Filipeni 1

(1:1) Pavel şi Timotei, sclavi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în
Filipi, împreună cu episcopii şi cu diaconii:
(1:2) har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
(1:3) Îi mulţumesc Dumnezeului meu de fiecare dată când mă gândesc la voi;
(1:4) de fiecare dată când mă rog pentru voi toţi, mă rog cu bucurie,
(1:5) datorită modului în care voi m-aţi ajutat în lucrarea Evangheliei, din prima zi până acum
–
(1:6) şi sunt sigur că Acela care Şi-a început buna Sa lucrare în voi o va duce la desăvârşire
până în ziua lui Cristos Isus.
(1:7) Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, pentru că voi mă păstraţi în inima
voastră atât în lanţurile mele, cât şi în apărarea şi în confirmarea Evangheliei – toţi sunteţi
partenerii mei în acest har.
(1:8) Dumnezeu îmi este martor că am un sentiment adânc pentru voi toţi, o compasiune ca a
lui Cristos Isus,
(1:9) şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult şi mai mult, împreună cu
cunoaşterea şi puterea deplină de înţelegere,
(1:10) pentru ca voi să puteţi alege lucrurile cele mai de valoare, ca să fiţi curaţi şi fără pată în
ziua lui Isus Cristos,
(1:11) plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda lui Dumnezeu.
(1:12) Vreau să ştiţi, fraţilor, că lucrurile care mi s-au întâmplat au ajutat la înaintarea
Evangheliei.
(1:13) Astfel, toată garda palatului şi toţi ceilalţi ştiu că eu sunt închis din cauza lui Cristos,
(1:14) iar cei mai mulţi dintre fraţi au fost încurajaţi în Domnul datorită lanţurilor mele şi
îndrăznesc să predice Cuvântul fără frică.
(1:15) Unii Îl predică pe Cristos din invidie şi din rivalitate, iar alţii din bunăvoinţă.
(1:16) Aceştia din urmă Îl predică pe Cristos din dragoste, ştiind că eu sunt pus aici pentru
apărarea Evangheliei.
(1:17) Dar alţii Îl predică peste tot pe Cristos din ambiţii egoiste, nu din motive sincere, ci
intenţionând să-mi mărească necazul, în timp ce sunt în lanţuri.
(1:18) Dar ce contează? Ceea ce este important este că – fie din motive nesincere, fie cu
adevărat – Cristos este predicat peste tot – şi de acest lucru mă bucur şi mă voi bucura.
(1:19) Eu ştiu că datorită rugăciunilor voastre şi a ceea ce va face Duhul lui Isus Cristos voi fi
eliberat.
(1:20) Dorinţa mea puternică şi speranţa mea sunt să nu fiu făcut de ruşine, ci să fiu – acum,
ca şi întotdeauna – plin de curaj şi să aduc, cu întreaga mea fiinţă, onoare lui Cristos – fie că
trăiesc, fie că mor,
(1:21) deoarece pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig.
(1:22) Însă, dacă trăiesc în trup, aceasta înseamnă o trudă roditoare. Nu ştiu ce să aleg,
(1:23) sunt strâns din două părţi – doresc mult să părăsesc această viaţă şi să fiu împreună cu
Cristos, pentru că este mult mai bine,
(1:24) însă pentru voi este mai bine să rămân în trup.
(1:25) Pentru că sunt convins de aceasta, ştiu că voi rămâne cu voi toţi, pentru înaintarea şi
bucuria voastră în credinţă,
(1:26) pentru ca, prin venirea mea din nou la voi, să aveţi motive să vă lăudaţi cu mine în
Cristos Isus.
(1:27) Numai trăiţi-vă viaţa într-un mod vrednic de Evanghelia lui Cristos, pentru că, fie că
vin şi vă văd, fie că sunt absent şi aud despre voi, să ştiu că rămâneţi fermi într-un duh,
luptând cu un singur gând pentru credinţa Evangheliei,
(1:28) fără să fiţi intimidaţi deloc de duşmanii voştri! Aceasta este o dovadă clară a nimicirii
lor şi a salvării voastre – şi Dumnezeu este Cel care face aceasta,
(1:29) pentru că El v-a dat harul ca, pentru Cristos, nu doar să credeţi în El, ci să şi suferiţi
pentru El, întrucât aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut că am avut-o şi eu, iar acum
auziţi că încă o mai am.

Filipeni 2
(2:1) Aşadar, dacă există vreo încurajare în Cristos, dacă există vreo mângâiere datorită
dragostei, dacă există vreo părtăşie datorită Duhului, dacă există vreo compasiune şi vreo
îndurare,
(2:2) faceţi-mi bucuria deplină de a gândi la fel, având aceeaşi dragoste, fiind una în duh şi
gândire!
(2:3) Nu faceţi nimic din ambiţie egoistă sau din mândrie, ci, în umilinţă, consideraţi-i pe alţii
mai presus decât voi înşivă.
(2:4) Fiecare dintre voi ar trebui să fie preocupat nu doar de interesele lui, ci şi de ale altora.
(2:5) Trebuie să gândiţi la fel cum a gândit Cristos Isus:
(2:6) El a avut dintotdeauna natura lui Dumnezeu, dar n-a considerat că egalitate cu
Dumnezeu înseamnă acaparare,
(2:7) ci S-a golit pe Sine, luând natura unui sclav şi devenind asemănător oamenilor. La
înfăţişare era ca un om;
(2:8) S-a umilit devenind ascultător până la moarte – şi încă moarte pe cruce.
(2:9) De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dăruit Numele care este deasupra
oricărui nume,
(2:10) pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi – din cer, de pe pământ şi de
sub pământ –
(2:11) şi orice limbă să mărturisească faptul că Isus Cristos este Domn, spre gloria lui
Dumnezeu Tatăl.
(2:12) De aceea, iubiţii mei, aşa cum întotdeauna aţi ascultat, nu doar în prezenţa mea, ci mult
mai mult acum, în absenţa mea, faceţi roditoare salvarea voastră cu frică şi cutremur,
(2:13) pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în voi – şi astfel voi aveţi voinţă şi puteţi
lucra în conformitate cu buna Lui plăcere.
(2:14) Faceţi toate lucrurile fără să vă plângeţi şi să vă certaţi,
(2:15) ca să fiţi fără pată şi curaţi – copii ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaţii necinstite
şi pervertite. Străluciţi între ei ca nişte stele în univers,
(2:16) ţinând cu putere la Cuvântul vieţii, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n-am
alergat în zadar şi nici nu m-am trudit degeaba,
(2:17) ci, dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi lucrarea care vin din credinţa
voastră, să mă bucur şi să-mi împărtăşesc bucuria cu voi toţi.
(2:18) În acelaşi fel, bucuraţi-vă şi voi şi împărtăşiţi-vă bucuria cu mine!
(2:19) Sper în Domnul Isus că vi-l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca şi eu să fiu
încurajat de veştile despre voi –
(2:20) pentru că n-am pe nimeni care să-mi împărtăşească simţămintele ca el, fiind cu
adevărat preocupat de voi.
(2:21) Toţi îşi urmăresc interesele proprii – şi nu pe ale lui Cristos.
(2:22) Voi cunoaşteţi vrednicia lui – că a lucrat cu mine pentru Evanghelie ca un copil
slujindu-şi tatăl.
(2:23) Sper să vi-l trimit imediat ce aflu cum merg lucrurile cu privire la mine
(2:24) şi mă încred în Domnul că voi veni şi eu curând.
(2:25) Am considerat că este necesar să vi-l trimit pe fratele Epafrodit, partenerul meu în
lucrare, ostaş împreună cu mine, trimisul vostru – cel pe care voi l-aţi trimis pentru a sluji
nevoilor mele.
(2:26) El a fost foarte tulburat fiindcă aţi auzit că a fost bolnav –
(2:27) a fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut îndurare faţă de
el – şi nu doar faţă de el, ci şi faţă de mine, ca să nu fiu întristat peste măsură.
(2:28) Aşadar, doresc mult să vi-l trimit, ca să vă bucuraţi văzându-l din nou, iar eu să nu mai
fiu întristat.
(2:29) Primiţi-l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, şi respectaţi astfel de oameni –
(2:30) pentru că datorită lucrării lui Cristos era aproape să moară, riscându-şi viaţa pentru a
face în locul vostru acele lucruri pe care voi nu mi le-aţi putut face.

Filipeni 3
(3:1) În cele din urmă, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu
aceleaşi lucruri, iar vouă vă dau siguranţă.
(3:2) Feriţi-vă de câinii aceia! Feriţi-vă de lucrătorii aceia răi, feriţi-vă de mutilatorii aceia!
(3:3) Noi suntem cei care am primit adevărata circumcizie: cei care se închină cu ajutorul
Duhului lui Dumnezeu, care se laudă în Cristos Isus şi nu-şi pun încrederea în lucruri fizice.
(3:4) Eu, desigur, aş putea să mă laud cu lucruri fizice. Dacă cineva crede că are motive
pentru care se poate încrede în lucruri fizice, eu şi mai mult:
(3:5) circumcis în a opta zi, din poporul Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei, în
ce priveşte Legea – fariseu,
(3:6) în ce priveşte zelul – persecutor al bisericii, în ce priveşte dreptatea care se bazează pe
Lege – fără cusur.
(3:7) Însă toate cele care pentru mine erau un câştig le consider ca o pierdere, datorită lui
Cristos.
(3:8) Mai mult decât atât, le consider pe toate o pierdere din cauza a ceea ce are o valoare
deosebită: cunoaşterea lui Cristos Isus, Domnul meu, datorită căruia am suferit pierderea
tuturor lucrurilor şi datorită căruia le consider gunoaie – pentru a-L câştiga pe Cristos
(3:9) şi pentru a fi găsit în El nu având o dreptate a mea, care vine din Lege, ci una care vine
prin credinţa în Cristos: dreptate care vine de la Dumnezeu şi care se bazează pe credinţă.
(3:10) Vreau să-L cunosc pe El, puterea învierii Lui, părtăşia suferinţelor Lui, devenind ca El
în moartea Sa,
(3:11) şi, cumva, să pot ajunge la învierea din morţi.
(3:12) Nu că deja am şi obţinut aceasta sau că deja am atins desăvârşirea, ci urmăresc să pun
stăpânire pe ea, pentru că şi Cristos Isus a pus stăpânire pe mine.
(3:13) Fraţilor, eu însumi nu consider că am atins aceasta, însă fac un singur lucru: uitând ce
este în urmă, fac tot ce pot mai bine pentru a obţine ceea ce este înainte.
(3:14) Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării de sus al lui Dumnezeu, în Cristos Isus.
(3:15) Aşadar, cei care sunt maturi să gândească la fel! Iar dacă gândiţi diferit cu privire la
vreun lucru, Dumnezeu vi-l va clarifica.
(3:16) Însă în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să trăim la fel!
(3:17) Urmaţi exemplul meu, fraţilor, şi uitaţi-vă cu atenţie la cei care trăiesc după exemplul
pe care vi l-am dat –
(3:18) pentru că mulţi trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. V-am spus deseori despre ei, iar
acum o fac cu lacrimi.
(3:19) Sfârşitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor stă în ruşinea
lor; ei se gândesc la lucruri pământeşti.
(3:20) Locul cetăţeniei noastre este în cer, de unde Îl şi aşteptăm pe Salvatorul nostru:
Domnul Isus Cristos.
(3:21) El va transforma trupul nostru umil şi-l va face asemenea trupului Său glorios, folosind
puterea prin care-Şi poate supune toate lucrurile.

Filipeni 4
(4:1) De aceea, fraţii mei iubiţi şi dragi, bucuria şi răsplata mea, rămâneţi fermi în Domnul,
iubiţilor!
(4:2) Le îndemn pe Evodia şi pe Sintichia să gândească la fel în Domnul!
(4:3) Ţie, lucrător credincios, îţi cer să le ajuţi pe aceste femei! Ele au trudit cu mine la
răspândirea Evangheliei, împreună cu Clement şi cu ceilalţi care au lucrat împreună cu mine –
ale căror nume sunt în cartea vieţii.
(4:4) Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Vă spun din nou: bucuraţi-vă!
(4:5) Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii! Domnul este aproape!
(4:6) Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire,
faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu!
(4:7) Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile
în Cristos Isus!
(4:8) În cele din urmă, fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce
este curat, tot ce este plăcut, tot ce este de admirat, tot ce este curat din punct de vedere moral,
tot ce este vrednic de laudă – acestea să fie lucrurile la care să vă gândiţi!
(4:9) Ceea ce aţi învăţat, aţi primit, aţi auzit şi aţi văzut în mine – acestea să le faceţi! Iar
Dumnezeul păcii va fi cu voi.
(4:10) M-am bucurat mult în Domnul că acum, din nou, v-aţi gândit la mine. Într-adevăr, voi
aţi fost preocupaţi de mine, însă n-aţi avut ocazia să arătaţi aceasta.
(4:11) Nu din cauza unei nevoi vă spun aceasta, pentru că eu am învăţat să fiu mulţumit în
orice împrejurare m-aş afla.
(4:12) Ştiu ce înseamnă să fii sărac şi ştiu ce înseamnă să ai din belşug. Am învăţat secretul de
a fi mulţumit în orice situaţie – fie sătul, fie flămând, fie în belşug, fie în nevoie.
(4:13) Pot face faţă tuturor acestor situaţii prin Cel care mă întăreşte.
(4:14) Însă aţi făcut bine că aţi luat parte cu mine în necaz.
(4:15) Voi ştiţi, filipenilor, că în primele zile ale predicării Evangheliei, când am plecat din
Macedonia, nici o biserică n-a fost alături de mine în ce priveşte darea şi primirea în afară de
voi.
(4:16) În Tesalonic mi-aţi trimis de mai multe ori ajutor pentru nevoile mele.
(4:17) Nu că eu umblu după daruri, ci eu umblu după ceea ce face să crească suma din contul
vostru.
(4:18) Mi-am primit plata pe deplin, şi chiar mai mult. Sunt foarte mulţumit că am primit de la
Epafrodit darurile pe care mi le-aţi trimis. Ele sunt ca o mireasmă, ca o jertfă plăcută şi
primită înaintea lui Dumnezeu.
(4:19) Dumnezeul meu va împlini toate nevoile voastre în conformitate cu bogăţia Lui
glorioasă, în Cristos Isus.
(4:20) A Dumnezeului şi Tatălui nostru să fie gloria, pentru totdeauna! Amin!
(4:21) Transmiteţi salutări tuturor sfinţilor în Cristos Isus! Fraţii care sunt cu mine vă trimit
salutări.
(4:22) Toţi sfinţii vă trimit salutări, în special cei din casa Cezarului.
(4:23) Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru!