


191. Schmitt C , "D e la originea ideii co n tem p o ran e de suveranitate până la lupta proletară ded»$
Moscova, E ditura « Nauka », 2 0 0 5 . . je
192. S ch m itt C. D ictatu ra. D e la începuturile ideii m o d e rn e de suveranitate până la lupta proletar
clasă. M o sco v a: N auka, 200 5 .

128
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

. legală şi n e le g itim ă (c o n d u c e r e le g a lă in e fic ie n tă );


I • ilegală şi le g itim ă (d ic ta tu r ă /r e v o lu ţ ie , ce re fle c tă p r o v o c ă rile
tim pului şi a s p ira ţiile m a s e lo r);
• .Ilegală şi n e le g itim ă (d ic ta tu r a /r e v o lu ţ ia , ce n u re fle c tă p r o v o ­
c ă rile tim p u lu i şi a s p ira ţiile m a s e lo r).
I Potrivit lu i S c h m itt, d e c iz ia în „ s itu a ţii e x tr a o r d in a r e ” este le g a tă ,
lîn p rim u l rân d , de legitimitate. T e o r e tic ie n ii o p u ş i a c e s tu ia , d e r e -
tgulă, pun accen tul p e le g a lita te .

f A lţi realişti a n a lize a ză p r o b le m a a d o p tă r ii d e c iz ie i î n t r - o c h e ie


m ult m ai teh n ică. A s tfe l, p o t r iv it lu i M o r g e n th a u , d e c iz ia în s fe ra
i relaţiilor in te rn a ţio n a le se a d o p tă d e c ă tre c o n d u c ă to r la fe l ca d e -
. cizia unui negustor: în m o d r a ţio n a l, p o r n in d d e la c o n ju n c tu r ă ,
^posibilităţi, resurse, c a lc u l, a p re c ie re a s itu a ţie i. M o r g e n th a u c o n s i-
l deră că există u n in te re s n a ţio n a l o b ie c tiv , c a re tr e b u ie s u p u s u n u i
calcul riguros, e x is tâ n d o m a n ie r ă r a ţio n a lă d e r e a liz a r e a a c e s tu i
interes prezent în m o d o b ie c tiv . J

H e n ri K issinger, re c u n o s c â n d c a p a c ită ţile r a ţio n a le d r e p t p r in c i­


palele trăsături ale c o n d u c ă to r u lu i, re m a r c ă , d e a s e m e n e a , că „ u n
şef al statului este cel c a re e în s ta re să p ă tr u n d ă im e d ia t e s e n ţa
situaţiei”193. A ltfe l zis, la c o m p e te n ţe le c o n d u c ă to r u lu i se a d a u g ă
şi capacitatea de lu a re r a p id ă a d e c iz ie i - r a p id ita te a şi c a ra c te r u l
adecvat al a n a lize i, p r e c u m şi c a p a c ita te a d e a e la b o r a fo r m u lă r i
neîntârziate a u n o r m ă s u r i d e ră s p u n s .

In realism ul clasic p r e d o m in ă im a g in e a d e s p re P r in c ip e c a d e s p re
un p rin c ip iu ra ţio n a l, v o litiv , e fic ie n t şi c a lc u la t, c a p a b il să a s ig u re
de o m a n ie ră o p tim ă re a liz a r e a in te r e s e lo r n a ţio n a le . C o n d u c ă to ­
rul rep rezin tă p e rs o n ific a re a f u n c ţ ie i e c o n o m ic e şi o r g a n iz a to r ic e
a statului ca sistem u n ita r . R e a liş tii c la s ic i se lim ite a z ă la ac e st p r i n ­
cipiu, în te m e in d u -ş i fo r m u la d e b a z ă p e u r m ă t o r u l p r in c ip iu : în
relaţiile in te rn a ţio n a le c o n d u c ă to r u l s ta tu lu i ( P r in c ip e le ) = S ta tu l.

Această fo r m u lă în c e p e să fie c o r e c ta tă d e c ă tre n e o r e a liş tii. P o ­


trivit lu i K . W a ltz , lu a re a d e c iz ie i i se a tr ib u ie n u d o a r P r in c ip e ­
lui, ci d e p in d e şi d e s tr u c tu r a g e n e r a lă a r e la ţ iilo r d in t r e s ta te , ce
creează nişte c a d re , c a re lim it e a z ă s tr ic t d e c iz iile şi c h ia r a d e s e a le
determ ină. A s tfe l, s is te m e le in te r n a ţio n a le d e s p re c a re v o r b e ş te R .
A ron d e v in n u c le u l d e b a z ă a l p r o c e s u lu i d e c iz io n a l. î n a c e st c a z,
193. Kissinger H. A World Restored: Metternich, Castlereagh and the Problems of Peace, 1812-22. Bos­
ton: Houghton Mifflin, 1957.

129
________R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E _

principiul raportului de forţe apare ca fiind cel m ai important în


contextul general al deciziilor luate de către conducător.

Graham Allison propune să se atragă atenţia asupra fenomenului


num it „inerţia instituţională”194 şi cercetează influenţa diverselor
instituţii - militare, de inform aţii, diplom atice, precum şi opinia
publică - asupra deciziilor luate de către conducător. In opinia rea­
liştilor clasici, aceşti factori pot să schim be în m od substanţial şi $â
complice structura deciziilor adoptate de către Principe şi să limi­
teze libertatea acestuia. Allison, la fel ca toţi realiştii, recunoaşte că
doar persoanele oficiale ale statului, îm puternicite să se ocupe de
politica externă, sunt actorii autentici în procesul de luare a unor
decizii cu caracter internaţional. In acelaşi timp, el evidenţiază ală­
turi de „jucătorii seniori” {senior players ), care sunt reprezentaţi
de ministerele şi departamentele oficiale, şi pe „jucătorii juniori”
(junior players ), reprezentate de către o pinia publică, mijloacele de
comunicare în masă, structurile de lobby, parlamente. Totalitatea
influenţelor exercitate de aceste instituţii, potrivit lui Allison, este
în stare să denatureze substanţial logica autonomă a conducătoru­
lui în procesul de elaborare şi realizare a p oliticii externe.

Autori precum R. Putnam, P. Eva n s şi E . Jackobson adaugă la re­


lativizarea autonomiei conducătorului, afirm ată de către realismul
clasic, acea circumstanţă potrivit căreia, fiind independent de ori­
ce instanţă în politica externă (prin cip iu l suveranităţii), Principele
depinde de cetăţenii săi în sfera p o liticii interne (principiul „con­
tractului social”). Prin urm are, conchide acesta, anumite decizii de
politică externă pot fi adoptate de către conducător nu în baza unui
calcul raţional al intereselor naţionale, ci sub presiunea societăţii,
adică din raţiuni populiste. E i num esc acest fenomen „logica jocu­
lui pe două nivele” sau „diplomaţia cu două tăişuri” (double-edged
diplomacy). Politica internă se dovedeşte a fi legată direct de cea
externă.

Fără a pune la îndoială abordările realiste de bază în chestiunea


adoptării deciziilor de către conducător în R I, autori precum R
Snyder, H . B ru ck şi B. Sapin195 înd eam n ă să se acorde o atenţie spo-
rită caracterului subiectiv al acestor d ecizii. Recunoscând faptul ca
„acţiu nile statului sunt acţiunile o am en ilo r în numele statului şi

194. Allison G. Essence of Decision. Boston: Little Brown, 1971.


195. Snyder R., Bruck H„ Sapin B. Foreign policy decision making. NY:TT«! Free Press,

130
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

rep rezen tând s ta tu l”, e i a ra tă c ă m u lte lu c r u r i d e p in d d e m a n ie r a


subiectivă de în ţe le g e re a s itu a ţie i, c a ra c te r is tic ă o a m e n ilo r i m p li­
caţi în a c ţiu n e . L u a re a în c a lc u l a a s p e c tu lu i s u b ie c tiv d e a d o p ta ­
re a d e c iz iilo r şi a in flu e n ţ e i p e r m a n e n te a a lto r fa c to r i c o m p lic ă
sistemul d e a p re c ie re a a c tiv ită ţii p o litic e în fu n c ţ ie d e re z u lta te le
ei directe (o u tc o m e ). E i p riv e s c în tr e a g a s fe ră a p o litic ii e x te rn e
nu ca pe u n m o d e l „ p ro v o c a r e -ră s p u n s ”, c i ca u n p ro c e s p o litic ce
durează c o n tin u u .

Faptul că p e rc e p e re a s itu a ţie i d e c ă tre u n c o n d u c ă to r p o a te fi a tâ t


corectă, cât şi n u to c m a i a d e c v a tă este s u b lin ia t d e c ă tre R o b e r t
Jervis. A stfel, acelaşi e v e n im e n t p o litic p o a te fi c o n ş tie n tiz a t şi
apreciat în m o d d ife r it d e c ă tre o b s e r v a to ri d ife r iţi, p r in u r m a r e , şi
reacţiile acestora p o t fi d ife r ite . P e n tr u a c a ra c te r iz a a b a te rile P r i n ­
cipelui de la a lg o r itm u l s tr ic t r a ţio n a l, d e c o n ş tie n tiz a r e şi a c ţiu n e ,
Jervis in tro d u c e c o n c e p tu l d e „ p e r c e p ţie e ro n a tă ” („ m is p e r c e p ti-
on”), p re c u m şi in d e x u l c o re s p u n z ă to r.

l i n orice caz, în r e a lis m u l d in R I c o n d u c ă to r u l (P r in c ip e le ) este


yăzut în m a re ca a c to r p r in c ip a l, c a re a c ţio n e a z ă r a ţio n a l şi c a re
adoptă d e c iz ii în p o litic a e x te r n ă în fu n c ţ ie d e in te re s e le n a ţio n a le ,
dar în acelaşi tim p a s u p ra l u i p o a te fi e x e rc ita tă o in flu e n ţă s u b ­
stanţială d in p a rte a u n o r fa c to r i in s titu ţ io n a li, s o c ia li, p s ih o lo g ic i
şi existe n ţia li, acesta p u tâ n d fi in flu e n ţ a t şi d e c ă tre lin iile d e fo r ţă
ale s tru c tu rii in te r n a ţio n a le . 1

Suveranitatea în neorealism
i în a d o u a ju m ă ta te a sec. X X şi în m o d s p e c ia l la s fâ rş itu l aces­
tuia, te o riile r e a liş tilo r a u fo s t s u p u s e u n o r g re le în c e rc ă r i, d e o a ­
rece procesele g lo b a liz ă r ii şi c re a re a u n o r s is te m e s u p ra n a ţio n a le ,
precu m şi cre ş te re a in flu e n ţ e i a c to r ilo r n o n g u v e r n a m e n ta li a s u p ra
rela ţiilo r in te r n a ţio n a le , a u a r u n c a t o u m b r ă d e în d o ia lă a s u p ra
conv in g e rii r e a liş tilo r d e s p re fa p tu l ă s ta te le a u fo s t, s u n t şi v o r fi
p rin c ip a lii s u b ie c ţi a i p o lit ic ii m o n d ia le . A c e a s tă n o u ă r e a lita te i- a
d e te rm in a t p e n e o r e a liş ti să p r e c iz e z e u n e le p r in c ip ii d e b a z ă a le
realiştilor, în p a r tic u la r , v iz iu n e a a s u p ra s u v e ra n ită ţii.

Astfel, S teven K ra s n e r a d e d ic a t c o n ţin u tu lu i c o n c e p tu lu i d e


„suveranitate” în c o n te x tu l in te r n a ţio n a l a c tu a l o lu c r a r e p r o g r a ­
m atică, ce p o a r tă u n tit lu e lo c v e n t: „ S u v e ra n ita te a : ip o c r iz ia o r -

131
R E L A Ţ I I L E I NTERNAŢI ONALE

g an izată”19*. K ra s n e r nu ren u n ţă la cre d in ţa caracteristică tuturor


re a liştilo r în alienabilitatea p r in c ip iu lu i suveranităţii, ce constituie
p iatra de tem elie a întreg ii p arad ig m e realiste. E l doar îndeamnă sâ
se recu n o ască clişeele, ră tă cirile şi lo c u rile trecute sub tăcere exis­
tente în acest d o m en iu. A stfel, K r a s n e r evid en ţiază patru interpre­
tări de b ază ale te rm e n u lu i de „suveran itate”:

1) suveranitatea co nsfinţită în d rep tu l intern aţion al şi care se epu­


izează p rin recunoaşterea ju r id ic ă recip ro că dintre state în limitele
cla r definite ale g raniţelo r terito riale;

2) suveranitatea w estfaliană, care p resu pu n e excluderea unor


acto ri externi d in chestiu nea c o n tro lu lu i p o litic asupra anumitor
teritorii;

3) suveranitatea internă, ce d e te rm in ă organizarea formală a pu­


terii politice din in te rio ru l Statului şi capacitatea autorităţilor pu­
blice să controleze u nităţile ad m in istra tiv e ce corespund compe­
tenţelor acestora;

4) suveranitatea interd ep en d entă, d efin ită ca posibilitatea reală a


statului de a controla p rocesele ce d ecu rg în afara limitelor sale
■ a d m in istra tiv e (o astfel de suveran itate n u are un statut juridic şi
■ p o litic d irect ) 197.

1 O asem enea extindere a te rm e n u lu i p e rm ite o descriere mai nu-


| anţată a tra n sfo rm ărilo r ce se p ro d u c în lu m ea contemporană.

? în p rim u l rând, cele p atru tip u ri de suveranitate pot fi caracteris-


I tice u n o r state într-o m ă su ră d iferită. T o cm a i de aceea globaliza-
■ rea, care provoacă în m o d evid e n t d esu veran izarea, se dovedeşte a
fi atât de n eu n ivo că. A n u m ite fo rm e ale suveranităţii sunt afectate
de către aceasta, altele - d elo c sau în tr-o m ăsu ră mult mai mici
A cest fapt în se am n ă că în fiecare ca z aparte este nevoie să se ana­
lizeze în care an u m e d o m e n ii şi zo n e suveranitatea se restrânge şi
în care aceasta se p ăstrează sau c h ia r se co nso lid ează (în plus, este
n ecesar ca de fiecare dată să se p re cize ze despre ce fel de suvera­
nitate este v orb a). D e exem p lu, în c a z u l U n iu n ii Europene, suve­
ran itatea în sens w estfalian se restrân g e în m o d considerabil şi #
co n so lid e a ză in te rd e p en d e n ţa (cel d e-a p atru le a tip). însă primul
tip de su veran itate ră m â n e la n iv e l fo rm a l acelaşi, iar cel de-al trei'

196. Krasner S. Sovereignty: Organized Hypocrisy. Princeton: Princeton University Press, 1999.
197. Krasner S. O p . cit. P. 3 - 4 .
132
J
RELAŢIILE INTERNATIONALE

1 ]ea (în cazul majorităţii teritoriilor din Uniunea Europeană) creşte.


I t în procesul globalizării a lum ii non-occidentale tabloul este unul
Bmult mai complex.

1 Pornind de la o astfel de analiză, K rasn er conchide că în pofi­


da succeselor globalizării şi a strategiilor transnaţionale, este încă
prematur să fie scos din calcul principiul suveranităţii. Krasner
I consideră că în anumite cazuri statele democratice puternice din
I Occident trebuie să ignore suveranitatea westfaliană şi să efectueze
intervenţii exacte. Acest lucru decurge din ameninţarea la adresa
statelor democratice pe care o reprezintă „statele slabe”, „weak sta -
\tes” (adică statele cu un nivel insuficient de suveranitate din a treia
categorie). Krasner enumeră aceste cazuri:

1) încălcarea libertăţilor religioase;

2) încălcarea drepturilor omului;

3) încălcarea drepturilor m in o r ită ţilo r ;

I 3) ameninţarea Ia adresa stabilităţii internaţionale.

0 astfel de abordare modifică în m o d s u b s t a n ţ ia l în ţe le g e r e a c l ă ­


i i sică a realiştilor despre s u v e r a n ita te c a v a lo a r e n o m in a lă a b s o lu tă
| şi determină introducerea g r a d a ţie i s u v e r a n ită ţilo r (Jo h n H o b s o n
numeşte asta „suveranitate g r a d u a lă ”).

3.1.2. Liberalismul: d e p ă ş i r e a f o r ţ e i
Premise
In liberalismul clasic avem d e a fa c e c u o s c h e m ă în tru c â tv a d i­
ferită a înţelegerii structurii p u t e r ii şi a p r o c e s u lu i d e lu a r e a d e ­
ciziilor. Pornind de la o p t i m i s m u l u i a n t r o p o l o g i c a l lu i L o c k e ş i
Kant, societatea este concepută c a u n fe n o m e n c e p r o g r e s e a z ă în
permanenţă având un nivel d e d e m o c r a ţie a fla t în a s c e n s iu n e . î n ­
săşi puterea este văzută aici nu a tâ t ca o in s ta n ţă in e v ita b ilă , m e n ită
să elibereze omul de părţile în t u n e c a t e a le n a t u r i i lu i e g o is t e , a d ic ă
ceva raţional şi strict opus a s p e c te lo r n e r a ţio n a le a le o m u lu i, c i m a i

curând ca o instanţă in te r m e d ia t ă şi n u n e a p ă r a t n e c e s a r ă , c h e ­

mată doar să contribuie la d e z v o lta r e a in d iv iz ilo r . In d iv iz ii în c h e ie

între ei un contract social în s c o p u l p r o g r e s u lu i şi e d u c a ţie i - şi

asta nu pentru a evita ce poate fi m a i r ă u , c i î n t e n d i n ţ a d e a a t i n g e


ce este mai bun. Astfel, statul şi politica în în tr e g im e s u n t c h e m a te

133
să s e r v e a s c ă p r o c e s u lu i d e m o c r a t iz ă r ii şi, prin urmare, să se den»
c r a t iz e z e şi să se m o d e r n iz e z e co n tin u u .

F ig u r a c o n d u c ă t o r u lu i şi e lita p o litică în ansamblu sunt defini­


te a ic i p r in u r m ă t o r u l p r in c ip iu de bază: iluminarea, precum ţi
c a p a cita te a şi d is p o n ib ilita te a de a-i ilu m in a pe alţii. în opinia li­
b e ra lilo r, c o n d u c ă to r u l este e x p re sia tendinţei tuturor membrilor
s o c ie tă ţii sp re b in e le c o m u n . A n u m e p rin tendinţa spre acest bine
c o m u n este d e te rm in ă ra ţio n a lita te a p uterii. Principele nu este un
îm p ă t im it de p u tere eficie n t, ci u n m e n to r atent şi corect.

î n tim p ce re a liştii p u n a c ce n tu l pe n atura leviatanică (îngrozitoa­


re) a S tatu lu i, lib e ra lii scot în p rim -p la n „contractul social”, adică
dependenţa puterii de societatea civilă.
Liberalismul poate fi cu acelaşi succes unul democratic, ce ar pre­
su p u n e distribuţia p ro ce su lu i decizional către toţi membrii socie­
tăţii (indivizii), dar şi elitar, adică un model ce afirmă necesitatea
atribuirii unui volum m a i mare de putere celor mai demni şi activi
oameni. Principiul inegalităţii economice, îmbinat cu egalitatea de
şanse, echilibrează cele două abordări liberale: la nivel teoretic ac­
cesul la actul decizional poate fi oferit tuturora, însă vor fi înzestraţi
cu competenţele respective doar cei care se descurcă mai bine cu
luarea şi îndeplinirea celor mai raţionale decizii. Aici în calitate de
criteriu apare capacitatea antreprenorială (economică): cel care e
în stare să ia decizii corecte în afaceri, capătă bogăţie, demonstrând
în acelaşi timp că are dreptul să pretindă puterea şi să aparţină eli­
tei. Acest lucru, la rândul său, permite înzestrarea individului şi cu
d rep tu ri p olitice, ad ică cu capacitatea de a lua decizii.

Liberalii clasici sunt în mare de acord cu realiştii clasici asupra


structurii politicii în epoca modernă şi, prin urmare, recunosc
importanţa şi semnificaţia statului naţional, însă conducătorul
este văzut aici, în primul rând, ca un iluminat care iluminează. Iar
Statul (Leviatanul) este văzut, cu precădere, ca unul de drept; su­
veranitatea este tratată nu ca o valoare eternă şi absolută, dar c a un
fenomen provizoriu, justificat la o anumită etapă (modernizarea,
procesul educaţiei sociale şi culturale a cetăţenilor, constituirea şi
dezvoltarea structurilor societăţii civile), acesta fiind a b a n d o n a t
la etapa următoare (atunci când modernizarea va atinge p u n c tu l
final şi va deveni ireversibilă, iar libertatea va deveni o v a l o a r e f a '

134
L RELAŢIILE I N T E R N A Ţ I O N A L E ________

rădăcinată şi re c u n o s c u tă d e t o a tă l u m e a ) . T o c m a i d e a c e e a e lite le
sunt con c e p u te ca o e x p re s ie e x e m p la r ă a l i b e r t ă ţ i i , d e m o c r a ţ i e i şi
ilu m in ă rii.

L ib e ra lii re c u n o s c în c a lita te d e n o r m ă p e n t r u u n S ta t d o a r m o ­
delul d e m o c ra tic şi lib e r a l, în c a re e x is tă s e p a r a ţia p u t e r i l o r , o r g a n e
elective, lib e rta te a c u v â n t u lu i şi a c o n ş t iin ţ e i, e c o n o m ie d e p ia ţ ă
deschisă, d r e p tu r i c iv ile .

Spre d eo seb ire d e c o n c e p ţia r e a lis tă d e s p r e „ s ta t u l c a p a z n ic d e


noapte”, s a rc in a c ă r u ia e s te „s ă n u a d m i t ă c e e a c e e s te m a i r ă u ”,
liberalii în ze s tre a z ă S ta tu l c u u n r o l p o z i t i v - a c e s ta t r e b u ie să s e r ­
vească ilu m in ă r ii şi p r o g r e s u lu i s o c ie tă ţii. D e a ic i şi t e o r ia d e s p r e
„W ellfare State” sau „ E ta t - P r o v id e n c e ”. î n a c e s t c a z , r o lu l s ta tu lu i
este v ă zu t ca fiin d u n in s t r u m e n t a l m o d e r n i z ă r i i s o c ia le şi d e m o ­
cratizării. A s tfe l, d e m o c r a ţia n u e s te r e d u s ă la u n s is te m p o l i t i c c la r,
cristalizat d e fin itiv , c i e ste p r i v it ă c a a v â n d o r i z o n t u r i n e l i m i t a t e
de p e rfe c ţio n a re şi d e z v o lta r e . P r i n u r m a r e , s ta te le d e m o c r a t ic e se
află în tr-u n p roces d e tr a n s fo r m a r e c o n t in u ă , p e r f e c ţ io n â n d u - s e şi
c o n trib u in d la c o n s o lid a r e a s o c ie tă ţii c iv ile . E le în c e p să d is p a r ă
treptat d o a r a tu n c i c â n d s a r c in ile p r o p u s e s u n t r e a liz a t e , ia r s o c ie ­
tatea este în stare să se a u to o r g a n iz e z e în m o d p o z i t i v c o n s t r u c t iv
şi fără a ju to ru l a c e s tu ia . V

R ealiştii n u p u n în fa ţa s ta tu lu i a lte s c o p u r i d e c â t a s ig u r a r e a s e ­
curităţii şi p re v e n ire a c o n flic te lo r in te r n e . P e d e a ltă p a r te , e i n u îi
prezic acestuia d is p a r iţia . I

Individul calificat şi procesul decizional în liberalism


în procesul d e a n a liz ă a f e n o m e n u lu i p u t e r ii, r e a liş tii e v id e n ţ ia z ă
principiul r a ţio n a lită ţii a p u te r ii r e p r e z e n ta tiv e , ia r lib e r a lii - c a r a c ­
terul social, c o le c tiv a l a c e stei r a ţ io n a lit ă ţ i. î n a c c e p ţia r e a liş tilo r ,
om ul p o litic este v ă z u t c a o f iin ţ ă în t r u c â t v a m a i d e s ă v â r ş ită d e c â t
cetăţenii de râ n d : acesta este e x p re s ia c o n c e n tr a tă a r a ţ io n a lit ă ţ ii
şi eficienţei, m o tiv p e n tr u c a re d e c iz iile lu i s u n t lu a te şi r e a liz a t e la
un nivel ce depăşeşte c o m p e te n ţa c e tă ţe n ilo r s im p li. A i c i l i b e r a lii
aduc u rm ă to a re a o b ie c ţie : c o n d u c ă to r u l ( d in s o c ie tă ţile d e m o c r a ­
tice) nu este m a i m u lt d e c â t u n f u n c ţ io n a r a le s şi î m p u t e r n i c i t d e
către m a jo rita te , a n a lo g ic n u p r o p r ie t a r u lu i u n u i î n t r e p r in d e r i , c i
m anagerului acesteia. S o c ie ta te a se m iş c ă p e c a le a p r o g r e s u lu i şi d e
aceea alege p u te re a cea m a i5p ro g re s is tă , c a re la r â n d u l e i c o n t r ib u ie

135
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

la progresul societăţii însăşi. în acest proces, distanţa între elite şi


mase (chiar dacă doar la nivel teoretic) se reduce continuu. In locul
perechii elite/mase creşte în perm anenţă clasa mijlocie intermedi­
ară, ce reprezintă etalonul cetăţeanului dintr-o societate democra­
tică. Spre deosebire de mase, reprezentanţii clasei mijlocii su n t la
fel de num eroşi ca şi masa, dar, spre deosebire de aceasta, nu sunt
socialmente pasivi şi nu sunt lim itaţi de orizontul îngust al grijilor
cotidiene. într-un anume fel, exponenţii clasei de mijloc se asea­
mănă cu elita, cu conducătorii, însă nu participă în mod nemijlocit
la luarea deciziilor din cauza lipsei unor împuterniciri speciale. In
opinia liberalilor, progresul social este legat de faptul că creşterea
proporţională a clasei de m ijloc în societate ocupă atât locul elitei,
cât şi al masei. Reprezentanţii clasei de m ijloc, în virtutea creşterii
nivelului de educaţie, a responsabilităţii, a conştiinţei individuale
şi politice, capătă un set de competenţe, ce erau în trecut apanajul
exclusiv al elitei. Prin urmare, aceştia nu doar sunt în stare să înţe­
leagă şi să analizeze deciziile ce se iau în chestiuni de ordin interna­
ţional, dar şi la necesitate, să le şi adopte în mod independent (de
exemplu, în cadrul unui referendum sau într-un alt mod).

Astfel, neoliberalii (James Rosenau) introduc conceptul de „in­


divid iscusit” (skilfu.ll individual), pentru a sublinia că pe măsura
dezvoltării sociale şi a creşterii nivelului de educaţie, a garanţiilor
sociale şi modernizării societăţii, X-individului din şcoala realistă,
a cărui competenţă în sfera internaţională era egală cu zero, este
înlocuit de figura exponentului clasei de mijloc, care dispune de un
nivel mult mai înalt de competenţă în aceste chestiuni, iar întru­
cât în absenţa unor funcţii concrete este dificil a se verifica nivelul
real al competenţei, Rosenau preferă să vorbească despre o „com­
petenţă simbolică”, adică despre un interes crescând al societăţii
pentru chestiunile de politică externă, însoţit de discuţii largi ce se
desfăşoară în spaţiul public, în presă sau reţelele de socializare. Sta­
bilitatea unor poziţii ce ţin de politica externă (procesele democra­
tizării, liberalizării, globalizării) înlesneşte însuşirea constantelor
raţionale şi a unor normative clasice ale R I de către cetăţeni.

Conceptul de „individ iscusit” reprezintă o provocare la adresa


concepţiei realiste despre „consensul Almond-Lippman”. Lucrările

136
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

liberalilor în R I W ilh elm C a sp a ry 198 şi O. H o lsti199 sunt dedicate


criticii tezei, potrivit căreia m asa ar fi din start incompetentă în po­
litica internaţională şi este uşo r manipulabilă. Creşterea influenţei
societăţii asupra d eciziilor ce se iau de către guverne în domeniul
relaţiilor internaţionale este analizată şi de către alţi liberali (Aldri-
ch, Sullivan, Borgida etc.200).

Extinderea procesului decizional asupra întregii societăţi încă n-a


căpălat o expresie finită, ce ar descrie toate mecanismele, proce­
durile şi aspectele legale. Până în prezent n-au fost organizate încă
niciodată referendume pe chestiuni de politică externă. însă trep­
tat apar alte forme: sondaje de opinie, care aduc la cunoştinţa auto­
rităţilor punctul de vedere al tuturor păturilor sociale, mijloace de
comunicare interactive, reţelele de socializare. în societate creşte
pe diverse căi influenţa acelor cercuri, pe care G. Allison le include
în categoria de „jucătorii m in o ri”.

Transnaţionaliştii şi neoliberalii în R I avansează pe această direc­


ţie şi mai departe şi, p orn ind de la avansarea proceselor globaliză-
rii, propun să se treacă la o paradigm ă normativă, în cadrul căreia
statele naţionale şi guvernele vor dispărea treptat, întreaga politică
mondială, practic, devenind una internă (relaţiile internaţionale ca
fenomen vor rămâne în trecut). Societate civilă va elim ina Levi­
atanul şi Principele, diferenţele dintre elite şi mase se vor şterge
definitiv în clasa de m ijloc, care îi va absorbi atât pe unii, cât şi pe
alţii, iar suveranitatea îşi va pierde definitiv sensul, deoarece vor
dispărea graniţele dintre state şi chiar statele ca atare.

Liberalii privesc chestiunea puterii într-o perspectivă dinamică:


procesele de lărgire şi aprofundare a dem ocraţiei în lume conduc la
trecerea iniţiativei din competenţa Statului spre societate. Totoda­
tă, liberalii nu doar constată acest proces şi îi descriu mecanismele,
ci şi îl înzestrează cu un conţinut valoric. Depăşirea statului repre­
zintă acea fază a progresului şi dezvoltării, când roadele perioadei
Iluministe devin evidente. Leviatanul se pulverizează în acei atomi
individuali, care iniţial l-au şi instituit. Şi întrucât, spre deosebi-

198. Caspary W. R. The Mood Theoiy A Sludy of Public Opinion and Foreign Policy //American Politi-
cal Science Review, 1970.64. 536-547^M
199. Holsti Ole R. Public Opinion and Pofeign Policy; Challenges to the Almond-Lippmann Consen-
sus //International Studies Quartgrly. 36 {4). (Dccembei 1992). P, 439-466.
200. Aldrich John H., Sullivan John L„ Borgida E. Foreign Affairs and lssue Voting: Do Presiden-tial
Candidates ‘Waltz Bcfote a Blind Audience’? // American Political Science Review. 83 (1). (March 1989).
P. 123-141.

137
re d e re a liş ti, lib e r a lii c o n s id e ră ca natura omului este fie neutra
(a ce a sta s c h im b â n d u - s e în tr-o direcţie mai bună cu ajutorul pro.
g re ş u lu i şi e d u c a ţie i), fie b u n ă , revenirea competenţelor politice
d in s p re c o n d u c ă to r sp re întreaga societate (pe măsura ce aceas­
ta se tra n s fo rm ă în tr-o cla să de m ijlo c omogenă) este un proces
ju stifica t şi le g itim . D a c ă în tre cu t doar conducătorul era suveran,
această su v e ran itate m a n ifestân d u -se , în primul rând, în domeniul
rela ţiilo r in te rn aţio n ale , a tu n ci în viitor suveran va fi fiecare cetă­
ţean (la scară m o n d ia lă - de aici şi ideologia drepturilor omului),
toate relaţiile în spaţiul p lan etar urmând să devină în egală măsura
„interne”. A n u m e acest p roces este numit de către filosoful liberal
F. Fu ku y am a „sfârşitul isto rie i”.

Principalele d eo seb iri d i n t r e realişti şi liberali


în procesul de analiză a puterii şi a instanţelor de luare a decizi­
ilor în relaţiile intern aţionale, deosebirile de bază dintre realişti şi
liberali se reduc la u rm ătoarele:
• realiştii consideră că adoptarea deciziilor în sfera politicii ex­
terne este de com petenţa exclusivă a Principelui (elitei), în timp ce
liberalii consideră că influenţa societăţii civile asupra acestui pro­
ces creşte în m od constant;
• realiştii sunt convinşi că statele naţionale (Leviatanul) vor exis­
ta întotdeauna în virtutea naturii egoiste a oamenilor, în timp ce
liberalii cred că mai devreme sau mai târziu acestea vor dispărea şi
chiar deja dispar treptat;
• realiştii sunt convinşi că principiul suveranităţii reprezintă le­
gea principală a politicii externe, situaţie ce se va păstra şi în vii­
tor, în timp ce liberalii şi în special neoliberalii/transnaţionaliştii
sunt de părere că suveranitatea trebuie subordonată unor instanţe
supranaţioanale, capabile să ia decizii în cazurile când acţiunile
administraţiei naţionale încalcă grav drepturile populaţiei civile,
urmând ca în perspectivă principiul suveranităţii să fie anulat cu
desăvârşire.
Este de remarcat faptul că aceste contradicţii între realişti şi li­
berali în chestiunea puterii şi cea a deciziilor în relaţiile internaţi­
onale, se manifestă la etape diferite în mod diferit. In sec. XX sta­
tele naţionale au coexistat cu tentativele de creare a unor structuri
supranaţionale - Liga Naţiunilor, ONU. Şi de fiece dată cei mai
activi în promovarea acestor structuri supranaţionale erau anume
liberalii, în tim p ce realiştii îşi manifestau in permanenţă sceptici*-
13 8
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

jnpl După 1989 şi după căderea lagărului socialist, globalizarea a


ţuft turaţii maxime, iar procesul de transnaţionalizarea a început
săjfuncţioneze cu noi forţe. Această situaţie le-a oferit liberalilor şi
Bfcliberalilor un nou set de argumente în favoarea materializării
Speranţelor de trecere spre o societate globală, fiindu-le acestora un
fiou sistem de fapte şi precedente. însă, cu toate că circumstanţele
îfe schimbă în mod substanţial, paradigmele de bază ale realiştilor
şi liberalilor rămân în mare aceleaşi: primii înclină spre pesimism
îţi preferă să transmită deciziile politice unor elite calificate (acestea
fcnstituindu se de o manieră destul de democratică) la nivel naţi-
Ipnal, în timp ce ceilalţi, în orice circumstanţe, mizează pe progres
1 pe perfecţionarea societăţii civile, tinzând să distribuie puterea
k\ centrul de luare a deciziilor la nivele cât mai inferioare - până la
iecare individ în parte.

3.1.3. Şcoala en g leză: so cia liza rea Principelui

Clubul conducătorilor
I Şcoala engleză în RI ocupă o poziţie intermediară între realişti şi
[liberali în cadrul acestei discipline, dar în acelaşi timp, atenţia deo­
sebită acordate dimensiunii sociologice în relaţiilor internaţionale
fo apropie pe de o parte de marxişti, iar pe de altă parte, de teoriile
postpozitiviste (teoria critică ,şi sociologia istorică s-au dezvoltat
în cadrul Şcolii engleze). Tocmai de aceea ea este prezentată ca o
orientare aparte în cadrul clasificării şcolilor şi abordărilor în RI.

Principala teză a reprezentanţilor Şcolii engleze constă în faptul


că statele se conduc în relaţiile dintre ele de un anumit cod, de
nişte reguli speciale, ce nu le limitează suveranitatea (în asta con­
stă asemănarea cu realiştii), dar în acelaşi timp le determină să se
conformeze unor standarde şupranaţionale (aici ei se apropie de
liberali)201. La nivel interstatal statele repetă procesele de socializa­
re, ce se desfăşoară la nivelul societăţilor. Prin urmare, caracterul
individual este conjugat aici cu cel colectiv. Insă deosebirea constă
în faptul că urmează a fi socializaţi nişte subiecţi calitativ noi, de
alte proporţii, cu un alt conţinut şi cu o altă „geometrie”.

Interacţiunea dintre state poate fi privită ca interacţiune în­


tre Principi (elite politice) în contextul unui anume grup social.
Această situaţie presupune atât autonomia, cât şi necesitatea de a
201. Wight M. Systems of States. London: Leicester University Press, 1977.

139
ţine cont de anumite modele de comportament, ce se fonneizi
procesul interacţiunii, iar nu sunt stabilite odată şi pentrototdJ
na. Metafora grupului social, aplicată statelor, permite cream
scheme de funcţionare a acestora în raporturile dintre de.
Principe este liber să îşi realizeze interesele prin orice nnjbar*
fiind limitat doar de libertatea celuilalt. Insă aşa cum sorieţ^
(in accepţia sociologilor) nu se reduce în exclusivitate la îa&Mtţi
unor indivizi, care îşi realizează interesele private, ci se
prin existenţa unui set de reguli împărtăşite de către toţi maur
ei, la fel şi statele în relaţiile dintre ele stabilesc un cadru tfno?
social, unul flexibil, dar mereu prezent. Acest aspect poate fi ex­
primat atât prin sistemul dreptului internaţional (ca de ererc.'._
în Jus Publicum Europeum), prin convenţiile internaţionale, ta
grese, acorduri etc., cât şi prin înţelegeri informale şi chiar pnr
prevederi secrete ale unor acorduri bilaterale sau multilaterale.

O astfel de viziune asupra Principelui, ce se prezintă ca o a


tonimie a Statului, determină şi comportamentul elitelor post
Elitele se dovedesc a fi nu doar etajul superior al stătutei ixaîx*-
nal, ci şi participanţi a unui club internaţional mult mai lărgind
sdb aspect nominal totalmente independenţi în raport cu fars
externi (suverani), aceştia, totuşi sunt implicaţi în procesul foc­
alizării internaţionale, fiind participanţi la misiunile diplomat
congrese, negocieri etc.

Decizia si prestigiul
în Şcoala engleză din R IV iziun ea asupra societăţii m ooduk u
societate a statelor se reflectă asupra analizei procedurilor <k a n
a deciziilor în sfera relaţiilor internaţionale. A ici această orie&n
ocupă din nou o poziţie de m ijloc între realismul clasic şifiberite-
muJ clasic. Spre deosebire de liberali, reprezentanţii Şcolii
Serefuză cetăţenilor de rând competenţa în sfera relaţiilor oUerar
ţicmale, aici ei fiind de acord cu realiştii, că in aceasta steri
de lor nu se răsfrâng în niciun feL Dar, spre deosebire de nohş^
aceştia afirmă că deciziile respective se adoptă nu doar m w fe i
d e m io a r e a intereselor naţionale şi a resurselor corespunda
pe fundalul conjuncturii internaţionale şi a echilibrului de
b p k » , e x is ă reguli de co m p orU m ent nescrise, de care se coate
0 f t e f i ehtete lo r în sfera internaţională, ce reclamă de ia
tta respectarea unor anum ite standarde - în chestiunile cc
140
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E ________

rlb oi, negocieri, rezolvarea unor conflicte teritoriale etc. Aceste


sşndarde nu sunt strict obligatorii şi nu formează instanţe supra-
njţionale. Totuşi acestea nu exclud contradicţiile şi conflictele. în
pfccesul de adoptare a unor decizii cardinale (ce ţin de război sau
pice, formarea sau destrămarea unei alianţe), standardele respec-
tile sunt luate în calcul de cele mai multe ori de către acele state, ce
pletind la un loc demn printre celelalte state202.

^ftceste limite de conduită, respectate în procesul de luare a decizi­


ilor, sunt legate de fenomenul sociologic al „prestigiului”. Factorul
„Irestigiului” nu se măsoară în echivalent material, nici nu este
reglementat prin norme juridice. El are o altă natură şi trebuie luat
în calcul în cazul abordării sociologice în studierea comportamen­
tului grupurilor sociale. în diferite grupuri sociale criteriile presti­
giului sunt evaluate în mod diferit. în relaţiile interstatale aceste
clterii, de regulă, ţin cont de nivelul legitimităţii/legalităţii condu­
ctorilor, de atitudinea armatelor faţă de combatanţi şi populaţia
plşnică în timpul acţiunilor militare, de respectarea acordurilor şi
opligaţiilor faţă de aliaţi etc. Necesitatea respectării unor astfel de
rfculi ale prestigiului nu poate servi drept limitare directă a unor
său altor decizii - aici principiul suveranităţii se păstrează în totali­
tate. Cu toate acestea, de cele mai. multe ori, logica socializării de-
tţrnină respectarea acestor reguli, sub ameninţarea ostracismului
social în faţa altor membri ai comunităţii de state.

3.1.4. Marxismul: dominaţia capitalului


Premise
^marxismul priveşte problema puterii de o manieră cu totul spe-
clică. Pe de o parte, Marx, urmându-1 pe Hegel, acordă problemei
dllecticii statului o atenţia deosebită, iar pe de altă parte, tratează
Structura relaţiilor de putere prin prisma relaţiilor de clasă, fapt
c l distinge abordarea lui de majoritatea teoriilor politice burghe­
zi - atât realiste, cât şi liberale,]cu toate că pot fi găsite şi anumite
^valele cu liberalismul.
B l a r x priveşte structura politică a societăţii ca pe un proces, pro-
g*s şi dezvoltare. Această credinţă în progres este împărtăşită atât
dl comunişti, cât şi de liberalii. Şi unii, şi alţii sunt convinşi că
ţilptat are loc dezvoltarea socială, ce comportă creşterea nivelului
H., Watson A. (eds.), The Expansion of International Society. Oxford: Clarendon Press, 1984.

141
V

conştiinţei ştiinţifice a eficienţei tehnologice si perfecţionării


ale. Aţat marx.ştu, cat şi liberalii consideră că natura omului
neutra sau pozitivă şi că sub influenţa societăţii aceasta poate fi
schimbată în bine. Anume prin asta se deosebesc aceştia de realişti,
care sunt convinşi că omul este mai curând rău, decât bun, şi căîn
orice circumstanţe este necesară o instanţă ce i-ar limita libertatea.
Prin urmare, progresul întotdeauna este ceva relativ, parţial, rever­
sibil şi nu este garantat în mod automat d e c ă tr e p ro c e s u l istoric.
La rândul lor, între liberali şi m a r x i ş t i d e o s e b ir e a d e principiu
constă în modul în care interpretează c e le d o u ă ta b e re progresul
şi cum privesc scopul final al acestuia. L i b e r a l i i s u n t convinşi că
societatea egalităţii şanselor cu o c la s ă d e m i j l o c p re d o m in a n tă ,
cu relaţii de piaţă, cu instituţii şi l i b e r t ă ţ i d e m o c r a tic e , rep rezin­
tă culmea dezvoltării istorice şi un d e s t in u n iv e r s a l. O c c id e n tu l a
parcurs această cale primul, iar c e le la lt e s o c ie tă ţi î l v o r u rm a în
această direcţie. „Libertatea este m a i b u n ă d e c â t lip s a lib ertăţii;
progresul - mai bun decât înapoierea; o r g a n iz a r e a e fic ie n tă a pro­
ducţiei — mai reuşită decât una i n e f i c i e n t ă şi c o s tis ito a r e ; prospe­
ritatea şi bogăţia sunt preferabile m i z e r i e i şi s ă r ă c ie i” - considera
liberalii, construindu-şi pe aceste p r i n c i p i i t e o r iile . î n c a d ru l R I
ele se răsfrâng asupra principiului d i s t r i b u ţ i e i p u t e r i i în favoarea
societăţii civile şi al globalizării u m a n i t ă ţ i i c a p u n c t c u lm in a n t al
procesului istoric. Un astfel de „sfârşit a l i s t o r ie i îl p r e v e d e a filo ­
soful liberal hegelian A. Kojev. Mai t â r z i u a c e s ta a fo s t d e s c ris de
către F. Fukuyama203.
P e d e o p a r te , m a r x i ş t i i c a d d e a c o r d a s u p r a u n e i a s tfe l d e v iz iu n i
a s u p ra is to r ie i şi c u c a r a c t e r u l is t o r i c p r e d e t e r m i n a t a l c a p ita lis ­
m u lu i şi a l g lo b a liz ă r ii b u r g h e z e ( î n c a lit a t e d e c u l m e a d e z v o ltă r ii
is to ric e a s is te m u lu i c a p ita lis t m o n d i a l — L e n i n n u m e a a c e st p r o ­
ces „ im p e r ia lis m ” ), i a r p e d e a ltă p a r t e , e i c o n s id e r ă că m o d e lu l
c a p ita lis t n u r e p r e z in tă s o c ie ta te a l i b e r t ă ţ i i şi a d e m o c r a ţ ie i, ci că
aceasta, în r e a lita te , tr a n s fe r ă to a te t i p u r i l e a n t e r i o a r e d e in e g a ­
lita te şi d e d o m in a r e a e lit e lo r a s u p r a m a s e lo r în s fe r a r e la ţiilo r
e c o n o m ic e (a n u m e în a s ta c o n s tă e s e n ţa t e o r ie i d e c la s ă )204. P rin
u rm a re , m a r x iş tii n e a g ă în s ă ş i id e e a „ c la s e i d e m i j l o c ” a r ă t â n d că
d e zv o lta re a c a p ita lis m u lu i n u în l ă t u r ă c o n t r a d i c ţ i i l e d e c la s ă în tr e

g | f e ^ 2: ,tUlons' | itran*e casc of mutual n eg lect H MMcnnium,


RE L AŢI I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

c a p ita liş ti şi p r o l e t a r i a t , c i d o a r le a c u t iz e a z ă . C la s a d e m i jlo c , m ic a


b u rg h e z ie n u r e p r e z in t ă c e v a a u t o n o m , f i i n d v o r b a d o a r d e u n s tr a t
social a r t if ic ia l, c e u r m e a z ă a fi d e s t r ă m a t : o p a r t e v a fi in te g r a tă
în clasa c a p ita lis tă , i a r c e a la lt ă v a fi a r u n c a t ă î n z o n a s o c ia lă i n ­
fe rio a ră , în c a te g o r ia p r o l e t a r i a t u lu i. î n c o n d i ţ i i l e c a p it a lis m u lu i
e g a lita te a ş a n s e lo r p r o d u c e in e g a l i t a t e s o c ia lă , p r i n u r m a r e , a v e m
de a fa c e c u o s o c ie ta te i n e c h i t a b i l ă . D e a ic i d e c u r g e u r m ă t o a r e
d e o s e b ire d i n t r e m a r x i ş t i şi li b e r a l i : p o t r i v i t m a r x i ş t i l o r , s is te m u l
m o n d ia l c a p ita lis t n u r e p r e z in t ă u l t i m u l , c i p e n u l t i m u l c u v â n t în
is to ria d e z v o lt ă r ii s o c ia le , a d ic ă o f a z ă d ia le c t ic ă a u n u i t ip d e o r â n ­
d u ire , c a re t r e b u ie d e p ă ş it ă şi r e s p in s ă p r i n i n t e r m e d i u l u n e i s e rii
de r e v o lu ţii s o c ia lis te şi p r i n c o n s t r u c ţ i a u n e i s o c ie tă ţi c o m u n is te ,
în s o c ia lis m c la s e le se v o r s c h im b a c u l o c u r ile : p r o l e t a r i a t u l v a n i ­
m ic i b u r g h e z ia şi v a fa c e p r o l e t a r ă î n t r e a g a s o c ie ta te . A t i t u d i n e a
fa ţă d e p r o p r ie t a t e şi fa ţă d e p r o d u c ţ i e se v a s c h im b a r a d ic a l, v a
p r e d o m in a e g a lita te a r e a lă , i a r d r e p t a t e a v a t r i u m f a .

A s tfe l, p o t r i v i t lu i M a r x , p r o g r e s u l e s te o n o ţ i u n e d ia le c t ic ă şi
c o n tr a d ic to r ie , p e p a r c u r s u l a c e s t u ia f i i n d i n e v i t a b i l ă r e v o lu ţ ia a n ­
tic a p ita lis tă m o n d i a l ă , c a r e v a ş i d e v e n i „ s fâ r ş itu l is t o r i e i ”. N u c a p i­
ta lis m u l g lo b a l, c i c o m u n i s m u l p r o l e t a r m o n d i a l r e p r e z in t ă p e n t r u
m a r x iş ti s c o p u l p r o c e s u lu i is to r ic .

A s tfe l, m a r x i s m u l şi n e o m a r x is m u l d i n R I tr a t e a z ă p u te r e a , p r e ­
c u m şi S ta tu l, e lite le , s t r u c t u r a d e a d o p t a r e a d e c i z i i l o r î n r e la ţ iile
in te r n a ţio n a le d e o m a n i e r ă d e s t u l d e o r i g i n a l ă , u n a r a d ic a l d i f e r i t ă
a tâ t în r a p o r t a tâ t c u r e a lis m u l, c â t şi c u l i b e r a l i s m u l d i n R I .

Capitalul ca subiect al dominaţiei mondiale


în c o n f o r m it a t e c u t e o r ia d e c la s ă , î n c a d r u l a n a liz e i s o c ie tă ţii şi a
s is te m u lu i e i p o l i t i c , m a r x i ş t i i f o r m u l e a z ă u r m ă t o a r e a c h e s tiu n e d e
p r in c ip iu : c ă re i f o r m a ţ i u n i î i a p a r ţ i n e s o c ie ta te a s t u d ia t ă ( p r e c a p i-
ta lis tă , c a p ita lis tă , s o c ia lis t ă ) , a d ic ă , în c e m o d se s t r u c t u r e a z ă în
c a d ru l a c e s te ia a t i t u d i n e a fa ţ ă d e m i j l o a c e le d e p r o d u c ţ i e . î n e p o ­
ca m o d e r n ă m a j o r i t a t e a s o c i e t ă ţ i l o r s u n t fie c a p it a lis t e ( î n p r i m u l
râ n d , ţă r ile d in O c c i d e n t ) , fie se a flă î n t r - o d e p e n d e n ţ ă c o lo n ia lă
sau s e m ic o lo n ia lă fa ţă d e ţ ă r i l e c a p it a lis t e a le O c c i d e n t u l u i . P o t r iv i t
lu i M a r x , n a t u r a c a p i t a l u l u i e s te u n a i n t e r n a ţ i o n a l ă , i a r b u r g h e z i a
n a ţio n a lă r e p r e z in t ă d o a r u n s e g m e n t a l b u r g h e z i e i m o n d i a l e . P e
acest p r in c ip iu se î n t e m e i a t ă in t e r p r e t a r e a m a r x i s t ă a g lo b a l i z ă r i i :
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ i n x ,

sistemul burghez, fiind unul internaţional, tinde să devină unul c


atare în sensul deplin al cuvântului205. în esenţa sa capitalismul^
fost întotdeauna unul global, prin urmare, globalizarea este conse­
cinţa logică ce decurge din însăşi esenţa capitalului206.

De aceea marxiştii în RI, ca şi liberalii, afirmă că Statele naţio­


nale nu sunt unităţi suverane în raporturile dintre ele (principiul
asupra căruia insistă realiştii), ci reprezintă un sistem („lumea-sis-
tem” la neomarxistul E. Wallerstein207). Singurul P r i n c i p e a d e v ă ra t
şi Leviatanul autentic este burghezia m o n d i a l ă , hegem onul global.
Numai capitalul este considerat drept adevărat suveran , unul mon­
dial şi internaţional. Burghezia naţională poate co n cu ra cu bur­
ghezia naţională a altui Stat la fel cum co n c u re a ză între ele firmele
şi monopolurile, dar în toate cazurile ele su n t unite p rin aparte­
nenţa la o clasă comună. Prin urmare, în rap o rt cu proletariatul
şi, în special, în raport cu revoluţia proletară m o n d ială, toate re­
gimurile burgheze vor avea o poziţie solidară, ajutând u-se în mod
reciproc să strivească duşmanul de clasă co m u n . D e aici rezultă
următoarea concluzie: guvernele naţionale, c u toate competenţele
lor, nu reprezintă o ultimă instanţă în adoptarea d eciziilor, deoa­
rece în definitiv totul va hotărî capitalul m o n d ial şi interesele lui
globale (şi nu cele naţionale!).
O astfel de schem ă exam inează câm p ul relaţiilo r internaţionale ca
pe o zonă a conflictului de clasă: la un pol al acestui co nflict se află
elita transnaţională capitalistă, la celălalt — ‘m asele proletare in­
ternaţionale. Privită din perspectiva de clasă, d ivizarea societăţilor
în State este o realitate convenţională, care ascunde unitatea im ­
periului m ondial al Capitalului, care este în su şi suveranul global,
„prinţul acestei lum i”. A n u m e el conduce popoarele şi societăţile,
reprezentând subiectul istoriei. Aceasta e cheia în care neom arxiş-
tii interpretează globalizarea, considerând-o, la fel ca şi liberalii din
R I, ca fiind inevitabilă şi condiţionată de întreaga logică a istoriei.
Insă dacă liberalii văd într-un astfel de sistem dem ocratic planetar
culmea binelui, atunci m arxiştii, dim potrivă, o percep ca pe un tri­
um f al răului.

Potrivit marxiştilor, capitalul şi exploatarea economică a omului


205. Baran P.A. The Political Economy of Growth. 11armeniJsworth: penguin, 1957.
206. Amin S. Mondialisation, comprehendre pour agir. Paris, 2002. ^'*^
207 Wallcstein E. Analiza hunii-sistem: Introducere. Moscova: Casa editorială «Teritoria k .
^2006. “UuUşego»,
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

de către o m re p re z in tă ră u l a b s o lu t, p r in u r m a re , u n iv e rs a liz a re a
o râ n d u irii c a p ita lis te p e în tr e g u l s p a ţiu al p la n e te i c o n s titu ie e x ­
presia lu i cea m a i c o m p le tă şi d e fin itiv ă . P rin c ip e le -C a p ita l c o n d u ­
ce lum ea, ia r c o n ş tie n tiz a re a acestei r e a lită ţi, a lă tu r i de a p rec ie re a
m orală (n e g a tiv ă ) a acestei c irc u m s ta n ţe , c o n s titu ie în c e p u tu l a n a ­
lizei m arxis te .

D acă e să fo r m u lă m a ic i în tr e b a re a a s u p ra fa p tu lu i c in e este su­


biectul d e c izie i p o litic e în r e la ţiile in te r n a ţio n a le , m a r x iş tii a r răs­
punde: însuşi s is te m u l c a p ita lis t în e x p re s ia lu i is to ric ă , a d ic ă d ia ­
lectica is to rie i so c ia le a o m e n ir ii. P o litic ie n ii b u rg h e z i, g u v e rn u l,
fu n c ţio n a rii şi e lita n u fac a ltc e v a d e c â t să fo rm u le z e lo g ic a m a ­
gistrală a c a p ita lu lu i g lo b a l — n u .contează d acă aceştia re a liz e a z ă
respectiva stare de fa p tu l sau n u . T o c m a i de aceea, c ritic a m a rx is tă
este în d re p ta tă n u a tâ t îm p o tr iv a g u v e rn u lu i sau s is te m u lu i p o litic ,
cât îm p o triv a e sen ţei e c o n o m ic e şi s o c ia l-is to ric e a c a p ita lis m u lu i.
D e aici şi p rin c ip a la te ză a lu i M a r x : b a z a e c o n o m ic ă (a d ic ă re la ţia
d in tre d e zv o lta re a fo r ţe lo r d e p ro d u c ţie şi r e la ţiile de p r o d u c ţie )
este în to ta lita te d e te r m in a n tă 'p e n tr u s u p ra s tru c tu ră (s is te m e le
politice şi s o c ia le). L e g ile fu n d a m e n ta le ale c a p ita lis m u lu i s u n t m a i
im p o rta n te decât le g ile u n u i sau a ltu i S tat, p re c u m şi de c â t d e c iz i­
ile u n o r c o n d u c ă to ri. Ia tă de ce a n a liz a d e clasă tre b u ie să e x a m i­
neze în tâ i de to a te b a za , u r m â n d ca p e te m e iu l acestei c e rc e tă ri să
fo rm u le ze a p re c ie ri c u p r iv ir e la aspe c te le p u r p o litic e .

H o tă râ re a de b a z ă p e c a re o a d o p tă C a p ita lu l m o n d ia l c o n s tă în
păstrarea şi c o n s o lid a re a p r o p r ie i d o m in a ţii, în s p o rire a p r o p r ie i
p u teri, în m e n ţin e re a sub c o n tr o l a p r o le ta ria tu lu i m o n d ia l şi în
preve n ire a p ro c e s e lo r re v o lu ţio n a re în to a te s o c ie tă ţile (d e z v o lta te ,
în curs de d e z v o lta re şi cele slab d e z v o lta te ). G lo b a liz a re a r e p re ­
zintă u n proces ca re face e v id e n tă şi e x p lic ită n a tu ra in te r n a ţio n a lă
(tra n s n a ţio n a lă ) a c a p ita lis m u lu i208. M a r x iş t ii d in R I a r p u te a c ă d e a
de acord cu te za , p o tr iv itc ă r e ia „ d e m o c r a ţiile n u lu p tă în tr e ele”, în
schim b d e m o c ra ţiile lu p tă îm p o tr iv a p r o le ta ria tu lu i.

Decizia cu privire la Revoluţie


Aşa c u m p u te re a a re o e s e n ţă d e clasă, ia r m a r x iş tii c o n s id e ră
că există n u m a i d o u ă clase (b u r g h e z ia şi p r o le ta r ia tu l) , s -a r p u te a
vorbi despre d o u ă tio u r ţ d e p u te re — p u te re a c a p ita lu lu i şi p u te -

208. Baran P The Political F.con«iy of NeoColoniaiism. London; Heinemann, 1975.

M5
rea m uncii. Puterea capitalului constituie întotdeauna o dictatură
deoarece sistem ul de exploatarea econom ică a celor slabi de către
cei puternici este prin natura lui un dictat şi o uzurpare, oricare ar
fi norm ele de drept prin care se încearcă tăinuirea acestei realităţi.
M arxiştii nu recunosc legalitatea capitalismului, prin urmare ei nu
consideră ca fiind justificat dreptul burghez. Capitalismul este in­
evitabil sub aspect istoric, însă această realitate nu îl justifică. Este
vorba doar despre un m om ent necesar al răului istoric — o teză,
care trebuie depăşită şi eliminată. Potrivit m arx iştilo r, dominaţia
capitalului global asigură puterea unor c o n d u c ă t o r i b u rg h e z i con­
creţi prin intermediul implementării u n o r n o r m e j u r i d i c e burghe­
ze: astfel, capitalul îşi elaborează iniţial p r o p r i u l s is te m de drept,
după care îşi justifică existenţa prin i n t e r m e d i u l a c e s tu ia . M a rx iş tii
văd în spatele dreptului burghez doar s a m a v o ln ic ie şi dictatură.
De aceea pentru un marxist consecvent n i c i o p r e v e d e r e a d re p ­
tului burghez, nici o decizie a unui g u v e r n b u r g h e z n u este legi­
timă (dacă e să facem uz de noţiunea l u i M . W e b e r ) . Principele
guvernează doar cu ajutorul forţei, dar f a p t u l c ă a c e a s tă fo rţă are
întâi de toate expresie economică, drapată c u u n s is te m d e legi, nu
schimbă în esenţă nimic. în opinia m a r x i ş t i l o r , regimul b u rg h e z
nu are nicio bază morală şi trebuie să fie r ă s t u r n a t . A s tfe l ia naştere
teoria Revoluţiei.
A l ă t u r i d e c la s a b u r g h e z ă e x is t ă c la s a p r o le t a r ă . U l t i m a se află
î n t r - o p o z i ţ i e i n f e r i o a r ă , în s ă a n u m e e a c r e e a z ă b a z a m a te r ia lă a
s o c ie tă ţii, p r i n u r m a r e a c e a s tă c la s ă , f i i n d u n a s ă ra c ă , g e n e re a z ă
b o g ă ţie şi fa c e c a b o g a ţ ii să fie b o g a ţ i. î n t r - u n S ta t b u r g h e z to a ­
te le g ile s u n t e la b o r a t e î n in t e r e s u l c a p i t a l u l u i , m o t i v p e n t r u care
p r o le t a r ia t u l tr ă ie ş t e î n c o n d i ţ i i d e î n s t r ă i n a r e şi d e tr a n s fo r m a re
în o b ie c t. E s te n e g a tă în s ă ş i e x is t e n ţa p r o l e t a r i a t u lu i, u m a n u l se
e g a le a z ă c u m e c a n ic u l în s c o p u l o b ţ i n e r i i p r o f i t u l u i . M a r x is m u l
p r o p u n e n u c o n f o r m a r e a c u a c e a s tă s ta r e d e fa p t, c i c o n ş tie n tiz â n -
d u - i e s e n ţa , să se ia d e c iz ia d e b a z ă — c e c u p r i v ir e la R e v o lu ţie .
C ă p ă tâ n d c o n ş tiin ţa d e c la s ă , a d ic ă p e r c e p â n d u - s e c a o fo r ţă m o ­
tr ic e a is to r ie i m o n d ia le , p r o le t a r ia t u l t r e b u ie să s o lid a r iz e z e şi să
o b ţin ă o d im e n s iu n e a p o lit ic ă ( p a r t i d u l c o m u n is t ) . R o lu l aceastei
d im e n s iu n i c o n s tă în r id ic a r e a m a s e ld r la r ă s c o a lă îm p o t r iv a e lite ­
lo r In s c o p u l d e tr o n ă r ii P r in c ip e lu i g lo b a l şi d is t r u g e r ii s i s t e m '1 ' ’
le v ia ta n ic al d o m in a ţie i b u r g h e z e . S u v e r a n ita te a d e c la să a bur£
^ ^ ^ j e b u i e d o b o râ tă , p r o le ta r ia tu l u r m â n d s ă -ş i in s ta u r e z e p ro j
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

putere — d ic ta tu r a p r o le ta r ia tu lu i.

D in p e rs p e c tiv a r e la ţ iilo r in te r n a ţio n a le , c o n te a z ă fa p tu l că a m -


b e le tla s e p o a r tă u n c a ra c te r g lo b a l, in te r n a ţio n a l şi tra n s n a ţio n a le .
T o c m a i de aceea şi lu p ta c la s ă este d e a s e m e n e a g lo b a lă , in te r n a ţio ­
nală şi tra n s n a ţio n a lă . L o z in c a m a r x is tă „ P r o le ta ri d in to a te ţă rile ,
u n iţi-v ă ” are u n sens p r o fu n d : lu p ta d e clasă este u n a d e esenţă
g lobală şi se p o a r tă la s c a ră p la n e ta r ă . D e s ig u r această lu p tă are
zone d e o im p o r t a n ţ ă m a i m a r e sau m a i m ic ă (p r in c ip a le le b ă tă ­
lii au lo c în s o c ie tă ţile o c c id e n ta le d e z v o lta te ). în s ă c o n te a z ă ca
s o lid a rita te a d e c la să a p r o le ta r ia tu lu i să in c lu d ă în sine, în m o d
o b lig a to riu , p r o le ta r i a n u m e „ d in to a te ţă r ile ”. In te r n a ţio n a lis m u l
c o n s titu ie e s e n ţa m a r x is m u lu i.

C la sa b u r g h e z ie i m o n d ia le a p ă ră s ta tu s -q u o şi e v o lu ţia s is te m u lu i
c a p ita lis t m o n d ia l. T o a te d e c iz iile c a re se ia u d e c ă tre c o n d u c ă to r ii
ţă r ilo r d e z v o lta te , în c e le d in u r m ă , în o p in ia m a r x iş tilo r , n u s u n t
altceva d e c â t n iş te a s p e c te p a r tic u la r e ale a c e s tu i p la n g lo b a l. A n u ­
m e îm p o tr iv a a c e s tu ia a v a n s e a z ă p r o le ta r ia tu l m o n d ia l d e c iz ia d e
a lte rn a tiv ă , o r ie n ta tă s p re în fă p tu ir e a R e v o lu ţie i m o n d ia le în sco­
p u l r ă s tu r n ă r ii r a d ic a le a s ta tu s -q u o . P rin c ip e le - C a p ita l tr e b u ie să
fie d e tro n a t, ia r p u te r e a la s c a ră g lo b a lă tr e b u ie să fie a c a p a ra tă d e
c ă tre p r o le ta r ia tu l c a re a c ă p ă ta t c o n ş tiin ţa d e s in e şi s -a u n it în t r - o
s in g u ră o r g a n iz a ţie in t e r n a ţ io n a lă r e v o lu ţio n a r ă .

In te r p r e ta r e a m a r x is tă d e , p e p o z iţ ii d e cla să a s u b ie c tu lu i c are
a d o p tă d e c iz ia î i d e o s e b e ş te în m o d s u b s ta n ţia li d e re a liş tii şi de
lib e ra lii în R I. P o t r iv it m a r x iş tilo r , c la s a d is p u n e d e to a te c a ra c te ­
ris tic ile u n u i s u b ie c t a u te n tic - v o in ţă , r a ţ io n a lita te , c a p a c ita te a d e
p la n ific a re s tra te g ic ă , a n a liz a lo g ic ii p r o c e s u lu i is to r ic etc . T o c m a i
de aceea g r u p u r ile s o c ia le şi p o litic e c o n c r e te n u s u n t d e c â t n iş te
in te r m e d ia r i, c a re r e p r e z in tă e x p re s ia c la s e i şi a in te r e s e lo r a c e ste ­
ia. C e le d o u ă c la se a n ta g o n is te c o n s titu ie d o i s u b ie c ţi a fla ţi în c o n ­
fr u n ta r e , fie c a re d in t r e a c e ş tia d is p u n â n d d e p r o p r iile n o r m e , r a ţ i­
o n a lita te , m o r a lă , in te r e s e , s t r u c tu r ă , p la n ific a r e , re s u rs e . T o to d a tă ,
u n u l d in tr e s u b ie c ţi ( b u r g h e z ia ) se a flă î n t r - o p o z iţ ie d o m in a n t ă şi
e în sta re s ă -ş i d e s fă ş o a re c o n ţ in u t u l î n t r - o e x is te n ţă is to r ic ă a u ­
te n tic ă , ia r a l d o ile a s u b ie c t ( p r o le t a r ia t u l) e s te s u p u s o p r e s iu n ii,
s tru c tu r ile şi s tr a te g iile a c e s tu ia f i i n d p o te n ţ ia le . C u to a te a c e stea ,
re s p e c tiv u l s u b ie c t r e v o lu ţ io n a r n u e s te o a b s tr a c ţiu n e , c i este i m ­
p la n ta t în în s u ş i m i e z u l s is te m u lu i c a p ita lis t ( p r o d u c ţ ia m a te r ia lă ,

147
------------R E L A Ţ I I L E j N T F, li n A Ţ i n m , j , _____ _

m u n ca drept sursă a b og ăţiei), p rin u rm are, este în s ta re « •


acestuia o lo v itu ră fatală. aP ‘ce

A n a liza m a rx istă a rela ţiilo r intern aţion ale este într-atât deorigi-
nală şi asim etrică, în cât este d ificil să fie com parată cu paradigma
realistă şi cea liberală în ch estiu n ea despre natura puterii politice
şi a fun cţiilo r ei în relaţiile internaţionale. Potrivit marxiştilor, re-
aliştii şi lib eralii exp rim ă în totalitate p oziţia de clasă a burgheziei
şi prin aceasta ei nu atât tăinu iesc adevăratul tablou al relaţiilor
internaţionale şi al proceselor istorice şi social-politice, cât îl defor­
mează (în m od m ai m ult sau m ai puţin conştient). Totuşi, liberalii
descriu mai exact caracterul global al sistem ului capitalist mondi­
al, deşi o fac cu ajutorul u no r aprecieri m orale şi termeni diametral
opuşi celor marxişti.

3.1.5. Teoriile postpozitiviste: deconstrucţia


Principelui
Teoria critică: anatomia influenţei
T e o r ia c r itic ă d in R I p o r n e ş te într-o m ăsură considerabilă anume
d e la a n a liz a fig u r ii P r in c ip e lu i şi a structu rii procesului deciziona
în p o lit ic ă . L u c r a r e a p r o g r a m a t ic ă a fondatorului acestei orientări,
e n g le z u l R o b e r t C o x „ A n a t o m ia influenţei: adoptarea deciziilor în
o r g a n i z a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e ” 209 e s t e dedicată anum e acestei chesti­
u n i. C o x , la fe l c a şi a lţi reprezentanţi ai acestei orientări, ca, de
e x e m p lu , S te v e n G ill, îş i în te m e ia z ă teoriile pe ideile lui Antonio
Gramsci210.
C o m u n is tu l ita lia n A n to n io G r a m s c i a e l a b o r a t t e o r i a h e g e m o n i­
e i, c a r e s e d e o s e b e ş t e p r i n c o n ţ i n u t u l s ă u d e f e l u l c u m e s t e î n ţ e l e a s ă
h e g e m o n ia în ş c o a la r e a lis tă d in R I , C r e a t o r ii t e o r ie i p o l it i c e p o r ­
n e s c în tr -o m ă su ră c o n s id e r a b ilă a n u m e d e la a c e s t c o n c e p t .

în p r o c e s u l a n a liz e i s t r u c t u r ii p u t e r ii, id e ile lu i G r a m s c i a d u c în


a b o r d a r e a m a r x is tă c â t e v a jc o m p le t ă r i s u b s t a n ţ i a le . G r a m s c i p o r ­
n e ş te d e la a n a liz a r e v o lu ţie i p r o le t a r e d in R u s ia ş i d e la i d e ile lu i
L e n i n 2“ . C o m p a r â n d u - î e C u m a r x i s m u l c l a s i c , e l d e s c o p e r ă l a L e -
n i n şi î n i s t o r i a r e v o l u ţ i e i r u s l t i h ş i r d e c a r a c t e r i s t i c i c u t o t u l n o i

209. Cox R-, Jacobson Harold K. The Anatomy of Influence: decision makine în
Hon. London, 1973. ' 8 •«tornatmnal organita-
210 Gill S. Gramsci, Historical Materialism' and International Relation*. Cambridee- r
versity Press. 1993. ' * m' bridSe Uni-
211. Gramsci A. Manuscrise de închisoare. Moscova: Editurii litertaturii politice , i^gj
R K L A T I I I. K I N T E R N A T I O N A Lr.

M a r x re d u c e a to tu l la b a z ă şi p la s a r e la ţiile e c o n o m ic e în c a p u l u n ­
g h iu lu i. D a r fiin d e fe c tu a tă c u c o n s e c v e n ţă , o a s tfe l d e a b o rd a re e ra
răs tu rn a tă d e c ă tre fa p tu l is to r ic al r e v o lu ţie i p r o le ta re ru s eş ti, care
s-a p ro d u s î n t r - o ţa r ă c u u n p r o le ta r ia t slab d e z v o lta t şi în m o d se-

f
parat d e p ro c e s e le s im ila r e d in a lte ţă r i. R e v o lu ţia p r o le ta ră în tr -o
ţară lu a tă a p a rte tr e b u ia e x p lic a tă c u m v a . G r a m s c i p r o p u n e această
e x p lic aţie p r in in t e r m e d iu l f a c to r u lu i p o litic . E x is te n ţa u n u i p a r tid
m a rx is t b in e o r g a n iz a t şi c o n ş tie n t d e p r o p r ia m is iu n e is to ric ă a
d e v e n it sub c o n d u c e r e a lu i L e n in fa c to r u l d e te r m in a n t în v ic to r ia
rev o lu ţie i şi c o n s tr u c ţia s o c ia lis m u lu i c h ia r şi în c o n d iţiile lip s e i
a lto r c e rin ţe m a r x is te o r to d o x e . P r in u r m a r e , c o n c h id e G ra m s c i,
s u p ra s tru c tu ra a re o im p o r t a n ţ ă d e o s e b ită , ia r e x p e rie n ţa c o n s o ­
lid ă rii p o litic e în t r - u n s u b ie c t is to r ic , a d ic ă p r a c tic a le n in is m u lu i,
se p o a te c o n s titu i î n t r - u n fe n o m e n a u to n o m . F a c to r u l p o litic ş i-a
d e m o n s tra t a ic i a u to n o m ia sa r e la tiv ă şi e fic ie n ţa .

D a r G r a m s c i m e r g e m a i d e p a r te şi p r o p u n e să fie a n a liz a t în c ă
a un s e g m e n t al s u p r a s t r u c t u r ii, d if e r it d e p o litic ă . E l îl d e fin e ş te
d re p t „s o c ie ta te c iv ilă ” s a u „ in t e le c tu a li”. G r a m s c i îi c o n s id e ră p e
to ţi o a m e n ii d r e p t „ in t e le c tu a li”, d e o a re c e a c e ş tia s u n t în z e s tr a ţi c u
in te le c t. P o tr iv it lu i G r a m s c i, in te le c tu a lii n u d o a r d e s c riu lu m e a
d in ju r, c i şi în t r - o m ă s u r ă s e m n ific a tiv ă o şi c o n s tru ie s c . A c e s t
proces d e c o n s tr u ir e — p r in in t e r m e d iu l c u ltu r ii, în v ă ţă m â n tu lu i,
m ijlo a c e lo r d e in f o r m a r e în m a s ă , ş tiin ţe i — a re lo c n u în c o n d iţii
de v a c u u m , c i p o r n e ş te d e la u n m e d iu sa u clasă s o c ia lă a n u m e . î n -
tr -o s o c ie ta te d e c la s ă in te le c tu a lu l d e v in e e x p re s ia cla se i. G r a m s c i
n u m e ş te u n a s tfe l d e in te le c tu a l o r g a n ic . A n u m e a ic i G r a m s c i i n ­
tro d u c e c o n c e p tu l d e h e g e m o n ie . P o t r iv it a c e s tu ia , h e g e m o n ia r e ­
p re z in tă a fir m a r e a r e la ţ iilo r d e p u te r e şi a s tr u c tu r ilo r n o r m a tiv e
ale r e a lită ţii s o c ia le , în in te r e s e le fie a le b u r g h e z ie i, fie a le p r o le ta ­
r ia tu lu i. T o to d a tă , s p re d e o s e b ir e d e d o m in a ţ ia e c o n o m ic ă sau d e
p u te re a p o litic ă , h e g e m o n ia se m a n ife s tă în m o d a s c u n s , in d ir e c t
şi n u este p e r c e p u tă c a şi c o n s tr â n g e re d ir e c tă , v io le n ţă , im p u ­
nere. H e g e m o n ia se in s ta le a z ă în s u p r a s tr u c tu r ă , ia r p u r t ă t o r ii e i
sunt „ in te le c tu a lii o r g a n ic i”, c a re o a s im ile a z ă şi o r e p r o d u c . D u p ă
G ra m s c i, în c o n fo r m ita te c u a n a lo g ia d e m o n s tr a tă d e c ă tre le n i­
n is m a a u to n o m ie i r e la tiv e a f a c t o r u lu i p o litic d in s u p r a s tru c tu ră
în r a p o rt c u b a z a e c o n o m ic ă , „ in t e le c t u a lii” s u n t r e la tiv in d e p e n ­
d e n ţi, a tâ t în r a p o r t c u e c o n o m ia , c â t şi p o litic a , şi d in acest m o t iv
îşi p o t a leg e în m o d lib e r c la s a , în n u m e le c ă re ia îş i v o r d e s fă ş u ră

149
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A I

activitatea în structurile „societăţii civile”: ştiinţă, cultură învăţă


mânt, mass-media, comunitatea de experţi etc. Aşa cum în econo­
mie există stăpânii-burghezi şi muncitorii salariaţi-proletarii, iar în
politică - partide de guvernământ, elite politice şi mase, la fel şi în
„societate civilă” există unii care trec de partea burgheziei şi par­
ticipă la instalarea şi consolidarea hegemonii acesteia, dar şi alţii,
care aleg să fie de partea revoluţiei. Anume ultimii sunt purtătorii
contrahegemoniei şi pledează în numele clasei muncitoare, a ma­
selor şi a celor nedreptăţiţi chiar şi atunci când ei înşişi nu fac parte
din această clasă socială.
A ş a d a r, a n a liz a g r a m s c ia n ă îm p a r te f i g u r a P r i n c i p e l u i în trei
c o m p o n e n te :

• dominaţia e c o n o m i c ă , c a p i t a l u l ( b a z a ) ;
• puterea p o l i t i c ă d i r e c t ă , p a r t i d e l e p o l i t i c e , a p a r a t u l a d m in is tr a ­
t iv d e s ta t ( s u p r a s t r u c t u r a ) ;
• hegemonia, „ in t e le c tu a lii o r g a n ic i” (s u p r a s tr u c tu ra ).
C o m p a r â n d m o d e l e l e P r i n c i p e l u i d i n t e o r i i l e r e a liş t ilo r , lib e ra -
I i l o r şi m a r x i ş t i l o r c la s ic i, p u t e m r e m a r c a c u u ş u r i n ţ ă o d e o s e
s u b s t a n ţ i a l ă a s c h e m e i d e m a i s u s . D o m i n a ţ i a e c o n o m i c ă , p u te re a
p o l i t i c ă ş i h e g e m o n i a r e p r e z i n t ă c e le t r e i c o m p o n e n t e a le s u v e ra n i
t ă ţ i i . E le f o r m e a z ă c e le t r e i n u c le e , c e s e a f i r m ă în p r o c e s u l de^ u a re
a d e c i z i i l o r . D e c i z i a g l o b a l ă la n i v e l u l b a z e i e s te a d o p t a t ă în to t
d e a u n a d e c ă t r e c a p it a l. L a n i v e l u l s t a t u l u i p u t e r e a p o l i t i c ă a p a r ţin e
o r g a n i z a ţ i i l o r p o l i t i c e c o n d u c ă t o a r e . I a r h e g e m o n i a s e d e s fă ş o a ră
î n s fe r a in t e l e c t u a l ă . G r a m s c i in s is t ă a s u p r a f a p t u l u i c ă h e g e m o n ia
re p re z e n tă c e a m a i im p o r t a n t ă c o m p o n e n t ă a p r o c e s u lu i g e n e ra l
d e g u v e r n a r e , a d ic ă d e t e r m i n ă s t r u c t u r a P r i n c i p e l u i n u m a i p u ţ in
d e c â t a lt e f o r m e a le i e r a r h i e i . „ I n t e l e c t u a l i i o r g a n i c i ” s u n t î n s ta re
s ă c r e e z e u n „ b lo c i s t o r i c ” şi s ă r e a l i z e z e o „ r e v o l u ţ i e c u l t u r a l ă ” în
s o c ie ta te a b u r g h e z ă î n in te r e s e le c la s e i o p r i m a t e d e o m a n i e r ă n u
m a i p u ţ i n e fe c t iv ă d e c â t r e v o l u ţ i a p o l i t i c ă r e a l i z a t ă d e L e n i n . A ş a
c e v a e s te p o s ib il c h i a r ş i a t u n c i c â n d s u n t i n s u f i c i e n t e f o r ţ e l e s o c i­
a le şi p o l i t i c e p e n t r u a c ţ iu n i r e v o l u ţ i o n a r e d i r e c t e . G r a m s c i c o n s i­
d e r ă c ă e s te n e c e s a r să se î n c e a p ă c u u n „ r ă z b o i d e p o z i ţ i i ” ( p r e ­
g ă t ir e a „ r e v o l u ţ i e i c u lt u r a le ” ) , d u p ă c a r e s ă se t r e a c ă la „ u n r ă z b o i
e f e c t i v ”, c e a r in c lu d e r e z e r v e le p o l i t i c e şi e c o n o m ic e a le s o * t" *■
c o n s o lid a t e d e c ă tr e i n t e le c t u a lii n o n c o n f o r m i ş t i.

In r a p o r t c u r e la ţ iile i n t e r n a ţ i o n a l e G ra m sc i îşi a p lic i


te o r i a î n
150 I
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

felul următor. Să luăm drept exemplu două State: în unul reformele


politice au învins, iar în altul acestea rămân sub controlul vechi­
lor forţe preburgheze sau non-burgheze (Gramsci numeşte această
situaţie folosind genericul „cezarism”). Primul Stat, ce tinde spre
internaţionalizare, potrivit logicii capitalului, va exercita presiune
asupra celui de-al doilea. în sfera economiei această situaţie se va
manifesta prin concurenţă, în sfera politicii — printr-o ameninţare
militară directă (cursa înarmării), iar în sfera „societăţii civile”—
prin penetrarea hegemoniei din exterior (războiul ideologic). Dacă
puterea non-burgheză din cel de-al doilea Stat se va izola complet
de la această presiune, ea va pierde concurenţa. Dacă va accepta
regulile jocului, atunci puterea existentă va fi măturată de către in­
fluenţa străină şi prin ascensiunea mediului burghez intern, care va
revendica schimbări politice. în ambele cazuri nu este exclusă nici
intervenţia directă. Reacţionând într-un mod neradical, regimul
„cezarist” (elitele tradiţionale, clanurile de conducere etc.) va fi
constrâns să realizeze anumite reforme, adică să se afle în situaţia
pe care Gramsci o numeşte „transformismo”.
în plus, hegemonia externă va fi dublată prin ascensiunea purtă­
torilor hegemoniei din interiorul societăţii. Şi anume în virtutea
factorului „hegemoniei”, mai devreme sau mai târziu, cel de-al doi­
lea Stat va fi sortit crizei.
Acest aparat teoretic este aplicat de către R. Cox asupra analizei
actualei stări de lucruri în politica mondială şi îi demonstrează
eficienţa pentru descrierea felului în care stau lucrurile în dome­
niul conştientizării proceselor ce se derulează acolo, reflectate în­
tâi de toate în R I ca disciplină. Cox arată că majoritatea teoriilor
din RI (atât realiste, cât şi liberale) sunt expresia hegemoniei, iar
teoreticienii înşişi apar ca „intelectuali organici”, care slujesc cu
fidelitate burghezia globală. Steven Gill analizează mai detaliat o
astfel de organizaţie mondială precum este „Comisia Trilaterală”,
descriind-o ca pe un de fel de cartier general al „hegemoniei mon­
diale” şi prototipul guvernului mondial, ce se modelează în mediul
intelectualilor, a experţilor şi jurnaliştilor.212
Astfel, Principele din teoria critică, la fel ca în cazul lui Gramsci şi
are un conţinut economic, politic şi intelectual, dar şi o anvergură
212. Gill S. American Hegemony and the Trilateral Commission. Cambridge: Cambridge University
Press. 1991.

s i
R E L A Ţ I I L E I NTE RNATI ONA

de dominaţie globală213. Această dominaţie se construieşte nu doar


la nivel material (forţa militară, potenţialul economic, resursei
energetice), dar şi în sufletul oamenilor, în minţile, în concepţii-
le, în termenii, în teoriile şi în organizaţiile ştiinţifice. în acest fel
însăşi sfera RI reprezintă o zonă deosebit de importantă, în cadrul
căreia se desfăşoară procesele hegemoniei şi unde „intelectualii
organici”, fideli capitalului şi orânduirii burgheze în urma unei
alegeri libere (iar nu în virtutea unei apartenenţe de clasă la bur­
ghezie), nu pur şi simplu apără statu-quo-ului în faţa globalizării
capitaliste sau a imperialismului direct, în primul rând, cel ameri­
can), dar şi îl creează, proiectează, organizează şi consolidează şi,
în sfârşit, îl planifică şi îl promovează la nivelul educaţiei, culturii,
mass-media şi a ideilor.
Propu nerea exp o n en ţilo r teoriei critice se red u ce la demascarea
Principelui, în p rim ul rân d , în ip o staza lui h eg em o n ică, la organi­
zarea adepţilor co n trah eg em o n iei în RI şi la „războiului de poziţie
cu „intelectualii organ ici”, care servesc şi creează sistem ul mondial
transnaţional capitalist.

Postm odernismul: regula im anenţei


în RI postm odernism ul reprezintă cea m ai rad icală orientare a
postpozitivismului. Reprezentanţii acestuia, u rm ân d u -i pe filoso­
filor postm oderni (M . F o u c a u lt,}. D errid a, Je a n -F ra n ţo is Lyotard
etc.), privesc întreaga realitate ca pe un „text fără au to r şi resping
topica subiect-obiect, ce stă la baza filosofiei şi ştiinţei epocii m o­
derne (de aici şi prefixul „post” în denum irea cu ren tu lu i— ei tind
să elaboreze filosofia şi ştiinţa pe tem eiuri diferite d ecât cele ale
Modernităţii). Tezele program atice ale p ostm od ern ism u lu i din RI
sunt generalizate de către specialistul am erican în RI Jam es Der
Derian214.

în calitate de principiu de bază ei in tro d u c „ re g u la im a n e n ţe i”


Exponentul postmodernismului în R I, R ich a rd D e v e ta k s c rie : „ R e ­
gula imanenţei afirmă că există o legătu ră p e rm a n e n tă şi n e s c h im ­
bată între metodele de in terp retare şi p ra cticile de d o m in a ţie ; sar-
gma specialiştilor în RI este să arate în ce m o d se în scriu p ra ctic ile
de dominaţie în matricele interp retative ale co n te m p o ra n e ită ţii”215
213- Wyn Joncs R led.) Criticai Theory & World Poliiics. Bouldcr. Colorado: Lyenner Ricnncr 200
214. Dcr Derian J^Shapiro M. (eds). International /Inter textual Relatibns; Postmodern » •1
World Politic*. NewYork: Lexington Books, 1989. ' e -tngs of
215 Devetak R. Pmtmodermsm // Burchill S„ l.inklatcr A. Theories oi International
" i ^ '- o n d o m
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

l Asta ne in tr o d u c e d ir e c t în p r o b le m a tic a P r in c ip e lu i, aşa c u m


este tra ta tă ea d e c ă tre p o s tm o d e r n iş ti. A lt f e l zis , „ r e g u la im a ­
nenţei” p o a te fi d e s c ris ă c a o a f ir m a ţ ie că re a lita te a r e p re z in tă u n
text c o m p a c t, ca u n s p a ţiu c o m p le ta t c u s im b o lu r i în tr e s u b ie c t şi
obiect. N u e x is tă n ic i s u b ie c tu l, n ic i o b ie c tu l în m o d s e p a ra t d e
text şi de s is te m e le in te r p r e t a t iv e d e d e s c ifra re , c o n ju g a te c u acesta
(g rille de le c tu re - fr.); a c e s te a s u n t c o n s tr u ite în a m b e le e x tr e m i­
tăţi în p ro c e su l in te r p r e t ă r ii. R e a lita te a e x te rn ă este c o n s titu ită de
către te x tu l în s u ş i, ia r c e l c a re o in te r p r e te a z ă , s u b ie c tu l, a p a re d o a r
pe p a rcu rs u l p ro c e s u lu i d e in te r p r e t a r e , n u p â n ă la acest p ro ces.
D e aici reiese că re a lita te a e aşa c u m este d e s c ris ă . S c h im b â n d d e ­
scrierea, n o i s c h im b ă m r e a lita te a . Ia tă e x p re s ia c ea m a i ra d ic a lă a
p o z itiv is m u lu i ca a ta r e 216. M
jş- însă re g u la im a n e n ţe i c o m p le te a z ă o as tfe l d e le c tu r ă a re a lită ţii
cu cea d e -a d o u a c o m p o n e n tă : voinţa de dominaţie (c a o a ltă re d a c ­
ţie a c o n c e p tu lu i c la sic n ie tz s c H e a n „ v o in ţa d e p u te re ”). D e s c ifra re a
te x tu lu i are lo c în c o n c o r d a n ţă c u a titu d in ile d e b a z ă în ra p o rt cu
puterea, p r in u r m a r e , v o in ţa d e p u te r e re p re z in tă a lg o r itm u l p r in ­
cipal al a n a liz e i s e m a n tic e . M . F o u c a u lt a p ro p u s te r m e n u l „v o in ţa
de cunoaştere”, p e n tr u a s u b lin ia că s tr u c tu r ile c u n o a ş te rii u m a n e
şi ş tiin ţific e (a e p is te m e i) se 's tru c tu re a z ă în to td e a u n a d e -a lu n g u l
axei v o litiv e , ce r e p re z in tă a s p ira ţie spre d o m in a ţia p u ră . P o s tm o -
d e rn iş tii re fu z ă să id e n tific e s u b ie c tu l v o in ţe i d e p u te re (a n u m e în
asta constă d e o s e b ire a lo r d e e x p o n e n ţii te o r ie i c ritic e , fa ţă d e care
în a n u m ite aspecte s u n t d e s tu l d e a p r o p ia ţi). A c e a s tă v o in ţă există
în m o d a u to n o m , în a in te a s u b ie c tu lu i (d e e x e m p lu , clasa, p ă tu ra
sociala, p a r tid u l, id e o lo g ia , g r u p u l re lig io s e tc .). în t r - o astfel d e s i­
tuaţie sarcina s a v a n tu lu i p o s tm o d e rn is t c o n s tă în :

1) descrierea c o re c tă a s tr u c tu r ii te x tu lu i şi m o d e lu l d e in te r p r e ­
tare a p u te rii le g a t d e aceasta (e v id e n ţie r e a v o in ţe i d e d o m in a ţie );

i 2) su p u n e re a u n e i d e c o n s tr u c ţii a în tr e g u lu i c o m p le x a n a liz a t al
rea lită ţii te o re tiz a te , a ră tâ n d c a ra c te ru l a r b itr a r al p r o ie c ţiilo r se­
m antice;

3) e lib e ra re a lo c u lu i p e n tr u in te r p r e tă r i m u ltip le şi a lte rn a tiv e , ce


se o rg a n ize a ză de o m a n ie ră m a i lib e r ă d e c â t v e rtic a la d u ră a v o -

Macmillan Press, 1996. J j


216. Sraith S. Epislemology, Poslmodernism arul International Rdations Theory: A Reply to Ostenii! ii
Journal of Peace Research. 1997. Vof 34 (3). P. 330-336.

153
Toate aceste trei acţiuni, aplicate la RI, au atribuţie la fisura p..
iiui şi la
cipelui ui procesul
piucesui ueciziona
decizional2'7. Iar întrucât figura Principi
este analizată mult mai detaliat în realism, critica realismului devi­
in icausm, L i-
n p l 'p m a
ne tema principală oa postmoderniştilor fîn _ n t /n < t <
RI (R. Ashley şi în mod
special J. George218).

Postm oderniştii văd în persoana Principelui chintesenţa voinţei


de putere, exprimată în forma ei pură219. Ei privesc orice explica­
ţie şi fundamentare, adusă în apărarea necesităţii Leviatanului, ca
fiind instrumente secundare şi pragmatice, utilizate de către vo­
inţa de dominaţie, adică toate teoriile în RI servesc doar pentru
necesităţile practice {problem -solving theory). Voinţa de domina­
ţie primează, în timp ce toate celelalte, inclusiv subiectul puterii,
argumentarea în favoarea necesităţii acesteia şi însăşi realitatea
social-politică, reprezintă doar proiecţia acestei voinţe. Voinţa re­
spectivă este exprimată în primul rând în text, adică în descrierea
tabloului lumii, în structurarea acestui tablou şi stabilirea în cadrul
acesteia a ierarhiilor şi a simetriilor. Astfel, Principele devine nu
subiect al puterii politice, ca în cazul teoriilor pozitiviste RI, ci un
proces de interpretare şi structurare a textului. Voinţa de domina
ţie citeşte orice text ca pe un sistem de relaţii de putere, evidenţiind
pretutindeni principalul şi secundarul, subiectivul şi obiectivul,
activul şi pasivul, susul şi josul etc. Domeniul politicii şi sfera rela­
ţiilor internaţionale reprezintă un text* ce aparţine integral acestei
„reguli a imanenţei”. Mai mult decât atât, în domeniul politicii, ce
operează prin definiţie cu categoria puterii, acest aspect este cel
mai evident. în domeniul RI conceptul de Principe, adică voinţa
de dominaţie, îşi atinge apogeul, deoarece operează cu categorii
globale: lumea, planeta, umanitatea. Tocmai de aceea postmoder-
nismul apelează la RI deloc întâmplător: anume în discursului axat
pe relaţiile internaţionale exponenţii acestui curent văd punctul
culminant al voinţei de putere în proporţiile ei maxime. Iar teoriile
RI sunt văzute de către aceştia ca un text, ce reprezintă matricea
conceptuală, în cadrul căreia se desfăşoară această voinţă.
217. Walker R.B.J. The Prince and ihe Pauper: Tradiiion, Moderniţy and Practice in the ’ll, t
naţional Relations // Der Derian J.. Shapiro M. (eds). International /Intertextual Reiau ^ ^ ° ,nlcr“
^kgdings of World Politics. elaUons; ^stmodern
fisprge J. Discoursesof Global Politica: A Criticai Introduction to Interhntiomi u -t .
Rienn«rfc|^hcr.s, 1994. . , ,. ati°ns. NY: Lynne
219. SrfnbonmaUuJ/lTie Poslmodern Prince:"Criticai Theory, Left Slralegy, And The M t
Politica! Subject; QwjeJbcc: Monthly Review Press, 2004. ' ** * ,n4>Of A New
RELAŢIILE I NTE RNATI ONAL E

Mesajul principal al postmoderniştilor poate fi definit ca „decon-


strucţie a Principelui”. Sarcina lor constă în demonstrarea faptului
că pretenţiile specialiştilor în RI (în primul rând, a realiştilor, dar
şi a neoliberalilor/globaliştilor) la o teoretizare pur ştiinţifică şi im ­
parţială a realităţii obiective sunt totalmente false şi că în realitate
teoreticienii Rî din şcolile pozitiviste prin cercetările lo r im p u n
umanităţii modele verticale stricte ale lecturii p o liticii intern aţi­
onale, construite pe principiul violenţei, constrângerii, dom inaţiei
unora asupra altora. Reiese că teoriile pozitiviste în R I nu p ur şi
1simplu justifică inegalitatea existentă (între N o rd u l bogat şi Sudul
sărac, între civilizaţie şi barbarie, între O ccid e n tu l dezvoltat şi O r i­
ent, Lumea a Treia, în curs de dezvoltare sau nedezvoltate), faptul
asupra căruia insistă exponenţii teoriei critice d in R I, g ram sciştii şi
unii neomarxişti, ci o creează în m o d activ cu p rop riile m âin i, im ­
plementând respectivele interpretări ale realităţii şi insistând asu­
pra caracterului lor „obiectiv”, „n eu tru ” şi „ştiinţific”. Astfel, P r in ­
cipele este creat de către teoreticienii, ce-şi exteriorizează propriile
complexe agresive şi întunecate şi le im p u n societăţilor um ane.
Din punctul de vedere al p ostm oderniştilor, specialiştii în R I (şi
în primul rând, realiştii) apar ca nişte m aniaci pericu loşi, care de­
scriu lumea în termeni de riscu ri, securitate, conştiinţă defensivă,
concurenţă în scopul red u cerii (în consens cu propriile p erversi­
uni) întregii realităţi a relaţiilor internaţionale la u n teatru planetar
sado-masochist220.
O astfel de abordare introduce u n aspect nou şi esenţial pentru R I
ca disciplină221, ce vizează sfepararea p o liticii interne de cea exter­
nă. Potrivit postmoderniştilor, voinţa de dom inaţie este un feno­
men universal, p rin urmare, g ro azn icu l Leviatan, d in m om ent ce
s-a afirmat la nivel naţional, nu se poate lim ita doar la această sferă
şi tinde să o lărgească. P rin asta se explică fenom enul războaielor
naţionale, procesele co lo n ialism u lu i şi im p erialism u lu i. Stabilind
voinţa de putere în calitate de n u m ito r com un al p oliticii interne
(Leviatan), purtătorii d iscu rsu lu i de putere nu se pot lim ita doar
la acestea, elaborând o conceptualizare norm ativă a câm p ului de
război (anarhia în relaţiile internaţionale). C o lo n izare a reprezintă
extinderea apetiturilor egoiste ale P rin cip e lu i asupra „teritoriilor
care nu aparţin n im ăn u i”, adică asupra u no r zone ce nu sunt în
220. G eorge J. Discourses of Global Politics: A Criticai introduction to International Relations. Op. cit
221. Walker, R.B.). Inside /Outside: International Relations as Political Theory. Cambridge: University
Press, Cambridge, 1993. I

155
RE L AŢI I L E I N T E R n a ţ i o m

stare să se o pună agresivităţii O ccid en tu lu i. Şi, în sfârşit, imp ■


lism u l ep ocii m o d ern e — cel b ritan ic până la mijlocul s e c x x * '
cel am erican d in m o m en tu l de faţă — reprezintă o încercare &
a-şi instaura d om in aţia asupra întregului spaţiu planetar.

P o s tm o d e r n iş t ii a r a tă c ă în t i m p c e r e a liş tii şi g e o p o litic ie n ii dis­


c u tă d e s c h is î n t e r m e n i d e p u te r e , e c h ilib r u d e fo rţe , dominaţie,
z o n e d e in f lu e n ţ ă e tc ., î n c a z u l li b e r a l i l o r şi g lo b a liş tilo r aceeaşi
v o in ţ ă d e d o m in a ţ ie e s te e x p r im a t ă p r in a lte m o d a lită ţi. N u este
v o r b a d e s p re o a lte r n a t iv ă î n r a p o r t c u v o in ţ a fă ţiş ă d e dom inaţie a
r e a liş tilo r , c i d o a r d e s p re o a ltă c a le c ă tr e a c e la ş i scop. Sub pretextul
p a c ifis m u lu i, d e z v o lt ă r ii, m o d e r n iz ă r ii şi d e m o c r a tiz ă r ii, liberalii
d in R I c o n c e p tu a liz e a z ă a c e la ş i d is c u r s ie r a r h ic d e d o m in a ţie , unde
la u n p o l (c e l s u p e r io r ) se s itu e a z ă „ ţ ă r ile c iv iliz a te , dem ocratice,
c u e c o n o m ie d e p ia ţă , lib e r a le ” („ c lu b u l m o n d i a l , d u p ă B ourdieu
P.222), ia r la c e lă la lt p o l — „ r e g im u r ile n e c iv iliz a te , b a rb a re , autori­
ta re , d ic ta to r ia le , to ta lita r e , c o r u p te ” („ g h e tto m o n d i a l , du p ă B o­
u r d ie u P.223). R e la ţiile d in tr e c iv iliz a ţie ( = M o d e r n it a te , O ccident)
şi to ţi c e ila lţi (th e R e s t) s u n t c o n c e p tu a liz a te d e c ă tre lib e ra li pe un
to n s tric t ie ra rh iz a t: superiorii î i fe ric e s c p e c e i inferiori (c o n trib u
ie la m o d e rn iz a re a , d e m o c r a tiz a r e a şi d e z v o lta r e a a cesto ra). Spre
d eo seb ire d e e x p lo a ta re a c o lo n ia lă im p e r ia lis tă , această fo rm ă „de
d o m in a ţie p a te rn a lis tă ” este m a i m o d e r a tă ( d o m in a ţ ia - //^ ) , msa
d is trib u ţia de b a z ă a r o lu r ilo r în c o n fo r m ita te c u v o in ţa d e putere
n u se sch im b ă: ex istă cei s u p e r io ri şi cei in fe r io r i, re la ţiile d in tre
aceştia a v â n d u n c a ra c te r v e rtic a l c o re s p u n z ă to r. A ic i a v e m de a
face de asem en ea cu P rin c ip e le , d a r în v e rs iu n e a lu i d e „ tira n ilu ­
m in a t”.

P o s tm o d e rn iş tii a ra tă că însăşi ie ra r h ia d in d o m e n iu l R I este in ­


tro d u s ă în p r im u l râ n d de că tre cei c a re o rg a n iz e a z ă d is c u rs u l, m e ­
sajul te x tu a l şi d e scrierea s tru c tu ria a c e s to ra . Şi d o a r d u p ă asta are
lo c im p le m e n ta re a lo r. A s tfe l, P rin c ip e le n u tr e b u ie c ă u ta t p rin tr e
g ru p u rile p o litic e sau e c o n o m ic e , p r in tr e fo rţe şi fe n o m e n e , ci în
c a d ru l s tru c tu rii e x iste n ţia le a te o r e tic ie n ilo r RI, în s tr ă fu n d u r ile
c o n ş tiin ţe i lor, în in c o n ş tie n tu l lo r, care este p o s e d a t d e c o m p le x e
în tu n ec a te , spaim e şi fa n to m e . î n lo c d e a d a a s c u lta re a c e sto ra
ei ar tre b u i supuşi tra ta m e n tu lu i — ia tă c o n c lu z ia ra d ic a lă la c are

222. Bourdieu P. Sociologia spaţiului social Moscavj| Institutul de socialogie experimentală- Sa


R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

ajung p o s tm o d e rn iş tii, c a re p r o p u n î n d e f in it iv să se e fe c tu e z e
L e x o rc iz a re a P rin c ip e lu i d in c o n ş tiin ţa s p e c ia liş tilo r în R I ”.

| în m o d firesc, o as tfe l d e p o z iţie p r o v o c a to a re a în t â m p in a t n e în ­


ţelegere, res p in g e re şi r e v o ltă d in p a r te a m a jo r it ă ţ ii e x p o n e n ţilo r
Iclasice d in R I, ca re îi c r itic ă p e p o s tm o d e r n iş ti c ă a c e ş tia , c h ip u r ile ,
f se rup de re a lita te a e m p ir ic ă şi a c o rd ă o a te n ţie e x a g e ra tă te x te lo r;
I discursului şi a n a liz e i e x is te n ţia le . î n a c e la ş i tim p , la o ra a c tu a lă
I m odelul p o s tm o d e rn is t al R I este lu a t în c a lc u l, î n t r - o m ă s u r ă sau
i alta, de către m a jo r ita te a ş c o lilo r, ia r u n n u m ă r im p o r t a n t d e e x -
I ponenţi ai re a lis m u lu i şi lib e r a lis m u lu i se c o n s id e ră o b lig a ţi să fo r ­
muleze a rg u m e n ta ţii a p o lo g e tic e în a p ă ra re a p r o p r iilo r p o z iţii în
[ faţa a ta c u rilo r p o s tm o d e rn is te .

Sociologia istorică: ierarhia societăţilor


Spre o p o z iţie s im ila ră tin d şi e x p o n e n ţii „ s o c io lo g ie i is to ric e d in
R I”, adică c h ia r a s o c io lo g ie i d in r e la ţiile in te r n a ţio n a le . A s tfe l,
J.M. H o b s o n , în c a rte a „ C o n c e p ţia e u r o c e n tris tă în p o litic a m o n ­
dială 22\ e fe c tu e a ză o a n a liz ă a n a lo g ic ă c e le i d e „ d e c o n s tru c ţie a
P rin c ip e lu i” în fo r m u la p o s tm o d e rn iş tilo r , d o a r că în r a p o r t c u
m atricea rasistă. R a s is m u l p o a te fi e x a m in a t n u d o a r în v e rs iu n e a
lui b iologică, c u ltu r a lă sau c iv iliz a ţio n a lă , d a r şi s tru c tu ra l. A ltfe l
zis, ca o p re s u p u n e re im p lic ită a fa p tu lu i că în tr e o a m e n i, s o c ie ­
tăţi, State şi c iv iliz a ţii e x is tă o in e g a lita te fu n d a m e n ta lă , ca re p o a te
fi în c a d rată în d iv e rs e te o r ii şi fa c â n d u -s e u z d e d ife r iţi te r m e n i.
U n astfel de ras is m g e n e r a liz a t p o a te fi n u m it s tru c tu ra l. H o b s o n
distinge u rm ă to a re le t ip u r i d e ra s is m : ra s is m u l ş tiin ţific (c a re a fir­
m ă deschis s u p e rio rita te a u n e i rase, e tn ii, tip d e s o c ie ta te , c u ltu r i
asupra a lte ia ) şi cel s u b lim in a l (c a re p re s u p u n e o astfel d e s u p e ri­
oritate, îşi în te m e ia z ă p e aceasta p r o p r iile te o r ii, în s ă n u o d e c la ră
în m o d d eschis). A m p u te a v o r b i d e s p re o m a tr ic e c o m u n ă p e n tr u
am bele v e rs iu n i ale r a s is m u lu i, p e c a re u r m e a z ă să o n u m im „ r a ­
sism s tru c tu ra l”, j j

R asism ul s tru c tu ra l p o a te fi e x p r im a t la tr e i n iv e le :

1) la n iv e lu l p o litic ii in te rn e ;

2) la n iv e lu l p o litic i e x te rn e a S ta te lo r n a ţio n a le în r e la ţiile d in tr e


acestea;
224. Hobson J. Ml The Euiocenliic Conception of World Politics: Western Internaţional Theory, 1760-
2010. Cambridge: Cambridge Univeraity, 2011.

157
3) în pretenţiile de a avea u n caracter global şi universalist.

Lectura rasistă a Principelui în sociologia relaţiilor internaţiona


le (precum şi la reprezentanţii teoriei critice rasiste— R. Delgado
J. Stefancic225) este posibilă la toate cele trei nivele. Hobson arată
că apariţia opoziţiei dintre civilizaţia albă şi a barbaria galbenă a
condus în sec. X IX la formularea tezei despre „pericolul galben”
care a reapărut în sec. X X I atât în raport cu China, cât şi cu lumea
islamică. Urm ând lanţul clasic al rasismului ştiinţific:

albii=civilizaţie=ord in e=eficien ţă=p oliteţe / galbenii= barba-


rie=haos=ineficienţă=prădare

unii autori au transpus această divizare în interiorul societăţilor


occidentale, descoperindu-1 pe „Celălalt” în ei înşişi, în straturile
sociale inferioare, în clase. Aşa a luat naştere^teza la ■
re paradoxală despre „pericolul alb”,, pe care îl reprezintă pentru
elitele societăţilor occidentale civilizate, ordonate, eficiente şi po
liticoase, exponenţii straturilor sociale barbare, haotice, ine cien
te şi prădătoare — proletariatul, underclass, marginalii etc. ( 1 e
thrash, „gunoaiele albe”). Astfel, Leviatanul ca dominaţie a e ite or
asupra maselor poate fi interpretat în cheia rasistă chiar şi în Sltu
aţiile când este vorba despre o societate biologic omogenă (con
venţional „albă”). Este evident că în acest exemplu lipseşte orice
substrat biologic, însă „rasismul structural este evident.

în sfera relaţiilor internaţionale rasismul se m anifestă prin in


egalitatea suveranităţilor. Potrivit lui H obson, secţionarea impli­
cit rasistă a lumii în trei zone (civilziaţie/barbarie/sălbăticie sau
Lumea Întâia/A Doua Lume/A Treia Lume sau nucleu /semipe-
riferia/periferia sau postmodernitate/modernitate/premoderni-
tate etc.) presupune inegalitatea dintre entităţile politice ce ţin de
aceste regiuni. Ţările Lumii întâia îşi reciproc suveranitatea abso­
lută, dar în raport cu suveranitatea ţărilor din Lumea a Doua şi a
Lumea a Treia, presupun anumite limitări. „Barbarii şi sălbaticii
prezintă pericol” şi „în raport cu aceştia nu pot fi aplicate aceleaşi
criterii valabile pentru lumea cmUzată”, | spunea „înţelepciunea
convenţionala a rasismului occidental. De aici re z u ltă si subiectul
„suveranităţii graduale sau a „suveranităţii eşuate” Rasismul eu-
rocentrist (occidentocentrist) nuanţează conceotul a n »
astfel: există clubul Prindpflor (suveranii ţărilor Qc e/ PrmCipe
225 Delgado R., Stefancic J. Criticai Race Theory. l i Wtroduciio,,. NY- Mv,, „ C C 1 (len ta l e SaU
1S8 I UPre“-J'»i-2n12.; '
REL AŢ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E _______

dezvoltate — de exemplu, G 8 ) sau ghetto -ul „P rin cip ilo r n e îm ­


pliniţi”, a căror suveranitate fiind sub aspect form al la fel cu cea a
membrilor clubului, trebuie p rivită ca o anum e convenţie — până
în momentul înd ep lin irii tuturor co n d iţiilo r necesare p entru ad­
miterea în club (dem ocratizare, liberalizare, respectarea d rep tu ri­
lor omului, transparenţă, lupta cu co ru p ţia etc.). Astfel, rasism u l
din domeniul relaţiilor internaţionale aduce în acest dom eniu o
ierarhizare a P rin cip ilor şi a suveranităţilor, d incolo de egalitatea
lor juridică. Clubul P rin cip ilo r constituie elita m ondială, p olul c i­
vilizaţiei. Ceilalţi sunt trim işi în ghetto m o n dial având m enţiuni
negative la dosar.

Următorul nivel al rasism ului în constituie im p erialism ul, care


afirmă deschis faptul că unele State, p o rn in d de la anum ite co n ­
sideraţii, trebuie să-şi instaureze controlul asupra altor State. A ici
argumentele pot fi de forţă, militar-strategice, legate de securitate,
economice (realismul), dar pot fi şi „um anitare”: prevenirea unor
catastrofe umanitare, nerespectarea drepturilor om ului, încălcarea
normelor ecologice etc. (liberalism ul). Im perialism ul presupune
existenţa dreptul la intervenţie, adică lim itează din start suvera­
nitatea unor state, ce sunt considerate failed-state (State ratate), fie
acestea sunt pur şi sim plu prea slabe şi lipsite de apărare pentru
ca cucerirea lor să nu reprezinte prea multe dificultăţi şi riscu ri
pentru hegemon.

Şi, în cele din urm ă, manifestarea supremă a rasism ului în rela­


ţiile internaţionale este *reprezentată de către globalism ul şi u n i­
versalismul transnaţional neoliberal. A ici inegalitatea patternelor
socio-culturale şi eurocentrism ul sunt instituite la nivel global în
calitate de normă obligatorie. Pretutindeni este afirmat cu titlu
obligatoriu exclusiv criteriul occidental , care defineşte felul cum
trebuie să fie o societate -*• individualism , democraţie, ideologia
drepturilor om uluL piaţa liberă etc. Experienţa istorică a uneia
dintre regiunile lum ii (provincia occidentală a lum ii) este rid ica­
tă la rang dem odel universal absolut. Ceea ce este occidental, se
recunoaşte ca fiind superior la scară globală, iar restul societăţilor
şi culturilor urm ează’a fi transformate conform calapoade occi­
dentale. Acest fenomen are loc în contextul spaţiului planetar unic,
One World. Astfel, esenţa eurocentrism ului îşi atinge punctul cu l­
minant, iar lumea globală devine zona Occidentului global, în care

159
toţi participanţii (societăţile şi Statele nonoccidentale) îşi pierd
definitiv suveranitatea, elitele fie integrându-se în elita mondială
fie pomenindu-se aruncate în ghetto. în lume se instaurează un
singur Principe, „Principele liberal” în persoana Guvernului Mon­
dial.
H o b s o n c o n s id e r ă c ă o astfel de stru c tu ră rasistă este caracteristi­
c ă tu t u r o r ş c o lilo r şi d ir e c ţ iilo r d in R I , transfo rm ân d această disci­
p lin ă d in ş tiin ţ ific ă în u n a p u r id e o lo g ic ă (rasistă). în contrapon­
d e re a a c e ste ia , el p r o p u n e cre a re a u n u i m o d el de alternativă — o
te o rie a r e la ţiilo r in te rn a ţio n a le n o n -e u ro c e n tristă , a cărei princi­
p iu d e b a z ă a r fi re n u n ţa re a la toate form ele şi versiunile rasismu­
lu i s tr u c tu r a l. S o c io lo g ia re la ţiilo r in te rn aţio n ale este concepută
a n u m e ca o astfel d e o rie n ta re d e altern ativă, însă în momentul
d e faţă acea sta se află d o a r la faza ei in iţia lă . A m putea spune că
in iţia tiv a lu i H o b so n c o re s p u n d e în totalitate co nclu ziilor critice
ale p o s tm o d e rn iş tilo r în R I (R . A s h le y , J. G eo rg e), precum şi Poz^
ţiilo r a d e p ţilo r c re ă rii b lo c u lu i an tih eg e m o n ist p rin tre exponenţii
te o rie i c ritic e d in R I (R . C o x , S. G ill) , a le rep rezentan ţilor abordă
r ii civ iliz a ţio n a le (F. Petito, P. K a tze ste in ) şi a u to rilo r Teoriei lumii
m u ltip o la re 226.

Feminismul: dominaţia b ă rb a ţilo r


L a o ra actu ală fe m in ism u l d in R I se află în c ă la faza lui incipientă
şi în c ă n u d isp u n e de p o z iţii clare c u p riv ire la problem ele-cheie
ale R I. Totuşi, în ca d ru l fe m in is m u lu i227 se co ntu rează treptat trei
d irecţii:

1) liberală* c a r e a d o p tă m o d e le le clasice d in R I (de cele mai multe


o r i, lib e ra lis m u l) şi c a r e in s is tă d o a r asu pra d re p tu rilo r egale p en ­
tr u fem ei şi b ă rb a ţi în s fe ra rela ţiilo r in te rn aţio n ale (ştiinţă, diplo­
m a ţie e tc .);

2) teoria poziţionalitâţii, a p ro p ia tă p o s tp o z iti v is m u lu i şi te o riilo r


c r itic e , c e re c u r g e la c r it ic a p o s tm o d e r n i s tă a te x tu lu i, d is c u rs u lu i
şi a p u terii (A . T ik n e r, J. E ls te in , M . Z a le v s k i e t c .) ;

3 ) com ună , c e a c a r e stu d ia z ă lo c u l fe m e ii în o r g a n iz a ţiile i n t e r n a ­


ţio n a le sau în in stitu ţiile c e au a trib u ţie c u re la ţiile in te r n a ţio n a le şi

2 2 | ^ kzj^pitonii corespunzător din prezenta carte.


227. Zalewski M Feminism «fier poslmoderm m (heorising through nr«rii« i .
2000. ^ o u tie tW M
I RELAŢI I LE i n t e r n a ţ i o n a l e

politica externă (S. E n lo e e tc .).

Atitudinea fe m in is m u l lib e ra l fa ţă d e P r in c ip e şi fa ţă d e p ro c e s u l
[ decizional se înscrie a p ro a p e in te g r a l în p a r a d ig m a lib e r a lă d in R I,
I adăugând la aceasta d o a r a r g u m e n ta ţia d e g e n în p o le m ic a c u r e -
| alismul, aspect ce n u p r e z in tă u n in te re s te o re tic s p e c ia l. C e a d e -a
treia direcţie a fe m in is m u lu i d e m a in s tr e a m c o n te a z ă d in p u n c tu l
de vedere al s is te m a tiză rii u n u i v a s t m a te r ia l e m p ir ic , p r e c u m şi
din cel al locului şi ro lu l fe m e ii în d o m e n iu l r e la ţiilo r in te r n a ţio n a ­
le; aici este s ubliniată im p o r ta n ţa p re z e n ţe i lo r (d e r e g u lă , s u b a p re ­
ciată) în anum ite o rg a n iz a ţii — d e la s e c re ta re le a n g a ja te la O N U ,
colaboratoarele M A E şi p â n ă la p ro s titu a te le d e la b a z e le m ilita r e .
Din punct de vedere te o re tic J u n in te re s a p a rte p r e z in tă d o a r cea
I de-a doua d irecţie — stand point feminism, ce p r o p u n e r e a liz a re a
unei deconstrucţii a d is c u rs u lu i clasic d in R I d e p e p o z iţii fe m in is ­
te. Aici avem de a face „ d e c o n s tru c ţia fe m in in ă a P r in c ip e lu i”.

Feministele d in R I p o rn e s c de la fa p tu l că a v a n s ea ză o a n a liz ă d e
I gen a d ic ţio n a ru lu i d e b a z ă al acestei d is c ip lin e . A s tfe l, se p o a te
descoperi destul de u ş o r că te r m e n ii d e b a z ă s u n t d e g e n u l m a s c u ­
lin sau reflectă p a rtic u la rită ţile m e n ta lită ţii (m a s c u lin e ). A p lic â n d
abordarea p o s tm o d e rn is tă a te x tu lu i, a m p u te a s p u n e că te x tu l d e
bază a R I este u n te x t m a s c u lin . A ic i fig u re a z ă P rin c ip e le (ia r n u
Principesa), L e v ia ta n u l m a s c u lin , „ o m u l p e n tr u o m este lu p ” (ia r
nu lupoaică), d re p t n o rm ă a r e la ţiilo r d in tr e state se a fir m ă r ă z b o ­
iul (în realism ), s u v e ra n u l d e -a s e m e n e a este g â n d it ca u n c o n d u ­
cător bărbat etc. Ia r în tr u c â t c o d u l m a s c u lin este p u s la în s ă ş i b a z a
lim bajului d in R I, a tu n c i n u este d e lo c s u r p rin z ă to r fa p tu l să o b ţi­
nem o hartă h o m o c e n tric ă a re a lită ţii, ce s tru c tu re a z ă re a lita te a în
aceeaşi m an ieră. D a c ă la te m e lia m o d e lu lu i este s itu a tă o rie n ta re a
spre război, c o m p e tiţie , a tu n c i m a i d e v re m e sau m a i tâ r z iu acestea
se m aterializează.
Feministele stand-point a ra tă că u m a n ita te a este fo r m a tă în tr -o
t proporţie cvasiegala d in b ă r b a ţi şi fe m e i228, în s ă d r e p t n o r m ă a
B |torganizării re a lită ţii p o litic e la scară in te r n a ţio n a lă servesc d o a r
■ b ă r b a ţii (adică n u m a i o p a rte a u m a n ită ţii, c a re se p r e z in tă ca u n
B în tr e g ). Această re m a rc ă c re io n e a z ă o o p tic ă n o u ă a s u p ra fe n o -

I
■ m e n u lu i v o in ţe i de d o m in a ţie ( în c a z u l p o s tm o d e rn iş tilo r d in R I)
■ şi asupra fe n o m e n u lu i h e g e m o n ie i ( în te o r ia c ritic ă ). V o in ţa d e
J N T E R N AŢI q N a , e

dominaţie şi hegemonia sunt nişte proiecţii ale principiului mas


culm şi reflecta codul genului masculin. O altă abordare nici nu
este admisă. Femeia într-un astfel de context este „bărbat inferior”
Astfel, ea devine primul candidat la rolul de obiect al suprimării, al
transformării în obiect, marfa sau proprietate şi suferă pe propria
piele toate consecinţele „rasismului masculin" („rasismul de gen*
poate fi inclus integral în „rasismul structural”). In timp ce femi­
nistele de factura liberală tind să fie recunoscute egale cu bărbaţii
în contextul Universului masculin, feministele stand-point, dim­
potrivă, îşi declară dreptul la fo rm a re a p ro p riu lu i context de gen,
adică a propriului Univers te x to lo g ic. A cea stă declaraţie necesită
efectuarea unei munci colosale c u stra tu rile d e bază ale limbii, de­
oarece însăşi limba umană este în tr-o m ă su ră considerabilă limba
b ă rb a ţilo r. Iată de ce înainte de a v o rb i d esp re o teorie feminină
în RI, este nevoie să fie elaborată în d e ta liu lim b a fem eilor într-o
dimensiune filosofică generalizată. D a r în să şi d ire cţia propusă de
către feministe în RI este una e x tre m de p ro d u ctiv ă .
D a c ă a r fi să p lasăm în lo c u l P r in c ip e lu i P rin c ip e sa şi să-l rescri-
em pe M a c ch ia v e lli d e p o z iţiile g e n u lu i fe m in in , v o m obţine o cu
totul altă p e rsp ectiv ă asu p ra d o m in a ţie i, intereselo r, metodelor, ra­
ţio n alităţii. eficienţei. D a r c u regret, o lu c ra re ca „P rin cip e sa”, după
analogia cu lu cra re a „ P rin c ip e le ” de M a c h ia v e lli, în c ă n u s-a scris.

H obbes p ostulează în calitate d e „stare n a tu ra lă ” a o m e n irii „răz­


boiul tuturora îm p o triv a tu tu ro ra”. A ş a ce v a a r putea fi acceptat,
dacă p rin cu vân tu l „toţi” s-a r avea în ved ere b ărb aţii. D a r dacă ar
fi să plasăm în lo cu l lo r fem eile, este foarte p o sib il că vom obţi­
ne ceva diferit decât ră zb o iu l229. P r in u rm a re , p e n tru o jum ătate
a um anităţii „starea naturală” v a fi ce v a d ife rit. A r putea fi vorba
despre pace, însă nu e d elo c o blig atoriu.

F iin d exam inată d in tr-o p e rsp ectiv ă de gen, fo rm u la „o m u l p e n ­


tru om este lup”, co nţine tocm ai d ou ă p rem ise „rasiste ”: în p rim u l
rând, este vorba de h om o , ad ică despre un „b ărb at” (hom o homini
lupus est). Şi deşi A . G ra m sc i am inteşte faptul că a ici este vo rb a
doar de o parte a u nu i proverb m e d ie v al m a i e xtin s, cu o c o n tin u ­
are misogină (H o m o h o m in i lupus, fem in a fem in ae lu p io r” ad ică
iJ ^ b a t u l pentru bărbat este un lup, iar fem eia p e n tru fem eie este

22* tiateua jklfeaKn W.»r Cicu ier Menlity arul AcUvimti m T»m « o ^ |
mârâit Press, 20101 .

l 62
RELAŢIILE NTF.RN A Ţ I O N A L l -

un lu p şi m a i r â u " ), î n r e a lita te a o a s tfe l d e o p tic ă î i este c a ra c te ris ­


tică d o a r b ă r b a tu lu i p a tr ia r h a l, c a re îş i p r o ie c te a z ă p r o p r ia n a tu r ă
de „lup” a su p ra c e lu ila lt g e n , c a re d e ş i î i este a p ro a p e , î i r ă m â n e n e ­
cunoscut şi p o a te to c m a i d in a cest m o t iv în jo s it. E ste e lo c v e n t fa p ­
tu l că acest p ro v e rb c o n ţin e în f o r m a sa d e s fă ş u ra tă şi „a u to ” ir o n ia
sacerdotală (s a c e rd o s s a c e rd o ţi lu p is s im u s — „ p re o tu l p e n tr u p r e ­
ot este cel m a i s tra ş n ic lu p ” ) . î n r e a lita te , to a te p e rs o n a je le a cestu i
proverb şi s p e c ific u l r e la ţiilo r d in tr e ele s u n t p u r m a s c u lin e . A s ta
nu în s e a m n ă că r e la ţiile d in tr e fe m e ie şi fe m e ie v o r fi în to td e a u n a
paşnice şi d e lic a te , în s ă ac e stea în to td e a u n a v o r fi a lte le , în p lu s , c u
to tu l d ife rite v o r fi a titu d in ile şi fa ţă d e b ă r b a t. în t r u c â t b ă r b a ţii
aduc în sfera p u b lic ă d o a r r e la ţiile d in tr e b ă r b a t şi b ă r b a t, p la s â n d
fem eia în sfera p r iv a tă , o p tic a e i d e g e n este scoasă d in s fe ra s o c ia lă
şi p o litic ă . D a c ă s -a r lu a î n c o n s id e ra ţie fa p tu l c u m v e d e „s ta re a
naturală” fe m e ia , a tu n c i ş tiin ţa p o litic a a r a fla m u lte lu c r u r i n o i.

î n ceea ce ţin e d e p ro c e s u l d e c iz io n a l, este d e a s e m e n e a n e v o ­


ie să se a c o rd e a te n ţie c o n o ta ţ iilo r d e g e n ce se c o n ţin în lim b ă
ca atare. î n lim b a la t in a c u v â n tu l „ d e c iz ie ”, „d e c is io ” in c lu d e sub
aspect e tim o lo g ic s e n s u l d e „ ru p e r e ”, „ tă ie re ”, „d e s p ic a re ”. A c e e a ş i
e tim o lo g ie ţin e d e c u v â n tu l g e r m a n Entscheidung, a d ic ă te x tu a l
„despicare d e c is ivă ” „ râ s c ro ire ”. D i n p u n c t d e v e d e re p s ih o lo g ic ,
d iv iziu n e a este u n gest tip ic m a s c u lin . M e n t a lit ă ţ ii m a s c u lin e î i
este c a ra c te ris tic ă o d ife r e n ţie r e n e tă , ia r c e le i fe m in in e - o e x tin ­
dere fă ră r u p tu r i, fle x ib ilita te , e la s tic ita te sau c o n e x iu n e , in te g ra re .
D e c iz ia este u n gest r a d ic a l m a s c u lin . Şi c e l c a re o c u p ă v â r f u l ie r a r ­
h ie i s o c ie tă ţii m a s c u lin e , se a s o c ia z ă c u acest gest în m o d r itu a lic .

P lasând în p o z iţia re s p e c tiv ă „ e x tin d e r e a fă ră r u p tu r i" sau „ u n i­


rea c o n tr a riilo r ” (coincidentia oppositorum) , o b ţin e m o c u to tu l
altă g e o m e trie p o litic ă : d a c ă este să r e c u n o a ş te m ca n o r m a tiv ges­
tu l ra d ic a l f e m in in , în tr e a g a s fe ră a P o litic u lu i îş i v a m o d ific a p r o ­
p o rţiile . în s ă ş i s e m n ific a ţia şi s tr u c tu r a d e c iz ie i v o r fi s c h im b a te în
m o d ra d ic a l sau a n u la te în to ta lita te . S o c ie ta te a la v â r f u l c ă re ia n u
se de c id e n i m i c . .. î n c a lita te d e a lu z ie la o a s tfe l d e s itu a ţie a m p u ­
tea a m in ti p r in c ip iu l d a o is t c h in e z „ a c ţiu n e - in a c ţ iu n e ” ( w u - w e i) ,
pe care e ra u în d e m n a ţi s ă -l u r m e z e c o n d u c ă to r ii. S o c ie tă ţile a s ia ­
tice d e m o n s tre a z ă u n m o d e l în g e n e r a l m a i e c h ilib r a t a l r e la ţiilo r
d in tre p r in c ip iu l m a s c u lin şi c e l fe m in in , yin şi yang. A ic i a v e m u n
e x e m p lu ce p o a te a ra ta c ă m iş c a re a în d ir e c ţ ia d e c o n s tr u c ţie i fe m i-

163
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ t o h

nişte poate să dea în m od surprinzător rezultate destul de pozitiv


Am putea desprinde anum ite modele consonante fenomenelor po­
litice existente în straturi mai îndepărtate: în primul rând, în cultu­
rile non-occidentale şi societăţile arhaice (spre exemplu, triburile
matriarhale, legendele despre amazoane etc.), însă la o privire mai
atentă, fenom ene sim ilare pot fi descoperite şi în Occident (insti­
tuţia sacerdoţiului fem inin în lumea precreştină, tiadele lui Dionis,
colegiul Vestalelor romane, ordinile monahale feminine din Evul
Mediu etc.)

Statul, suveranitatea, puterea, elitele şi masele, anarhia relaţiilor


internaţionale, interesele naţionale, raţiunea de stat - toate acestea
sunt produsele conştiinţei masculine, proiectate asupra textului şi
organizate de-a lungul axei voinţei de putere, consideră feministe­
le, pregătind astfel baza teoretică pentru elaborarea u n e i viziuni de
alternativă în RI, una comparabilă cu alte proiecte similare, cum
sunt contrahegemonia, teoria non-eurocentristă şi teoria lumii
multipolară.

Normativismul: Principele nostru sau Prinţul acestei


(întregii) lumi
Normativismul ţine de abordările postpozitiviste neradicale din
RI. Normativiştii cercetează în calitate de fapte „regulile existenţi
ale”, precum şi instituţiile şi practicile bazate pe un conţinut nor­
mativ.

Pentru a demonstra abordarea figurii Principelui, Chris Brown


evidenţiază în politica mondială două abordări de bază pentru în­
ţelegerea naturii relaţiilor internaţionale: cosm opolitism u l şi comu-
nitarismul. Cosmopolitismul analizează sub aspect doctrinar în
calitate de model normativ al politicii fiinţa umană individuală,
înzestrată cu drepturi şi obligaţii egale cu celelalte fiinţe umane,
aplicând acest principiu la scara întregii planete. Acest aspect este
privit ca temelie morală şi ca model al organizării social-politice,
care trebuie implementat. Avem de a face cu ceva ce trebuie să se
întâmple în mod neapărat, cu un imperativ categoric de ordin m o­
ral. Principiul moral opus este comunitarismul. Potrivit acestuia
modelul exemplar de societate este unul destul de concretă si
ganic - naţiunea, cultura, civilizaţia etc., care poate opera cu acele
norme şi valori, ce s-au constituit în cadrul acesteia dp
r * parcursul
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

is to rie i. P r in u r m a r e , la b a z a a c e s te i a b o r d ă r ii e tic e s ta u n u c r it e ­
riile u n iv e rs a le ( c o s m o p o lit e ) , d a r c e le lo c a le ( n a ţio n a le , c u ltu r a le ,
religio ase e tc .). P o t r iv i t l u i B r o w n , a m b e le a b o r d ă r i r e p r e z in tă as­
pecte ale u n e i a le g e r i s o c ia le lib e r e , a c e s te a a lim e n tâ n d u -s e u lt e ­
rio r c u u n s is te m d e d o v e z i şi a r g u m e n te , p o t r i v i t lo g ic ii c ic lu lu i
a u to re fe re n ţia l: „ a ş a e s te b in e şi aşa tr e b u ie să r ă m â n ă , d e o a re c e
aşa este b in e ” B r o w n c o n s id e r ă c ă d is p u te le d in t r e c o s m o p o liţi şi
c o m u n ita r iş ti n u se r e f e r ă la o a n u m e u n it a t e e m p ir ic ă şi b a z ă p o ­
zitiv ă , d a r c o n s titu ie î n m o d a r b it r a r o b ie c te le d is p u te i lo r. I a r d u p ă
în z e s tra re a r e p r e z e n t ă r ilo r in i ţ i a l e c u o d im e n s iu n e e tic ă , în c o n t i­
n u are lo g ic a a r g u m e n t ă r ii v in e d e la s in e .

A s tfe l, în r a p o r t c u fig u r a P r in c i p e l u i o b ţ in e m o d im e n s iu n e s u ­
p lim e n ta ră . U r m â n d lo g ic a l u i B r o w n , p u te r e a p o a te fi in te r p r e t a t ă
în d o u ă c o n te x te e tic e n o r m a t iv e : c o s m o p o lit şi c o m u n ita r is t. In
p r im u l c a z a v e m d e a fa c e c u m o d e lu l g e n e r a l a l P r in c ip e lu i, c a re
este v ă z u t în r e a lis m c a o e x p re s ie s u p r e m ă a S ta tu lu i n a ţio n a l şi
p u r tă to r a l s u v e ra n ită ţii» în s ă c u p r e c iz a r e a c ă P r in c ip e le , în s e n ­
sul d e p lin a l c u v â n tu lu i, r e p r e z in t ă in s ta n ţa s u p r e m ă d in s o c ie ta te a
o c c id e n ta lă m o d e r n ă s a u d i n s o c ie ta te c a re a a c c e p ta t in te g r a l n o r ­
m e le o c c id e n ta le . D e a c e e a în ţe le g e r e a r e a lis tă a P r in c ip e lu i ( c h ia r
d acă este p la s a tă d e a c e a s tă ş c o a lă î n f r u n t e a u n u i S ta t n a ţio n a l
a n u m e ) este u n a u n iv e r s a lă . P r i n c i p i i c a re fa c p a r te d i n c lu b , d e ­
te r m in ă c o n d iţ iile o b lig a t o r ii a le P r i n c ip e lu i c a re p o a te fi a d m is
în in te r io r u l a c e s tu ia . C r i t e r i i l e r e s p e c tiv e a r p u te a fi d ife r ite : u n ii
re a liş ti a d m it p a r t ic ip a r e a î n a c e s t c lu b d e e lită şi a S ta te le n e d e ­
m o c ra tic e , în s ă d o a r c u c o n d iţ ia c a a c e s te a să fie o r i lo ia le O c c i­
d e n tu lu i, o r i p r e a p u t e r n ic e p e n t r u a fi ig n o r a te . D a r , î n o r ic e c a z ,
P rin c ip e le c a fig u r ă p o lit ic ă d e b a z ă r ă m â n e u n iv e r s a l.

L ib e r a lii v ă d P r in c ip e le p r i n f u n c ţ ia i l u m i n i s t ă a a c e s tu ia . P e n t r u
aceştia el este p r i n d e f in iţ ie u n u l u n iv e r s a l, d e o a r e c e lib e r a lis m u l în
RI s u b lin ia z ă d e s c h is e s e n ţa l u i c o s m o p o lită . A c e s t t ip d e c o s m o ­
p o litis m c o n s titu ie n o r m a t i v u l l i b e r a l i s m u l u i şi g lo b a lis m u lu i,
d e o a rec e , î n o p in ia lib e r a l i l o r , p r o c e s u l m o d e r n i z ă r i i şi d e m o c r a ­
tiz ă r ii este c h e m a t să î m p a r t ă P r in c ip e le n a ţ io n a l î n d o u ă c o m p o ­
nente: o p a r te d in t r e a t r i b u ţ i i l e a c e s tu ia e s te t r a n s m is ă G u v e r n u lu i
M o n d ia l s u p r a n a ţio n a i ( „ P r i n c i p e l e g lo b a l” ) , ia r c e a la ltă p a r te este
d eleg ată in d i v i z i l o r î n c o n t e x t u l u n e i s o c ie tă ţii c iv ile g lo b a le . R e g i­
m u l d e m o c r a tic la s c a ră p la n e t a r ă fin a liz e a z ă m o d e lu l c o s m o p o lit:

165
omenirea alege guvernul planetar în procesul unui scrutin gener.1
iar în contextul viitoarei „democraţii electronice” participă la gu
vernarea mondială în cadrul unor referendumuri on-line perma­
nente. Aşa apare chipul colectiv al unui Principe mondial de reţea
ca punct culminant al progresului.
Astfel, puterea din sistem ul cosm opolit, descrisă de normativis-
mul lui Brow n, sintetizează realism ul şi liberalism ul şi reprezintă
m atricea interpretativă de bază a R I, ridicând principiile etice la
rangul de norm ativ cosm o p olit universal.

în cazul plasării în contextu l com unitarist, chestiunea Principelui


se prezintă cu totul altfel. în acest caz noi înzestrăm figura Princi­
pelui cu nişte trăsături calitative, ce ţin în exclusivitate de societa­
tea în cauză: sistem ul ei politic, cultura, istoria, reprezentările reli­
gioase ale acestuia etc. Puterea sub aspect funcţional are aceleaşi
trăsături ca şi în cazul precedent, dar aici intră în acţiune o altă
paradigmă etică: Principele este concepu t exclusiv ca „Principele
nostru” (Princeps nostrum ). Pronum ele posesiv „al nostru are
aici o sem nificaţie conceptuală fundam entală. Nu este vorba doar
despre o simplă localizare a ceva universal într-u n context regiona
concret, ci despre înzestrarea puterii cu o m isiune anume - repre
zentarea întregii colectivităţi în faţa istoriei, un colectiv întruchipat
în alte puteri şi în particular, în „alţi Principi - s tr ă in i.

Conceptul de „Principele nostru” reflectă un alt m odel etic, şi prin


urmare formează temelia unui norm ativ aparte. Principiul suvera­
nităţii naţionale este tratat aici într-un m od radical diferit decât în
etica cosmopolită: a deţine suveranitatea înseam nă nu doar să-ţi
urmezi interesele naţionale în faţa concurenţilor, dar şi să exprimi
o idee istorică aparte, să-ţi urmezi „calea proprie” (Sonderw eg),
să îndeplineşti o misiune. Iată de ce „Principele n ostru ” reprezintă
punctul culminant al unei etici diferite de cea cosm opolită şi chiar
naţională. Acesta întotdeauna constituie o figură a unei identităţi
comunitare unice, care nu are o, dim ensiune com ună cu alte iden­
tităţi şi, prin urmare, neaflându-se cu aceştia în nici un fel de rela­
ţii comparabile. „Principele nostru” nu doar că nu este egal (chiar
normativ) cu alţi Principi, dar nici'nu poate fi com parat cu aceştia
Şi cu atât mai puţin, acesta nu tr< îDuie sa cedeze în niciun caz şi în
nicio circum stanţă suveranitatea niciunei instanţe supranaţionale.
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

Ia tă în ce c o n s tă lo g ic a i n t e r p r e t ă r ii c o n c e p tu lu i d e P rin c ip e . E ste
de re m a rc a t fa p tu l c ă a c e a s ta p o a te fi a p lic a tă n u d o a r în r a p o r t cu
statele m a r i, c u s u p r a p u te r ile , d a r şi în r a p o r t c u z o n e le c iv iliz a -
ţio n a le (p r e c u m în T e o r ia l u m i i m u lt ip o la r e ) sau, d im p o t r iv ă , în
ra p o rt c u c o le c tiv ită ţile lo c a le . A i c i o im p o r t a n ţ ă c ru c ia lă o a re n u
d im e n s iu n e a , c i s tr u c tu r a e tic ă ce d e t e r m in ă n o r m a t iv u l p o litic şi
u lte rio r cel ju r id ic .

Constructivismul: a crea conducătorul


„ C o n s tru c tiv is m u l d in RI este e x a m in a t a lă tu r i d e n o r m a tiv is m ca
0 v e rs iu n e n e r a d ic a lă a p o s tp o z itiv is m u lu i şi tin d e d o a r să a tra g ă
a te n ţia s p e c ia liş tilo r c la s ic i d in a c e as tă d is c ip lin ă a s u p ra a n a liz e i
d is c u rs u lu i, n o r m e lo r , id e n t it ă ţ ilo r şi t r a n s fo r m ă r ilo r a cesto ra,
p re c u m şi a s u p ra p r o c e s e lo r d e s o c ia liz a re în r e la ţiile in te r n a ţio ­
nale. S pre d e o s e b ire d e p o s tm o d e r n iş ti, ei n u n e a g ă re a lita te a p o ­
z itiv ă şi n u re d u c to t u l la te x t şi d is c u rs , d a r în acelaşi tim p in d ic ă
asupra fa p tu lu i c ă p ro c e s u l te o r e tiz ă r ii, p e d e o p a rte , şi e la b o r ă r ii
fo r m u lă r ilo r în p r a c tic a d ip lo m a tic ă , p e d e a ltă p a rte , au o im p o r ­
ta n ţă m a i m a r e d e c â t se a d m ite în m o d e le cla sic e p o z itiv is te .

1 C o n s tr u c tiv is m u l p o a te fi c o n s id e r a t o v e rs iu n e m a i m o d e r a tă a
p o s tm o d e rn is m u lu i s a u ^ d im p o triv ă , p o s tm o d e r n is m u l - o v e rs i­
u n e a ra d ic a lă a c o n s tr u c tiv is m u lu i. T o tu l d e p in d e d e p e rs p e c tiv ă .
T e o re tic ia n u l a c e s te i o r ie n t ă r i, E . A d le r e x p lic ă : „ c o n s tru c tiv is m u l
este o a b o rd a re în te m e ia tă p e c o n v in g e r e a că fo r m e le l u m ii m a te ­
ria le ce in flu e n ţe a z ă a c ţiu n ile şi in te r a c ţ iu n ile o m u lu i, d e p in d la
râ n d u l lo r d e in te r p r e t a r e a d in a m ic ă n o r m a tiv ă şi e p is te m o lo g ic ă
a lu m ii m a te r ia le ” 250. A s ta p re s u p u n e fa p tu l că, a v â n d d e a face c u
sfera o b ie c tu lu i, ce e x is tă în a fa ra n o a s tră , d a r, în a c e la ş i tim p , este
supusă in flu e n ţ e i n o a s tre , a v e m d e a fa c e n u c u r e a lita te a p r im a r ă ,
ce a r e x is ta d e la s in e (a ş a c u m c o n s id e r ă p o z itiv iş t ii) , c i c u u n
c o n s tru c t a fla t în t r - o s c h im b a re d in a m ic ă . A c e s t fa p t n u a n u le a ­
ză re a lita te a o b ie c tiv ă î n s in e , c i o p la s e a z ă p e p la n s e c u n d a r. A ic i
avem d e a fa c e c u u n c o n s tr u c t. î l p r i v im ca p e o r e a lita te , şi a stfel
îl tr a n s fo r m ă m î n r e a lita te . T o to d a tă , r e a lita te a c a c e v a ce a r e x is ta
de la sin e şi a u to n o m î n r a p o r t c u n o i, p e d e o p a r te , r ă m â n e d i n ­
colo d e lim ite le c a p a c ită ţii n o a s tr e d e a o c o n ş tie n tiz a (a ş a c u m se
în tâ m p lă în g n o s e o lo g ia l u i K a n t , f o n d a t o r u l c o n s tr u c tiv is m u lu i) 230

230. Adler E. Communilarian Internaţional Relalions: The Epibtemic Foumlations of [nlerna-Uonal Re-
lations. London and New York: Routledge, 2005-

167
T
Şi există în calitate de n o u m e n , iar pe de altă p
za prin prezenţa sa nevăzută şi insesizabilă formele constmî '
către noi, cu care avem de a face la următoarea etapă ca şi cu cev
obiectiv. Acest model filosofic determină modelele concrete de in­
terpretare de către constructivişti a principiilor de bază şi obiecte
lor RI.
Principele, Leviatanul, Suveranitatea şi procesul decizional sunt
supuse aici unei „deconstrucţii moderate”. Constructiviştii sunt
străini de patosul „demascării”, a „suspiciunii”, ce constituie nişte
elemente importante în alte teorii postpozitiviste radicale din RI.
Lor le lipseşte caracterul revoluţionar, ei tinzând să se limiteze la
nivelul constatării neutre. Dar în m are teoriile lor sunt orientate în
aceeaşi direcţie ca şi în cazul ce lo rlalţi postpozitivişti: „lumea în
care trăim este creată de noi în şin e ” (N. OnuP31).
P r in u rm are, P rin c ip e le rep re zin tă o figură construită de către
societate. „ L e v ia ta n u l”, „elita”, „suveran itatea sunt şi ele nişte^ con
structe. Ia r în tru câ t societatea a creat astfel de forme, ce au căpătat
o expresie m aterială, ea poate fie să le păstreze, fie să le schimbe, fie
ch ia r să le distrugă. în acest sens, co n stru ctiv iştii, ca, de exemplu,
A . W endt su b lin iază faptului că stru ctu ra P rin cip e lu i nu dispune
n ici de o identitate fixă, aşa cu m co n sid eră realiştii, dar în acelaşi
tim p, n ici nu este sortită d em o n tă rii în p ro cesu l globalizării şi ez
voltării relaţiilor transnaţionale, aşa cu m p rezic liberalii. Soarta
Prin cip elu i şi, p rin urm are, a o rd in ii intern aţion ale şi păstrarea sau
lichidarea Statelor naţionale d ep in d într-o m ăsu ră substanţială de
discurs, şi în p articu lar de dezbaterile între realişti şi liberali, între
optim iştii şi scepticii globalizării. D is c u rs u l realiştilo r consolidea­
ză principele în accepţia lui tradiţională şi defineşte „anarhia în
relaţiile internaţionale” ca pe o „an arhie a lui H o b b es”. O rice trans­
formare din politica sau econom ia m o n dială este interpretată de
către realişti drept confirm are a p ro p riilo r p oziţii. în felul acesta,
ei pe de o parte interpretează lum ea înconjurătoare, iar pe de altă
parte, o construiesc în aşa fel, încât să corespundă n orm elor lor
(un fel de „profeţii ce se îm plinesc de la sine”, după form ula Iui R
Merton self-fullfilled prophecy 232).

Liberalii din R I procedează de o m anieră diam etral opusă con-

231. Onuf Nicholas G . World o f Our Making. Columbia; University o f South Calif
232. Merton Robert K. Social Theory and Social Structure. New York Free Press I9a« I989-
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

s tru in d P rin c ip e le c a p e o fig u r ă d e t r a n z iţie , în z e s tra tă c u alte


fu n c ţii şi c u o a ltă s o a rtă ( în d e p l i n i n d s a rc in a m o d e r n iz ă r ii şi ilu ­
m in ă rii, S ta te le n a ţio n a le c e d e a z ă lo c u l s o c ie tă ţii tra n s n a ţio n a le
globale şi G u v e r n u lu i M o n d i a l ) . A c e s t c o n s tr u c t a l „ P rin c ip e lu i
ilu m in a t” s c h im b ă a titu d in e a fa ţă d e „ a n a r h ia în r e la ţiile in te r ­
n a ţio n a le ” : in iţ ia l „ a n a r h ia ” este p r e z e n ta tă ca „ a n a r h ia lu i L o c k e ”,
u nde este p o s ib ilă o c o o p e r a re c o m e r c ia lă p a ş n ic ă în tr e S tatele su­
verane, d u p ă c a re v in e r â n d u l „ a n a r h ie i lu i K a n t”, a d ic ă a s o c ie tă ţii
c ivile g lo b a le , u n d e in d i v i z i i i lu m in a ţ i (c la s a d e m ijlo c , ce a d e v e n it
s in g u ru l a c to r s o c ia l) v o r a c ţio n a în c o m u n în b a z a c a ra c te ru lu i
c o m u n al „ r a ţ iu n ii tr a n s c e n d e n ta le ”, „ p ro c e d â n d cu a lţii aşa c u m
ar v re a ca a lţii să p ro c e d e z e c u e i”. Ş i d in n o u lib e r a lii d in R I tra te a ­
ză o ric e e v e n im e n t s au fe n o m e n d in s fe ra in te r n a ţio n a lă în fo lo s u l
lor, d e o a rec e d r e p t n o r m a t iv le se rv e ş te p r o p r iu l lo r m o d e l etic.

Aceste lu m i s u n t în e g a lă m ă s u ră p o s ib ile , c o n s id e ră c o n s tru c -


tiv iş tii, şi d e p in d e d o a r d e n o i, d e a le g e re a n o a s tră în care d in tre
acestea v o m tr ă i în v iito r . P r in u r m a re , to t n o u ă n e v a re v e n i să
d e c id e m şi s o a rta P r in c ip e lu i (a s u v e ra n ită ţii, a S ta te lo r n a ţio n a le ,
a ră z b o iu lu i sau a p ă c ii e t c . ) , ®

Rezumat
In în c h e ie re , p e n tr u m a i m u ltă c la rita te , să s in te tiz ă m în tr -u n ta ­
bel re z u lta te le a n a liz e i n o a s tre c o m p a ra tiv e a n o ţiu n ilo r şi c o n c e p ­
te lo r de b a z ă ale R I, ce ţ in d e p a r a d ig m e d ife rite .

3.2 Războiul, pacea, securitatea


3.2.1. Realismul: războiul ca un dat
Definiţia lui Clausewitz
R ă zb o iu l în R I este u n a d in tr e p r in c ip a le le te m e şi se află în c e n ­
tru l c e lo r m a i a p rig e p o le m ic i şi d e z b a te ri d in tr e re p re z e n ta n ţii
şcolilor şi a b o r d ă r ilo r de b a ză . A m p u te a s p u n e că d ife re n ţa r a d i­
cală în a titu d in e a fa ţă d e ră z b o i ca fe n o m e n al v ie ţii in te rn a ţio n a le
îi separă în ta b e re d ife r ite p e re p re z e n ta n ţii c e lo r d o u ă o rie n tă ri
clasice de b a ză în R I - r e a liş tii şi lib e ra lii. M a i m u lt d e c â t atât, în ­
săşi d e n u m ire a d e „ r e a liş ti” re p re z in tă în tr -o m ă s u ră c o n s id e ra b ilă
recun oaşterea fa p tu lu i că în c o n d iţiile „ a n a r h ie i” c o n flic tu l m ilita r
răm ân e a fi o p o s ib ilita te deschisă. P e de a ltă p a rte , lib e ra lii, care

169
R E L A T I I L E i n t e r n a
j o NA] E

sunt numiţi uneori „idealişti” dimpotrivă, sunt convinşi că î„


laţnle internaţionale războiul poate fi evitat oricând şi că sarcini
principală a umanităţii constă în organizarea unei ordini internaţi!
onale ce ar exclude în totalitate războiul („pacea eternă”).

Cele trei definiţii clasice ale războiului, formulate de către stra­


tegul german Cari von Clausewitz şi recunoscute pe larg, sunt ur­
mătoarele:

1) un act de violenţă, ce urmăreşte să îl determine pe adversar să


ne îndeplinească voinţa;

2) existenţa a două sau mai multe părţi beligerante, ce ţin de enti­


tăţi politice statale sau non-statale; d

3) continuarea politicii prin alte mijloace233.

Prima definiţie subliniază caracterul ifiolent al războiului şi al sco-


pului final al acestuia. Cele două noţiuni au semnificaţii autonome.
Totul porneşte de la scop - impunerea voinţei prin constrângere.
Dacă e să ne limităm doar la această definiţie, războiul ar putea fi
tratat de o manieră destul de largă, deoarece constrângerea e a
îndeplini voinţa altuia poate decurge pe căi diferite. Constrângerea
poate fi de ordin moral, economic, directă, indirectă. ÎI poţi deter
mina pe cineva să-ţi îndeplinească voinţa prin seducţie, înşelăciune
şi înduplecare. Iată de ce impunerea voinţei ca scop al unui război
permite interpretarea acestuia într-un sens mult mai larg. „război
comerciar, „război rece”, „război de poziţie”, iar pentru atingerea
scopurilor de război nu întotdeauna este neapărată nevoie de uti­
lizarea directă a violenţei. în sec. X X războiul era interpretat, de
regulă, într-o astfel de accepţie largă, deşi Clausewitz insista asupra
complementarităţii celor două aspect^: pe lângă constrângerea de a
îndeplini voinţa altuia (ca scop), în definirea războiului este inclu­
să şi noţiunea de violenţă (ca mijloc). Violenţa presupune practica
aplicării forţei — până la omor şi provocarea unor traume fizice.
însă aplicarea violenţei nu întotdeauna este calificată drept răz­
boi. O revoltă armată, o răscoală şi chiar o simplă bătaie pot fi în­
cadrate în această definiţie. De acea cea de-a doua definiţie a lui
Clausewitz aduce o precizare substanţială: „războiul se poartă între
entităţile politice”. Cu alte cuvinte, războiul este întotdeauna u f
nomen politic. Deoarece în epoca modera anume Statul reprez
233 Clausewitz K. Despre război. Moscova focsmo.Sank Pcterburg M.dgard, 2007 e 2 ln t^
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

p rin c ip a la e n tita te p o litic ă d e b a z ă , cel m a i ră s p â n d it caz d e v in e


răzb o iu l d in tr e state. F o rţe le a rm a te s u n t m ijlo a c e d e d e s făşu rare a
u n u i ră z b o i, ia r s c o p u l c o n s tă în c o n s trâ n g e re a a ltu i stat să în d e p li­
nească v o in ţa în v in g ă to r u lu i.

Totuşi C la u s e w itz p ă s tre a z ă p o s ib ilita te a d e s fă ş u ră rii u n u i ră z b o i


şi în tre alte e n tită ţi, n o n -s ta ta le . A c e s t aspect este im p o r ta n t p e n ­
tru c la rific a re a u n o r fe n o m e n e p r e c u m s u n t ră z b o iu l c iv il sau cei
de p a rtiz a n i, c â n d p ă r ţile a fla te în c o n flic t d is p u n d e o id e n tita te
politică clară, d a r în acelaşi tim p n u re p re z in tă n işte state. în s ă aici
contează fa p tu l că este v o r b a a n u m e d e spre n iş te e n tită ţi p o litic e .

A ic i iese în e v id e n ţă im p o r ta n ţa c e lei d e -a tre ia d e fin iţii: ră z b o ­


iu l ca şi „c o n tin u a re a p o litic ii p r in a lte m ijlo a c e ”. O astfel de re la ­
ţie în tre ră z b o i şi p o litic ă are o im p o r ta n ţă colosală p e n tr u ş tiin ţa
p o litic ă şi p e n tr u R I. P o tr iv it r e a liş tilo r clasici, ră z b o iu l c o n s titu ie
esenţa p o litic ii ca ata re. în s ă ş i a p a riţia S ta tu lu i (p o tr iv it lu i H o b -
bes) re p re z in tă o re a c ţie d e răspu ns la „ ră z b o iu l tu tu ro ra îm p o tr i­
va tu tu ro ra ”. P r in u r m a re , ră z b o iu l (sau a m e n in ţa re a cu ră z b o iu l)
stă la b aza P o litic u lu i. R e a liş tii p riv es c S ta tu l ca pe o in s ta n ţă m e n i­
tă să asigure s e c u rita te a c e tă ţe n ilo r în fa ţa u n e i a m e n in ţă ri extern e.
D acă Satul in te rz ic e v io le n ţa în c a d ru l g ra n iţe lo r sale (fo lo s in d în
acest scop în p r im u l râ n d fo rţa a p a ra tu l de re p re s iu n e ), a tu n c i to t
Statul este cel c h e m a t să-şi p ro te je z e c e tă ţe n ii d e v io le n ţa d in e x te ­
rior. E l îşi creează în acest scop a rm a ta . A rm a ta este u n in s tru m e n t
al S tatului p e n tru a p ă ra re a in te re s e lo r n a ţio n a le în fa ţa u n o r ris c u ri
externe. P o liţia serveşte m e n ţin e r ii o r d in ii în in te rio r. A stfel, fo rţe ­
le arm ate d e v in carcasa p r in c ip a lă a S ta tu lu i ca atare, d eoarece ele
îndeplinesc fu n c ţiile lu i de b a ză . S ec u rita te a d e v in e în acest fel u n a
d in tre p rin c ip a le le p r io rită ţi (d a c ă n u c u m v a cea m a i im p o rta n tă )
în activitatea de stat

Relaţia d in tre ră z b o i Şi p o litic ă este s u b lin ia tă de to ţi rea liş tii. R e -


| aliştii a propie a tâ t de m u lt n o ţiu n e a de ră z b o i de cea de p o litic ă ,
'ţ.încât ră z b o iu l d e v in e o stare n o rm a tiv ă în re la ţiile in te rn a ţio n a le .
B lă z b o iu l există (în m o d p o te n ţia l) în to td e a u n a , şi d o a r a c tu a liz a ­
r e a lui re p re z in tă u n fe n o m e n te m p o ra r. P o s ib ilita te a „ ră z b o iu lu i
M iitu ro r îm p o triv a tu tu ro ra ” c o n d iţio n e a z ă e x iste n ţa c o n tin u ă a
ţ$ » t u lu i (a n u m e d in acest m o tiv re a liş tii n u a d m it s u p rim a re a lu i).
| | existenţa S ta tu lu i re p re z in tă o p o te n ţia lă a m e n in ţa re p e n tru un
Stat (şi vic ev e rs a), ceea ce tra n s fo rm ă che s tiu n e a a p ă ră rii şi
Principele în paradigmele Rl (TABELUL 1)

Masele Decizia
Şcolile Rl/ Principele Leviatanul Suveranitatea Elitele
Conceptele
Realiştii complet indepen­ produsul „contractului I deplină şi absolu- competente, incompetente sunt adoptate dc către Prin­
dent faţa de instanţe­ social”, „paznic de I tă pentru Statele cele mai bune, în politica cipe, de către elite; păstrarea
le supranaţionale; noapte”, „răul cel mai I naţionale recunoscute externă, status-quo (pentru învingă­
Eficienţa, capacitatea mic”, Dumnezeu făcut I oficial X-indivizi tori) revizionism (pentru cei I
de a menţine pute­ cu mâna omului, insti- I învinşi); este luată de către
rea, un om politic tuţia violenţei legale, l
suveran în circumstanţe
optim, raţionalitate .protejarea societăţii de I
jli anvergură extraordinare (Schmitt)
»autonimicire

Liberalii iluminatul care


urmează a fi demonlal I o realilale relativă a purtătorii capabile
iluminează, se adoptă de către societate, 1 1
m favoarea societăţii I perioadei de tran- I competenţelor sa capete
Moment provizoriu, civile | . în persoana reprezentanţilor I
de tranziţie spre . | ziţie spre societatea I politice în rela- competenţe
necesita democratizare I globală acesteia sau în mod direct j 1.
societatea civilă ma­ | ţiile internaţio- politice în (democraţia electronică) 1£
nager, conducător l nale, urmează Relaţiile In­
I a se contopi în ternaţionale,
I mod democra- adică să de­
l tic cu clasa de vină „indivizi /
I mijloc iscusiţi” ce / P*
urmează să se
contopească
cu clasa de
X l _______________
J _________ l mijloc

A
1 $co*l* depin de de „ d u b u l In to ta lita te lib e r in ra - d e p l i n i §i a b s o lu te

1 engleii P r in c ip ilo r”, d e p o r t c u fa c to rii e x t e r n i;


p rc s lig iu ; s e s u p u n e d e p e n d e n t in ra p o r t
s o c ia liz a r ii c u s o c ie ta te a (g ra d u l
d e d e m o c r a tiz a r e ),
d ife rit In s o c ie t a l i
d iv e rs e

M a rx istii capitaJul global, clasa un in stru m en t al vio- ceva lipsit de impor­


burgheza le n (e i aflat tem p orar in tant
m ain ile b u rg h e z ie i

Teorii 1.capital m o n d ia l u n seg m en t al h eg e m o - c o n s t r u c t h e g e m o n ic

c ritic ! (b a z a ) niei m o n d ia le
2. puterea politica,
S t a t u l partidele b u r-
ghezc (suprastruc
turn)
S .h e g e m o n ta ,
p u te re a d is c u rs u iu i,
m iefettuaHi, in v i-
( i m i n t u l , c u lt u r i ,
m a s s -m e d ia , $iiin{a
(suprastructura)
depind până nu influen­ in totalitate independenă
la un punct de ţează politic; sub aspect juridic, însă în
codurile socia­ externă practică ţine cont de regulile
le şi de regulile acceptate de către comunita­
de conduită ale tea internaţională
elitelor din alte
state

burghezia proletariat sunt adoptate de către clasa I


internaţională internaţional dom inantă în interesele sale]
Itn
dc clasă, proletariatul ia deci­
zia despre Revoluţie
Z
H
!tn
burghezia, masele, câmpul de luptă al hegemoni­
clasa politică, consolida­ I50
„intelectualii te intr-un
ei şi contrahegemoniei
iz
>
organici* in bloc istoric
serviciul Capi ! de către
talului „intelectualii io
organici” ai Iz
proletaria­ i>
tului, baza
contrahege- Itn
moniei
RE L AŢ I I L E I NTERNAŢIONALE

securităţii în principala p rioritate a politicii ca atare, determ inând


într-o măsură considerabilă eficienţa conducătorului (a elitelor
conducătoare, a Principelui) şi m ăsu ra în care acesta este potrivit.

Războiul drept: nuanţele conceptului


Războiul este legat şi de reprezentările despre partea pozitivă a
omului. Fundam entarea fenom enului războiului ca fenomen p o­
zitiv poate fi întâlnită la Hegel. Potrivit lui Hegel, războiul „elibe­
rează şi scoate în evidenţă spiritul naţiunii”, iar „aspectul m oral” al
acestuia constituie o prerogativă a suveranităţii. Şi deoarece, după
Hegel, istoria m ondială este o jud ecată m ondială, războiul este un
instrument dialectic al acestui p roces de judecată. O astfel de vi­
ziune asupra războiului ca fenom en drept a fost form ulată încă de
Fericitul Augustin, care în lucrarea sa „C etatea lui D um nezeu” nu
doar a făcut o fundam entare teologică a războiului cu guvernanţii
nedrepţi (un om bun, con fru n tân d u -se cu un om rău este nevoit
să intre cu el în război), d ar şi a instituţionalizat însăşi noţiunea de
„război sfânt”, la care au apelat ulterior mulţi conducători euro­
peni. La începutul epocii m o d ern e întâlnim acest concept la Hugo
Grotius. -

în sec. X X SUA revine la această tem ă, propunând modelul „răz­


boaielor um anitare” (ele au fost iniţiate sub m andatul preşedintelui
care Bill Clinton sub form a intervenţiei în Haiti şi prin bom bar­
darea Serbiei). Prin acest con cep t este înţeleasă aplicarea forţelor
armate pentru atacarea altei ţări sau intervenţia cu scopul „pro­
tejării populaţiei civile de g enocid sau p entru prevenirea unei ca ­
tastrofe um anitare”. în cep ân d cu b om bardarea Iugoslaviei de către
forţele NATO în 1 999, războaiele u m an itare nu reprezintă altceva
decât un instrum ent convenabil al neocolonialism ului cu ocolirea
normelor dreptului internaţional, şi ch iar sub egida ONU, întrucât
războaiele de acest tip de obicei sunt p urtate în susţinerea m ino­
rităţii din ţara p roscrisă şi îm p otriva m ajorităţii acesteia, care este
învinuită de „crim e îm p otriva um an ităţii”. însă pe parcurs astfel
de situaţii p ot isca problem e, d eoarece deseori anum e m in orită­
ţile sunt cele care p ro v o acă agresiunea, aşa cu m s-a întâmplat, de
exemplu, în Iugoslavia, ceea ce a devenit şi m ai clar, în special după
demonstrarea faptelor de gen ocid îm p otriva sârbilor din Srebre-
nica.

175
Războiul ca stare
Hobbes tratează războiul în sensul mai larg al acestei noţiuni Ei
înţelege prin această noţiune nu doar ciocnirile directe dintre ar­
matele regulate ale inamicilor, ci şi tot ce le precedă şi le însoţeşte,
Hobbes scrie: „războiul constă nu doar din bătălii şi lupte reale!
dar şi din momentul intermediar, în care voinţa de confruntare în
luptă este suficient de manifestă”234.

Realistul Cari Schmitt avansează şi m a i m u lt în interpretarea răz­


boaielor. El răstoarnă definiţia lui C la u s e w itz despre război văzut
ca o „continuare a politicii prin alte m ijlo a ce ”. Scopul războiului
constă în impunerea propriei v o in ţe altcuiva, dar tot acesta este şi
scopul politicii. Mijloacele, însă, su n t diferite: războiul face uz de
violenţă, iar politica - de alte m eto d e. A stfel, C a ri Schmitt defineş­
te Politicul în termeni militari: „ P o litic u l încep e de la introducerea
conceptului de prieten/duşman”235. A c to ru l p o liticii şi actorul răz­
boiului se constituie în acelaşi fel. M
S ch m itt face d istin cţie în tre „ r ă z b o iu l f o r m e l o r ” şi „războiul to­
tal”. R ă zb o iu l fo rm e lo r p resu p u n e c i o c n i r e a în tr e a rm a te lo r pro­
fesioniste, existenţa u n o r su b ie cţi p o l i ti c i s t r i c t d e fin iţi, adoptarea
de anum ite reguli (d eţin erea p riz o n ie rilo r d e ră z b o i, c ru ţa re a celor
care s-au predat, n eap licarea v io len ţei fa ţă d e n o n -c o m b a ta n ţi, res­
pectarea a c o rd u rilo r de încetare a f o c u lu i şi d e a rm istiţiu lu i etc.).
Toate acestea constituie co m p lex u l Ju s b e lii. „ R ă z b o iu l form e­
lo r” conţine u n anum e caracter c o n v e n ţio n a l în d istrib u ţia rolu­
rilor. Părţile beligerante pot ajunge la p a c e şi în ţe le g e re a ap ărân d
într-un alt co nflict m ilita r ca aliaţi. Ia tă d e c e p e re c h e a p rieten /
duşm an nu trebuie interpretată c a o d e fin iţie m o r a lă (d e exem p lu ,
bine/rău), ce acţionează p erm anent. C e l c a r e a stă z i este d u şm an ,
mâne poate să devină prieten, şi in v e rs . A c e s t lu c r u re c la m ă re c u ­
noaşterea unei anum e d em nităţi a a d v e r s a ru lu i şi m e n ţin e re a unei
anumite distanţe în raport cu aliatul. S c h m itt p ro p u n e tran sfe ra re a
acestui principiu şi asupra politicii. P o litic a se d e o s e b e şte rad ical
de morală (Schm itt dezvoltă ideile lui M a c h ia v e lli). Ia r d e o s e b i­
rea principală constă în faptul c ă m o r a la n u a d m ite co m p ro m is u ri
şi înlocuirea perechii bine/rău, în tim p c e p o litic a , d im p o triv ă , se
întemeiază pe calculul raţional şi este d e n e c o n c e p u t fără o p o zip -

234. Hobbes T. Opere alese. Voi. 1. Moscova. 1964


1
235. Schmftt C. înţelegerea politicului // întrebările sociologiei. 1992. Nr. . pag. 35-67.
RELAŢIILE INTERNATIONALE

onare p e rm a n e n tă , fă ră r e d is tr ib u ir e a in a m ic ilo r şi a lia ţilo r în sco­


pul a tingerii reu şite şi e fic ie n te a o b ie c tiv e lo r p ro p u s e . „ R ă z b o iu l
form elor” c o re s p u n d e „ p o litic ii f o r m e lo r ”. ^

Schm itt c o n tra p u n e a c e stu i c o n c e p t „ r ă z b o iu l to ta l”, u n d e d u ş ­


manul este id e n tific a t c u în tr u c h ip a r e a ră u lu i. în astfel d e c a zu ri
războiului d e v in e u n u l s fâ n t şi se p o a r tă fă ră n ic i u n fel de re g u li şi
fara a se rec u n o a şte d e m n ita te a in a m ic u lu i, m iz â n d u -s e p e lic h i­
darea lu i to tală . U n astfel d e r ă z b o i p o a te p ro v o c a g e n o c id , a d i­
că ştergerea to ta lă d e p e fa ţa p ă m â n tu lu i d o a r în v irtu te a fa p tu lu i
apartenenţei lu i la ta b ă ra ad v e rs ă . U n e fe c t s im ila r p ro d u c e in c lu ­
derea m o ra le i în p o litic ă şi r e fu z u l d e a re c u n o a ş te p o litic a d re p t
dom eniu a u to n o m . î n t r - u n as tfe l d e caz, se în c a lc ă consensul n a ţi­
onal şi apare ris c u l u n u i r ă z b o i c iv il in te r n , a d ic ă co lap su l S ta tu lu i.

Schm itt c o n s id e ră că lib e r a lii d in R I, ca re a b s o lu tizea ză d e m o ­


craţia şi p a c ifis m u l, în re a lita te c re e a ză p re m is e p e n tr u u n „ ră z b o ­
iul to tal” r e fu z â n d u -le d e m n ita te u m a n ă a d v e rs a rilo r, adică c elo r
calificaţi d re p t r e g im u r i „ n e d e m o c ra tic e ” A s tfe l, pacea to tală şi
m o ra lism u l în p o litic ă , a s u p ra c ă ro ra in s is tă lib e ra lii, d u p ă părere a
lui S ch m itt, p re s u p u n le g itim a re a g e n o c id u lu i şi a ră z b o iu lu i de
exterm in are.

In m are, p o z iţii s im ila re s u n t îm p ă rtă ş ite şi de a lţi rea liş ti. N a tu ra


răzb o iu lu i se m a n ife s tă p e n tr u aceştia p r in d is p o z iţia v ă d ită (r e ­
cunoscută) de a in tr a în b ă tă lie . R a y m o n d A ro n susţine că „re la ­
ţiile in te rn a ţio n a le se desfăşoară în u m b ra r ă z b o iu lu i”236. A ro n îşi
dezvoltă ideea astfel: „S is te m u l in te rn a ţio n a l re p re z in tă to talita tea
en tită ţilo r p o litic e , ce în tr e ţin în m o d rec ip ro c re la ţii regulate, care
pot sa evolueze în o ric e m o m e n t în r ă z b o i”237. P o triv it lu i lu i A ro n ,
posibilitatea r ă z b o iu l d e c u rg e în m o d d ire c t d in p rin c ip iu l a n a rh i­
ei în rela ţiile in te rn a ţio n a le , ad ic ă în v irtu te a absenţei u n e i instanţe
supranaţionale (a s e m e n i S ta tu lu i -L e v ia ta n , ce lim ite a z ă v io le n ţa
în in te rio ru l zo n e i sale de c o m p e te n ţă cu a ju to ru l aceleaşi v io le n ­
ţe ). „R ă zb o iu l există atât tim p cât n im ic nu-1 îm p ie d ic ă ”, scrie el.
Acest p rin c ip iu este îm p ă rtă ş it n u d o a r de rea liş ti, ci şi de pra ctic
de toţi te o re tic ie n ii d in R I (deşi re a liş tii şi lib e ra lii tra g c o n c lu zii
opuse în acest sens)..

236. Aron R. Paix et guerre entre Ies natkms. Paris: Calmann-livy, 1962.
237. Aron R. La Societe industrielle et la Guerre, suivi d’un Tableau de la diplomaţie mondiale en 1958.
Paris: Pion, 1959.

177
Astfel, starea de război este, „o stare firească” pentru înt™
mu! mondial Şi dacă această stare firească este depăşită lan ^ l
politicii interne, atunci la nivelul politicii externe, dimpotrivă, ea
se menţine în totalitate. Astfel, Hans Morgenthau afirmă: „Istoria
demonstrează că naţiunile se pregătesc în permanenţă de oformă
de violenţă organizată cum este războiul, de implicarea activăîn
acest război şi în câştigarea lui”238.
Realiştii obişnuiesc să privească războiul ca pe o întreprindere
perfect raţională. La baza ei stau calculul, estimarea cheltuielilor
şi a câştigurilor, echilibrul co n sid eraţiilo r de securitate, prognoza-
rea ameninţărilor, evaluarea b azei de resurse etc. Statele recurg la
război ca la ultimul mijloc de realizare a perspectivei de atingere
a scopurilor propuse, dar aceste sco p u ri nu sunt stabilite în baza
emoţiilor sau a tradiţiilor, ci în b aza u n u i calcul şi analizei raţio­
nale239.
Realiştii nu justifică războiul. E i insistă asupra faptului că struc
tura generală a raportului d in tre p o litica internă şi cea externă,
întruchipată în sistemul w estfalian existent şi în principiul suve­
ranităţii, nu poate asigura pacea între state în m od legal (şi forţat).
Şi deoarece acest lucru rep rezintă o caracteristică obiectivă a sis­
temului internaţional, este necesar, el trebuie acceptat ca un at,
urmând ca chestiunile ce ţin de securitate să fie plasate în centru
politicii externe a statelor.
Realiştii consideră că tentativele lib e ralilo r de a exclude războiul
în totalitate sunt nerealiste, astfel de tentative soldându-se doar cu
efecte diametral opuse.
3.2.2. Liberalismul: pacea ca sarcină
Pacea eternă
Lib eralii din R I p orn esc de la o atitudine diam etral opusă faţă
de război. Pentru ei războiul reprezintă un rău absolut, depăşirea
căruia este posibilă şi necesară. M ai m ult decât atât, pacea repre­
zintă scopul spre care se îndreaptă civilizaţia, dacă aceasta ia calea
progresului şi ilu m in ă rii Pentru ca pacea între popoare să devină
realitate, este necesar progresul social.

A3 K,fo0pU955:UIIanS 1 PolitiCS Am0n“ N*lions- Slruggk* lor Power and Peace, New York: Alfted

Haven: Yak U n i v e r s k y l p r e s s a l^ ^ ^ Wa^( Reason: Domestic and International Im

178
Aceste idei au fost formulate pentru prima dată de către Im m a -
nuel Kant, pe care liberalii îl consideră precursor, ap elând de obicei
la el.
în lucrarea „Pacea eternă” K an t form u lează trei c o n d iţii240. Pentru
atingerea păcii eterne:

1) constituţia civilă a Statului trebuie să fie republicană;

2) drepturile cetăţenilor trebuie să fie întem eiate pe federalism ul


Statelor libere;

3) dreptul cosm opolit trebuie să fie redus la ospitalitatea u n iv e r­


sală.

Aceste trei puncte răm ân până în prezent baza teoretică a lib e ra ­


lismului şi pacifismului în R I. R ep u blica în calitate de m odel n o r­
mativ de organizare a societăţii presupune că la tem elia sistem ului
politic sunt puse p rin cip iile raţionalităţii universale (care poate
lipsi în cazul m onarhiei sau al tiraniei). Co n stitu ţia garantează fap­
tul că avem de a face cu un Stat de drept, unde dreptul la această
raţionalitate este instituţionalizat în m od riguros.

Drepturile cetăţenilor au o sem nificaţie cardinală, deoarece în-


tr-un război anume cetăţenii sunt cei care poartă pe um erii lor
principalele greutăţi. Potrivit lui Kant, dem ocraţia este legată de
> pace, întrucât într-o dem ocraţie costurile răzb o iu lui sunt sup o r­
tate de către cei care iau decizii, adică cetăţenii înşişi. Şi dacă se
- ia în calcul opinia celor care suferă cel m ai m ult într-u n război,
atunci este logic de presupus că aceştia se vor pronunţa îm potriva
L lui (dacă vor avea o astfel de posibilitate).

Cel de-al treilea principiul presupune existenţa unui cod general


I de conduită internaţională, a unui im perativ m oral, ce ar reflecta
JL ,înţelegerea kantiană a m oralei: „procedează cu celălalt aşa cu m ai
■ d o ri ca el să procedeze cu tine”. „Ospitalitatea” reprezintă proto-
■ tipul acelei ideologii, care e cunoscută astăzi ca „drepturile om u-
■ u f . Aici contează în prim ul rând faptul că Im m an u el K an t afir-
i | $ i ă necesitatea existenţei unui set de norm e, care va fi recunoscut
^ H tv ersal de către toate Statele, prin urm are, va constitui sistem ul
^■hranaţional obligatoriu.

■potrivit lui Kant, pacea eternă este posibilă şi necesară, respectiv,


^ Jp 'tK a tu F .lA im ^ tp m ă . Moscova. Moscovski rabocii, 1989.

179
d e z v o ltarea o m e n irii v a co n d u ce la renunţa™ , 1 - ,
le in tern aţio n ale. A stfel, ab o rd area liberală a r ă S “ | B
d e o ric e b aza raţio n ală. Războiul este iraţional, numai pacea
ra ţio n ala. D e aceea, răzb oiu l este o relicvă a „barbariei” şi „sălbăti­
cie i”, ia r în con d iţiile unei societăţi iluminate acesta urmează să fie
elim in at cu d esăvârşire.

A s t f e l, a t it u d in e a li b e r a l i l o r fa ţă d e ră z b o i este u n a p ur negativă,
e i r e f u z â n d u - i o r ic e d r e p t Ia o e x iste n ţă leg itim ă; iar acolo unde
m a i p e r s is t ă r ă z b o a ie le , ei le p r iv e s c d o a r ca p e o consecinţă a unui
d e f ic it d e d e m o c r a t iz a r e , ilu m in a r e , d e zv o lta re a u nu i sau câtorva
p a r t ic ip a n ţ i. L ib e r a l i i s u n t c o n v in ş i c ă o rig in e a războiului se află
în in s u f ic ie n ţ a d e r a ţ io n a lit a t e şi m o ra lit a t e în societate. Tocmai de
a c e e a e i c o n s id e r ă d re p t r e la ţii in t e rn a ţ io n a le n o rm a tiv e coexisten­
ţa p a ş n ic ă , b a z a tă p e c o m e r ţ şi r e s p e c t re c ip ro c . D a r aşa cum arăta
K a n t , p a c e a este p o s ib ilă d o a r în t r e s o c ie tă ţile ilu m in a te - republici
ş i d e m o c r a ţ ii. D e a ic i şi c o n c lu z ia p r in c ip a lă a lib e ralilo r: cel mai
s ig u r m ijlo c d e e v ita te a r ă z b o iu lu i c o n s tă în in stau rarea democra
ţie i şi a p r in c ip iilo r Ilu m in is m u lu i la s c a ră g lo b ală. Atunci când
în tre a g a lu m e v a fi d e m o c r a t ic ă , ră z b o iu l v a d isp ărea.

O tr a ta r e lib e ra lă a ră z b o iu lu i ca in s t ru m e n t p o litic este oferită


d e p ro fe s o r u l H e im o H o f m e is te r. în tim p ce C la u s e w itz numeş
te ră z b o iu l „ o c o n tin u a r e a p o lit ic ii c u alte m ijlo a c e , Hofm eister
c o n s id e ră c ă ră z b o iu l n u re p re z in tă altce v a d ecât „incapacitatea
p o liticii”. H o f m e is te r c o re le a z ă c o n d a m n a re a isto ric ă a războiului
c a m ijlo c p o litic în E u r o p a c u re zu lta te le ce lu i d e-al D o ile a Război
M o n d ia l. E l este c o n v in s c ă d a c ă Statu l n u p oate so lu ţio n a chestiu­
nile litig io ase p rin m ijlo a ce legale şi re c u rg e la v io le n ţă , asta indică
slăb iciu n ea p oliticii lui. „Şi p r in în s ă ş i a p lica re a v io le n ţe i puterea
p o litică îşi a ra tă d e fiecare dată in ca p a cita te a ”241.

Teoria păcii d e m o cra tice


P e astfel de p re m ise k a n tie n e se în te m e ia z ă m a jo rita te a te o riilo r
lib era le în R I, în ce p â n d cu fo n d a to ru l acestei o rie n tă r i N o rm a n
A n gell. A rg u m e n tu l de b ază al lu crării p ro g ra m a tic e a iui A ngell
„ M a re a iluzie”242, scrisă în ajunul P rim u lu i R ăzb o i M o n d ia l, co n stă
în id eea c ă av ân d în vedere nivelul d e in te rd e p e n d e n ţă e c o n o m i

241 H ofm eister H. Voinţa de putere sau incapacitatea pofidei i.Sank Peterburc.
242 Angell N The Creat Illuaion A Study of the ReUlton of M ihtary Power ui Nat P*g' 29
and Social Advantage. New York: G.P. Put na m» & Sons, T9I0. *°*u lo U*«r Ec««omK
R E L A Ţ I I L E INTERNAŢIONALE

!ă şi socială existentă în tr e ţă r ile e u r o p e n e la în c e p u t u l sec. X X ,


făzboiul d in tre acestea v a fi im p o s ib il, d e o a r e c e n u e s te p r o f it a b il
contrazice cele m a i e le m e n ta re c a lc u le a le b a la n ţe i d i n t r e c â ş ti­
guri şi pierderi. Şi to tu ş i, asta n - a îm p ie d ic a t d e c la n ş a r e a P r i m u l u i
ăzboi M o n d ia l, ce a d e v e n it u n u l d in t r e c e le m a i s â n g e ro a s e d in
|storia Europei. L a b a za lo g ic ii lu i A n g e ll s ta u c a lc u lu le p r o f it u lu i
xonom ic, pe care te o re tic a r fi p u tu t s ă -l o b ţ in ă d e p e u r m ă r ă z ­
boiului una d in tre ţă r ile e u ro p e n e . I a r în t r u c â t e c o n o m ia t u t u r o r
larilo r europene este u n a d e p ia ţă , o p in e a z ă A n g e ll, î n v in g ă t o r u l
i n război va fi n e v o it să m e n ţin ă b a la n ţa d e c re d ite şi c o n tr a c te c o ­
merciale pe te rito riile c u c e rite . D a c ă a c e sţ s is te m v a fi d is tr u s , a s ta
p cauza p re ju d ic ii e c o n o m ie i n a ţio n a le în a n s a m b lu , d e o a r e c e v a
jfi necesar ca p ie rd e rile să fie a c o p e rite d e c ă tre î n v in g ă t o r ii c a re v o r
pntegra p ă m â n tu rilo r c u c e rite în p r o p r ia e c o n o m ie . P r i n u r m a r e ,
învingătorul este c o n s trâ n s să lase ac e st s is te m aşa c u m e s te , ia r
psta va în s e m n a că, re s p e c tiv , b o g ă ţia p r o d u s ă p e t e r i t o r i u l d a t v a
[rămâne în m â in ile c e lo r c a re lo c u ie s c şi lu c r e a z ă a c o lo (a c e a s ta e
Begea p ieţei). A n e x ă rile n u v o r i îm b u n ă t ă ţ i s itu a ţia e c o n o m ic ă g e ­
nerală a ţă rii, n e e x is tâ n d n ic i s u rse p e n t r u a c o p e r ir e a p i e r d e r i l o r
de război. Ia tă d e ce, c o n c h id e A n g e ll: „ în lu m e a c o n te m p o r a n ă
p ic e rire a re p re z in tă u n p ro c e s d e î n m u l ţ i r e c u x a v o l u m u l u i e c o ­
nom iei n a ţio n a le , în s ă d o a r p e n t r u c a t o t a ic i to t u l să fie d i n n o u
îm părţit la x ”.

[ Preşedintele a m e ric a n W o o d r o w W ils o n şi c o a liţia ţ ă r i l o r A n t a n ­


tei, care a câştigat în P r im u l R ă z b o i M o n d i a l , f i i n d z g u d u iţ i d e
Sororile acestui ră z b o i, a u d e c is c re a re a L ig ii N a ţ i u n i l o r c a p r i m a
tentativă de re a liz a re în p r a c tic ă a id e ii l ib e r a lilo r d e c re a r e a u n u i
sistem s u p ra n a ţio n a l c u c a ra c te r d e m o c r a tic , ce u r m a să a ib ă r o lu l
de a rb itru în r e la ţiile in te r n a ţio n a le şi să p r e v in ă a p a r iţ ia c o n f lic ­
telor şi ră z b o a ie lo r. A c e a s tă d e c iz ie a r e p r e z e n ta t u n p a s h o t ă r â t
în direcţia r e a liz ă r ii m o d e le lo r lib e r a le , p r in c ip a la s a r c in ă a L i g i i
N a ţiu n ilo r c o n s tâ n d a n u m e în n e a d m ite r e a r e p e t ă r ii u n u i „ r ă z b o i
Im ondial”. P e n tru lib e r a li p r o g r e s u l şi d e m o c r a ţia a u d e v e n it o s a r ­
cină p o litic ă de a n v e rg u ră g lo b a lă , ia r s c o p u l fin a l e r a v ă z u t î n e d i ­
ficarea u n e i „p ăc i d e m o c r a tic e ”.

Insă „te o ria p ă c ii d e m o c r a tic e ”, s e n s u l c ă re ia se r e d u c e a la te z a


„d em o craţiile n u lu p tă în tr e e le ”, a fo s t e la b o r a t ă î n f o r m u l a e i d e f i-

181
nitivâ m ult mai târziu, abia în 1960 de către liberalul Dean B b
Babst explica această regulă, considerată de liberali ca fon/ *'
dintre puţinele legităţi consistente ale Rl, printr-o serie de factwv
• gradul înalt de influenţă a cetăţenilor asupra politicii în regi-
murile democratice şi prin dependenţa puterii de susţinerea po­
pulaţiei;
• caracterul raţional al politicii în regimurile democratice şi ca­
pacitatea de a calcula la rece balanţa dintre câştiguri şi pierderi in­
tr-un război;
• creşterea permanentă a interdependenţei între societăţile de­
mocratice în procesul diviziunii internaţionale a muncii şi de inte­
grare a economiei mondiale;
• creşterea dispoziţiilor pacifiste în procesul progresului social
şi modernizării;
. c o n s o lid a re a s is te m e lo r t r a n s n a ţ io n a le , c a p a b ile sa exercite
p re s iu n e a s u p ra s ta te lo r n a ţio n a le , p e c a re in a n u m ite s itu a ţii e
p o a te c o n s trâ n g e să a c c e p te p a c e a ( O N U g J
„T e o ria p ă c ii d e m o c r a tic e ” d in RI a fo s t d e z v o lt a t ă m a i d e ta lia t de
c ă tre R u d o lp h R u m m e l244 c a re , p o r n i n d d e la o a b o r d a re statistica,
a tra s u r m ă to a r e a c o n c lu z ie : „ d e m o c r a ţ iile n u d o a r n u lu p ta intre
ele, c i în g e n e ra l tin d s p re p a c e ”. R u m m e l a p r o p u s i n ^ ° ucerea
te rm e n u lu i d e „ d e m o c id ”, d u p ă a n a lo g ia c u „ g e n o c id u l , p e n tru a
s u b lin ia fa p tu l că re n u n ţa r e a la d e m o c r a ţie c o n d u c e în m o auto
m a t spre ră z b o i, te ro a re şi n im ic ir e a p o p u la ţ ie i. P o t r iv it lu i R u m
m e i, d e m o c ra ţia este s in o n im u l a b s o lu t al p ă c ii.

U n a lt te o re tic ia n lib e ra l în RI, B ruce R u s s e t, a în c e rc a t la râ n d u l


său să dea o e x p lic a ţie n a tu r ii p a ş n ic e a d e m o c r a ţie i245. E l e n u m e ra
d o i factori:

1) normativ (cultural) — dem ocraţiilor le este c a ra c te r is tic a c u l­


tura com prom isului, co n cu re n ţa p a ş n ic ă , lu p ta d in t r e p a r tid e , ca­
pacitatea de a soluţiona p roblem e d e o r d in e c o n o m ic şi s o c ia l p r in
intermediul negocierilor (aceleaşi p r in c ip ii se p r o ie c te a z ă a s u p ra
relaţiilor dintre ţările d e m o c r a tic e )^ ^

2) structural (instituţional) - în re g im u rile dem ocratice actul


decizional se află într-o dependenţa considerabilă faţă de * •
dem ocratică, presă şi de societatea informată în ansambl S 3 8 S
243. Babst Dean V. Elective Government»—A Force For Peace // 1he VVlsco
244 Rummel R. UndersUnding Conflict and War. NY: fohnWiley & Sons, 1974 Sociol°gist. 3.1.1964.
245. Russet B. Grasping the Democratic Peace. Prlnceton: Princeton Univers in.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

D eşi lib e r a lii d e e x tr e m ă , p r e c u m este R u m m e l, v o rb e s c d e s p re


faptu l că r e g im u l d e m o c r a tic în c lin ă s p re p a c e în o r ic e c o n d iţii şi
că d e m o c ra ţia este id e n tic ă c u p a c ifis m u l, m a jo r ita te a lib e r a lilo r
e v id e n ţia ză î n t r - o c a te g o r ie a p a rte r e la ţiile d in t r e ţă r ile d e m o c r a ­
tice şi n e d e m o c r a tic e . A s tfe l, lib e r a lu l M ic h a e l D o y le în c e rc e ta re a
sa asupra lu i K a n t şi lib e r a lis m 246 a ra tă p e b a z a m a i m u lt o r e x e m p le
că d e m o c r a ţiile n u lu p tă d o a r în t r e ele. I a r c u d e m o c r a ţiile lu p tă ,
u n e o ri e x tr e m d e d u r .

D o y le îşi a r g u m e n te a z ă te z a a s tfe l: în t r - o d e m o c r a ţie d e c iz ia c u


p riv ire la u n r ă z b o i c u o a ltă d e m o c r a ţie a re p u ţin e şanse d e a fi
aprobată. L a fel s ta u l u c r u r ile şi în c e a la ltă d e m o c r a ţie - d e aic i
şi s e n za ţia d e s ig u r a n ţă . A ic i in flu e n ţ a in s t it u ţ iilo r d e m o c r a tic e se
d ublează. I n c a z u l n o n - d e m o c r a ţ iilo r d e c iz ia în c h e s tiu n e a r ă z b o ­
iu lu i se ia la ce l m a i în a lt n iv e l (P r in c ip e le ) , fă ră a se lu a în c a lc u l
o p in ia p u b lic ă . D e a ic i p r o v in e r is c u l p e n t r u a lte ţă r i. Ia tă d e ce
c o n ş tie n tiz a re a r a ţ io n a lă a u n e i a s tfe l d e s im e tr ii p o a te fo a r te b in e
să c o n d u c ă s p re fa p tu l c ă în a n u m ite c o n d iţ ii m a jo r ita te a c e tă ţe n i­
lo r va în c u v iin ţa b e n e v o l şi c h ia r v a s u s ţin e r ă z b o iu l c u o n o n - d e -
m o c ra ţie . D e m o c r a ţ iile c o e x is tă p a ş n ic d o a r în tr e ele, ia r în r a p o r t
cu n o n -d e m o c r a ţiile s u n t p o s ib ile c e le m a i d iv e rs e r e la ţii - p â n ă la
răzb o a ie şi c h ia r lo v it u r i p r e v e n tiv e , in t e r v e n ţ ii etc.

Critica cuantitiviştilor a teoriei păcii democratice


„T eo ria p ă c ii d e m o c ra tic e *; a fo s t s u p u s ă c r it ic ii n u d o a r d e c ă tre
realişti, c a re s u n t a d v e rs a r ii id e o lo g ic i ai lib e r a lilo r în R I , d a r şi
de către r e p r e z e n ta n ţii m e t o d e lo r p u r s ta tis tic e , c u m s u n t c u a n titi-
vişti, care se s tră d u ie s c să p ă s tr e z e d is ta n ţa în r a p o r t c u d e z b a te r ile
m a g is tra le p u r ta te în t r e d iv e rs e le ş c o li.

A s tfe l, D . S in g e r şi M . S m a ll247, b a z â n d u -s e p e e x e m p lu l r ă z b o a ­
ie lo r c o lo n ia le , a u d e m o n s tr a t în m o d e lo c v e n t că d e m o c r a ţiile p o t
fo a rte b in e să lu p te şi în tr e e le , ia r p a c ifis m u l lo r r e p r e z in tă d o a r o
ilu zie o p tic ă , le g a tă d e c a r a c te r u l l i m i t a t a l d im e n s iu n ii g e o g ra fic e
şi te m p o ra le a r e s p e c tiv e lo r c e rc e tă r i. E s u fic ie n t să se ia î n c a l­
cul în tre g u l s p a ţiu p la n e ta r şi în s p e c ia l e p o c a c o lo n ia lă , p e n tr u a
vedea că „ te o ria p ă c i i d e m o c r a tic e ” d e v in e n e fo n d a t ă 248. R e ie s e că

246. Doyle M. Kant, Liberal Legacies, *nd Foreign Affairs // Philosophy & Public Affairs.Vol. 12, No. 3
(Summer, 1983). P. 205-233 „
247. Small Melvin, SingerJ.D. The War Proneness of Democratic Regimes, 1816-1965 // Jerusalem Jour­
nal of International Relations 1: 50-69.
248. Singer D. Correlatsfe of War Project: Interim Report and Raţionale// World Politics. Voi. 24.No. 2


totuşi d e m o c r a ţiile lu p tă în tre ele.

? t 1 P, T / T t - c 81'® " * ” P“si '* fndoi.15 *


către Mansfield şi Snyder*’. Ei şi-au concentrat atenţia asupra de
mocraţiilor în tranziţie”, demonstrând că aceste regimuri instabile
alunecă uşor spre război, acesta putând fi îndreptat împotriva altor
ţări formal democratice. Autorii ajung Ia o concluzie paradoxală
pentru liberali din RI: „Dacă vrem să păstrăm pacea, atunci ex­
portul democraţiei este nu doar nedorit, ci şi periculos, deoarece
poate provoca pericole de război”.
Christopher Layne, Joan Gowa şi Henry Farber propun ca absen­
ţa acţiunilor militare între ţările dem ocratice la o anumită etapă
istorică să fie explicată prin alţi factori. Layne250 propune o analiză
statistică a unor cazuri concrete, când între ţările democratice nu
se produceau războaie, arătând că această situaţie a fost întotdeau­
na determinată de un raport de forţe concret (Realpolitik), care
a împiedicat acest lucru. Din acest punct de vedere, cauza reală a
războiului şi păcii ţine de echilibrul de forţe. Dacă există un echili
bru de forţe (chiar şi unul aproximativ), atunci conflictul este puţin
probabil.
Joan Gowa şi Henry Farber251 explică absenţa războaielor din Eu-
ropa ultimei jumătăţi de veac altfel. Potrivit acestora, cauza tre uie
căutată în existenţa unui duşman comun (U RSS) şi a hegemoniei
americane, ce s-a constituit după 1945 şi s-a păstrat până în pre
zent. Astfel, şi aceştia reduc totul la raportul de forţe şi ciclurile
puterii.

în perioade diferite unul s-au câţiva hegemoni asigură prin pro­


pria forţă o pace relativă în zona aflată sub controlul lor. Aşa a ară­
tat „Pacea britanică” (Pax Britanica), care era contestată mereu de
către Franţa. în emisfera de vest a existat „doctrina Monroe”, iar
după 1945 s-a constituit sistemul „Păcii americane” (Pax America­
na). La fel s-ar putea vorbi şi despre Pax Sovetica etc.

Transnaţionalismul şi globalismul
Ian., 1972.

1 Dem0CratiMti0n and the International Security.VoI. 20.

25a Uyn* Ch. Kant or Cant. The- myth of the Democratic I W / / International s e c u r i* 19(2). î9 9 4

251. Gowa J. Farber H. Politiei and Peacc //International Security Voi în i.


123-146. ' c 2 (»vtumni995). p
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

Teoreticienii neoliberali (glob aliştii, tran sn aţio n aliştii) continuă


linia pacifistă generală a şcolii lib erale din R I. P rocesele de inte­
grare dem ocratică şi globalizare, în prim ul rând, exem plu im presi­
onant al Uniunii E uropene, reprezintă p entru aceştia o ilustrare a
justeţei propriei poziţii. In terd ep end enţa societăţilor creşte con ti­
nuu. Noile m ijloace de co m u n icare şi tehnologiile, reţeaua globală
internet, reţelele com erciale, un ificarea proced u rilor econom ice şi
juridice, sim plificarea regim ul de vize şi libertatea circulaţiei - toa­
te acestea reprezintă un exem plu elocvent al creşterii nivelului de
pace şi securitate, al tran sform ării planetei în tr-o „societate des­
chisă” unică. Progresul social şi m odernizarea tehnică, precum şi
răspândirea şi dezvoltarea institu ţiilor „societăţii civile” şi a ideolo­
giei drepturilor om ului la scară planetară, transform ă lum ea în una
integrată şi unică. Statele naţionale, frontierele şi adm inistraţiile
locale rămân în trecut. C om erţu l, piaţa şi interacţiunile econom ice
iau locul politicii şi a războiului ca şi continuare a acestuia. V io­
lenţa legată de război pleacă în trecut, cedând locul unui fenom en
pe care filosoful M ontesquieu l-a num it „com erţ dulce” („douce
commerce”). Societatea unui „com erţ dulce” la scară globală este
descrisă de F. Fukuyam a în cu noscu ta lui lucrare „Sfârşitul istori­
ei”252. Istoria, potrivit lui Fukuyam a, este istoria războaielor. Dacă
nu există războaie, nu există nici istorie. Prin urm are, nu există nici
politică (există doar econom ie).

Democratizarea perm anentă a regim urilor din ţările non-euro­


pene reduce nivelul am eninţărilor şi transform ă chestiunile secu­
rităţii în unele secundare. Statele au din ce în ce mai puţină nevoie
de securitate naţională, deoarece practic nu mai rămân actori si­
metrici, capabili să îi sfideze. D e aceea, locul securităţii naţionale
este luat de către securitatea globală.
Conceptul de securitate globală este unul dintre conceptele-cheie
ale neoliberalismului din RI. Pe m ăsură globalizării se schim bă
însăşi structura am eninţărilor. Treptat, dispare însăşi noţiunea de
„ameninţare externă” ^deoarece im portanţa Statelor scade, iar pro­
gresul democraţiei face tot m ai puţin probabile războaiele dintre
State). De acum încolo toate am eninţările devin „interne”, deoa­
rece pentru o societate globală cu un potenţial Guvern m ondial
(în persoana organizaţiilor transnaţionale precum ONU, CED O ,

251 Fukuyama F. Sfârşitul istoriei şi Ultimul om. Moscova: «Editura AST», 2004.

185
R E L A Ţ I I L E I N T E R N a ţ ,^„.| [ |

Tribunalul de la Haga, Banca Mondială, OMC, FMI etc.) într


teritoriu al planetei devine treptat zona de aplicare a unor reguli
unice. Aceasta situaţie se reflectă şi în fenomenul „terorismului in­
ternaţional” - o nouă formă de ameninţare, care nu are o localizare
concretă şi nici nu ţine de un Stat naţional anume.

Schimbarea structurii ameninţării în societatea globală este abor­


dată de către sociologul german Ulrich Beck, care a propus con­
cepţia de „societate a riscului”253. Beck este de părerea că de acum
încolo sursa ameninţării este reprezentată nu de către „Altul”, în­
truchipat de un alt stat (o figură e x t e r io a r ă în ra p o rt cu societatea
respectivă), dar de către societate p e n tr u e a în s ă şi. A gresiunea, ha­
osul, violenţa şi dezordinea t r e b u ie c ă u ta te în in te rio r u l oam enilor
- în problemele lor psihice, în c o m p le x e le , în n u cle e le patogene, în
extremism, în catastrofele e c o lo g ic e e tc . M a i m u lt d ecât atât, păr­
ţile Leviatanului ce s-au p ă s tra t, c a , d e e x e m p lu , a rm a ta şi poliţia,
în absenţa unui inamic, pot g e n e r a e le în s e le p ro b le m e . R iscul se
pomeneşte în interiorul o m u lu i. O m u l d e v in e „ lu p ’ n u atât pentru
altul, cât pentru sine însuşi (h o m o p e r se ip su m lu p u s est).
M a i ră m â n e v a la b ilă c h e s tiu n e a re la ţiilo r d in tr e d em o craţii şi
n o n -d e m o c r a ţii. în a ce a s tă s itu a ţie m a jo r ita te a n e o lib e ra lilo r ade­
ră la o p in ia , p o triv it că re ia în n u m e le p ro g re su lu i şi m od ernizării,
so c ie tă ţile d e m o c ra tic e d e zv o ltate d isp u n d e d rep tu l (şi ch iar de
o b lig a ţia ) de a in te rv in i în tre b u rile in te rn e ale s o c ie tă ţilo r nede­
m o c ra tic e sau in su ficie n t d e d e m o c ra tic e p e n tru asig u rarea co n d i­
ţiilo r n e ce sa re d e m o cra tiz ă rii sau re s p e c tă rii d re p tu rilo r om ului,
în u ltim ii an i, a cest p rin cip iu a p rim it d e n u m ire a d e „dreptul de
a p ro te ja ” (R ig h t to P ro te ct) şi a serv it d rep t ju s tific a r e a unui şir
de in te rv e n ţii ale ţă rilo r O ccid e n tu lu i în State n o m in a l su veran e—
S e rb ia ( 1 9 9 9 ) , A fgan istan (2 0 0 1 ), Iraq ( 2 0 0 3 ), L ib ia (2 0 1 0 ).

A stfel, p rin tre lib era lii In R I şi ad epţii teo riei p ăcii d e m o c ra tic e se
află destui apologeţi ai interv en ţiei m ilitare, ai o c u p a ţie i şi lo v itu ri­
lo r m ilitare preventive, p re cu m şi ai alto r m ăsu ri dure, înd rep tate
îm p o triv a u n o r regim uri n e d em o cra tice sau co n tra u n o r baze ale
„tero riştilo r in te rn a ţio n a li”, în o rice ţară s-a r afla aceştia.

A stfel, anu m e lib eralu l în R I Z. B jezin sk y este teo re ticia n u l di


vizării R usiei ca ţară insu ficien t de d em o cratică, ce ar
1 p re zen ta un

253. Beck U. Risk Society: Towards a New Modernity. New Delhi: Sage. 1992.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

pericol pentru democraţiile occidentale254.

3.23. Şcoala engleză: războiul conform regulilor


Raţionaliştii în Rl
Reprezentanţii Şcolii engleze, ocupă o poziţie de mijloc între rea­
lişti şi liberali în chestiunea descrierii naturii războiului în RI.

Martin Wight255 propune clasificarea principalelor orientări din


RI nu în două, ci în trei categorii: realiştii (care se sprijină pe Ma-
chiavelli), raţionaliştii (care continuă linia lui Hugo Grocius) şi
„revoluţionarii” (care cred cu sfinţenie în unitatea umanităţii în
spiritul lui Kant). în această clasificare „revoluţionarii” pot fi iden­
tificaţi cu liberalii din RI. Exponenţii şcolii engleze, al cărui teore­
tician de frunte a fost M. Wight, se poziţionează ca fiind „raţio­
nalişti”.
T rim iterea la G r o c iu s n e ajută să înţelegem atitudinea Şcolii en­
gleze faţă d e ră z b o i. Grocius opera cu noţiunea de „război drept”
şi c o n sid e ra c ă a c ţiu n ile de război trebuie să se supună anumitor
reguli. A c e s t a s p e c t e s te ilustrat în mod strălucit de către dispoziţia
de b ază a Ş co lii e n g le z e în RI, care insistă asupra faptului că rela­
ţiile d in tre S tate p o t şi trebuie să urmeze un sistem de coduri de
con d u ită, ce a r c o r e s p u n d e înţelegerii despre umanism şi onoare,
aşa c u m se o b iş n u ie ş te în relaţiile interumane (de aici şi dimensi­
unea a c c e n tu a t u m a n is tă a acestei paradigme). Dar în acelaşi timp,
spre d eoseb ire d e lib e ra li, teoreticienii acestei şcoli recunosc suve­
ranitatea şi a n a rh ia în relaţiile internaţionale şi admit în anumite
cazuri p o sib ilita te a şi raţionalitatea conflictelor militare.

Războiul ca instituţie
A naliza fe n o m e n u lu i războiului în Şcoala engleză insistă asupra
faptului c a a c e s ta să fie studiat din perspectivă istorică. Astfel, He-
dley Bull a m in te ş te că „este necesar să se facă deosebire între un
război ca v io le n ţă organizată în sensul cel mai larg (care poate fi
aplicată în raport cu orice entitate politică - de exemplu, tribul,
Im periul, p rin cip a tu l feudal, partidul într-un război civil etc.) şi
războiul in te r n a ţio n a lîn sens mai restrâns (adică un război ca vio­
lenţă o rg an izată, la care recurg Statele suverane)”256. Această abor-
254. Brzezinski Z. Marea lablă de şah: dominarea Ainericîi şi imperativeel ei geopolilice. Moscova: Re-
aşţiile internaţional. 1998.
255. Wight M. Internaţional 'iheory: The three Tradilions. Leicesler: Leicesler Universily Press, 1991.
256. Bull H. The Auarehical Soriety: A Stiicfy ofOrder in World Politics. London: Macmillan, 1995 P 17R

1 87
dare istorică a fost sistematizată ulterior de către Buzan şi Little®
D eoarece în lum ea de azi, cu toată predominarea formală a Sute­
lor naţionale, există enclave vaste de societăţi, care se află în curs de
dezvoltare sau aparţin Premodernităţii (de exemplu, „ *
(„Statele eşuate”), sau „w eak state", („Statele slabe”)), este necesar
să se examineze diverse tipuri de război - atât într-un sens mai
îngust, cât şi în unul mai larg.

Pentru Bull războiul reprezintă înainte de toate o instituţie. El


menţionează faptul că de obicei unui război între state i se contra-
pune pacea, această opoziţie fiind privită, respectiv, ca un rău sau
un bine. El accentuează că este posibilă şi o altă simetrie: un răz­
boi organizat, care este purtat în conformitate cu anumite reguli,
ar putea reprezenta o alternativă pozitivă unei violenţe ce nu este
limitată de nimic, aşa cum deseori se întâmpla în epoca medieva
lă. Atunci când monopolul asupra războiului trece în totalitate pe
seama Statului, acest lucru poate constitui un pas destul de pozitiv
în direcţia instaurării unei ordini stabile şi raţionale.
Instituţionalizarea războiului poate fi considerată drept progres şi
mişcare spre un parteneriat civilizat între ţâri.

3.2.4. Marxismul: de la război spre revoluţie


Abordarea de clasă
A n a liz a m a r x i s t ă a r ă z b o iu lu i nu constituie o concepţie origina
lă. C a şi în a lte c a z u r i , m a r x i ş ti i supun fenomenul războiului unei
a n a liz e d e c la s ă . L a o r ig in ile războiului stă tendinţa spre exploata­
re a o m u lu i d e c ă t r e o m . Această tendinţă stă la baza tuturor for­
m e lo r d e v io le n ţă . în p o litic a ^externă asta conduce spre apariţia
s ta tu lu i b u r g h e z , se n su l c ă r u i a constă în instituţionalizarea juridi­
c ă şi p o litic ă a d o m in a ţie i burgheziei asupra proletariatului. Adică,
S tatu l în su şi e ste e x p re s ia violenţei (nelegitime, din punctul de ve­
d e re al m a r x iş tilo r ). F iin d create în scopul instituirii unor relaţii de
c o n s tr â n g e r e în tre exploatatori şi exploataţi, Statele ajung în mod
lo g ic să aib ă In tre ele relaţii la fel agresive şi violente, râvnind să ia
su b c o n tr o l te rito rii din ce în ce mai vaste. Această idee a fost for­
m u la tă în m o d p la stic de Charles Tilly: „Războiul a produs Statul
Iar S tatul a p ro d u s ră z b o iu l”* * . Marxismul ţine de categoria curen-
2S7. Buzan B., I.ittle K. International Sy«cm« In World Hlslory: Kcmaklng th« Stud
fe -Kdalton* Oxford; Oxford UrHvdJflity 2000.
■ M | j^ 4 ly Ch.Oianckm,Capttal, and European Stau», AD990 IWQ Camhridgr. n*

>88
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

telor conflictologice şi tra te a z ă co n trad icţiile ca m o to r al p ro g re­


sului istoric. C o n trad icţiile de clasă ce se red u c în ep o ca m o d ern ă
la contradicţia dintre M u n că şi C ap ital, au o im p o rtan ţă-ch eie în
înţelegerea esenţei istoriei. A b o rd area de clasă a naturii războiului
se reduce la îm binarea co n tra d icţiilo r din p olitica intern ă şi a ce ­
lor din politica e x tern ă în tr-u n singu r n od . R ăzboaiele dintre State
sunt expresia naturii violente a acesto ra, de aceea toate războaiele
sunt „nedrepte”, fiind în d rep tate în definitiv îm p otriv a p ro letari­
atului şi în favoarea îm b og ăţirii p erm an en te a elitelor capitalis­
te, Şi aşa cu m m u n cito rii su n t v ictim ele exp loatării eco n o m ice în
interiorul Statului, to t astfel ei se tra n sfo rm ă în „carn e de tun” în
perioada războaielor im p erialiste, p lătind cu vieţile lor p en tru sa­
tisfacerea poftelor p răd ăto are ale b urgh eziei.

De aici decurge pacifism ul co m u n ist, care este o co n secin ţă lo ­


gică a internaţionalism ului proletar. M u n cito rii nu p ot fi co in te­
resaţi de v ictoria unui Stat b u rg h ez asu p ra altuia, ch iar d acă sunt
cetăţenii acestuia, d e o a re ce ei o ricu m nu câştigă n im ic şi d oar plă­
tesc cu propriile vieţi p e n tru nişte interese de clasă străine. A n a ­
liza m arxistă ajunge la co n clu zia c ă în definitiv o rice răzb oi este
îndreptat îm p otriva p ro letariatu lu i. D e aici d ecu rge teza, potrivit
căreia interesele de clasă ale m u n cito rilo r din toate ţările rezidă în
manifestarea solidarităţii de clasă, în sab o tarea răzb o aielo r im p eri­
aliste şi dacă apare posib ilitatea, în în to a rce re a arm e lo r îm p o triv a
vârfurilor capitaliste ale p ro p riilo r ţări. D o a r un sin g u r tip de ră z ­
boi poate fi co n sid erat justificat şi d rep t: răzb oiu l p roletariatului
împotriva burgheziei.

Lupta de clasă şi revoluţia


Faptul că m arxiştii p led ează d e p e p oziţii pacifiste îm p o triv a ră z ­
boaielor dintre state, p e ca re le p o a r tă g u v ern ele b u rg h eze, m a r x iş ­
tii sprijinind poziţiile pacifiste, n u în se a m n ă câtu şi de p u ţin că ei
ar fi pacifişti în totalitate. D im p o triv ă , din p u n ctu l lo r de v ed ere,
un anumit tip de ră z b o i se p o a r tă în p e rm a n e n ţă (p r a c tic , c a în
teoriile realiştilor), d o a r c ă aici este v o rb a d esp re lu p ta de clasă259.
Lupta de clasă re p re z in tă co n ţin u tu l d ezv o ltării so ciale şi d e te rm i­
nă dinam ica s o c ia l-e c o n o m ic ă a d e zv o ltării so cie tă ţii. E a îşi atin ge
apogeul în cap italism şi îşi g ăseşte e x p re sia ce a m a i c o n c e n tra tă

259. MUiband R. Divided Societies: Class Strugglc in Contemporary Capitalism. Oxford: Clar-endon
Press. 1989.

18 9
-1 1 i: £ i in i e R N A
IJ O N A l p

în m omentul revoluţiei. Revoluţia constituie o tranziţie di


caracterul implicit al luptei de clasă spre faza ei explicită AcT -
luptă capătă în momentul revoluţiei un caracter armat şi trebuie
să se încheie (în cazul unui raport de forţe fericit) prin instaurare!
dictaturii proletariatului.

M arxiştii resping Leviatanul văzut ca instanţă legitimă, înteme­


iată pe un principiu raţional. Aceştia văd în persoana poliţiei doar
un aparat de represiune, îndreptat, în definitiv, împotriva maselor
muncitoare. Statul burghez este întemeiat pe forţă, şi nu pe drept,
ceea ce îi face pe marxişti să privească n esu p u n erea şi răscoala ar­
mată (revoluţia) ca pe nişte fenomene ju stificate şi chiar necesare.
In opinia marxiştilor, securitatea S tatu lu i b u rgh ez nu doar este
lipsită de orice valoare, dar d im p o triv ă , este p rivită ca un obstacol
ce împiedică criza şi îndepărtează p e rsp e ctiv a revoluţiei. Deşi răz
boaiele imperialiste reprezintă un ră u , ele p o t să apropie momentu
crizei statalităţii burgheze şi să cre e z e co n d iţii p r i e l n i c e pentru re
voluţie. în acest sens, interesele S tatului şi cele ale m arxişti or sun
opuse; acestora le convine perfect teza „cu câ t m ai rău, cu atat m
bine”.
D a că un co n flict in te rn aţio n al s -a d ezlăn ţu it deja, atunci comu
niştii trebuie să în ce rce a-1 d irecţiQ na în p ro p riu l beneficiu şi a
tran sfo rm a m ăcelu l p ră d ă to r a n ti-p ro le ta r în tr-o cam panie inter
n aţională îm p otriv a p uterii b u r g h e z e .^

Soldaţii sunt rep rezentanţii m aselo r p au p erizate. D e aceea con­


diţiile de război p o t fi de asem en ea folosite în scop ul propagandei
proletare internaţionaliste.

Lupta de clasă nu este rodul doleanţei m arxiştilor. Din punctul lor


de vedere, această luptă deja se d esfaşâară, atin gând u-şi apogeul în
ep oca capitalism ului industrial dezvoltat. P roletariatu l constituie
una dintre arm atele aflate în stare de b eligeranţă, iar partidul co ­
m unist este cartierul general al acesteia. în această form u lă, ambele
arm ate apar ca fiind internaţionale, d eoarece interesele de clasă nu
se lim itează la frontierele naţionale. I

O astfel de abordare arată în m o d d a r faptul că opinia m arxiştilor


din RI faţă de chestiunile de securitate poate fi d oar una ir ' *
cu cât mai înalt este gradul de risc şi instabilitate în societatea0 - * ^
fnlistă cu atât mai aproape este posibilitatea unei revnl.»*;: _
_________ R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E _________

re şi, în caz de reuşită, a victo riei proletariatului.

Marxiştii radicali deseori susţin gherila arm ată şi m işcările tero­


riste, în special în ţările din L u m e a a T reia, deşi exemplele unor
astfel de celule revoluţion are p o t fi găsite şi în E u rop a (celulele A r­
matei Roşii, R A F din R epublica Fed erală a G erm aniei, „Brigăzile
Roşii” italiene e tc.).

Teoria lup tei de p a rtiz a n i


Principalii teoreticieni (şi p racticien i) ai războiului de partizani şi
ai gherilei, desfăşurate de pe poziţiile luptei de clasă, sunt conside­
raţi a fi M ao Z ed on g şi E rn e sto C h e G uevara. Ambii m izau pe ţă ­
rani ca resursă p rincipală p e n tru lupta cu burghezia şi asupritorii.

Che G uevara a d ezvoltat ,de asem en ea teoria „fochismului” (din


spaniolul foco - fo ca r), p otrivit căreia unul dintre principalele p os­
tulate ale m arxism ului despre aşteptarea creării situaţiei revoluţio­
nare era respins prin teza c ă este n ecesar să se creeze în m od activ
focare revoluţionare, p u n ân d m iza nu pe p roletariat, ci pe ţărani,
iar de acolo să răspândească lupta m ai departe.
Revoluţia ch in eză a lui M ao Z ed o n g a d em on strat eficienţa mizei
pe ţărani, care a d even it elem entul d istinctiv al teoriei m aoism ului.

Teoriile luptei de p artizan i, a legăturii acesteia cu teritoriul şi p ă­


mântul a fost elab orată In m o d sistem ic de către C ari S chm itt în lu ­
crarea clasică „Teoria p artizan u lu i”260. Potrivit lui Schm itt, diverse
tipuri ale strategiei m ilitare sunt legate de diverse tip uri de stihii.
Războiul de p artizan i rep rezin tă p un ctu l cu lm in an t al elementului
Păm ânt, ad ică m o d u l de a-1 p u rta , filosofia, ta ctica , psihologia, m e ­
todologia etc. a ace stu ia , su nt în scrise în m o d riguros în stru ctu ra
landşaftului n atu ral şi cu ltu ral, se b azează pe acest landşaft şi în-
tr-un anum it sens rep rezin tă exp resia lui arm ată.

3.3. Postpozitivismul: deconstrucţia agresiunii


Pentru postp ozitivişti în an sam b lu este ca ra cte ris tică in terp reta­
rea războiului c a e x te rio riz a re a rep rezen tărilor, proiecţiilor, ce se
află nu în n atu ra o b iectiv ă a lu cru rilo r, ci în stru ctu ra fiinţei u m a ­
ne. Iată de ce to a te p a ra d ig m e le p ostp ozitiviste se o cu p ă în tr-o m ă ­
sură sau alta de „deconstrucţia războiului \
260. Schmiti C. Teoria partizanului; O bservaţie in te rm ed iari cu privire la înţelegerea politicului. Mos­
cova: Praxis, 2007.

191
Teoria critică: alegerea intelectualului şi „revoluţia
pasivă"
Teoria critică împărtăşeşte în mare abordarea marxistă. Aici ac­
centul se pune pe figura „intelectualului”, lupta principală desft-
şurându-se nu în domeniul politicii şi al economiei, ci în sfera cul­
turii. Linia de demarcaţie e trasată între „hegemonia” în accepţia
lui Gramsci şi „contra-hegemonie” sau „blocului contrahegemo-
nist” (R. Cox). Reprezentanţii „teoriei critice” tratează deconstruc-
ţia discursului dominant în RI ca fiind prima etapă a războiului
(„războiul de poziţie”), după care trebuie să urmeze a doua etapă
- „războiul deschis”. Sensul „războiului de poziţie constă în dez­
văluirea esenţei ideologice a hegemoniei şi in consolidarea intr-un
grup unit a celor care sunt în stare să înţeleagă această realitate şi
care o resping din raţiuni morale. Acest grup este chemat să încea­
pă activitatea teoretică în toate domeniile accesibile intelectualilor,
ştiinţă, comunităţi de experţi, mass-media^etc. La etapa următoare
luptele intelectualilor pentru discurs trebuie să conducă la o con
solidare politică şi o opoziţie directă, j
„Teoria critică” adoptă o poziţie negativă (în accepţia marxistă)
faţă de războaiele „fierbinţi”, considerând că astfel de războaie
practic mereu în interesele hegemoniei. Celor mai dure atacuri
sunt supuse teoriile realiste asupra războiului, care tratează războ­
iul ca pe o parte a „stării fireşti de lucruri”.
Teoria p o stm o d e rn istă : e x o rc ism u l a g r e s iv it ă ţ ii
Teoria postmodernistă identifică războiul (întâi de toate, în accep­
ţia realiştilor clasici) cu agresivitatea şi represiunea, cu proiecţiile şi
strategiile de dominaţie. Războiul reprezintă o manifestare a voin­
ţei de violenţă şi expresia dominaţiei ca motor al unei serii de pro­
cese sociale, consideră postmoderniştii. Războiul ţine de domeniul
discursului, construit pe axa dominaţiei. Războiul nu se iscă de la
sine, ci apare din discursul despre el, reprezentând continuarea
acestuia. Iar aşa cum posimodemismul respinge obiectivitatea ca
atare şi recunoaşte doar realitatea textului, războiul este conceput
prin prisma violenţei, prin înclinaţia omului spre violenţă, care se
materializează în discursul despre ameninţări, securitate etc Po­
trivit postmoderniştilor, violenţa reprezintă un element constitutiv
r Ui A T M l, V. I N T E R N A T I O N A 1. li_________

pentru viaţa p o litică actuală In ansamblu. Nu Statele şi alte entităţi


politice recurg la violenţă (aşa cum se consideră în teoriile poziti­
viste), ci voinţa de violenţă creează P o litic u l.201.
Pentru postmodernişti, discursul despre securitate şi apărare vă­
zute c a proiecţie f a ţ ă de potenţialele ameninţări, reprezintă reversul
generării acestui pericol - ca o lamă cu două tăişuri. Pregătindu-se
de respingerea unei posibile agresiuni, societatea politică provoacă
ea însăşi o agresiune din afară, iar uneori devine chiar iniţiatorul
acesteia (de exemplu, în scopuri preventive sau chiar umanitare).
Urmându-i pe filosoful italian Agamben, postmoderniştii văd în
violenţa pură („asupra vieţii goi”) esenţa suveranităţii politice ş i
cheia pentru înţelegerea Statului.
F e m in ism u l: r ă z b o iu l v ă z u t de femei
F e m i n i s m u l î n R I d e c o n s tru ie ş te ră z b o iu l î n s e n s u l a p a r t e n e n ţ e i
la g e n — c a p e o c h e s t i u n e p u r b ă r b ă t e a s c ă ş i e x p r e s i e a v o i n ţ e i
m a s c u lin e d e d o m i n a ţ i e , v i o l e n ţ ă , d e in s ta u r a re a u n o r ie r a r h ii
s t r i c t v e r t i c a l e 261262. V ig o a re a , f o r ţ a s u n t v ă z u t e e x c l u s i v c a m i j l o c d e
s u p r im a r e a a l t u i a , a c e s t p r i n c i p i u fiin d p la s a t c h i a r la b a z a f o r ­
m u l ă r i lo r p o l i t i c e d i n R I ( S t a t u l , r e g i m u l , i n t e r a c ţ i u n i l e , r ă z b o a i e l e
e t c .) . F e m i n i s t e l e c o n s i d e r ă c ă p u t e r e a c a a t a r e e s t e u n f e n o m e n
s o c ia l c o m p le x , c a r e f o r m e a z ă g e n u l ( b ă r b a ţ i l o r ş i a l f e m e i l o r ) , c e ­
t ă ţ e n ia e t c . D i f e r e n ţ a d e g e n c o n s t ă a n u m e î n s t r u c t u r a p u t e r i i : f o r ­
ţa m a s c u l i n ă p r e s u p u n e î n m o d i m p l i c i t î n c l i n a ţ i a s p r e a g r e s i u n e ;
în ţ e le g e r e a f e m i n i n ă a p u t e r i i e s t e o r g a n i z a t ă a l t f e l , e a î n s u m e a z ă
I c a p a c it a t e a d e a n a ş t e , g r i j a , t a n d r e ţ e a e t c . C a r a c t e r u l r ă z b o i n i c d o ­
m in ă , c r e â n d s i s t e m e p a t r i a r h a l e , u n d e u n t i p d e f o r ţ e s e p o m e n e ş ­
te s u b o r d o n a t a l t u i tip .263

Revizuirea echilibrului d e g e n î n r a p o r t c u r ă z b o i u l ( r ă z b o i u l v ă ­
zut de femeie) este î n s t a r e s ă s c h i m b e î n m o d r a d i c a l s t r u c t u r a
discursului de bază în R I . A s t a v a c o n d u c e n u d o a r s p r e p a c i f i s m ş i
pace, dar şi va permite u n a l t m o d d e o r g a n i z a r e a p u t e r i i , a s e c u ­
rităţii etc. Iar mişcări p r e c u m „ M a m e l e î m p o t r i v a r ă z b o i u l u i ”, d a c ă
se organizează î n t r - u n s e g m e n t i n f l u e n t a l s o c i e t ă ţ i i c i v i l e , p o t i n -

261. Campbell D. National Deconstruction:Violence, Identity, and Justice in Bosnia. M inneapolis, 1998.
262. Tickneij A. Yans M orgenthau’s Political Principles o f Politica! Realism: A Fem inist R eform ulation / /
Millenium. 17 (3). 1988.
263. Enloe C. Margins, Silences, and Bottom -Rungs: H o w to overcom e the Understanding o f Power in
the Study of International Relations / / Sm ith S., Bont R., Zalewski M . (eds). Internatio nal Theory: Posi-
tivism and Beyond. Cam bridge, 1997.

193
fluenţa şi procesele politice.

Sociologia istorică: războaiele sunt diferite


Sociologia istorică din R1 priveşte războiul ca pe un fenomen pW
unul diferit atât din perspectiva istorică (transformările războiului)
cât şi în funcţie de societate (occidentală şi non-occidentală). Expo­
nenţii acestui curent resping orice definiţie universală sau apreciere
a conceptului de război. Pentru o înţelegere mai complexă a războiu­
lui în contextul relaţiilor internaţionale, este necesar să recunoaştem
că războiul dintre State, precum şi dintre alte entităţi politice, dar şi
dintre tipuri diferite de State, au avut de fiecare dată pe parcursul
istoriei nu doar forme, motivaţii şi reguli diferite, ci şi conţinea alte
încărcături semantice. în plus, toate tipurile de interpretare a răz­
boiului ce predomină în RI, sunt occidentale şi eurocentriste, adică
privesc experienţa europeană ( mai exact, a Modernităţii europene)
ca pe o matrice universală, aplicabilă în raport cu toate societăţile
şi epocile. Un astfel de reducţionism vădeşte un rasism structural
comun pentru Occident, inacceptabil pentru o teoretizare corecta in
RI, în special în epoca globalizării şi a creşterii influenţei societăţi or
non-occidentale. Dacă pentru oamenii Occidentului (atât realişti,
cât şi liberali, şi chiar marxişti) războiul este ceva definit, atunci in
alte societăţi şi în alte epoci, această .noţiune ar putea să însemne
ceva cu totul diferit. De exemplu, războaiele sfinte etc. Teoreticienii
acestei paradigme din RI propun să se alcătuiască un registru larg al
înţelegerii războiului de către culturi diferite şi să se ţină seama de
aceste diferenţe în procesul de constituire a relaţiilor cu societăţile
non-occidentale.

Normativismul: etica războiului


Normativiştii din R I plasează războiul în contextul norm elor etice
ale societăţii. G radaţiile în înţelegerea războiului, clasificarea răz­
boaielor în legitim e şi nelegitim e, cultura pacifism ului sau, dimpo­
trivă, a m ilitarism ului, pot lua form e d iferite în societăţi diferite, fapt
ce se va răsfrânge în m od necesar asupra rolului pe care îl au ame­
ninţarea, puterea şi securitatea în aceste societăţi. N orm ativiştii sun
convinşi că valoarea nu există separat de interese, ci este strâns legat;
de acestea, iar în anum ite condiţii aceste interese sunt determ inante
Daca intr-o so aetate securitatea naţională este valoarea ei suprem i
atunc, s: mteresele vor fi calculate p ornin du -se de la nevoia
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

acestei securităţi, ceea ce, mai devreme sau mai târziu, va conduce
spre creşterea valorii forţei militare şi/sau a prestigiului militarilor.

Constructivismul: războiul ca ideaţie


Constructivismul în RI priveşte războiul ca pe un fenomen al
ideaţiei, iar nu ca pe o necesitate materială, determinată de o eva­
luare obiectivă a intereselor naţionale în condiţiile anarhiei relaţii­
lor internaţionale. Constructiviştii afirmă că aceleaşi contradicţii,
conflicte de interese şi dispute irezolvabile dintre state pot provoca
0 confruntare militară, dar se pot rezolva şi pe cale paşnică. Aici
multe aspecte depind de faptul cum şi în ce termeni este conşti­
entizată şi descrisă situaţia în ansamblu, adică felul în care aceasta
este construită.

3.4. Interesele, valorile, puterea


Discuţiile legate de interese, valori şi putere (power) se află în cen­
trul atenţiei celor mai diverse curente din RI şi constituie perma­
nente lanţuri recursive de reflecţii, analize, generalizări şi teoreti-
: zări. Atitudinea faţă de cele trei concepţii legate între ele determină
& într-o măsură considerabilă esenţa paradigmelor din RI, contribu-
I ind la o înţelegere mai clară a deosebirilor dintre ele şi a logicii lor
i interne.
Interesele sunt văzute ca o creştere obiectivă (sau subiectivă) a
posibilităţilor, resurselor, preferinţelor strategice, mijloacelor, teri-
f toriilor, poziţiilor, prestigiului etc., ce sunt obţinute ca rezultat al
măsurilor întreprinse de către actorul relaţiilor internaţionale (de
regulă, Statul). De cele mai multe ori, în RI este vorba de interesele
naţionale, adică despre interesele, subiectul cărora este Statul na-
1 ţional.
Valorile reprezintă nişte modele socio-culturale şi civilizaţionale,
ce determină ordinea etică a societăţii (statului), reflectă identita­
tea ei, fiind înzestrate cu un sens pozitiv.
Puterea (power) este ansamblul potenţialului de resurse (mate­
riale, economice, militare, strategice, ideatice, sociale etc.), ce îi
permit actorului relaţiilor internaţionale (de cele mai multe ori,
Statului) să-şi apere propriile interese naţionale, să-şi afirme şi să-
şi protejeze propriile valori.

195
3.4.1. Realism ul: interesele bazate pe putere
Interesele naţionale

Pentru paradigm a realistă din RI sunt caracteristice următoarele


particu larităţi: punerea intereselor naţionale în capul unghiului în
procesul stabilirii şi aprecierii acţiunilor Statului în sfera internaţi­
onală şi o atenţie sporită faţă de chestiunea puterii (power), privită
ca alcătuind conţinutul de bază al politicii (statului).

Războiul în paradigm ele relaţiilor internaţionale


Interesele naţionale sunt pentru realişti criteriul suprem al politi­
cii. Potrivit definiţiei date de J. Haslam, „oriunde este vorba despre
relaţiile internaţionale, interesele Statului prevalează asupra tutu­
ror altor interese şi valori”264.
Realistul am erican Kennan scria că „obligaţia de prim ordin a ori­
cărui guvern constă în apărarea acelei societăţi naţionale, pe care
acest guvern o reprezintă, toate celelalte concepte morale urmând
a fi considerate secundare”265. O tratare sim ilară a intereselor naţi­
onale putem întâlni şi la clasicul realismului Hans Mongenthau ,
care vorbeşte despre „demnitatea morală a intereselor naţionale ;
un alt realist, Henry von Tretschke, identifică direct Statul cu „bi­
nele moral suprem”267.

Conceptul de intrese naţionale este considerat de către realişti


ca reprezentând conţinutul de bază al politicii, adusă la forma ei
simplificată şi supusă unui calcul raţional strict. întrucât în proce­
sul definirii intereselor naţionale anume calculul are o importanţă
cheie, realiştii clasici scot în evidenţă, în primul rând, componen­
tele de ordin m aterial - indicatorii creşterii econom ice, cantitatea
de armament din dotare, suprafaţa teritoriilor controlate, poziţiile
strategice ale obiectivelor militare, accesul la resursele energetice,
preţurile acestora şi traseul lor de livrare, securitatea comunicaţi­
ilor comerciale etc. în cazul neorealiştilor şi realiştilor contempo­
rani la resusele materiale se mai adaugă cele nemateriale - capi­
talul social, inovaţiile, resursele infomaţionale, controlul reţelelor

264. Haslam J. No virtue like necessity: realist thought in International Relations «ince Machiavelli. New
Haven: Yale University Press, 2002. P. 12.

I916' j
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

ctc. In orice caz, interesele naţionale, înţelese atât într-un sens mai
restrâns (material), cât şi în unul mai extins (material/nematerial)
pot fi exprimate prin indicatori cantitativi - cifre, grafice şi formu­
le. Insă chiar şi accepţia mai exisntă a conceptului de intersele naţi­
onale recurge, de cele mai multe ori, la nişte parametri calculabili.
Pe acest principiu se întemeiază abordarea pozitivistă a realiştilor:
pentru ei contează teza, potrivit căreia interesele naţionale sunt de
natură obiectivă şi nu depind de factorii subiectivi. Factorul su­
biectiv (însăşi arta politicii) se rezumă la faptul că aceste interese
trebuie să fie calculate corect şi asigurate în mod eficient. De aici
rezultă şi accentul realiştilor pe raţionalitate, precizie, atenţia spo­
rită asupra datelor statistice. Realiştii (de exemplu, G. Mongen-
^ thau) erau absolut convinşi că RI reprezintă o disciplină ştiinţifică,
!• ce corespunde în totalitate tuturor criteriilor ştiinţifice: ea descrie
lumea obiectivă (ontologia) aşa cum este ea, iar exactitatea acesteia
ţ : depinde de măsura în care a reuşit cercetătorul (subiectul, gnose-
W ologia) să se apropie de cunoaştera legităţilor obiectului, adică să
prognozeze comportamenul lui şi să-l influenţeze268.

O astfel de abordare pe de o parte insistă asupra faptului că inte-


' resele naţionale sunt raţionale, univoce şi sunt supuse în totalitate
calculului dezinteresat şi imparţial, iar pe de altă parte, pornind
de la raţionalitatea acestor interese şi de la posibilitatea studierii
lor riguroase, îşi elaborează propria metodologie de cercetare şi de
interpretare. Autoreferinţa unei astfel de abordări a fot observată
de către criticii realismului (în special de către postmodernişti),
dar într-un anumit sens aceasta se referă Ia întreaga ştiinţă a epocii
moderne, în special la pozitivism în cel mai larg sens al termenului
(filosofic, istoric, sociologic etc.).
Prioritatea intereselor naţionale şi convingerea asupra obiectivi­
tăti lor transformă politica externă a Statului într-o ocupaţie ab­
solut raţională şi totodată, stabileşte criterii stricte de evaluare a
eficenţei oamenilor politici şi a guvernelor. Dacă evaluarea inte­
reselor este corectă, atunci trebuie să existe o bază raţională, care
urmează să fie demonstrată prin metoda statistică şi prin fapte de
ordin empiric. Definirea intereselor naţionale nu tolerează arbitra-
riul, aici subiectivitatea este minimă. Ele se deduc în mod rigu­
ros şi aproape univoc din ansamblul datelor, graficelor, tabelelor,

268. Moigenthau H . Truth and Power: Essays o f a Decade, 1960-70. N Y: Praeger, 1970.

197
Războiul în paradigmele relaţiilor internaţionale (TABELUL 2)

Şcoli în Rl/ Războiul Puterea/Forţa Securitatea A m e n in ţa r e a


r
Concepte m
Realiştii caracter inevitabil, ce rezultă din anarhia componenta cea mai arcina-cheie a Statului; există mereu, respingerea ei pre­
relaţiilor internaţionale; războiul este posibil importantă a Statului; principala lui funcţie şi supune o pregătire prealabilă;
deoarece lipseşte cel care l-ar putea interzice baza suveranităţii; resur­ grijă;etajul superior al priori­ gândirea de stat trebuie să calcu­
legal sa principală de apărare tăţilor politice; leze mereu posibile ameninţări;
a intereselor naţionale securitatea naţională (de stat) terorism internaţional
P o z i t i v i s m u l în Rl

îste superioară celei colective


(internaţionale)
Liberalii răul absolut, care trebuie anihilat prin orice este necesară pentru prioritatea securităţii colecti­ emană dinspre Statete non-de-
teuloace; „democraţiile nu luptă între ele” apărarea şi promovarea ve asupra celei naţionale; mocratice;
[(teoria păcii democratice); pacea eternă este democraţiei; este necesa| crearea unui sistem de secu­ insuficienţa libertăţilor de piaţă,
posibilă prin intermediul democratizării, ră diminuarea recursului ritate colectivă pentru ţările a valorilor liberale, nerespecta- m
progresul societăţiilor, dezvoltării interdepen-l la torţă în relaţiile dintre democratice (NATO); rea drepturilor omului; regimuri
denţei şi creării unor structuri transnaţionale şi democraţii, dar folosirea totalitate;
suprastatale; globalizarea; ONU, CEDO, Tribu­ ei atunci când este terorism internaţional;
nalul de la Haga; Corporaţiile transnaţionale, necesar, în raport cu pericolul este întotdeauna unul
Banca Mondială, FMI; Guvernul Mondial non-democraţiile intern (societatea riscului)
Şcoala engleză
Războaiele drepte şi raţionale sunt justificate; un factor important in un factor important pentru Realitatea de care trebuie luată
războiul ca instituţie; necesitatea existenţei relaţiile interstatale aprecierea potenţialului poli­ în calcul in mod raţional; tero­
regulilor de desfăşurare a războiului, ce ar fi tic şi strategic al Statului; rismul internaţional
respectate de către toate părţile securitatea colectivă este la
fel de importantă şi utilă ca şi
securitatea naţională (NATO)
1 Marxiştii 1 fenomenul burgheziei ca metodă de oprim are a 1 potenţialul m aterial 1 niu are n iciu n fel d e im p o r- 1 ţniiterea b u r g h e z ie i; \ \
celor exploataţi de către exploatatori - un râu; 1 obiectiv al clasei 1 t an ţă ; o s e cu rita te s p o rită 1 p ; is tr a re şi c o n s o lid a r e a s ta lu s - \ \
necesitatea luptei de clasă, inclusiv pe cale 1 i n d ep ărteazâ rev o lu ţia şi 1 QJu o -u lu i p o litic o - e c o n o m i c \ \
armată; I iîm piedică lu p ta d e cla s ă 1
gherila, răscoala revoluţionară
Teoria critică una dintre formele de realizare a hegemoniei; 1 potenţialul intelec­ un construct h e g e m o n ist, o 1 1h e g e m o n ia , c a p ita lis m u l, \ V
necesitatea unui război de poziţie a blocului I tual socialo-cultural himeră, care trebuie s ă f i e 1 s ta tu s -q u o \ ţ
contrahegemonic împotriva hegemoniei al hegemoniei sau al demascată
contrahegemoniei;
consistenţa „intelectuali J
lor organici"
Posmoderniştii proiecţia voinţei de putere asupra textului potenţialul discursului, 1 un construct instrumental al 1 voinţa de putere, structurală
dispozitivul textologic 1i sugestiei şi al apologiei de I vertical
VD al dominaţiei/contrado- 1 dominare
'O 1 minaţici

1 Feminismul expresia naturii masculine; un rău la bărbaţi; voinţa de a-1 I la bărbaţi: justificarea inili- 1 hipertrofierea masculinităţii;
I suprima pe celălalt; 1 ţarismului; 1 exlusivismul masculin
1 la femei: capacitatea de 1 la femei: grija pentru con-
| a naşte, de a educa, de a 1 servare
1 manifesta grijă
j Sociologia un fenomen plural; I factorul material in 1 accepţie multiplă în diferite ţ in cadrul discursului eurocen
1 istorică 1 societăţi diferite şi epoci diferite înţeleg războ- I definirea potenţialu- ţ culturi şi sisteme, care au o 1 trist un concept (explicit sau
I iul în mod diferit i lui general al entităţii j importanţă diferită (pentru 1 implicit) rasist, ce defineşte
] politice 1 unele societăţi reprezintă 1 societăţile non-occidentale
1 valoarea supremă, pentru I (barbarie/sălbăticie "pericolul
1 altele - nesemnificativă) ţ galben"/”pericolul neagru") sau
1 clasele sociale inferioare din
1 societatea occidentală („pcrico-
| Iul alb") ________________ |
Normativismul o dimensiune etică şi semantică ce variază pentru sistemele etice categorie individuală regimuri nedemocratice,
în funcţie de cultură cosmopolite este lipsită (cosmopolitism); încălcarea drepturilor omului
de valoare; categorie colectivă (comu- (cosmopolitism);
pentru sistemele etice nitarism) „celălalt” (comunitarism)
comunitară dispune de
o importanţă variabilă
(uneori sporită)
C o n s tr u c tiv is ­ Urn construct ideatic, iar nu o necesitate măsura de evaluare a reversul a ideaţiei agresive constructul „celuilalt”;
m ul M .materială potenţialului Statului macheta „inamicului”
(una din mai multe
posibile)
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

^ ■ e conţin indicatori comparativi în domeniile-cheie ale Statului,


^Kgate de relaţiile internaţionale. în fiecare domeniu concluziile
^■ ecesită argumentare. Exact la fel şi totalizarea indicatorilor în re-
^■ omandările politice generale şi ale experţilor trebuie să fie con-
Htruită în baza unor metode ştiinţifice verificate. Discuţiile ştiinţi-
H ice şi metodologice ce vizează chestiuni aparte sunt acceptabile şi
H:hiar salutate, dar taboul general trebuie să fie univoc (cu fluctuaţii
Hşi erori nesemnificative).
| După ce interesele naţionale ale unui stat aparte, într-o perioadă
istorică concretă, sunt definite, acestea pot fi (iar într-o societate
democratică - trebuie să fie) făcute publice şi să devină accesibi­
le păturilor largi ale populaţiei. în felul acesta, întreaga societate
se informează asupra structurii intereselor naţionale şi îşi face o
idee despre priorităţile politicii externe. După care politicienii şi
guvemeleftrebuie să urmeze cu stricteţe priorităţile trasate, în bază
cărora este evaluată activitatea lor, fapt ce se răsfânge fie asupra
legitimităţii acestuia, fie (în cazul democraţiei) asupra ratingului
lor electoral.
Pentru realiştii clasici interesele naţionale se definesc exclusiv
în baza logicii egoiste a proiecţiei din interior spre exterior. Statul
se autodefineşte drept subiect, iar zona relaţiilor internaţionale -
drept obiect al intereselor sale. Toate eforturile trebuie să fie ori­
entate spre satisfacerea nevoilor proprii, iar drept impediment în
această^ale pot apărea doar interesele concurente ale altui Stat sau
insuficienţa de resurse. în procesul de definire a propriilor intere­
se naţionale Statul se concepe pe el însuşi ca aflându-se întru-un
vacuum, urmărind doar ceea ce îi este necesar şi dezirabil. După
care urmează „raportarea la realitate” (reality check) şi estimarea
resurselor (proprii sau ale potenţialilor concurenţi, inamici sau ad­
versari). Un astfel de calcul conduce în mod invevitabil la situaţii
conflictuale, care se rezolvă prin recursul la forţă (power). In toa­
te cazurile funcţionează „legea de fier” a realiştilor din RI: „statul
poate conta numai pe el însuşi” (self-help).

Puterea
Pentru a realiza în mod eficient interesele naţionale, este nece-
salsă existe un anume potenţial de forţă, numit «putere» (power).
înrucât realiştii se axează în primul rând pe interesele naţionale,

201
K L L. A

însăşi definirea puterii este legată de acele resurse care î


rând sunt necesare pentru apărarea lor eficientă. Şi asacum *?
tii clasici corelează interesele naţionale întâi de toate de obiectele
materiale, acestea putând fi supuse unui calcul raţional, tot astfel
şi puterea, şi parametrii acesteia sunt concepuţi aici, în principal,
din punct de vedere material - ca totalitate a resurselor materia­
le, capabile să garanteze realizarea intereselor. Interesele exprimă
caracterul material al voinţei, iar puterea - totalitatea de mijloace
existente pentru realizarea acestei voinţe. Ambele concepte sunt
strâns legate şi formează cele două aspecte principale din teoria
realistă.
Estim area intereselor naţionale este corelată cu evaularea resur­
selor existente în fiecare dom eniu con cret269. Relaţia dintre putere
şi interesele indică acele direcţii, asupra cărora poate fi aplicat în
modul cel mai eficient lanţul de acţiuni coerente în sfera interna
ţională. D acă există suficientă „cantitate a puteri (a potenţi u ui
de forţă), necesară pentru realizarea anum itor interese, atunc ^
poate concluziona (prezice) cu un grad ridicat de proba i itate ca
statul va lua măsuri necesare anume în această direcţie. Binenţe es,
în procesul de adoptare a deciziilor politice pot fi luaţi consi
deraţie şi alţi factori, însă realiştii insistă asupra faptului ca un şir
similar de raţionamente a funcţionat în majoritatea situaţiilor dm
istoria mondială: dacă Statul doreşte (interesele) şi poate (puterea)
să efectueze un anumit pas în relaţiile internaţionale, atunci ce
mai probabil el va efectua acest pas. O astfel de abordare transfor­
mă politica externă în ştiinţă*, dacă interesele naţionale sunt cal­
culate corect şi raportate la potenţialul de forţă existent (putere),
atunci acţiunile din sfera relaţiilor internaţionale vor reieşi de la
sine. Şi în pofida faptulului că fiecare Stat, aflându-se în condiţiile
„anarhiei din relaţiile internaţionale”, acţionează doar în favoarea
propriilor interese, aceste interese sunt întotdeauna raţionale, prin
urmare, schimbările din politica mondială pot fi analizate calcu­
larea şi interpretate raţional. Anume în asta şi constă realismul din
RI: calculul parametrilor principali ai raportului dintre interesele
naţionale şi volumul puterii în scopul efectuării u
interpretării evenimentelor din viaţa internation r ° T Pro§noze S*
mentului statelor. a a şi a comporta-

269. Morgenthau H. Tvuth and Power. Essays of a Decade, 1960-70.


a02
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

C o r e la ţia „ i n t e r e s e / p u t e r e ” r e p r e z i n t ă , în o p i n ia r e a liş tilo r, p r i n ­


cip alu l „ r a ţ i o n a m e n t ” a l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţi o n a l e . P e n t r u re a liştii
clasici a c e s t „ r a ţ i o n a m e n t ” e s t e î n t o t d e a u n a e s t im a t şi se o r g a n iz a t
din i n te r io r s p r e e x t e r i o r . D a r la g r a n i ţ ă el s e c i o c n e ş t e c u „ ra ţio ­
n a m e n tu l” s t a te l o r v e c i n e , al h e g e m o n i l o r l o c a li s a u g lo b a li (a d ic ă ,
a sta te lo r c a r e d e ţin o p u t e r e m a i m a r e în r a p o r t c u m a jo r ita te a c e ­
lorlalte s ta te ). O r i c e „ r a ţ i o n a m e n t ” p o a t e fi e la b o r a t c u u n a n u m it
g ra d d e p r e c iz ie . P r i n u r m a r e , în t r e g u l c â m p al r e la ţiilo r i n t e r n a ­
ţio n ale p o a te fi v ă z u t c a o s u p e r p o z i ţi e a a c e s t o r „ r a ţio n a m e n te ”
( in te r e s e /p u te r e ). E l a b o r a r e a u n e i a s tfe l d e h ă r ţ i a r a t ă u n d e a n u m e
in teresele d if ie r ito r s t a te i n t r ă în c o n f l ic t şi u n d e c o i n c i d , p r e c u m
in d ică şi fa p tu l c a r e s t a te a n u m e d is p u n d e o p u te r e s u fic ie n tă p e n ­
tru a-şi re a liz a i n te r e s e le p r o p r ii în r a p o r t c u a lte s ta te c e d isp u n
de o c a p a c ita te d e p u t e r e şi in t e r e s e c o n f l ic t u a le m a i re d u s ă . A c e s t
lu cru p e r m ite p r e z i c e r e a , i a r în a n u m it e c a z u r i şi p re v e n ire a ( i n ­
flu e n ţa re a ) s t r u c t u r i i r e l a ţ ii l o r i n t e r n a ţi o n a l e , in c lu s iv c o n flic te lo r,
ră z b o a ie lo r, i n t e r v e n ţi il o r , a l ia n ţe l o r n e d o r i t e (s a u d o r it e ) , p a c te lo r
etc.

„Echilibru de forţe" (neorealiştii)


P ro c e s u l d e e v o lu ţie a ş tiin ţe i R I în s p ir itu l re a lis m u lu i a c o n d u s
u rm ă to a re le g e n e r a ţii d e r e a liş ti, c a r e d e z v o ltă a b o r d ă r ile c la s ic i­
lor, la te o r ia „ e c h ilib r u lu i d e f o r ţe ” (balan ce o f pow ers), fa p t c e s -a
tra n s fo r m a t î n t r - u n s i m b o l a l n e o r e a lis m u lu i. C e a m a i r e c u n o s c u ­
tă a u to rita te d in a c e s t c u r e n t e s te K e n n e t W a ltz . A p a r iţia c ă r ţii lui
„Teoria r e la ţiilo r i n t e r n a ţi o n a l e ”270 e s te c o n s id e r a t ă u n e v e n im e n t
de p rim ă i m p o r t a n ţ ă în i s to r ia r e a lis m u lu i în R I şi m o m e n tu l d e
n aştere al n e o r e a lis m u lu i. W a ltz c o n s id e r ă c ă „ e c h ilib ru l d e fo r ţe ”
treb u ie c o n s id e r a t n u d o a r o s im p lă e x p r e s ie a R I, ci u n c o n c e p t
fu n d a m e n ta l al a c e ş t i a , c e re f le c tă o h a r t ă a lu m ii p e c a r e s u n t p la ­
sate to a te r a ţ i o n a m e n t e le ( in te r e s e / p u te r e ) în c e le m a i sta b ile p o ­
ziţii. A sta în s e a m n ă c ă s is te m u l i n t e r n a ţio n a l, p ă s tr â n d p rin c ip iu l
an arh iei, p o a te a ju n g e la o s tiu a ţie c â n d o re v iz u ir e s u b s ta n ţia lă
a sta tu s-q u o v a d e v e n i im p o s ib ilă p e n t r u o r i c e a c t o r d e c a lib ru ,
in tr-o astfel d e s itu a ţie , t o a t e c o n f lic te le , c a r e n u p o t fi e x c lu s e în
m o d te o r e tic , v o r a v e a I o c la p e r if e r ia u n u i a stfe l d e s is te m . W a ltz
era co n v in s c ă lu m e a b ip o la r ă r e p r e z in tă v e r s iu n e a o p tim ă a „ e c h i­
librului d e fo r ţe ”, în c a r e c e le d o u ă s u p r a p u te r i n u c le a r e - S U A şi

270. Waltz K.N. Theory of International Relations. NY: Rarrdom House, 1979.

203
----------- - ■ U T I l l E L N T E R N A T T n , , ■^ ____

URSS - se echilibrează reciproc şi minimalizează riscurile unor


conflicte m ilitare m ajore în alte părţi ale lumii. In teoria lui Wab
bipolaritatea este prezentată ca model planetar al „echilibrului de
forţe”, spre tinde în m od firesc sistemul internaţional. Insă, asta nu
lim itează în nici un fel anarhia instituţională sau juridică din rela­
ţiile internaţionale şi nici suveranitatea tuturor statelor naţionale.

La doi ani de la apariţia cărţii lui K. Waltz, un alt eminent ne­


orealist am erican, R obert Giplin, a publicat cel de-al doilea text
program atic al acestui curent „Războiul şi schimbările în politica
mondială”271, în care a expus într-o cheie neorealistă „Teoria Stabi­
lităţii Hegem oniste”. Aceasta corespunde în mare logicii lui Waltz
şi principiului „echilibrului de forţe”, spre care tinde sistemul in­
ternaţional. D eosebirea consta doar în faptul că Giplin considera
drept optim nu modelul lumii bipolare, ci unipolare, în care există
un singur hegemon (Giplin era convins că acest rol îi revine SUA).
In rest, structura lumii, în care ar fi excluse s c h i m b ă r i l e substanţi­
ale ale status-quo şi conflictele militare de proporţii, în viziunea ui
Giplin corespunde cu ideile lui Waltz.
Evoluţiile de după 1989, colapsul taberei sovietice şi venirea „mo­
mentului unipolar” (Ch. Krauthamm er272) au confirmat, la prima
vedere, justeţea viziunii lui Giplin şi relevanţa prognozei eonei
Stabilităţii Hegemonice. însă criza dominaţiei americane, ce s a
anunţat în anii 2000 şi a determinat discuţiile despre „sfârşit
momentului unipolar”273, a focalizat din nou atenţia asupra idei
lor lui Waltz, deşi, de această dată, în cadrul modelului bipolar al
„echilibrului de forţe”, rolul celui de-al doilea pol îi era rezervat
Chinei.

Valorile şi dreptul celui mai puternic


Realiştii în RI de obicei privesc interesele naţionale drept forţe
motrice ale politicii externe ale statelor. în acest caz valorile au fie
o importanţă secundară, fie reprezintă aceleaşi interese naţionale,
doar că formulate în mod idealist. Realiştii au o abordare mate­
rialistă faţă de comportamentul Statelor în sfera internaţională,
considerând că spre deosebire de interese, care pot fi supuse unui
271. Gilpin R. W arandchange inw orlds politics. Cambridge: Cam bridge University p ~ - io».
272. Krauthammer Ch. The Unipolar Moment // Porcign Aflairs. Voi. 70 No 1 a ™ • SS’ 1981'
1990/91 (1990/1991).pp. 23-33. - « p H S tric a and Ihe Wt
273 Kraulhammer Ch. Th«r Unipolar Afomert! Rcvisited //National Interest W inter ?rv>-> 1
ber 1,2002. ' j —2003. Decf

204
RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

calculul raţional, valorile comportă prea multe elemente abstracte,


ideale, inexacte, ce admit echivocuri de interpretare. în timp ce
discuţiile asupra structurii şi priorităţilor intereselor naţionale pot
fi purtate în baza unor cifre, a unor argumente strict verificabi­
le, a unor concluzii raţionale, domeniul valorilor este prea vag şi
deschis unor dispute nesfârşite şi lipsite de fond. Realiştii conside­
ră anume partea materială a omului ca fiind determinantă, motiv
pentru care înclină să îi acorde o importanţă decisivă şi în politică.

Pe asta se întemeiază polemica lor, purtată cu liberalii, pe care


îi numesc „idealişti”. Din punct de vedere al realiştilor, în viaţia
concretă omul de se conduce de interese, prin urmare, asta se pro­
iectează şi asupra Statului. Componenta ideală este în fiecare caz
aparte diferită, ea având doar o influenţă indirectă asupra vieţii şi
nu poate fi supusă unui calcul sau expresii unificate.

în plus, realiştii privesc ordinea mondială modernă, ce s-a sta­


tornicit după Westfalia, drept un sistem constituit pe argumente,
tendinţe şi dovezi raţionale (şi materiale). însuşi acordul de pace
din anul 1648, încheiat după un război de 30 de ani ce devastase
Europa, prin urmare şi momentul de start al modernităţii a fost
fondat pe ideea că factorul religios (ca expresie generală a valori­
lor) nu trebuia să joace din acel moment înainte un rol decisiv în
politica europeană, care să legitimizeze intervenţia unui Stat în tre­
burile altuia. Adică, în accepţia realiştilor, politica epocii moderne
se întemeiază pe recunoaşterea primatului intereselor raţionale şi
materiale asupra tuturor celorlalte.
Am putea afirma că într-un fel pentru realişti valoarea supremă
o reprezintă interesele naţionale, însă la rândul lor interesele na­
ţionale sunt corelate cu forţa. Anume această pereche constituie
esenţa activităţii Statului în politica internaţională. Această optică
realistă permite să se tragă o concluzie radicală: „might is right'\
„puterea este dreptul”, „cine este mai puternic, acela are dreptate”.
lAeest principiu nu este pentru realişti o formă de cinism, ci doar
Jpprimă de o altă manieră principiul anarhiei din relaţiile interna­
ţionale. De vreme ce deasupra statelor nu poate exista prin definiţie
|nlrio instanţă de drepfâcapabilă să limiteze în mod legal compor-
talmentul acestora, atunci în locul dreptului intră în joc legea forţei.
Anume distribuţia forţei determină în fiecare moment istoric con-
pgj$t tabloul lumii, determinând astfel contextul material real, în

205
care sunt plasate valorile. Aceste valori pot fi sau arbitrare
nu exercită o influenţă m ajoră asupra politicii internaţionale) sau
să reflecte echilibru l „raţionam entelor” (interese/putere); in acest
caz ele stabilesc distribuţia rolurilor invingători/învinşi la nivelul
declaraţiilor, acordurilor, convenţiilor de pace etc. Astfel, pentru
Im periul Britanic drept „valoare” apărea dreptul maritim englez,
iar pentru SUA din secolul X IX - „doctrima Monroe”. Conferirea
treptată a unui statut jurid ic intereselor realizate cu ajutorul forţei
a fost exam inată detaliat de către realistul Cari Schmitt274.

3.4.2. Lib eralism u l: universalitatea


valo rilor dem ocratice
Interesele colective
R aportul d intre interese, valori şi putere, precum şi interpretarea
acestor con cep te, în cazul liberalism ului diferă substanţial de vizi
unea realistă.
Liberalii clasici din R I îm part sfera intereselor în domeniul in­
tereselor naţionale şi a celo r internaţionale. Pentru realişti exista
doar interese naţionale, d eoarece singurul subiect este Sta naţio
nai. Liberalii recunosc existenţa intereselor naţionale şi importan­
ţa lor în politica internaţională, d ar totodată ei consideră că exista
şi alte interese, supranaţionale. D e aceste interese supranaţiona e
ţine dem ocraţia, progresul, dezvoltarea, m odernizarea, libertatea,
securitatea, pacea. In versiunile m ai târzii ale liberalismului apare
concepţia de „drepturi ale om ului” şi „societăţii civ ile , care sunt
proclam ate drept interese globale, îm părtăşite de către orice socie­
tate de pe faţa pământului.
Analiza raporturilor dintre interesele naţionale şi cele supranaţi­
onale constituie una dintre temele prioritare pentru toţi teoretici­
enii liberali din RI. însăşi existenţa intereselor supranaţionale deja
ridică problema existenţei unui su biect nou (în raport cu realiştii)
al relaţiilor internaţionale, cum ar fi, de exemplu, ţările dem ocrati­
ce (C oncertul dem ocraţiilor2^ ), instituţiile internaţionale sau chiar
concepte mai generale („lumea civilizată”, „omenirea” etc.). Apa-
274. Schmitt C. Volkerrechtliehe GroSraumordnung und Interventioruverbot fer -«•
Ein Beiir.g zum RoctubcgrifT im VuHurrrcch» t t Schn»Kt C SUat, G ro*»**^ Mâctae.
275. Ikrnberry C. |ohn, S la u g h ie r Anne-Marie Prmaetda Ptoţect cm National S«*w * I99S-
Under Liberty and Uw: U.S. National Soc«rity in thc 2!*t Cemury. Sejxember Fof*in* *
| 8 F l A T 11 L E I N T E R N A Ţ I O N A L F .

îiţu acestui subiect transformă în mod substanţial harta relaţiilor


iniern^ionak. deoarece presupune înlocuirea anarhiei cu o an u-
tne instituţie» ce ar avea propriile interese, care nu rep rezin tă suma
t&teresdor fiecărui stat inclus în această instituţie. U n iu n ea Euro­
peanăs-a format urmând logica unor „interese co m u n e ”, transfor-
■ rindu se trepatat intr-o structură autonomă.
Valorile universale şi instituţiile
In cazul perechii interese/valori lib eralii d in R I se p ro n u n ţă în
n o d u n ivoc în favoarea v a lo rilo r. D e m o c ra ţia , p a ce a , lib ertatea,
puţa» drepturile omului sunt in p rim u l râ n d v a lo ri, în plus, nişte
valori u niversale. Din punctul de v e d e re al lib eralilor, acestea sunt
caracteristice oricărei societăţi şi c h ia r u m a n ită ţii în an sam b lu , iar
d a c i p e undeva înţelegerea lo r n u e ste d ep lin ă, m o tivu l stă în ră ­
m ânerea in urmă sau în a b u z u rile u n o r elite h ră p ă re ţe , totalitare
şi c o r u p t^ care tăinuiesc de ta c e tă ţe n i d re p tu rile lo r ad evărate
(fireşti} în scopul menţinerii lo r su b p ro p riu l c o n tro l. L iberalii sunt
convinşi c ă promovarea şi a p ă ra re a a c e s to r v a lo ri la sca ră glob ală
reprezintă o sarcină de p rim o rd in p e n tru to a te forţele p rogresiste
ri regim urile democratice. O r ic e s o c ie ta te e ste cap ab ilă sâ d e s c o ­
pereorizonturile libertăţii in d iv id u ale, c a r a c te r u l s a c r u al p ro p rie ­
tăţii private, importanţa protecţiei s o cia le , a u nei justiţii in d ep en ­
dente şi a unui stat de drept. In O c c id e n t a c e s te v a lo ri s-a u afirm at
îa ep oca moderni şi au constituit u n sta n d a rd o b ligatoriu . în alte
părţi ale faunii procesele d e m o c ra tiz ă rii şi m o d e rn iz ă rii au lo c la
araactn ah L având viteze d e re a liz a re d ife rite , iar u n e o ri c u n o scâ n d
şî anumite reţineri. însă v e c to r u l g e n e ra l al p ro g re su lu i o m e n irii
vmăreşte neabătut triu m fu l v a lo r ilo r u n iv e rsa le (p e n tru liberali
d e se îdmtîfiră cu valorile lib e ra lilo r), m o m e n t c a r e m ai d e v re m e
m mas târziu va sori negreşitJgf
Acest principiu fundamental al filosofici liberale, fiind aplicat în
căzui RI, ve manifest! prin apelul la dezvoltarea instituţiilor supra-
•afionale şi transnaţibnafe (inclusiv cele de reţea), ce ar întruchipa
M anţe care promovează respectivele valori la scară globala. Ast­
fel de instanţe sunt OKU, UNESCO, diverse organizaţii de reţea
fi OKG-ori, mişcări civice pentru apărarea drepturilor omului,
-Mediat (ară frontiere” etc. Corporaţiile transnaţionale şi reţele-
■ f comerciale, prdjum şî tehnologiile informaţionale globale pot
* de asemenea văzute ca şi elemente constitutive ale instituţiilor
207
în teoriile liberale din R1 un aspect important vizează frfuţ ^
trebuie să aibă loc conştientizarea manierei în care interesele
onale trebuie să se ajusteze valorilor universale. Această tema ev*
legată în m od direct de soarta statului în procesul globalizârii.Cta
mai consecventă versiune a liberalismului presupune că pe măsura
dem ocratizării şi modernizării statelor naţionale, acestea vor d**
părea treptat, cedând locul societăţii civile globale. Aici valorile $
interesele de asemenea coincid (ca în cazul realiştilor), însă doar
atunci când valorile universale determină interesele colective, sub*
ordonându-şi-le.
Compararea atitudinii faţă de valori şi interese, împărtăşite de re*
alişti şi, respectiv, de liberali oferă următoarea schemă:

1 Realiştii Liberalii

primează interesele naţionale valorile universale

poartă un caracter secun­ valorile colecthn^H interesele colective


dar (locale)
valorile universale]» interesele naţionale
nu are importanţă

nu există în natură / se interesele universalei^ valorile locale


supune lichidării

Chestiunea puterii şi soft power


C h e s tiu n e a p u te r ii în R I e s te văzută în lib e r a lis m d in u n gh iu ri de
v e d e r e d ife rite .

P e d e o p a r te e x is tă o t e n d in ţă r a d i c a lă p a c if is tă , c a r e p r e s u p u n e
d e m ilita r iz a re a t r e p ta tă a t u t u r o r a s p e c te lo r v ie ţii, a d ic ă ren u n ţa­
re a la p u te re (power) c a şi c r it e r i u i m p o r t a n t p e n t r u d e te rm in a re a
statu tu lu i ţă rii. P o triv it a c e s te i v e rs iu n i a lib e ra lis m u lu i, S tatele tre­
b u ie să d eleg e p u te re a lo r s tr a te g ic ă , m ilita r ă , ia r u lte r io r şi c e a p o ­
litic ă in iţial u n o r in stitu ţii c o le c tiv e , ia r u lte r io r - u n iv e rs a le , care
v o r d isp u n e d e a c e a s tă p u te re e x c lu s iv în s c o p u l a p ă ră rii d e m o c r a ­
ţiei în faţa u n o r sta te n o n - d e m o c r a t ic e sa u in su ficie n t d e d e m o c r a ­
tice. U n e x e m p lu al u n e i astfel d e in stitu ţii m ilita r-s tra te g ic e este
la o ra a ctu a lă b lo cu l N A T O . A c e s t p ro c e s a r u r m a să se fin alizeze
cu elim in area c o m p le tă a p u te rii, ea fiind e x c lu s ă în to ta lita te din
cad ru l relaţiilor in te rn a ţio n a le . „ P a c e a e te rn ă ” a lui K a n t r e p m v # * * !
R K l. A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

'un proiect apropape similar.


0 altă abordare, ceva mai moderată, se prezintă astfel. Puterea
Statelor rămâne un criteriu important de apreciere a consistenţei
acestora, însă urmează ca treptat această putere să fie apreciată mai
mult în baza unor indicatori economici decât militar-strategici.
Trecerea de la politică spre economie, asupra căreia insistă liberalii,
schimbă însuşi caracterul puterii. De acum încolo, determinarea
nivelului de reuşită a unui stat se va baza întâi de toate pe starea de
lucruri din economie.
Recursul la economie în procesul de determinare a puterii con­
duce spre următoarele concluzii. întrucât doctrina liberală insistă
asupra caracterului deschis al pieţii {free trade), mutarea accentu­
lui asupra economiei în sfera internaţională va determina creşterea
interdependenţei între state, iar asta va face aplicarea forţei puţin
verosimilă (teza de bază a lui N. Angel). Puterea în sfera economiei
din ţările dezvoltate va creşte în mod uniform, ceea ce în definitiv
va reprezenta principalul factor al globalizării şi integrării. O versi­
une a acestei definiţii a puterii prin intermediul economiei constă
în tendinţa unor neoliberali de a trata capitalul global ca pe un su­
biect nou al relaţiilor internaţionale, care va deveni în perspectivă
un centru al puterii într-o lume totalmente unificată şi integrată.
De aici şi tema capitalului văzut ca şi cuantificare a puterii (]. Nit-
zan276).
Ideile împărtăşite de unii neoliberali, care sunt de regulă aribuiţi
curentului transnaţional, au urmat o altă logică. Astfel, J. Nye a pro­
pus împărţirea puterii (pow er) în două tipuri: „puterea dură” (hard
power) şi „puterea blândă” (soft pow er)277. Potrivit lui J. Nye, defi­
niţia tradiţională a puterii, legată de resursele materiale (în special
în cazul realiştilor), urmează a fi trecută în categoria „puterii dure”.
Din punctul lui de vedere, atunci când realiştii şi reprezentanţii
grupurilor statistice din RI calculează „raţionamentul” (interese/
putere), ei se limitează, de regulă, doar la această „putere dură”,
care se supune lesne unor calcule (cuantificării). însă pe măsură
modernizării, a răspândirii tehnologiilor înalte, a creşterii impor­
tanţei reţelelor, a lărgirii sferei realităţii virtuale, a globalizării în
ansamblu, creşte influenţa acelor factori, care de obicei nu se iau în

tZan P Shim shon B. C apital as Pow er: A study o f o rd er a n d creorder. London: Routledge, 2009.
Joseph S Soft Pow er: The M eans to Success in W orld Politics, NY: Public Affairs, 2004

209
RELAŢIILE INTERN a
w
U oN A T. p ______

calcul de către indicatorii puterii, deoarece, nefiind materiali


prea se supun unor măsurări cantitative, dar care devin din ceînT
mai importanţi şi chiar determinanţi. Anume aceasta şi este „pute­
rea blândă” (soft power). „Puterea blândă” însumează idei, simbo-
luri, patternuri, branduri, tehnologii educaţionale, precum şi ope­
re de artă, reţele de informare, mode, gadgeturi etc. Toate acestea
codifică mediul la scară globală şi sporeşte potenţialul cumulat de
influenţă atât al unor state aparte, cât şi al unor grupuri de state şi
instituţii transnaţionale. Exemplu brandului global United Colors
of Benetton ilustrează în mod elocvent această tendinţă: apariţiaîn
publicitatea acestei firme producătoare de haine a unor tipuri ra­
siale diferite promovează toleranţa, globalizarea şi realizează pro­
filaxia xenofobiei. Astfel, strategiile de marketing sau reclamă pot
servi drept potenţial de putere pentru promovarea unor concepte
în politica internaţională.
Din punctul de vedere al teoreticienilor „puterii blânde”, SUA îşi
poate asigura liderismul global nu ca o putere naţională aparte, ci
ca avangardă a globalizării şi dem ocratizării, prin urmare, Puterea
lor trebuie să constea, în primul rând, în „puterea blândă şi în
orientarea la valorile universale (liberale)278.
3 .4 .3 . Ş co a la e n g le z ă : so c ia liz a re a p u terilo r

In te re se le n a ţio n a le c o n d iţio n a te
Ca şi în alte chestiuni, în problema intereselor, valorilor şi puterii*
Şcoala engleză ocupă o p o z i ţ i e intermediară între realişti şi libe­
rali. Recunoscând anarhia în relaţiile internaţionale, această şcoală
acceptă teza despre i m p o r t a n ţ a intereselor naţionale pentru înţe­
legerea comportamentului s t a t u lu i în relaţiile internaţionale. Spre
deosebire de liberali, aici nu există o diminuare sau „demonizare”
a intereselor naţionale şi nici dorinţa de a le subordona instanţelor
supranaţionale sau valorilor pacifiste279.

Teoreticienii Şcolii engleze consideră că orice Stat naţional îşi


urmăreşte întâi de t o a t e propriile interese. însă, spre deosebire de
realişti, aici se fac d o u ă precizări substanţiale, care conturează un
cu totul alt tablou decât Cei din modelul liberal.

278. Nye Joseph S. The Future of Power. NY: Public Affairs, 20U
279. Linklaler A., Suganami H. The English School of InieinauonaJ Rdaiions: A c
sessment. Cambridge: Cambridge University Press. 2006. on‘«mpomry keiis-
210
|în primul rând, aşa cum statele întotdeauna constituie o formă
Iau alta a sistemului internaţional, adică societăţi de State280, inte-
gesele naţionale nu se formează în vacuum, ci într-un mediu istoric
şi civilizaţional concret, care nu este unul izolat în cazul fiecărui
gtat. între diverse state există un spectru întreg de relaţii - în do­
meniul culturii, etniei, religiei, istoriei, economiei etc. Iată de ce
elaborarea intereselor naţionale ţine cont (în mod direct sau indi­
rect) de factorii externi (prestigiu, reguli de comportament, stilul
relaţiilor etc). Astfel, apetiturile nemijlocite ale unei societăţi sunt
supuse procesului de socializare încă la stadiul formulării acestora,
^străinii importanţi” în persoana altor state apărând în calitate de
bază de referinţă, adică interesele naţionale sunt calculate nu doar
pe linia (ce rămâne dominantă) din interior spre exterior, ci şi sub
influenţa impulsurilor din exterior spre interior. Atfel zis, intere­
sele naţionale sunt totalmente egoiste doar la nivelul propriului
nucleu; la nivele mai înalte de conştientizare a acestora ele sunt
influenţate de „societatea Statelor”.
în al doilea rând, realizarea intereselor naţionale de asemenea de­
curge în conformitate cu anumite reguli. Aceste reguli nu anulea­
ză lanarhia din relaţiile internaţionale, ci doar prescriu modele de
comportament în condiţiile acestei anarhii.
Fără a exclude războaiele şi conflictele, aceste modele totuşi pot să
infeiste asupra unei estimări graduale a ciocnirilor (războaie drepte
şi pedrepte, acte de apărare sau agresiune etc.) şi asupra respectării
regulilor de desfăşurare a unor acţiuni militare.
în ambele cazuri interesele naţionale se dovedesc a fi nu în tota­
la liţate autonome nici în faza lor de constituire, nici în cea de reali­
zare. Interesele rămân naţionale în esenţa lor (nu devin nici colec­
tive şi nici universale), dar în acelaşi timp ele poartă şi un caracter
■ condiţionat.
■ Puterea limitată
J||Puterea ce asigură realizarea intereselor naţionale este privită de
elitre reprezentanţii Şcolii engleze în RI de o manieră mai nuan­
ţată decât cea a realiştilor. Caracterul sociologic al câmpului rela­
ţiilor internaţionale condiţionează faptul că chestiunea raportului
defforţe nu întotdeauna este privită ca un ultim argument. Deşi
160. Wight M. Systems of States. Leicester: Lcicester University Press, 1977.
a fo lo sirii p o te n ţia lu lu i d e p u tere (p o w c r), nicluneii S *14
n ivelu l n o rm e lo r ju rid ic e , societatea statelor, tn scopul m * ^ ^
u n o r relaţii civ iliz a te , p o a te re c u n o a ş te u nele form e de
p u terii ca fiin d „ co n d a m n a b ile " - d e exem p lu , acte de interv * *
n e ju stific a tă , n e re sp e c a trca c o n v e n ţiilo r Internaţionale etc
m em b ri ai „ so c ie tă ţii S ta te lo r”, m a jo rita te a statelor mai curând vor
recu n o a şte b en ev o l lim ita re a în u tilizarea propriei puteri In nume­
le p ăstrării statu lu i şi a p restig iu lu i, d ecât vor nesocoti alte Mate în
n u m ele realizării u n ei sa rcin i d e m o m en t (ch ia r dacă pentru înde­
p lin irea a cesteia ex istă su ficien tă p u tere). D esigur, această reguli
nu în to td ea u n a fu n cţio n eaz ă , In să o analiză statistică amplă, efec­
tuată de către teo re ticie n ii Ş co lii en g leze, d em on strară faptul câ li­
m itarea b enevolă a p u terii p e m otiv u l resp ectării norm elor sociale
ale co m u n icării in terstatale este eficien tă aproap e în toate cazurile,
excepţiile fiind extrem de rare. î
Valorile sociale
în această p arad igm ă a RI ch estiu n ea v a lo rilo r este interpretata
în m od analogic ch estiunii intereselor. Sistem ele de valori din di­
ferite societăţi se p ot deosebi su bstanţial. Spre deosebire de realişti,
teoreticienii Şcolii engleze aco rd ă o atenţie m ai m are valorilor, ur­
m ărind relaţia acestora cu istoria şi a d m iţâ n d existen ţa unor siste­
me civilizaţionale diferite cu seturi de valori d istincte. Şi influenţa
valorilor asupra politicii extern e este văzu tă aici ca fiind mai mare
decât în cazul realiştilor. Statul e xp rim ă la nivel extern interesele
şi valorile societăţii într-o m ăsură ap roape egală, iar consecvenţa
(sau inconsecvenţa) întro astfel de activitate este p ecepută cu acu­
itate de către societate. în anum ite situaţii, interesele (latura ma­
terială) devin mai im portante. D a r în m ulte cazu ri prioritară este
anum e loialitatea faţă de valorile de bază şi succesul în prom ovarea
acestora, ca şi în protejarea lor în faţa altor societăţi.

Am putea spune cu o anum ită doză de ap roxim are că pentru


Şcoala engleză interesele şi valorile sunt la fel de importante**'.

în această şcoală definirea valorilor se face In baza criteriilo r so ­


ciale. Toate cele trei nivele ale valorilor - locale, co lective şi univer­
sale - se întemeiază pe o realitate palpabilă şi se află în tr-o inter-
281. Duium T. inventing International Sodety. A Hjsiwy oi the Ing l&h p-,
Macmillan, 1998.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

acţiune dinamică. Fiecare societate are propria structură valorică,


ce îi reflectă identitatea. Această structură se află intr-o continuă
schimbare şi într-o permanentă interacţiune cu alte structuri loca­
le (identităţi). Acesta este primul strat valoric.
Cel de-al doilea strat valoric se formează în procesul interacţi­
unii dintre societăţile naţionale. In calitate de principal (dar nu
singurul) intermediar al unei astfel de interacţiuni apare Statul. în
procesul unei astfel de interacţiuni se formează un set de modele
valorice (care de asemenea se schimbă de-a lungul istoriei), care
este împărtăşit de către membrii grupului de state, ce ţin, de regulă,
de acelaşi grup cultural sau civilizaţional (de exemplu, ţările occi­
dentale, ţările musulmane etc.).
Al treilea nivel valoric este cel universal. Exponenţii Şcolii engle­
ze admit că un şir de reguli poate (sau trebuie) să fie împărtăşit de
către toate societăţile (aşa-numitele drepturi naturale - de exem­
plu, dreptul la viaţă etc.) şi în acest caz avem de a face cu valorile
universale (general-umane). M
Niciunul dintre aceste nivele nu poate fi considerat ca o dominan­
tă. Şi asta în virtutea faptului că ele se întrepătrund şi se influenţea­
ză reciproc în permanenţă, iar uneori în funcţie de circumstanţe,
deoarece nişte condiţii politice şi istorice diferite necesită o activa­
re prioritară ba a unui, a a altui nivel.

3.4.4. Marxismul: clasele şi opoziţiile


Interesele de clasă
întrucât pentru marxişti drept subiect al relaţiilor internaţionale
în ultima instanţă apare clasa, prin interese aici se au în vedere, în
primul rând, interesele de clasă. Ca şi în celelalte sfere, marxismul
introduce aici o dihotomie conflictologică, deoarece tratează con­
tradicţia drept forţă motrice a progresului istoric.
Pentru marxişti există interesele burgheziei şi cele ale proletaria­
tului, care sunt practictic în toate sensurile antagoniste.

Doar într-un singur caz acest antagonism este înlăturat: daca este

213
R E L A T I I LE

vorba despre o rezistenţă comună în faţa unor


regimuri precapitj.
liste (de stare socială, de castă, religioase, feudale)
în faţa Premo-
dernităţii sau în faţa acelor sisteme politice, care
mcearcă săîntoar­
că prin forţă istoria înapoi şi să revină la un Noul Ev Mediu, tn sec
XX, alături de ţările din Lumea a Treia, de aceste categorii ţineau
ţările unde a învins fascismul sau naţional-socialismul. Exact la fel
se întâmpla şi în etapele mai timpurii, când burghezia şi comuniştii
se pomeneau de aceeaşi parte a baricadei în faţa monarhiei, con­
servatorismului şi al ordinii politice tradiţionale în istoria politică
europeana. Antagonizarea intereselor burgheziei şi a proletariatu­
lui devine absoluta doar atunci când sistemul capitalist ajunge la
triumful sau total, iar sistemele politice ale P r e m o d e r n i t ă ţ i i rămân
definitiv in trecut. Din acest moment burghezia mondială şi prole­
tariatul mondial intră în e p o c a unui conflict radical al intereselor
globale. Potrivit marxiştilor, acest conflict determină structura re­
laţiilor internaţionale în esenţa ei istorică.
Burghezia este interesată de stabilirea unei ordini mondiale sta
bile, ce garantează dominaţia absolută a burgheziei mo
precum si de conferirea unui statut legal acestei ordini, n
mare, burghezia mondială este direct cointeresată de prevenirea
şi neadmiterea revoluţiei, adică de păstrarea în proprii e niaim
bogăţiei acumulate, a autorităţii, a puterii şi a resurse or. en ru
marxişti interesele de clasă ale burgheziei sunt supranaţiona e, şi
în faţa riscului unei auto organizări proletare într-o forţă po itica
internaţională activă, regimurile capitaliste din toate ţările vor ac­
ţiona în mod solidar în baza principiului unităţii de clasă. Teoria
păcii democratice, elaborată de către liberali, serveşte în viziunea
marxiştilor drept ilustrare perfectă a acestui principiu.
Statele naţionale, asupra cărora insistă în mod deosebit realiş­
tii din RI, îndeplinesc aici importanta funcţie de divizare a pro­
letariatului pe principii naţionale, servind drept instrumente ale
burgheziei naţionale în concurenţa cu alte State. într-o astfel de
situaţie războiaele dintre State sunt purtate în definitiv pe contul
maselor sărace şi doar înăspresc exploatarea şi acutizează contra-
diţnle de clasa. Proletariatul micâţtiaă •
război câştigat, tot el fiind principala victimă în T ” CaZulw UnW
pierdut, plătind de fiecare data cu propriile v' 1 Unuz* război
echilibrului de forţe, oricare ar fi directa orice schimbare a
ţ bpre care acesta ar încli-
na Ră&boiul constituie o altă form ă de exploatare a proletariatului
de către burghezie. In econ om ie capitaliştii obţin valoarea adăuga­
tă d o b â n d ită în procesul m uncii, adică creată de către muncitori.
Iar în război aceeaşi capitalişti îşi însuşesc roadele materiale şi po­
litice ale victoriei, pe care o asigură soldaţii (proletarii războiului),
care îşi sacrifică vieţile. Aici, de asem enea, are loc un anume fel de
„însuşire a valorii adăugate”.

Interesele proletariatului mondial constau în faptul de a se or­


ganiza într-o forţă politică internaţională de anvergură mondială
(„Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”), să conştientizeze propriile
interese de clasă la scară globală şi istorică, să profite de criza sis­
temului capitalist m ondial (falimente, depresii, recesiunile, spar­
gerea bulelor speculative, precum şi de războaie şi alte situaţii de
conflict) şi să înfăptuiască revoluţia mondială.

Lupta pentru d om inaţie


în miezul conflictului radical de interese dintre burghezia m on­
dială şi proletariatul mondial se află puterea politică. La nivel prac­
tic această putere poate fi interpretată prin prisma paradigmei
marxiste drept un control asupra potenţailului de putere (power),
exercitat de una dintre cele două clase. în sistemul capitalist întrea­
ga putere politică şi, mai pe larg, puterea mondială (ca totalitate a
resurselor tuturor bogăţiilor posibile), sunt concentrate în mânile
burgheziei. în chestiunea ce se află în centrul polemicii dintre re­
alişti şi liberali cu privire la natura puterii, marxiştii se află mai
aproape de liberali şi neoliberali, considerând că adevăratul su­
biectul al puterii este capitalul mondial de estenţă cosmopolită282,
iar Statele naţionale îl controlează doar la modul relativ, în calitate
de forme intermediare ale sistemului capitalist, care vor trece în
mod necesar în faza imperialismului283, iar ulterior, a gîobalismu-
lui. Marxiştii se apropie de liberali şi prin evidenţierea în struc­
tura puterii anume a factorului econom ic. Puterea mondială este
concentrată în mâinile celui mai bogat. Econom ia devine în cazul
marxiştilor econom ie politică, în virtutea faptului că pentru aceştia
are o importanţă cardinală baza econom ică a societăţii şi procesele
ce se desfăşoară în cadrul ei. Suprastructura politică (în cazul nos­
tru Statul) ţine de domeniul consecinţelor, dar nu a cauzelor. De
282. Robinson W.I. Capitalist globalization and the trausnationalization of the state // Ruperi M., Smith
H. Historical materialism and globalization. Londoji' Routledge, 2002
283. Brewer A. Marxist theories of Imperialism: a critica) survey. London: Routledge, 1990
215
R E L A Ţ I I L F.
J N T ! ■: R N a
I O N A iE

aceea o instanţă politică nu poate să controleze în totalitate eco


mia, deoarece legităţile economiei capitaliste primează ,i sunt Z i
mai profunde decât expresia lor politică. Aşa cum regimul politic
din ţările capitaliste democratice nu depinde de faptul care din­
tre partidele burgheze va câştiga alegerile, tot astfel puterea reală
a capitalului nu depinde de faptul care anume formaţiune politică
(stat) posedă segmentul lui. Capitalul reprezintă un întreg de or­
din global, constituindu-se într-un subiect istoric. De aceea pute­
rea adevărată este concetrată la bază, iar suprastructura (politica,
Statul) este numai o reprezentare a acestei puteri, care poate varia
în funcţie de circumstanţe.
D a c ă î n c h e s t i u n i l e c e ţ i n d e c a r a c t e r u l g l o b a l şi e c o n o m ic al pu­
t e r i i m a r x i ş t i i se a p o r p i e d e l i b e r a l i i şi n e o l i b e r a l i i d in R I, atunci
î n ţ e l e g e r e a l o r m a t e r i a l i s t ă a p u t e r i i , d i m p o t r i v ă , a re c e v a în co­
m u n c u m a t e r i a l i s m u l r e a l i ş t i l o r . L i b e r a l i i v o r b e s c d e s p re va lo rile
( d e m o c r a t i c e ) ş i d e s p r e p r i o r i t a t e a a c e s t o r a , f a p t p e n t r u c a re rea
l i ş t i i o r i e n t a ţ i s p r e m a t e r i a l i s m le a t r i b u i e « id e a lis m u l» (c u titlu e
r e p r o ş şi c a a l u z i e la c a r a c t e r u l a r b i t r a r şi ş i lip s a d e r ig u r o z ita te m
t e o r i i l e a c e s t o r a ) . L a fe l c a l i b e r a l i i , m a r x i ş t i i consideră d iscu rs
d e s p r e v a l o r i c a f i i n d s e c u n d a r , i a r c o m p e n e n t a m a t e r i a l ă a p u te rii
- p r e d o m i n a n t ă . D e a c e e a e i a s o c ia z ă ş i i n t e r e s e le d e c a is ă c u un
a s p e c t p o l i t i c o - e c o n o m i c c o n c r e t r f p r o p r i e t a t e a a s u p r a m ijlo a c e or
d e p r o d u c ţ i e . D e ţ i n â n d p r o p r i e t a t e a a s u p r a m i j l o a c e lo r d e p r o uc
ţ ie , b u r g h e z i a p r i m e ş t e î n m â n i l e e i î n m o d a u t o m a t u n in s tr u m e n
a l p u t e r i i g lo b a le - n u d o a r b o g ă ţ i a e x is t e n t ă , d a r şi a c e a b o g ă ţie
c a r e v a fi p r o d u s ă şi c a r e , î n v i r t u t e a a c e s t u i c o n t r o l a s u p r a m ijlo a ­
c e lo r d e p r o d u c ţ i e , v a a ju n g e î n m o d s ig u r î n m â n i l e c a p ita liş tilo r ,
î n t i m p c e c o s tu l a p a r e c a r e z u l t a t a l m u n c i i ( t e o r i a c o s t u lu i m u n ­
c i i ) , a t u n c i c o n t r o l u l m u n c i i , în s u ş ir e a v a l o r i i a d ă u g a te o b ţ in u t e în
u r m a m u n c i i , a d ic ă b o g ă ţ ia c a a ta r e c o n s t i t u i e c h e z ă ş ia p u t e r ii, a
i n e g a l i t ă ţ i i şi a a n t a g o n is m u lu i d e c la s ă .

P o t r iv i t m a r x iş t ilo r , p r i n c i p a l a s a r c in ă a p r o l e t a r i a t u l u i e s te să r e ­
a liz e z e r e v o lu ţ ia p r o le t a r ă m o n d i a l ă . R e v o l u ţ i a se î n f ă p t u ie ş t e în
s c o p u l s m u lg e r ii p u t e r i i d i n m â i n i l e b u r g h e z ie i, c a r e e s te c o n c e p u
t ă n u d o a r c a p u t e r e p o lit ic ă , d a r şi c a d r e p t l e g i t i m ( d i n p u n c t u l
d e v e d e r e a l b u r g h e z ie i) a s u p r a p r o p r i a t ă ţ i i , a s u p r a m i j l o a c e lo r d e
p r o d u c ţ ie . T r e c e r e a î n p r o p r ie t a t e a s ta tu lu i a m i j l o a c e l d U* ^
d u c ţ ie e s te o c o n d iţ ie n e c e s a r ă p e n t r u s o c ia lis m f n «.°r d e P r o *
• W ' n a c e s t c a z p r o le -
R E L A Ţ I I L E i n t e r n a ţ i o n a l e

Burghezia se ghidează în p rim u l râ n d d e in te re s e le sa le m a te r ia le


concrete, pe care ea le d ev o alează d o a r p a r ţia l, ia r p a r ţia l, d im p o ­
trivă, le voalează cu aju to ru l siste m u lu iu d e v a lo ri b u rg h e z e . D e
aceea, pentru m arxişti v a lo rile p o a rtă u n c a r a c te r p u r instrum ental
şi fie sunt trecute în categ o ria „ in te re se ” (şi a tu n c i a c e s te in te re s e
trebuie exam inate d irect), fie o feră o im a g in e v o it d e fo rm a tă a r e a ­
lităţii sociale (şi atu nci ele treb u ie d e m a sc a te , a ră tâ n d u -s e a d e v ă r a ­
tele interesele ce se ascu n d în sp atele a c e sto ra ).
Deşi conceptul de d rep tate, asu p ra c ă ru ia insistă etica m a rx işti­
lor, este unul nem aterial, a-1 a trib u i categoriei „valoare” pentru un
marxist este inaccep tabil, deoarece el ţine mai cu rân d de ontologia
societăţii decât de p rocesu l ideaţiei. Dreptatea (şi nedreptatea) se
situează chiar în străfundurile relaţiilor de producţie, adică repre­
zintă esenţa procesului istoric. De aceea ea nu poate fi o abstracţie
socială secundară. A ici nu e vorba de o valoare, ci de însăşi axa
existenţei sociale. Iar aşa cum existenţa este prim ară, şi dreptatea
are un statut special - ca un fel de legitate de dezvoltare a m ateriei.
Pe acest principiu se întemeiază tendinţa m arxiştilor de a ridica
ideologia lor la rangul unei ştiinţe riguroase, ce operează nu cu n iş­
te concepte idealiste, dar cu fapte materiale şi dialectice pozitive,
construite în conform itate cu logica istoriei mondiale.
Prin urmare, m arxiştilor le este caracteristică „demascarea” va­
lorilor văzute ca n işte constructe burgheze şi readucerea analizei
la nivelul intereselor şi a faptelor materiale, care, în cadrul unei
abordări axate pe valoare, se evaporă şi dispar din vizor.
3.4.5. Postpozitivismul: algoritmii realităţii
Interesele, valorile, puterea văzute ca nişte constructe
Pentru teoriile postpozitiviste atitudinea faţă de interese, valori şi
putere în RI se află în albia comună a deconstrucţiei. Postpozitiviş-
tii de toate orientările pun la îndoială existenţa aspectului m ateri­
al în ştiinţele sociale, precum şi că în raport cu acestea s-ar putea
vorbi în general despre prezenţa unui obiect autonom, totalmente
independent în raport cu subiectul (aspect asupra căruia insistă
pozitiviştii). Din punctul lor de vedere, obiectul este un construct.
Şi cu toate că acesta nu este o pură abstracţiune sau o proiecţie a
unui subiect anume, el nu poate exista fără subiect. însăşi topica
K fc L A Ţ I I L E >N Ţ E K MA ţ « T

t a r i a l u l p r e ia n u d o a r p u t e r e a p o lit ic a (s u p ra s tru c tu ra ;, ^
t r o l u l a s u p r a S ta t u lu i, d a r f i p u te r e a c a a ta re , p a rte a cea
c ă r e ia s e a flă n u î n s fe r a p o l i t i c u l u i , c i in s fe ra e c o n o m ic o !* *

A ic i p u te m v e d e a u n a d i n t r e p a r tic u la r ită ţile pricnipale jfe


m a r x i s m u l u i o r t o d o x (c a r e s e d e o s e b e ş te s u b s ta n ţia l de m a n *
m u l s o v ie tic , a d ic ă m a r x i s m - l e n i n i s m u l ) : c a p ita lu l este tm (no
m e n i n e t r n a ţ io n a l, i a r p u t e r e a l u i d e p ă ş e ş te lim ite le unei rau âţ,
p o lit ic e ( s t a t u l) ; p r i n u r m a r e , r e v o lu ţ ia p r o le ta r ă p o a te fi f a m p y
b a lă şi m o n d ia lă , d e o a r e c e in c a z c o n t r a r p r o le ta ria tu l va obţine
c o n t r o lu l n u a s u p r a î n t r e g i i p u t e r i, c i d o a r a s u p ra u n e i p ă rţi aces­
te ia . D e a c e e a r e v o lu ţ ia p r o le t a r ă se v a in c u n u n a de succes nmms
planetară şi constatarea
d u p ă t r i u m f u l g lo b a l a l c a p it a lu lu i Ia s c a ră
p u t e r ii a c e s tu ia c a a s p e c t u n iv e r s a l explidjt al is to r ie i2*4. Statclea*
ţio n a le r e p r e z in tă d o a r o fa z ă d e t r a n z i ţ i e in m iş c a re a ctpHMm
c ă tre d o m in a ţ ia lu i g lo b a lă . E p o c a imperialismului lărgeşte terfcv
r i il e d e in f lu e n ţ ă a s ta te lo r c o lo n ia le , e x t in z â n d şi o rd o n â n d zona
c a p ita lis m u lu i m o n d ia l, d u p ă c a r e lumea s is te m ( a n e o m a rx ttfc & u
E . W a lle r s t e in ) d e v in e u n fa p t î m p l i n i t , g e n e r e a z â n d reprezentarea
e i d e fin itiv ă s u b f o r m a G u v e r n u lu i Mondial (s a u C o n d u c e m M on
d ia le ). A tu n c i şi d o a r a tu n c i ( d u p ă t r i u m f u l s is te m u lu i capitalist
şi c o n s titu ir e a p u t e r ii lu i p la n e ta r e , ia r n u p â n ă la a c e st m o m e n t)
se d e s c h id e p e r s p e c tiv a r e v o lu ţie i m o n d ia le . P r o le ta r ia tu l m o n d ia l
tr e b u ie să a c a p a re z e to a tă p u te r e a , i a r n u o p a r te a a c e s te ia , să preta
p u te re a g lo b a lă , n u d o a r c o n t r o lu l a s u p r a S ta tu lu i n a ţio n a l, ceea
ce , c h ia r d a c ă se v a în t â m p la , v a fi n u m a i o fa z ă p r o v iz o r ie şi de
tr a n z iţie în c a le a s p re r e v o lu ţia m o n d ia lă . P r o le t a r ia t u l a re nevoie
d e în tr e a g a p u te re , a d ic ă d e e ta tiz a r e a m ij l o c e l o r d e p r o d u c ţie la
sc a ră p la n e ta r ă . S o c ia lis m u l e s te g â n d it d e c ă tr e m a r x iş t i ca un
fe n o m e n g lo b a l.

Valorile materiale
M a r x iş tii o c u p a p o z iţii s tr ic t m aterialiste, d e a c e e a a tr ib u ie o
im p o r ta n ţă s e c u n d a ră n o ţ iu n ii de v a lo a r e c a p ro c e s id e a ţio n a l d e
e x p rim a r e a id e n tită ţii sau a co m p lexu lu i e tic . E tic a m a r x is m u lu i
se c o n s tru ie ş te in j u r u l c o n c e p tu lu i d e d r e p ta te şi e s te le g a tă d e
m o d u l d e d is tr ib u ţie a b u n u r i l o r m ateriale, c ă p ă ta te în p r o c e s u l
a c tiv ită ţii d e m u n c ă . M a r x c o n s id e r a că id e o lo g ia , c a r e o d
a n u m e c u v a lo rile , r e fle c tă , ca şi toate c e le la lt ţ y n ig tt s d ereaza
2S4, H upert M„ fm «h H. H m m ic j I materialism a nd glcSafizaCirm Lq
2)8
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

I filosofică a p o s t m o d e r n im u lu i ( î n s e n s u l la rg a l c u v â n tu lu i) p r e -
I supune că a r e x is ta în m o d in c o n te s ta b il d o a r c e e a ce se a flă în tr e
V subiect şi o b ie c t - a d ic ă r e la ţiile , in t e r a c ţ iu n ile , te x tu l, d is c u rs u l.
I D e aceea p r e te n ţiile p o z it iv iş t ilo r că a r a v e a d e a fa c e c u o b ie c tu l
nu su n t d e c â t o ilu z ie c o g n itiv ă , c a re a s c u n d e p ro c e s e le re a le d e
f c o n s tru ire a r e a lită ţii. A n u m e d e z v ă lu ir e a a c e s to r p ro c e s e d e c o n ­
stru c ţie c o n s titu ie s a r c in a p r in c ip a lă a a b o r d ă r ilo r p o s tp o z itiv is te
d in R I, in d e fe r e n t d e c e c u r e n t p o s tp o z itiv is t a r ţin e .

A sta d e te r m in ă m a n ie r a d e a b o r d a r e a in te r e s e lo r şi v a lo r ilo r 285.


P o s tp o z itiv iş tii, c a re n e a g ă în to t a lita t e o b ie c tiv ita te a a u to n o m ă ,
pornesc d e la fa p tu l c ă a tâ t in te r e s e le „ m a t e r ia le ”, c â t şi v a lo r ile
„id e a lis te ” r e p r e z in tă n iş te c o n s tr u c te e la b o r a te în m o d in te re s a t,
pro d u s e a r t ific ia l p e p a r c u r s u l im p le m e n t ă r ii şi d e z v o lt ă r ii u n o r
e p istem e a n u m e . î n a m b e le c a z u r i a v e m d e a fa c e c u p ro c e s u l r e ­
p re z e n tă rii, c a re p o r n e ş te n u a tâ t d e la p e r c e p ţ ia o b ie c tu lu i r e p re ­
ze n tat (d e s e m n a t), c â t d e la în s ă ş i lo g ic a im a n e n tă a r e p re z e n tă rii
(d e la c o n te x tu l şi le g ită ţile l i m b i i , „ jo c u r ilo r d e lim b a j”, d u p ă L .
W ittg e n s te in ). „ M a t e r ia lit a t e a ” in te r e s e lo r n u este c u n im ic m a i
„ m a te ria lă ” d e c â t v a lo r ile „ id e a le ”. T o a te a c e s te a n u s u n t d e c â t fo r ­
m e de r e p re z e n ta re , c a re î n a c e la ş i t i m p c o n s titu ie a tâ t d e n o ta n tu l,
cât şi d e n o ta tu l. V a l o r i l e ş i in te r e s e le s u n t s im b o lu r i, o r g a n iz a te în
c o n fo m ita te c u o a n u m it ă p a r a d ig m ă e p is te m io lo g ic ă . A c e s tă v i z i ­
u n e este u n lo c c o m u n p e n t r u to a te a b o r d ă r ile p o s tp o z itiv is te . D a r
c â n d v in e v o r b a d e s p re e la b o r a r e a u n e i d e f in iţ ii a s u p ra fa p tu lu i
c u m a ra tă a c e a s tă p a r a d ig m ă e p is te m io lo g ic ă şi c u m este c o n s tr u ­
ită, p o s tp o z itiv iş tii d in R I s u n t d e p ă r e r i d ife r ite .

C o n c e p tu l d e „ p u te r e ” a re o i m p o r t a n ţ ă - c h e ie în p o s tm o d e r n is m .
D e re g u lă , a c e st te r m e n e s te p la s a t în c e n tr u l s tr a te g iilo r d e d e -
c o n s tru c ţie , d e t e r m i n â n d a c e a a x ă în j u r u l c ă re ia se în v â r t e a te n ţia
te o re tic ă a p o s tp o z itiv is tu lu i. D iv e r s e le c u r e n te a le t e o r iilo r p o s t­
p o z itiv is te se d is tin g în m o d s u b s ta n ţia l.

Teoria critică: instrumentariul hegemoniei


în p ro c e s u l d e i n t e r p r e t a r e a in te r e s e lo r şi v a lo r ilo r , te o r ia c r i t i t i -
că p le a c ă d e h p r i n c i p i u l n e o g r a m s c is t a l h e g e m o n ie i. E s te v o r b a
d espre a c e a p a r a d ig m ă e p is te m io lo g ic ă , ce s tr u c tu r e a z ă n o m e n c la ­
to ru l in te r e s e lo r şi ie r a r h ia d e v a l o r i c a e x p re s ie a a c e lu i s e g m e n t
285. Devetak R. Post-structuralism // Burchill S., Linklater A., Devetak R„ Donnely J„ Nardin T., Pater-
son M. ReusSmit Ch., True k^Theofies of International Relations. Basingstoke: Palgrave Macmillan, 2009.

219
REIA T I I LF

a l s u p r ^ r u c t u r ii. c e c o re s p u n d e
l e c t u a i e . A i a h e g e m o n i a e s te s in o n i m u l p u te rii" ţ
r i t â ţ i i - ; D e a c e e a p u t e r e a e s te c o n c e p u tă n u c a ceva m a l S . ^
u n p r i n c i p i u f u n d a m e n t a l c o m u n , c a s c h e m ă d e bază a
în s ă ş i,c a o c r o i a l ă p e c a r e s e p l i a z ă a tâ t „o b ie c tiv ita te a " cât si .
b ie c th ita te a " . ' 5

D i n p u n c t u l d e v e d e r e a l r e p r e z n e t a n ţ i l o r te o rie i critice, intere


s e le n a ţ i o n a l e î n c a z u l r e a l i ş t i l o r şi v a l o r i l e d e m o c ra tic e în cazul
l i b e r a l i l o r , r e f l e c t ă î n e g a lă m ă s u r ă , d a r p r i n m o d a lită ţi diferite,
s t r a t e g i i l e h e g e m o n i e i ( = p u t e r i i ) . D e f i n i r e a in te re s e lo r naţiona­
le c a r e a l i t ă ţ i o b i e c t i v e ş i in d e p e n d e n t e fa ţă d e c e rc e tă to ri (aspect
a s u p r a c ă r u i a in s is t ă r e a l i ş t i i ) n u e s te a ltc e v a d e c â t o hipnoză so­
c i a l ă , p e r s u a s iu n e , m e n i t ă s ă e la b o r e z e u n s is te m d e interpretare
c a r e d e t e r m i n ă l e g i t i m a r e a p o l i t i c i i , a in s t it u ţ iio r , a c ţiu n ilo r şi
n o r m a t i v e l o r , c e p e r m i t r e a l i z a r e a h e g e m o n i e i , a p u te r ii capitalu­
l u i c a s u b ie c t ( a i c i s e r e s i m t o r i g i n i l e ! m a r x is t e a le te o r ie i critice).
I n s ă c a p i t a l u l c a a t a r e e s te p e r c e p u t a ic i n u a tâ t c a ce v a m a te n a ,
f ie ş i g e n e r a l i z a t , c â t c a u n c o n s t r u c t d is c u r s iv . C o n te a z ă n u aza
I n s in e , c i d is c u r s u l d e s p r e b a z ă d i n p e r s p e c t iv a s u p ra stru c tu ra .
A n u m e î n a s ta c o n s t ă d e o s e b ir e a f u n d a m e n t a l ă d in t r e te®1110 1
c ă şi m a r x i s m u l c la s ic , a c e e a ş i d e o s e b ir e f i i n d v a la h i ă şi in raP
c u G r a m s c i. N e o g r a m s c i s m u l r e c u n o a ş t e î n t o t a lit a t e în tâ ie
s u p r a s t r u c t u r ii, în s ă n u î n l a t u r a e i p o l i t i c ă , c i î n c e a in te _
D e a c e e a , p r i n „ in t e r e s e ” ( î n t o a t e s e n s u r ile a c e s te i n o ţ i u n i ) tre
să în ţ e le g e m a r t i c u l ă r i l e h e g e m o n i e i , o r i e n t a t e s p r e c o n s o ’
p ă s tr a r e a şi e x t i n d e r e a a c e s te ia . C a r a c t e r u l e x p a n s iv şi v o litiv a
in te r e s e lo r r e p r e z in t ă e x p r e s ia h e g e m o n i e i în s ă ş i. N u S ta tu l şi n ic i
g r u p u r i l e d e S ta te s u n t î n z e s t r a t e c u in t e r e s e n a ţ i o n a l e o b ie c tiv e ,
a c e a h e g e m o n ie c a r e a c r e a t S ta te le c a a t a r e t r a s e a z ă p a r c u r s u r ile şi
a l g o r i t m u r i l e l o r d e f u n c ţ io n a r e .

V a l o r i l e r e p r e z in t ă a c e e a ş i v o i n ţ ă h e g e m o n i s t ă d e o m a n ie r ă şi
m a i d e s c h is ă . C a r a c t e r u l a r b i t r a r a l s e t u r i l o r d e v a l o r i ş i f u n d a ­
m e n t a r e a l o r a u to s u f ic ie n tă d e s c o p e r ă e s e n ţ a h e g e m o n i e i c a p r o ­
c e s d e c o n s t r u c ţ ie . D a c ă d is c u r s u l a x a t p e in t e r e s e , f i i n d u n u l a r b i-
t r a r şi p ă r t i n i t o r , p r e t i n d e a f i u n „ c a lc u l o b i e c t i v " , a t u n c i d ts c u r s u l
a x a t p e v a l o n n u - ş i a s c u n d e n a t u r a s u b ie c t iv ă S ! S IS , I
— — dC C i t a t e p e c a re - p r e z e n t a ^
286. GM S. Gram*
versîv h n k 1993. I ’"
220
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

■pun între realişti şi liberalii din R I: cu toate deoseb irile de aborda-


■ re, şi unii, şi alţii exprim ă strategiile hegem oniei (pu terii), care se
■desfasoară în numele autorităţii globale.

I Contrahegemonia, la care înd eam n ă R . C o x 287, constă în p rim u l


■ rând în demascarea strategiilor hegem oniei, ce se conţin în dis-
■ cursul despre „interese şi v alo ri”. U n astfel de d iscu rs este total-
■ mente neştiinţifîc (deşi pretinde a fi ştiinţific), afirm ă reprezentan-
I ţii teoriei critice, dar este co nstru it în baza legilor retoricii. Trop ii,
I procedeiele retorice, metaforele, parafrazele, aluziile, co m paraţiile
S I
I ironice, metonimiile, asocierile etc. utilizate aici sunt chem ate să
convingă, să hipnotizeze ascultătorul, să-l facă să creadă în fap-
■ tul că interesele şi valorile despre care se vorbeşte reprezintă ceva
I de la sine înţeles, evident, ce trebuie acceptat ca un dat ( taken f o r
■ granted). Contrahegemonia are sarcina să dem ostreze întregul me-
| canism al acestei construcţii retorice, caracterulu i ei arbitrar, in-
■ coerenţele şi contradicţiile logice. A sem enea unu i filo so f adevărat
■ din Grecia antică, înainte de începerea unei filosofari autentice este
I necesar să se însuşească procedeele şi m etodele sofiştilor, p entru ca
| să nu mai devină niciodată v ictim ă a tru cu rilo r lor iluzio niste în
domeniul raţiunii şi să nu se m ai lase atras de viclen iile acestora.
' Cu alte cuvinte, discuţiile legate de interese şi valo ri în R I sunt nişte
manipulării sugestive, o propagandă nuanţată şi nişte constructe
himerice, create de către intelectualii o rganici aflaţi în slujba ca-
I pitalului. Conştietizarea acestui lu c ru este p rim a fază a p racticii
I contrahegemonice.

In etapa următoare este vorba despre interesele şi v a lo rile ace-


f lei contra-societăţi, care este concepută ca o alternativă p ozitivă
a hegemoniei. Această temă este elaborată de către rep rezentanţii
teoriie critice mult m ai slab decât d eco n stru cţia hegem oniei, şi se
reduce la propunerea de fo rm u lări p luraliste: v alo rile şi interesele,
văzute de această dată ca form e de co n stru ire co nştien tă a rea­
lităţii, pot fi şi cele m ai diverse şi d eschise - contează în p rim u l
rând îndepărtarea de ierarh iile şi d eclaraţiile lin ia re şi d ure ale h e ­
gemoniei. M ultitudinea de subiecţi ai R I, care este ad m isă şi salu ta­
tă de către teoreticienii acestei d ire cţii, d eschid e p osib ilitatea u n u i
| discurs multilateral despre m u ltitu d in ea de p rio rităţi şi stru ctu ri
l valorice, create în procesul acestui d iscu rs. Pen tru co ntraheg em o-
1 287. CoxK.W. Production, Power and World Order: Social Forces in the Making of History. New York:
I Columbia UnjversityPress. 1987.
£1 N ■ LO N A i t

spectul cel mai im portam ,me


ni e aSr ţin e ue
de abandonarea
abam k
liniare ierarhice şt univoce, care pretind U universalitate U u
unei utilizări abuzive a discursului unui singur wbieu
imaginaţie (capitalul fi hegemonia), contra-societatea mobtte^
o multitudine de subiecţi cu o imaginaţie deşteptată2*, carcere^
pe parcursul desfăşurării propriilor sisteme teoretice ghirlande&
lumi complexe şi originale» o multitudine de culturi care se«*.
struiesc liber intr-un context planetar pluralist j k societated*
chisa” (mai curând» cu sensul de „de vitalism mistic” a tui Berpos,
decât în versiunea liberală reducţionistă a lui K, Popper).

P o stm o d e rn ism u l: vo in ţa de putere


în acest subiect» ca şi tn toate celelâlalte» postmoderniftjidin El ut*
destul de aproape de teoria critică, _

Umil dintre fondatorii postm odem ism ului în filosofic, Mjdud


fuko» a arătat identitatea dintre voinţa de putere şi voinţadeaw
noaşte. S, Sm ith descrie a p lic a re a acestui principiu tn R1 ast '
putere are nevoie de cunoaştere şi orice cunoaştere susţine şi
relaţiile de putere existente (power relations). Astfel» o noţmnci pn
cu m „adevărul" care ar exista separat de putere, nu exista, w
vărul m i este ceva exterior in raport cu modelele sociale, ei * * * * * * *
o parte a acestora Postmoderniştii co n tem p o ran i din ac - z
de acest principiu pentru a studia „adevărurile” din relaţiile internaţi
oarule, precum şi modul I n care conceptele şi epistemele, ce formează
această disciplină, servesc la n i v e l practic unor relaţii de putere destul
de concrete”**.

P o s tm o d e rn iş tii d in E l tratează Interesele ca pe oi ...------------


metafora a vaton-
lo r, ia r v a lo rile su n t în ţe le s e d e către aceştia in contextul filosofi» hi
N ie tzs c h e . P e n tru N ie tz s c h e sistemele de valori sunt plurale şi reflecţi
v o in ţa d e p u te re . De aceea este posibilă „reevaluarea tuturor valori
lo r ”, ce d e c u rg e d in n a tu ra dinamica şi deschisă a voinţei de puteri
D a c i v a lo rile (şi interesele, înţelese doar ca o formă specială a du
c u rs u lu i despre valori; « M , l i f t e connructe volitive, atunci întreg,
ta b lo u al r e la ţiilo r <*Ucuţ,e despre ele în cadn
parad.gnre or dom mante reprezinţi i t a r a r e 1 voinţei de puter
T o to d a tă , discursu l i \ § B
2SC 4j
■------ — Z L Z 1 mmtm D
20 »
ÎP t *m »h S Mei» t»
w W pudiin Chimâ; iHtmtâ >*»* ? t»tv j '" * * 6 <14»> O** glob* t^agu»
io» pentru ca cineva să guverneze asupra altcuiva, ci însăşi manifes-
arfc acestei voinţe. Textul despre valori exprim ă stihia acestei voinţe,
ie aceea teoreticianul clasic din R1 şi produsul analizei sale trebuie
prâ'ite nu ca o comandă şi o servire a puterii globale (iar neograms-
ci&nul înţelege anume în acest fel funcţiile „intelectualilor organici”)»
dar ca o constituire a tuturor componentelor expunerii - şi subiect al
intereselor (statului, democraţiei globale, clasei), şi interesele în sine
(resursele, teritoriile, zonele de influenţă), şi figura „altuia”, pe seama
căruia se afirmă subiectul (alte State, regimuri, clase, etnii, societăţi
etc.).

Pentru postmoderniştii din R I conceptul de bază este formula lui


Nietzsche „voinţa de putere” (Wille zur Macht). Cuvântul german
Macht înseamnă concomitent autoritate şi putere, fiind un sinonim
direct al englezescului power. D e aceea voinţa de autoritate este voin­
ţa d l putere, dar în cadrul sistemului non-dual al postmoderniştilor
o astfel de aspiraţie nu conţine o îm părţire a rolurilor între cel care
aspiră şi ceea spre ce aspiră cel care aspiră. D e aici şi rolul central ce
îi r e v in e puterii în cadrul acestui sistem teoretic, ea aspiră spre sine
însăşi într-un ciclu închis al „eternei reîntoarceri”

Voinţa de autoritate (= putere) se exprim ă în modul cel mai clar


arfnme în discursul despre valori, de aceea analiza acestui discurs şi
dlconstrucţia corectă a ştiinţei R I este m ai importantă pentru post-
nfpdernişti decât relaţiile internaţionale în sine, care reprezintă „pata
i i i Rorschach”, o pată de cerneală lipsită de sens, ce capătă simetrie,
itnSy orientare şi semnificaţie num ai pe parcursul interpretării, gulie
de lecture (grila de lectură). în să această interpretare ne relatează nu
| ftât despre „pata Rorschach”, cât despre structura ei internă. Acesta
H |tru ctu ră (epistema) se va repeta neschim bat indiferent de faptul care
■ m u m e „pată a lui Rorschach” este examinată. Valorile în accepţia lor
■ a r g ă reprezintă în cazul dat algoritmul descifrării, anume acea grille
■ de lecture („grila de lectură”).

I Criticii postm odernism ului din R I (în special reprezentanţii realis-


■ mului critic) sunt scandalizaţi de faptul că într-o astfel de aborda-
I re dispare cu desăvârşire obiectul, ştiinţa, realitatea, iar îm peună cu
I acestea - şi posibilitatea unei verificări, oricât de sumare. în m od tra-
I diţional, acest reproş este adresat postm odernism ului în asnamblu290.

[ ^ cr Shapiro M. International /Intertextual Relations: Postm odern Readings of World Poli-


tlcs- W . Lexington Books, 1989.
Ia r exam inarea răspunsului la acest r e n ™ rU„-
tând un arsenal m ult mai larg şi destul de n u a J J d e ^ J ^
fice ale reprezentanţilor postmodernismului în ştiinţele socio-m!^

Feminismul: indexul de gen în deconstrucţie


F e m in is t e le d i n R I d e c e le m a i m u lte o r i rep rod uc strategia epis­
t e m o lo g ic ă p o s t m o d e r n is t ă , d a r î i a d a u g ă pretutindeni acesteia
i n d e x u l d e g e n . L a fe l c a şi c e ila lţ i p o s tp o z itiv iş ti, ele nu fac o dis­
t i n c ţ i e n e tă î n t r e in te r e s e şi v a lo r i, a c o rd â n d o atenţie prioritara
f e n o m e n u lu i a u t o r it ă ţ ii. P o t r iv it fe m in is te lo r, autoritatea din dis­
c u r s u l d o m i n a n t î n R I e s te fu n d a m e n ta tă în m o d patriarhal - ca
fig u r ă d e b a z ă a d o m in a ţ ie i m a s c u lin e . D e aici vin e excluziunea,
c a r a c te r u l ie r a r h ic , v io le n ţa , b(3pic;> a d ic ă te n d in ţa p u r „masculină,
„ s a d ic ă ” d e a în jo s i p e c e lă la lt, d e a -i p r ic in u i suferinţă şi durere.
A u t o r it a t e a este e x p re s ia m a s c u lin ită ţii. D e aceea j n*erese^e f ! V^°
r ile î n R I s u n t d e fin ite p o r n in d d e la u n p a tte rn strict patriarhal, ce
se p r o ie c te a z ă a s u p ra în tr e g ii s tr u c tu r i a d iscu rsu lu i. P rin interese
în to t d e a u n a se în ţe le g e d o r in ţa d e a d e ţin e o proprietate
a b s o lu tă , a d ic ă d e a p r iv a t iz a şi c u a tific a u n fra g m e n t al realităţii
o b ie c tiv e , s m u lg â n d u -1 d in m e d iu l n a tu r a l c o n tin u u . Statul este un
a p a ra t al v io le n ţe i, ia r in te re s e le lu i c o n s titu ie tra iec to ria des asu
r ă r ii a cestei v io le n ţe , v ic tim e le c ă re ia d e v in alte state şi cetăţenii
p r o p r ii ( în tim p u l r ă z b o iu lu i), m e m b r ii u n o r societăţi coloniza­
te m a i p u ţin d o ta te te h n ic , n a tu r a , fn e d iu l a m b ia n t etc. Femeile
d e p is te a ză lo c u l lo r p r in tr e v ic tim e ale „ in te re s e lo r n a ţio n a le . D e­
lo c în tâ m p lă to r în A n tic h ita te s o ţiile şi fiic e le adversarilor învinşi
d e v e n e a u p ra d ă şi p ro p rie ta te p r iv a t ^ sclave şi am a n te ale învingă­
to r ilo r sau o b ie c tu l v io le n ţe i c o le c tiv e 29*. C u alte cu vin te, interesele
n a ţio n a le fo rm u la te în lim b a ju l m a s c u lin al a u to rită ţii transform ă
fe m e ile în o b ie c t. în aceeaşi s itu a ţie fe m e ile se aflau şi în interiorul
e n tită ţilo r p o litic e - în d re p tu l clasic r o m a n ele erau considerate
p ro p rie ta te a s o ţilo r sau a ta ţilo r.

V a lo rile cu care o p e re ază te o riile clasice d in R I au de asemenea


un caracter m a s c u lin Ie ra rh ia e c o n o m ic ă a capitalismului. îm p ă r­
ţire a În tre g ii societăţi în în v in g ă to ri si î n v i n ş i t l „ „ j , P
ţe i econom ice reflectă de asem enea s im e t • concur en_
In acest sens capitalul are o trăsătu ră d e g e n - m a “ u ]in ă ' sus / jos.
gen. p ro d u c â n d inegalita-
291. Cohn C Sex and Death in ihc Raţional World ofUtffe,
Cullure and Socicly. Voi, 12. No 4. Sutnmcr 1 tntelJe«ual8//c:
v B»»s. Journal of VVowe» in
224
fi iţ i 1 <M, h I N I \\ U N A t I O H A L h

ie «I ** co m p o rtă ca u n b ă rb at.
|;>te adevărat că p o z iţii!? d iv e rs e lo r cu re n ta a U: h în m itm u lu i ( a ţ i
de v a lo rii* in H I d ife ră , I e m irtiM e lc lib e ra le co nsideră că lib era
Hornul in R I ţi a n u m ite c u re n te ale n e o lib e ra lis m u lu i, care m w v
\h asupra p rio rită ţii d r e p tu rilo r o m u lu i, crează condiţii n e c t* M €
pentru a acorda fe m e ilo r u n e le d re p tu ri cu adevărat egale cu cele
a le bărb aţilor In d o m e n iu l re la ţiilo r internaţionale, Asta presupune
d valorile pot fi m o d ific a te In a ţa fel, încât acestea să ia în calcul
egalitatea d in tre sexe, d u p ă care *â ac o r d t acestor valori u n carac­
ter universal ţi sâ le im p le m e n te z e la scară globală. Acest aspect
apropie p o ziţiile u n o r feministe de neoliberali fi globalifti anume
in chestiunea p rim a tu lu i valorilor colective asupra intereselor na­
ţionale. Esenţa S tatului naţional este d e aţa natură, fncât in struc­
tu ra lui p a triarh atu l este invincibil. D o ar avansarea spre o societate
transnaţională este in s t a r e să aducă schim bări calitative In poziţia
femeilor.

Reprezentantele fem inism ului stand point obiectează aici că va­


lorile liberale ţi norm ativele individului sunt co n stru ite in baza
principiului m a sc u lin *2, „H um an” | „um anul” în engleza - provi­
ne din cuvântul latin „h o m o”, care în seam n ă co n co m iten t ţi „om”,
ţi „bărbat” D e aceea expresia „hum an rights” poate fi citită atât
„drepturi ale om ulu i” cât şi „drepturi ale bărbatului” Lum ea glo­
bală Întemeiată pe valorile „d repturilor om ului / bărbatului” s-ar
putea să şi ofere fem eilor d repturi egale cu cele ale bărbaţilor, însă
aceste drepturi vor fi „m ascu lin e”, iar p en tru a le folosi plenar, fe­
meile trebuie să se tran sfo rm e în b ărbaţi, recu noscân d m odelele
lor sociologice, cu ltu rale ţi de gen. Şi d acă o astfel de form ulă le sa­
tisface pe fem inistele lib erale, atunci rep rezentantele fem inism ului
stand point ţi p o stm o d en istele văd în asta noi strategii, m ult mai
soficticate, ale aceleaşi d om in aţii m asculine. F em in istele de factură
marxistă adaugă la aceasta critica capitalului ca instan ţă care gene­
rează în m od necesar inegalitatea (capital = bărbat).

De aceea, pentru m ajo ritatea fem in istelo r din R I o adevărată eli­


berare a fem eilor şi elabo rarea unei teorii ech ilibrate in R I, ce ar
ţine seama de viziunea fem in in ă, p o ate surveni d o ar după o de-
construcţie radicală a autorităţii in baza abord ării de gen. A ceastă
deconstrucţie însă nu a fost realizată p ână la capăt, d ar un şir de

292, Tickner |. Arm. Gendaing World Pojirtes. KY: Coiumbu University Pncss. 2001

225
feministe continuă să lucreze în direcţia respectivă

La nivel pur teoretic asta poate conduce la câteva rezultate;


• fie autoritatea (power, hegemonia, voinţa de putere) va fi
dată integral (chiar dacă doar la nivel teoretic) ca expresie a <k
minaţiei exclusiv masculine şi, respectiv, apare macheta relaţiilor
internaţionale, unde autoritatea nu va exista sub nicio formă („co­
munismul” feminist);
• fie va fi fundamentat conceptul autorităţii feminine, matricea
matriarhală, creată în baza legilor interne ale genului feminin - cu
un limbaj, o logică, nişte modele psihice şi sociale aparte etc;
• fie vor fi găsite proporţiile autorităţii androgine, în care princi­
piul masculin şi cel femin vor fi echilibrate şi armonizate.
Numai după aceasta se va putea vorbi despre elaborarea unor sis­
teme valorice şi, respectiv, despre nişte interese exprimate plenar
ale părţii feminine a umanităţii. Deocamdată însă feministele din
RI, ca şi din alte domenii sociale şi teorii politice, desfăşoară cam­
panii defensive, tinzând să apere însuşi dreptul la o voce feminină
în ştiinţă.
Sociologia istorică: universalism ul şi civilizaţia
S o cio lo g ia isto ric ă p ro p u n e d e c o n s t r u ir e a in te re selo r, valorilor şi
a au to rităţii p o triv it altu i a lg o ritm . L a b a za a b o rd ă rii lu i J. Hobson,
u n u l d in tre te o re ticie n ii d e fru n te ai a ce stu i c u re n t, stă eurocen-
tris m u l şi ra s is m u l s u b lim in a l d in RI ca d is c ip lin ă occidentală, ce
reflectă p o ziţia c iv iliz a ţie i o c c id e n ta le , rid ic a tă Ia ra n g universal
(ra sism u l co nstă to cm ai în re c u n o a ş te re a u n e ia d in tre culturi /ci­
v iliz a ţii ca fiin d su p e rio a ră şi u n iv e rsa lă , p r in u rm a re , toate celelal­
te ap ar ca fiin d in fe rio are şi lo c a le )293. A n u m e acest tip de eurocen-
trism d e te rm in ă atât interesele, cât şi v a lo rile în RI. Hobson arată
că n u m ito ru l co m u n p e n tru re a lişti şi lib e ra li co n s tă în convinge­
rea asu pra ca ra cte ru lu i u n iv e rsa l al c iv iliz a ţie i occidentale. Doar
că rea liştii d e scriu acest m o d el în te rm e n i d e in te re se , ia r liberalii
o perează cu v alo rile. H o b so n afirm ă că in te re se le naţionale sunt
sup u se u nei gradaţii în R I la fel ca şi s u v e ra n ită ţile . S u n t r e c u n o s ­
cute d rept legitim e în p rim u l rân d in te re sele a c e lo r ţări, c a re fac
p arte d in civ iliza ţii, ad ică Statele o ccid e n ta le . în raport cu Statele
„barbare” fun cţion ează o altă abordare, d eo are ce com portam entul

293. Hobson J.M. The Eurocenlric ConcqHion of World Politic* Western Internaţional iheor* 1760-
2010. Cambridge: Cambridge Um~rs.ty. 2011.
RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

[barbarilor” în s fe ra i n t e r n a ţ i o n a l ă e s te c o n s id e r a t i m p r e v i z i b i l ă ,

mate, ci d in g h e t t o - u l r e g i m u r i l o r d e m â n a a d o u a . t n p lu s , e x is tă
şi o a tre ia c a te g o r ie — „rogue States” (s ta te le , c e s fid e a z ă d e s c h is
O c c id e n tu l, S ta te le - e s c r o c i) şi „failed States” ( S ta te le f a l i m e n t a r e ) :
interesele n a ţio n a le a le a c e s to r a s u n t c o n s id e r a t e d i n s t a r t in s ig ­
n ifia n te . Ie r a r h ia in t e r e s e lo r n a ţ i o n a l e c e s -a c o n s t i t u i t c r e a z ă p e
h a rta p o litic ă n iş te s t r a t u r i t e r i t o r i a l e c e d is p u n d e s ta tu te r a d ic a l
d ife rite , în p o fid a e g a lit ă ţ ii n o m i n a l e a s u v e r a n i t ă ţ il o r t u t u r o r S ta ­
telor re c u n o s c u te . In te r e s e le n a ţ i o n a l e a le ţ ă r i l o r o c c id e n t a le ( c i ­
v iliza te ) a u p r io r it a t e şi r e c la m ă r e s p e c t. L e g i t i m i t a t e a in t e r e s e lo r
n a ţio n a le a le t u t u r o r c e lo r la lt e ţ ă r i ( n o n - o c c i d e n t a l e ) e s te t r a t a t ă în
te o riile c la sic e d in R I d e c u o a n u m i t ă d o z ă d e s c e p tic is m , n e c e s i­
tând e x is te n ţa în r a p o r t c u a c e s te a a l u n u i a n u m e c o n s e n s a l ţ ă r i l o r
c ivilizate, fn a n u m it e c a z u r i p a t r o n u l d i n lu m e a c iv iliz a t ă fa c e lo -
bby pe p la tfo r m e le i n t e r n a ţ i o n a l e în f a v o a r e a in t e r e s e lo r c lie n t u lu i
său d in r â n d u r ile s ta te lo r d e m â n a a d o u a .

Acest p r in c ip iu g e n e r a l, c a r e d e t e r m i n ă m o d e le le t e o r e tic e a le r e ­
aliştilor, a re m a i m u lt e v e r s iu n i. î n se c . X I X e l îş i g ă s e a e x p r e s ia
în tr-u n ra s is m d ir e c t şi e x p lic it , c e ju s t if ic a c o lo n iz a r e a şi i m p e r i ­
alism ul. „ O m u l a lb ” îş i lu a a s u p r a l u i „ p o v a r a ” d e a c o n d u c e s o c i­
etăţile „ n o n -a lb e ” ( „ b a r b a r e ” şi „ s ă lb a tic e ” ) . î n s e c . X X ţ ă r ile d i n
O c c id e n tu l c iv iliz a t ş i-a u a s u m a t „ p o v a r a ” d e a a d u c e d e m o c r a ţ ia
în ţă rile A s ie i, A f r i c i i şi, m a i la r g , în L u m e a a T r e ia . O a ltă v e r s iu n e
a aceleiaşi a b o r d ă r i r e z id ă î n a r o g a r e a s a u în s u ş ir e a d e c ă tr e O c c i ­
dent a d r e p tu lu i d e a in t e r v e n i î n t r e b u r i le u n o r s ta te s u v e r a n e s u b
pretextul în c ă lc ă r ii d r e p t u r i l o r o m u l u i , a u n e i c a ta s tr o fe u m a n i t a ­
re, a u n o r p e r s e c u ţii d i n m o t iv e r e lig io a s e s a u e t n ic e (responsibility
to protect, r 2 p ). .

A stfel, în fa ţa ţ ă r i l o r n o n - o c c id e n a t a le p o z i ţ i i l e r e a liş t ilo r c e r e ­


cunosc în m o d im p l i c i t ie r a r h ia s u v e r a n it ă ţ ilo r şi a in t e r e s e lo r n a ­
ţionale, şi cele a le lib e r a l i l o r c a re p u n î n c a p u l u n g h iu l u i in te r e s e le
colective ale d e m o c r a ţiilo r , p r a c t ic c o in c id : şi u n i i , şi a l ţ i i o p e r e a z ă
cu scala p o litic ă g r a d a tă , u n d e e x is tă „ in t e r e s e d e c a te g o r ia î n t â ia ”
şi „interese d e c a te g o r ia a d o u a ”. A t â t r e a liş t ii, c â t şi l i b e r a l i i r e c u ­
nosc, în p a r tic u la r, p r a c t ic ile r 2 p c a f i i n d l e g it im e , i a r d is p u te le în
ju ru l u n o r e x e m p le c o n c r e te ( in v a z ia ţ ă r i l o r N A T O î n A f g a n is t a t
în 2001, în Ir a q în 2 0 0 3 , în M a l i în 2 0 1 2 , s u s ţin e r e a o p o z iţ ie i a r m a -

227
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O n a t p

te d in L ib ia în 2 0 0 9 , î n S ir ia i n 2 0 1 1 e t c .) n u v iz e a z ă a s p e c te f im - 1
d a m e n ta le : a tâ t l i b e r a lii, c â t şi r e a liş t ii se p o t p r o n u n ţ a în s itu a ţii 1
c o n c re te p r in „ p ro ” s a u „ c o n tr a ”

î n s o c io lo g ia is to r ic ă d e c o n s t r u c ţ ia in te r e s e lo r î n b a z a g ra d a ţie i j
S ta te lo r în f u n c ţ ie d e a p r o p ie r e a l o r d e m o d e lu l o c c id e n ta l (lu a t ca 1
u n iv e r s a l) se d u b le a z ă p r i n t r - o d e c o n s t r u c ţ ie a n a lo g ic ă a v a lo rilo r . '
A ic i a v e m d e a fa c e la s c a ră g lo b a lă c u o i e r a r h ie s im ila r ă . I n c a p u l
u n g h iu lu i s ta u v a lo r ile o c c id e n ta le , r e c u n o s c u te c a f i i n d u n iv e r ­
sale. I a r în tr u c â t a n u m e li b e r a l i i d i n R I se o c u p ă î n m o d p r io r it a r
d e v a lo r i, a n u m e a c e a s tă o r ie n t a r e ţ i n e d e p a r a d ig m a re s p e c tiv ă .
L ib e r a lii p o rn e s c d e la fa p tu l c ă d e m o c r a ţ ia p o lit ic ă , p ia ţa , i n d iv i­
d u a lis m u l, d r e p tu r ile o m u lu i, lib e r t a t e a c o n ş t iin ţ e i, a c u v â n tu lu i, a
c irc u la ţie i etc. s u n t n iş te v a lo r i u n iv e r s a le , g e n e r a l- u m a n e . P o tr iv it
lu i H o b s o n , a ic i a v e m o e x p re s ie iz b it o a r e a r a s is m u lu i lib e r a l. L a
s frâ rş itu l sec. X I X — în c e p u tu l sec. X X m a i m u l ţ i l ib e r a li ( î n p a r t i­
c u la r, H . S p e n s e r, W . G . S u m n e r , J. S. M i l l şi c h ia r W u d r o n W ils o n )
îşi e x p r im a u d e s c h is v iz iu n ile ra s is te , i d e n t if ic â n d lib e r a lis m u l c u
c u ltu r a „ o m u lu i a lb ” şi e x p lic â n d a b s e n ţa i n s t i t u ţ i il o r p i e ţ i i şi d e ­
m o c r a ţie i d in ţă r ile n o n - o c c id e n ta le p r i n în a p o ie r e a p o p o a r e lo r
n o n -a lb e w\ A n u m e a s tfe l e ra u ju s titific a te c o lo n ia lis m u l şi in t e r ­
v e n ţiile u n ila te r a le a le p u t e r ilo r o c c id e n ta le î n t r e b u r ile in t e r n e a le
ţa r ilo r n o n - o c c id e n ta le (d e e x e m p lu , c o n s tr â n g e r e a J a p o n ie i d e
c ă tre flo ta c o m a d o r u lu i M . P e r r y să d e s c h id ă p o r t u r i l e s a le p e n t r u
c o m e r ţu l c u ţă r ile E u r o p e i şi A m e r i c i i s a u r ă z b o a ie le o p i u l u i d in
C h in a ) .

P e p a r c u rs u l sec. X X a c e st ra s is m l ib e r a l f r o n t a l a c e d a t lo c u l u n o r
a b o r d ă r i m a i n u a n ţa te , d a r to tu ş i e la b o r a te p o t r i v i t a c e lu ia ş i a lg o ­
r itm : O c c id e n tu l a fo s t p r i m u l c a re a d e s c o p e r it v a lo r ile u n iv e r s a ­
le , a c u m m is iu n e a l u i c o n s tâ n d î n a d u c e re a a c e s to r v a l o r i t u t u r o r
c e lo rla lte p o p o a r e . C h ia r d a c ă a m a c c e p ta c a v a la b ilă c o n v in g e r e a
lib e r a lilo r d e s p re c a ra c te r u l u n iv e r s a l a l v a l o r i l o r p e c a re le p r o m o ­
v e a z ă şi a m c o n s id e r a s in c e ră g r iia lo r p e n t r u s o c ie tă ţile n o n - o c c i ­
d e n ta le , lip s ite d e fe r ic ir e a d e a t r ă i î n c o n d iţ iile d e m o c r a ţ ie i, a v e n
d e a fa c e c u o p r a c tic ă p u r ras is tă : v a lo r ile u n e i s o c ie tă ţi (lo c a liz a ţi
g e o g ra fic şi is to r ic ) s u n t p r iv it e d e c ă tre e x p o n e n ţ ii a c e s te i s o c ie tă ţ
d r e p t u n iv e rs a le . P r in u r m a r e , o e n tita te lo c a lă ( p r o v in c ia E u r o p a
se d e c la ră d r e p t în tr e g , î n t i m p ce le p r e s c r ie c e lo r la lte p r o v in d
294 Hobson I M. The Eurocenlric Conceptiod ol World Politics: Western International Theo-ry, it J
2010.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

B ă devină asem enătoare cu E u ro p a şi să abandoneze treptat (sau


B ru s c ) propriile sistem e de v a lo ri (ce ar fi p rin definiţie m ai puţin
«perfecte, progresiste şi ilu m in ate ). A ic i avem de a face cu o m a n i­
festare deschisă a rasism u lu i.

I L a fel ca alte teorii postp o zitiviste, sociolog ia istorică plasează


kutoritatea în ce n tru l siste m u lu i interese/valori. In d icatoru l civi-
lizaţional conferă n o ţiu n ii de autoritate p articularitatea localizării.
Autoritatea poate fi o ccid e n ta lă şi n on -occid entală. Autoritatea o c­
cidentală reprezintă totalitatea p otenţialulu i de forţă şi tehnologic
îmbinat cu co nving erea sin ce ră (sau nu, asta nu are im portanţă) că
deţinerea acestui p otenţial este conjugată cu m isiu n ea de a-1 răs­
pândi la scară g lobală (u n iv e rsa lism u l). T e o riile clasice din R I sunt
elaborate de pe p o ziţiile p u te rii o ccid en tale ca fiind un norm ativ
unic şi u niversal, ceea ce şi p resu p u n e interpretarea sistem ului de
: interese şi valo ri an u m e ca interese şi v alo ri occidentale, rid ica ­
te, într-o form ă sau alta, la rang de u n iv e rsalism (form a realistă
presupunând p ăstrarea Statelor, ia r cea lib erală - elim inarea lor).
Lum ea-sistem a lu i W a llerste in este de asem enea o analiză rasistă a
puterii, identificate cu capitalul.

Alternativa avansată de J. H o b so n constă în propunerea de a in ­


troduce ceva an alo g ic n o ţiu n ii de „putere p lurală” („plural pow er”)y
adică de a an aliza u n sp e ctru întreg de reprezentări despre co n ţi­
nutul puterii în o ptica u n o r civ iliza ţii n o n -o ccid en tale aparte. A c ­
cepţia euro centristă a p u te rii, co nju g area ei cu interesele naţionale
şi valorile în tr-u n d is c u rs s tru c tu ra l rasist, în general, este destul
de uşor de depistat, H o b so n facând -o de o m a n ie ră exhaustivă295.
Este m ult m ai co m p licat să se cerceteze felul în care alte civ iliza ţii
non-occidentale înţeleg p uterea (forţa, autoritatea, M acht, pow er
etc.). A n u m ite e lab o rări în acest sen s sun t creionate în m o n og ra­
fiile lui K atzen ste in 296. S ta b ilin d v e rsiu n ile înţelegerii n o n -o cc i­
dentale a p u te rii în b a za e xe m p lu lu i câ to rv a civ iliza ţii strălucite,
t ce dispunjde p ro p riile tra d iţii p o litice , isto rice şi filosofice (lu m ea
isla m ica C h in a , In d ia , Japo n ia etc.), pe această b ază poate fi desfa-
p şurat un m o d el p lu ra list de in te re se/va lo ri, felul în care se înţelege
fiecare civ iliza ţie în co n te xtu l au to rităţii (ca n u m ito r co m u n ). In
această d irecţie este o rie n tată T e o ria lu m ii m u ltip o la re .
295. Hobson J.M. The Eurocgtolric Conccplion of World Polilics: Western Internaţional Theory, 1760-
2010.
2%. Katzenstein P. (ed), Civilizations in World Politics: Plural and Pluralist Perspectives NY:Routledge,
2009. ;M

229
N orm ativism ul: structura etică
Normativismul din RI se preocupă întâi de toate «f Insisli
m ta, de toate de valori, insistând asupra factorului m o r a l i "
ţnle internaţionale. Normativiştii încearcă să aducă in domeniul
cercetării elementul uman, conjugat cu complexul etic de baza
Teoreticianul normativismului din RI Mervin Frost scria: „Teoria
normativă trebuie în primul rând să formuleze următoarea între­
bare: ce trebuie să fac eu ca cetăţean (sau ca guvern, sau ca naţiune,
sau ca societate de State) ? Dar pentru a răspunde la această intre*
bare este necesar să se găsească răspunsul ia o altă întrebare, mult
mai profundă, care o precede pe cea de mai sus: care este structura
etică a instituţiilor în care ne aflăm noi, şi de asemenea, care este
structura etică a instituţiei în care se află alţii? 2y7 Comportamentul
omului, a guvernului sau a altor instanţe în relaţiile internaţionale
este determinat de baza etică, care de cele mai multe ori se află în
afara cadrului şi nu devine obiect de studiu al cercetătorilor, care
observă doar consecinţele vizibile ale deciziei, alegerii sau prio­
rităţilor, în timp ce mecanisme profunde rămân în umbri Nor­
mativismul, în o p o z i ţ i e directă cu behaviorismuî, care insistă sa
fie supuse cercetării doar faptele şi acţiunile săvârşite ( trecând cu
vedere ce factori anume le-a determinat, precum şi ignorând ceea
ce ar fi putut să se întreprindă, dar nu s*a întreprins), tinzând sâ
scoată în evidenţă baza etică a comportamentului. Această structu­
ră etică poate fi exprimată în termenii sistemului de valori.
Normativiştii trec cu vederea chestiunea intereselor şi a puterii.
Pentru ei este mai important sâ descrie universul mental în ca re se
fo r m e a z ă premisele acţiunilor din sfera internaţională.

Modelul dual a Iui Chris Brown propune evidenţierea a două ti­


puri de structuri etice, în baza cărora se construiesc două sisteme
de valori - cosmopolită şi comunitaristă. Anume acestea determi­
nă deosebirea de poziţiile fundamentală, care stă Ia baza deciziei
„ceri de făcut?” Sistemul de valori cosmopolit corespunde sche­
matizării paradigmei liberale occidentale, văzută ca normativ uni­
versal. De cele mai dese ori acest lucru se întâmplă în mod incon­
ştient, sistemul etic respectiv proiectându se în cele mai diverse
feluri, formând matricea etică, 4
R E L A Ţ I I L E I NT E R NAŢ I O NA L E

I tanţei d e c is iv e a s is te m e lo r e tic e lo c a le , şi în v ir t u t e a d iv e rs ită ţii


acestora, n u se s u p u n e u n e i c o d if ic ă r i s tr ic te - fie c a re c u ltu r ă a v â n d
p ro p ria e tic ă .

N o r m a tiv is m u l a d u c e în p r o c e s u l d e d e c o n s tr u c ţie a v a lo r ilo r u n


e le m e n t e tic c u ltu r a l s u p lim e n ta r .

Constructivismul: legitimarea socială


D a c ă n o r m a t iv is m u l îş i c o n c e n tr e a z ă a te n ţia în m o d p r io r it a r
asupra v a lo r ilo r , a tu n c i c o n s tr u c tiv iş tii e la b o r e a z ă c u p re c ă d e re
c h e s tiu n e a in te r e s e lo r , şi, în p a r t ic u la r , c e a a in te r e s e lo r n a ţio n a le .

S p e c ific u l c o n s tr u c tiv is m u lu i, ce îl d is tin g e d e a lte o r ie n tă r i d in


RI şi de a lte v e r s iu n i a le p o s tp o z itiv is m u lu i, c o n s tă n u d o a r în a fir ­
m a rea fa p tu lu i că in te r e s e le r e p r e z in tă u n c o n s tr u c t (a c e s t lu c r u îl
recun osc c h ia r şi u n ii te o r e tic ie n i lib e r a li, c u m a r fi E . M o r a v c h ik
sau re a liş tii— S. K r a s n e r ), c i c ă a c e st c o n s tr u c t este u n u l s o c ia l.
A ceastă a b o r d a re e ste d e s tu l d e a p r o p ia tă d e te o r iile Ş c o lii e n g le ze ,
atât p r in a c c e n tu l p e c a re î l p u n e p e s o c ia liz a re , c â t şi p r in te n d in ţa
de a p lasa in te re s e le n a ţio n a le î n t r - u n c o n te x t in te r n a ţio n a l.

In o p in ia c o n s tr u c tiv iş tilo r , in te r e s e le n a ţio n a le r e p re z in tă c â m ­


p u l u n o r in te r a c ţ iu n i s o c ia le p e r m a n e n te , la u n a d in tr e e x tr e m it ă ­
ţile acesteia f iin d s itu a tă id e n tita te a , ia r la c e a la ltă - o m u ltitu d in e
de a c to ri e x te r n i298. I n a c e st ta b o u l se s c h im b ă n u n u m a i in te re s e le ,
ci şi id e n tita te a p u r t ă t o r u lu i a c e s to r in te re s e (S ta tu lu i n a ţio n a l şi
im a g in e a lu i d e s p re s in e ); îr f p lu s , se s c h im b ă şi id e n tită ţile c e lo r
cu care se p r o d u c e in te r a c ţ iu n e a . A s tfe l, in te re s e le n a ţio n a le re p re ­
zin tă sfera s o c ia lă c a re se s c h im b ă p e s in e în s ă ş i d a r şi p e c e i ce se
află la cele d o u ă e x tr e m it ă ţ i. C o n s tr u c tiv is tu l Ia n H u r d s u b lin ia z ă
faptu l că r e la ţiile e x te r n e in te r n a ţio n a liz e a z ă şi s o c ia liz e a z ă in te -
[resele n a ţio n a le , în s c r iin d u - le î n t r - u n c o n te x t a n u m e . E l n u m e ş -
I te acest fe n o m e n „ le g itim it a t e in te r n a ţio n a lă ”, a d ic ă a p ro b a re sau
[d e z a p ro b a re a u n o r sau a lto r f o r m u lă r i a in te r e s e lo r n a ţio n a le d in
[p a rte a a lto r p a r tic ip a n ţi la r e la ţiile in te r n a ţio n a le , c a re n u p o t avea
[( în c o n d iţiile a n a r h ie i d in r e la ţiile in te r n a ţio n a le ) o s e m n ific a ţie
[ju r id ic ă şi n ic i n u p o t d e t e r m in a o r e a c ţie d e fo r ţă d ir e c tă , în s ă au
[u n ro l im p o r ta n t p e n t r u p r e s tig iu l S ta tu lu i299.

[ C o n s tr u c tiv iş tii a n a liz e a z ă d e fin ir e a in te r e s e lo r n a ţio n a le ca p e o

p?8. H urd L Legitimacy and «jlhovity în internaţional politics // International Organization. 53.1999.
1199. Hurd I. Legitim acy and internaţional politics.
231
------------- — "L A T 1 1 1 E i n t e r m a ţ t nj ^ L

rezultantă a trei procese:

• imaginaţia;
• comunicarea;
• constrângerea300.

Im aginaţia activează structurile ideatice nemateriale, care, spri-


jinindu-se pe istorie, tradiţie, educaţie etc., formează câmpul de
posibilităţi, situat în jurul acestui Stat, precum şi seria de posibile
strategii de acţiune pe acest câmp. La nivelul imaginaţiei o impor­
tanţă deosebită o au formele limbajului, care determină în mod
substanţial operaţiunile gnoseologice. Expresia „interese naţiona­
le” poate avea în limbi diferite conotaţii diferite, mai ales dacă este
vorba de grupuri lingvistice diferite. National interest, în engleză şi
aceeaşi expresie scrisă în chineză, au în mod evident un sens dife­
rit. în câmpul imaginaţiei se manifestă activ precedentele, metafo­
rele, asocierile, ce organizează în mod discret acel taboul în cadrul
căruia preşedintele sau primul ministru conştientizează interesele
ţării, în numele căreia acţionează.
Comunicarea reprezintă un câmp larg de interacţiuni ale Statului
cu lumea înconjurătoare. Aici intră în vigoare acele procese de so­
cializare şi legitimare, despre care vorbeşte I. Hurd.
Constrângerea reprezintă totalitatea circumstanţelor interne şi
externe, a obligaţiilor, a necesităţilor vitale şi politice, ce exercită
presiune asupra puterii politice, cerând dezlegarea acestora.
Toate acestea generează structura intereselor naţionale, ce se for­
mează ca un proces social de durată ce nu poate fi divizat în părţi
componente. Interesele! naţionale nu se constituie din interacţiu­
nea unor indivizi aparte şi izolaţi, reuniţi într-o societate, care au
instituit Statul, păstrându-şi constant identităţile atomare, şi reflec­
tând un vector general în sistemul intereselor naţionale. Construc-
tiviştii arată că procesul-de formare al intereselor naţionale este un
fenomen social, în care actorii înşişi se constituie şi se reconstituie
pe parcursul acestui proces, pe măsură ce întregul sistem trece prin
diverse regimuri de imaginaţie, prin interacţiuni de comunicare şi
resimte o presiune directă301.
300. Reuss-Smit Ch. Constructivism // BurchiU S„ Lmklater A.. Devetak R.. Donnelv I NardmT I
20r09npM222CUS"Smî ■ | | Ue 1 The0rieS ofInlcrnalional RUations. Basingsloke: Palgr’avc Macini
301. Reuss-Smit Ch? Constructivism // BurchiU S., Linklaler A DevetaVR n __ _ , *, , ...
tt li L A T I I 1. E 1 N T E R N A Ţ I O N A L F.

privesc chestiunea naturii puterii în spiritul


Co n stru ctiviştii
abordării postpozitiviste. Ei resping accepţia realistă a puterii ca
resursă materială, controlată de către Statul naţional. Constructi­
viştii propun drept alternativă teoria socială a puterii, potrivit că­
reia puterea se alcătuieşte din norme, procese de legitimare şi din
puterea hegemonică propriu-zisâ (J. Ikenberry)302. Puterea include
în sine atât componenta materială (potenţial economic, energetic,
militar), cât şi un sistem de relaţii mai complex, în care actorul
înzestrat cu o anume putere (Statul sau altă entitate politică) poate
să acţioneze. în baza analizei strategiei internaţionale a SUA din
ultimele decenii constructiviştii demonstrează că sporirea poten­
ţialului material nu conduce în mod automat la creşterea puterii în
sfera internaţională. Ca urmare a unor greşeli în politica externă
americană şi a unor schimbări complexe ale normelor şi proce­
selor de legitimare la scară mondială, creşterea influenţei SUA în
anumite domenii se producea în paralel cu scăderea acesteia în alte
domenii.
Rezumat
Să totalizăm elementele principale din analiza intereselor, valo­
rilor şi puterii în diversele orietări ale RI, prezentându-le într-un
tabel general.
3.5. Economia politică internaţională
RI ca disciplină acordă o atenţie aparte proceselor economice,
rolul cărora în lumea contemporană creşte continuu. în cadrul
anumitor cursuri această temă este evidenţiată în compartimente
separate - „Economia Politică Internaţională” (EPI), International
Political Economy (IPE), fiind uneori examinată ca disciplină au­
tonomă. în ştiinţa politică se poartă discuţii aprinse asupra statului
EPI. Vom analiza în compartamentul de faţă viziunea clasică asu­
pra economiei internaţionale ca şi componentă a relaţiilor interna­
ţionale în conformitate cu abordările de bază ale RI. Printre teo­
reticienii RI, care acordă o atenţie sporită EPI, am putea evidenţia
următoarele nume: Ch. Kindleberger303, R. Gilpin304, S. Krasner305,
302. rkenberry ]. After Victory: Institutions, Strategic Restramt, and the Rebuilding o fO rd er after Major
Wars. Princeton: Princeton University Press, 2001.
303. Kindleberger Ch.P. W orld Econom ic Prim acy: 1500-1990. Oxford: Oxford University Press, 1996.
304. Gilpin R. Political Econom y o f International Relations. Princeton: Princeton University Press, 1987.
305. Krasner S.D. Defending the N ational Interest; Raw M aterials Investment and American Foreign
Poltey Princeton: Princeton University Press, 1978.

gas
k e L A Ţ I I L E i n t e r NA

interesele valorile
realiştii primează; ------- - PuţegT
secundare;
naţionale; relative, Principahlî ~~
materiale, inexacte; c°ncept al întregii
obiective, incalculabile teorii; 8
raţionale, Potenţialul de putere
calculabile; al statului-
Mai importante decât predominant
valorile; materială
Se formează (puterea miliiară,
din interior spre economică,
exterior industrială)

neorea­ primează; secundare; echilibrul de forţe;


list» naţionale; securitate, hegemonie;
hegemoniste stabilitatea structura
sistemului relaţiilor
mondial; internaţionale în
subordonate termeni de putere
intereselor
secun d are; primează; materială;
cele colective, p acifism ; economicul este
m ai im p ortante decât d em ocraţie/ mai importantă decât
cele naţionale d em ocratizare; factorul puterii
lib e ralism /
co m e rţu l liber;
d rep tu rile
o m u lu i;
in d iv id u a lism ;
progres
teh nic;
secu larizare
neolibe-
secundare;
p rim ează; finanţele
ra lii globale
societatea globale;
civ ilă econom ia
m o n d ială; globală
p acifism ;
„lu m ea u n ică ”;
globalizare;
d rep tu rile
o m u lu i;
ajutor
u m an ita r;
P«aţa p lan etară
şcoala
condiţionate
engleză sociale

m a rx iştii de clasă;
interesele secundare;
instrum entale; capital
burgheze
derivate (p rep on d eren t
contravin
m a te ria l)
celor proletare
p y I. A Ţ I I L £ I N T E R N A T I Q N ai.p

neo* dc clasă; 1 secundare 1 capital


Nordul bogat 1 (material
marxiştii
contra Sudului 1 1 şi social,
sărac (conflict dc 1 1 organizatoric etc.) I
interese)

teoria nonmateriale, 1 echivalente 1 hegemonia (status- 1


construite; 1 cu interesele; 1 quo);
" c ritic i
opuse; I valorile hege- j contrahegemonia 1
hegemonia/ I moniei j (revoluţia)
contrahegemonia I şi valorile
I contrahegemo- 1
niei

postmo- constructe 1 constructe 1 voinţa de putere


dernismul secundare ale voinţei I primare 1
de putere 1 ale voinţei de 1
putere

feministul constructe patriarhale 1 constructe patri- 1 construct patriarhal 1


masculine l arhale 1 masculin;
(agresive); 1 masculine; 1 dominaţia masculină; 1
F e m e i a ca obiect 1 revizuirea 1 este nesară anularea/ 1
al intereselor; 1 valorilor din I revizuirea/sinteza 1
revanşa gender I perspectiva de I
I gen, cu luarea în j
1 calcul abordării 1
1 feminine

c o n s t r u c t eurocentrist construct rasist construct eurocentmt 1


sociologia
rasist. eurocentrist rasist (intr-o forma 1
isto rici
ierarhizarea (într-o formă r^ istă? ^ şi
în funcţie 1 realistă dură şi intr-o f^rna. j
, ' , 1 într-o formă 1 liberală blânda)
d e apartenenţa la | m ir-ororm» i
statele 1 liberală blândă); I
occidentale (civilizate) ierarhia valorilor 1 1
si non-occidentale (valorile oca-
dentale
I sunt universale, 1
I cele non-occi- j 1
I dentale -
locale) 1 —

J structura etnică 1
normaţi-
vişinul
--------------- --------- -— 1 accepţia
constructi­ sociale; 1 ' 1 socială
se dezvoltă dinam ic j l a puterii
vism ul
în cadrul unui proces J 1
complex *1 imagina- 1 1
ţiei, com unicării şi 1 j -
constrângerii | ------ — — -------

235
S. Strânge306, J. Nitzan 307 (neoliberalismul);

R. Keohane308: J. Nye308, T. Teivainen310 (neoliberalk ,


ţionalism); ^tansna-

I. Wallerstein3" (neomarxism); P. Katzenstein317 (constructivism);

S. Gill313, R. C ox3U, Van Der Pijel3' 5 (teoria critică); J.M. Hobson*


(sociologia istorică).

3.5.1. Realismul: mercantilismul


Mercantilismul în istoria Europei
Concepţia mercatilistă s-a constituit în faza iniţială a Moderni­
tăţii. Esenţa ei constă în convingerea că întreaga activitate econo­
m ică, în special cea externă (comerţul internaţional) trebuie să fie
subordonate în primul rând scopului suprem - cel de edificarea
a unui stat suveran puternic. Pentru mercantilişti sfera relaţiilor
internaţional este un câmp al concurenţei şi al luptei dintre diver­
se interese naţionale. De aceea, economia este concepută aici ca o
continuare a politicii. Iar întrucât între state domneşte o competi­
ţie permanentă, sfera economiei şi a comerţului este concepută de
asemenea de o manieră strategică drept forme de confruntare şi
război (de aici reiese şi legătura directă dintre blocada economică
şi acţiunile militare directe). Războiul-politica-economia se dove­
desc a fi faţete ale unor relaţii dintre state potenţial conflictuale în
condiţii de anarhie a relaţiilor internaţionale.
De aici şi atitudinea faţă de interacţiunea economică dintre state
ca faţă de un joc cu suma zero (zero-sum game): dacă în urma
3 0 6 . S trâ n g e S. C a sin o C a p ita lism . O xford : B asil B la c k w ell, 1986.
3 0 7 . N itz a n J., S h im sh o n B. C ap ital as Pow er: A s tu d y o f o r d e r a n d creord er. L on d on: R outledge, 2009.
3 0 8 . K e o h a n e R. A fler H e g em o n y : C o o p e r a lio n a n d D is c o r d in th e W o rld P o litica l Econom y.Princelon:
P r in c e to n U n iv ersity P ress, 1984.
3 0 9 . N y e J. P o w er in th e G lo b a l In fo r m a tio n A ge: From R ea lism to G lo b a liz a tio n L..NY: R outledge, 2004.
3 1 0 . T eiv a in en T. E n ter E c o n o m is m . E xit P olitics: E xp ert*, e c o n o m ic p o lic y a n d th e d a m a ee to dem o-
cracy. L o n d o n : Z ed B o o k s, 2002.

K M K ™ o o r l d " E ' C ‘‘p i“ lls ra u l is ,o r lc - C iv *llz a l ia « p i f l t o l i . M o sco v a : S o c i w . l , , piturilor ,tiiin|ifia

3 1 2 . K a tz en stein P. B ey o n d Paradigm s: A n a ly tic E cle c tic ism in W orld P o litic s NY: P alerave ? o io
3 1 3 . GiU S T h e G lob al P olitical H conom y: P e r s p e c tiv c ^ P r o b lc n is an d P o licics w ith D a v id I.âw Rrîghton:
H arvester W h eatsh eaf, Baltim ore: Johns H o p k in s U n iversity Press 1988
3 1 4 . C o x R ., S ch ech le r M G. (ed s.) T h e: P olitical E c o n o m y o f a P lural W orld /' i D
Pow er, M orals, an d C iv iliza tio nn.. L on d on: R ou tled gge, 2 0 0 2 .
outled ^ im caJ R e',e c tio n s on
3 1 5 . Pijl van d er K. M o d es o f foreign relation s and p o litica l e c o n o m y . V oi. 1- N o i
L o n d o n , 2007; Idem . M o d es o f foreign relation s and p olitical e c o n o m y . Voi. 2 ’l ^ r E ,n p ires’ StaItes.
I nndntl: 2010. ° ,0ru ,gn EnCOUnlC:r in
RE L A T I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

in te r a c ţiu n ilo r e c o n o m ic e i n t e r n a ţ i o n a l e u n u i s ta t î i c re ş te v e n it u l,
atunci acesta tr e b u ie s ă -i s c a d ă î n m o d p r o p o r ţ i o n a t a lt u ia s a u să
se tra n s fo rm e î n p i e r d e r i .

U n e o ri se fa c e d i s t i n c ţ i a d i n t r e „ m e r c a n t i l i s m u l b u n ” ş i „ m e r c a n ­
tilis m u l r ă u ”317. P r i m u l c o n s tă î n a p ă r a r e a l e g i t i m ă a in te r e s e lo r
n a ţio n a le a le S ta tu lu i, î n s c o p u l a s ig u r ă r ii c o n d i ţ i i l o r d e s e c u rita te ,
în tim p ce a l d o ile a t i p r e p r e z in t ă t e n d i n ţ a d e a fo lo s i in t r u m e n t e le
e c o n o m ie i n a ţio n a le î n s c o p u r i p r ă d ă t o a r e ( i m p e r i a l is m u l e c o n o ­
m ic ).

în is to ria s ta te lo r e u r o p e n e d i n e p o c a m o d e r n ă , la p r i m a e ta ­
pă m e r c a n tilis m u l a r e p r e z e n t a t t p a r a d i g m a d e b a z ă a în ţe le g e r ii
s e m n ific a ţie i r e l a ţ i i l o r e c o n o m ic e e x t e r n e şi a c o m e r ţ u lu i i n t e r n a ­
ţional. î n fa z a i n i ţ i a l ă d e f o r m a r e a s ta te lo r s u v e ra n e o a s tfe l d e
abordare e ra e x c lu s iv ă , f i i n d s in g u r a m o d a l i t a t e d e in t e r p r e t a r e a
e c o n o m ie i in t e r n a ţ io n a le p â n ă î n m o m e n t u l a p a r iţ ie i t e o r ie i lib e ­
ra lis m u lu i e c o n o m ic ( A . S m i t h ) . D e a c e e a m e r c a n t ilis m u l e s te o
m o d a lita te d e g â n d ir e fir e a s c ă şi o b iş n u it ă p e n t r u ş tiin ţa p o litic ă
a M o d e r n ită ţii. P r i n c i p i i l e s is t e m u lu i d e la W e s tfa lia , c a re p u n în
capul u n g h iu lu i s u v e r a n ita t e a , d e a s e m e n e a a b o r d a u r e la ţiile e c o ­
n om ice in te r s ta ta le î n s p ir it u l m e r c a n t ilis m u lu i.

Mercantilismul şi realismul clasic


P a ra d ig m a r e a lis tă î n R I p ă s tr e a z ă î n l i n i i m a r i in te r p r e t a r e a
m e rc a n tilis tă a e c o n o m ie i m o n d ia le şi c o n t in u ă să îm p ă r tă ş e a s c ă
p rin c ip iu l „ jo c u lu i c u s u m a z e r o ” M a j o r i t a t e a r e p r e z e n t a n ţ ilo r r e a ­
lis m u lu i classic ( M o n g e n t a u , K a r r e tc .) a n a liz e a z ă a s p e c tu l e c o n o ­
m ic al r e la ţiilo r in te r n a ţ io n a le , t r a t â n d c o n c e p te le d e in te re s e n a ţi-
o n a le /in te re s e e c o n o m ic e c a p e n iş te n o ţ i u n i s im ila r e . O d a t ă ce în
calitate d e s u b ie c t p r in c ip a l a l r e l a ţ i i l o r i n t e r n a ţ io n a le a p a re S ta tu l
suveran, to a te m a n ife s tă r ile l u i î n s fe ra in t e r n a ţ io n a le se p r o ie c te a ­
ză ca nişte ra z e a s u p r a a c e s tu ia : e c o n o m ia m o n d ia lă tr e b u ie o r g a ­
nizată de aşa m a n ie r ă , în c â t s ta te le d e f r u n t e (în v in g ă to a r e în c o n ­
curenţa m o n d ia lă c u a l ţ i i ) să p o a tă p r o f it a d in p lin d e p e r s p e c tiv e le
ce li se d e s c h id în b e n e fic iu l p r o p r i i lo r in te r e s e . î n t r u c â t s ta tu l este
egalat în m o d m e ta fo r ic c u o c o m p a n ie c o m e r c ia lă , în tr e a g a a c t iv i­
tate e c o n o m ic ă e x te r n ă tr e b u ie să a d u c ă p r o f it şi să s p o re a s c ă v o lu -

317. Gilpin R. Politica! Ecortom y o f In ternational Relations.

237
■H n L t
mul proprietăţii private a actorilor. Concurenţa econouM Jin|„
state constituie desfăşurarea activităţii politice cu alte mijloace i
în anumite cazuri şi desfăşurarea războiului prin alte mijloace In
anumite situaţii politica, economia şi războiul se întrepătrundin
tr-atât, încât devin interşanjabile. într-un astfel de caz, concurenţa
economică dintre state poate fi privită ca un „război de poziţie”
fără sfârşit. Aici realiştii sunt convinşi că acesta se întâmplă nudin
cauza agresivităţii statelor, ci în virtutea naturii lor.
M e r c a n tilis m u l a d m ite fo lo sirea o rică ro r mijloace, ce consoli­
d e a z ă p o z iţ iile e c o n o m ie i n aţio n a le pe plan extern, inclusiv for­
m e le d u re ale p ro te c ţio n ism u lu i, tarifele şi cotele, care împiedică
p ă tru n d e re a m ă r f u r ilo r s tră in e p e piaţa internă în cazurile, când
acestea îm p ie d ic ă d e zv o lta re a p o te n ţialu lu i econom ic intern. Sta­
tul ap are a ic i în ca litate de p e rso a n a cea m ai cointeresată, care sus­
ţin e p e toate că ile in te re sele în tre p rin d e rilo r naţionale în străină­
tate şi a c ţio n e a z ă în s co p u l c re ă rii u n o r co n d iţii prielnice pentru
p ro d u c ă to rii in te rn i. O astfel de p o ziţie era îm părtăşită de majon-
tatea p ă r in ţ ilo r fo n d a to ri ai S U A , în p a rtic u la r Alexander Hamil
ton (1 7 5 7 -1 8 0 4 ), ca re c o n s id e ra că p o litica protecţionismului re­
p re z in tă sin g u ra strategie a ccep tab ilă p e n tru tânărul stat american.
A c e a stă lin ie a o b ţin u t în S U A o p o ziţie de fru n te şi a reprezentat o
d o m in a n tă în d ezvo ltarea p o litic o -e c o n o m ic ă a acestei ţări pânăin
p rim a ju m ătate a sec. X X .

Autarhia spaţiilor mari


E x p e rie n ţa a m e rica n ă a p ro te c ţio n ism u lu i ce contrastează radical
cu im p e ria lism u l lib e ral b rita n ic, a fost cercetată în m od minuţi­
os în sec. X I X de către e co n o m istu l g erm a n F rie d ric h L ist (1789-
1846), care a sistem atizat această ab o rd are în ca d ru l conceptului
„n aţio n alism u lu i e c o n o m ic” sau „a u ta rh ie i sp a ţiilo r m a ri”318. Po­
triv it lu i L ist, d acă dou ă state n aţio n ale, u n u l fiin d m ai dezvoltat
e co n o m ic şi in d u stria l decât altul, stab ile sc în tre ele relaţii eco­
n o m ice p o trivit p ric ip iu lu i co m e rţu lu i lib e r (free tradin g ), atunci
nivelul e co n o m iilo r n aţio n ale n u se egalează, c o n tra r afirmaţiilor
liberalilor, ci, d im p otrivă, ţările dezvoltate se v o r îm b o g ăţi, ia r cele
m ai puţin dezvoltate d oar îşi v o r frâna p ro p ria d ezv o lta re T o cm i
de aceea singura m etodă de a asigu ra d ezvo ltarea „
faţa u nui co ncuren t m ai de succes co nsta în m a n ip u la re a fi
318. List F. Sistemul naţional de economie politici. Moscova: Europa. 2005.
RELATIILE I NTE R NAŢ I ONA LE

■ n a s u rilo r p ro te c ţio n is te . L is t a r a tă c ă a n u m e o a s tfe l d e p o litic ă a


■ o n d u s S U A spre u n succes e c o n o m ic , a s ig u r â n d r i t m u r i s p o r ite
p e dezvoltare şi c re ş te re r a p id ă . U n a s tfe l d e p r in c ip iu este p e r fe c t
Japlicabil şi în c a z u l t e o r iilo r r e a lis m u lu i c la s ic , f i i n d îm p r u m u t a t
p e larg de că tre r e p r e z e n ta n ţii săi ( î n s p e c ia l d e c ă tr e C a r i S c h m itt).

Insă p r o te c ţio n is m u l lu i L is t c o n ţin e o p a r t ic u la r it a t e im p o r ta n tă ,


p a re ne d e te r m in ă să e v id e n ţie m id e ile lu i (c a , d e a ltfe l, şi id e ile lu i
■Cari S c h m itt) în m o d s e p a ra t, în r a p o r t c u o r ie n ta r e a m a g is tr a lă a
[realism ulu i clasic. V o r b a e că L is t e ra c o n v in s d e fa p tu l că m ă s u r ile
[protecţioniste în s in e n u p o t să a s ig u re u n s a lt în d e z v o lta r e , d e o a -
[rece un „Stat c o m e rc ia l în c h is ” (la c a re în d e m n a filo s o fu l g e r m a n
[j.G. Fichte) v a fi to tu ş i c o n d a m n a t la o d e z v o lta r e le n tă . Ia tă d e ce
[List p ro p u n e in te g ra re a e c o n o m ic ă , ce a r d e p ă ş i lim ite le te r it o r iu -
Ilu i naţio n al, în s ă d o a r c u a c e le s o c ie tă ţi a le c ă r o r n iv e l e c o n o m ic
Ieste a p ro x im a tiv e g a l c u n iv e lu l ţ ă r ii re s p e c tiv e . In a c e la ş i t im p este
[de d o rit ca p a r tic ip a n ţii la o a s tfe l d e u n iu n e să îm p ă rtă ş e a s c ă a n u -
Im ite tră s ătu ri c u ltu r a le .c o m u n e (e tn ic e , r e lig io a s e e tc .). î n t r - u n
asemenea caz, s ta tu l v a o b ţin e d iv id e n d e e c o n o m ic e în u r m a lă r g i­
rii p ieţei, va c ă p ă ta n o i c a p a c ită ţi s tra te g ic e şi n o i re s u rs e , d a r n u v a
I deveni v ic tim a u n e i d iv iz iu n i a m u n c ii d e z e c h ilib r a te , c u m se î n -
[ tâm plă în c a zu l lib e r u lu i s c h im b c u n iş te p a r te n e r i m a i d e z v o lta ţi.

[ Această te o rie a p r i m i t o e x p re s ie p r a c tic ă p r in c re a re a „ u n iu n ii


vam ale” a G e r m a n ie i, P ru s ia şi A u s tr o -U n g a r ie i, c e e a ce a c o n d u s
[ spre u n m ira c o l e c o n o m ic şi u n a v â n t fă r ă p r e c e d e n t a l a c e s to r ţă r i,
| care p ână a tu n c i p ă re a u d e p ă ş ite d e f in it iv d e c ă tre ţă r ile d e z v o lta te
şi in d u s tria liza te a le E u r o p e i O c c id e n ta le , în p r i m u l r â n d , d e c ă tre
M area B rita n ie . P o tr iv it lu i L is t, p r o te c ţio n is m u l şi m e r c a n tilis m u l
încep să de a ro a d e d o a r a tu n c i c â n d u n a n u m e „ s p a ţiu l m a r e ” este
suficient d e in te g r a t şi c re a z ă p r e m is e p e n t r u o d e z v o lta r e a u to n o ­
mă, p e r m iţâ n d d e s fă ş u ra re a u n e i c o n c u r e n ţe e fic ie n te c u ţă r ile m a i
dezvoltate (te o r ia „ a u t a r h ie i s p a ţiilo r m a r i ” ).

O teorie s im ila ră a fo s t d e z v o lta tă m a i tâ r z iu d e c ă tre e c o n o m is tu l


englez John M a y n a r d K e y n e s ( 1 8 8 3 - 1 9 4 6 ) , f iin d n u m it ă p r in c ip iu l
„econo m iei in s u la re ” (a d ic ă a n a liz a e c o n o m ie i ca „ in s u la ”).

Această a b o rd a re d e p ă ş e ş te lim ite le r e a lis m u lu i c la s ic , d e o a re c e


operează n u c u state şi c u e c o n o m ii n a ţio n a le a p a rte , c i c u u n ş ir
de state in te g ra te i n t r - o * u n iu n e v a m a lă ” V iz iu n e a re s p e c tiv ă îşi

239
găseşte aplicarea ei plenară în Teoria lumii multipolare.
Teoria Stabilităţii Hegemonice
în a d o u a ju m ă ta te a sec. X X interd ep en d enţa economică dintre
state a c r e s c u t în tr-a tâ t, în c â t re a liştii au fost nevoiţi să-şi modi­
fice p a r ţia l p r o p r iile v iz iu n i, b azate pe m ercan tilism ul clasic, de­
o a re c e a ltm in t e ri în tre g u l lo r d is c u rs despre econom ia globală ar
fi s e r v it o p o n e n ţilo r lo r id e o lo g ici - lib e ra lii, teoriile cărora erau
p e rfe ct ad ap tate la g lo b a liza re , m a i ales că ei în şişi au fost într-o
m a re m ă s u r ă cre a to rii acesteia. A b o rd a re a m ercantilistă mai este
e x a m in a tă şi în c a z u r ile câ n d a n u m ite ţări d in Su d u l global reuşesc
să în t r e p r in d ă n işte m ă su ri de reg lem entare a econom iei interne
şi să a p lice strateg ii p a te rn a liste în sco p u l red u ce rii distanţei în
ra p o rt cu ţă rile N o r d u lu i g lo b al. în an u m ite ca zu ri aceste măsuri
su n t reu şite, d a r de cele m a i m u lte o ri reu şita lo r este împiedicată
de n iv e lu l s că z u t al eficie n ţe i p o litico -a d m in istra tiv e .

în g u sta re a c â m p u lu i de ap lica re a a b o rd ă rilo r m ercantiliste a ser­


v it d re p t im b o ld p e n tru n e o re a lişti în e lab o rarea u n o r noi concep­
ţii, cea m a i v iz ib ilă p e rfo rm a n ţă în acest sen s fiin d „Teoria stabi­
lită ţii h e g e m o n ice ”319 ( T S H ) , H e g e m o n ie S tab ility T h e o ry (HST),
în te m e ia tă de către C h a r le s K in d le b e rg e r şi d ezvo ltată de R. Gilpin.
A ic i este im p o rta n t faptul că T S H se în d e p ă rte a ză în m od vizibil
de m e rc a n tilism şi a n a liz e a ză rela ţiile e c o n o m ic e internaţionale în
ca te g o riile siste m e lo r in te rn a ţio n a le , a p ro p iin d u -se p arţial de libe­
ra li, ia r p a rţia l de rep re ze n tan ţii Ş c o lii eng leze în R I.

M e n ţio n ă m d in ca p u l lo c u lu i că re a liştii înţeleg n o ţiu n e a de „he­


g em o n ie ” în m o d d ife rit faţă de re p re ze n ta n ţii te o rie i critice în RI.
P e n tru rea lişti h e g e m o n ia este o o rd in e în re la ţiile internaţionale,
în care u n u l d in tre state d isp u n e de o su p e rio rita te asim etrică în
ra p o rt c u celelalte în toate d o m e n iile im p o rta n te - p o litică, eco­
n o m ie , n iv e l de în a rm a re etc. R e a liş tii su n t în c lin a ţi să estim eze în
p r im u l râ n d a m p lo are a şi v o lu m u l p o te n ţia lu lu i m a te ria l, în timp
ce n e o g ra m sciştii şi ad ep ţii te o rie i c r itic e în ţe le g p r in n oţiun ea de
„h e g em o n ie ” d o m in a ţia d is c u r s u lu i în sfera id e ilo r, a epistem eîor
ştiin ţifice etc. în T S H este v o rb a e x c lu siv d e in te rp re ta re a realistă
a „h e g e m o n ie i”.

319. Webb M k h s d C., K m n « S ^ h e n D. Hegem onie Siability U e o r y . A n Em pirical Assessim-ni ti


Reviewol International Studies. 1989, #15.
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A T I O N A L E

Foşdatorul acestei te o rii, K in d le b e rg e r , a fo s t u n u l d in tr e c e i c a re


au elaborat şi au p ro m v a t a c tiv P la n u l M a r s h a ll p e n tr u E u ro p a
postbelică. P oziţia lu i te o re tic ă se r e z u m ă la id e e a că în e c o n o m ia
mondială (capitalistă) tre b u ie să e x is te în to td e a u n a u n s ta t h e g e ­
mon, care şi-ar asum a re s p o n s a b ilita te a p e n tr u e c o n o m ia m o n d i­
ală îh ansamblu şi p e n tr u m e n ţin e r e a o r d in ii e c o n o m ic e . A ş a s -a
îi^âmplat în cazul M a r ii B r ita n ii în sec. X I X - X X , aşa s ta u lu c r u r ile
c « ® U A în a d oua ju m ă ta te a sec. X X . K in d le b e r g e r a ra tă c ă d o a r
hR em onia econ o m ic ă este în s ta re să a s ig u re u n r e g im d e c o m e r ţ
li|e r între d ife rite ţă ri şi d e a ceea d a c ă a c e as ta n u este g a r a n tu l
pRsperităţii, atunci cel p u ţin c re a z ă c o n d iţii fa v o r a b ile p e n tr u d e z -
vştarea liberă. în tr -u n astfel d e s is te m h e g e m o n u l n u d o a r e x tra g e
bpieficii din p o z iţia sa, d a r şi îş i a s u m ă o a n u m e p o v a r ă , d e o a re c e
sâbilitatea m o n d ia lă n e c e s ită in v e s tiţii. L a r â n d u l său, R . G ilp in
^ R t ă 320 că în tro astfel d e s itu a ţie a n u m e h e g e m o n u l este c e l c a re
^ R e r ă cel m a i m u lt, d e o a re c e d e e fo r tu r ile a c e s tu ia d e a m e n ţin e
■ itu s -q u o -u l p o t p ro fita c e n tre le d e d e z v o lta r e c o n c u r e n te , „ c a re
plrazitează p â n ă la u n m o m e n t d a t în u m b r a I m p e r i u l u i g e n e -
H ) s şi bun”. D e aceea te m a h e g e m o n ie i în T S H tr e b u ie e lib e r a tă
K e conotaţiile m o ra le (c a re îi s u n t a tr ib u ite c o n c e p tu lu i d e „ h e ­
gemonie” în m a rx is m ) şi a n a liz a tă c a u n fe n o m e n p u r te h n ic , c u
plusurile şi m in u s u rile sale.

iPentru a în d e p lin i fu n c ţia d e h e g e m o n , o ţa r ă a re n e v o ie să d e ţ i-


jă un control p la n e ta r şi e x c lu s iv a s u p ra a p a t r u t i p u r i d e re s u rs e
Mondiale:

• resursele m in e ra le ;
• capitalurile;
• pieţele;
I • producţia p r in c ip a le lo r m ă r f u r i d e c o n s u m .
I întrucât, p o tr iv it n e o r e a liş tilo r , c a re îm p ă r tă ş e s c T S H , n u m a i
■existenţa h e g e m o n u lu i p o a te a s ig u ra s ta b ilita te a în t r e g u lu i s is te m
■economic m o n d ia l, a tu n c i la e ta p a a c tu a lă b u n ă s ta r e a c a p ita lis -
im u lu i m o n d ia l d e p in d e în m o d d ir e c t d e b u n ă s ta r e a şi d e r e u ş i-
| ta hegem onului c o n te m p o r a n - S U A . T S H a a tin s p o p u la r it a t e a
[ maximă în a n ii 9 0 ai sec. X X , c â n d f a lim e n t u l s is te m u lu i m o n d i a l
socialist a d e m o n s tra t o d o m in a ţ ie p la n e ta r ă n e m a iv ă z u t ă a S U A .
[ Teoreticienii T S H a u scos în e v id e n ţă 4 e ta p e , c a re a u p r e c e d a t

320. Gilpin R. The Theory of Hegemonie War // Journal of Interdisciplinary History. 18 (4). 1988.

241
________ R E L A Ţ I I L E I N T E r n a ţ i a m a
E

această realitate.

1940: SUA devine o forţă economică şi militară dominantă a Oc­


cidentului, responsabilă de dezvoltarea economică liberală la scară
mondială.
1950: Consolidarea economiei capitaliste mondiale în cadrul sis­
temului Bretton Woods.
1960: Reconstrucţia Japoniei şi a Europei de Vest.
1970-1980: Creşterea superiorităţii SUA şi a blocului occidental
în raport cu URSS.
î n a n ii 1990 h e g e m o n ia m o n d ia lă a S U A a devenit o realitate evi­
d e n tă , ia r e c o n o m ia ca p ita listă s-a a firm at d efin itiv în calitate mo­
d e l u n ic şi fă ră a lte rn a tiv ă d e o rg a n iza re a v ie ţii economice.

în s ă c h ia r d in acel m o m e n t rep re ze n tan ţii T S H au început să


s e m n a le z e u n d e c lin al S U A ca p u tere heg em onică. Volumul de
re sp o n sa b ilita te s -a d o v e d it a fi u n u l fără precedent, iar etapa ac­
tu a lă , d in p u n c tu a l lo r d e ved ere, rep re zin tă o criză a economiei
ca p ita liste m o n d ia le . în această situ aţie S U A sunt obligate să se
c o n c e n tre z e a su p ra re z o lv ă rii p ro b le m e lo r eco no m ice interne, iar
c o n tin u a re a e x e rcită rii ro lu lu i de heg em on d o a r le reduce poten­
ţia lu l, p e rm iţâ n d ca treptat să-şi sp o rea scă forţa concurenţii, şi în
p r im u l râ n d , C h in a .

C a p ita lu l şi p u te re a în re la ţiile in te rn a ţio n a le


A lţ i rep re ze n tan ţi ai n e o re a lism u lu i, care au studiat aspectele eco­
n o m ic e ale re la ţiilo r in te rn aţio n ale , şi-au co n cen tra t atenţia asupra
ra p o rtu lu i în tre d o m in a ţia p o litică şi p ro cesele c e se desfăşoară în
sfera fin an ţelo r globale. în s p iritu l ab o rd ării realiste, eu au încercat
să d em o n strez e că in su ficie n ta luare în c a lc u l a factoru lu i puterii
p o litic e şi, respectiv, a ro lu lu i statelor co n d u ce la form area unei
im a g in i deform ate a e co n o m ie i m o n d iale .

U n p io n ie r în această orien tare a fost Su san Strânge, teoretician


eng lez în R I, care a declarat că „e co n o m iştii p u ri în genere nu pot
înţelege cu m fucţion ează eco n o m ia m o n d ială”321, deoarece ei, de
regulă, ignorează rolu l statelor. Totodată, ea în d e am n ă specialiştii
în R I să acorde m ai m ultă atenţie p ro b lem elo r eco no m ice, deoa­
rece în caz co ntrar şi analiza lo r va fi u na u n ilaterală şi incorectă.

321. Strânge S. States an d markets. London: Pinter, 1938.


^ K a n g e arată că puterea statului se constitu ie din patru factori
S la /i:
• [securitatea;
[finanţele;
4 • :producţia;
{?, • cunoaşterea.
^ A ic i conştientizarea teoretică a atitudinii puterii politice faţă pro­
v e le ce se desfăşoară în lumea finanţelor se află la cel mai de jos
«vel. In această sferă dom ină fie m arxism ul destul de tendenţios,
| m neoliberalismul optim ist, care tind (am b ele) spre subestim area
P la tu lu i ca factor. Pe m ăsură ce pieţele de capital îşi pierd relaţia
« H a n ic ă cu Statul ca subiect al puterii, se produce deform area
relaţiilor fundam entale, pe care Strânge le num eşte „conexiunea
|.jlitere-piaţă” ( market-authority nexus). D in punctual ei de vedere,
! ‘<jupă anul 1970 întregul sistem m on dial s-a p o m en it sub amenin-
E ţirea unei volatilităţi crescând e, d eoarece între Stat şi sfera finan-
Ijciară s-a deschis o „prăpastie p ericu loasă”. Strânge vorbeşte des­
pre falimentul sietm ului de la W esfalia, folosin d un joc de cuvinte
Westfalia şi W estfailure (literal, „crahul V estului”), deoarece statele
contem porane s-au dovedii a fi insu ficien t de elastice şi de acum
f llîcoîo incapabile să facă ord ine în haosu l financiar, care am eninţă
cfi o catastrofa m ondială. Strânge nu m eşte modelul de T S H cu
„Casino-Capitalism ”322.

H u n model sim ilar de analiză a raportului dintre putere (a Statu­


l u i ) şi capital este elaborată de către un alt theoretician al orientării
lieorealiste din R I, Jonathan N itzan, îm preună cu co-autorul sau
feichler Shimshon323. Potrivit acestei teorii, capitalul financiar re­
prezintă cuantificarea puterii. N itzan contrapune teoriei utilitare
Ea valorii (neoliberalism) şi teoriei valo rii m u n cii (m arxism ) teoria
[puterii valorii, care poate fi privită ca o dezvoltare a u n o r abor­
d ă ri tipic realiste ale econom iei în R I. Po trivit acestei teorii, m e­
canismele de formare a preţului nu au nicio legătură n ici cu sfera
i istorică, nici cu cea m aterială, ele având o natură p u r socială. In
societatea capitalistă proprietatea privată reprezintă tem elia d o m i­
naţiei politice. Dar, întrucât proprietatea p rivată se estim ează la un
anumit preţ, preţul trebuie p riv it ca un cuan tu m al puterii. Astfel,
capitalizarea este un instru m en t de acu m u lare a p uterii politice. în

322. Strânge S. Casino Capitalism.


323. N itzanShim shon B. Capital as Power: A study of order and cicoider

243
R E L A Ţ I I L E I N T E R M a ţ t

plus, concurenţa constrânge toţi participanţii la competiţia de„


piaţă să urmărească nu doar sporirea profitului, ci o astfel despori
re a profitului, care ar depăşi sporirea profitului concurenţilor Asta
crează un „diferenţial de acumulare”. întregul lanţ conduce direct
spre uniformizarea câmpului economiei şi al politicii, reproducând
la un nivel conceptual mult mai complex teza clasică mercantiliste
în d o m en iu l relaţiilo r internaţionale teoria puterii valorii impune
d in n ou asam blarea proceselor politice şi economice şi formularea
ch e stiu n ii despre noul (sau vechiul) subiect al puterii politice, care
se află în ce n tru l sferei finanţelor mondiale aparent autonomizate.

3.5.2. Liberalism: societatea comerţului blând


Liberalismul în istoria europeană
A d am S m ith (1 7 2 3 -1 7 9 0 ), cel m ai mare economist din istorie,
este co nsid erat drept fondator al teoriei liberale în economia poli­
tică. Id eile lui Sm ith au devenit clasice nu doar în ştiinţa burgheză,
d ar şi în m a rx ism , unde ştiinţa econim ică porneşte de la critica
id eilo r lui Sm ith şi a u rm aşilo r acestuia, constituindu-se într un
fel de antiteză. M ai m ult decât atât, metoda dialectică marxistă
presupune că anum e capitalism ul, a cărui teoretizare optimă era
recun o scu tă de către M a rx anum e în versiunea lui Adam Smit ,
reprezintă o fază a dezvoltării, ce precede socialismului şi comu­
n ism u lu i, şi p rin urm are, este u na necesară, justificată din punct
de vedere istoric şi inevitabilă. Po trivit lui M arx, societatea uma­
nă trece în m od obligatoriu p rin stadiul o rând u irii burgheze, prin
urm are, liberalism ul eco no m ic are o im portanţă cardinală pentru
înţelegerea acestui stadiu.

în să în sfera R I şi cea a E P I lib e ralism u l econom ic, care îşi are


începuturile în opera lui A . Sm ith şi care p ractic nu şi-a modificat
postulatele de bază până în prezent, se obişnuieşte a fi contrapus nu
atât m arxism ului (deşi şi acestuia), cât în p rim u l rând mercantilis­
m ului şi diverselor versiuni ale acestuia, dezvoltate de realişti si ne-
orealişti. Specificul disciplinei R I p resupune că dezbaterile debază
se desfăşoară în interiorul societăţii capitaliste, u nd e m arxiştilor li
se rezervează rolul de critici m arginali şi o arecum extrem işti, dar
în acelaşi timp utili şi consistenţi, în tim p ce realiştii şi liberalii
prezintă două poziţii magistrale. Şi cu toate că teoriile econ ' ^
a lui A. Smith pot fi privite din diverse u n g h iu ri de v e c W r ° miCe
vt-icre tŞi prin
r e l a ţ i i l e i n t e r n a ţ i o n a l e

V opoziţia iu i faţă de id e ile fiz io c ra ţilo r, şi faţă de id ea despre ro lu l


■ muncii în crearea p lu s v a lo rii e tc .) în sfera R I în c e n tru l a te n ţie i se

(
I află concepţia Iu i despre „ lib e r u l s c h im b ” ad ic ă despre p rin c ip iu l
■ „libertăţii c o m e rţu lu i”. A c e st aspect al lib e ra lis m u lu i lu i S m ith ne
I introduce dire ct în m ie z u l d e z b a te rilo r d in R I: despre ra p o rtu rile
I dintre state ca acto ri, despre lim ite le c o m p e te n ţe lo r acestora, des-
[ pre posibilitatea u n o r fo rm e n estatale a re la ţiilo r in te rn a ţio n a le ,
[ despre adm isibiltatea in s ta u ră rii u n o r in s ta n ţe lo r s u p ra n a ţio n a le
şi etc.

Opoziţia dintre liberalism şi mecantilism


Liberalism ul şi m e rc a n tilis m u l au u n c o n ţin u t d ia m e tra l opus.

in tim p ce m e rc a n tiliş tii c o n s id e ră că a c tiv ita te a e c o n o m ic ă re ­


prezintă o fo rm ă d e s p o rire a p u te r ii s ta tu lu i şi u n a d in tre p r in ­
cipale com ponente ale in te re s e lo r n a ţio n a le , lib e ra lii, u rm â n d u -1
pe Sm ith, insistă asupra fa p tu lu i că n a tu ra a c tiv ită ţii e c o n o m ic e
se bazează pe s p iritu l a n tr e p re n o ria tu lu i p riv a t, u n d e rezu lta te le
optime se o b ţin a tu n c i c â n d s ta tu l n u in te r v in e d elo c în procese­
le econom ice. E c o n o m ia tre b u ie e lib e ra tă to ta lm e n te de p o litic ă ,
protecţionism sau re g le m e n tă ri şi a tu n c i p ia ţa lib e ră îşi va v a crea
de la sine, p rin in te r m e d iu l u n e i c o n c u re n ţe lib e re şi paşnice, c o n ­
diţii o ptim e p e n tru s p o rire a b o g ă ţie i m a te ria le şi a b u n ă s tă rii fiecă­
ruia. Tocm ai de aceea lib e ra lis m u l in s is tă as u p ra e lim in ă r ii s ta tu lu i
din econom ie.

Liberalism ul tra te a ză a n tre p re n o ria tu l ca pe u n d o m e n iu ra d ic a l


diferit de p o litic ă . A c tiv ita te a e c o n o m ic ă îi re v in e s o c ie tă ţii c iv ile .
Politica este d o m e n iu l v io le n ţe i şi al c o n s trâ n g e rii. E c o n o m ia este
dom eniul c o n c u re n ţe i p a ş n ic e , u n d e c o n flic te le se a te n u e a ză p r in
interm ediul u n o r fa c to ri in te r m e d ia r i. P o litic a se o c u p ă de p ro b le ­
mele generale. E c o n o m ia se p re o c u p ă d e cele p a r tic u la re , d e a ic i şi
absolutizarea p r o p r ie tă ţii p riv a te ca v a lo a re s u p re m ă . în s ă , p o tr iv it
liberalilor p re o c u p a re a p e n tr u d o m e n iu l p r iv a t, „e g o is m u l s ă n ă ­
tos”, conduce n u spre u n „ r ă z b o i a l tu tu r o r a îm p o tr iv a tu tu ro ra ”
ca la H obbes, ci spre p ro s p e ra re a fie c ă ru ia , p r in u r m a r e , a tu tu ro r a .
Adam S m ith a fo s t u n a d e p t fe r v e n t a l filo s o fie i lu i L o c k e şi c o n ­
sidera că fiin ţa u m a n ă este p e r fe c tib ilă şi p o a te fi su p u să p ro g r e ­
sului. în p o litic ă se m a n ife s tă la tu r a a g re s iv ă a o m u lu i, ia r S ta tu l,
Leviatanul, c o n s titu ie p u n c tu l c u lm in a n t a l a c estei lo g ic i. E g o is ­
m ul, e x p rim a t p o litic p r in v o in ţa d e a d o m in a , c o n d u c e d ir e c t spre

* 45
ia^liui Iii «t imunii*. dimpotrivă, igoiimul h exprimi uvwnttd*
a obţine hutlftltarf» %otif«»rl. bogăţie, cil %\ ce pritupunt existenţa
condiţiilor dtf pw r îjl ui tOfttl duritate* concurenţei economice
menţii »>l conill iţi reipectereâ anumitor limite ce ar exclude vio
iuiţii; I ir iii ci iv Ivhc formularea radicală a ideologici liberate: polr
IU »t înieantuâ război. tn (itumiiM îndeamnă pace» Altfel zi*, politica
(Statui) reprezintă răul. piaţa reprezintă binele,
0 antici dc atitudine (radicală) (aţii dc Stat ne extinde In uzul
liberalilor atât axupra politicii Interne, cât şi asupra celei externe.
In politica I n t e r n ă lib e r a lis m u l in s is tă p e n e im p lic a re a «latului in
p ia ţă . Orice amestec r e p r e z i n tă u n net d e v io le n ţă , exercitat asupra
s t ih i e i pai. itiste şi flexibile a c r e ş te r ii e c o n o m ic e , co n sid e ră liberalii.
1 >e a c e e a i el m a i b u n s ta t e s te a c e la c a r e se re tr a g e co m p le t din eco­
n o m i e şi ol eră p ie ţe i p o s ib ilita te a să se d e z v o lte în conformitate cu
legile şi t e n d in ţe l e s a le in te r n e . Logica p ie ţe i ( „ a m â n ii invizibile )
v a a ş e z a p e t o a t e la l o c u r i l e lo r în c e l m a i re u şit m o d . Liberalii sunt
p r e g ă ti ţ i să s u p o r t e p r e z e n ţa s ta tu lu i în a c e a m ă s u r ă , în care există
a m e n i n ţ ă r i la a d r e s a s e c u r i t ă ţi i. D a r la m o d u l id eal rolul acestuia
t r e b u i e r e d u s la z e r o In c a l it a t e a sa d e a c t o r e c o n o m ic .

î n p o l i t i c a e x t e r n ă f u n c ţi o n e a z ă a c e la ş i p rin c ip iu : p en tru pros­


p e r i t a t e a m a t e r i a l ă a p o p u la ţie i d in d o u ă s ta te d ife rite m odalitatea
o p t i m ă d e i n t e r a c ţ i u n e e s te c o m e r ţ u l d e s c h is c o m p le t, liber, fără
t a x e şi f ă r ă v ă m u ir e , a s u p r a c ă r u i a n u se a p lic ă n ici un fel de limi­
t ă r i d in p a r t e a c e l o r d o u ă s ta te . A stfe l, lib e ra lii c o n c e p condiţiile
o p t i m e p e n t r u a c u m u la r e d e b o g ă ţii d e c ă t r e s o c ie ta te d o ar prin
e x c l u d e r e a s ta lu lu i d in s fe ra e c o n o m ie i a tâ t în p o litic a in tern ă, cât
şi în c e a e x t e r n ă . L ib e r t a t e a e c o n o m i c ă , a c o m e r ţu lu i c a esenţă a
l ib e r a l is m u lu i e s te lib e r ta te a fa ţă d e s ta t, lib e rta te a faţă d e politica,
l ib e r t a te a ţa ţă d e g â n d ir e a în te r m e n i d e p u te re .

A ic i d e v i n e c l a r ă d e o s e b ir e a p r o f u n d ă şi d e p rin c ip iu d in tre li­


b e r a l i şi re a liş ti în p rin c ip a le le a s p e c te c e ţin d e v iz iu n e : realiştii
judecă în a in te d e t o a t e in te r m e n i p o litic i ( p u te re , a u to rita te , stat),
ia r lib e ra lii în te r m e n i e c o n o m ic i (in d iv id u a lis m , p ro p r ie ta te p ri­
v a tă . îm b o g ă ţ i r e , a c u m u la r e m a te r ia lă , p r o g r e s te h n ic ). A m b ele
o rie n tă ri acceptă c a p ita lis m u l c a p e u n d a t, m a i m u lt d e c â t atât, ca
p e c e a m a i b u n ă o r â n d u i r e p o l i ti c o -e c o n o m i c ă . T o c m a i d e aceea
şi vinii» şi a lţii se g h id e a z ă d e n iş te p o s tu la te -c h e ie c e a p ă ră sta-
t u s - q u o , e p o c a m o d e r n ă , c o n d iţiile M o d e r n ită ţii. în s ă , în celelalte
I-aspecte ei se deosebesc în mod radical: pentru realişti capitalismul
^■prezintă înainte de toate un fenomen politic, iar pentru liberali
^Btconomic.
B D e aceea, p e n tr u lib e r a lii d in R I e c o n o m ia r e p r e z in tă n u d o a r
u|nul dintre d o m e n iile d e c e rc e ta re în c a d r u l în tr e g u lu i s is te m al
^K laţiilor in te r n a ţio n a le , c i în s ă ş i e s e n ţa p r o c e s e lo r s o c ia le . P e n tr u
■irealişti c a p ita lis m u l este o s ta re c a re a r tr e b u i m e n ţin u t ă . P e n tr u
p liperali - o stare c a re a r tr e b u i d e z v o lta tă . î n s fe ra in te r n a ţio n a lă
^H aliştii v ă d această s itu a ţie ca p e u n „ jo c c u s u m a z e ro ” (la u n ii se
^Kflună, iar la alţii s c a d e ). L ib e r a lii c re d că d e z v o lta r e a e c o n o m ie i
■taondiale este un „ jo c c u o s u m ă p o z itiv ă ”, şi oricine participă la
^ K e s t joc într-un mod a d e c v a t, c â ş tig ă . D e a ic i şi p r o g r e s is m u l l i ­
beral, credinţa nestrămutată într-o c re ş te re e c o n o m ic ă c o n s ta n tă şi
îiicapacitatea sistemului c a p ita lis t m o n d ia l d e a face fa ţă o r ic ă r o r
Ittiz e .

■ L ib e r a lii în R I îşi în te m e ia z ă e x p lic a ţiile p r iv in d n a tu r a c r iz e lo r


I economice, d e re g u lă , fie p e m o d e lu l in te r v e n ţie i p o lit ic u lu i (S ta ­
tul) în D e zv o lta re a fire a s c ă a p ie ţe i, fie p e p e d e z v o lta r e a in s u fic ie n ­
tă a K r a s t r u c t u r i i d e p ia ţă în c a z u l u n o r ju c ă to r i a n u m e . î n t r - u n
|f cuvânt, „ în to td e a u n a şi în to a te d e v in ă este p o litic a ”, ia r „ s a lv a -
rea în to td e a u n a şi d e to a te v in e p r in lib e r t a te ” şi d e z v o lta r e a p ie -
B e i - pâ n ă la tr a n s fo r m a re a în tr e g ii p la n e te î n t r - o p ia ţă m o n d ia lă
^ L ln ic ă . în tr -o astfel d e p e r s p e c tiv ă , d iv iz iu n e a m u n c ii, p r e c u m şi
^ ■ e lo c a liz a r e a c a p a c ită ţilo r in d u s tr ia le , e ste p r iv it ă ca f o r m ă o p t im ă
^ H e orga n iza re a e c o n o m ie i m o n d ia le : m e r g â n d p e c a le a p r o f it u lu i
^ ■ n a x im , p ia ţa în s ă ş i este ce a c a re îş i a le g e c ă ile o p tim e , fie c a re a c to r
^ t o n o m i c , in c lu s iv i n d iv id u l c a re a c ţio n e a z ă d o a r u r m ă r in d u - ş i
K p r o p r iile in te re se e g o is te , c o n tr ib u ie in d ir e c t la p r o s p e ra r e a t u t u -
H lr o r a , a în tre g ii o m e n ir i.

BAici vedem fundamentele ideologice a le g lo b a liz ă r ii e c o n o m ic e


■ a proiect culminant al liberalilor. D e p ă ş ir e a t u t u r o r g r a n iţ e lo r n a -
Bjionale trebuie să conducă spre a p a r iţ ia p e în tr e g s p a ţiu l p la n e t a r a l
B in e i „Lumi Unice” (One World) sau a l „ P o lit ic ii M o n d i a l e ” ( W o r l d
Btolity). Acest scop este c o n ş tie n tiz a t d e c ă tr e lib e r a li n u a tâ t în
B erm enii unui Guvern Mondial (d e ş i a n u m e a c e s ta e ste p r i v it ca
^Blement de tranziţie de la sistemul i n t e r n a ţ io n a l w e s tfa lia n s p re u n
B iste m global), cât a unei Guvernări M o n d ia le . D e o s e b ir e a în t r e
B ^ m e n ii „Guvern” („GovernemenQ şi „ G u v e r n a r e ” ( « G o v e r n a n -

247
4 ,4 /, 4 . / ff FA A _M A i i o * a IE

'/ 0U t o t 0A ţp ă f(g - . * j? j ' : p f4 *% M y v f*â ' & e i$ te & ţ8 p o litic ii


ff n ( f a ţ t m-rp & t& g fa fa f p, m Ş u .& m S w k \M *r pubere ţi v io le n ţi
ffţ ttrfrp f # / /it'/+ ftr+ *+ M p f & t s S p *W 0 & £& # U jr*ti& <Ur o rg an izare sau
W ttix ttx ţp tfp 4 f? * * '*& *p ifvfreprinderi in-
 F m t m # J s m m ra & m fr 'm A se a şp om enire
* * * * t f M t & t o r m ? t # * < # P *S & M ţ ^ l s *s a ^ co n stitu ie
* S f S p r m P fm i f a t r S * , A w w ar * m a 0Z k â S t tn k k m utopic
e§ 1 * d k *s f '*+ S g €30t&e If e r ^ lr f f W$S@kmmtm i» curK*cuta sa
t u t r s f e d e * p r + „ g fa n t& S

S â *fc terrt& $ z â m g t r i t gfetMr ^sessaiagafaBi si Ii-


b e ra ln " p te x ti^ g b d & ^ m r r r r ir r î^ a s c .

StM tof iMfc *ar*|îv**5M®ii ’ «f ♦r: j * mmbs* 1


interni >r >«)*>* <i ‘~ga«awwgBWL:

^»a»g*,LW^ . rnf * t * r

I ^ V o v .- v. m * # * * »

rf***Ofc -^4 --<

fV fttlf U fH * l . \ A i* . V-

^ p *ţ4 f^ Y 4 tW ^ vtiNt 4y* . ă^v ...„ • ►


a • : i ! 7 - n , . iu a ” x ' * . jw. * s , k 'V ' v ? *«^Sw*â<i^pfej|^-j
•tyMMHw ■ \ i , « . , ?w .._ . \"
^ 4,,.. A* 4',, $L.„; , ,. I* >*« k ifc- s -v «■ ;=- ■ v=* M* ■ x •>v-. ••tt v■
* > M m v * f ^ v ^ H V ^ W w 4 ^ 1' * * * '- -• "■ *.* . . vvv ^
i *1 t H ţ l ţ ^ l ^ V , ^
'W ffâ ty ftih f. w v ^ i ^ ’ A ... ’. V *f<»»!-. 4 S

* H r r ? m 'M m \\i f v , . # ! 'V ' »a K w ^ -< v ^ 7 ' ' . % -.V '


.V\ m N '
:-V x WSy
Ih ’î M • %. \
RE L AŢI I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

internaţionale. E co n o m ia d evine în tr-u n ritm accelerat una g lo ­


b ii!, rolul statelor n aţion ale în sfera e co n o m ică se dim inuează în
nlbd constant, acest p ro ces rep rezentând anu m e ceea ce preziceau
liberalii, ceea ce aceştia con sid erau a fi un b in e suprem spre care
rpneau. Teoriile n eolib erale m an ifestă o p tim ism faţă de situaţia
actuală din econ om ia m o n d ială. P otrivit lui J. H ob son 325, astăzi li­
beralii au drept laitm otiv u rm ăto area expresie „th e things w ill g o
only better” („totul va fi din ce în ce m ai bine”), în tim p ce leit-m o-
tjyul realiştilor, d im potrivă, este „th e things w ill g o on ly b i t t e r *
(Soţul va fi din ce în ce m ai rău”). în orice caz, în ultim a jum ătate
d l secol liberalii s-au apropiat consid erabil de acele orizonturi pe
cire le conturau încă p rim ii în tem eietori ai acestui curent.

H n domeniul E PI am putea evidenţia con cep ţiile neoliberale ale


lil R. Keohane şi R. Nye, care sunt deseori num ite „teoria interde­
pendenţei”326. K eohane şi Nye evidenţiază în relaţiile internaţiona-
1#două nivele de bază: „politica la nivel în alt” (tot ce are legătură
c§ statele) şi „politica de nivel in fe rio r” (unde este inclusă şi e co n o ­
mia). Din punctul lor de vedere, încep ând cu anii 50 interdepen­
denţa între ţările capitaliste dezvoltate se îndrepta în direcţia spre
înclinarea balanţei în favoarea „politicii de nivel inferior”, deoare­
ce ciocnirile egoiste dintre state în scopul realizării unor interese
B lio n a le egoiste (după m odelul realiştilor) deveneau practic im ­
posibile. Prin urm are, s-a declanşat ascensiunea puternică a unor
altori care nu erau legaţi strict de o anum e entitate naţională, ca de
e*m p lu , Corporaţiile Transnaţion ale (C T N ). M utarea accentului
îif direcţia „politicii de nivel in ferio r” era însoţită de urm ătoarele
fşiom ene:

■ ) statele încetează a fi nişte entităţi coerente;

I) puterea m ilitară devine un in stru m ent mai puţin eficient;

1 § ) instrumentele econ om ice şi financiare devin tot m ai eficiente;

1 1) chestiunea bunăstării indivizilor şi a fam iliilor îşi sporeşte im -


igrtanţa, în timp ce im portanţa secu rităţii m ilitare scade327.

■ c e a s t ă listă defineşte cele m ai im portante schim bări ce s-au pro-

^nH obson J.M. The Eurocentric Conception of World Politics: Western International Theory, 1760-
Cambridge: Cambridge University, 2011.
^KKeohane R., Nye Joseph S., Jr. Power and Interdependente: World Politics in Transition. NY: Little
1977.
^^pCeohane R., Nye Joseph S., Jr. Power and Interdependente W orld Politics in T ransition.
249
d u s în sistem ul internaţional. Interdependenţa statelor generează o
n ouă g eografie politică, în care acumularea puterii financiare sau,
m ai larg, a celei eco n om ice, poate să nu fie legată de o entitate na­
ţion ală anum e. M onop olul din anum ite ramuri ale industriei poate
să nu aibă nicio influenţă asupra ponderii politice generale a unei
ţări anum e. R etragerea treptată a statelor din economie a generat
situaţii noi, în care beneficiarii de bunuri, care sunt în acelaşi timp
titularii şi controlorii rezultatelor activităţii economice, au devenit
co n com iten t subiecţii m icroeconom ici (gospodării aparte, indivi­
zii - desprinşi total de sistemul econom ic naţional) şi structurile
m acroeconom ice transnaţionale (care, de asemea, au pierdut legă­
tura cu un stat anum e). Cele trei nivele ale economiei - individual,
naţional şi global - s-au distribuit astfel, încât nivelul mediu, cei
naţional, care a servit drept principală instanţă d e dispecerat, ce
dicta regulile de jo c atât în sfera economiei interne, cât şi a celei
externe, şi-a pierdut vertiginos poziţiile, ce s-au redistribuit spre
celelalte două nivele.

I n s t i t u ţ i o n a l i s m u l n e o l i b e r a l s - a c o n s t i t u i t c a u n ră s p u n s practic
la a s tf e l d e î n t r e b ă r i . K e o h a n e i - a d e d i c a t a c e s t e i te m e o lucrare,
c a r e e s t e c o n s i d e r a t ă u n t e x t p r o g r a m a t i c a l n e o lib e r a lis m u lu i co n ­
t e m p o r a n — „ D u p ă h e g e m o n i e ”328. A i c i K e o h a n e u r m e a z ă Teoria
s t a b i l it ă ţi i h e g e m o n i c e , a r ă t â n d c ă e p o c a d o m in a ţ ie i sin gu lare a
S U A în p o l i t i c a şi e c o n o m i a m o n d i a l ă s - a î n c h e i a t la fel cu m s-a
s t in s p u t e r e a I m p e r i u l u i B r i t a n i c . D u p ă c e a j u c a t u n l o r im p ortan
în p r o c e s u l g lo b a li z ă r ii , S U A c a s t a t n a ţ i o n a l (fie şi d e tip im p e­
ria l) n u m a i p o a te m e n ţin e a c e s te p o z iţii. I n s c h im b u l h e g e m o ­
n ie i a m e r i c a n e tr e b u i e s ă v in ă i n s t i tu ţi i le t r a n s n a ţ i o n a l e , c a re ar
p r o d u s în e c h ilib r u l celo r
r e f l e c ta m a i p o t r i v i t s c h i m b ă r i l e c e s - a u
tre i n iv e le a le e c o n o m i e i m o n d i a l e .A ceste in s t i tu ţi i i n te r n a ţio n a ­
le tr e b u ie s ă fie c o n s t r u i t e p e p rin cip iile c o o p e r ă r ii tr a n s n a ţio n a le
şi a le r e g i m u r i l o r d e m o c r a t i c e d e a n v e r g u r ă i n t e r n a ţ i o n a l ă . A c e s ­
te a tre b u ie s ă f o r m e z e o n o u ă d im e n s i u n e a p r o c e s e lo r g lo b a le , în
c a r e in te re s e le e c o n o m ic e a le in d iv iz ilo r a r fi c o n e c t a t e d irect la
s t r u c t u r il e m a c r o e c o n o m i c e . G u v e r n a r e a g lo b a lă t r e b u i e s ă ca p ete
t r e p ta t o b a z ă in s titu ţio n a lă , în s ă d r e p t c a le s p r e a c e a s t a tre b u ie
in terstatale asu pra t u t u r o r
s ă d e v in ă in te n s ific a re a c o m u n ic a ţ i il o r
co n tin u i a i n s t i t u ­
c h e s tiu n ilo r im p o r ta n te în c o n te x tu l d e z v o ltă r ii
ţiilo r. P e n tru fib e ra lii-in stitu ţio n a lişti d re p t m o d e l al u n o r astfel d e

U Keohane R. Aftcr Hegemony; Coopcration and Hfceord * g l 3 L O » c.,


RELAŢIILE i n t e r n a ţ i o n a l e

Kprtiluţii servesc diverse comisii şi forumuri ale Uniunii Europene,


£ dedicate atât unor chestiuni globale, cât şi unor probleme de ordin
(ocal, ajungându-se până la nivelul individual de respectare a drep­
turilor omului (un exemplu al unei astfel de instanţe este CEDO).

BCeohane consideră drept importantă chestiunea privind regimu-


ple internaţionale. Cooperarea dintre state capătă în momente di-
|?rite expresii diferite, ce se manifestă în anumite tipuri de regim.
P tJneori aceste regimuri se dovedesc a fi mai stabile decât circum-
Şanţele politice care le-au generat. De aici se iscă întrebarea: oare
i|u cumva însăşi existenţa regimurilor internaţionale constituie
Ipndarnentul viitoarelor instituţii globale, care urmează să înlocu-
ilscă hegemonia americană?

^ fe n tru EPI contează foarte mult faptul că regimurile propuse de


ifeoliberali în calitate de instituţii transnaţionale globale ale viito-
rllui, în opinia lor, trebuie să se sprijine pe liberalismul de pia-
^ ■ ^ m e r ţ u l liber şi principiul laissez-faire, ceea ce ar însemna o
înlocuire totală a politicii de către econom ie în spiritul teoriilor
liberale dasice.

Teoreticienii finlandezi ai orientării liberal-instituţionaliste Teivo


Teivainen ş Heikki Patomăki, propun proiecte şi mai îndrăzneţe în
domeniul E P I. în cartea acestora „Lumea posibilă: transformările
democratice ale instituţiilor globale”325, ei descriu modelul de soci­
etate globală, în care capitalismul va fi conectat direct la structurile
democraţiei globale şi ale drepturilor omului, iar econom ismul va
fi exprimat bolitic astfel, încât să fie eliminate cu desăvârşire toate
liniile de tensiune politică, ce sunt generate de violenţa existentă în
politica33* Concepţiile lui Teivainen reprezintă cele mai optimiste
(din piinct de vedere liberal) pronosticuri de dezvoltare a sistemu­
lui economic mondial, care îşi depăşeşte contradicţiile prin inter­
mediul extinderii şi aprofundării dem ocraţiei liberale şi elim inării
politicii clasice.

3i5.3. M arxism u l: C a p ita lu l

iŞţo ala en g leză : lip sa de atenţie faţă EPI


jŞdoala engleză în RI acordă problem ei econom iei globale o aten-
^ ^ H a to r a ă k i H , Teivainen T. A Possible World: D em ocratic Transformarion of Global Institu-tions.
^ H l d Books, 2005.
^KjTehuinen T. Enter Economism, Exit Politics: Experts, Economic Policy and the Damage to Demo-
^ ^ ^ K o n d o n ; New York: Zed Books, 2002.
ţie atât de mică, încât este lipsit de sens să o examinăm în mod se­
parat. Anume această lipsă de atenţie faţă componenţa economica
le-o reproşează de cele mai multe ori oponenţii acestui curent din
RI, în primul rând, neoliberalii sau autorii care se ocupă în mod
prioritar de EPI. în orice caz Şcoala engleză n-a avansat niciun sis­
tem original de interpretare a EPI.
Cu totul altfel stau lucrurile cu marxismul şi neomarxismul înRI.
Marx acorda din capul locului economiei un rol central în doctri­
na sa; tocmai de aceea marxismul este consierat în mod tradiţional
ca sistem de referinţă în raport cu tot ce ţine de capitalism. Aceas­
tă optică este proprie nu doar adepţilor ideologiei respective, ci şi
celor care nu împărtăşesc concluziile lui Marx sau au o atitudine
neutră faţă de aspect moral al analizei acestuia.
M a rx is m u l şi e c o n o m ia c a p ita lis tă
Potrivit lui Marx, istoria omenirii este determinată de către dia­
lectica forţelor de producţie (tehnologiile) şi a relaţiilor de produc­
ţie (reductibile la relaţiile dintre clase). Scopul principal al fiinţei
umane este menţinerea vieţii, ceea ce este posibil doar datorita
muncii. Pe parcursul activităţii de muncă are loc dezvoltarea forţe­
lor de producţie, nivelul cărora determină faza de dezvoltare istori­
că a societăţii (potrivit lanţului comunismul primitiv, sclavagismul,
feudalismul, capitalismul şi, în viitor, socialismul şi comunismul).
La fiecare treaptă creşte calitatea tehnologiilor, care permit o tot
mai reuşită asigurare a necesităţilor de bază ale omului.
însă pe măsura dezvoltării forţelor de producţie apar clasele. Unii
membri ai societăţii îşi însuşesc surplusurile produse de către alţii
şi ocupă un statut mai înalt în cadrul colectivităţii. Ulterior ei îşi
consolidează dominaţia cu ajutorul diverselor forme sociale (re­
ligia* tradiţia, cultura etc.), ceea ce în practică se reduce la legi­
timarea proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, concentrate
în mâinile exploatatorilor. Orice etapă a dezvoltării forţelor de
producţie face ca societatea să devină tot mai complexă. In pa­
ralel, se transformă şi modelele social-politice de dominaţie, care
devin din ce în ce mai dure. în momentul trecerii în faza capita­
lismului, se dezvăluie esenţa economică a istoriei omenirii (baza,
infrastructura), exploatarea căpătând un caracter pur economic.
Clasele se polarizează în două grupuri, ce se evidenţiază de această
R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E

data potrivit unui criteriu exclusiv economic: burghezia, care de­


ţine proprietatea asupra mijloacelor de producţie (tehnologiile),
însuşindu-li valoarea adăugată obţinută în procesul activităţii de
muncă, şi proletariatul, căruia îi rămâne doar munca fără sfârşit în
forma ei pura (de aici şi expresia: „proletariatul nu are ce pierde,
decât propriile lanţuri”).

Marx phsidera că istoria este universală, toate societăţile evolu­


ând pe aceeaşi cale: de la comunismul de peşteră la capitalism. Ţă­
rile occidentale au fost primele care au parcurs această cale, creând
societatea burgheză, în care esenţa de clasă în dimensiunea ei eco­
nomică l-a pomenit la suprafaţă. Tocmai de aceea socialismul şi
revoluţi® roletară (pe parcursul căreia muncitorii, conştientizând
propriulrol-cheie în producerea de bunuri materiale şi întreaga
nedreptâe, ce rezidă în uzurparea plusvalorii de către burghezie,
trebuie s| cucerească puterea) pot fi realizate doar în ţările europe­
ne industrializate. Iar celelalte societăţi, pur şi simplu, s-au reţinut
în dezvoltarea lor istorică, dar în mod inevitabil vor trebui să repe­
te parcuftul occidental. Marxismul operează cu schema universală
a proalsllui istoric, în care toate societăţile au aceeaşi paradigmă
de dezvoltare, deosebirile ridicându-se doar la măsura în care aces­
tea au a\jiansat pe calea comună pentru toţi.
Anume pe acest postulat se întemeiază interpretarea marxistă a
imperialismului, care a fost de asemenea dezvoltată în lucrările lui
leninmEconomia capitalistă este un fenomen istoric, prin urma­
re, estl un fenomen universal. Faptul că ţările capitaliste formează
state Bependente, care uneori se ăflă în relaţii conflictuale, nu
anulează unitatea de principiu a sistemului capitalist mondial. Po­
trivit lui Marx, capitalul este un fenomen internaţional. De aici şi
tendinţa marxiştilor de a privi lumea ca pe un câmp global al unor
interacţiuni economice organizate? potrivit unui şablon universal:
ţmrgheză exploatează pretutindeni proletariatul, iar diviziu­
nea iilernaţională a muncii, exp^siunea imperialistă a regimu­
rilor «irgheze constituie expresia naturii în esenţă internaţionale
a caplalului. Marx subliniază că „esenţa capitalismului constă în
B B ^ h ş r e a de a depăşi toate barierele şi de a cuceri întreaga lume
rfsţţHîfrl piaţă, nimicind tirania distanţelor, pentru a reduce la mini-

V.I. Imperialism, ca stadiu suprem al capitalismului. Moscova: Editura de stat a literaturii


^^^^■ 950.
253
K c i. A < H L fc INTERNAT!

mum timpul de deplasare de la un punct la al