Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Avem de-a face și cu un ritual al iubirii care îi implică pe cei doi îndrăgostiți: aceștia stau în foi de
mure, băiatul spune povești, confesiuni de dragoste, este prezent și jocul, comportamentul
oarecum jovial, sărutul, îmbrățișarea, despărțirea din pragul porții.
A patra secvență ilustrează scena despărțirii celor doi iubiți. Starea care persistă este aceea de
singurătate, dar și de pasivitate a iubitului: “Ca un stâlp eu stam în lună!”. După sărutul oferit de
către fată și plecarea acesteia („Înc-o gură și dispare…”), atașamentul emoțional al băiatului
persistă: „Ce frumoasă, ce nebună/ E abastra-mi, dulce floare!”
Ultima strofă surprinde în mod reflexiv regretului iubitului fata de dragostea neîmplinită, însă se
constituie ca un destin tragic al omului de geniu ce are o înțelegere superioară a lumii însă e
condamnat să fie singur și nefericit: „Și te-ai dus, dulce minune,/ Ș-a murit iubirea noastră./
Floare-albastră! floare-albastră!…/ Totuși este trist în lume!”.