Antologia SF

volumul 2
Povestiri SF ai Fantasy
Ediaie �ngrijita de Cosimo
Kindle eBook: Cosimo, noiembrie 2011

- versiune definitiva -
Selecaia textelor, redactarea ai corectura: Cosimo
Antologia cuprinde ai texte preluate de pe site-ul CPaF
http://www.cpsf.info/
Cuprins:
Antologia SF
H. G. Wells - Povestea raposatului domn Elvesham
Poul Anderson - Patrula timpului
C. J. Cherryh - Cassandra
Avram Davidson - V�natorul
Bob Ottum Jr. - Zgomot pentru nimic
Fredric Brown - Placed, planeta nebuna
Peter Cartur - Ceaaa
Isaac Asimov - Clopotul muzical
Dan Viorel Norea - Dan, dansezia
Jean-Pierre Andrevon - Operaaie de rutina
Timons Esaias - Locul prabuairii
Silviu Genescu - Ghost Story
Lino Aldani - Malul celalat
Stanley G. Weinbaum - Valea visurilor
Ambrose Bierce - Fiara nevazuta
Herbert W. Franke - Expediaia
Erik Simon - Exod �n aara fagaduinaei
Damon Knight - Colecaionarul
Philip K. Dick - Wub
Chris Morgan - �nalaarea de pe Alkaid
Arkadi & Boris Strugaaki - Extraordinara aventura a lui Boris Ivanovici Stronski
Milivoj Andjelcovic - �ntoarcerea de pe planeta Ei Bi
Marc Laidlaw - Demonstraaia
Edmond Hamilton - Planeta moarta
Brian Stableford - Invazia de pe Marte
Diana Alzner - Praf minune
Walter Kubilius - Dincolo
Adrian Buzdugan - Rotoghila
Aleksandr Kravcenko - Ultima lupta
Lester del Rey - Chiar de mor visatorii
Bruce Sterling - Strigoiul
Taku Mayumura - Robotul atotatiutor
Marcel Luca - Atac cu Spitfire la Binderdaal
Jack Vance - Lovitura de graaie
Sebastian A. Corn - Ultima zi a v�natorului
Murray Leinster - Gaura cheii
Herbert George Wells
Povestea raposatului domn Elvesham
(�The Story of the Late Mr. Elvesham�, 1896)

Traducere de Dorin A. Groza

Relatez aceasta �nt�mplare nu cu speranaa ca va fi crezuta, ci spre a oferi, pe c�t

e posibil, urmatoarei victime, un mijloc de salvare. Macar un altul sa profite de
nefericirea mea... Cazul meu, o atiu, e fara leac, ai acum aproape ca m-am resemnat
cu ceea ce mi-a fost harazit.
Ma numesc Edward George Eden; sunt nascut la Trentham, �n Staffordshire, unde tatal
meu muncea la gradinile oraaului. Mi-am pierdut mama pe c�nd aveam trei ani, iar pe
tata c�nd �mplinisem cinci; atunci am fost adoptat de unchiul meu George Eden. El
se instruise ai se educase singur ai dob�ndise la Birmingham reputaaia unui ziarist
�ntreprinzator. Celibatar, ai-a luat generos asupra-i raspunderea createrii mele, a
deateptat �n mine ambiaia de a reuai �n viaaa ai, la moartea lui, care a survenit
acum patru ani � aveam pe atunci optsprezece ani �, mi-a lasat �ntreaga avere, un
total de circa cinci sute de lire sterline. �n testamentul sau ma sfatuia sa
consacru aceati bani terminarii studiilor. Eu ai alesesem profesiunea de medic ai,
graaie marinimiei lui postume ai norocului meu de a obaine prin concurs o bursa, am
putut urma la Universitatea din Londra cursurile de medicina. �n momentul �n care
�ncepe povestea mea, locuiam pe University Street, la numarul 11 A, �ntr-o mica
mansarda, saracacios mobilata. Aceasta singura �ncapere mi-a servit totodata de
birou, de salon ai de dormitor, �ntr-at�t doream sa-mi prelungesc c�t mai mult timp
resursele.
Tocmai mergeam sa-mi duc la pingelit o pereche de ghete, c�nd l-am �nt�lnit �nt�ia
oara pe micul batr�n cu faaa galbejita, a carui viaaa este acum �ngemanata cu viaaa
mea inextricabil. De pe bordura trotuarului, unde se afla, el examina cu un aer
perplex faaada imobilului. Ochii lui � ochi spalaciai, cenuaii, cu pleoapele roaii
� ma privira scrutator ai, imediat, mi se adresa cu amabilitate:
� Sosiai tocmai la timp. Am uitat numarul casei dumneavoastra. Ce mai faceai,
domnule Edena
Ma cam uimea aceasta familiara �nt�mpinare din partea unui ins pe care nu-l vazusem
niciodata ai ma plictisea ai faptul ca fusesem surprins cu ghetele sub braa. El
remarca lipsa mea de cordialitate.
� Va �ntrebaai, probabil, cine naiba sunt, nua Un prieten, �ngaduiai-mi sa va
asigur. V-am mai vazut, deai habar n-aveai de acest lucru. Exista vreun loc unde am
putea discuta despre ceva care va intereseazaa
aovaii. Nu aineam sa-i dezvalui unui necunoscut saracia locuinaei mele.
� Poate, insinuai, am putea sa mergem �mpreuna o bucata de drum. Sunt, din pacate,
obligat sa...
Gestul meu explica restul frazei.
� Perfect, spuse el, privind �n dreapta ai �n st�nga..., o bucata de druma �ncotro
mergema
�mi lasai ghetele pe culoar.
� Ascultaai, relua el brusc. Am sa va spun multe lucruri, domnule Eden. Veniai deci
sa luaai dejunul cu mine. Sunt batr�n, foarte batr�n ai, ca toai oamenii �n etate,
�mi place sa sporovaiesc. Cum sa vorbim aici, cu glasul meu firav, �n larma
straziia
Cu m�na lui descarnata, care tremura puain, �mi str�nse persuasiv braaul. Deai eram
destul de v�rstnic ca sa pot accepta aceasta neaateptata invitaaie, ea nu ma
satisfacea pe deplin.
� Aa prefera..., �ncercai sa scap.
� �n schimb eu aa prefera..., ma �ntrerupse el. ai ar trebui sa-mi respectaai parul
meu alb.
P�na la urma, consimaii sa-l �ntovaraaesc. Ma duse la Blavitski; paaii lui marunai
ma obligara sa merg foarte �ncet. �n cursul acelui dejun � niciodata nu mai luasem
parte la un altul la fel � batr�nul �mi �nlatura cu abilitate �ntrebarile. Mi-am
putut face o idee mai precisa despre �nfaaiaarea lui. Obrajii sai barbieriai erau
supai ai brazdaai de riduri; buzele-i zb�rcite acopereau o dantura falsa; avea un
par rar, �nsa destul de lung. �mi parea de statura mijlocie (la drept vorbind, toai
pareau scunzi pe l�nga marea mea �nalaime), iar umerii sai erau �ncovoiaai.
Observ�ndu-l, �mi dadui seama ca ai el ma cerceta, ba chiar �mi �nvaluia trupul, de
la umerii mei largi ai p�na la m�inile bronzate ai faaa plina de pistrui, cu
priviri �n care descopeream o bizara expresie de aviditate.
� Acum, spuse el �n clipa c�nd ne aprindeam aigarile, e timpul sa va expun
chestiunea pentru care v-am cautat. Dupa cum vedeai, sunt batr�n, foarte batr�n...
Ramase tacut o bucata de vreme, apoi urma: �nt�mplarea a facut sa posed o avere pe
care trebuie s-o las moatenire cuiva, dar n-am ai n-am avut niciodata copii.
Ma g�ndii imediat daca nu e vorba de-o capcana ai ma hotar�i sa fiu atent ca nu
cumva sa pierd ceea ce-mi ramasese din cele cinci sute de lire. Batr�nul continua,
staruind asupra tristeaii pricinuite de singuratate ai asupra greutaaii de a da
averii, dupa moartea lui, o �ntrebuinaare convenabila.
� Am luat �n considerare o mulaime de variante: opere de binefacere, burse, premii,
biblioteci ai am ajuns la concluzia � �ai aainti atunci privirea drept �n ochii mei
� ca voi cauta un t�nar ambiaios, serios ai sarac, sanatos la trup ai la spirit,
spre a-i lasa tot ce am, spre a face din el, �ntr-un cuv�nt, moatenitorul meu. ai
repeta: spre a-i lasa tot ce am, astfel �nc�t scapat dintr-odata de toata agitaaia
ai lupta �n mijlocul carora a crescut sa poata deveni un om independent ai
influent...
Ma silii sa par dezinteresat. Cu o stravezie ipocrizie, insinuai:
� ai doriai ajutorul meu, serviciile mele profesionale, poate, pentru a-l descoperi
pe acest t�nara
Sur�se, arunc�ndu-mi o privire patrunzatoare ai nu ma putui �mpiedica sa r�d de
felul �n care mi-a demascat copilareasca viclenie.
� Ce cariera �i e deschisa acestui t�nar! relua el. Ma cuprinde invidia g�ndindu-ma
ca am str�ns pentru ca un altul sa poata cheltui... Dar exista, bine�naeles, unele
condiaii, unele obligaaii impuse de aceasta dispoziaie testamentara... T�narul va
trebui, de pilda, sa ia numele meu. Nu e cu putinaa sa ai totul fara sa dai ceva �n
schimb. ai, �nainte de a-l recunoaate ca moatenitor, voi face o minuaioasa ancheta
asupra vieaii lui. E nevoie ca el sa fie sanatos ai viguros. Trebuie sa-i cunosc
ereditatea; sa atiu cum au murit parinaii ai bunicii sai, sa-i cercetez atent
obiceiurile ai viaaa morala...
Acesta cuvinte mai potolira �ntruc�tva tainicele felicitari pe care mi le adresam.
� Trebuie sa presupun, �ntrebai, ca eu sunt...
� Da, fireate! raspunse el aproape cu furie. Da, dumneata eati, chiar dumneata!
Nu mai spusei nimic. Imaginaaia mi-o luase razna, iar scepticismul meu natural nu
era �n stare sa �nfr�neze acest sentiment de jubilare. �n spiritul meu nu intra
nici cea mai ne�nsemnata umbra de recunoatinaa. Nu atiam ce sa spun ai nici n-aa fi
atiut cum sa ma exprim.
� Dar de ce tocmai eua ma interesai �n sf�rait.
�l auzise � �mi explica batr�nul � vorbind despre mine pe profesorul Hasler, ca
despre un t�nar care �ntruchipa tipul unui om puternic ai sanatos, iar el dorea pe
c�t posibil sa-ai lase avutul cuiva a carui sanatate ai a carui cinste sa fie
sigure.
Astfel a decurs prima mea �nt�lnire cu acel batr�nel. El ramase misterios �n ceea
ce-l privea ai pretinse ca �nca nu voia sa-mi dezvaluie numele lui. Pe urma, c�nd
i-am satisfacut curiozitatea ma parasi la ieairea din restaurant. Remarcasem ca,
pentru a plati consumaaia, �ai scosese din buzunar un pumn de monede de aur.
Staruinaa lui cu privire la sanatatea mea fizica era ciudata. Dupa cum convenisem
cu el, �n aceeaai zi contractai, pentru o suma enorma, o asigurare de viaaa cu
Loyal Insurance Company; �n saptam�na care a urmat, consilierii ei medicali ma
pipaira, ma palpara ai ma ascultara din cale afara de riguros. Nici chiar asta nu-l
mulaumi pe batr�n, care voi sa fiu din nou examinat, de asta data de renumitul
doctor Henderson. Astfel, veni ai vinerea de dupa Rusalii, �nainte ca el sa fi luat
o hotar�re.
�n seara aceea, t�rziu � era aproape ora noua, eu repetam pentru un examen niate
formule de chimie � �l auzii chem�ndu-ma. �l aflai jos, �n coridor, ai slaba
licarire a becului cu gaz proiecta pe faaa lui un joc de umbre groteati. �mi paru
ai mai �ncovoiat dec�t prima data, iar obrajii sai ai mai scof�lciai. Glasul �i
tremura de emoaie.
� Totul este absolut �n regula, domnule Eden, �mi declara el, iar seara aceasta,
cea mai �nsemnata dintre toate, o vom petrece �mpreuna, sarbatorind succesul
dumitale. Un acces de tuse �l �ntrerupse. De altminteri, n-ai sa mai ai mult de
aateptat, adauga el, trec�ndu-ai o batista peste buze ai, apuc�ndu-ma de m�na, cu
laba lui osoasa, �ncheie:...fara nicio �ndoiala, n-ai sa mai ai mult de aateptat!
Ieairam ai luaram un cab. �mi amintesc cu o extrema precizie toate incidentele
drumului nostru: mersul rapid ai lin al trasurii; contrastul dintre petrolul, gazul
ai electricitatea care iluminau vitrinele; mulaimea de trecatori de pe strazi;
restaurantul din Regent Street, unde ne-a fost servit un somptuos dineu. La
�nceput, privirile pe care chelnerul �n frac le arunca asupra modestelor mele haine
ma st�njenira. Nu atiam cum sa scap de s�mburii de masline. Dar, pe masura ce
aampania ma �ncalzea, �ncrederea mea createa.
Batr�nul vorbi despre sine; �nca din cab �mi spusese cum �l cheama: aveam de-a face
cu Egbert Elvesham, ilustrul filozof, al carui nume �mi era cunoscut �nca de pe
bancile acolii. Nu izbuteam sa ma conving ca acel om, a carui inteligenaa pusese de
mult stap�nire pe a mea, ca acea mare g�ndire sa mi se fi relevat deodata sub acest
aspect decrepit ai familiar. Probabil ca orice t�nar aflat pe neaateptate �n
contact cu o celebritate trebuie sa �ncerce c�t de c�t dezamagirea mea.
�mi vorbi despre bogaaia pe care curenaii sleiai ai vieaii lui o vor lasa �n cur�nd
sa treaca �n m�inile mele: imobile, valori, drepturi de autor... Niciodata n-aa fi
banuit ca filozofii puteau fi at�t de bogaai. El privea, cu un aer invidios, cum
beam ai m�ncam:
� Ce pofta de viaaa ai! constata el; apoi, cu un suspin, cu un suspin de uaurare,
aa fi putut crede, adauga: Nu va dura mult.
� E adevarat! spusei, cu capul ameait de aampanie. E adevarat, un viitor deosebit
de placut �mi este rezervat, graaie dumneavoastra. Voi avea cinstea sa va port
numele, dar dumneavoastra aveai un trecut, un trecut care face c�t �ntregul meu
viitor.
�ai clatina capul ai sur�se, iar eu avui impresia ca magulitoarea-mi admirare �i
provoaca o melancolica bucurie.
� Ai renunaa la acest viitora ma �ntreba el �n momentul �n care chelnerul aducea
lichiorurile. Nu vezi, desigur niciun inconvenient �n faptul ca-mi iei numele,
averea, dar ai vrea, de bunavoie, sa-mi iei ai povara anilora
� Da, daca mi s-ar da ai geniul, ai opera dumneavoastra, raspunsei generos.
Sur�se din nou.
� Da-ne c�te un kummel, comanda el. Apoi, scoa�nd din buzunar un mic pachet plat,
�nvelit �n h�rtie alba, �l examina cu luare-aminte. Aceste clipe, care urmeaza
dineului, sunt prielnice bucuriilor. Iata o far�mitura din inedita mea
�naelepciune.
Cu degetele-i galbene ai tremur�nde, desfacu pacheaelul ai-mi arata o pulbere fina,
trandafirie.
� Asta-i, relua el. Ei, nu ghiceati ce ea! Pune puain �n kummelul dumitale ai...
vei simai ceva ceresc.
Ochii sai cenuaii ma iscodeau cu o expresie indicibila. Eram niaelua aocat de
constatarea ca marele g�nditor punea prea pe mireasma licorilor. Totuai, ma
prefacui interesat de invitaaia lui, caci bausem destul pentru a fi capabil de
aceasta nevinovata ipocrizie.
El varsa praful �n cantitaai egale, �n paharele noastre, apoi, ridic�ndu-se brusc
ai cu o solemnitate pe c�t de stranie pe at�t de neaateptata, �ai �ntinse cupa;
facui la fel ai ciocniram.
� Pentru apropiata dumitale moatenire! spuse duc�ndu-ai lichiorul la buze.
� Ba nu! Ba nu! protestai cu vioiciune.
Se opri, cu paharul la �nalaimea barbiei ai cu ochii sai stralucitori aaintiai
asupra-mi.
� Va doresc o viaaa c�t mai lunga! �i urai ai eu.
Paru sa aovaie.
� �ai doresc o viaaa c�t mai lunga! repeta el cu un neaateptat hohot de r�s ai,
fara sa ne scapam din priviri, ciocniram �nca o data.
Ochii lui continuara sa ma cerceteze ai, �n timp ce dadeam pe g�t kummelul, ma
�ncerca o senzaaie intensa ai bizara. Prima �nghiaitura �mi st�rni �n cap un tumult
furios. �mi paru ca sub craniul meu totul �ncepea sa fiarba, iar un b�z�it
asurzitor �mi umplu urechile. Nu deosebii nici gustul ai nici aroma lichiorului,
fascinat cum eram, ca sa spun aaa, de vapaia ochilor cenuaii ai batr�nului. Aceasta
zapaceala, acest tumult �mi parura ca au durat o veanicie. Vagi impresii despre
lucruri pe jumatate uitate danauira ai disparura la hotarele memoriei mele.
�n cele din urma, el rupse vraja ai, cu un suspin rasunator, �ai lasa pe masa
paharul.
� Ei binea
� E minunat! raspunsei, cu toate ca n-aveam nicio idee despre adevarata savoare a
mixturii.
Capul mi se-nv�rtejea, creierul �mi era un haos. Ma aaezai. Apoi percepaiile mele
devenira precise ai minuscule de parca vedeam totul printr-o oglinda concava.
Gesturile batr�nului erau acum nervoase ai nerabdatoare. �ai scoase ceasul ai se
str�mba:
� Unsprezece ai aapte! ai trebuie sa prind trenul de unsprezece douazeci ai
cinci... Am ai plecat...
Ceru plata ai-l ajutai sa-ai puna pardesiul. Chelnerii atenai se grabira sa ne
ajute.
Dupa c�teva clipe, batr�nul urca �ntr-un cab, iar eu �i spuneam la revedere, av�nd
necontenit aceeaai impresie de minuscula claritate, de parca aa fi simait chiar
lucrurile ca atare.
� E praful! �mi explica el, duc�ndu-ai m�na la frunte. N-ar fi trebuit sa ai-l dau.
M�ine dimineaaa ai sa ai o �ngrozitoare durere de cap. Aateapta un moment. aine! �
ai-mi �ntinse un pacheael alb, asemanator acelora facute de farmaciati. Ia asta cu
un pahar cu apa, �nainte de a te baga �n pat. Celalalt praf era un excitant... Nu
uita sa-l iei pe acesta �nainte de culcare. �ai va limpezi mintea. Asta e tot. �nca
o str�ngere de m�na, Futurus!
�i str�nsei m�na zb�rcita.
� La revedere! mai striga el; ai, dupa felul �n care clipea din ochi, socotii ca ai
el trebuia sa se afle sub �nr�uririle acelui drog stimulator.
Cu o tresarire, ca ai c�nd ar fi vrut sa �ndrepte o scapare din vedere, �ai cauta
prin buzunaraaul de la vesta ai scoase un pachet cilindric.
� Uite! �mi spuse. Uitasem! Nu-l deschide �nainte de �nt�lnirea noastra de m�ine...
dar ia-l odata!
� Bine, b�iguii.
�n momentul �n care vizitiul �ai deatepta calul cu o uaoara lovitura de bici,
batr�nul �mi trimise un ultim sur�s prin geamul trasurii.
Pachetul pe care mi-l daduse era sigilat cu ceara roaie la mijloc ai la
extremitaai.
�Daca nu-i un fiaic de bani, trebuie sa fie plumb sau platina�, g�ndii.
�mi v�r�i grijuliu �n buzunar acel obiect. Apoi, la fel de ameait, pornii pe jos
spre casa, trec�nd prin Regent Street, unde mai puteai vedea cete de plimbareai, ca
ai prin straduaele �ntunecate aflate dincolo de Portland Road.
�mi aduc bine aminte de diferitele senzaaii pe care le-am �ncercat de-a lungul
drumului. Eram �nca destul de eu �nsumi ca sa-mi dau seama �n ce stare insolita ma
gaseam ai ma �ntrebam daca acel praf, pe care-l absorbisem, nu era opiu, drog ale
carui efecte le ignoram. �n momentul de faaa �mi este greu sa descriu exact
anomalia aceasta mintala, acest soi de dedublare a spiritului, pe care o constatam
�n mine. Strabat�nd Regent Street, aveam convingerea ca ma aflu �n gara Waterloo,
fiind pe punctul de a intra �n Institutul politehnic, cum te-ai urca �ntr-un tren.
�mi frecai ochii; mergeam, fara �ndoiala, pe Regent Street...
Cum aa putea sa exprim efectul acestei halucinaaiia Un actor iscusit te priveate
liniatit, face o str�mbatura ai, deodata, te crezi �naintea unei cu totul alte
persoane. Ar fi prea extravagant sa va spun ca o clipa �mi paru ca Regent Street
�mi jucase un renghia Apoi, deai eram convins ca e din nou Regent Street, simaeam
ca ma copleaesc �n mod straniu fantasticele reminiscenae care ma �mpresurau.
� Acum treizeci de ani, g�ndii, aici m-am certat cu fratele meu.
Dar imediat izbucnii �n r�s, spre marea distracaie a unui grup de noctambuli. Acum
treizeci de ani nu eram nascut ai niciodata nu m-am putut lauda ca am un frate.
Amestecul pe care-l bausem era, �n mod cert, un fel de nebunie lichida, caci un
copleaitor regret dupa acel frate pierdut nu �nceta sa ma obsedeze. De-a lungul lui
Portland Road aceasta aberaaie lua o alta forma. �mi amintii de pravalii care nu
existau ai comparai strada cu cea care fusese odinioara. N-avea nimic uimitor
faptul ca, dupa un dineu �mbelaugat, stropit din belaug, g�ndirea era dezordonata,
dar ma lasau perplex acele fantastice reminiscenae, ciudat de precise de altfel,
care �mi invadau spiritul; ai ma uluiau nu at�t amintirile care se prezentau, c�t
acelea care-mi scapau. Ma oprii astfel �naintea vitrinei unui magazin de atiinae
naturale, muncindu-mi mintea sa regasesc ce putea sa ma intereseze acolo. Un
omnibuz trecu, fac�nd un zgomot ce aducea extraordinar cu mersul unui tren.
� Ah, am gasit! �mi spusei deodata. Trebuie sa vin m�ine aici ca sa caut trei
broaate pentru disecaie! Nu-i curios ca am uitata
Odata, �n copilarie, mi s-a dat ca jucarie un caleidoscop. Desenele se goneau unele
pe altele ai se suprapuneau; �n acelaai fel cauta aceasta serie de senzaaii noi sa
se substituie acelora ale eului meu obianuit.
Trec�nd prin Euston Road, ajunsei �n Tottenham Court Road, la fel de perplex ai cam
speriat, fara sa bag de seama ca merg pe un drum nefamiliar, caci, de obicei, o
taiam prin reaeaua straduaelor �nvecinate. Cotind pe University Street, constatai
ca uitasem numarul casei mele. Mi-a fost necesara o violenta sforaare a memoriei ca
sa fiu sigur ca era numarul 11 A ai, chiar ai aaa, avui impresia ca mi-l suflase un
necunoscut. �ncercai sa-mi �ncheg ideile evoc�nd incidentele dineului, dar, �n
ciuda tuturor eforturilor, mi-a fost cu neputinaa sa-mi amintesc trasaturile
amfitrionului meu. �l �ntrevedeam doar vag conturat, de parca i-aa fi zarit figura
�ntr-un geam. �n locul sau �nsa, avui o ciudata viziune exterioara: eu �nsumi st�nd
la o masa, �mbujorat, cu ochii scaparatori ai vorbarea.
�Toata chestia asta devine insuportabila � g�ndii. Trebuie sa iau celalalt praf�.
Am cautat sfeanicul ai chibriturile �n partea vestibulului unde nu exista nicio
mobila ai mi-am dat seama ca nu atiam la ce etaj locuiesc.
� Sunt beat, fara doar ai poate, bolborosii ai ma poticnii st�ngaci de prima
treapta, ceea ce �ntarea constatarea mea.
La prima vedere, �nfaaiaarea camerei mele mi se paru bizara.
� Ce prostie! bombanii, scrut�nd totul �n jurul meu.
De data asta izbutii sa ma stap�nesc, ai viziunile fantastice se topira �naintea
aspectului familiar al mansardei. Vechea oglinda era tot acolo, cu notele mele
(despre albuminoide) fixate �ntr-un cola al ramei, iar hainele mele de toate zilele
zaceau risipite pe duaumea. ai totuai toate astea nu erau, �n mod ne�ndoios,
aievea. �mi dadea t�rcoale impresia ca ma gaseam �ntr-un tren care se opreate, iar
eu cautam sa discern prin fereastra numele staaiei necunoscute. Ca sa ma liniatesc,
�mi �ncleatai m�inile de barele patului.
� E, fara �ndoiala, un fenomen de clarviziune, �mi spusei. Va trebui sa-l comunic
Societaaii de cercetari psihice.
Pusei pe masa fiaicul cel greu, ma aaezai pe pat ai ma apucai sa-mi scot ghetele.
S-ar fi spus ca senzaaiile mele prezente se conturau pe un vechi desen care
reaparea.
� La naiba! strigai. Oare �mi pierd minaile sau sunt �n doua locuri deodataa
Pe jumatate dezbracat, varsai praful �ntr-un pahar; apa produse o efervescenaa ai
prinse o culoare fluorescent chihlimbarie. �nghiaii acea bautura ai, �nainte chiar
de a fi intrat �n pat, �mi recapatasem liniatea. Simaii sub obraz racoarea pernei
ai cur�nd fui cuprins de somn.
Ma deateptai brusc dintr-un coamar �n care eram �mpresurat de fiare fioroase:
adormisem st�nd culcat pe spate. Toai cunosc acele vise zguduitoare ai deprimante
din care scapi, treaz desigur, dar cu o stranie senzaaie de spaima. �n gura aveam
un gust ciudat; membrele �mi erau cotropite de o neobianuita oboseala, de o
indispoziaie generala. Ramasei nemiacat, cu capul pe perna, sper�nd ca aceasta
senzaaie de stranietate ai de teroare nu va �nt�rzia sa se risipeasca ai ca voi
putea sa adorm din nou. Dar, �n loc de aceasta, senzaaiile anormale se
intensificara. La �nceput nu remarcai nimic ciudat �n camera, o lumina tulbure,
at�t de slaba �nc�t ai fi zis ca e chiar �ntunericul, �ngaduia sa �ntrezaresc
mobilele doar ca niate pete de obscuritate totala. �mi zg�ii ochii peste cuverturi.
�mi trecu prin minte ideea ca cineva a intrat ca sa-mi fure fiaicul de bani, dar,
dupa ce am mai ramas nemiacat c�teva clipe, respir�nd cu regularitate spre a ma
preface ca dorm, �mi dadui seama ca fusesem prada unei naluciri. Totuai
certitudinea ca se �nt�mpla ceva neliniatitor ma �nabuaea tot mai mult. Cu o
sforaare, �mi ridicai capul ai privii �n jurul meu. Examinai formele vagi, petele
de �ntuneric, mai mult sau mai puain dens, care indicau draperiile, masa, caminul,
rafturile bibliotecii. Percepui atunci ceva neobianuit �n aceste siluete de bezna.
Fusese schimbat locul patuluia Oare nu biblioteca ar trebui sa fie acolo unde se
ridica un obiect acoperit ai cenuaiu, care nu semana deloc cu niate rafturi
�ncarcate cu caraia Iar acel lucru parea, desigur, mult prea mare ca sa fie camaaa
mea aruncata pe spatarul unui scaun.
�nving�nd o groaza copilareasca, zv�rlii de pe mine cuverturile ai-mi scosei un
picior afara din aaternut. De obicei, c�nd ieaeam din vechitura-mi de pat, talpa
mea atingea imediat podeaua; acum �nsa abia daca ajungea la marginea saltelei. Ma
strecurai ai mai mult �nainte ai ma aaezai cu picioarele at�rn�nde. Chiar l�nga
mine, pe un taburet achiop, se gaseau, desigur, sfeanicul ai chibriturile. �ntinsei
m�na... nimic! �mi agitai braaul �n �ntuneric ai �nt�lnii o draperie deasa, dintr-o
stofa grea ai matasoasa; o pipaii ai trasei de ea: era o perdea at�rnata la capatul
patului.
Eram acum cu totul treaz ai �ncepeam sa �naeleg ca ocup o alta odaie dec�t a mea.
Nu atiam ce sa cred. �ncercai sa-mi amintesc evenimentele ai ele �mi aparura �n
minte cu o singulara limpezime: dineul, pacheaelele, uimirea mea simaindu-ma beat,
�ntoarcerea acasa, greutatea cu care m-am dezbracat, racoarea pernei perceputa de
obrajii mei �nfierb�ntaai...
Ma cuprinse o brusca neliniate. Fusese ieri sau alaltaieri searaa �n orice caz,
aceasta �ncapere nu era a mea ai nu-mi imaginam �n ce fel am putut patrunde aici.
Conturul estompat care-mi atrasese mai �nainte atenaia devenea tot mai palid ai
recunoscui o fereastra l�nga care se profila oglinda ovala a unei mese de toaleta.
O lumina spalacita se filtra prin storul cobor�t. Voind sa ma ridic, ma uimira
ciudata slabiciune ai instabilitatea pe care le resimaeam. �ntinsei m�inile ce-mi
tremurau ai ma �ndreptai �ncet spre fereastra, izbindu-ma, �n drum, de un scaun.
B�jb�ind �n jurul marii oglinzi, �mpodobite cu candelabre, cautai anurul storului.
Nu-l gasii. Din �nt�mplare, trasei de un ciucure ai, cu declicul unui resort,
storul �ai lua zborul.
Decorul pe care-l contemplai �mi era cu totul strain. Sub cerul acoperit,
semiobscuritatea zorilor strabatea masele �nvalatucite ale norilor. La orizont,
baldachinul norilor avea o bordura s�ngerie; dedesubt totul era �ntunecat ai
nelamurit. �n departare, un vag profil de coline; mai aproape, o �ngramadire de
cladiri cu turnuleae ai clopotniae, p�lcuri de copaci asemanatori unor pete de
cerneala ai, sub fereastra, o dantela de tufiauri negre ai de alei cenuaii. Totul
�mi era at�t de puain familiar �nc�t o clipa crezui ca visez. Atinsei masa de
toaleta; �mi paru facuta dintr-un lemn lustruit ai garnisita cu fel de fel de
obiecte, cu flacoane de cristal alefuit ai cu perii. Exista, de asemenea, �ntr-o
farfurioara un bizar lucruaor �n forma de potcoava, cu proeminenae tari ai
lucioase. Nicaieri �nsa un sfeanic ai chibrituri!
�mi �ntorsei privirile spre �ncapere. Acum, ca storul era ridicat, mobilierul se
ivea mai puain confuz din �ntuneric. La mijloc, observai un pat cu baldachin ai, la
picioarele lui, un larg camin alb cu reflexe de marmura. Ma sprijinii de masa, �mi
�nchisei ochii, �i redeschisei ai ma silii sa g�ndesc. Totul era prea real ca sa
pot crede ca-i un vis. �mi spusei ca trebuia sa existe �n memoria mea unele goluri
datorate straniei licori pe care o bausem. Poate ca intrasem �n posesia moatenirii
mele ai nu mai aineam minte nimic de c�nd mi se anunaase fericita veste.
�ntr-o clipa totul va redeveni clar. Totuai, dineul cu batr�nul Elvesham �mi parea
c�t se poate de recent; aampania, chelnerii grijulii, praful trandafiriu ai
lichiorurile � aa fi pariat pe viaaa mea ca toate acestea se petrecusera abia cu
c�teva ore �n urma.
Atunci se produse ceva at�t de ne�nsemnat, ai totuai at�t de teribil pentru mine,
�nc�t ai acum ma �nfior, g�ndindu-ma. Ma �ntrebai cu glas tare:
� Cum naiba am venit aicia
Glasul pe care-l auzii nu era al meu.
Nu era glasul meu! Era un glas piaigaiat, pierit ai avea o rezonanaa cu totul
diferita dec�t aceea pe care mi-o atiam. Ca sa ma liniatesc, �mi frecai m�inile una
de alta ai simaii m�ini osoase, cu pielea flasca � m�inile unui moaneag.
� E ne�ndoios, spusei cu acel oribil glas care, fara sa pot ghici �n ce fel, mi se
instalase �n g�tlej, e ne�ndoios ca totul trebuie sa fie un vis!
Cu un gest rapid, aproape instinctiv, �mi pusei degetele �n gura: nu mai aveam
dinai! V�rfurile degetelor mele treceau peste niate gingii uscate. Mi se str�nse
inima de dezgust ai de consternare.
Ma asalta atunci o irezistibila dorinaa de a ma vedea, de a masura imediat, �n
�ntreaga-i grozavie, hidoasa schimbare care se petrecuse cu mine: cu un pas
aovaitor, ma dusei p�na la camin ai cautai chibrituri. Un acces de tuse ma scutura
ai ma str�nsei mai bine �n groasa camaaa de flanela �n care eram �mbracat. Pe camin
nu existau chibrituri ai, deodata, �mi dadui seama ca picioarele ai m�inile �mi
erau �ngheaate. Stranut�nd ai tuaind, gem�nd fara sa vreau, ma �ntorsei �n pat.
� E, desigur, un vis! sc�ncii, urc�ndu-ma din nou �n pat. E, desigur, un vis!
repetai ca un batr�n ramolit.
Hotar�t sa readorm, mi-am tras cuverturile peste umeri, peste urechi ai mi-am
strecurat sub perna m�na uscata. Evident, era un vis! Dimineaaa ma voi trezi t�nar,
puternic ai viguros, spre a-mi relua studiile... �mi �nchisei ochii, respirai
regulat ai, pentru a ajuta somnul sa vina, ma apucai sa calculez multiplii lui
trei. Dar somnul se �nverauna sa ma ocoleasca. Convingerea ca transformarea ce
avusese loc �n mine era o inexorabila realitate sporea cu fiecare minut. Cur�nd ma
pomenii cu ochii deschiai, nemaig�ndind la multiplii lui trei, ci plimb�ndu-mi
degetele peste gingiile descarnate. Eram cu adevarat preschimbat �n moaneag. �ntr-
un mod inexplicabil sarisem peste �ntreaga-mi existenaa ca sa ajung la batr�neae;
fara sa am habar cum se �nt�mplase acest lucru, fusesem frustrat de cea mai buna
parte a vieaii mele, de dragoste, de foraa, de lupta, de speranaa! �mi �nfundai
capul �n perna, �ncerc�nd sa ma conving ca asemenea halucinaaii sunt posibile.
�ncet, imperceptibil, zorii se faceau mai limpezi.
P�na la urma, pierz�nd orice nadejde ca voi mai adormi ma ridicai pe jumatate ca sa
cercetez �ncaperea. Era spaaioasa ai bine mobilata, mai bine mobilata dec�t orice
camera �n care locuisem p�na atunci. Pe o masuaa dintr-un ungher observai un
sfeanic ai chibrituri. Aruncai de pe mine cuverturile ai, zgribulindu-ma de
racoarea dimineaii, deai eram �n timpul verii, ma sculai ai aprinsei lum�narea.
Apoi, tremur�nd �ngrozitor, �n aaa fel �nc�t mucarniaa clanaanea pe suportul ei, ma
grabii cu paai mici p�na la oglinda ai zarii... chipul lui Elvesham. Deai ma
temusem de aceasta concluzie, ea nu era pentru mine mai puain �nspaim�ntatoare!
Savantul mi se paruse slabit ai jalnic, dar, vaz�ndu-l acum �mbracat doar �ntr-o
camaaa lunga de flanela, descheiata la g�t, vaz�ndu-l acum devenit propriul meu
trup, n-aa putea descrie dezolanta lui decrepitudine. Obrajii scof�lciai, auviae
rare de par carunt, ochi umezi ai urduroai, buze tremur�nde ai ofilite, printre
care se �ntrevedeau hidoasele gingii negricioase... Dumneata, care ai spiritul ai
trupul laolalta, care ai v�rsta dumitale adevarata, nu-ai poai �nchipui ce �nsemna
pentru mine aceasta infernala �ntemniaare. Sa fii t�nar ai plin de dorinae ai de
energia tinereaii ai sa te laai prins, sa te laai nimicit �n acest corp care nu mai
era dec�t o biata ruina!...
Dar ma �ndepartez de povestirea mea. Un rastimp trebuie sa fi ramas naucit de
schimbarea survenita. Se luminase de-a binelea c�nd �mi revenii �ndeajuns �n fire
spre a fi �n stare sa judec. Aaadar, fusesem metamorfozat, fara sa-mi fi putut
explica �n ce fel. Daca aceasta nu era magie, nu ajungeam sa-mi imaginez cum de se
putuse �nfaptui acest miracol. Reflect�nd astfel, pricepui absolut clar faptul ca,
�ntruc�t ma gaseam �n trupul sau, la r�ndu-i, el trebuia sa fie �n posesia corpului
meu, adica a vigorii ai a viitorului meu.
Dar cum s-o dovedeatia
Cu c�t ma g�ndeam mai mult, cu at�t totul mi se parea mai de necrezut; capul mi se
�nv�rtea ai a trebuit sa ma �naep, sa-mi pipai gingiile atirbe, sa ma privesc �n
oglinda, sa ating lucrurile care ma �nconjurau, �nainte de a putea sa �nfrunt
faptele din nou. Existenaa mea nu era dec�t o halucinaaiea Eram �ntr-adevar
Elvesham, iar el se preschimbase �n minea Oare visat-am despre un anumit student pe
care-l chema Edena Dar exista acel Edena
Daca �nsa eu eram Elvesham, trebuia sa fi atiut ce facusem �n dimineaaa de ieri,
numele oraaului �n care locuiam, tot ceea ce s-a �nt�mplat de c�nd �ncepuse acel
vis. Ma zbateam biciuit de aceste g�nduri. �mi veni �n minte bizara dedublare a
amintirilor din ajun. Acum �nsa spiritul meu era limpede; nu mai ram�nea nicio
umbra de alte amintiri, �n afara de acelea care aparaineau chiar lui Eden,
studentul.
� Toate astea aduc teribil cu nebunia! strigai cu micul meu glas piaigaiat.
Mi-am t�r�t madularele grele p�na la toaleta ai mi-am afundat capul carunt �ntr-un
lighean cu apa rece. M-am aters ai din nou am �ncercat sa ma �nviorez. Nu mi-a
servit la nimic. Simaeam c�t se poate de limpede ca eram Eden ai nu Elvesham. Dar
Eden �n corpul lui Elvesham.
Daca aa fi trait �n alta epoca, m-aa fi lasat t�r�t de soarta mea, ca ai cum aa fi
fost �n puterea unei vraji. Dar �n secolul nostru sceptic nu se prea �nt�mpla
minuni. Eram victima unui truc psihologic. Ceea ce a facut un drog sau o privire
fixa, tot un drog sau tot o privire fixa, ori vreun alt tratament similar ar fi �n
stare sa desfaca. Nu este pentru prima oara c�nd un om ai-a pierdut memoria. Dar
sa-ai schimbi cu cineva memoria, de parca i-ai lua din greaeala umbrela!...
Izbucnii �n r�s, nu �ntr-un r�s sonor, vai!, ci �ntr-un cotcodacit senil ai
astmatic. Aa fi putut crede ca batr�nul Elvesham r�de de halul �n care ajunsesem ai
toate sentimentele mele fura cov�raite de o rabufnire vulcanica de furie
neobianuita pentru mine. �ncepui sa ma �mbrac de zor cu veamintele pe care le
�mpraatiasem pe mobile ai pe jos ai abia dupa ce am fost gata mi-am dat seama ca
pusesem pe mine un frac. Deschisei aifonierul �n care gasii haine mai obianuite: un
pantalon de molton ai un halat demodat. Pe cap �mi pusei o venerabila tichie ai,
h�rc�ind dupa toate aceste eforturi, ma �ndreptai spre odihna scarii.
Era �n jurul orei aase fara un sfert; storurile cobor�te pretutindeni, iar casa
cufundata �n tacere. De la palierul extrem de spaaios cobora o scara larga,
acoperita de un covor gros ai care se pierdea �n bezna vestibulului de jos.
�naintea mea, o uaa �ntredeschisa �mi permitea sa vad un birou, o biblioteca
turnanta, dosul unui fotoliu ai rafturi pline de carai legate.
� Iata-mi ai camera de lucru, mormaii, travers�nd palierul.
Atunci, la auzul glasului meu, ma opri un g�nd ai reintrai �n dormitor ca sa-mi
caut proteza dentara. Ea se fixa cu uaurinaa dob�ndita dintr-o veche deprindere.
� E mai bine aaa, �mi spusei, clampanind ai scr�anind din falsele-mi falci.
Revenii �n camera de lucru. Sertarele biroului erau �ncuiate; �ncuiata era ai
tablia articulata care-l acoperea.
Nicaieri nu dadui peste chei ai nu existau nici �n buzunarul pantalonului. Ma t�r�i
�nca o data p�na �n dormitor, scotocii buzunarele costumului, apoi pe acelea ale
celorlalte haine pe care le-am putut descoperi. �ntreprinsei aceste cercetari cu o
asemenea �nveraunare �nc�t ai fi putut socoti ca �ncaperea fusese rascolita de
hoai. Nu numai ca nu dadui de nicio cheie, dar nu gasii nici monezi, nici h�rtii,
�n afara de nota achitata a dineului din ajun.
O neobianuita oboseala ma invada. Ma aaezai ai privii la hainele zv�rlite
pretutindeni ai cu buzunarele �ntoarse pe dos. Primul av�nt al freneziei mele se
mistuise. �mi dadeam seama tot mai mult de uluitoarea perspicacitate cu care �ai
combinase planurile vrajmaaul meu ai de situaaia fara ieaire �n care ma prinsese.
Ma sculai cu o noua sforaare ai, t�ra�indu-mi piciorul, ma dusei din nou �n
biblioteca. Pe platforma scarii o servitoare ridica storurile. Paru stupefiata de
expresia feaei mele. Am �ncuiat �n urma-mi uaa ai, �nafac�nd un vatrai, am luat cu
asalt biroul. �n cursul acestei operaaii am fost prins asupra faptului. Tablia
mobilei fusese sparta, �ncuietoarea � sfar�mata, scrisorile ai h�rtiile din
sertaraae � risipite pe jos. �n furia mea senila, aruncasem �n neatire tocurile ai
alte lucruri de pe birou ai rasturnasem calimara. �n plus, pe camin sparsesem o
mare vaza, fara sa-mi fi dat macar seama. Nu descoperii niciun carnet de cecuri;
nici bani, nici cel mai ne�nsemnat indiciu care mi-ar fi putut �ngadui sa
redob�ndesc adevaratul meu corp. Tocmai sfar�masem cu lovituri de vatrai sertarele
c�nd valetul, �nsoait de doua servitoare, patrunse �n odaie...
Iata povestita pe scurt istoria metamorfozei pe care am suferit-o.
Nimeni nu vrea sa dea crezare afirmaaiilor mele �nveraunate. Toai ma considera
nebun ai, chiar ai acum, ma ain sechestrat. Dar mintea mea este teafara, absolut
teafara, ai tocmai pentru a o dovedi m-am hotar�t sa consemnez cu de-amanuntul cum
mi s-au �nt�mplat toate astea. ai �l �ntreb pe cititor: exista, �n stilul ai �n
compoziaia povestirii pe care am relatat-o, cea mai mica urma a vreunei tulburari
cerebralea
Sunt un t�nar �ntemniaat �n trupul unui moaneag. Dar acest simplu fapt este socotit
absurd de cei carora li-l �mpartaaesc. Fireate ca par nebun �n ochii celor care nu
vor sa se �ncreada �n spusele mele. Fireate, habar n-am de numele secretarilor mei,
de acela al medicilor care vin sa ma vada, al servitorilor ai al vecinilor mei ai
nici chiar de numele acestui oraa �n care ma aflu. Fireate, ma ratacesc �n propria
mea casa ai am tot felul de neplaceri. Fireate, pun cele mai nastruanice �ntrebari,
ma vaicaresc ai adesea ma �nvinge o neagra deznadejde. N-am nici bani, nici carnet
de cecuri. Banca refuza sa-mi recunoasca semnatura, deoarece presupun ca scrisul
meu e tot acela al lui Eden, deformat doar de tremurul batr�nelor mele degete.
Oamenii care ma pazesc nu vor sa-mi �ngaduie sa merg personal la banca. De altfel,
am impresia ca nu exista nicio banca �n acest oraa ai ca banii mei sunt depuai la
Londra. Pare-se ca nimeni dintre angajaaii lui Elvesham nu cunoaate numele
avocatului sau. Nimic sigur n-am putut afla cu privire la aceste lucruri. �ntruc�t
Elvesham se ocupa cu studii de psihologie, toate declaraaiile mele nu fac dec�t sa
confirme teoria ca �nnebunisem, surmen�ndu-ma �n acele cercetari psihologice:
himere legate de propria identitate, asta-i tot.
Acum doua zile eram un t�nar plin de sanatate, cu �ntreaga viaaa �nainte. �n
prezent sunt un batr�n furios, disperat ai ne�ngrijit, ratacind printr-o vasta casa
luxoasa ai stranie, o fiinaa supravegheata, temuta ai de care toai se feresc ca de-
un nebun. Iar la Londra, Elvesham �ai re�ncepea existenaa �ntr-un corp viguros, cu
�ntreaga �naelepciune ai cu toate cunoatinaele acumulate de-a lungul a aaptezeci de
ani. Mi-a furat viaaa!
Ce s-a �nt�mplat, la drept vorbinda Nu atiu nimic. �n camera de lucru exista o
mulaime de note �n manuscris privitoare mai ales la psihologia memoriei, fragmente
de calcule, formule simbolice, cu totul indescifrabile pentru mine. Anumite pasaje
atesta ca Elvesham se ocupa ai cu filozofia matematicilor. Din toate acestea am
tras concluzia ca el a transferat din creierul sau sleit, �ntr-al meu, ansamblul
amintirilor lui, acumularea atiinaei care �i compunea personalitatea ai, �n mod
asemanator, a stramutat personalitatea mea �n locaaul uzat pe care nu-l mai dorea;
cu alte cuvinte, �n realitate, el a facut sa ne schimbam �ntre noi corpurile. Prin
ce mijloc �nsa e posibila o asemenea schimbare � iata ceva mai presus de
�naelegerea mea, deai de c�nd sunt capabil sa g�ndesc am acceptat ideile
materialiste...
Sunt pe cale sa fac o ultima �ncercare disperata! Cur�nd, dupa ce voi termina de
scris, �mi voi pune planul �n aplicare. Azi dimineaaa, cu ajutorul unui cuait pe
care l-am ascuns �n timpul micului dejun, am izbutit sa sparg un sertar secret �
ce-mi atrasese de mult atenaia � din biroul asta sfar�mat. N-am descoperit altceva
dec�t un mic flacon de cristal verde, conain�nd un praf alb. �n jurul g�tului, o
eticheta care purta acest sigur cuv�nt: �Izbavire�. Dupa toate aparenaele, este
otrava. Nu m-ar mira ca Elvesham sa-mi fi pus la �ndem�na otrava, ba chiar aa banui
ca intra �n intenaiile lui sa se descotoroseasca astfel de singurul martor care l-
ar fi putut st�njeni... Dar atunci n-ar fi ascuns flaconul �n acea tainiaa...
Acest om aproape ca a soluaionat problema nemuririi. Excluz�nd accidentele
neprevazute, el va trai �n corpul meu p�na c�nd �l va fi uzat, dupa care,
azv�rlindu-l ca pe-o pastaie uscata, se va �nveam�nta cu foraa ai tinereaea unei
alte victime. C�nd �ai aduci aminte c�t a fost de crud, e �ngrozitor sa te g�ndeati
la experienaa pe care o va acumula ai la...
De c�te secole oare sare el astfel dintr-un corp nou �ntr-un corp noua ... Dar am
ostenit sa mai scriu... Praful alb pare solubil �n apa... Gustul nu-i neplacut...

Aici se termina istorisirea care a fost gasita �n blocnotesul domnului Elvesham.

Cadavrul sau zacea �ntre biroul ai fotoliul pe care, �n ultimele-i zv�rcoliri, �l
�mpinsese �n laturi. Povestirea era aaternuta cu creionul, iar scrisul incoerent se
deosebea complet de caracterele lui �n mod obianuit marunte.
Nu ram�n de �nregistrat dec�t doua fapte curioase. Fara nicio �ndoiala, �ntre Eden
ai Elvesham exista o legatura oarecare, deoarece totalitatea bunurilor aparain�nd
batr�nului savant erau lasate prin testament t�narului. Dar studentul n-avea sa-ai
capete niciodata moatenirea. �n momentul �n care Elvesham s-a sinucis, Eden � lucru
destul de straniu � era deja mort. Cu douazeci ai patru de ore mai �nainte fusese
calcat de un cab ai ucis pe loc la �ntretaierea dintre Gower Street ai Euston Road.
�n acest fel, singurul ins capabil sa dea lamuriri �n legatura cu toate aceste
fantastice �nt�mplari nu mai era �n stare sa raspunda �ntrebarilor anchetei ai,
fara alt comentariu, las �n seama agerimii cititorului grija de a decide asupra
veridicitaaii acestei povestiri.
[Publicata �n �The Idler�, mai 1896]
Poul Anderson
Patrula timpului
(�Time Patrol�, 1955)

Traducere de Dorin A. Groza

Se cauta barbaai, 21�40, prof., celib. spec. mil. sau tehn., buna sanatate, pentru
munca bine remun., calatorii �ndep., Soc. de �ntrep. Mec. 305 E. 45, 9 � 12 & 2�6.

� �ai dai seama ca-i vorba de o treaba destul de neobianuita, spuse Mr. Gordon. ai
confidenaiala. G�ndesc ca vei ati sa pastrezi secretul...
� Da, �n timpuri normale, raspunde Manse Everard. Asta depinde, fireate, de natura
secretului.
Mr. Gordon sur�se. Un sur�s bizar, o curba str�nsa a buzelor care nu semana cu
nimic din ceea ce cunoscuse Everard p�na atunci. Vorbea o americaneasca fluenta ai
era �mbracat cu niate haine de birou obianuite, totuai din el se degaja o impresie
de stranietate pe care n-o pricinuiau numai faaa-i smeada, obrajii sai imberbi sau
duritatea ochilor mongoli, alungiai deasupra nasului sau ascuait ai caucazian. Era
greu de definit.
� Nu suntem spioni, daca la asta te g�ndeati, spuse el.
Everard sur�se.
� Scuza-ma. Te rog sa ma crezi ca nu ma las cucerit de spionita, ca restul aarii.
�n orice caz, n-am avut niciodata acces la chestiile confidenaiale. Dar anunaul
dumneavoastra vorbeate de niate treburi transoceanice, daca nu ma-nael, ai �n
actualele �mprejurari... ain sa-mi pastrez paaaportul, �naelegia
Era un barbat �nalt, spatos, cu chipul brazdat de timp, sub parul brun, tuns �n
perie. Actele �i stateau �n faaa: foaia de demobilizare, certificatele c�torva
patroni, de unde reieaea ca este inginer mecanic. Mr. Gordon abia daca le aruncase
o privire.
�ncaperea era simpla, un birou ai doua fotolii, un clasor ai o uaa ce dadea �n
spate. O fereastra se deschidea spre galagioasa circulaaie newyorkeza, aase etaje
mai jos.
� Spirit de independenaa! facu omul, instalat �ndaratul biroului. �mi place. Prea
mulai inai se t�rasc p�na aici, ca ai c�nd ar fi trebuit sa fie recunoscatori
pentru piciorul primit. Bine�naeles, cu formaaia dumitale, �nca n-ai ajuns la
ananghie. Mai poai gasi de lucru, chiar... hm!... cred ca termenul la moda este ��n
perioada readaptarii generale�.
� Anunaul dumitale m-a interesat. Dupa cum poai vedea, am lucrat �n strainatate ai
mi-ar face placere sa mai calatoresc. Dar, sincer vorbind, n-am �nca nici cea mai
mica idee de ce poate sa-nsemne �ntreprinderea dumneavoastra.
� Facem destule lucruri. Vezi... dumneata ai luptat �n Franaa ai-n Germania.
Everard �ai miji ochii, exista printre h�rtiile lui o lista cu citarile sale, �nsa
ar fi putut jura ca omul n-avusese ragaz sa le parcurga. Hm... nu te supara sa-ai
str�ngi pumnii pe braaele fotoliuluia Mulaumesc. Actualmente... care sunt reacaiile
dumitale �naintea unei primejdii de ordin fizica
Everard aovai.
� Asculta...
Privirile lui Mr. Gordon se �ndreptara rapid spre un instrument aaezat pe biroul
sau. Era o simpla cutie cu un ac indicator ai doua cadrane.
� Nu te sinchisi de asta. Ce opinie ai despre fascisma Despre femeia Care sunt
ambiaiile dumitale personalea ... Asta ar fi totul. Nu eati obligat sa raspunzi.
� Despre ce naiba-i vorbaa striga Everard.
� E un mic test psihologic. Da-l �ncolo. Nu ma intereseaza parerile dumitale dec�t
�n masura �n care ele tradeaza tendinaa emoaiilor dumitale profunde. Mr. Gordon se
lasa pe spatele fotoliului sau, �mpreun�ndu-ai v�rful degetelor. Foarte �ncurajator
p�na-n prezent. ai acum iata despre ce-i vorba. Dupa cum ai-am mai spus, noi
�ndeplinim o munca foarte confidenaiala. Noi... eh... noi avem intenaia sa le facem
concurenailor noatri o surpriza. R�se scurt. Hai, toarna-ne F.B.I.-ului, daca vrei!
Am ai fost supuai unei anchete ai suntem deasupra oricarei banuieli. Vei afla ca ne
ocupam realmente cu antreprize financiare ai mecanice �n lumea �ntreaga. Dar
lucrarile noastre au ai o alta faaeta ai tocmai �n acest domeniu avem nevoie de
oameni. Sunt gata sa-ai dau o suta de dolari ca sa treci �n camera din spate ai sa
te supui la o serie de teste. Vor dura vreo trei ore. Daca nu reuaeati, ne mulaumim
cu asta. Daca lucrurile merg bine, te angajam, �ai lamurim situaaia ai te punem
imediat la antrenament. De-acorda
Everard ezita. Avea impresia ca voiau sa-l constr�nga. Aceasta �ntreprindere era
mai mult dec�t acest birou ai acest strain mieros. Totuai...
Se hotar�.
� Nu-mi voi semna angajamentul dec�t dupa ce voi fi pus la curent cu tot ce se-
nt�mpla.
� Cum vei dori. Mr. Gordon dadu din umeri. De altfel, testele vor indica decizia pe
care o vei lua. Folosim metode extrem de avansate.
Cel puain aceasta era �ntru totul adevarat. Everard avea unele cunoatinae de
psihologie moderna: encefalografele, testele asociative, schiaa personalitaaii.
Totuai, odata intrat �n camera �nvecinata, niciuna dintre maainile protejate de
cartere ai care clipeau vibr�nd nu-i paru familiara.
�ntrebarile pe care i le punea asistentul � un barbat de o v�rsta imprecisa, cu
pielea alba, cu craniul complet pleauv, cu un pronunaat accent strain ai cu o
fizionomie imposibila � �i pareau incoerente. ai ce era cu aceasta masca metalica
pe capul saua Unde duceau firele eia
Examina pe furia cadranele, dar literele ai cifrele �i erau necunoscute. Nu era
nici pe englezeate sau franauzeate, nici pe ruseate, greceate sau chinezeate...
nimic care sa aparaina anului 1954...
Pe masura ce se continuau probele, el parvenea la o bizara conatiinaa a propriei
sale personalitaai. Manson Emmert Everard, 30 de ani, fost locotenent de geniu al
armatei americane, lucrari de inginer �n America, �n Suedia, �n Arabia. Mereu
celibatar, deai se g�ndea, din ce �n ce mai des, cu o anumita nostalgie la
prietenii sai casatoriai. Nicio legatura, nicio catuaa de vreun fel; niaelua
bibliofil, jucator �nveraunat de poker, amator de ambarcaaii cu vele, de cai ai
arme de foc, de camping ai pescuit �n orele-i libere... Fireate ca el atia despre
sine toate acestea, dar numai ca despre tot at�tea trasaturi izolate. �n vreme ce
acum, �n mod ciudat, se vedea deodata ca imaginea unui organism integrat, al carui
fiecare element constituia o faaeta unica ai inevitabila a unui ansamblu dat.
Ieai de la teste epuizat ai leoarca de sudoare. Mr. Gordon �i oferi o aigara ai
parcurse rapid din priviri o gramada de foi codificate pe care i le adusese
asistentul. Din c�nd �n c�nd murmura pentru sine unele cuvinte: �Zet 20 cortical...
estimaaie nediferenaiata... reacaie psihica la antitoxina... slabiciune a
coordonarii cerebrale...� Vorbirea lui avea un accent, o �ng�nare, o pronunaie a
vocalelor care nu semanau cu nimic din ceea ce Everard putuse cunoaate �n cursul
unei cariere �n care auzise limba engleza masacrata �n toate felurile posibile.
Trecu o jumatate de ora p�na sa-ai ridice ochii. Everard �ncepu sa se agite ai sa
se enerveze de aceasta impertinenaa, dar curiozitatea �l �mpingea sa ram�na
liniatit pe locul sau. Mr. Gordon �ai dezveli �ntr-un larg sur�s de satisfacaie
dinaii de o uimitoare albeaaa.
� Ei bine... �n sf�rait. atii ca a ai trebuit sa resping douazeci ai patru de
candidaaia Dar dumneata vei corespunde. Fara nicio �ndoiala.
� Voi corespunde pentru cea Everard se pleca �nainte, conatient de accelerarea
pulsului sau.
� Pentru Patrula. Vei deveni un fel de poliaist.
� Ei dracie! ai unde astaa
� Pretutindeni. ai �n orice timp. Pregateate-te sa auzi una tare. Vezi, societatea
noastra, deai este relativ legala, nu reprezinta dec�t faaada ai o sursa de
fonduri. Veritabila noastra afacere este sa patruleze �n timp.
2

Academia se gasea �n vestul Americii. Ea se gasea, de asemenea, �n oligocen, o

perioada calda, cu paduri ai preerii, �n care triatii stramoai ai omului se
�ndepartau �n graba din calea mamiferelor gigantice. Construirea ei avusese loc cu
un mileniu mai �nainte ai trebuia sa fie menainuta �nca o jumatate de milion de ani
� rastimp suficient pentru formarea tuturor indivizilor necesari Patrulei �, apoi
sa fie distrusa cu grija, astfel �nc�t sa nu ram�na nicio urma. Mai t�rziu apareau
gheaarii, apoi oamenii ai �n anul 19352 e.n. (al 7841-lea an de la Triumful lui
Moren) oamenii descopereau mijlocul sa calatoreasca �n timp ai plecau �n oligocen
sa edifice Academia.
Era o structura complexa de cladiri lungi ai joase (arcuite suplu ai vopsite �n
culori schimbatoare), care se etalau �ntr-un luminia din mijlocul unor arbori
enormi ai foarte vechi. Dincolo, coline �mpadurite se �ntindeau p�na la malul unui
mare r�u de culoarea lutului, iar noaptea se auzea uneori ragetul titanotherului
sau strigatul �ndepartat al tigrului cu colai de sabie.
Cu g�tul uscat, Everard ieai din naveta temporala � o mare cabina de metal, fara
trasaturi distinctive. Avea aceeaai impresie ca �n prima lui zi de regiment, cu
doisprezece ani �n urma sau cu cincisprezece p�na la douazeci de milioane de ani �n
viitor, daca vreai. Se simaea singur, nevolnic ai dorea cu deznadejde sa descopere
un mijloc onorabil de a se �ntoarce acasa. Prea puain �l consola faptul ca vedea
alte navete cum debarca un contingent de vreo cincizeci de tineri barbaai ai de
tinere femei. Noii veniai foiau lent ai cu st�ngacie. La �nceput nu-ai vorbira
deloc, mulaumindu-se sa se priveasca �ntre ei.
Everard recunoscu un guler tare ai o palarie melon dintr-o epoca trecuta:
veamintele ai coafurile evocau succesiunea modelor p�na �n 1954... ai mai departe.
De unde venea aceasta fata cu pantaloni scurai, colanai ai iridescenai, cu buzele
vopsite �n verde ai cu paru-i galben, ondulat fantastica Sau mai degraba... din ce
timp veneaa
Un barbat de vreo douazeci ai cinci de ani se afla din �nt�mplare l�nga el � un
englez, fara �ndoiala, dupa haina-i de tweed, careia i se vedea urzeala de uzata ce
era, ai dupa chipul sau prelung ai tras. Sub o aparenaa studiata ai manierata,
parea sa ascunda o virulenta amaraciune.
�n definitiv, de ce n-am face cunoatinaaa �i propuse Everard, spun�ndu-ai numele ai
originea.
� Charles Whitcomb, Londra, 1947, raspunse timid celalalt. Tocmai am fost
demobilizat din R.A.F., ai treaba asta mi s-a parut interesanta. Acum �nsa nu mai
sunt chiar at�t de sigur.
� Tot ce se poate, zise Everard, care se g�ndea la salariu. Cincisprezece mii de
dolari pe an pentru �nceput! Dar cum numara ei aniia Ar trebui s-o faca �n funcaie
de sentimentul individual al duratei reale.
Un om �nainta �nspre ei. T�nar ai zvelt, �ntr-o uniforma cenuaie, str�nsa pe corp
ai o pelerina albastru-�nchis, ce sc�nteia de parca ar fi fost cusuta cu stele.
Avea o expresie amabila, sur�zatoare ai vorbea cordial, dar fara afectare:
� Buna ziua tuturor! Fiai bineveniai la Academie! �mi �nchipui ca �naelegeai cu
toaii englezeate!
Everard remarca un individ ce purta resturile unei uniforme germane, un hindus ai
alai c�aiva fara �ndoiala originari din diverse aari straine.
� Vom folosi, aaadar, limba engleza p�na ce veai fi �nvaaat temporalul. Omul vorbea
degajat, cu m�inile �n aolduri. Ma cheama Dard Kelm. M-am nascut � sa vedem o clipa
� �n 9573 al erei noastre, dar m-am specializat �n perioada voastra. �n legatura cu
asta, ea aine din 1850 p�na �n 1975, ceea ce �nseamna ca voi proveniai cu toaii
dintr-o epoca situata �ntre aceste doua date. Eu sunt pentru voi �n mod oficial un
fel de zid al pl�ngerii �n cazurile �n care lucrurile nu vor merge cum trebuie.
�ntreprinderea noastra este, desigur, condusa de alte reguli dec�t acelea pe care
le aateptaai. Nu-i formam pe oamenii noatri �n masa, �n consecinaa n-avem nevoie de
disciplina complicata a unei acoli sau a unei armate. Fiecare dintre voi va primi o
instrucaie personala �n afara �nvaaam�ntului general. Nu ne este necesar sa
sancaionam eaecul la studii, caci testele preliminare ne asigura ca nu vor exista
asemenea insuccese ai prezic puaine aanse de nereuaita �n munca propriu-zisa.
Fiecare dintre voi are o cota ridicata de maturitate a spiritului �n funcaie de
gradul sau de civilizaaie. Totuai, din pricina variabilitaaii aptitudinilor, daca
vrem sa dezvoltam la maximum fiecare individ, trebuie sa-l �ndrumam personal.
Puaine formalitaai aici, �n afara curtoaziei elementare. Veai avea prilejul nu
numai sa munciai, ci sa va ai distraai. Nu vom aatepta niciodata din partea voastra
mai mult dec�t sunteai �n stare sa daai. Aa putea adauga ca pescuitul ai v�natul
sunt destul de interesante �n �mprejurimi, iar de zburaai p�na la c�teva sute de
kilometri, ele devin fantastice. ai acum, daca nimeni n-are de pus �ntrebari, va
rog sa ma urmaai. Va voi instala.
Dard Kelm le facu �ntr-o �ncapere-model demonstraaia aparatelor �n folosinaa. Ele
erau de un tip pe care l-ai fi aateptat sa-l vezi, de pilda, �n anul 2000; un
mobilier discret, adaptat dinainte unui confort desav�rait, distribuitori de
racoritoare, ecrane branaate la o imensa biblioteca audio-vizuala. Nimic prea
futurist, deocamdata. Fiecare student avea propria-i camera �n cladirea
�dormitoare�; masa era luata �ntr-un refectoriu central, dar nu era exclusa
organizarea unor reuniuni particulare. Everard resimai o detenta launtrica.
Avu loc un banchet de bun-venit. Felurile de m�ncare erau clasice, dar nu ai
maainile tacute care rulau ca sa le aduca. Vin, bere ai tutun din abundenaa. Poate
strecurasera ceva �n alimente, caci Everard �ncerca, aidoma celorlalai, un
sentiment de euforie. P�na la sf�rait, �ncepu sa c�nte la pian un boogie, �n timp
ce alai c�aiva umpleau sala cu c�ntecele lor discordante.
Doar Charles Whitcomb se ainea rezervat; statea singur �ntr-un cola ai-ai sorbea
posac paharul. Dard Kelm se abainu cu tact sa-ncerce a-l atrage printre ceilalai.
Everard �ai spuse ca n-o sa-i displaca acolo. Totuai, munca, organizarea ai aelul
urmarit continuau sa ram�na neguroase.
� Calatoria �n timp a fost descoperita spre sf�raitul Hereziarhiei Chorite, explica
Dard Kelm �n sala de conferinae. Detaliile le veai studia mai t�rziu. Pentru
moment, credeai-ma pe cuv�nt: era o epoca turbulenta �n care rivalitaaile
comerciale ai rasiale dezlanauiau lupte pe viaaa ai pe moarte �ntre ligi gigantice,
c�nd diferitele guverne erau tot at�aia pioni pe eaichierul galactic. Efectul
temporal a fost un subprodus al cercetarilor �ntreprinse pentru gasirea unui mijloc
de transport instantaneu, a carui descriere � unii dintre voi vor �naelege � ar
cere funcaii matematice discontinue la infinit... ca ai pentru calatoriile �n
trecut. Nu voi trata acest aspect teoretic � vi se vor da despre el lamuriri la
cursul de fizica; ain doar sa va spun ca este pus �n joc conceptul de relaaii cu
valori infinite, �ntr-un continuum cu 4 N dimensiuni, �n care N reprezinta numarul
total al particulelor din univers. Evident, grupul care a facut aceasta
descoperire, cei Noua, �ai dadea seama de posibilitaaile ei. Nu numai de cele de
ordin comercial � schimburi, mine ai celelalte tranzacaii pe care vi le puteai
imagina �, ci ai de ordin tehnic: prilejul de a da duamanilor o lovitura mortala.
Vedeai, timpul este variabil; poai schimba trecutul...
� Am de pus o �ntrebare!
Intervenise t�nara persoana din 1972, Elisabeth Gray, care, �n perioada ei de
baatina, era o fiziciana de viitor.
� Te rog, spuse politicos Kelm.
� Socotesc ca dumneata descrii o situaaie cu neputinaa din punct de vedere logic.
�ai acord posibilitatea calatoriei �n timp pentru ca suntem aici, dar un eveniment
nu poate totodata sa fi avut ai sa nu fi avut loc.
� Doar daca te aii de legile unei logici care sa nu fie estimata �n Aleph-sub-
aleph, spuse Kelm. Iata ce se-nt�mpla: �nchipuie-ai ca ma-ntorc �n timp ai ca-l
�mpiedic pe tatal dumitale s-o �nt�lneasca pe mama dumitale. N-ai fi aparut
niciodata pe lume. Aceasta parte a istoriei universale n-ar mai fi aceeaai; ea ar
fi mereu diferita, deai ar trebui sa pastrez amintirea situaaiei originare.
� Bine. Iar daca ai proceda la fel cu dumneata �nsuaia Ai �nceta sa exiatia
� Nu, caci �n acel moment aa face sa aparain sectorului istoriei anterioare
intervenaiei mele. Sa aplicam exemplul la dumneata. Daca te-ai �ntoarce �n anul...
1946, �mi �nchipui, ai te-ai stradui sa �mpiedici casatoria parinailor dumitale �n
1947, cu aceasta n-ai exista mai puain �n acel an; n-ai scapa existenaei doar prin
faptul de a fi influenaat cursul evenimentelor. Lucrul ar ram�ne valabil chiar de
n-ai fi aparut �n 1946 dec�t cu o micro-secunda �nainte de a-l fi ucis pe omul care
ar fi devenit altminteri tatal dumitale.
� Dar atunci aa exista... fara sa fi avut vreo origine! protesta fata. Aa trai ai
aa avea amintiri, iar... totul... ai totuai nimic nu le-ar fi cauza.
Kelm dadu din umeri.
� ai atuncia Dumneata pretinzi ca legea cauzalitaaii � sau, mai exact, legea
conservarii energiei � nu implica dec�t funcaii continue. �n realitate,
discontinuitatea este c�t se poate de posibila. Izbucni �n r�s ai se sprijini pe
pupitrul sau. Bine�naeles, exista ai imposibilitaai. N-ai putea sa fii propria-ai
mama, de pilda, pur ai simplu din pricina geneticii. Daca te-ai �ntoarce spre a te
casatori cu tatal dumitale, copiii ar fi diferiai, niciunul n-ar fi dumneata, caci
fiecare dintre ei n-ar avea dec�t o jumatate din cromozomii dumitale. Dar sa nu ne
�ndepartam de la subiect. Vei cunoaate detaliile �n alte conferinae. Nu va dau
dec�t o idee de ansamblu. Continui: cei Noua �ntrevazura posibilitatea sa se
�ntoarca �n timp ai sa-ai �mpiedice duamanii de a fi avut cel mai ne�nsemnat
�nceput, ba chiar de a se fi nascut. Dar atunci aparura Daneelienii.
Pentru prima data, Kelm renunaa la atitudinea lui indulgenta, pe jumatate amuzata
ai statu ca un om gol ai singur �n prezenaa necunoscutului. Continua cu glas grav:
� Daneelienii fac parte din viitor � din viitorul nostru � la mai bine de un milion
de ani de epoca mea. Omul s-a transformat �n ceva... imposibil de descris. Fara
nicio �ndoiala, nu-i veai �nt�lni niciodata pe daneelieni. Daca vi s-ar �nt�mpla
totuai, asta v-ar pricinui... un aoc. Ei nu sunt nici rai, nici binevoitori; sunt
deopotriva de �ndepartaai de toate cunoatinaele sau sentimentele noastre ca noi
�naine de aceste insectivore care vor fi stramoaii noatri. Nu este de dorit sa te
pomeneati nas �n cu asemenea creaturi. Ei n-aveau alta grija dec�t sa-ai protejeze
propria lor existenaa. Explorarea timpului era deja un lucru vechi pentru noi c�nd
ei s-au ivit din viitor; existasera nenumarate prilejuri pentru netoai, pentru cei
avizi, pentru nebuni sa mearga-ndarat pe cursul Istoriei ai s-o-ntoarca pe dos.
Daneelienii nu venisera sa interzica voiajurile temporale � acestea doar faceau
parte din complexul ce a dus p�na la ei �, dar trebuiau sa le reglementeze, ca nu
cumva sa vada propria lor epoca rasturnata de maainaaiile noastre, printr-un aoc
recurent �n Istorie. Cei Noua fura deci �mpiedicaai sa-ai duca la capat uneltirile
ai a fost �nfiinaata Patrula, spre a funcaiona ca o poliaie pe pistele Timpului.
Munca voastra se va desfaaura �n cadrul propriilor voastre epoci afara de cazul ca
nu parveniai la gradul de �neataaat�. �n general, veai duce o viaaa obianuita, cu
familie ai prieteni. Latura secreta a existenaei voastre va fi compensata de un bun
salariu, de o protecaie eficace, de vacanae periodice �n locuri extrem de
interesante, de o munca foarte onorabila. Dar veai fi necontenit �n misiune.
Uneori, veai merge sa-i ajutaai pe exploratorii timpului aflaai la ananghie.
C�teodata, vi se va �ncredinaa sarcina sa anulaai eventuale acaiuni ale unor
conquistadori ai politicii, ai razboiului sau ai comeraului. Alteori, Patrula,
�nclin�ndu-se �n faaa raului deja facut, va trebui sa munceasca �n cursul
perioadelor posterioare sa-i contrabalanseze influenaele pentru a repune Istoria pe
calea dorita. Va doresc tuturor noroc.
Prima parte a instrucaiei avea drept obiecte fiziologia ai psihologia. Niciodata
nu-ai daduse seama Everard �n ce masura viaaa pe care o traise pe vremea lui �i
diminuase fiinaa, trupul ai spiritul; nu era dec�t jumatate din omul care ar fi
trebuit sa fie. A fost o aspra �nvaaatura, dar, �n cele din urma, avu bucuria sa se
simta pe deplin stap�n al muachilor sai, sa �ncerce emoaii intensificate de faptul
ca dob�ndise o disciplina, o g�ndire lucida, rapida ai precisa.
�n cursul instrucaiei a fost condiaionat profund sa nu divulge nimic �n legatura cu
Patrula, sa nu faca macar o aluzie despre existenaa ei �naintea niciunei persoane
neautorizate... Studie, de asemenea, caracteristicile personalitaailor publice ale
secolului al XX-lea.
A �nvaaat temporalul, aceasta limba artificiala ce permitea membrilor Patrulei din
toate epocile sa comunice �ntre ei fara sa fie pricepuai de straini, miracol de
expresie logica ai organizata.
Everard credea ca se pricepe la meseria de luptator, dar a trebuit sa deprinda
stratagemele ai folosirea unor arme eaalonate pe cincizeci de mii de ani, de la
paloaul Epocii de Bronz p�na la �ncarcatura ciclica �n stare sa distruga un
continent. La �ntoarcerea �n propria-i perioada, primea un arsenal restr�ns �
anacronismul prea evident era rareori autorizat.
Mai exista ai studiul istoriei, al atiinaei, al artelor ai al filozofiilor, al
detaliilor lingvistice ai al manierelor. Aceste ultime subiecte nu priveau dec�t
intervalul dintre 1850 ai 1975; daca din �nt�mplare se gasea trimis �ntr-un alt
timp, primea instrucaiuni speciale din partea unui condiaionar hipnotic. Mulaumita
doar unor asemenea maaini era posibil sa fie �ncheiata �n trei luni instruirea
recruailor.
Everard �nvaaa istoria organizaaiei reprezentate de Patrula. �n viitor, dincolo de
ea, staruia sumbrul mister pe care-l constituia civilizaaia daneeliana, dar nu
existau dec�t prea puaine contacte directe cu aceasta. Patrula era �ntemeiata pe
baze semimilitare, cu grade, dar fara vreun formalism special. Istoria era
�mparaita �n medii geografice, cu un birou central situat �ntr-un oraa important
pentru o perioada aleasa de douazeci de ani (ai tainuit �ndaratul unei activitaai
legitime, ca, de pilda, comeraul), ai diverse birouri secundare. Pentru epoca lui
existau trei medii: lumea occidentala, birou la Londra; Rusia, birou la Moscova;
Asia, birou la Pekin. Toate se situau �n anii facili dintre 1890 ai 1910, pe c�nd
era mai uaor sa te disimulezi dec�t mai t�rziu. Deceniile ulterioare erau
controlate de birouri mai puain �nsemnate, ca acela al lui Gordon. Agentul fix
obianuit traia �n propria sa vreme, adesea prins de o ocupaaie recunoscuta.
Comunicaaiile �ntre ani erau efectuate de minuscule navete-robot sau de curieri, cu
derivaaii automate pentru ca mesajele sa nu se reverse deodata �ntr-un prea mare
numar.
Organizaaia era at�t de vasta �nc�t Everard nu reuai sa-ai dea seama de amploarea
ei. Se lansase �n ceva nou ai pasionant, iata tot ceea ce �naelegea pe deplin...
pentru moment.
Instructorii lui erau binevoitori, oric�nd gata sa flecareasca. Veteranul, uaor
�ncarunait, ce-l �nvaaa manevrarea astronavelor, luptase pentru Marte �n anul 3890.
� Voua va cade fisa rapid, le spunea el, dar e �ntr-adevar ceva dracesc c�nd
trebuie sa-i �nveai pe cei din erele preindustriale. Nici macar nu mai �ncercam sa
le v�r�m �n creier primele rudimente. Am avut o data pe m�na un roman � din vremea
lui Cezar, un baiat destul de istea, de altminteri, dar niciodata n-a fost posibil
sa-i intre �n cap ca nu poai trata o maaina ca pe un cal. C�t despre babilonieni,
calatoria �n timp este pur ai simplu �n afara concepaiei lor despre lume. Am fost
siliai sa le scornim o poveste cu o lupta a zeilor.
� Dar ce poveste scorniai pentru noia �ntreba Whitcomb.
Navigatorul spaaial �l sageta cu o cautatura patrunzatoare.
� Adevarul, �i spuse �n sf�rait, �n masura �n care-l puteai asimila.
� Cum ai ajuns sa-ndeplineati munca astaa
� O... am fost accidentat pe-ntinsul lui Jupiter. Nu ramasese mare lucru din mine.
M-au cules, mi-au refacut un corp nou-noua, ai cum nu mai aveam pe nimeni, ai cum
toata lumea ma socotea mort, n-am mai simait nimic care sa ma atraga neaparat
acasa. Nu-i nicio placere sa traieati sub stap�nirea Corpului Director. Aaa ca am
acceptat acest post. Buna tovaraaie, viaaa uaoara ai posibilitatea sa treci printr-
o gramada de epoci. Sur�se. Aateptaai sa faceai o vizita �n epoca decadenta a celui
de al treilea Matriarhat! Habar n-aveai �nca ce-nseamna sa petreceai!
Everard nu facu niciun comentariu. Prea era fascinat de spectacolul, vazut din
astronava, al enormului glob terestru ce luneca pe fondul de stele.
Se �mprieteni cu alai studenai. Era o gaaca simpatica, ai, fireate, dat fiind ca
fusesera aleai pentru Patrula, erau cu toaii �ndrazneai ai inteligenai. Au existat
ai c�teva idile... Casatoria era posibila pentru orice cuplu ce-ai alegea anul �n
care sa se instaleze. Lui Everard �i placeau fetele cu care se gasea, dar nu-ai
pierdea capul.
�n mod ciudat, tocmai cu taciturnul ai posomor�tul Whitcomb se �mprieteni el cel
mai mult. Exista ceva atragator la acest englez � era at�t de cultivat, un baiat
at�t de isprava ai totuai ca pe alta lume.
�ntr-o zi se plimbara calare (�naintea lor, �ndepartaaii stramoai ai calului fugeau
la vederea uriaailor lor descendenai). Everard luase o puaca �n speranaa ca va
dobor� un mistrea gigantic pe care-l zarise. Am�ndoi purtau uniforma Academiei,
haine gri deschis, racoroase ai matasoase sub soarele galben ai fierbinte.
� Ma mira faptul ca ni se �ngaduie sa v�nam, remarca americanul. Daca, din
�nt�mplare, aa dobor� un tigru cu colai de sabie, destinat la origine sa devoreze
pe una dintre aceste insectivore preumane, n-ar transforma asta �ntregul viitora
� Nu, raspunse Whitcomb. El progresase mai repede �n studierea teoriei explorarii
temporale. Vezi, lucrurile se petrec mai degraba ca ai c�nd conainutul ar fi
alcatuit dintr-o reaea de benzi tari de cauciuc. Nu este uaor sa-l deformezi; el
tinde mereu sa revina la forma �anterioara�. Un oarecare insectivor n-are nicio
�nsemnatate, doar ansamblul genetic al speciei a putut duce la apariaia omului. De
asemenea, daca aa ucide �n evul-mediu o oaie, n-am suprima dintr-odata �ntreaga-i
descendenaa, de exemplu, toate oile existente �n anul 1940. Dimpotriva, vor ram�ne
la locul lor, nefiindu-le schimbate nici chiar genele, �n ciuda unei ascendenae
diferite �ntr-un punct, deoarece pe o perioada at�t de lunga toate oile ori toai
oamenii sunt urmaaii tuturor celor dint�i oi sau oameni. Este o compensaaie; la un
moment oarecare al lanaului, vreun alt stramoa furnizeaza genele pe care socoteai
ca le-ai distrus. Tot aaa... sa ne imaginam un caz mai precis: ca aa reveni sa-l
�mpiedic pe Booth sa-l ucida pe Lincoln. Dar, daca nu iau niate precauaii extreme,
se va �nt�mpla fara �ndoiala ca altcineva sa traga focul ai ca Booth sa fie totuai
acuzat. Exista mai degraba o elasticitate dec�t o plasticitate a timpului. Tocmai
aceasta elasticitate �ngaduie sa te deplasezi prin el fara prejudicii. Daca doreati
realmente sa schimbi ordinea lucrurilor, trebuie s-o faci dupa o metoda riguroasa
ai �nca, de obicei, cu multa bataie de cap. Buzele i se schimonosira. Ni se repeta
necontenit ca daca intervenim vom fi pedepsiai. Nu mi se �ngaduie sa ma-ntorc �n
timp ai sa-l ucid �n leagan pe ticalosul de Hitler. Sunt silit sa-l las sa evolueze
cum a facut-o ca sa dezlanauie razboiul care mi-a omor�t logodnica.
Un timp Everard calari �n tacere. Nu se auzeau dec�t bataia aeilor ai foanetul
ierburilor �nalte.
� O... �mi pare foarte rau, rosti el �n cele din urma. Vrei sa mai vorbim despre
astaa
� Da. Nu mai sunt �nsa multe de spus. Ea facea parte din W.A.A.F. O chema Mary
Nelson, ai dupa razboi trebuia sa ne casatorim. Se gasea la Londra �n 1944. La 17
noiembrie. O data pe care n-o voi uita niciodata. A ucis-o un V-I. Se dusese la o
vecina din Streathamera �n permisie, la maica-sa. Casa vecinei a fost pulverizata,
iar propriul ei camin n-a fost nici macar atins. Whitcomb era livid. Privirea i se
pierdea �n zare. �mi va fi �ngrozitor de greu sa nu... sa nu ma-ntorc, doar cu
c�aiva ani, ca s-o revad cel puain. Numai ca s-o revad... Ba nu! Nu-ndraznesc.
Everard �i puse st�ngaci m�na pe umar ai-ai continuara drumul tacuai.
Clasa progresa, fiecare evolu�nd dupa posibilitaaile sale, dar p�na la sf�rait cu
toaii �ai obainura brevetul. Avu loc o scurta ceremonie, urmata de o mare
festivitate ai de promisiunile celor beai privitoare la �nt�lniri viitoare. Apoi
plecara exact spre aceeaai ora.
�n afara de felicitarile lui Gordon, Everard mai primi o lista cu agenai care-i
erau contemporani (unii, de pilda, aveau funcaii �n serviciile militare secrete),
pe urma se �ntoarse �n apartamentul sau. Mai t�rziu poate ca i se va gasi o munca
�ntr-un post de observaaie bine situat, dar misiunea-i prezenta � �ndaratul celeia
de �consilier special al Societaaii de �ntreprinderi mecanice�, �nsarcinat cu
impozitul pe venit � consta exclusiv �n a parcurge zilnic o duzina de jurnale
pentru a descoperi, dupa cum a fost �nvaaat, indiciile de calatorii temporale ai �n
a fi pregatit sa raspunda la orice apel.
Din �nt�mplare, prima �ndeletnicire ai-o gasi el �nsuai.
3

�i procura o impresie bizara faptul de a citi titlurile ai de a ati �ntr-o anumita

masura ceea ce avea sa urmeze. Aceasta �i �nlatura tensiunea nervoasa, dar �l ai
�ntrista, caci traia �ntr-o era tragica ai el atia ce trebuiau oamenii sa �ndure.
Pricepea acum dorinaa lui Whitcomb de a se �ntoarce �n trecut ai de a transforma
Istoria.
Din pacate, un om singur avea, bine�naeles, prea puaine posibilitaai. Nu putea sa
schimbe �n mod favorabil lumea excluz�nd vreun hazard extraordinar, ci mai degraba
ar fi reuait sa strice totul. Sa te �ntorci spre a-l ucide pe Hitler... pentru ca
un altul mai viclean sa-i ia locul! Poate ca energia atomica ar ram�ne �n umbra,
iar minunata renaatere venusiana n-ar mai �nflori niciodata. La naiba, daca ar fi
atiut...
Se uita pe fereastra. Lumini orbitoare pe cerul v�nzolit; strada foia de automobile
ai de mulaimea grabita ai anonima; din acel punct nu putea vedea zg�rie-norii din
Manhattan, dar atia ca-ai ridicau trufaa fruntea spre slavi. ai toate acestea nu
reprezentau dec�t o simpla v�ltoare a imensului fluviu cu mers irezistibil ce se
precipita �n larma de tunet de la paanica priveliate preumana pe care el �nsuai o
vizitase ai p�na la inimaginabilul viitor daneelian. C�te miliarde ai trilioane de
fiinae omeneati trebuiau sa traiasca, sa r�da, sa pl�nga, sa sufere, sa spere ai sa
moara �n acest curent clocotitor!
Suspina, �ai umplu pipa ai se �ndeparta de fereastra. Cu paai nervoai masura
�ndelung �ncaperea, fara sa izbuteasca totuai sa se calmeze; corpul ai spiritul �i
erau nerabdatoare sa intre �n acaiune. Dar era t�rziu ai... Se apropie de raftul de
carai, lua un volum mai mult sau mai puain la-nt�mplare ai prinse a citi. Era o
culegere de povestiri din epoca victoriana ai din cea eduardiana.
�l izbi o menaiune citita �n treacat. Era vorba despre o tragedie survenita la
Addleton ai despre straniul conainut al unui vechi tumulus breton. Nimic mai mult.
Calatorie �n timpa Sur�se launtric.
ai totuai...
�Nu � g�ndi � este absurd�
Nu strica �nsa deloc sa verifice. Incidentul s-ar fi petrecut �n Anglia anului
1894. Putea consulta arhivele ziarului Times din Londra. Era singurul lucru de
facut... Iata de ce i se daduse probabil sumbra munca a lecturii ziarelor: pentru
ca spiritul sau, iritat din pricina plictiselii, sa se aventureze �n toate
direcaiile imaginabile.
Se gasea �n faaa bibliotecii publice �n momentul �n care ea �ai deschidea poraile.
Darea de seama se afla acolo purt�nd data de 25 iunie 1894, iar articolele
continuau �n cursul zilelor urmatoare. Addleton era un catun din Kent, remarcabil
mai cu seama pentru castelul sau din secolul al XVII-lea, aparain�nd lordului
Wyndham, ai pentru un tumulus de o v�rsta nedeterminata. Lordul, arheolog amator,
dar entuziast, facuse acolo sapaturi, �mpreuna cu un anume James Rotherhithe
(specialist al lui British Museum) ce-i era ruda. Dadusera la iveala o �ncapere
funerara saxona, ce nu prezenta un interes prea mare: c�teva obiecte artizanale,
aproape �n �ntregime distruse de rugina, oase de oameni ai de cai. Exista apoi un
sipet uimitor de bine conservat, �n care erau �nchise lingouri dintr-un metal
necunoscut, presupus a fi un aliaj de plumb sau de argint. Dar lordul Wyndham
cazuse grav bolnav, manifest�nd simptomele unei otraviri mortale; Rotherhithe, care
abia aruncase o privire �n lada, nu fusese afectat c�tuai de puain; s-ar fi parut
ca Rotherhithe �i daduse tovaraaului sau o misterioasa otrava orientala. Scotland
Yard �l arestase la moartea lordului Wyndham, survenita �n 25 iunie. Familia lui
Rotherhithe se adresase unui foarte cunoscut detectiv-consilier, iar acesta,
printr-un raaionament foarte ingenios, urmat de experienae pe animale, reuaise sa
demonstreze ca acuzatul era nevinovat ai ca agentul moraii era o �emanaaie nociva�
provenita din sipet. Lada ai conainutul ei fusesera zv�rlite �n apele M�necii.
Felicitari mutuale ai, pe fundalul acesta, un sf�rait satisfacator.
Everard ramase visator �n lunga ai tacuta sala a bibliotecii. Povestirea nu era
prea explicita, dar, oricum, extrem de sugestiva.
Cu toate acestea, de ce nu anchetase biroul victorian al Patruleia Sau o facusea
Fara �ndoiala. Fireate ca nu-ai publicase descoperirile.
�n orice caz, cel mai bine era sa trimita o nota.
�napoiat �n apartamentul sau, lua una dintre micile navete mesager ce-i fusesera
date, depuse �n ea un raport ai regla comenzile pentru biroul din Londra, ziua de
25 iunie 1894, c�nd aparuse �n Times prima dare de seama. De cum apasa ultimul
buton, cutia disparu, un suflu de aer umpl�nd spaaiul pe care-l ocupase mica
naveta.
Ea reveni aproape instantaneu. Everard o deschise ai scoase o foaie subaire de
h�rtie acoperita cu caractere dactilografiate foarte lizibile � da, desigur, maaina
de scris era deja inventata �n acea epoca. Parcurse mesajul cu promptitudinea
deprinsa la Academie.

Draga domnule,
Ca raspuns la scrisoarea dumitale din 6 septembrie 1954, ainem sa-i confirmam
primirea ai sa te felicitam pentru zelul depus. Aceasta afacere tocmai �ncepe acum,
dar actualmente suntem foarte prinai cu prevenirea asasinarii Maiestaaii Sale, de
asemenea ne preocupa problema Balcanilor, comeraul de opiu cu China etc. Deai,
evident, am putea rezolva chestiunile curente �nainte de a reveni la aceasta, e
preferabil sa evitam faptele stranii, e bine sa nu ne gasim �n doua locuri aproape
�n acelaai timp, ceea ce ar putea sa atraga atenaia. Vom fi, deci foarte fericiai
daca dumneata �nsuai, precum ai-un agent britanic calificat ne-aai putea veni �n
ajutor. Except�nd un contraordin, va aateptam la 14B, Old Osborne Road, �n ziua de
26 iunie 1894, la miezul nopaii.
Primeate, te rugam, domnule, asigurarea sentimentelor noastre cele mai devotate.
J. Mainwethering.

Urma un tablou cu coordonate spaaio-temporale, de un efect neaateptat dupa acest

stil �nflorit.
Everard �i telefona lui Gordon, �i obainu aprobarea ai comanda magazinului
societaaii un aparat pentru saltul �n timp. Dupa aceea �i trimise lui Charles
Whitcomb, �n 1947, o nota ai primi ca raspuns doua cuvinte: �De acord�. Apoi merse
sa ridice maaina livrata.
Amintea de o motocicleta fara roai ai fara ghidon. Existau trei aei ai un element
propulsor antigravific.
Everard regla comenzile pe epoca lui Whitcomb, atinse butonul principal ai se
pomeni �ntr-un alt antrepozit.
Londra, 1947. Ramase o clipa locului, g�ndind ca �n chiar acea clipa tot el, cu
aapte ani mai t�nar, se gasea la Universitate, �n Statele Unite. Pe urma aparu
Whitcomb ai-i str�nse m�na.
� Ma bucur ca te revad, batr�ne! Chipul sau buimac fu iluminat de acel sur�s
straniu ai atragator cu care Everard se deprinsese. Deci... �n vremea reginei
Victoria nua
� Exact. �mbraca-te!
Everard facu o noua manevra. De data aceasta, ajunsera �ntr-un birou particular...
Mobilierul de stejar parea neobianuit de greoi, ca ai covorul cel gros ai sita
incandescenta cu gaz. Lampile electrice existau deja, dar �Dalhousie & Roberts� era
o firma vestita prin soliditatea ai spiritul ei conservator.
�nsuai Mainwethering se ridica din fotoliul sau ca sa-i primeasca. Era un barbat
corpolent, emfatic, cu favoriai v�lvoi ai cu monoclu. Totuai, miacarile lui dadeau
impresia foraei. Accentu-i oxfordian era at�t de puternic, �nc�t Everard �l
pricepea anevoie.
� Buna seara, domnilor! Sper ca aai calatorit bine: Oh! Da... ma scuzaai... sunteai
noi �n meserie, nu-i aaaa �ntotdeauna la-nceput e niael cam deconcertant; �mi
amintesc surpriza mea c�nd am vizitat secolul al XX-lea. At�t de puain englez...
Res nature, totuai nu-i dec�t un alt aspect al unui univers necontenit uimitor. Ma
veai ierta ca nu-mi pot lungi prea mult ospitalitatea, dar suntem �ntr-adevar
extrem de ocupaai. �n 1917, un neama fanatic a descoperit de la unul dintre agenaii
noatri imprudenai secretul calatoriei �n timp; a furat maaina ai a venit la Londra
spre a ucide pe Majestatea Sa. ai acum �l cautam �n draci.
� Veai reuaia �ntreba Whitcomb.
� Da, desigur. Dar e o cazna �ngrozitoare, domnilor, mai ales ca trebuie sa lucram
�n secret. Mi-ar face placere sa angajez un detectiv particular, dar singurul care
ar merita e realmente prea inteligent ai ar risca sa descopere prin deducaie
adevarul. El opereaza dupa principiul ca atunci c�nd ai eliminat imposibilul tot
ceea ce ram�ne, oric�t de improbabil ar fi, trebuie sa fie adevarul absolut, ai ma
tem ca n-are vederi prea largi despre ce constituie improbabilul care e totuai
posibil.
� Pariez ca-i acelaai om care se ocupa de afacerea din Addleton... sau care se va
ocupa �n cur�nd, spuse Everard. N-are nicio importanaa; noi atim ca va dovedi
nevinovaaia lui Rotherhithe. Ceea ce conteaza e faptul ca foarte probabil avem aici
indiciul unei calatorii temporale nereglementare �n epoca saxona.
� Saxon, vrei sa spui, �l corecta Whitcomb, care verificase personal datele. O
mulaime de oameni de treaba �i confunda pe britanici cu saxonii.
� Aproape tot at�aia c�ai confunda saxonii cu iuaii, zise Mainwethering afabil. Din
c�te atiu, Kent a fost invadat din Jutlanda. Mda... hm! Iata haine, domnilor, ai
bani, ai acte, toate la dispoziaia dumneavoastra. Ma g�ndesc uneori ca voi, agenaii
mobili, nu apreciaai c�ta munca trebuie sa depuna birourile pentru cea mai
ne�nsemnata operaaie. Hm! Pardon. Aveai vreun plan de luptaa
� Da. Everard �ai lepada hainele din secolul al XX-lea. Aaa cred. Am�ndoi atim
destule despre epoca victoriana ca sa putem �ncepe. Va trebui totuai sa ram�n
american... da, vad ca ai ainut cont de asta c�nd mi-ai pregatit actele.
Mainwethering se �ntrista.
� Daca incidentul cu acel tumulus ai-a gasit locul �ntr-o lucrare literara
importanta, dupa cum susaineai, �nseamna ca vom primi �n legatura cu acest subiect
sute de note; acum sa intram �n perioada desfaaurarii lui. S-a-nt�mplat ca nota
voastra sa ajunga prima. De atunci mi-au parvenit alte doua, una din 1923, iar alta
din 1960. Doamne, c�t aa dori sa mi se �ngaduie sa am un secretar-robot!
Americanul se zbatea �n neobianuitul sau costum. �i venea destul de bine, caci
masurile lui fusesera trimise biroului, dar niciodata nu apreciase Everard la justa
valoare confortul modei din vremea lui. La naiba cu aceasta vesta!
� Ascultaai, lua el cuv�ntul, e posibil ca aventura noastra sa nu se termine rau.
�n definitiv, �ntruc�t ne aflam cu toaii aici, ea a trebuit sa fie fara urmari. Nua

� Deocamdata, preciza Mainwethering. Dar g�ndiai-va. Am�ndoi calatoriai p�na-n

epoca saxona ai daai de acel t�lhar. Dar eauaai. Poate ca va ucide �nainte ca voi
sa fi avut timpul sa trageai. Poate ca-i prinde-ntr-o cursa pe cei trimiai de noi
ca sa va ia locul. Pe urma �ai �nfaptuieate revoluaia industriala sau orice alt
proiect pe care-l are-n cap. Istoria este transformata. Voi, gasindu-va acolo
�nainte de momentul schimbarii, mai existaai... fie chiar doar sub forma de
cadavre... noi �nsa, aici, noi n-am existat niciodata. Aceasta discuaie n-a avut
niciodata loc. Dupa cum spune Horaaiu...
� N-are nicio �nsemnatate, r�se Whitcomb. Mai �nt�i vom examina tumulusul �n starea
lui de acum, apoi vom reveni aici ca sa decidem ce trebuie sa mai facem.
Se pleca spre a muta conainutul unei valize din secolul al XX-lea �ntr-o
monstruozitate confecaionata dintr-o stofa �nflorata, stil Gladstone. Doua arme de
m�na, c�teva aparate fizice ai chimice �nca neinventate �n propriul sau timp, un
radio minuscul ca sa cheme biroul �n cazul vreunor �ncurcaturi.
Mainwethering consulta indicatorul cailor ferate.
� Puteai lua trenul de ora 8:23, la Chring Cross, m�ine dimineaaa. Socotiai o
jumatate de ora ca sa ajungeai de aici la gara.
� Okay!
Everard ai Whitcomb �ai �ncalecara din nou maaina spre a sari p�na a doua zi ai
disparura. Mainwethering ofta, casca, lasa funcaionarului sau instrucaiunile
cuvenite ai se duse acasa. Funcaionarul era prezent c�nd maaina timpului se
materializa la ora 7:45 dimineaaa.
4

A fost pentru prima oara ca Everard lua cunoatinaa de realitatea calatoriilor �n

timp. Avea, fireate, experienaa fenomenului care chiar l-a uimit, totuai, din punct
de vedere emotiv, �i ramasese �ntr-o masura strain. Acum �nsa, c�nd strabatea �n
trapul unui cal o Londra pe care o ignora, �ntr-un veritabil hansom (nu o
curiozitate turistica, ci o trasura prafuita, prapadita, dar �n exerciaiul
funcaiunii), c�nd respira o atmosfera mai �ncarcata de fum dec�t aceea a secolului
al XX-lea, dar nu de vapori de benzina, c�nd vedea mulaimea ce trecea � barbaai cu
meloane ai cu jobenuri, marinari m�njiai de funingine, femei cu fuste lungi, ai nu
figuranai, ci fiinae umane foarte reale, care vorbeau, transpirau, r�deau sau
mergeau posomor�ai la treburile lor �, avea sentimentul brutal ai violent ca este
�ntr-adevar acolo.
�n acel moment, mama lui �nca nu se nascuse, bunicii lui erau doua tinere cupluri
ce se pregateau de casatorie, Grover Cleveland era preaedinte al Statelor Unite ai
Victoria, regina a Angliei, Kipling scria, iar ultimele revolte ale indienilor
americani n-avusesera �nca loc... Era ca o lovitura de maciuca �n cap.
Whitcomb accepta faptul cu mai mult calm, dar ochii sai nu stateau o clipa locului,
de parca ar fi vrut sa absoarba aceasta zi de glorie britanica.
� �ncep sa pricep, spuse cu voce cobor�ta. Niciodata nu s-a cazut de acord asupra
problemei daca aceasta perioada marcheaza triumful convenaiilor rigide ai lipsite
de naturaleae sau daca este ultima floare a civilizaaiei occidentale �nainte de
�nceperea ofilirii ei. Doar vaz�ndu-i pe-a aceati oameni, ca ai �naeleg: era �n
acelaai timp tot ce s-a pretins, ai bun, ai rau, caci nu era o simpla �nt�mplare
survenita c�te unuia, ci produsul a milioane de vieai individuale.
� Fireate, �ntotdeauna a fost aaa.
Trenul nu era prea diferit de vagoanele cailor ferate engleze din anul 1954, ceea
ce-i dadu lui Whitcomb prilejul sa plaseze c�teva observaaii sarcastice cu privire
la tradiaiile inviolabile. La capatul a doua ore, trenul �i lasa �ntr-o gara de
catun adormit printre gradini cu flori �ngrijite dragastos. Luara o trasura care-i
duse la castelul Wyndham.
Un agent de poliaie i-a lasat sa intre dupa ce le-a pus politicos c�teva �ntrebari.
Ei se dadeau drept arheologi � Everard un american, iar Whitcomb un australian �
care fusesera extrem de doritori sa-l �nt�lneasca pe lordul Wyndham ai teribil de
m�hniai de tragicul sau sf�rait. Mainwethering parea sa aiba relaaii �n toate
domeniile, le trimisese niate permise de intrare semnate de o bine-cunoscuta
personalitate de la British Museum. Inspectorul Scotland Yardului le �ngadui sa
examineze tumulusul.
� Chestiunea-i �nchisa, domnilor, nu mai exista indicii, chiar daca colegul meu nu-
i de acord, ha, ha!
Anchetatorul particular sur�se acid ai-i cerceta atent �n timp ce se apropiau de
movila. Erau un tip ogaratic, cu faaa ascuaita, �nsoait de un individ bondoc,
mustacios ai achiop, ce parea sa joace rolul de acolit.
Tumulusul era lung ai �nalt, acoperit cu iarba, �n afara unui loc unde se vedea
intrarea facuta de sapaturi p�na la camera funerara. Aceasta fusese consolidata cu
niate st�lpi neciopliai ai surpaai de mult. Mai existau �n praful de pe jos
fragmente a ceea ce va fi fost odata lemn.
� Ziarele au vorbit de un sipet metalic, spuse Everard. Ma-ntreb daca n-am putea
arunca o privire �n el...
Inspectorul facu un gest de �ncuviinaare ai-i conduse �ntr-o cladire �n care erau
expuse principalele lucruri descoperite. Except�nd lada, nu erau acolo dec�t bucaai
de metal corodat ai oase sfar�mate.
Whitcomb se uita g�nditor la suprafaaa lucioasa, fara ornamente a ladiaei; avea o
stralucire albastruie provenita de la vreun aliaj rezistent, �nca neinventat.
� Cu totul neobianuit, spuse. Deloc primitiv. Mai ca-ai vine sa presupui ca a fost
prelucrat �ntr-o uzina, nu-i aaaa
Everard se apropie prudent. Avea o idee destul de justa despre ce se gasea �nauntru
ai manifesta circumspecaia fireasca �ntr-un asemenea caz la un cetaaean al Erei
atomice. Scoase din sacoaa un contor ai-l �ndrepta spre sipet. Acul oscila, nu
mult, dar...
� Ciudat aparat, spuse inspectorul. Va pot �ntreba ce estea
� Un electroscop experimental, minai Everard.
Ridica delicat capacul ai ainu contorul deasupra ladiaei.
Dumnezeule, radioactivitatea dinauntru era suficienta ca sa ucida un om �ntr-o
singura zi! Abia �ntrezari grele lingouri cu luciul parca brumat, �nainte de a
tr�nti �ndarat capacul.
� Fiai atenai cu amecheria asta, b�igui el.
Din fericire, individul care transportase �ncarcatura mortala venise dintr-o era �n
care se cunoatea protecaia antiactinica!
Detectivul particular se apropiase, tiptil, �n spatele lor. Figura lui perspicace
avea expresia unui v�nator pe urmele v�natului.
� Deci �i identifici conainutul, domnulea �ntreba el cu glas neutru.
� Da... aaa cred. Everard �ai aminti ca Becquerel nu va descoperi radioactivitatea
�nainte de doi ani, chiar razele X nu se vor naate dec�t peste un an. Trebuia sa se
arate prudent: Adica... �ntr-un ainut indian am auzit vorbindu-se despre un minereu
care ar fi o otrava...
�nsoaitorul detectivului �ai drese glasul:
� Indian, hma Curioasa aara India. C�nd am fost la...
� E ridicol, dragul meu, facu nerabdator detectivul. E absolut evident, dupa
accentul acestui domn, ca indienii despre care vorbeate sunt Piei-roaii... Foarte
interesant! �ncepu sa-ai umple pipa de lut foarte arsa. Ca vaporii de mercur, nua
� Atunci Rotherhithe a pus �n morm�nt aceasta cutie, hma mormai inspectorul.
� Nu fi idiot! striga detectivul. Pot dovedi �n trei moduri decisive ca Rotherhithe
este cu totul nevinovat. Ceea ce m-a intrigat este cauza reala a moraii �nalaimii
Sale. Dar daca, precum afirma acest domn, s-ar gasi o otrava ucigatoare �ngropata
�n acest tumulus... pentru a-i �ndeparta pe profanatorii de mormintea Ma �ntreb
totuai cum au putut saxonii sa-ai procure un minereu american. Poate ca exista ceva
adevarat �n acele teorii dupa care �n antichitate fenicienii ar fi traversat
Atlanticul. Eu �nsumi am facut unele cercetari �n legatura cu o idee de-a mea dupa
care ar exista elemente caldeene �n limba galeza. Or, asta pare sa-mi sprijine
teoria.
Everard �ncerca un sentiment de vinovaaie, g�ndind la raul pe care-l pricinuia
arheologiei. Totuai, p�na la urma, aceasta lada va fi aruncata �n apele M�necii ai
uitata cur�nd. Whitcomb ai el gasira un pretext ca sa plece c�t mai iute.
�n rastimpul drumului de �ntoarcere la Londra, pe c�nd se aflau nederanjaai de
nimeni �n compartimentul ocupat numai de ei doi, englezul arata un fragment de lemn
putred.
� Mi-am strecurat asta-n buzunar acolo, �n tumulus. Ne va sluji sa stabilim o data.
Da-mi, te rog, contorul cu radiocarbon. V�r� lemnul �n aparat, �ntoarse butoanele
ai citi raspunsul: O mie patru sute treizeci de ani, cu o aproximaaie de 10 ani.
Tumulusul a fost �nalaat �n jurul anului... sa vedem... 464, aaadar �n epoca �n
care saxonii �ncepeau sa se instaleze �n Kent.
Pentru ca lingourile alea sa mai prezinte o astfel de activitate, murmura Everard,
ma �ntreb ce trebuie sa fi fost la origine. Greu de-naeles cum poate dainui o
asemenea activitate dupa un at�t de �ndelungat timp de �njumataaire, dar e adevarat
ca �n viitor oamenii vor fi �n stare sa realizeze cu atomul lucruri la care �n
vremea mea nici macar nu s-a visat.
I-au �nm�nat lui Mainwethering raportul lor ai, pe c�nd agentul expedia mesajele �n
timp, pun�nd �n miacare mecanismul Patrulei, ei au avut ragazul sa se plimbe toata
ziua. Pe Everard �l interesa Londra victoriana, ba chiar aproape ca-l �nc�nta, �n
ciuda faptului ca era saraca ai murdara. Privirea lui Whitcomb avea o expresie
�ndepartata.
� Mi-ar fi placut sa traiesc aici, spuse el.
� Nu mai zi... cu medicina ai dentiatii lora
� ai fara bombe care sa-ai cada-n cap!
Raspunsul lui Whitcomb suna ca o m�nioasa sfidare.
Mainwethering primise dispoziaiile c�nd cei doi trecura din nou pe la birou. Fum�nd
o aigara groasa de foi ai masur�nd cu paai mari �ncaperea, le povestea �nt�mplarea:
� Metalul a fost identificat cu mari aanse de probabilitate. Carburant izotopic de
prin secolul al XXX-lea. Cercetarile dovedesc ca un negustor venit din imperiul Ing
a vizitat anul 2987 ca sa-ai schimbe materiile prime pe synthropul lor, al carui
secret s-a pierdut �n timpul Interregnului. Fireate, el ai-a luat masurile de
precauaie, �ncerc�nd sa se dea drept un comerciant din sistemul lui Saturn, totuai
a disparut. Ca ai naveta lui temporala. Fara �ndoiala, cineva din anul 2987 a
descoperit cine era ai l-a omor�t ca sa-i ia maaina. Patrula a fost avertizata, dar
nicio urma a maainii... �n cele din urma au regasit-o �n Anglia veacului al V-lea
doi membri ai Patrulei numiai... hm... Everard ai Whitcomb.
� Daca am ai reuait, la ce bun ne-am mai face grijia �ntreba sur�z�nd americanul.
Mainwethering �l scruta scandalizat.
� Dar, prietene, �nca nu aai reuait. Sarcina ram�ne sa fie �ndeplinita, at�t �n
accepaia mea c�t ai �n cea a sentimentului terestru cu privire la durata. Va rog sa
nu credeai �n succes doar pentru faptul ca Istoria l-a �nregistrat. Timpul nu este
deloc rigid; omul are liberul sau arbitru. Daca veai eaua, Istoria se va schimba ai
nu va fi �nregistrat niciodata succesul vostru, iar eu nu va voi fi vorbit
niciodata. Fara �ndoiala ca astfel s-au �nt�mplat lucrurile � daca pot spune
��nt�mplat� � �n rarele cazuri �n care Patrula a �nt�lnit un insucces. Continuam sa
muncim cu aceste cazuri ai daca succesul apare-n sf�rait, Istoria va fi schimbata,
ai reuaita va fi existat dintotdeauna. Tempus non nascitur, fit, daca �mi pot
�ngadui aceasta mica varianta.
� Bine, bine, am glumit, spuse Everard. Sa plecam, tempus fugit. adauga el cu o
premeditare ce-l facu pe Mainwethering sa se str�mbe.
Se dovedi ca nici chiar Patrula nu cunoaate dec�t prea puaine lucruri despre
perioada obscura �n care romanii abandonasera Anglia, rastimp �n care civilizaaia
romano-bretona se naruia ai �n care saxonii �ncepeau sa survina. Acest interval nu
paruse niciodata important. Biroul din Londra anului 1000 trimise documentele de
care dispunea, precum ai veamintele necesare. Everard ai Whitcomb ramasera timp de
o ora inconatienai, sub �ngrijirea instructorilor hipnotici, iar la deateptare se
aflau �n deplina stap�nire a limbii latine, a mai multor dialecte vorbite de saxoni
ai de juai ai aveau o cunoaatere suficienta a moravurilor ai a obiceiurilor acelei
epoci.
Veamintele erau prea puain practice: pantaloni, camaai ai mantii din l�na aspra,
cape de piele, nenumarate cureluae ai anururi. Lungi peruci blonde ca inul le
acopereau parul tuns modern... Whitcomb purta un topor, iar Everard o spada, ambele
facute pe masura, din oael cu un �nalt procent de carbon, dar ei se bizuiau mai
mult pe micile lor pistoale paralizatoare din secolul al XXVI-lea, ascunse sub
mantii. N-aveau armuri, dar �ntr-unul dintre desagii din salta-n timp existau caati
de motociclist: n-ar atrage deloc atenaia �n aceasta epoca de artizanat clasic, ai
erau mult mai rezistente ai mai confortabile dec�t articolele originale. Luara de
asemenea cu ei niate �gustari� substanaiale ai c�teva ulcioare pline cu bere
victoriana.
� Perfect! Mainwethering consulta un ceas pe care-l scoase din buzunar. Va voi
aatepta aici la... sa zicem la ora patrua Voi avea o garda �narmata pentru cazul ca
aai aduce un prizonier, iar dupa aceea ne vom putea lua ceaiul. Le str�nse m�na: Va
urez noroc!
Everard �ncaleca maaina de sarit �n timp, regla comenzile la anul 464 e.n., la
tumulusul din Addleton, la miezul unei nopai de vara, ai facu contactul.
5

Era luna plina. Sub lumina ei, acel meleag se �ntindea vast ai pustiu, cu orizontul
marginit de pata neagra a unei paduri. Undeva urla un lup. Tumulusul se ai gasea
acolo � nu ajungeau prea devreme.
Ridic�ndu-se cu aparatul antigravific, scrutara densele tenebre ale unui codru. Un
sat se afla la vreun kilometru de morm�nt: o casa de lemn ai un grup de cladiri mai
mici, �n jurul unei curai. Scaldat de luna, satucul dormea liniatit.
� C�mpuri cultivate, observa Whitcomb. Vorbea cu un glas scazut �n tacerea ce-i
�nconjura. atii ca saxonii erau mai ales agricultori, veniai aici sa caute ogoare.
G�ndeate-te ca de c�aiva ani bretonii aproape ca au disparut din regiunea asta.
� Trebuie sa ne informam cu privire la �nhumare, spuse Everard. S-o-ntindem din nou
ca sa gasim momentul �n care a fost ridicat tumulusula Nu, caci poate-i mai sigur
sa ne informam acum, la o data ulterioara, ai c�nd s-a potolit �ntreaga fram�ntare
de atunci...
Whitcomb �ncuviinaa; Everard lasa din nou maaina sa descinda ai, la adapostul unui
desia, facu un salt �nainte de cinci ore.
La nord-est, soarele era orbitor, roua at�rna de lungile ierburi, iar pasarile
faceau o larma infernala. Cobor�ai de pe aparat, cei doi �l expediara la o
altitudine de cincisprezece mii de metri, unde avea sa ram�na, aatept�nd sa fie
rechemat prin mijlocirea unor miniradiouri ascunse �n caati.
Se apropiara de-a dreptul de satuc, gonind cu spada ai toporul haita de c�ini
ameninaatori ce m�r�iau �n jurul lor. Curtea nu era pavata, ci acoperita cu un
strat gros de noroi ai balega. Doi copii goi, cu parul halaciuga, �i priveau de pe
pragul unei colibe de chirpici. O fata aaezata afara, ce mulgea o vaca sfrijita,
scoase un aipat slab ai un argat scund ai-ndesat, cu fruntea joasa, ce hranea
porcii, �ai �nafaca suliaa. Str�mb�nd din nas, Everard g�ndi ca unii arheologi
fanatici dupa vestigiile ai tradiaiile saxonilor din chiar veacul lor ar putea face
o vizita acolo.
Un barbat cu barba carunta, cu securea �n m�na aparu �n poarta cladirii celei mari.
Ca toai indivizii din acea vreme, era cu c�aiva buni centimetri mai mic dec�t media
secolului al XX-lea. �i cerceta prudent �nainte de a le da bineae.
Everard sur�se politicos:
� Ma numesc Uffa Hundingsson, iar asta-i fratele meu, Knubbi. Suntem neguaatori din
Jutlanda ai am venit aici ca sa facem comera la Canterbury (spuse numele de atunci:
Cant-warabyrig). Am plecat la �nt�mplare din locul de unde ne-am tras pe plaja
corabia ne-am ratacit ai, dupa ce toata noaptea ne-am �nv�rtit pe-acelaai drum, am
zarit casa voastra.
� Eu ma numesc Wulfnoth, fiul lui Aelfred, raspunse agricultorul. Intraai ca sa va
potoliai foamea...
Sala vasta, �ntunecata ai afumata, era plina de-o mulaime zgomotoasa: copiii lui
Wulfnoth, nevestele ai copiii lor, slugile ai familiile acestora.
M�ncarea, servita �n mari blide de lemn, era carne de porc pe jumatate fripta. Nu
parea greu sa porneati discuaia: oamenii aceatia erau la fel de vorbareai ca
aaranii izolaai din orice alt loc. Dificultatea consta �n a prezenta �n mod
verosimil ceea ce se petrecea �n Jutlanda. O data sau de doua ori, Wulfnoth, care
nu era prost, le semnala eroarea, dar Everard �i spuse:
� Vi s-au povestit lucruri greaite. atirile se deformeaza ciudat c�nd trec marea.
Fu surprins sa afle c�te legaturi mai exista �ntre vechea ai noua aara. C�t despre
discuaia despre vreme ai recolte, ea nu se deosebea cu nimic de ceea ce auzise �n
Middle-Westul veacului al XX-lea.
Abia mai t�rziu izbuti sa strecoare o �ntrebare cu privire la tumulus. Wulfnoth se-
ncrunta, iar nevasta-sa, o femeie durdulie ai atirba, schiaa rapid un gest de
implorare �n direcaia unui grosolan idol de lemn.
� Nu-i bine sa vorbeati despre aceste lucruri, murmura saxonul, ai-mi pare rau ca
vrajitorul a fost �nmorm�ntat pe pam�ntul meu. Dar era un apropiat al tatalui meu,
care acum e mort ai care n-a vrut �n ruptul capului sa-ai schimbe hotar�rea.
� Vrajitorula Whitcomb �ai ciuli urechile. Ce poveste-i astaa
� Mai bine s-o atiai, mormai Wulfnoth. Era un strain numit Stane, ce venise la
Canterbury acum aase ani. Trebuie sa fi venit de foarte departe, caci nu vorbea
nici englezeate ai nici limbile bretone, dar fu primit de regele Hengist ai-n
cur�nd �nvaaa. Dadu regelui daruri ciudate, dar bune, ai era un ghicitor iscusit,
iar regele �l chema tot mai des. Nimeni nu �ndraznea sa i se �mpotriveasca,
deoarece avea un baa care zv�rlea trasnetul � a fost vazut despic�nd st�ncile � ai
o data, �ntr-o batalie cu bretonii, a mistuit o gramada de oameni! Unii �l luau
drept Wotan, dar nu este posibil fiindca a murit.
� Ah, aaa-i, facu interesat Everard. ai ce-a mai facut el c�t timp a fost �n viaaaa

� Oh... a dat regelui sfaturi �naelepte, cum am mai spus. A lui a fost ideea ca
noi, cei din Kent, nu mai trebuie sa-i izgonim pe bretoni ai sa ne-aducem
necontenit tot mai multe rude din aara cea veche, ci dimpotriva, ca trebuie sa
facem pace. Socotea ca, prin foraa noastra ai prin atiinaa lor romana, am putea
�nchega laolalta un imperiu puternic. Avea poate dreptate, deai, �n ce ma priveate,
nu vad c�tuai de puain folosul tuturor acestor carai ai al acestor bai, fara sa mai
vorbesc despre bizarul lor zeu �n forma de cruce... �n orice caz, a fost omor�t de
doi soli straini, acum trei ani, ai �ngropat aici cu animalele sacrificate ai cu
acelea din averea sa pe care duamanii nu i le-au jefuit. De doua ori pe an �i
oferim un sacrificiu ai trebuie sa recunosc ca umbra lui nu ne-a pricinuit
suparari. Totuai, aceasta �nt�mplare continua sa-mi displaca.
� De trei ani, haia spuse Whitcomb. Vad...
Trecu o ora-ntreaga p�na reuaira sa se desparta, iar Wulfnoth trimise cu ei un
baiat ca sa-i conduca la r�u. Everard, care n-avea niciun chef sa mearga pe jos
at�t de departe, sur�se ai chema pe pam�nt maaina de sarit �n timp. ai, pe c�nd o
�ncaleca �mpreuna cu Whitcomb, rosti grav flacaiaaului cu ochii holbaai de uimire:
� Afla ca i-ai primit pe Wotan ai pe Thunor, care de acum �nainte �i vor pazi pe ai
tai de orice rau. Facura un salt de trei ani �n urma. ai iata momentul dificil,
spuse Everard examin�nd satul dindaratul desiaului. De data aceasta, tumulusul nu
se mai gasea acolo. Vrajitorul Stane era �nca �n viaaa. Sa mistifici un copil e
relativ uaor, dar acum va trebui sa-l �nhaaam pe individul asta dintr-o aaezare
puternica ai razboinica, unde el e m�na dreapta a regelui. ai, �n plus, are un
dezintegrator.
� Aparent, am izbutit... sau vom izbuti, zise Whitcomb.
� Ba nu. atii ca nu-i obligatoriu. Daca dam grea, Wulfnoth ne va povesti o alta
istorie peste trei ani ai e probabil ca Stane va trai! Ar putea chiar sa ne ucida
de ambele daai! Iar Anglia, smulsa vremilor �ntunecate pentru a trece la o cultura
neoclasica, nu va deveni nimic din ce-ai cunoscut... Ma-ntreb unde vrea sa ajunga
Stane.
Dadu �nalaime maainii de zburat �n timp ai o dirija �n vazduh spre Canterbury.
V�ntul nopaii �i sufla ameninaator �n obraji. Cur�nd burgul se ivi. Aterizara �ntr-
un boschet. Lumina alba a lunii se reflecta pe zidurile pe jumatate naruite ale
anticei ai romanei aaezari Durovernum, m�njita-n negru �n locurile pe care saxonii
le reparasera cu lemne ai cu pam�nt. Nimeni nu putea patrunde acolo dupa apusul
soarelui.
Salta-n timp �i purta spre amiaza acelei zile ai fu retrimis �n cer. Dejunul pe
care-l luase cu doua ore mai �nainte ai cu trei ani mai t�rziu apasa stomacul lui
Everard pe c�nd se-ndrepta spre o cale romana �n ruine, iar apoi spre oraa.
Circulaaia era destul de intensa, �n majoritate cultivatori ce-ai duceau �n care cu
boi produsele la t�rg. Doua straji cu o figura salbatica �i oprira la poarta ai-i
cercetara de intenaiile lor. De data asta, Everard ai Whitcomb erau reprezentanaii
unui neguaator din Thanet, care-i trimisese la diferiai meseriaai din partea
locului. Cele doua brute �ai pastrara mutra araagoasa p�na �n clipa �n care
Whitcomb le strecura �n m�na doua monede romane; atunci suliaele se plecara, iar
cei doi straini �ai urmara calea.
Oraaul se agita ai larmuia �n preajma lor, dar �nca o data cel mai mult �l izbi pe
Everard virulenta duhoare. Printre saxonii ce se-nghesuiau observa uneori un
romano-breton, care, cu aerul dispreauitor, �ai croia drum prin noroi, ferind
tunica-i zdrenauita de orice atingere de aceati salbatici. Ce comic daca n-ar fi
fost patetic!
Exista un han extraordinar de sordid instalat �n ruinele unei vechi cladiri de
marmura. Everard ai Whitcomb descoperira ca banii lor aveau o mare valoare �n acest
loc, unde cel mai adesea schimbul se facea �n natura. Oferind de c�teva ori de baut
celor de faaa, ei obainura toate informaaiile de care aveau nevoie. Palatul regelui
Hengist se ridica aproape de centrul oraaului... Nu era un veritabil palat, ci o
veche zidire pe care, sub influenaa acestui Stane, au �nfrumuseaat-o �n mod
deplorabil. Stane..., sa nu crezi greait, straine, ca bunul ai puternicul nostru
rege ar avea cumva suflet de fetiaa..., uite, chiar numai �n luna trecuta... da,
Stane! Locuieate �n casa �nvecinata. Un baiat ciudat, unii zic ca-i un zeu..., �n
orice caz atie sa aleaga fetele... da, se spune ca el e ala care urzeate toate
poveatile de pace cu bretonii. Ceea ce ni se-nt�mpla tot mai des cu amecherii
aatia, �nc�t un om de treaba nu mai poate sa verse �n tihna puain s�nge...,
fireate, Stane este foarte �nvaaat, n-aa vrea sa spun nimic �mpotriva lui,
�naelege-ma bine, la urma urmei poate zv�rli trasnetul...
� Ei bine, ce facema �ntreba Whitcomb c�nd revenira �n camera lor. Sa-l arestama
� Nu... ma �ndoiesc ca ar fi posibil. Am un plan vag, dar va trebui sa ghicim ce
are realmente intenaia sa faca. Sa vedem daca vom izbuti sa obainem o audienaa.
Ridic�ndu-se de pe mindirul cu paie ce-i servea drept pat, Everard se scarpina. La
naiba! Ceea ce-i trebuie acestei epoci nu este instrucaia, ci praful insecticid!
Casa fusese restaurata cu grija, faaada-i cu pilaatri, alba, parea curata, �nc�t
era penibil s-o vezi �n mijlocul acelei cumplite murdarii. Doua straji, �n picioare
pe trepte, se pregateau sa-i opreasca pe cei doi straini. Everard le dadu niate
bani ai le zise ca avea atiri ce-l vor interesa pe vrajitor.
� Spune-i: �Omul de m�ine�. E un cuv�nt de trecere. 'Naelesa
� Nu-nseamna nimic, protesta strajerul.
� Cuvintele de trecere nu vor sa spuna niciodata nimic, raspunse Everard pe un ton
superior.
Cu un zanganit metalic, saxonul se-ndeparta, clatin�ndu-ai trist capul. �Ah, toate
trasnaile astea noi!�
� Eati sigur ca stratagema ta va fi bunaa �ntreba Whitcomb. Acum va fi pus �n
garda.
� atiu ca un personaj at�t de important ca el nu ai-ar pierde timpul pentru un
oarecare strain. Chestiunea-i urgenta, batr�ne! Deocamdata, n-a sav�rait nimic
permanent, nici macar at�t ca sa i se perpetueze legenda. Dar daca regele Hengist
ar realiza o adevarata alianaa cu bretonii...
Strajerul reveni, mormai ceva ai-i conduse p�na la capatul scarii, apoi de-a lungul
peristilului. Dincolo se afla atriul, o mare �ncapere �n care covoarele moderne,
din piele de urs, contrastau cu marmura ciobita ai cu mozaicul decolorat. Un om
statea �n picioare �naintea unui grosolan pat de lemn. La intrarea lor �ai ridica
m�na ai Everard observa aeava subaire a unui dezintegrator din secolul al XXX-lea.
� aineai-va m�inile la vedere ai departate de corp, le ceru cu glas scazut.
Altminteri va trebui, fara �ndoiala, sa va nimicesc declana�nd lansatoarele de
trasnet.
Lui Whitcomb i se taie respiraaia, dar Everard se cam aatepta la o asemenea
primire. Totuai, simaea ca un rau la stomac.
Stane, vrajitorul, era un barbat scund, �mbracat cu o frumoasa tunica brodata, ce
trebuie sa fi provenit din vreun oraa breton. Avea un trup slab, dar musculos,
capul mare, iar trasaturile de o ur�aenie destul de placuta, sub o gramada de par
negru.
Un sur�s glacial i se desena pe buze.
� Cauta-i, Eadgar! porunci. Ia-le tot ce pot purta �n veaminte.
Saxonul era ne�ndem�natic, dar gasi paralizatoarele ai le arunca pe jos.
� Poai sa te duci, spuse Stane.
� Nu sunt primejdioai, stap�nea �ntreba ostaaul.
� Cu asta-n m�na meaa Nu, du-te!
Stane sur�se mai puain rece. Eadgar se �ndeparta, t�ra�indu-ai picioarele.
�Cel puain mai avem spada ai toporiaca � g�ndi Everard. Dar ele nu ne vor sluji
prea mult �mpotriva acestui obiect aaintit asupra noastra�.
� Aaadar, veniai �ntr-adevar din viitor, murmura Stane. Sudoarea-i �mbrobodi
deodata fruntea. Asta ma intriga. Vorbiai engleza viitoruluia Whitcomb �ai deschise
gura, dar Everard i-o lua �nainte, improviz�nd, caci viaaa-i era �n joc:
� Despre ce limba vorbeatia
� Despre asta. Stane �ncepu sa vorbeasca folosind un accent particular, dar �ntr-un
mod ce putea fi recunoscut de o ureche a secolului al XX-lea. Vreau sa atiu de unde
ai din ce timp veniai, care va sunt intenaiile ai toate celelalte. Sa-mi spuneai
adevarul sau va fac praf ai pulbere.
Everard �ai clatina capul.
� Nu, raspunse el �n saxona. Nu te-naeleg.
Whitcomb �i arunca o privire, dar tacu, gata sa urmeze calea aratata de american.
Mintea lui Everard funcaiona rapid sub imboldul disperarii, �ai dadea seama ca
moartea �l p�ndeate la prima greaeala.
� �n epoca noastra vorbeam aaa. ai se apuca sa debiteze o tirada �ntr-un jargon
mexicano-spaniol.
� Aaa... o limba latina! Ochii lui Stane se-nflacarara. Dezintegratorul �i tremura
�n m�na. De c�nd veniaia
� Din secolul al XX-lea e.n. aara noastra se numeate Lyonesse. Se afla �n cealalta
parte a marii occidentale...
� America! Rasunase ca un oftat. Aai numit-o vreodata Americaa
� Nu. Nu pricep despre ce vorbeati.
Stane nu-ai putu �mpiedica un fior. Se stap�ni.
� Cunoaateai limba romanaa
Everard facu un semn afirmativ.
Stane izbucni �ntr-un r�s nervos.
� �n acest caz s-o folosim. Daca aai ati ce sc�rba-mi face aceasta limba de porci
care-i saxona...
Latina lui era puain cam decadenta, fiind, desigur, �nvaaata �n acest veac, dar
destul de curgatoare. �ai agita arma.
� Iertaai-mi lipsa de curtenie... Dar trebuie sa fiu prudent.
� Fireate, conveni Everard. Ah..., ma numesc Mencius, iar prietenul meu Iuvelanis.
Venim din viitor, dupa cum ai ghicit. Suntem istorici. Epoca noastra tocmai a
inventat calatoriile �n timp.
� La drept vorbind, eu sunt Rozher Schtein, din anul 2987. Aai auzit... vorbindu-se
de minea
� E o �ntrebare de prisos! spuse Everard. Noi am ajuns aici �n cautarea acestui
misterios Stane, ce pare sa fie unul dintre personajele esenaiale ale Istoriei.
Banuiam ca ar putea fi un... (�ai explora latina caut�nd o expresie ce-nsemna
calator �n timp ai sf�rai prin a improviza una)... peregrinator temporis. Acum o
atim.
� Trei ani... Schtein, cu arma �n m�na, �ncepu sa masoare febril �ncaperea, dar se
gasea prea departe ca sa poai sari asupra lui prin surprindere. De trei ani sunt
aici. Daca aai ati de c�te ori am ramas nedormit �ntreb�ndu-ma daca voi reuai...
Spuneai-mi, lumea voastra este unitaa
� Lumea ai planetele, zise Everard. �nca de mult. Se-nfiora �n sine. Viaaa-i
depindea de agerimea cu care va ghici care fusesera planurile lui Schtein.
� ai sunteai un popor libera
� Suntem. Adica �mparatul prezideaza, dar senatul face legile ai este ales de
popor.
Chipul de gnom al lui Schtein capatase o expresie aproape sacra. Era transfigurat.
� Aaa cum am visat, murmura. Mulaumesc.
� ai-ai parasit deci epoca pentru... a crea Istoriaa
� Nu, pentru a o schimba. Cuvintele i se revarsau din gura ca ai c�nd ar fi vrut
de-amar de ani sa vorbeasca, fara sa-ndrazneasca vreodata: �n vremea mea eram
istoric. Din �nt�mplare, am �nt�lnit un om care pretindea ca este comerciant ai ca
venise de pe lunile lui Saturn. Dar cum fusesem eu �nsumi pe-a colo, l-am dibuit ca
minte. Fac�nd cercetari, am aflat adevarul. Era un calator temporal, care venise
dintr-un foarte �ndepartat viitor. Trebuie sa-naelegeai ca epoca �n care traiam era
atroce ai, �n calitate de istoric psihograf, �mi dadeam prea bine seama ca
razboiul, mizeria ai tirania, care ne copleaeau, nu proveneau dintr-un rau �nnascut
�n om, ci din simpla lege a cauzalitaaii. Existasera perioade de pace, chiar destul
de prelungite, dar raul era prea ad�nc �nradacinat, starea de conflict facea parte
din �nsaai civilizaaia noastra. Familia �mi fusese nimicita �n cursul unui raid
venusian, n-aveam de pierdut nimic. Am pus m�na pe maaina temporala dupa ce... l-am
aranjat pe proprietarul ei. Marea greaeala, mi-am zis, fusese comisa �n vremea
veacurilor �ntunecate. Roma unificase un vast imperiu care cunoatea pacea, iar din
pace poate �ntotdeauna sa se nasca dreptatea. Dar Roma se istovise �n sforaarea ei
ai acum se dezagrega. Barbarii nou veniai erau viguroai, aveau multe posibilitaai,
dar ei nu �nt�rziara sa se corupa... Cu toate astea, sa luam Anglia izolata de
influenaa putrezitoare a societaaii romane. �ai fac apariaia saxonii; sunt niate
puturoai dezgustatori, dar sunt puternici ai nu cer altceva dec�t sa se
instruiasca. �n istoria mea, ei nimicisera pur ai simplu civilizaaia bretona, apoi,
intelectualmente neputincioai, fusesera �nglobaai de aceasta noua � ai rea �
civilizaaie, numita occidentala. Eu doream sa rezulte ceva mai bun. N-a fost uaor.
Veai fi surprinai afl�nd de greutaaile �nt�mpinate �ntr-o epoca diferita, �nainte
de a te fi adaptat, chiar daca dispui de arme moderne ai de daruri pentru rege. Dar
eu mi-am asigurat acum respectul lui Hengist ai c�atig din ce �n ce mai mult
�ncrederea bretonilor. Pot uni cele doua popoare �ntr-un razboi comun �mpotriva
picailor. Anglia nu va mai fi dec�t un regat unic, daruit cu foraa saxona ai
cunoatinaele romanilor, destul de puternic ca sa-i respinga pe orice invadatori.
Bine�naeles, creatinismul este inevitabil, dar voi face astfel ca sa fie
creatinismul cel bun, cel ce va instrui ai va civiliza pe oameni fara sa le fr�neze
spiritul. �ntr-o zi sau alta, Anglia va fi �n masura sa ia pe continent conducerea
evenimentelor. ai �n sf�rait... o lume unica! Voi ram�ne aici destul de mult timp
ca sa se �nfaptuiasca alianaa �mpotriva picailor, pe urma voi disparea, fagaduind
ca ma voi �ntoarce mai t�rziu. Daca aa reveni, sa spunem la intervale de cincizeci
de ani, �n decursul c�torva secole viitoare, aa deveni o legenda, un zeu, care i-ar
putea constr�nge sa urmeze calea cea dreapta.
� Am citit mult �n legatura cu sf�ntul Stanius, spuse �ncet Everard.
� Aaadar, am c�atigat! striga Schtein. Am dat lumii pacea! Lacrimile �i curgeau pe
obraji.
Everard se apropie. Schtein, �nca ne�ncrezator, �i v�r� arma �n piept. Cu un aer
degajat, Everard se �ntoarse �n jurul sau, iar Schtein se roti ai el spre a nu-l
pierde din vedere. Dar omul era prea tulburat de aceasta aparenta dovada a
succesului sau pentru a-ai aminti de prezenaa lui Whitcomb. Everard �i facu un semn
englezului.
Whitcomb zv�rli toporul. Everard se �ntinse pe jos. Schtein urla ai dezintegratorul
�mproaca jetul sau ucigator. Toporul �i sparsese umarul. Whitcomb sari, prinz�ndu-i
m�na �n care ainea arma. Schtein striga, fora�ndu-se sa ai-o ridice. Everard se
arunca �n lupta. Urma o clipa de �nvalmaaeala.
Apoi dezintegratorul izbucni din nou ai Schtein nu mai ramase dec�t o masa inerta
�n braaele lor. S�ngele care curgea din �nspaim�ntatoarea rana deschisa �n pieptul
sau se rasp�ndi pe veamintele lor.
Cei doi strajeri venira �n fuga. Everard �nafaca paralizatorul de pe sol ai-l regla
la intensitatea maxima. O suliaa �i zbura pe l�nga braa. Trase de doua ori ai cele
doua brute se prabuaira, dobor�te pentru c�teva ore.
Chircit, Everard ciuli urechile. Un strigat de femeie rasuna din �ncaperile
interioare, dar nimeni nu se arata �n uaa.
� Cred ca am �nvins, g�f�i el.
� Da.
Whitcomb contempla sumbru cadavrul, care zacea la picioarele sale ai parea jalnic
de mic.
� Nu i-am dorit moartea, spuse Everard. Dar momentul a fost dificil. Era sorocit,
fara �ndoiala.
� Pentru el a fost preferabil aaa... dec�t tribunalul Patrulei ai exilul pe o
planeta.
� Materialmente vorbind, �l putem socoti un t�lhar ai-un ucigaa. Dar visul sau
fusese realmente frumos.
� Un vis pe care noi l-am pulverizat.
� Istoria ar fi facut deopotriva. Un singur om nu-i �n stare sa fie destul de
puternic ai nici destul de-naelept. Ma bate g�ndul ca partea cea mai mare a
mizeriei omeneati este pricinuita de fanatici bine intenaionaai ca acesta.
� �n consecinaa, ne spalam pe m�ini ai acceptam urmarea.
� G�ndeate-te la toai prietenii tai din 1947. Nici macar n-ar fi existat vreodata.
Whitcomb �ai scoase mantia ai �ncerca sa atearga s�ngele care cursese pe veamintele
lui.
� La drum! zise Everard.
Trecu prin uaa din spate. O concubina se zg�i la el �ngrozita.
Trebui sa sparga broasca unei uai interioare. �n camera care urma se afla naveta
temporala din epoca Ing, precum ai carai ai c�teva lazi cu arme ai cu diverse
aprovizionari. Everard �ncarca totul �n naveta...
� Ar trebui sa duci toate astea la depozitul din 1894, spuse. Eu voi cauta maaina
noastra ai ne revedem la birou.
Cu faaa trasa, Whitcomb �l privi �ntr-un fel ciudat, dar peste chipul sau se
aaternu hotar�rea:
� De acord, batr�ne! Sur�se niaelua trist ai-i str�nse lui Everard m�na: adio ai
noroc!
Americanul �l observa �ndelung cum se instaleaza �n marele cilindru de oael. Era o
bizara formula de adio daca te g�ndeai ca peste doua ore trebuiau sa ia �mpreuna
ceaiul, �n 1894.
�ngrijorarea �l rodea, �n vreme ce parasea casa spre a se pierde �n mulaime.
Charlie era un original. Or...
Nimeni nu-l stingheri c�nd ieai din oraa ai patrunse �n boschet. Comanda maainii de
calatorit �n timp sa redescinda ai, �n ciuda necesitaaii de a se grabi, caci vreun
curios s-ar fi putut apropia sa vada uriaaa pasare lasata pe pam�nt, Everard
deschise un ulcior cu bere. �i era o sete cumplita. Apoi, dupa o ultima privire
spre Anglia saxonilor, sari �n 1894.
Mainwethering se afla acolo, cu garda lui, precum fagaduise. Faaa-i deveni
neliniatita, vaz�nd cum se apropie acest om cu veamintele patate de s�nge. Dar
Everard �l liniati.
�i trebuira c�teva minute ca sa se spele ai sa se schimbe, �nainte de a dicta
secretarului un raport detaliat. Whitcomb ar fi trebuit sa fi ajuns ai el, dar �l
aateptara �n zadar. Mainwethering chema prin radio depozitul ai reveni cu
spr�ncenele �ncruntate.
� �nca n-a sosit acolo, spuse. N-o fi survenit vreun incidenta
� Greu de crezut: Maaina era �n stare perfecta. Everard �ai muaca buzele. Nu atiu
ce se-nt�mpla. Poate o fi-naeles greait ai s-o fi dus �n 1947.
Un schimb de note arata ca Whitcomb nu se prezentase nici acolo. Everard ai
Mainwethering mersera sa-ai ia ceaiul, dar nici la �ntoarcerea lor Whitcomb nu
daduse vreun semn de viaaa.
� E mai bine sa informez serviciul operativ, spuse Mainwethering. Ce parere aia Ei
vor izbuti sa dea de el.
� Nu... aateapta.
Everard reflecta o clipa. Un g�nd �ncepuse sa-l neliniateasca. Era �nspaim�ntator.
� Ai o ideea
� Da... un fir. Everard prinse a se descotorosi de aoalele-i victoriene. Comanda,
te rog, hainele mele din secolul al XX-lea. �l voi regasi, poate, de unul singur...
� Patrula va cere un raport preliminar cu privire la ideea ai intenaiile dumitale,
�i aminti Mainwethering.
� Slabeate-ma cu Patrula!
6

Londra, 1944. Se lasase o noapte de iarna. Un v�nt rece ai taios batea prin
tunelurile tenebroase ale strazilor. Undeva rasuna zgomotul surd al unei explozii,
un incendiu izbucni �nvapaiat. Mari flamuri roaii f�lf�iau deasupra acoperiaurilor.
Everard �ai lasa pe trotuar maaina de sarit �n timp � nimeni nu-ai scotea nasul
afara c�nd cadeau ucigatoarele V, � ai se furiaa �n umbra frematatoare. 17
noiembrie; memoria-i antrenata reainuse bine data. Era ziua �n care murise Mary
Nelson.
Gasi �n colaul strazii o cabina telefonica ai consulta un anuar. Erau trecuai acolo
o mulaime de Nelsoni, dar o singura Mary pentru regiunea Streatham. Trebuia sa fie
mama ei � presupunea ca fata avea acelaai nume. Nu atia la ce ora avea sa cada
bomba, dar existau mijloace de a afla.
Focul ai trasnetul se napustira bubuitor asupra lui c�nd ieai �n strada. Se arunca
pe burta, �n timp ce cioburi de sticla treceau auier�nd peste el. 17 noiembrie
1944. Cu zece ani mai t�nar, Manse Everard, locotenent de geniu al Armatei Statelor
Unite, era undeva �n cealalta parte a M�necii, �n bataia tunurilor germane. Nu
izbutea sa-ai aminteasca unde se gasea exact �n acest moment, dar nici nu se
stradui. N-avea nicio importanaa. atia ca va supravieaui primejdiei de acolo.
Noul incendiu danauia roau ai sinistru �ndaratul sau c�nd Everard o zbughise spre
maaina temporala. O �ncaleca ai se ridica �n vazduh. Foarte sus, deasupra Londrei,
nu mai distingea dec�t vaste tenebre patate de flacari. Noaptea Walpurgiei ai
�ntregul infern dezlanauite �mpotriva pam�ntului!
�ai reamintea bine Streathamul, trista aaezare de caramida, locuita de mici
amploaiaai, de bacani, de mecanici, de toai acei oameni simpli care se ridicasera
ca sa blocheze definitiv puterea ce cucerise Europa. O fata pe care o cunoscuse
traise acolo prin 1943... Mai t�rziu se va fi casatorit, desigur, cu cineva.
Zbur�nd jos, Everard �ncerca sa gaseasca adresa. �n apropiere izbucni ceva ca
explozia unui vulcan. Maaina lui se cabra �n vazduh, iar el fu c�t pe-aci sa fie
aruncat din aa. Se grabi spre locul cautat ai vazu o casa prabuaita, distrusa, �n
flacari. Ajungea prea t�rziu...
Ba nu! �ai privi ceasul � ora zece ai treizeci precis ai sari cu doua ore �napoi.
Se ai �nnoptase, dar casa se ridica solid �n umbra. Timp de-o clipa simai dorinaa
sa avertizeze pe toai cei dinauntru. Dar nu... de-a lungul lumii, milioane de
fiinae mureau. El nu era Schtein ca sa-ai ia pe umeri povara Istoriei.
Cu gura str�mbata de-un sur�s rece, descinse ai trecu de gardul cu zabrele. El nu
era unul dintre afurisiaii aia de Daneelieni. Batu la uaa, care se deschise. O
femeie de v�rsta mijlocie �l cerceta �n semi�ntuneric, iar Everard �naelese ca ei i
se parea bizar sa vada un civil �n acel moment.
� Te rog sa ma scuzi, spuse el, cunoati dumneata pe miss Mary Nelsona
� Dar... desigur. O aovaire: locuieate foarte aproape. Chiar trebuie sa soseasca.
�i eati prietena
� M-a trimis c-un mesaj mrs...
� Enderby.
� Ah, da, mrs. Enderby. Am o memorie din cale afara de proasta. Iata despre ce-i
vorba: miss Nelson doreate sa va comunic ca-i pare tare rau ca nu va mai putea veni
la dumneavoastra. Totuai ar dori ca, �n schimb, dumneata ai �ntreaga dumitale
familie sa mergeai la ea �nainte de ora zece ai treizeci.
� Noi toai, domnulea Dar copiii...
� Te rog, ai cu copiii. Cu toaii. Ea a pregatit o surpriza cu totul speciala, ceva
ce nu va poate arata dec�t �n acel moment. E necesar sa fiai cu toaii acolo.
� Ei bine, vom veni, domnule, de vreme ce ne cere acest lucru.
� Toata lumea, �nainte de ora zece ai treizeci, neaparat. Te voi revedea atunci,
mrs. Enderby.
Everard facu un semn cu capul ai se-ntoarse �n strada.
Facuse tot ce-i statea �n puteri. Venea la r�nd casa Nelsonilor. Adresa lor se afla
cu trei blocuri mai departe. Everard �ai gara maaina la intrarea unei fundaturi
�ntunecate ai se apropie de cladirea cautata. Acum era ai el vinovat. La fel de
vinovat ca Schtein. Se �ntreba cum arata planeta exilului.
Nu se vedea nicio urma din naveta Ing, care era totuai prea mare ca sa poata fi
ascunsa. La ora aceea, Charlie, aaadar, �nca nu ajunsese. �n aateptarea lui, va
trebui sa improvizeze ceva.
Ciocanind �n uaa, Everard se �ntreba ce efecte va avea salvarea familiei Enderby.
Acei copii vor create, vor avea la r�ndul lor copii � niate englezi cu totul
insignifianai, ai clasei mijlocii, fara nicio �ndoiala. Dar la un moment oarecare
din secolele care vin un om de seama s-ar putea sau nu naate. Fireate, timpul nu
era chiar at�t de flexibil. �n afara unor cazuri rare, ereditatea precisa n-avea
�nsemnatate, conta doar vastul rezervor al genelor umane ai al societaaii omeneati.
Totuai ar putea fi tocmai unul dintre aceste rare cazuri.
O t�nara fata �i deschise uaa. Era draguaa, fara ostentaaie, dar nostima �n
uniforma ei impecabila.
� Miss Nelsona
� Da...a
� Ma numesc Everard. Sunt un prieten al lui Charlie Whitcomb. Pot intraa Am sa-ai
comunic noutaai destul de surprinzatoare.
� Voiam tocmai sa ies, spuse ea ca ai cum s-ar fi scuzat.
� Ba nu, nu trebuia sa ieai. Era o greaeala. Fata se �ncrunta indignata. Iarta-ma.
Te rog �ngaduie-mi sa-ai explic. �l conduse �ntr-un salon trist ai plin de tot
felul de lucruri.
� Ia loc, atunci, domnule Everard. Dar te rog sa nu vorbeati prea tare, caci
�ntreaga mea familie doarme... Se trezesc devreme.
Everard se instala confortabil. Mary se aaeza pe marginea unui divan ai-l privi cu
ochii mari. El se �ntreba daca nu cumva Wulfnoth ai Eadgar se aflau printre
stramoaii ei. Da... fara nicio �ndoiala, dupa toate aceste veacuri scurse.�Ba poate
chiar ai Schtein.
� Eati �n Foraele aerienea Acolo l-ai cunoscut pe Charliea
� Nu, sunt la Informaaii, ceea ce explica ainuta mea civila. Te pot �ntreba c�nd l-
ai vazut pentru ultima dataa
� Oh... sunt saptam�ni de-atunci. Pentru moment se gaseate �n Franaa. Sper ca
razboiul sa se termine �n cur�nd. E at�t de idiot din partea lor sa continue c�nd
trebuie sa atie prea bine ca este sf�raitul, nu-i aaaa Ea �ai �nclina capul cu un
aer ciudat. Dar care sunt noutaaile dumitalea
� Voi ajunge �ndata la ele.
ai, caut�nd sa nu �ntreaca masura, se apuca sa flecareasca despre situaaia de
dincolo de Canalul M�necii. Ce straniu sa vorbeati unei fantome! Iar condiaionarea
lui �l �mpiedica sa spuna adevarul. O dorea, dar c�nd �ncerca, limba parca i se
�naepenea.
� Iar costul unei simple sticle de vin roau..
� Te rog..., �l �ntrerupse ea nerabdatoare. Nu vrei sa ajungi la problema noastraa
Am seara data.
� Oh! �mi pare �ntr-adevar rau. Vezi...
Cineva batu �n uaa, ceea ce-l salva.
� Scuza-ma, murmura ea, �nainte de a se fi strecurat pe sub perdelele sumbre ca sa
deschida. Everard o urma cu paai de lup.
Ea se dadu �napoi, poticnindu-se, ai scoase un strigat:
� Charlie!
Whitcomb o str�nse �n braae, fara sa ia aminte la s�ngele �nca umed care tocmai �i
stropise cu zece secole mai �nainte veamintele-i saxone. Everard aparu �n hol, ai
englezul �l privi cu o expresie de uimire amestecata cu oroare.
Vru sa puna m�na pe paralizator, dar Everard �l ai aintuia cu al sau.
� Lasa t�mpeniile, �i spuse americanul, sunt prietenul tau. Doresc sa te ajut. Ce
plan absurd ai scornit, zi!
� O... ain aici... ca s-o-mpiedic sa mearga...
� ai crezi ca ei n-au mijlocul de a te reperaa Everard prinse a vorbi �n graiul
temporal, singurul utilizabil �n prezenaa �nspaim�ntatei fete. C�nd l-am parasit �n
1894, Mainwethering �ncepea sa aiba niate banuieli neplacute. Daca ne vom purta
ne�ndem�natic, toate unitaaile Patrulei vor fi alertate. Vor �ndrepta eroarea,
probabil, omor�nd-o pe Mary, iar tu vei fi exilat.
� Eu... Whitcomb se �nabuai. Figura lui era masca teroarei. Tu... n-ai lasa-o
totuai sa moara...
� Nu, dar trebuie sa ne purtam mai inteligent.
� Vom evada... vom gasi o perioada tare �ndepartata... Daca trebuie, ne vom
�ntoarce �n era dinozaurilor.
� Taci! �i porunci Everard. Viaaa dumitale este �n primejdie, iar noi ne straduim
sa te salvam. Daca n-ai �ncredere �n mine, �ncrede-te macar �n Charlie. Relua �n
temporal, catre celalalt: asculta, batr�ne, nu exista nici loc, nici timp �n care
te-ai putea ascunde. Mary Nelson a murit asta-seara. E un fapt istoric. Eu am ai
intrat �n �ncurcatura: familia pe care era c�t pe-aci s-o viziteze Mary nu va fi
acasa c�nd va cadea bomba. Daca ai �ncerca sa fugi cu ea, v-ar descoperi. E doar o
�nt�mplare ca un agent al Patrulei n-a ajuns �nca aici.
Whitcomb se foraa sa fie calm.
� Dar daca voi sari cu ea �n 1948a De unde poai ati ca ea n-a reaparut deodata �n
1948a E un fapt poate deopotriva de istoric.
� Batr�ne, �ai este cu neputinaa. �ncearca. Hai, spune-i ca o vei face sa sara �n
viitor cu patru ani.
Whitcomb mormai:
� Ar �nsemna sa ma tradez... ai sunt condiaionat...
� Asta-i. Ai tocmai posibilitatea sa-i apari aaa cum eati �n clipa asta, dar de cum
�ncepi sa-i vorbeati eati silit sa minai, deoarece nu poai face altfel. De
altminteri, cum i-ai explica existenaaa Daca ram�ne Mary Nelson, W.A.A.F.-ul o va
socoti dezertoare. Daca-ai schimba numele, unde sunt actul de naatere, livretul de
familie, cartelele, toate aceste bucaai de h�rtie pe care guvernele secolului al
XX-lea le ain �n mare cinstea E fara speranaa, batr�ne!
� Atunci ce putem facea
� Sa �nfruntam Patrula ai sa ne aparam. Aateapta aici o clipa.
Everard era calm ai rece. N-avea timpul sa se �nspaim�nte, nici sa fie uluit de
extraordinarul sau donquijotism. �n strada �ai regasi maaina de sarit �n timp ai o
regla astfel �nc�t s-o expedieze cinci ani mai t�rziu, �n plina amiaza, pe
Picadilly Circus. Apasa disjunctorul principal, vazu cum dispare fara el aparatul,
apoi reintra �n casa. Mary statea tremur�nd ai pl�ng�nd, �n braaele lui Whitcomb.
Ah, aceati bieai copii pierduai!
� E bine. Everard �i duse �n salon ai se aaeza cu arma-n m�na. Acum sa aateptam.
Nu dura mult. Un salta-n timp aparu la bord cu doi oameni �n gri, trimiaii
Patrulei. Erau �narmaai. Everard �i matura cu o raza paralizanta de mica tensiune.
� Ajuta-ma sa-i leg, Charlie, spuse.
Mary se ghemui amuaita �ntr-un cola.
C�nd oamenii �ai recapatara cunoatinaa, Everard se apleca peste ei cu un sur�s
glacial.
� De ce anume suntem acuzaai, baieaia �ntreba el �n graiul temporal.
� G�ndesc ca atii, raspunse calm unul dintre prizonieri. Dupa dispariaia voastra,
Biroul central ne-a �nsarcinat sa va regasim. Cercet�nd saptam�na care urmeaza, am
descoperit ca aai evacuat o familie care trebuia sa dispara �ntr-un bombardament.
Dosarul lui Whitcomb ne-a indicat faptul ca trebuia sa fi venit aici ca s-o salvaai
pe aceasta femeie, careia �i era dat sa moara asta-seara. Aai face bine sa ne
dezlegaai, sau aceasta va agrava ai mai mult cazul vostru.
� Eu n-am transformat Istoria, spuse Everard. Daneelienii sunt tot acolo, nua
� Da, fireate, dar...
� De unde atii dumneata ca familia Enderby trebuia sa piaraa
� Casa lor a fost atinsa, iar ei au afirmat ca n-au ieait dec�t pentru ca...
� Da, dar faptul este ca de acum �nainte ei sunt bine ieaiai. Este scris. Acum voi
�ncercaai sa schimbaai trecutul.
� Dar femeia de aici...
� Suntem siguri ca n-a existat o Mary Nelson care s-a stabilit..., sa spunem, la
Londra, �n 1850, ca sa moara de batr�neae �n jurul anului 1900a
Captivul cu faaa slaba se str�mba salbatic:
� Va zbateai al naibii! Dar n-o sa va mearga deloc. Nu puteai lupta �mpotriva
�ntregii Patrule!
� Crezia Va pot parasi aici, unde familia Enderby va va gasi peste doua ore. Mi-am
reglat maaina de sarit �n timp sa apara �ntr-un loc public, �ntr-un moment pe care
doar eu �l cunosc. Ce efect va avea asta asupra Istorieia
� Patrula va lua masuri corective ca sa-ndrepte �ncurcatura, dupa cum ai voi aai
facut-o �n secolul al V-lea.
� Poate! Aa fi totuai �n stare sa-i uaurez considerabil munca daca s-ar admite sa
mi se asculte doleanaa. Vreau un Daneelian.
� Cea
� M-ai �naeles perfect. Daca trebuie, voi �ncaleca propriul dumitale salta-n timp
ai voi avansa un milion de ani. Le voi expune lor �naile cu c�t mai simpla ar fi
situaaia daca ne-ar acorda o aansa.
� Nu va fi necesar.
Everard se roti �n jurul sau, cu rasuflarea taiata. Paralizatorul �i cazu din m�na.
Nu putea privi silueta care stralucea �naintea lui. D�nd �ndarat, �l �neca un hohot
de pl�ns.
� ai-a fost examinat dezideratul, rosti glasul de liniate. Era cunoscut ai c�ntarit
cu milenii �nainte de a te naate. Ram�neai totuai o veriga indispensabila �n lanaul
timpului. Daca ai fi eauat asta-seara n-ar fi existat mila. Pentru noi, se ai afla
scris ca un anume Charles ai o anumita Mary Whitcomb traiau �n Anglia victoriana.
Era, de asemenea, scris ca Mary Nelson pierise �mpreuna cu familia pe care o
vizitase �n 1944 ai ca Charles Whitcomb traise celibatar sf�raind prin a muri �n
serviciu comandat, �n Patrula. Se luase nota de aceasta anomalie ai, �ntruc�t cel
mai infim paradox constituie o ruptura �n urzeala spaaiu-timp, noi trebuia s-o
rectificam, elimin�nd din cursul lucrurilor unul sau altul dintre aceste fapte. Or,
acum ai decis care sa fie eliminat.
�ntr-un cola al spiritului sau zguduit, Everard atiu ca cei doi trimiai de Patrula
fusesera deodata eliberaai. El atiu ca maaina-i de sarit �n timp fusese... era...
va fi subtilizata, fara sa fie vazuta, �n chiar clipa materializarii ei. atiu ca
Istoria se citea �n prezent astfel: Mary Nelson, W.A.A.F., disparuta, presupusa
omor�ta prin caderea unei bombe aproape de locuinaa familiei Enderby, care se
gaseau cu toaii la ea, pe c�nd propria lor casa fusese distrusa; Charles Whitcomb,
disparut �n 1947, presupus �necat prin accident. atiu ca i-a fost explicat fetei
adevarul, �nainte ca ea sa fie condiaionata, astfel �nc�t sa nu-l divulge niciodata
ai ca au trimis-o �mpreuna cu Charlie �n 1850. Ei ai-ar duce existenaa �n clasa
mijlocie, fara sa se simta niciodata prea bine sub domnia reginei Victoria, iar
Charlie ar avea deseori nostalgia a ceea ce fusese �n Patrula... apoi s-ar �ntoarce
spre soaia ai copiii sai, spun�ndu-ai ca la urma urmelor sacrificiul nu fusese
chiar at�t de mare.
El atiu toate astea ai, de asemenea, ca Daneelianul plecase. C�nd �ntunecatele
v�rtejuri ale creierului sau se domolira ai putu sa-i priveasca mai limpede pe cei
doi mesageri ai Patrulei, habar n-avea totuai care va fi propriul sau destin.
� Vino! spuse primul om. Sa plecam de aici �nainte de a se deatepta cineva �n casa.
Te vom readuce �n anul dumitale... 1954, nua
� ai apoia �ntreba uimit Everard.
Omul dadu din umeri. Indiferenaa-i afectata ascundea prost cutremurul pe care i-l
provocase ivirea Daneelianului.
� Prezinta-te aefului dumitale de sector. Ai dovedit fara umbra de-ndoiala ca nu
poai fi folosit �n mod normal.
� Aaadar... sunt pur ai simplu matraait...
� N-are niciun rost sa m�r�i. Crezi ca �nt�mplarea dumitale este unica �ntr-un
milion de ani de munca ai Patruleia Regulamentul aine pe deplin seama ai de
asemenea cazuri. �ai va trebui, evident, un antrenament complementar. Ceea ce se
potriveate cel mai bine personalitaaii dumitale este o funcaie de neataaat �
indiferent �n ce era, indiferent �n ce loc, pretutindeni ai de fiecare data c�nd ar
putea fi nevoie de dumneata. Presupun ca asta �ai va placea.
Cu picioarele moi, Everard �ncaleca maaina de sarit �n timp. C�nd cobor� din nou de
pe ea, trecusera deja zece ani.

C. J. Cherryh
Cassandra
(Premiul Hugo pentru proza scurta, 1979)

Traducere de Ion Doru Brana

Incendiile
Nu mai putea sa le �ndure.
Alis cauta pe dibuite uaa odaii. Uaa era �ntreaga, solida. Prin flacari, simai
metalul rece al clanaei... De partea cealalta, printre norii de fum, desluai scara-
fantoma. �ncepu sa coboare, lupt�nd sa-ai convinga simaurile ca treptele nu se vor
prabuai sub greutatea ei.
Alis nebuna. Nu se grabea. Focurile ardeau liniatit. Le traversa, cobori treptele
ireale ce duceau spre sol, spre pam�ntul ferm. Nu putea sa suporte ascensorul,
spaaiul acela �nchis cu podeaua-fantoma ce nu contenea sa coboare � jos, tot mai
jos... Ajunse �n sf�rait la parter, evit�nd cu grija sa priveasca flacarile roaii
care nu dogoreau.
O fantoma �i dadu buna dimineaaa... moa Willis, o umbra transparenta �n faaa
perdelei de flacari. Alis clipi, �i raspunse la salut, trecu pe l�nga el. �l
observa cum clatina din cap privind �n urma ei. Deschise poarta ai ieai. Era
amiaza, ora de v�rf; maainile treceau �n viteza, nepasatoare, ignor�nd flacarile,
carcasele aprinse, mormanele de moloz.
Cladirea se prabuai � o cascada de caramizi negre pravalindu-se de-a valma, un
infern peste coroanele verzi ale copacilor-fantome. Moa Willis zbura prin aer, cu
trupul arz�nd, cazu zv�rcolindu-se, transform�ndu-se �ntr-un ghemotoc de carne
�nnegrita, ai muri, ca de fiecare data. Alis nu mai pl�ngea de mult; abia daca
tresari. Fara sa ia �n seama ororile ce se revarsau �n jurul ei, �ai croi drum prin
molozul lipsit de consistenaa, printre fantomele grabite ce-ai vedeau impasibile de
treburile lor.
Cafeneaua Kingsley era la locul ei, �ntreaga, sau, oricum, mai �ntreaga dec�t
restul. Un refugiu pentru dupa-amiaza, posibilitatea de a se simai �n siguranaa.
�mpinse uaa, auzi clinchetul unui clopoael disparut. Clienai fantomatici �nalaara
capetele, o privira, auaotira.
Alis nebuna
aoaptele o intimidau. Evit�ndu-le privirile, prezenaa, se strecura �ntr-un separeu
din cola, unde nu mai erau dec�t urmele focului.
RaZBOI, proclamau cu litere de-o achioapa titlurile ziarelor expuse l�nga tejghea.
Se �nfiora, apoi �ai ridica ochii spre chipul ca de spectru al lui Sam Kingsley.
� O cafea, spuse ea. Un sandvia cu aunca.
�ntotdeauna la fel. Nici macar sa comande altceva nu era-n stare. Alis nebuna. Dar
din cauza bolii �ai putea duce zilele. De c�nd �i dadusera drumul din spital, �n
fiecare luna sosea un cec. O data pe saptam�na trebuia sa se prezinte la clinica,
la medicii care �ncepusera ai ei sa se estompeze; ca toai ceilalai. �n jurul lor,
cladirea ardea. Trombe de fum umpleau salile albastre, aseptice. Saptam�na trecuta,
un bolnav o luase la fuga... arz�nd...
Sunetul cristalin al poraelanului. Sam puse cafeaua pe masa, apoi reveni cu
sandviaul. Alis se apleca deasupra mesei ai �ncepu sa man�nce... Un sandvia
transparent �ntr-o farfurie pe jumatate sparta, o ceaaca crapata, �nnegrita de foc,
cu toarta transparenta. M�nca: era �ndeajuns de flam�nda ca sa treaca peste
grozaviile care devenisera un lucru obianuit. Nici scenele cele mai
�nspaim�ntatoare nu mai aveau putere s-o impresioneze; le vazuse de sute de ori!...
C�nd treceau umbrele, nu mai pl�ngea. Vorbea cu fantomele, le atingea, �nghiaea
m�ncare ce avea totuai darul de a-i potoli foamea. Purta acelaai jerseu negru prea
larg, aceeaai bluza albastra ai aceiaai pantaloni gri, tociai, pentru ca erau
singurele haine ce pareau sa-ai fi pastrat consistenaa. Noaptea, le spala ai le
usca, iar a doua zi dimineaaa le �mbraca. Pe celelalte le lasa neatinse, �n dulap.
Numai acestea ramasesera �ntregi, solide.
Medicilor nu le povestea nimic despre toate astea. Timpul petrecut prin spitale o
�nvaaase sa se fereasca de confidenae. atia ce trebuie sa spuna. Se mulaumea sa
z�mbeasca fantomelor �ntrezarite, sa le completeze supusa graficele ai fiaele,
st�nd �n mijlocul ruinelor care continuau sa arda mocnit. �n sala de aateptare
zacea un cadavru carbonizat. Dar ea nu se clintise ai-i adresase doctorului un
sur�s blajin.
�i dadeau medicamente. Medicamentele o �mpiedicau sa viseze, o scapau de urletul
sirenelor, de zgomotele paailor �nnebuniai, noaptea, �n camera ei. �i �ngaduiau sa
doarma: �n patul-fantoma, sus, deasupra ruinelor, �n ciuda vuietului incendiilor
ai-a glasurilor care aipau. Nu vorbea niciodata de lucrurile acestea. Anii de
spital o �nvaaasera bine lecaia. Nu se pl�ngea dec�t de coamaruri sau de insomnie,
ai-atunci �i dadeau mai multe pilule roaii.
RaZBOI, tr�mbiaau titlurile.
Ceaaca vibra ai zanganea pe farfurioara. O ridica. �nghiai ultima bucaaica de p�ine
ai dadu pe g�t cafeaua ramasa. Se stradui sa nu priveasca prin vitrina sparta
carcasele de metal rasucite care fumegau �n strada. Ramase pe loc, ca de obicei, ai
tot ca de obicei Sam veni sa-i umple din nou ceaaca, pe care avea s-o bea c�t mai
�ncet, ca sa aina c�t mai mult �nainte de a fi nevoita sa comande alta. O duse spre
buze, savur�nd contactul degetelor cu toarta de poraelan, stap�nindu-ai tremurul
m�inii.
Clinchetul �ndepartat al clopoaelului. Un om �nchise uaa, se aaeza la tejghea.
Un om �ntreg, solid, netransparent. Ramase cu ochii la el buimaca. Inima �ncepu sa-
i bata nebuneate. Omul comanda o cafea, cobor� de pe scaun ca sa cumpere un ziar,
se �ntoarse la loc. �ncepu sa citeasca �n timp ce i se racea cafeaua. Alis nu-i
vedea dec�t spatele � o haina de piele maro, uzata, parul castaniu care-i depaaea
puain gulerul. �n cele din urma, omul lua cafeaua, o bau dintr-o �nghiaitura,
arunca pe tejghea o moneda ai lasa ziarul pe taburet, cu titlurile de pe prima
pagina �ntoarse cu faaa �n jos.
Un chip t�nar, o faptura �n carne ai oase printre fantome. Indiferent, omul trecu
pe l�nga ele, se �ndrepta spre uaa.
Alis sari brusc de la locul ei.
� Hei! o striga Sam.
�n vreme ce clopoaelul �ai facea auzit clinchetul, scotoci �nfrigurata �n portmoneu
ai tr�nti pe tejghea o bancnota, fara sa-i peste ca era una de cinci dolari. Simai
groaza ai un gust de cocleala �n gura; omul plecase. Ieai �n goana din cafenea,
ocoli fara sa se g�ndeasca dar�maturile, �i zari silueta pe punctul de a se pierde
printre stafii.
�ncepu sa alerge, �mbr�ncind umbrele, sfid�nd flacarile. O ploaie de moloz se
pravali peste ea. Deai nu simaise nimic, scoase un aipat ai continua sa fuga.
�mprejur, fantomele se �ntoarsera ai-o privira nedumerite. Se �ntoarse ai el. Alis
se repezi �ntr-un suflet, apoi se opri, descumpanita, vaz�nd ca el o privea
asemenea tuturor celorlalai: lung, cu stupoare...
��Ce ea �ntreba el.
Pleoapele ei se zbatura neputincioase � nu, n-o vedea altfel dec�t ceilalai. Nu
izbuti sa-i raspunda. Iritat, omul �i �ntoarse spatele ai-ai vazu de drum. Se lua
dupa el. Lacrimile �i inundara obrajii; �ncepu sa rasufle icnit, cu gura deschisa.
Oamenii se �ntorceau dupa ea. Barbatul baga de seama ca-l urmarea ai grabi pasul,
printre dar�maturi, printre incendii. Un zid dadu sa se prabuaeasca ai ea nu-ai
putu �nabuai aipatul.
Omul se rasuci brusc. �n spatele lui se �nalaa un nor de praf ai funingine. Chipul
sau exprima uimire ai furie. O privea aidoma celorlalai. C�teva mame �ai
�ndepartara scandalizate copiii. O ceata de adolescenai obraznici �ncepura sa faca
haz.
��Aateapta-ma, spuse ea.
Barbatul deschise gura, cu intenaia vadita de a-i arunca o insulta. Alis se
cutremura, �ai simai lacrimile reci �n suflarea fara dogoare a incendiilor. Pe faaa
necunoscutului m�nia se preschimba �ntr-o masca de mila jenata. Omul v�r� m�na �n
buzunar, scoase �n graba c�teva monezi ai i le �ntinse. Ea scutura cu furie din
cap, �ncerc�nd sa puna stavila lacrimilor. �ai �nalaa ochii ai se �nfiora la
vederea altei cladiri ce se prabuaea �n flacari.
��Ce estea o �ntreba el. Ce-i cu dumneataa
��Te rog, rosti ea.
Omul se uita la fantomele care-i priveau, apoi �ai relua �ncet mersul. Ea merse cu
el, straduindu-se din rasputeri sa nu pl�nga la vederea distrugerilor, a siluetelor
stravezii care miaunau printre ruinele cladirilor arse, a cadavrelor contorsionate
ce zaceau �n mijlocul strazii ai peste care treceau maainile.
��Cum te cheamaa �ntreba el.
�i spuse. Continuara sa mearga. Din c�nd �n c�nd, barbatul �i arunca priviri
�ncruntate, cu coada ochiului. Avea o faaa t�nara dar ridata, cu o cicatrice
subaire �n colaul gurii. Parea mai v�rstnic dec�t ea. O st�njeneau privirile lui
iscoditoare, dar se sili sa nu reacaioneze � sa suporte orice �i putea asigura
aceasta unica prezenaa reala. �ncalc�ndu-ai toate principiile, �l lua de braa, �ai
�ncleata degetele �n pielea uzata a hainei lui. Barbatul nu o respinse.
Dupa o vreme, el �ai strecura braaul ai-o prinse de talie. �ai urmara plimbarea
lipiai unul de altul, ca doi �ndragostiai.
RaZBOI, urlau titlurile ziarelor.
La colaul magazinului de menaj Tenn, omul dadu sa intre pe una din strazile
laturalnice. Priveliatea o facu pe Alis sa se poticneasca. El simai, se opri, se
�ntoarse spre ea, cu spatele la incendiu.
��Nu pe-aici, se ruga ea.
��Dar pe undea
Ea ridica din umeri dezorientata, arata catre strada principala, �n direcaia opusa.
El �i facu pe plac, apoi �ncepu sa-i vorbeasca de parca s-ar fi adresat unui copil.
Mila. Unii o tratau ai aaa. �ai dadu seama ca-i era mila de ea, dar accepta ai
asta.
�l chema Jim. Sosise �n oraa abia ieri, cu autostopul. Cauta de lucru. Nu cunoatea
pe nimeni aici. Ea �i asculta �n tacere palavrageala st�ngace, citind printre
vorbe. C�nd termina, �l privi fix ai-i observa expresia crispata.
��Nu sunt nebuna, �i spuse.
Era o minciuna, dupa cum atia toata lumea din Sudbury. Dar el n-avea de unde sa
atie, pentru ca nu cunoatea pe nimeni. Chipul lui era real ai solid, iar c�nd cadea
pe g�nduri, cicatricea din colaul gurii �i dadea un aer de duritate; �n alte
�mprejurari i-ar fi fost frica de el. Acum �nsa nu-i era frica dec�t de un singur
lucru: sa nu-l vada pierz�ndu-se printre fantome.
��Razboiu-i de vina, spuse el brusc.
Ea dadu din cap, �ncerc�nd sa se uite la el, sa nu vada flacarile. Degetele lui �i
atinsera cu bl�ndeae braaul.
��Razboiu-i de vina, repeta el. E o nebunie generala. Am �nnebunit cu toaii.
Apoi o cuprinse pe dupa umeri ai porni cu ea �n cealalta parte, spre parc.
Frunziaul verde se legana deasupra scheletelor negre ale trunchiurilor. Se plimbara
pe malul lacului ai pentru prima oara de foarte multa vreme Alis simai ca traieate,
ca se afla �n prezenaa unei fiinae �ntregi ai adevarate.
Cumparara porumb ai, aaez�ndu-se pe iarba de la marginea apei, aruncara boabe
lebedelor-fantome. Spectre de trecatori erau puaine aici, doar c�t sa dea locului
un aer de viaaa iluzorie � batr�ni, mai ales, care-ai t�rau anevoie paaii, vaz�ndu-
ai nestingheriai de plimbarea lor zilnica, �n ciuda titlurilor din ziare.
� �i vezia se �ncumeta �n cele din urma Alis sa �ntrebe. Vezi ce aterai ai cenuaii
sunta
El nu �naelese, nu realiza sensul cuvintelor ei, se mulaumi sa ridice din umeri.
Prudenta, ea se feri sa se aventureze mai departe pe terenul acesta periculos. Se
ridica ai privi �ndelung orizontul unde v�ntul spulbera tr�mbele de fum.
��Cinam undevaa �ntreba el.
Ea se �ntoarse, caci se aateptase sa-l auda spun�nd asta, ai reuai sa schiaeze un
z�mbet timid, deznadajduit.
��Da, raspunse.
atia ce-i va cere �n schimb, dar dorea acest lucru ai de aceea-i fu sila de ea
�nsaai, sila ai teama ca el o va parasi, deseara, sau poate m�ine. Nu atia nimic
despre barbaai. Nu atia ce-ar fi putut spune sau ce-ar fi putut face pentru a-l
�mpiedica s-o paraseasca, nu atia dec�t ca el va pleca, negreait, �n clipa �n care
�ai va da seama ca nu-i �ntreaga la minte.
Nici macar parinaii ei nu fusesera �n stare sa o suporte � la spital nu venisera s-
o vada dec�t la-nceput de tot, apoi doar c�nd erau �n vacanaa, apoi deloc. Nu mai
atia unde locuiau. �ai amintea de baiatul din vecini, care se �necase. Le spusese
c-o sa se-nece. Le-o spusese pl�ng�nd �n hohote. Tot oraaul zisese ca ea l-a �mpins
�n apa.
Alis nebuna.
Fantasme, declarasera medicii. Nu-i periculoasa.
�i dadusera drumul. Existau acoli speciale, acoli de stat.
ai din c�nd �n c�nd... spitale.
Sedative.
Pilulele roaii! Le uitase acasa. Palmele �i asudara instantaneu. Uitase pilulele
care o faceau sa doarma, pilulele care alungau visele. Str�nse cu putere din buze,
lupt�nd contra panicii: nu, nu va avea nevoie de ele � c�t timp nu era singura nu
va avea nevoie de ele. �l prinse de braa pe Jim ai, cu un straniu sentiment de
securitate, urca alaturi de el treptele ce duceau �n strada.
Se opri brusc.
Incendiile se stinsesera.
Peste ruinele h�de, cu gauri �n loc de ferestre, se �nalaau cladiri-fantome..
Printre mormanele de moloz se miacau naluci abia desluaite. Jim o trase, dar
picioarele nu vrura sa-i dea ascultare; se poticni iar, ai Jim o privi mirat ai-o
cuprinse cu braaul.
��Tremuri, observa el. ai-e friga
Ea facu �nu� cu capul, se stradui sa z�mbeasca. Incendiile se stinsesera. �ncerca
sa considere faptul ca pe-o schimbare de bun augur. Coamarul luase sf�rait. �ai
ridica ochii spre chipul real al barbatului de l�nga ea, �l vazu sincer �ngrijorat
ai z�mbetul ei se transforma aproape �ntr-un r�s vesel.
��Mi-e foame, spuse ea.
Intrara la Graben ai se aaezara la una din mese. Nu erau deloc �genul casei�, el cu
haina lui ponosita, ea �n jerseul care �i at�rna la coate ai-n spate; clienaii-
fantome erau bine �mbracaai ai le aruncara priviri dispreauitoare, iar chelnerul �i
instala �ntr-un cola de l�nga uaa, ca sa fie c�t mai puain vizibili. Pe mesele
imateriale se vedeau farfurii ciobite ai cristaluri crapate; prin gaura din tavan
stelele sc�nteiau rece deasupra candelabrelor sparte. O ruina. O ruina �ngheaata,
tacuta. Alis �ai roti calma privirea. Se putea trai ai printre ruine, de vreme ce
nu mai erau incendiile...
Iar �n sur�sul lui Jim nu mai desluaea nicio urma de mila, ci doar o desperare
apriga, surda, pe care ea o �naelegea at�t de bine. Jim, care cheltuia mai mult
dec�t �ai putea permite aduc�nd-o la Graben, un loc �n care ea nu sperase sa puna
vreodata piciorul, Jim care-i spunea, fara sa fie prea original, ca-i frumoasa. I-o
spusesera ai alaii. �i fu puaintel ciuda ca era at�t de banal, tocmai el, cel �n
care hotar�se sa aiba �ncredere. Z�mbi trist, c�nd el rosti complimentul, apoi se
�ncrunta, apoi, tem�ndu-se sa nu-l jigneasca tristeaea ei, z�mbi iaraai.
Alis nebuna. Daca nu va avea grija, Jim �ai va da seama ai o va parasi chiar �n
seara asta. �ncerca sa para voioasa, facu un efort sa r�da.
ai �n aceeaai clipa muzica din restaurant amuai ai la celelalte mese toate
zgomotele �ncetara ai difuzorul �ncepu sa lanseze un apel stupid.
�n adaposturi... �n adaposturi... �n adaposturi.
aipete, scaune rasturnate.
Alis se lasa moale �n scaun, simai m�na lui Jim, rece, osoasa, trag�nd m�na ei, �i
vazu chipul speriat, buzele articul�nd numele ei �n timp ce o cuprindea �n braae ai
o tragea dupa el, silind-o sa fuga.
ai atunci �naelese.
��Nu! striga, trag�ndu-l de braa.
Trupuri abia �ntrezarite �i �mpingeau din toate paraile catre uaa, catre
distrugere.
��Nu! aipa ea din nou, insistent.
El ceda siguranaei subite din glasul ei ai-o prinse de m�na ai �ncepu sa fuga cu ea
contra puhoiului mulaimii. �n timp ce sirenele rasp�ndeau nebunia �n noapte, fugira
�mpreuna, pe cai vazute numai de ea, printre ruine.
La Kingsley. Mese abandonate cu m�ncarea �nca pe ele, uai �ntredeschise, scaune
rasturnate. Mai departe, �n spate, �n bucatarie, apoi jos, ai mai jos, �n pivniaa
rece, cufundata �n bezna, departe de flacari.
Nimeni nu veni dupa ei. �ntr-un t�rziu, pam�ntul se cutremura din strafunduri,
ad�nc, at�t de ad�nc ai departe �nc�t zgomotul nu ajunse p�na la ei. Sirenele
amuaira pentru totdeauna. Zacura �n �ntuneric, �ncleataai unul de altul, tremur�nd,
ascult�nd ceasuri �n air mugetul incendiilor care faceau prapad deasupra lor. Din
c�nd �n c�nd fumul patrundea p�na la ei ai-atunci le dadeau lacrimile ai-i ustura
nasul. �n mai multe r�nduri auzira tunetul zidurilor care se prabuaeau fac�nd sa
vibreze subsolul, c�nd mai departe, c�nd mai aproape, dar adapostul lor ramase
intact.
ai dimineaaa, cu mirosul incendiilor plutind �nca �n aer, se t�r�ra afara, la
lumina posomor�ta a zilei.
Ruinele erau tacute, �ncremenite. Cladirile-fantome redevenisera solide, dar nu mai
erau cladiri, ci doar niate cochilii sparte. Stafiile disparusera. Cele mai stranii
�nsa erau incendiile, unele reale, altele nu, flacari juc�nd deasupra caramizilor
negre ai reci, sting�ndu-se �ncet, �n tacere.
Jim �njura cu glas �nfundat, �njura iaraai ai iaraai, apoi �ncepu sa pl�nga.
C�nd Alis �ai ridica privirea spre el, ochii ei erau uscaai caci �ai platise de
mult tributul de lacrimi. ai asculta ce-i spunea: ca trebuie sa faca provizii, ca
trebuie sa plece din oraa am�ndoi.
� Bine, rosti ea.
Apoi �ai �ncleata dintr-odata buzele ai �nchise ochii: chipul lui Jim �ncepuse
sa... C�nd redeschise ochii vazu acelaai lucru: o transparenaa subita, ca ai cum
s�ngele ar fi �ncetat brusc sa-i mai curga prin vene. Alis �ncepu sa tremure. El o
scutura, privindu-o cu ochi deznadajduiai.
� Ce estea striga. Ce se �nt�mplaa
Nu putea, nu voia sa-i spuna. �ai aminti iar de baiatul care se �necase, de
celelalte fantome. Cu o smucitura, se smulse din m�inile lui ai o lua la fuga
printre dar�maturile care �n dimineaaa aceasta erau solide, reale.
� Alis! urla el �n timp ce fugea dupa ea.
� Nu! striga ea deodata.
Se �ntoarse, dadu cu ochii de zidul instabil, vazu cascada de caramizi. Facu un
salt �napoi, se opri, incapabila sa-ai continue goana. �ntinse braaele ca sa-l
avertizeze, sa-l faca sa se opreasca � braaele ei solide, reale.
Caramizile se pravalira, vuind. Un nor gros de praf acoperi totul.
Ramase nemiacata, cu braaele at�rn�nd moi. Apoi �ai aterse praful ai funinginea de
pe faaa, se �ntoarse ai pleca mai departe, cu paai �nceai, merg�nd prin mijlocul
strazilor moarte.
Deasupra se adunau nori grei de ploaie. �ai vazu liniatita de drum, privind
picaturile care cadeau pe asfaltul crapat ai pe care �nca nu le simaea.
Dupa c�teva clipe �ncepu sa ploua. Ruinele devenira reci, �ngheaate.
Se plimba pe malul lacului mort, printre copacii arai. �n ruinele restaurantului
Graben gasi un airag de diamante ai-ai facu un colier.
A doua zi, c�nd un jefuitor o alunga de l�nga provizia de alimente, z�mbi. Omul
arata ca o stafie ai ea, r�z�nd din locul unde se caaarase ai unde el nu cuteza sa
se urce, �i spuse cum arata.
Iar mai t�rziu, dupa ce spusele i se adeverira, se �ntoarse la ascunzatoare ai-ai
facu salaa printre ruinele pustii care nu mai ascundeau nicio ameninaare ai niciun
coamar, cu airagul ei de diamante ai de zile viitoare ce aveau sa fie, toate, ca
astazi.
Se putea trai ai printre ruine, de vreme ce nu mai erau incendiile.
Iar fantomele se facusera nevazute; aparaineau trecutului.
Avram Davidson
V�natorul

Traducere de atefan Ghidoveanu

Se auzi un zb�rn�it, dupa aceea agitaaie, ai o parte a unui troian de zapada a�ani
sub un unghi de 45 de grade � cel puain aaa se parea �, mistuindu-se �n vazduhul de
un cenuaiu palid. Orel se opri ai �ntinse braaul, bloc�ndu-i unchiului sau calea.
�Ei, hai acum, Orel... este o pasare... doar o pasare�, zise Consilierul Garth, cu
glas a�fnos. �i dadu nepotului un ghiont uaor. ��n timpul iernii capata culoarea
alba. Sau cel puain penele lor... �n tot cazul, asta susaine P�ndarul.�
Pornira din nou, �naint�nd cu mare greutate. Orel, amuzat oarecum de placerea de a-
ai vedea respiraaia aburinda, r�se uaor. �O pasare �n afara coliviei...�
Consilierul �l lasa s-o ia c�aiva paai �nainte, apoi �ndesa ne�ndem�natic un pumn
de zapada ai i-o zv�rli nepotului �n faaa, �n clipa c�nd acesta se �ntoarse.
Primului strigat de surpriza �i urma un hohot de r�s. ai tot aaa, �n cele din urma
ajunsera la coliba P�ndarului.
Batr�nul se uita la ei chior�a, dar o facu numai pentru ca un asemenea lucru era de
aateptat din partea lui; nu avea nimic �n neregula la ochi. Garth �l cunoscuse ani
ai ani de zile, dar tot nu atia sigur c�t anume din comportamentul batr�nului era
realitate ai c�t punere �n scena. Sau, legat de aceasta problema, c�t de multe
dintre obiectele stravechi, aruncate �n neor�nduiala prin coliba, faceau cu
adevarat parte din viaaa P�ndarului ai c�te din ele se aflau acolo doar de forma.
Nu ca-i pasa prea mult: meseria �i cerea P�ndarului sa fie pe c�t de priceput, pe-
at�t de bizar ai de nostim.
Chiar �nainte ca prezentarile sa fie �ncheiate, Orel observa cupa ai strachina de
pe raftul de sus al bufetului, dar nu spuse nimic p�na �n clipa c�nd cei doi adulai
tacura: �Uite, unchiule! Oale de pam�nt!�.
�Ai privirea agera, tinere domn�, zise P�ndarul, aprobator. �Da, este ceramica
adevarata. Adusa cu el, de pe planeta natala, de un strabunic al meu foarte
�ndepartat... Da, da, ai mei erau persoane de vaza pe Planeta-Mama�, adauga el,
fara nicio legatura. Ramase o clipa tacut, �ncalzit de m�ndrie, apoi scoase din
g�tlej un air de sunete prietenoase.
�Ei, �mi pare bine ca te-am cunoscut, tinere domn. �l atiu pe unchiul tau dinainte
de a fi consilier, ba chiar dinainte ca tu sa te naati.� Se apropie de ferestruica,
atinse decongelatorul ai privi afara. �Mda, maaina voastra pare a fi �n siguranaa.�
Se �ntoarse catre interiorul camerei. �Daca n-aveai nimic �mpotriva, am sa aprind
focul. Sa pun ai niate carne la fript, daa �
Consilierul �ncuviinaa din cap, cu o satisfacaie domoala; Orel z�mbi cu toata gura.
* * *
P�ndarul puse �n funcaiune instalaaia de ardere ai �nteai focul. Cei trei barbaai
ramasera privind ainta �n flacari. Carnea se prajea �ncet, �nfipta �n suportul ei
rotativ. Orel �ncerca sa analizeze mirosurile neobianuite care se �nghesuiau �n
jurul lui � lemnul �nsuai, apoi focul � nu, focul nu avea miros, fumul era cel care
mirosea, carnea, blanurile ai pieile... nici macar nu era �n stare sa-ai imagineze
cum aratau acestea. Totul era complet diferit de ceea ce exista �n oraae, asta era
sigur. Se rasuci vr�nd sa �ntrebe ceva, dar unchiul sau Garth ai P�ndarul nu erau
atenai la el. Atunci auzi sunetul � un soi de zgomot prelung, intens ai departat.
P�ndarul scoase un mormait ai scuipa �n foc.
�Ce-a fost astaa �, �ntreba Orel.
Batr�nul v�nator z�mbi. �Nu l-ai mai auzit p�na acuma Nici chiar �nregistrat, la
orele de atiinae ale naturiia asta-i unul dintre cei mai mari indivizi � genul pe
care unchiul tau ai alai sportivi vestiai vin aici sa-l v�neze �n timpul sezonului,
dar pe care eu �l v�nez indiferent de anotimp.� Brusc, se �ntoarse catre
Consilierul Garth. �Nici vorba de o reducere a recompensei pentru ei, nu-i aaaa �
Cu un z�mbet, Consilierul facu semn ca nu. Ceva mai liniatit, P�ndarul �ai �ndrepta
din nou atenaia asupra carnii puse la prajit, �naep�nd-o cu o furculiaa cu dinai
ascuaiai.
Orel compara interiorul cabanei cu imaginile ai filmele tridimensionale pe care le
studiase p�na atunci. Lucrurile �i pareau familiare, dar fara... netezime, daca se
putea spune aaa. Era mai multa dezordine ai lipsa de simetrie. Piei brute ai piei
gelatina � nu prea bine pregatite, dupa cum arata mirosul � erau �mpraatiate peste
tot �n jur, neglijent fixate �n ainte sau str�nse �n gramezi dezordonate. Capcane
sau bucaai de capcane zaceau acolo unde batr�nul P�ndar lucrase ultima data la
repararea lor.
�Consiliul e �n vacanaa, banuiesca � �ntreba P�ndarul. Unchiul lui Orel �ncuviinaa
din cap. �Dar nu-mi spune ca ai acolile s-au �nchisa Ma g�ndeam ca iarna e
anotimpul cel mai potrivit pentru �nvaaatura.�
�Am reuait sa-l conving pe Decan�, zise Garth, �ca mica noastra excursie e o
veritabila expediaie � chiar daca de dimensiuni modeste � ai ca absenaa lui Orel nu
va cauza obligaaiilor lui acolare.�
P�ndarul mormai ceva nedesluait. Obligaaii! g�ndi Orel. Simpla menaionare a
cuv�ntului �l plictisea. Totul era o parte a unei obligaaii: obligaaia de a �nvaaa,
obligaaia de a-ai c�atiga existenaa sau cea de a te distra... Viaaa �n oraa consta
dintr-un air de sarcini, abaterile de la acestea erau puaine; mulai nici nu-ai
doreau sa sfar�me aabloanele. Le era teama s-o faca.
V�natorul, �n mod evident �nsa, nu traia dupa aabloane. Aceasta... dezordine...
�Ai copii, P�ndarulea �, �ntreba Orel. Batr�nul raspunse ca nu. �Atunci cine o sa-
ai continue muncaa �
P�ndarul flutura din m�na, �n direcaia apusului. �Vecinul din valea cea mai
apropiata are doi fii. C�nd am sa �mbatr�nesc prea mult � peste multa vreme de-acu-
ncolo�, zise el sfidator, �unul dintre ei se va muta la mine. Ca sa ma ajute. ai sa
�mparta recompensele cu mine.�
�C�ndva, am fost ai eu �nsurat.� Privi luna �n flacari. �Femeie de la oraa. Nu
putea sa se obianuiasca �n niciun chip cu mediul de aici. Singuratatea...
Pericolele... Aaa ca ne-am mutat la oraa. ai-atunci, eu am fost cel care nu s-a
putut obianui. Sa trebuiasca sa te scoli la o anumita ora... Sa faci totul �ntr-un
anume mod... Orice lucru trebuia pus la locul lui, fara excepaie. Altfel, toata
lumea s-ar fi uitat ur�t la tine. Sa nesocoteati regulilea Nu le placea treaba
asta. Ma rog, �n cele din urma, ea a murit. Iar eu, dupa ce-am primit permisiunea,
m-am mutat �napoi, aici, c�t de repede-am putut. ai-aici am ramas.�
Aaeza pe masa farfurii, furculiae, cuaite, apoi taie carnea. M�ncara cu pofta.
�Parca-i mai buna la gust dec�t chestiile-alea facute la fabrica, nu-i aaaa �
�n mintea lui, Orel �i dadu imediat un raspuns: alimentele sintetice erau de aapte
ori mai hranitoare dec�t cele naturale, pe care le imitau. Dar avea gura plina ai,
pe deasupra, gustul era �ntr-adevar foarte bun. Cu mult mai bun... Dupa masa se
�nstap�ni un soi de acalmie. P�ndarul privi �nspre Consilierul Garth, ca ai cum ar
fi aateptat ceva. Consilierul z�mbi. Baga m�na �n buzunarul hainei de v�natoare ai
scoase de acolo o butelca. Orel, dupa ce-o mirosi (niciodata �nainte: la urma
urmei, toata lumea atia ca p�ndarii beau � sticla era nelipsita din toate imaginile
tridimensionale care se refereau la ei), schiaa un refuz politicos. Nu i se oferi
�nsa nimic.
* * *
�aelul acestei expediaii de cercetare �n doi�, zise unchiul sau, dupa ce se aterse
la gura, �este de a pregati o lucrare de control pentru Orel, la acoala, prin care
sa arate cum � �n prezentul nostru disciplinat � v�natorii de recompense pastreaza
liberele ai asprele tradiaii ale trecutului, aaa cum erau ele pe Planeta-Mama...
Mai trece-mi odata butelca aia, P�ndarule.�
Orel �l urmari din priviri, puain st�njenit. Cu siguranaa, unchiul sau atia c�t de
nesanatos putea fi un asemenea obicei.
�Ai mei au fost niate persoane foarte importante pe Planeta-Mama.� Batr�nul P�ndar,
dupa ce mai trase o duaca, �ncepu sa se repete. Afara, unde se aaternuse
�ntunericul, se auzi iaraai sunetul acela salbatic, de-a dreptul �nspaim�ntator.
Batr�nul puse sticla jos. �Se apropie�, zise el ca pentru sine. Se ridica �n
picioare ai-ai lua arma. �N-o sa lipsesc mult... de obicei nu vin chiar at�t de
aproape... dar e o iarna grea. Strigatul astuia aduce a urlet de foame. Dar sa nu-
ai fie frica, tinere domn�, i se adresa el lui Orel, din cadrul uaii. �Nu exista
nicio aansa sa fiu eu cel m�ncat.�
�Unchiule...�, zise Orel, dupa un timp. Consilierul ridica privirile. �Nu te
supara, dar... nu te-a frapat niciodata faptul ca noi, �n oraae, ducem o viaaa
aproape inutila � vreau sa spun, prin comparaaie cu ela �
Consilierul z�mbi. �Ei, asta-i acum! Nu mai lipseate dec�t sa dai fuga ai sa te
alaturi distracaiei. Fiindca �n realitate nu e nimic altceva dec�t o distracaie.
Lighioanele astea � uriaaii indivizi, cum �i numeate el � nu mai sunt de multa
vreme o ameninaare pentru noi. De fapt, de c�nd am trecut de la carne la alimente
sintetice. Aaa ca viaaa pe care-o duce batr�nul nu e una cu adevarat folositoare.
Doar ezitarea noastra tradiaionala �n a admite ca lucrurile s-au schimbat ne face
sa platim �n continuare recompensa...� Se ridica �n picioare ai facu c�aiva paai,
�ntinz�ndu-se ca sa se dezmoraeasca.
�Am putea sa ne descotorosim de aceste creaturi o data pentru totdeauna, �ntr-o
campanie care sa dureze un singur sezon. Sa aruncam momeli otravite pe fiecare
metru patrat din regiune. Sa-i radem de pe faaa pam�ntului.�
Orel, nedumerit, �ntreba de ce n-o fac.
�Am sa-ai mai spun ceva dar asta sa n-o scrii �n lucrarea pentru acoala. Ca mai
toai p�ndarii, batr�nul triaeaza deseori. Da drumul femelelor ai puilor. Nu vrea sa
riate sa-i ram�na valea fara v�nat. �De ce nu-i distrugem noia � � ma �ntrebi � de
ce nu ne descotorosim de fiarele astea definitiv, �n loc sa platim an dupa an
recompenselea Ei bine, costul actual e destul de mic. Iar �n ce priveate obainerea
de fonduri pentru o campanie totala de exterminare � cine ar vota pentru aaa cevaa
Eu, unul, �n niciun caz.
Fara v�natoare, fara filme tridimensionale despre pasionata viaaa din ainuturile
salbatice, fara p�ndari � ar �nsemna sa ne lipsim ai de ceea ce ne-a mai ramas din
entuziasmul de odinioara. ai suntem ai-aaa destul de descurajaai... destul de
obosiai...�
Orel �ncrunta din spr�ncene. �Dar de cea N-am fost �ntotdeauna astfel. Un popor
obosit n-ar fi putut ajunge niciodata p�na aici, venind de pe Planeta-Mama, n-ar fi
reuait sa cucereasca aceasta lume. De ce suntem at�t de... at�t de vlaguiaia �
Consilierul ridica din umeri. ��ai dai seama ce efort extraordinar a �nsemnat
mutarea unei asemenea mase de persoane la o asemenea distanaaa Dar efortul
suplimentar cerut de supunerea unei lumi noi ai salbaticea Dar groaznicul prea al
luptei �mpotriva colonialismului � ai, �n final, Razboaiele Civilea Nici macar nu
ne place sa ne g�ndim la asta � am creat miturile noastre, proprii, �n locul vieaii
de aici, din salbaticie � ai tot timpul ne-am retras c�t mai ad�nc �n oraae. Suntem
obosiai. Ne-am cheltuit energiile, le-am ipotecat, de fapt. M�ncam alimente
sintetice numai pentru ca-i mai uaor aaa, nu pentru c-ar fi mai sanatos.�
* * *
O pala de v�nt �ngheaat �i izbi �n plin. Se rasucira sa vada ce se �nt�mpla.
Batr�nul P�ndar patrunse �n �ncapere, t�r�nd de membre v�natul. �nchise uaa, �n
vreme ce oraaenii se apropiara de el. Animalul era un mascul uriaa, slabit din
pricina lipsei de v�nat pe care iarna le-o aducea fiinaelor din padure.
�Priviai aici...�, le arata P�ndarul. ��i lipsesc doua degete de la picior.
Cicatricea veche... Probabil ai le-a ros c�ndva, ca sa scape din vreo capcana. ai
dincolo... vedeaia Ranile lasate de �ncaierarea pentru vreo femela, presupun. Asta,
de aici, e o arsura. Ur�ta rau... C�nd am avut ultimul mare incendiu �n padurea ...
Unul prea mare sa poata fi evitat prin fugaa � Numara miac�ndu-ai buzele. �Oh, at�t
de demulta Cum mai trece timpul... Eati dragua sa-mi dai cuaitul de colo, tinere
domn...� Orel privi �n jur, localiza cuaitul, �l dadu v�natorului; urmari totul cu
fascinaaie ai dezgust. �n acest moment, viaaa �n salbaticie nu mai parea at�t de
atractiva.
�Urmareate-ma�mai �ndeaproape acum, ai-o sa-ai arat cum se jupoaie ai cum se curaaa
un individ uriaa�, rosti Batr�nul P�ndar. Facu prima incizie. �Periculoase
creaturi, dar c�nd le atii obiceiurile at�t de bine ca mine... Nu putem cere totuai
sa fie nimiciai p�na la ultimul...� Arunca o privire celor doi musafiri. Orel se
�ntreba c�t de multe atia sau ghicise din tot ce se vorbise �n absenaa sa. �Nu...
Sa pastram numarul lor �n limitele cele mai scazute, e tot ce putem face.� Trase de
cadavru, mormaind nervos: �Eu �mi c�atig recompensa, asta pot sa v-o spun sigur�.
Rasuci creatura cu faaa �n sus.
Orel, izbit de un amanunt, se �ntoarse spre Consilier.
�atii, unchiule, daca animalul asta ar fi curat ai lipsit de par ai...� � r�se la
ideea caraghioasa ai fantezista ce-i venise � �ai �mbracat cum se cuvine, atunci
el...�
Consilierul Garth termina fraza �n locul lui. �...atunci ar avea o vaga ai stranie
asemanare cu noi, nu-i aaaa Hm, da... �ntr-un fel... desigur, dar cu urechile astea
externe ai cu doar cinci degete la fiecare...� Plescai din limba ai se �ndeparta.
Batr�nul P�ndar, caruia nu-i pasa daca ceea ce ucisese era animal sau altceva, �ai
vazu mai departe de treaba, iar Consilierul �ai chema nepotul mai aproape de foc,
pentru a sf�rai ce avea sa-i spuna.
Bob Ottum Jr.
Zgomot pentru nimic
(�Ado About Nothing�, 1965)

Traducere de Tudor Beuaan

Azi am ajuns la capatul universului, o placarda mare, luminoasa, cu litere roaii,

avertiza:
ACESTA ESTE CAPaTUL UNIVERSULUI � NU TRECEaI MAI DEPARTE.
Am tras astronava mai aproape ai am oprit motoarele. Frank hauli �n interfon:
� Ce naiba-i astaa
Nu aveam nicio harta a zonei; de fapt, venisem p�na aici tocmai pentru
cartografieri. Nicio nava nu ajunsese at�t de departe p�na acum.
� Pai, Frank... cred ca-i capatul universului. Aaa zice firma.
� Pe dracu, nu exista un capat al universului, �i da tot �nainte ai atii asta la
fel de bine ca mine. Daca ai chef de glume...
� Nu eu am pus placarda, Frank. Zona asta nu-i cartografiata, dupa cum bine atii,
ai...
� �n ordine, da-mi un reper ai vom �nconjura chestia aia.
� Dar, Frank, aici scrie...
� Vad ce scrie: Da-mi coordonatele!
� Am �naeles. Suntem �n secaia aase, semisecaia noua, sectorul trei, paralela opt,
diagonala aapte, subsectorul...
� Johnnya
� Daa
� Ai citit vreodata povestea aia cu niate indivizi �ntr-o astronava care ajung la
un zida
� Nu, nu cred.
� Ajung ei la un zid, �ncearca sa-l treaca ai mor, pentru ca zidul separa raiul de
restul universului.
� Aha...
� Pare solid, nu-i aaaa
� Pai cam da, dar s-ar putea sa fie o simpla iluzie optica.
� Crezi ca ar trebui sa �ncercam sa-i dam viteza maxima ai sa mergem mai departea
� Nu atiu ce sa zic. Poate ar fi mai bine ca unul dintre noi sa iasa din nava ai sa
se uite mai bine la chestia aia. Daca-i doar un nor de particule de praf, care...
� Ne putem apropia mai multa
� Cred ca da. �nsa daca-i solid ai are gravitaaie proprie, ne poate atrage �ntr-o
clipa.
� Eati credincios, Johnnya
� Nu, aaa, ce vrei sa zici cu astaa
� Adica sa crezi ca asta-i zidul care separa raiul de restul universului. Crezi ca
exista raia
� Poate ca da, �nsa nu m-am g�ndit niciodata.
� Am putea fi deja morai. atii, sa ne fi ciocnit de vreun asteroid sau cam aaa
ceva, sa fi murit ai sa ajungem acum la rai.
� Nu ma simt mort. Nu ne-am fi amintit daca ne-am fi ciocnit de cevaa
� Cred ca ai dreptate. Unul dintre noi trebuie deci sa iasa ai sa se uite.
� Ma duc eu, Frank.
� Nu, nu tu. Administraaia Spaaiala are nevoie de specialiati ca tine. Ma duc eu.
� Dar, Frank, daca...
� Las-o balta. At�tea probleme pentru nimic. Sa ne purtam ca doi barbaai.
� �n ordine, ai dreptate. Sa te ajut sa-ai pui costumula
� Da. Ne �nt�lnim �n ecluza de presurizare.
Folosita numai pentru cartografieri, astronava noastra era conceputa pentru doua
persoane, fiecare la un capat. El pilota, eu desenam. Ecluza de presurizare ai
depresurizare era chiar la mijloc. L-am ajutat sa-ai puna costumul, dupa care m-am
�ntors sa-l urmaresc pe monitorul de televiziune.
� Cum e afara, Franka
� Bine. Aproape am ajuns. Vad parca� Ei, fir-ar sa fie...
� S-a �nt�mplat ceva, Franka
L-am vazut apropiindu-se de zid, un perete �n toata puterea cuv�ntului, ai uit�ndu-
se la ceva.
� Johnnya
� Daa
� Ai o fisaa
� O... o cea
� O fisa. O moneda de douazeci ai cinci de cenai.
� Nu atiu. Pentru cea
� Cauta. Vin sa o iau.
Aveam niate monede pe nava. Nu atiu de ce, dar trebuie sa fi existat un motiv
pentru care ni s-au pus bani la bord. C�nd s-a �ntors, i-am dat fisa.
� La ce-ai trebuie, Franka
� Mai bine ia-ai ai tu una. ai pune-ai costumul. Vin �ndata.
Pleca, dar se �ntoarse imediat. Am vazut ca ceva nu-i �n regula. Avea privirea
sticloasa ai-i at�rna falca, iar spr�ncenele �i erau ridicate ai fruntea �ncreaita.
� Ce-i, Franka Ce s-a �nt�mplata
� Nimic. Absolut nimic.
C�nd am ajuns la c�aiva metri de zid, le-am vazut. Erau cu sutele, lipite peste
tot. Firme vechi, inscripaii. Una spunea �M�ncaai la restaurantul lui Joe�, alta �
mai mare � �Kilroy a fost aici�. Inimi scrijelite, cu iniaiale �n ele. Pe masura ce
ma apropiam, vedeam m�zgalite chiar ai �njuraturi ai obscenitaai.
Cind am ajuns l�nga zid, am ramas cu privirea pe o tabliaa alba, patrata pe care
scria:
EVIDENT, NU SUNTEaI CONVINS Ca ACESTA ESTE CAPaTUL UNIVERSULUI. DACa INTRODUCEaI O
FISa �N FANTA DE MAI JOS, VIZORUL SE VA DESCHIDE aI Va VEaI PUTEA CONVINGE.
Frank avusese dreptate. Am bagat fisa ai m-am uitat prin vizor. Nimic.
[Publicata �n �Fantasy & Science Fiction�, martie 1965]
Fredric Brown
Placed, planeta nebuna

Traducere de Smaranda Zanescu

Mica planeta era suficient de placuta din multe puncte de vedere, dar existau ai
lucruri care �i faceau aproape sa �nnebuneasca pe cei ce lucrau acolo. Unele
lucruri se �nt�mplau, altele pareau doar ca se �nt�mpla, ai era greu sa spui care
sunt cele ce se �nt�mpla cu adevarat. Chiar obianuit fiind, uneori te scotea din
sarite. Ca �n aceasta dimineaaa � daca o poai numi dimineaaa. De fapt era noapte.
Dar noi lucram dupa timpul de pe Pam�nt, aici pe Placed, pentru ca timpul pe Placed
este la fel de confuz ca tot ce se petrece pe aceasta planeta nebuna.
Vreau sa spun ca ai o zi de 6 ore, apoi o noapte de 2 ore ai apoi o zi de 15 ore ai
o noapte de o ora. Deci n-ai cum sa aii timpul dupa o planeta care face o orbita
sub forma de opt �n jurul a doi sori, �nconjur�ndu-l pe fiecare dar ai trec�nd
printre ei.
�n plus ai sorii se rotesc unul �n jurul celuilalt at�t de aproape �nc�t astronomii
de pe Pam�nt au crezut ca este numai un singur soare p�na ce expediaia lui
Blakeslee a aterizat aici acum douazeci de ani.
Dar daca nu aai citit rapoartele lui Blakeslee despre Placed, daai-mi voie sa va
explic cum stau lucrurile: Placed este unica planeta care se poate autoeclipsa de
doua ori �n acelaai timp. Se roteate �n jurul axei sale �n 40 de ore, apoi ai se
carabaneate de sub nas.
Asta se cheama efectul de c�mp Blakeslee. Acest efect apare c�nd planeta este �n
poziaia intermediara �ntre Argyle I ai Argyle II, cei doi sori.
Exista o explicaaie atiinaifica pentru asta, dar ar trebui exprimata �n cifre ai
formule, nu �n cuvinte.
Argyle I este materie, iar Argyle II este antimaterie, iar rotaaia lui Placed nu
este nici macar o fracaiune din ciclul ei orbitor, c�mpul lui Blakeslee fiind la
mijloc �ntre cei doi sori. Este un c�mp �n care lumina este �ncetinita ai �n final
trimisa �napoi. Razele de lumina au o viteza apropiata de aceea a sunetului.
Rezultatul este ca daca ceva se miaca mai repede dec�t sunetul � aaa cum face de
altfel ai Placed � �l vezi venind dupa ce deja a trecut pe l�nga tine. Imaginii
vizuale a lui Placed �i trebuie 26 de ore ca sa treaca de c�mp. �n acest timp,
Placed a �nconjurat unul din sori ai �ai �nt�lneate propria imagine �n drumul ei
invers. �n c�mpul din mijloc se �nt�lneate imaginea care vine cu cea care pleaca ai
astfel se eclipseaza de doua ori, acoperind ambii sori �n acelaai timp. Puain mai
t�rziu, alearga dupa sine �nsuai, apar�nd din direcaie opusa, ai-ai da un sentiment
ciudat � chiar daca atii ca asta nu se �nt�mpla �n realitate. atiu ca m-am speriat
de moarte prima data c�nd stateam pe Placed ai am vazut cum se pravaleate Placed
peste capul nostru.
Este ca �n filmele vechi c�nd aparatul de filmat era pus �n faaa unui tren:
spectatorii vedeau cum locomotiva vine exact peste ei ai nu-ai puteau stap�ni
impulsul de a fugi, deai atiau ca locomotiva nu era �n realitate acolo.
�ncercaai sa �naelegeai ce se �nt�mpla, din alt exemplu. atii ca o locomotiva vine
spre tine cu o viteza mai mare dec�t a sunetului. La departare de o mila fluiera.
Trece de tine ai auzi fluieratul, dupa aceea � el vine dintr-un punct de unde
locomotiva nu mai era de mult. Acesta este efectul resimait de un spectator care
vede un obiect ce merge cu o viteza mai mare dec�t a sunetului. Ceea ce am descris
este efectul vizual al unui obiect care se deplaseaza mai repede dec�t propria sa
imagine vizuala.
ai asta nu e cel mai rau lucru de aici.
Poai sta acasa ai vedea lucrurile astea ciudate, dar nu-ai poai imagina efectul
psihologic al efectului de c�mp Blakeslee.
C�mpul produce ceva pe nervul optic sau pe centrul optic de pe creier. Efectul e
foarte asemanator cu al unor droguri. Nu-l poai numi exact halucinaaie pentru ca nu
vezi lucruri ireale, dar obaii o imagine ireala a lucrurilor care exista aici.
atiu perfect de bine ca stateam la biroul meu, acoperit cu sticla, nu cu aipla, ca
podeaua de sub picioarele mele era acoperita cu bucaaele de plastic, nu de elastic,
ca obiectele de pe birou nu erau o glastra roz cu o aop�rla verde deschis �nfipta
�n ea, ci doar o calimara cu un toc, iar ceea ce parea a fi o broderie cu fire bine
potrivite era doar o telegrama tocmai sosita prin unul din radiotelegrafele de la
Centrul de pe Pam�nt.
Nu atiam ce conaine pentru ca ma �ntorsesem �n birou dupa ce C�mpul �ai �ncepuse
acaiunea. Acum pot doar verifica unele lucruri prin simaul meu tactil, neatins de
efectele C�mpului. Poai sa-ai �nchizi ochii, bine�naeles, dar nu o faci, pentru ca
ochii �ai dau marimea relativa ai distanaele dintre obiecte.
Daca te gaseati �ntr-un decor familiar, memoria ai raaiunea �ai spun ce sunt �ntr-
adevar lucrurile pe care le vezi. Aaadar, c�nd s-a deschis uaa ai a aparut �nauntru
un monstru cu doua capete, am atiut ca e Reagan.
Reagan nu este un monstru cu doua capete, ci este asistentul meu. �n plus, �i
recunoscusem sunetul paailor. Am �ntrebat:
� Ce-i, Reagana
Monstrul cu doua capete raspunse:
� aefule, dugheana cu maainarii se clatina. Ar trebui sa calcam dispoziaia de a nu
lucra �n perioada de mijloc.
� Pasarilea am �ntrebat.
Ambele capete se �nclinara afirmativ.
� Partea din sol a pereailor trebuie sa fie ca un ciur din cauza pasarilor ce
zboara prin ea. Mai bine am turna beton cu priza rapida. Credeai ca barele de
�ntarire din aliajul cel nou, pe care le va aduce Arca, le vor opria
� Sigur, minaii eu. Sa lasam C�mpul. M-am �ntors sa privesc ceasul, dar pe perete
era o coroana funerara din liliac alb �n loc de ceas. Nu poai ati c�t e ceasul
privind o coroana funerara. Am spus:
� Sper ca nu trebuie sa �ntarim pereaii aatia �nainte de a sosi barele. Arca
trebuie sa soseasca �n orice moment. Crezi ca putem aatepta p�na... Se auzi o
trosnitura.
� Deh, raspunse Reagan. Acum putem aatepta, ca tot s-a dus maainaria. Nu mai e
nicio graba.
� Nu era nimeni �nauntrua
� Nu. Sa ma conving.
Alearga afara.
Aaa era viaaa pe Placed; eram satul de toate. Mie �mi ajungea. C�nd Reagan se
�ntoarse, aparu ca un schelet de un albastru stralucitor. Spuse:
� OK, aefule, nu era nimeni �nauntru.
� Toate maainariile sunt rau deterioratea
� R�se. Poai sa priveati la un cal de jucarie facut din cauciuc ai �mbracat �ntr-un
material roau cu buline ai sa spui daca e �ntreaga aparatura sau e facuta prafa Am
replicat:
� Daca mai spui ceva, te dau afara!
Nu atiam daca glumeate sau nu. Nervii �mi erau zdruncinaai. Am deschis sertarul
biroului, am pus broderia �n el, apoi l-am �nchis. Eram satul p�na peste cap de
toate. Placed e o planeta nebuna ai daca stau aici destul, �nnebunesc ai eu. Eram
acolo de aproape trei ani. Mi-am adus aminte ca-mi expirase contractul.
� Reagan!
Era l�nga uaa. S-a �ntors.
� Da, aefule.
� Vreau sa trimiai o radio-telegrama la Centrul de pe Pam�nt. Scrie doar un cuv�nt:
�DEMISIONEZ�.
� OK, aefule. Ieai ai �nchise uaa.
M-am sprijinit de spatarul scaunului ai am �nchis ochii ca sa g�ndesc. Am facut-o.
Am facut-o ai nimic n-o mai poate schimba. Centrul de pe Terra are legile sale; de
�ndata ce ai-ai dat demisia nu te mai lasa sa te razg�ndeati. Oricum, �n
majoritatea cazurilor, aceasta este justificata �n viaaa interplanetara ai
proiectele intergalactice. Un om trebuie sa fie suta la suta entuziasmat de munca
sa pentru ca s-o faca bine. atiam ca perioada de mijloc e pe sf�raite, dar
continuam sa ain ochii �nchiai. Nu voiam sa-i deschid ai sa ma uit la ceas p�na �n
momentul �n care aa fi putut vedea un ceas ca un ceas, nu ca un cuib de cuc sau
cine atie ce altceva.
Stateam ai g�ndeam. �mi parea rau sa-l parasesc pe Reagan. Eram buni prieteni de
zece ani. �mi fusese student la Earth City POLY ai eu l-am angajat pe Placed; era
capabil pentru v�rsta lui, administrator adjunct al unei planete cu o populaaie de
aproape 1000 de locuitori. Din acest punct de vedere, slujba mea era buna pentru un
om la anii mei � eu am 31 de ani. O slujba buna, doar ca nu poai construi o casa
care sa nu cada ai �nu te mai vaicari� � mi-am spus. �Ai dreptate ai cu Placed ai
cu Centrul de pe Pam�nt�.
�Vei pleca �n cur�nd pe Pam�nt, c�t de cur�nd te pot duce ei. Vei �ncerca sa
gaseati altceva de lucru acolo. Probabil tot ca profesor�.
Eram obosit. Mi-am pus capul pe m�ini ai cred ca am aaipit. M-am trezit auzind paai
la uaa; nu erau paaii lui Reagan. Iluzia deveni mai clara. Vad. Pare sa fie un cap
roacovan. Nu poate fi, bine�naeles. Sunt foarte puaine femei pe Placed, majoritatea
soaii ale tehnicienilor, dar... ea spuse:
� Nu va amintiai de mine, domnule Randa
Era o femeie, o voce frumoasa de femeie, �mi parea totuai cunoscuta.
� Nu fi absurda, spusei. Cum sa te recunosc �n perioada de mijloca Ochii mei vazura
limba unui ceas peste umarul sau ai era totuai un ceas, nu un cuib de cuc.
Atunci mi-am dat seama ca totul revenise la normal. Perioada de mijloc trecuse ai
nu aveam halucinaaii. Ochii mi s-au �ntors spre capul roacovan. Trebuie sa fie
adevarata. ai dintr-odata am recunoscut-o, deai se schimbase simaitor. �n bine. Era
Michaelina Jones, o fata foarte draguaa c�nd o cunoscusem, acum cinci ani. Acum era
frumoasa. Era �n clasa mea de botanica extraterestra la Earth City Polytech. Dar ce
cauta aicia Se pare ca tocmai sosise cu Arca, iar eu stateam ai ma uitam la ea ca
un natarau. M-am ridicat at�t de repede, �nc�t aproape am cazut peste birou.
� Desigur ca-mi amintesc de dumneata, domniaoara Jones. aedeai. Cum aai ajuns aicia
Au calcat legea non-vizitariia
Dadu din cap, z�mbind.
� Nu sunt o vizitatoare, domnule Rand. Au anunaat un post de secretar-tehnician
pentru dumneavoastra, am dat concursul ai l-am obainut.
� Excelent! am exclamat.
Se auzi cineva tuaind. M-am uitat �n jur. Reagan era la uaa. De data asta nu ca un
schelet albastru ai nici ca un monstru cu doua capete. Reagan spuse:
� Raspunsul la radiotelegrama dumneavoastra tocmai a sosit. �l puse pe birou.
�OK. Nouasprezece august�, am citit... Speranaa mea ca nu mi-au acceptat demisia se
destrama. Erau la fel de scurai �n exprimare ca ai mine. Nouasprezece august,
urmatoarea sosire a navei Arca. Nu-ai pierdeau timpul. Mai erau patru zile!
Reagan spuse: �Am crezut ca vrei sa afli imediat, Phil�.
� Da, i-am raspuns, apoi m-am �ntors spre femeie.
� Domniaoara Jones, aa fi �nc�ntat sa faceai cunoatinaa.
Se uitau unul la altul ai r�deau. Atunci mi-am amintit. Michaelina ai Reagan
fusesera �n clasa mea de botanica, �mpreuna cu sora geamana a Michaelinei, Ichabod.
Dar nimeni nu le spunea celor doua roacate Michaelina ai Ichabod, ci Mike ai Ike.
Reagan spuse:
� Am �nt�lnit-o pe Mike c�nd cobora din Arca. I-am spus cum sa gaseasca biroul
dumneavoastra, din moment ce nu eraai acolo ca sa �nt�mpinaai nava.
� Mulaumesc, am spus. Au venit barele de �ntarirea
� Sper ca da. Au descarcat c�teva lazi. Se grabeau sa plece.
Am �nclinat capul �n semn de aprobare. Reagan spuse:
� Ma duc sa verific �ncarcatura. Venisem doar sa va aduc radiotelegrama. Credeam ca
vreai sa atiai veatile bune imediat.
Pleca. Veatile bune! Acum totul era altfel. Michaelina spuse:
� Voi �ncepe sa lucrez chiar acum, domnule Randa
Am �ncercat sa z�mbesc.
� Bine�naeles ca nu. Trebuie sa te familiarizezi cu locul mai �nt�i. Vrei sa mergi
�n oraa sa bem cevaa
� Da.
Am mers printre casuaele joase ai patrate. Spuse:
� E, e dragua. Parca aa pluti. Ma simt aaa uaoara! Cam c�t e gravitateaa
� 0,74. Daca pe Pam�nt c�ntareati 120 livre, aici ai cam 89. Pentru dumneata e
bine.
� Mulaumesc, profesore. Oh, nu mai sunteai profesor acum. Sunteai aeful meu ai
trebuie sa va spun domnule Rand.
� Doar daca nu vrei sa-mi spui Phil, Michaelina.
� Daca-mi spuneai Mike. Nu-mi place Michaelina, aaa cum lui Ichabod nu-i place
dec�t Ike.
� Ce mai face Ikea
� Bine. Lucreaza ca asistent pentru studenaii de la Poly, dar nu-i prea place.
Se uita spre sat.
� De ce at�tea casuae mici �n locul unor cladiri maria
� Deoarece durata de viaaa a unei cladiri de pe Placed este de aproximativ trei
saptam�ni. ai niciodata nu atii care e pe punctul sa cada peste cineva. Este
problema noastra cea mai mare. Tot ce putem face e sa le facem mici ai uaoare, cu
excepaia fundaaiilor pe care le facem c�t putem de solide. P�na acum nimeni nu a
fost ranit serios de caderea unei construcaii, dar... simaia
� Vibraaiaa Ce a fosta Un cutremura
� Nu, am spus. A fost un zbor de pasari.
� Cuma
�mi venea sa r�d de figura ei mirata. Am spus.
� Placed e o planeta nebuna. Un minut �n urma te simaeai de parca ai fi zburat,
�ntr-un fel faci exact asta. Placed este una din planetele din Univers care se
compune din materie obianuita ca ai din materie grea. Materia cu o structura
moleculara at�t de concentrata e at�t de grea, �nc�t nu poai ridica macar o
partitura din ea. Placed are miezul din materie grea ai aaa se explica de ce o
planeta care are o arie c�t a Londrei, are o greutate mare ai o gravitaaie c�t trei
patrimi din cea a Pam�ntului. �n acest miez exista viaaa. Pasari a caror structura
moleculara este la fel ca aceea a miezului planetei. De aceea, materia obianuita
este pentru ele ca aerul pentru noi. Ele zboara prin ea, ca pasarile noastre prin
aer. Din punctul lor de vedere, noi ne plimbam prin �nalaimile atmosferei lui
Placed.
� ai vibraaiile zborurilor sub suprafaaa fac casele sa cadaa
� Da, ai chiar mai rau. Ele zboara chiar prin fundaaii. Orice material am folosi
pentru fundaaii, pentru ele e tot ca un gaz. Zboara prin fier ai prin oael, ca ai
prin nisip. Am comandat niate bare de �ntarire dintr-un aliaj special � m-ai auzit
�ntreb�ndu-l pe Reagan de ele, dar nu prea cred ca vor face mare lucru.
� Dar pasarile nu sunt periculoasea Adica, �n afara de dar�marea cladirilor, nu pot
trece prin oricine care ar putea sa le stea �n calea
� Ar putea, dar n-o fac. Ele nu zboara mai aproape de c�aiva centimetri de
suprafaaa. Un oarecare sima le spune ca se apropie de marginea �atmosferei� lor.
Ceva ce poate fi comparat cu un liliac supersonic. atii ca liliecii pot zbura
noaptea ai nu se lovesc de obstacole solide.
� Ca radarul, daa
� Ca radarul, cu deosebirea ca liliecii folosesc unde sonore �n loc de unde radio.
ai pasarile de aici folosesc ceva ce seamana cu acest principiu, ai le �ntoarce de
la c�aiva centimetri de ceea ce pentru ele este echivalentul vidului. Fiind materie
grea, ele nu mai pot zbura �n aer, aaa cum o pasare obianuita nu poate zbura �n
vid.
Duc�ndu-ne �n sat sa bem ceva, Mike aminti de fratele ei, spun�nd:
� Lui Demis nu-i place sa deseneze, Phil. Poai sa-i gaseati o slujba aici, pe
Placeda
Am raspuns:
� I-am �nnebunit pe cei de la Centru tot cer�ndu-le sa-mi trimita �nca un adjunct
administrativ. Munca a crescut mult, de c�nd cultivam o suprafaaa mai mare. Reagan
are mare nevoie de un ajutor. Voi...
Ea asculta atent ai un z�mbet �i lumina faaa. Mi-am amintit. Era adevarat.
Demisionasem ai Centrul de pe Pam�nt nu va mai da atenaie recomandarilor mele de
acum �nainte. Am sf�rait moale:
� Voi..., voi �ncerca sa fac tot posibilul.
� Mulaumesc, Phil.
M�na mea era pe masa, �n faaa paharului ai pentru o secunda �ai puse m�na peste a
mea. Am simait un fior, de parca aa fi fost strabatut de un curent de �nalta
tensiune. Mi-am dat seama ca eram �ndragostit. Nu am privit-o direct, dar �ai
retrase m�na cu arta. Cred ca simaise ai ea un pic de curent. Am schiaat o miacare,
d�ndu-i sa �naeleaga ca trebuie sa plecam. Situaaia devenise imposibila acum.
Centrul �mi primise demisia ai eram aomer. �ntr-un anume fel, �mi taiasem craca de
sub picioare. Nici macar nu eram sigur ca pot obaine o slujba de profesor. E greu
sa obaii ceva de lucru.
Pe drumul de �ntoarcere am lasat-o sa susaina conversaaia, �n timp ce eu g�ndeam
intens, ezitam. Voiam sa-i spun adevarul ai nu �ndrazneam. �n final m-am hotar�t.
Nu-i voi spune nimic p�na la urmatoarea sosire a navei. Voi pretinde ca totul merge
perfect p�na atunci.
�mi voi mai oferi o aansa � timp de patru zile � pentru ca sa vad daca Michaelinei
�i sunt mai mult dec�t simpatic. ai daca da, ei bine, daca voi vedea ca are
aceleaai sentimente faaa de mine, aaa cum am eu faaa de ea, �i voi spune totul. Nu,
nu-i voi cere sa se re�ntoarca pe Pam�nt cu mine, chiar daca ar voi, p�na �n
momentul �n care aa putea �ntrezari o geana de lumina �n �ntunecatul meu viitor.
Tot ce i-aa putea spune ar fi faptul ca aa putea obaine, eventual, un post de
profesor, sau ceva asemanator.
Reagan ma aatepta �n birou, uit�ndu-se crucia. Spuse:
� Zapaciaii aia de la Centru iar au facut-o de oaie. Lazile pentru aliajul special
sunt goale.
M-am holbat la el, spun�nd:
� Poate e oael invizibil.
� Invizibil ai intangibil. Pot sa le transmit un mesaj despre astaa
� C�t de repede pofteati, i-am raspuns. Aateapta-ma aici puain. �i voi arata
Michaelinei unde va locui ai apoi am sa-ai spun ceva.
Am dus-o pe Mike �n cea mai buna cabana din sat. �mi mulaumi iar pentru �ncercarea
mea de a-l aduce pe Demis aici, ceea ce m-a facut sa ma simt penibil �n timp ce ma
�ntorceam la birou.
� Ce-i, aefulea
� Mesajul ala catre Centru. Cel pe care l-am trimis azi dimineaaa. N-aa vrea sa-i
spui nimic Michaelinei despre el.
Z�mbi cu �naeles.
� Vreai sa-i spuneai personal, nu-i aaaa OK. �mi voi aine gura.
� Poate am facut o nebunie trimia�ndu-l, i-am spus nefericit.
A doua zi era marai, daca asta conteaza. �mi amintesc de ea, pentru ca a fost ziua
�n care am rezolvat una din cele doua mari probleme de pe Placed. Tocmai dictam
ceva �n legatura cu cultura greenwort. Este una din plantele endemice pe Placed,
foarte folosita �n farmacopee, ai e ai foarte importanta pentru solul de pe Placed.
Era dificil pentru mine s-o vad pe Michaelina lu�nd note, dar insistase sa-ai
�nceapa lucrul imediat.
Dintr-odata �mi veni o idee. M-am oprit din dictat ai am strigat dupa Reagan. Sosi
imediat.
� Reagan, cele cinci mii de recipiente cu J-17 Condiaioner. Spune-le sa se
grabeasca!
� aefule, nu va amintiaia Am folosit materialul. M-am g�ndit ca ne poate folosi la
normalizarea vederii �n perioada de mijloc, dar nu are nicio influenaa pe nervul
optic. Aveam totuai iluzii. E colosal sa poai adapta oamenii la temperaturi mari
sau scazute sau la perioade lungi sau scurte de veghe ai somn.
L-am �ntrerupt.
� Despre asta ai vorbeam, Reagan. Placed se roteate �n jurul a doi sori ai are
perioade scurte ai neregulate de zi ai noapte. P�na acum nu am luat-o �n serios.
Aaa-ia
� Dar, dar...
� Deai nu sunt logice zilele ai nopaile de pe Placed, noi am trait �n funcaie de un
soare at�t de departat, �nc�t nu-l putem vedea. Am utilizat o zi de 24 de ore. Dar
perioada de mijloc se repeta la 20 de ore, �n mod constant. Putem utiliza
Condiaionerul pentru a ne adapta la o zi de 20 de ore: 8 ore somn ai 12 ore veghe.
Atunci fiecare va dormi liniatit �n perioada �n care ochii le joaca festa. ai �ntr-
un dormitor �ntunecos, nu poai vedea nimic, chiar daca eati treaz. Spune-mi, ce-i
rau �n astaa
�ai deschise larg ochii ai-ai dadu o palma peste frunte.
� Prea simplu, exclama. At�t de simplu. �nc�t numai un geniu se putea g�ndi la
asta. De doi ani �nnebunesc �ncet ai rezolvarea era at�t de aproape ca n-o putea
vedea nimeni. Vom �ncepe chiar de acum.
�mi �ntoarse spatele sa plece, apoi se re�ntoarse.
� Acum, cum vom aine cladirile �n picioarea Nu �ncerci sa rezolvi ai problema asta,
azi, c�t �ai straluceate minteaa
Am raspuns r�z�nd:
� De ce nu �ncerci cu oaelul tau invizibil din lazile goalea
� Ce idee trasnita! ai �nchise uaa.
A doua zi era miercuri ai mi-am luat zi libera. Am luat-o pe Mike �ntr-o excursie
�n jurul lui Placed. �nconjurul planetei se face �ntr-o plimbare de o zi. Cu
Michaelina Jones orice plimbare era �nc�ntatoare ai de aceea inima-mi era grea
atiind ca mai avem doar o zi de petrecut �mpreuna. Lumea se va sf�rai vineri. M�ine
va pleca Arca de pe Pam�nt, cu echipamentul de condiaionare cerut, ceea ce va
rezolva una din problemele noastre. ai omul de la Centru �mi va lua locul. Nava va
fi aici vineri ai voi pleca cu ea. �ncercam sa nu ma mai g�ndesc la asta.
M-am descurcat biniaor p�na c�nd ne-am �ntors ai l-am �nt�lnit pe Reagan, care
z�mbea satisfacut.
� aefule, ai facut-o!
� Ce-am facuta
� Mi-ai dat raspunsul pentru �ntarirea fundaaiilor.
� Daa
� Da. Nu-i aaa, Mikea
Michaelina privi la fel de surprinsa ca ai mine. Spuse:
� Glumea. Nu zicea sa �nghesui invizibilul �n cutiile alea goalea
Reagan z�mbi din nou.
� ai el credea ca glumeate. Dar asta vom folosi de azi �nainte, �nimic�. Priveate,
aefule, e ca ai cu condiaionarea � aaa simplu, �nc�t nu ne-am g�ndit. P�na nu mi-
aai spus sa utilizez ce era �n cutiile goale, nu mi-a venit ideea.
Am stat ai m-am g�ndit un moment, apoi am realizat ce facuse Reagan cu o zi �n
urma. Mi-am tras o palma peste frunte. Michaelina continua sa priveasca mirata.
� Fundaaii goale, i-am explicat. Este singurul lucru prin care pasarile nu pot
zbura. Aer. Acum putem realiza o cladire c�t de �nalta vrem. Pentru fundaaii vom
folosi pereai dubli, cu aer �ntre ei. Putem...
M-am oprit, pentru ca nu mai era vorba de �noi� acum. Vor face tot dupa ce eu voi
fi pe Pam�nt, �n cautarea unei slujbe.
Joia era pe sf�raite; venea vinerea.
Am lucrat p�na �n ultimul moment, pentru ca era cel mai uaor lucru de facut. Reagan
ai Mike ma ajutau sa fac listele de materiale pentru viitoarele noastre
construcaii.
Mai �nt�i o cladire cu trei etaje, cu aproximativ 40 de camere, pentru birouri.
Lucram repede pentru ca perioada de mijloc era aproape ai nu poai scrie c�nd nu
poai vedea.
Mintea �mi era la Arca. Am ridicat receptorul ai am cerut radiotelegraful sa �ntreb
de Arca.
� Tocmai am primit o comunicare de la ei, spuse operatorul. Sunt destul de aproape
pentru a putea sa aterizeze exact dupa perioada de mijloc.
� OK, am spus, renuna�nd la ultima speranaa.
M-am ridicat ai am privit pe fereastra. Ne apropiam de perioada de mijloc. Sus, �n
�naltul cerului, am vazut pe Placed napustindu-se spre noi.
� Vino aici, Mike.
Se aaeza l�nga mine la fereastra. O cuprinsesem �n braae. Nu-mi aminteam cum o
facusem, dar nu m-am miacat ai nici ea nu a protestat. �n spatele nostru Reagan
tuai.
� Ma duc sa duc mesajul operatorului, altfel nu-l poate transmite imediat dupa
perioada de mijloc.
Ieai ai tr�nti uaa. Michaelina se apropie ai mai mult. Spuse:
� Nu-i aaa ca e splendid, Phila
� Da, am spus. Zic�nd acestea, m-am �ntors ai am privit-o. Apoi, fara sa vreau, am
sarutat-o. M-am aaezat apoi la birou.
�ntreba: �Ce s-a �nt�mplat, Phila ai-ai lasat nevasta ai aase copii undeva departea
Erai singur c�nd eram moarta dupa tine, la Earth Polytech. Am aateptat cinci ani ca
sa te vad ai am reuait. Am obainut postul pe Placed doar ca sa... Trebuie sa fac eu
cererea �n casatoriea
Am suspinat. Nu am putut s-o privesc. Am spus:
� Mike, sunt nebun dupa tine, dar, chiar �nainte de a veni tu, am trimis o
radiotelegrama pe Pam�nt: �Demisionez�. Deci trebuie sa parasesc Placed, cu
urmatorul zbor al Arcai, ai ma �ndoiesc ca voi obaine macar un post de profesor pe
Pam�nt.
Ea raspunse: �dar, Phil� � ai facu c�aiva paai spre mine.
Se auzi o bataie �n uaa. Era Reagan. M-am bucurat pentru moment ca ne �ntrerupsese.
I-am spus sa intre.
� Nu i-ai spus lui Mike, aefulea
Am dat din cap afirmativ.
Reagan mormai:
� Bine. Ardeam de nerabdare sa-i spun. Sunt bucuros sa-l vad pe Demis.
� Ceea � am exclamat. Care Demisa
Reagan ma privi curios. Spuse:
� Phil, ce-i cu tinea Nu-ai aminteati ca mi-ai dat raspunsul la radiotelegrama de
la Centru, acum patru zile, chiar �nainte de sosirea lui Mike.
M-am holbat la el, neput�nd sa spun nimic. Nici nu citisem radiotelegrama, daramite
sa-i ai raspund. A �nnebunit Reagan sau eua
Apoi mi-am amintit ca prin vis de h�rtia din sertarul biroului meu. Am alergat ai
am deschis sertarul. M�na �mi tremura �n timp ce citeam: �Aprobat cererea dvs.
pentru un adjunct. Pe cine vreaia �
L-am privit iar pe Reagan.
� �ncerci sa-mi spui ca am raspuns la astaa
Ma privi la fel de surprins ca ai eu pe el, mai adineaori.
� Aaa mi-ai spus tu.
� Ce ai-am spus sa trimiaia
� Demis Jones.
Se holba la mine:
� aefule, te simai binea
Ma simaeam perfect � at�t de fericit ca ceva parea gata sa-mi explodeze �n cap.
M-am ridicat ai m-am repezit la Michaelina.
� Mike, vrei sa fii soaia meaa
Am �nlanauit-o cu braaele, tocmai la timp, �nainte ca perioada de mijloc sa ne cada
pe cap, aaa ca am putut �nca s-o vad cum arata �n realitate. Dar, peste umarul meu,
am vazut cum arata Reagan � o maimuaa galbena.
Podeaua se clatina sub noi, dar nu am realizat asta p�na ce maimuaa urla:
� Un zbor de pasari sub noi, aefule! Sa ieaim repede!
Dar nu-i ramase timp dec�t sa spuna acestea ai zidurile se prabuaira �n jurul
nostru.
Tabla de pe acoperia ma lovi �n cap ai ma dobor�.
Placed e o planeta nebuna. ai o iubesc.
Placed, planeta nebuna, �mi place.
Peter Cartur
Ceaaa
(�The Mist�, 1952)

Traducere de Adrian aerban Dobrin

Huiduma mormai, apoi rosti taraganat;

��N-o pot face, dom�le. �n fiece noapte de s�mbata ma duc �n oraa. ai acuma e
noapte ai e s�mbata.
Interlocutorul sau de pe veranda se apleca �nainte, fram�ntat, dornic sa-i prinda
toate cuvintele, acoperite �n parte de urletul c�inilor din curte. Faaa-i mica era
palida ai trasa, iar ochii plini de nerabdare. �ntr-un anume fel parea sa fie ai
mai scund dec�t era �n realitate, ca ai cum ar fi intrat la apa. Hainele prea largi
at�rnau pe el. Obosit, cu privirile ratacite, insista:
��Domnule... domnule Brown, va rog ascultaai-ma. Daca realmente este adevarat ai nu
un zvon, va rog!
Brown clatina �ncet din cap, cercet�ndu-l cu atenaie pe cel din faaa lui.
��Dar e ceea ce caut de at�ta timp, domnule Brown! Aai vazut-o! Alaii au vazut-o de
asemenea. Mi-aai jurat ca aai spus adevarul!
��Sigur, arunca Brown, �ncuviina�nd. Sigur, ai eu nu mi-s deloc mincinos.
��atiu... Domnule Brown, ma ocup cu cercetarea fenomenelor parapsi, stafii, spirite
ai altele de astea. Trebuie sa vad �n asta seara apariaia. Omuleaul �nchise ochii
pentru o clipa, rezem�ndu-se de unul din st�lpii verandei.
��S�mbata noapte... deh...
��Dar, domnule Brown � va fi ultima noapte!!!
��Cine atiea! Ar putea sa aina oriaic�t.
��atiu eu, domnule Brown. Marunaelul �ai freca degetul pe care avea un inel gros de
aur. Cu certitudine. Cel mult �nca zece minute. ai trebuie... Se opri, las�nd ochii
sa implore pentru el.
��Ma rog, recunosc ca merita s-o priveati, ba merita chiar bine de tot.
��Sunteai, sunteai sigur cum arataa
��Pai ai-am zis o dat� ce-am vazut. Aurie ai stralucitoare. Numai �n �ntuneric o
vezi. Nu se miaca, da� are un fel aparte de a straluci.
��Ea e, domnule Brown. Trebuie s-o vad!
��Asta nu se poa�, dom�le. Ma duc �n oraa.
Brown se uita �n ochii celuilalt, observ�nd durerea �ntiparita �n ei.
��Da� daca trebe musai, recunoaate �nsa ai mata ca voi pierde ceva timp...
��Nu va va lua mai mult de o clipa, de-un minut!...
��Deh, ar cam trebui sa pornesc.
��Domnule Brown, pentru mine e foarte important. Pentru mine e totul!
��C�t daia
��Dar nu am bani!
��Hmmm...
��Am strabatut 700 de mile rug�ndu-ma de toai aoferii ca sa ajung aici.
Brown scutura din cap.
��Da� ce inel frumos ai... Eh, pai s-o iau din loc.
M�na marunaelului cazu neputincioasa. Apoi se ridica din nou. Privirile-i se fixara
pe forma bizara a bijuteriei de pe deget.
��Nu-ai pot da inelul...
Brown ridica din umeri, paai �napoi ai trase uaa.
��Acu� trebe sa �nchid ai sa sloboz c�inii... Nu cumva sa haladui prin preajma dupa
ce-i las liberi!
��Nu! Aateapta, �ai dau inelul.
Matahala �nchise ochii.
��Nu atiu daca...
��Uite-l!
Brown deschise uaa ai lua bijuteria. Intra �nauntru ai-l lasa ai pe mititel sa se
strecoare prin deschizatura. Scapara un chibrit ai aprinse lampa de pe masa. Apoi
�ncepu sa cerceteze inelul, �ntorc�ndu-l �ncetiaor pe toate feaele cu degetele sale
butucanoase. Ochii �i sclipira suparaai. Aurit, dar nu de aur. Prea greu pentru a
fi aur, sau chiar un alt metal. Mult prea larg pentru degetele tipului de alaturi.
�l trase pe inelar, simaindu-i str�nsoarea.
Descoperind din priviri uaa de la dormitor, marunaelul �ncepu sa se miate nervos.
Brown �i dadu un ghiont prietenesc.
��Ia-o �nainte. Ai platit ai n-am nimic cu tine.
�n aer plutea o pata aurie, lucind �n mijlocul �ncaperii. �nalta de doi metri ai
jumatate ai lata de unu ai ceva.
Brown r�se grosolan.
��Pe naiba fantoma, dom�le, aaa-ia atiam ca nu e. Este c-ai platit g�ndind ca o sa
vezi niscaiva strigoia Da� eu n-am zis ca e vreunu�.
Faaa celuilalt deveni oarecum dura. Se uita �naelegator ai trist la Brown. Apoi
reacaiona:
��Totuai nu pot crede ca aai trecut prin ea.
��Ba bine ca nu. Sigur ca am facut-o. Uite-aaa!
��Aateapta! Vin cu tine. Aateapta!
Mititelul paai �nainte ai nesigur, puse m�na pe umarul lui Brown. Foarte bine.
�mpreuna patrunsera �n ceaaa aurie.
Acum �nsa, incursiunea fu puain mai altfel, pentru cel �nalt. Intr�nd �n ceaaa
simai furnicaturi intense dans�ndu-i pe piele. Altadata nu fusese nimic altceva
dec�t m�ng�ierea uaoara a aerului. �ncerca sa dea �napoi, dar fu oprit de
surprinzatoarea str�nsoare a marunaelului, care-l foraa sa �nainteze. M�ncarimile
devenira repede insuportabile. Pareau sa soseasca �n valuri fierbinai, radiind
dinspre degetul care purta inelul. Brown se grabi, straduindu-se sa ajunga iaraai
�n odaia familiara.
Ieaira afara.
Nu se mai aflau �nsa �n dormitor. Casa disparuse ai odata cu ea noaptea.
Lumina. Zi �ntr-o lume unde iarba era albastra, aaa cum Brown nu o vazuse
niciodata, unde copacii zvelai, fara ramuri, �mpungeau un cer portocaliu asemenea
unor lancii. Un cer pe care Brown putea vedea trei orbitori ai gigantici sori.
Se opri paralizat, �njura ai se rasuci �n cautarea ceaii. Marunaelul clatina din
cap.
��Am reuait, Brown, dar ceaaa s-a dus.
Se transforma sub ochii uimiai ai huidumei.
Parea sa creasca, sa-ai umple hainele.
���mi pare rau, Brown, dar nu puteam trece fara de inel, sau fara cineva care sa-l
poarte... A fost sa fii tu acela.
��Da� e-o nebunie. Unde...
��Acasa. Casa mea... Va trebui sa gaseati o alta ceaaa, dupa care te vei
�ntoarce... la tine.
�... O... ceaaaa ...
��Vei auzi zvonuri. Tot felul de poveati. ai noi avem istorii cu stafii.
Cerceteaza. Cauta-le izvorul.
��Dar...
��Mult noroc, Brown.
Barbatul se �ntoarse, �ncep�nd sa calce iarba albastra. O singura data se uita
�napoi, �nspre locul de unde Brown �l privea deznadajduit. Ezita o clipa, dupa care
porni din nou. �n c�teva minute se gasea deja printre copacii aciculari, iar Brown
�l pierdu din vedere.
[Publicata �n �Fantasy and Science Fiction�, septembrie 1952]
Isaac Asimov
Clopotul muzical
(�The Singing Bell�, 1955)

Traducere de Monica Dumitriu

Louis Peyton nu discuta niciodata �n public despre metodele prin care �nvingea
poliaia Pam�ntului, �n zecile de dueluri ale minaii ai ale iscusinaei, reuaind
�ntotdeauna sa scape de psihotest. Ar fi fost o prostie sa faca asta, desigur, dar
�n momentele sale de mulaumire cocheta cu ideea de a lasa un testament care sa fie
deschis dupa moartea sa ai din care sa reiasa clar ca succesul lui inegalabil se
datora abilitaaii ai nu norocului.
�ntr-un astfel de testament ar fi spus:
� Nu se poate elabora nicio modalitate de acoperire a unei crime, fara ca aceasta
sa poarte amprenta creatorului sau. Este mai bine, atunci, sa cauai �n fapte
modalitaai care exista deja ai la care sa �ai adaptezi propriile acaiuni.
Cu acest principiu �n minte, Peyton planuia uciderea lui Albert Cornwell.
Cornwell, micul v�nzator ocazional de lucruri furate, �l abordase prima oara la
masa pentru o persoana, la care Peyton obianuia sa ia loc la Grinnell�s. Costumul
albastru al lui Cornwell parea de o stralucire deosebita, faaa-i zb�rcita etala un
r�njet special, iar mustaaa decolorata �i era zb�rlita �ntr-un mod cu totul
neobianuit.
� Domnule Peyton, spuse el, salut�ndu-ai viitorul ucigaa fara nicio presimaire, �mi
pare bine ca va vad. Aproape renunaasem, sir, aproape renunaasem.
Peyton, caruia �i displacea sa fie deranjat c�nd �ai citea ziarul ai �ai servea
desertul la Grinnell�s, raspunse:
� Daca ai treaba cu mine, Cornwell, atii unde ma poai gasi.
Peyton trecuse de patruzeci de ani ai parul �i �ncarunaise, dar spatele �i era
drept, ainuta tinereasca, ochii vii, iar vocea mai puternica dec�t a multora.
� Nu pentru asta, domnule Peyton, zise Cornwell, nu pentru asta. atiu o
ascunzatoare, sir, un depozit de... atiai dumneavoastra, sir.
Aratatorul m�inii drepte i se miaca uaor, ca pentru a se �nfige �ntr-o substanaa
invizibila, iar m�na st�nga i se facu, pentru moment, p�lnie la ureche.
Peyton dadu pagina ziarului, �nca dezamagit �ntruc�tva de teledifuzor, �l �mpaturi
ai spuse:
� Clopote Muzicalea
� Oh, sst! domnule Peyton, aopti Cornwell �n agonie.
� Vino cu mine, �l �ndemna Peyton.
Se plimbara prin parc. O alta axioma a lui Peyton consta �n aceea ca, pentru a
constitui un secret veritabil, o discuaie trebuie purtata cu voce scazuta, �n afara
unei �ncaperi.
Cornwell spuse �n aoapta:
� Un depozit de Clopote Muzicale; o ascunzatoare plina cu Clopote Muzicale.
Nealefuite, dar at�t de frumoase, domnule Peyton.
� Le-ai vazuta
� Nu, dar am vorbit cu cineva care le-a vazut. Avea destule dovezi pentru a ma
convinge. Sunt destule acolo, pentru a ne putea retrage �n belaug. �n bogaaie
absoluta, sir.
� Cine era celalalta
O sclipire de viclenie lumina faaa lui Cornwell, ca o flacara fumeg�nda, ascunz�nd
mai multe dec�t lasa sa se vada ai �mprumut�ndu-i o onctuozitate respingatoare.
� Omul era un furnizor de pe Luna, care avea o metoda de localizare a Clopotelor �n
cratere. Eu nu-i cunosc metoda; nu mi-a dezvaluit-o niciodata. Dar el a str�ns cu
zecile, le-a ascuns pe Luna ai a venit pe Pam�nt pentru a aranja distribuirea lor.
� A murit, presupuna
� Da. Un accident nefericit, domnule Peyton. O cadere de la �nalaime. Foarte trist.
Desigur, activitaaile lui pe Luna erau ilegale. Dominionul are reguli stricte �n
ceea ce priveate mineritul de Clopote neautorizat. Aaa ca poate a fost, la urma
urmei, o pedeapsa... �n orice caz, eu am harta lui.
Peyton spuse, afia�nd un calm indiferent:
� Nu vreau niciun detaliu asupra micii tale afaceri. Ceea ce vreau sa atiu este de
ce ai venit la minea
� Ei bine, sunt destule acolo pentru am�ndoi, domnule Peyton, spuse Cornwell, ai
am�ndoi ne putem face parte. �n ceea ce ma priveate, atiu unde este localizata
ascunzatoarea ai pot face rost de o nava spaaiala. Dumneavoastra...
� Daa
� Dumneavoastra atiai sa pilotaai o nava spaaiala ai aveai legaturi excelente
pentru distribuirea Clopotelor. Este o diviziune foarte corecta a muncii, domnule
Peyton. Nu aai spune aaa, acuma
Peyton �ai revizui stilul propriu de a acaiona � stil care exista deja � iar
condiaiile pareau sa se potriveasca. Raspunse:
� Vom pleca spre Luna pe 10 august.
Cornwell se opri din mers:
� Domnule Peyton! Acum este abia aprilie.
Peyton menainuse un pas constant ai Cornwell trebui sa se grabeasca pentru a-l
ajunge din urma.
� Ma auziai, domnule Peytona
Peyton repeta:
� Pe 10 august. Voi lua legatura cu tine la momentul potrivit, ca sa �ai spun unde
sa aduci nava. Nu �ncerca sa ma vezi personal p�na atunci. La revedere, Cornwell.
Cornwell �ntreba:
� �mparaim pe jumatatea
� Exact, raspunse Peyton. La revedere.
Peyton continua sa se plimbe singur, rememor�ndu-ai cursul vieaii sale. La douazeci
ai aapte de ani cumparase un teren �n Munaii St�ncoai, unde fostul proprietar
construise o casa destinata ca refugiu din faaa ameninaarii razboaielor atomice de
acum doua secole, care de fapt nu aveau sa mai izbucneasca niciodata. Casa a ramas
totuai un monument al dorinaei disperate de autonomie.
Era construita din oael ai beton, �ntr-un loc izolat, cum s-ar putea gasi destule
pe Pam�nt, deasupra nivelului marii ai aparata din aproape toate paraile de piscuri
muntoase care se �nalaau p�na la cer. Avea centrala proprie, alimentare cu apa de
la curenaii din munte, congelatoare �n care puteau fi agaaate lejer zece jumataai
de vaci taiate, pivniaa dotata, ca o fortareaaa, cu un arsenal de arme destinate sa
aina la distanaa hoarde flam�nde, �nspaim�ntate, care nu au mai venit niciodata.
Avea ai propriul dispozitiv de condiaionare a aerului nociv, care putea curaaa
atmosfera p�na c�nd nu ar mai fi ramas nimic �n ea, cu excepaia radioactivitaaii
(din pacate, pentru oameni).
�n acea casa de supravieauire, Peyton petrecea luna august �n fiecare an al eternei
sale vieai de burlac. �ndepartase aparatura de comunicaaie, televizorul,
teledifuzorul de atiri. �mprejmuise proprietatea cu un c�mp de foraa ai montase un
mecanism de semnalizare la mica distanaa �n punctul �n care �mprejmuirea intersecta
singura poteca ce strabatea munaii.
Timp de o luna pe an putea fi complet singur. Nu-l vedea nimeni, nimeni nu putea
ajunge la el. �n singuratate absoluta, �ai putea lua unica vacanaa pe care o gusta
dupa unsprezece luni de contact cu un public pentru care nu putea simai dec�t un
profund disprea.
Chiar ai poliaia � Peyton z�mbi � atia de retragerea lui �n luna august, pe care o
respecta cu sfinaenie. Mai degraba ar fi platit cauaiunea ai ar fi riscat
psihotestul, dec�t sa treaca peste luna lui august.
Peyton analiza un alt aforism, pentru o posibila includere �n testament: Nimic nu
ofera �ntr-o masura mai mare un aer de inocenaa dec�t evidenta lipsa a unui alibi.
Pe 30 iulie, ca �n fiecare an pe 30 iulie, Louis Peyton lua la ora 9:15 a.m.
stratojetul antigravitaaional din New York ai ajunse �n Denver la 12:30 p.m. Servi
pr�nzul acolo ai apoi, la ora 1:45 p.m. lua autobuzul semigravitaaional, spre
Punctul lui Hump, unde Sam Leibman �l aatepta cu vechiul sau automobil de teren,
total gravitaaional � de unde pornira �mpreuna pe poteca, spre marginile
proprietaaii lui Peyton. Sam Leibman accepta solemn bacaiaul de zece dolari, pe
care �l primea �ntotdeauna, duc�nd o m�na la palarie, aaa cum facea de
cincisprezece ani pe 30 iulie.
Pe 31 iulie, ca �n fiecare an pe 31 iulie, Louis Peyton se �ntoarse la Punctul lui
Hump cu aeronava sa antigravitaaionala ai comanda la magazinul general proviziile
de care ar fi avut nevoie luna urmatoare. Nu era nimic neobianuit cu aceasta
comanda. Era, de fapt, copia comenzilor precedente.
MacIntyre, directorul magazinului, verifica solemn lista, o transmise la depozitul
central al Districtului Montan din Denver ai, dupa o ora, �ntreaga comanda sosi
prin intermediul undei teleportoare. Peyton, ajutat de MacIntyre, �ncarca
proviziile �n aeronava sa, lasa obianuitul bacaia de zece dolari ai se �ntoarse
acasa.
Pe 1 august, la ora 12:01 a.m., c�mpul de foraa care �nconjura proprietatea era
fixat la putere maxima ai Peyton deveni complet izolat.
ai acum, stilul se schimba. �n mod deliberat, �ai acordase opt zile. �n acest timp,
distrusese �ncet ai meticulos suficiente provizii c�t ar fi ajuns pentru toata luna
august. Folosise camerele care serveau drept unitaai de distrugere a gunoiului
menajer. Erau un model perfecaionat, care putea prelucra toate materialele, chiar
ai pe cele care conaineau metale ai silicaai, p�na la un praf molecular impalpabil
ai nedetectabil. Excesul de energie degajata �n timpul procesului a fost �ndepartat
cu ajutorul curentului de aer care cobora din munte ai strabatea proprietatea. Timp
de o saptam�na a fost cu cinci grade mai cald dec�t de obicei.
Pe 9 august, aeronava sa �l purta p�na �ntr-un loc din Wyoming, unde �l aatepta
Albert Cornwell, cu nava sa spaaiala. Nava, �n sine, reprezenta un punct slab,
desigur, �ntruc�t existau oameni care i-o v�ndusera, oameni care o adusesera ai �l
ajutasera sa o pregateasca pentru zbor. Toai aceati oameni aflasera, totuai, doar
c�t Cornwell, iar Cornwell, g�ndi Peyton � cu urma unui z�mbet pe buzele reci � va
fi un capitol �ncheiat. Cu adevarat �ncheiat.
Pe 10 august nava spaaiala, cu Peyton la panoul de comanda, iar Cornwell cu harta
lui � �n calitate de pasager � parasi suprafaaa Pam�ntului. C�mpul
antigravitaaional propriu era excelent. La putere maxima, greutatea navei se
redusese la mai puain de 30 g. Micro-pilele produceau energie �n mod eficient ai
silenaios, iar nava a�ani �n atmosfera fara flacara sau zgomot, se micaora c�t un
punct ai disparu.
Era foarte puain probabil sa fi existat martori ai zborului sau ca �n aceste
rastimpuri scurte de pace sa fi existat supraveghere prin radar, ca �n zilele de
demult. De fapt, acolo nu era niciun radar.
Doua zile �n spaaiu; acum, doua saptam�ni pe Luna. Peyton luase �n calcul de la
�nceput aproape instinctiv aceste doua saptam�ni. Nu �ai facuse iluzii �n privinaa
harailor alcatuite de oameni care nu se pricep la cartografie. Ele puteau fi utile
numai realizatorului lor, care se slujea ai de memorie. Pentru un strain, ele nu
reprezentau altceva dec�t o criptograma.
Cornwell �i arata harta lui Peyton pentru prima oara, numai dupa decolare. Z�mbi
servil.
� La urma urmei, sir, acesta era singurul meu atu.
� Ai comparat-o cu haraile lunarea
� Nu m-aa fi priceput, domnule Peyton. Depind de dumneavoastra.
�n timp ce �i �napoia harta, Peyton �i arunca o privire rece. Singurul lucru care
se putea distinge pe ea era Craterul Tycho, locul unde fusese construit Luna City.
Dintr-un punct de vedere, cel puain, astronomia era de partea lor. Tycho se afla pe
partea luminata a Lunii, �n acel moment. Aceasta �nsemna ca era puain probabil ca
navele de patrulare sa fie active, iar ei aveau mai puaine aanse sa fie observaai.
Printr-o aterizare rapida, Peyton aduse nava la sol, �n �ntunericul dens ai rece,
�n umbra din interiorul unui crater. Soarele trecuse de zenit ai umbra nu se va mai
fi micaorat.
Cornwell facu o faaa lunga.
� Mai, mai, domnule Peyton. Cu ziua asta lunara, abia putem prospecta.
� Ziua lunara nu dureaza o veanicie, raspunse scurt Peyton. Sunt aproape o suta de
ore fara soare. Putem folosi acest timp pentru a ne acomoda cu clima ai pentru a
descifra harta.
Raspunsul a fost dat repede, dar includea mai multe variante. Peyton studiase �n
mod repetat haraile lunare, masur�nd meticulos ai �ncerc�nd sa gaseasca craterele
�n m�zgaleala facuta cu m�na ai care constituiau cheia, � pentru cea
�n cele din urma, Peyton spuse:
� Craterul pe care �l cautam ar putea fi unul din acestea trei: GC-3, GC-5 sau MT-
10.
� Ce avem de facut, domnule Peytona �ntreba Cornwell neliniatit.
� Le luam pe r�nd, raspunse Peyton, �ncep�nd cu cel mai apropiat.
Soarele apusese ai ei ramasesera acum �n umbra nopaii. Petreceau perioade tot mai
lungi pe suprafaaa Lunii, obianuindu-se cu �ntunericul ai cu liniatea eterna, cu
sclipirile marunte ale stelelor ai cu f�aia de lumina pe care Pam�ntul o trimitea
peste marginea craterului. Lasau urme ad�nci, vag conturate, �n praful uscat care
nu se �nvolbura ai nici nu se schimba. Peyton observase aceste urme la prima ieaire
din crater, �n lumina plina a uriaaului Pam�nt. Aceasta s-a �nt�mplat �n cea de a
opta zi de la sosirea lor pe Luna.
Frigul lunar le limita de fiecare data ieairile �n afara navei. Totuai, �n fiecare
zi reuaeau sa stea tot mai mult. �n cea de a unsprezecea zi de la sosire
eliminasera GC-5 ca posibila ascunzatoare a Clopotelor Muzicale.
�n cea de a cincisprezecea zi, spiritul calm al lui Peyton se �nflacara cu
disperare. Dupa parerea lui, craterul-ascunzatoare trebuia sa fie GC-3. MT-10 era
prea departe. Nu aveau timp sa ajunga p�na la el ai sa-l exploreze, apoi sa se
�ntoarca pe Pam�nt p�na la 31 august.
�n cea de-a cincisprezecea zi, disperarea i se stinse cu totul c�nd descoperira, �n
sf�rait, Clopotele.
Nu erau frumoase. Aratau mai degraba ca niate bolovani de piatra cenuaie, de
marimea a doi pumni, goi �n interior ai uaori ca pana, sub acaiunea gravitaaiei
lunare. Erau vreo doua duzini ai dupa o alefuire corespunzatoare fiecare putea fi
v�ndut cu cel puain o suta de mii de dolari.
I-au transportat pe nava �n trei etape, t�r�ndu-i cu atenaie, cu ambele m�ini ai i-
au depozitat pe puntea superioara a navei care pe Pam�nt i-ar fi dat gata imediat
dar aici, datorita gravitaaiei reduse a Lunii, greutatea Clopotelor nu constituia
nicio problema.
Cornwell �i dadu ultimul Clopot lui Peyton, care �l aaeza cu grija �n magazie.
� Aveai grija sa nu se murdareasca, domnule Peyton, zise el, iar vocea lui
transmisa prin unda radio zg�rie parca timpanul celuilalt. Vin ai eu sus.
Se ghemui pentru saltul lent contra acaiunii gravitaaiei lunare, privi �n sus ai
�ngheaa de spaima. Faaa lui, vizibila clar prin viziera caatii, �ncremeni �ntr-o
ultima grimasa de groaza.
� Nu, domnule Peyton. Nu...
M�na lui Peyton se �ncorda pe declanaatorul armei. Trase. Urma o flacara cu o
stralucire de nesuportat ai din Cornwell nu mai ramase dec�t o masa fara viaaa
�nconjurata de resturile �mpraatiate ale costumului de cosmonaut ai patate cu s�nge
care �ncepea sa �ngheae.
Peyton statu sa priveasca o clipa, cu solemnitate, mortul. Apoi transfera ultimul
Clopot �n containerul pregatit, �ai scoase costumul, activa mai �nt�i c�mpul
antigravitaaional, apoi micro-pilele ai, potenaial mai bogat cu un milion sau doua
dec�t fusese cu doua saptam�ni �n urma, porni �napoi spre Pam�nt.
Pe 29 august nava lui Peyton ateriza silenaios �n punctul din Wyoming, de unde
decolase pe 10 august. Grija cu care Peyton alesese locul nu fusese zadarnica.
Aeronava lui era �nca acolo, protejata de relieful contorsionat al acelei parai
st�ncoase de aara.
Transfera din nou Clopotele Muzicale, cu tot cu containere, �n cel mai ad�nc cotlon
al acelei zone, le acoperi, aparent neglijent, cu pam�nt. Se mai �ntoarse o data pe
nava, pentru a face ultimele controale ai reglaje. Ieai caaar�ndu-se ai dupa doua
minute decola, cu nava trecuta pe pilot automat.
Rapid ai �n liniate, nava se ridica tot mai mult, vir�nd spre vest, ca ai Pam�ntul
de sub ea. Peyton privea, cu ochii mijiai sub spr�ncene, spre marginea �ndepartata
a zonei, unde se mai zarea doar o licarire firava de lumina ai o scama de nor pe
cerul albastru.
Buzele lui Peyton se str�nsera �ntr-un z�mbet. Judecase bine. Imobilizate prin
�ndoirea cablurilor de siguranaa, din cadmiu, micro-pilele depaaisera pragul
admisibil, iar nava se topi din cauza caldurii exploziei nucleare care urma.
Dupa douazeci de minute ajunse acasa. Era obosit ai �l dureau toai muachii din
cauza acaiunii gravitaaiei Pam�ntului. Dormi bine.
* * *
Douasprezece ore mai t�rziu, dis-de-dimineaaa, sosi poliaia.
Barbatul care deschise uaa �ai �ncruciaa braaele peste abdomen ai-ai �nclina de
doua sau trei ori capul, z�mbind, �n semn de salut. Barbatul care intra � H. Seton
Davenport, de la Biroul Terestru de Investigaaii � parea a nu fi �n apele sale.
Camera �n care patrunse era mare ai cufundata �n semi�ntuneric, except�nd lampa
care arunca vapai sc�nteietoare, concentrate asupra unui fel de fotoliu-banca.
airuri de filme-carai acopereau pereaii. O harta galactica suspendata ocupa un cola
al camerei, iar un telescop lucea stins pe un suport, �ntr-un alt cola.
� Dumneavoastra sunteai Dr. Wendell Urtha �ntreba Davenport, cu un ton care sugera
ca �i venea greu sa creada aceasta. Davenport era un om �ndesat, cu parul negru, cu
un nas subaire ai proeminent ai cu o cicatrice �n forma de stea pe unul dintre
obraji, care marca pentru totdeauna locul unde fusese lovit de un bici neuronic, de
care se apropiase o data prea mult, fara a se mai putea feri.
� Eu sunt, raspunse Dr. Urth cu o voce subaire, de tenor. Iar dumneavoastra sunteai
inspectorul Davenport.
Inspectorul �ai prezenta legitimaaia ai continua:
� Universitatea v-a recomandat ca extraterolog.
� Aaa aai spus c�nd m-aai sunat acum o ora, confirma Urth. Trasaturile lui erau
grosolane, nasul parea un buton str�mb, iar ochii, ieaiai puain din orbite, �i erau
protejaai de ochelari cu lentile groase.
� Voi trece direct la subiect, Dr. Urth. Presupun ca aai vizitat Luna...
Dr. Urth, care scoase din spatele unui maldar de filme-carai ravaaite o sticla cu
un lichid roau ai doua pahare, raspunse cu bruscheae:
� Nu am vizitat niciodata Luna, domnule inspector. ai nici n-am s-o vizitez!
Calatoriile �n spaaiu sunt o prostie. Nu cred �n ele. Apoi, cu o voce scazuta,
adauga: Luaai loc, sir, luaai loc. Serviai o bautura.
Inspectorul Davenport se conforma ai urma:
� Dar sunteai un...
� Extraterolog. Da. Ma intereseaza alte lumi, dar asta nu �nseamna ca trebuie sa ma
ai duc acolo. Sfinte Dumnezeule, nu e nevoie sa calatoreati prin timp, ca sa fii
considerat istoric, nu-i aaaa
Se aaeza ai un z�mbet larg i se �ntipari pe faaa rotunda c�nd spuse:
� Acum, spuneai-mi ce aveai �n g�nd.
� Am venit, zise inspectorul �ncrunt�ndu-se, sa va cer parerea �n cazul unei crime.
� Crimaa Ce am eu de-a face cu crimelea
� Aceasta crima, Dr. Urth, s-a petrecut pe Luna.
� Uimitor.
� Este mai mult dec�t uimitor. Este fara precedent, Dr. Urth! �n cincizeci de ani
de c�nd s-a �nfiinaat Dominionul Lunar, au sarit �n aer nave ai au fost distruse
costume de cosmonauai. Au fost omor�ai oameni de caldura zonei solare ai au
�ngheaat �n zona �ntunecata, alaii au fost sufocaai �n ambele zone. Au murit ai din
cauza caderilor, ceea ce, lu�nd �n considerare gravitaaia lunara, chiar ca este
ciudat. Dar niciodata, niciun om nu a fost ucis pe Luna, n-a murit ca urmare a unui
act violent comis deliberat, de un al om... p�na acum.
Dr. Urth �ntreba:
� Cum s-a sav�rait crimaa
� Cu un aruncator de flacari. Autoritaaile au sosit la locul faptei, printr-un
concurs norocos de �mprejurari, dupa numai o ora. O nava de patrulare a observat o
izbucnire luminoasa pe suprafaaa Lunii. atiai de la ce distanaa se poate vedea un
fulger �n zona �ntunecata. Pilotul a anunaat Luna City ai a aterizat. La
reconstituire a jurat ca a reuait doar sa vada �n lumina Pam�ntului ceva ce parea a
fi o nava care decoleaza. Dupa aterizare, el a descoperit un corp ars de flacari ai
urme de paai.
� Sclipirea luminoasa, spuse Dr. Urth, presupuneai ca a provenit de la aruncatorul
de flacari.
� �n mod sigur aaa este. Corpul fusese recent distrus. Poraiunile interioare nu
�ngheaasera �nca. Urmele de paai aparaineau unui numar de doua persoane.
Masuratorile amanunaite au relevat ca ad�ncimea urmelor corespunde la doua grupe
diferite de diametre, ceea ce indica cizme spaaiale de marimi diferite. Ele au
condus la craterele GC-3 ai GC-5, o pereche de...
� Sunt la curent cu codificarea oficiala a craterelor lunare, spuse Dr. Urth cu
amabilitate.
� aaa, �n orice caz, GC-3 conainea urme de paai care duceau spre o spartura �n
peretele craterului, unde s-au gasit resturi de piatra ponce durificata. Analizele
prin difracaia rozelor X au indicat...
� Clopote Muzicale, interveni �nsufleait extraterologul. Nu-mi spuneai ca aceasta
crima implica ai Clopote Muzicale.
� ai daca daa �ntreba Davenport �ntruc�tva indiferent.
� Am unul. L-a descoperit o expediaie a Universitaaii ai mi l-a oferit �n schimbul
a... Veniai, domnule inspector, trebuie sa vi-l arat.
Dr. Urth sari �n picioare ai traversa �n viteza camera, fac�ndu-i semn celuilalt
sa-l urmeze. Davenport se lua dupa el, lipsit de entuziasm.
Intrara �ntr-o a doua camera, mai mare dec�t prima, mai �ntunecata ai, �n mod
evident, mai ravaaita. Davenport privi �ndelung ai cu uimire masa eterogena de
materiale aflate laolalta, fara nicio noima.
Remarca o bucata de �Smala albastru� de pe Marte, genul de lucruri pe care unii,
romanticii, �l considera un vestigiu al de mult disparuailor Maraieni, un mic
meteorit, un model al unei nave spaaiale antice, o sticla sigilata care parea
goala, pe care era lipita o eticheta m�zgalita pe care scria: �Atmosfera
Venusiana�.
Dr. Urth spuse fericit:
� Am facut un muzeu din toata casa mea. Este unul dintre avantajele burlaciei.
Desigur, �nca nu am pus lucrurile �n ordine: �ntr-o buna zi, c�nd voi avea o
saptam�na libera, sau aaa ceva...
Pentru o clipa, privi �n jur, �ncurcat; apoi, amintindu-ai, dadu la o parte o harta
pe care era reprezentata schema evoluaiei nevertebratelor marine, cele�mai avansate
forme de viaaa de pe Planeta lui Barnard, ai zise:
� Aici este. Dar ma tem ca este cam deteriorat.
Clopotul at�rna suspendat de o s�rma subaire, lipita delicat de el. Ca era
deteriorat, era evident. Avea o ad�ncitura pe partea mediana, ceea ce �l facea sa
semene cu doua globuri mici, lipite unul de celalalt, clar dar imperfect. �n ciuda
acestui fapt, fusese insistent alefuit p�na la un luciu stins, bat�nd spre gri; era
parca din catifea, iar suprafaaa �i era acoperita de pori, �ntr-un fel pe care
laboranaii, �n �ncercarile lor de a obaine Clopote sintetice, �l gaseau imposibil
de imitat.
Dr. Urth continua:
� Am �ncercat mai multe variante, p�na c�nd am gasit un obiect adecvat cu care sa
�l lovesc. Un Clopot deteriorat este mai pretenaios. �nsa, p�na la urma, am folosit
un os. Am unul aici � ai ridica ceva ce parea a fi o lingura scurta ai groasa,
facuta dintr-un material gri-alb � pe care l-am confecaionat din femurul unui bou.
Ascultaai.
Cu o delicateae surprinzatoare, degetele lui scurte ai groase miacara Clopotul,
caut�ndu-i o poziaie c�t mai potrivita. �l aranja, deplas�ndu-l cu grija. Apoi,
las�ndu-l sa penduleze liber, �l atinse uaor cu un capat al �lingurii� de os.
Era ca ai cum milioane de harpe ar fi rasunat la un kilometru departare. Sunetul
sporea �n intensitate, se stingea ai revenea. Parea a nu izvor� de niciunde. Era
patrunzator, incredibil de dulce, patetic ai �nfiorator totodata.
Se stinse treptat ai cei doi oameni ramasera tacuai un minut �ntreg.
Dr. Urth spuse:
� Nu-i prea rau, nua ai cu o miacare uaoara opri balansul Clopotului at�rnat de
s�rma lui.
Davenport se rasuci, neliniatit.
� Ai grija! Sa nu �l spargi.
Fragilitatea unui Clopot Muzical era bine cunoscuta.
Dr. Urth afirma:
� Geologii spun ca Clopotele sunt doar piatra ponce durificata sub presiune,
incluz�nd astfel un vid �n care se miaca liber biluae de piatra. Aaa spun ei. Dar
daca numai asta este totul, de ce noi nu putem reproduce unula Un Clopot perfect
are sunetul unei muzicuae �n m�na unui copil.
� Exact, spuse Davenport ai nu exista nici o duzina de oameni pe Pam�nt care sa
aiba un Clopot perfect ai sunt sute de oameni ai instituaii care ar cumpara unul.
Indiferent de prea. C�teva Clopote ar merita o crima.
Extraterologul se �ntoarse spre Davenport �mping�ndu-ai cu aratatorul scurt ai
�ndesat ochelarii pe nasul c�rn.
� Nu am uitat de cazul dumneavoastra. Va rog sa continuaai.
� Pot �ncheia �ntr-o fraza. Cunosc identitatea ucigaaului.
Se �ntoarsera �n biblioteca ai Dr. Urth �ai �ncruciaa iar braaele peste abdomenul
voluminos.
� Chiar aaaa Atunci, cu siguranaa, nu aveai nicio problema domnule inspector.
� A ati ai dovedi nu sunt acelaai lucru, Dr. Urth. Din pacate, ucigaaul nu are
niciun alibi.
� Vreai sa spuneai ca, din pacate, are un alibi, nu-i aaaa
� Vreau sa spun exact ceea ce aai auzit. Daca ar avea un alibi, l-aa putea prinde
�n vreun fel, pentru ca ar fi un alibi fals. Daca ar exista martori care ar
pretinde ca l-au vazut pe Pam�nt �n momentul crimei, spusele lor ar putea fi
dovedite a fi false. Daca ar avea un document ca proba, acesta ar putea fi dovedit
ca plastografie sau ca truc. Din nefericire, el nu are nimic din toate acestea.
� Atunci, ce area
Meticulos, inspectorul Davenport descrise retragerea lui Peyton �n Colorado.
Concluziona:
� �ai petrece acolo fiecare august, �n completa izolare. Chiar ai BTI ar putea
confirma acest lucru. Orice curte de justiaie ar presupune ca el era �n Colorado �n
acest august, ca de obicei, doar daca el nu ar prezenta o dovada certa ca se afla
pe Luna.
� Ce va face sa credeai ca a fost pe Lunaa Poate ca este nevinovat.
� Nu! Davenport devenise aproape violent. De cincisprezece ani �ncerc sa str�ng
suficiente dovezi �mpotriva lui ai niciodata nu am reuait. Dar acum pot mirosi c�nd
este vorba de o crima a lui Peyton. Va spun ca nimeni de pe Pam�nt, �n afara de
Peyton, nu ar fi avut obraznicia sau, daca asta conteaza, interesul practic de a
�ncerca sa plaseze Clopote Muzicale de contrabanda. Este cunoscut ca pilot spaaial
expert. Se atie ca a avut legaturi cu barbatul asasinat, deai nu mai mult de c�teva
luni. Din pacate, niciunul dintre aceste lucruri nu constituie o marturie.
Dr. Urth �ntreba:
� Nu ar fi fost mai simplu sa folosiai psihotestul, acum, ca utilizarea acestuia a
fost legalizataa
Davenport �l privi piezia, iar cicatricea de pe obrazul lui se �nvineai.
� Aai citit legea Konski-Hiakawa, Dr. Urtha
� Nu.
� Cred ca nimeni nu o cunoaate. Dreptul la intimitatea mentala, afirma guvernul,
este fundamental. �n regula, dar aceasta ce implicaa Omul care a fost supus
psihotestului ai �ai dovedeate nevinovaaia �n cazul pentru care a fost psihotestat,
are dreptul la o compensaaie at�t de mare, c�t poate determina el tribunalul sa i
se acorde. �ntr-un caz recent, un casier de la o banca a primit douazeci ai cinci
de mii de dolari pentru ca a fost supus psihotestului, pe baza unei acuzaaii
nefondate de furt. Se pare ca dovada care indica, aparent, furtul, a dezvaluit, de
fapt, un adulter. Omul �ai pierduse slujba, fusese ameninaat ai �nspaim�ntat de
catre soaul �n cauza ai ajunsese ridiculizat ai dispreauit pentru ca un v�nzator de
ziare facuse publice rezultatele testului, pastrate cu grija de catre juraai.
� �naeleg punctul de vedere al acelui om.
� Aaa facem toai. Acesta este necazul. �nca un lucru de amintit: orice om care a
fost supus psihotestului o data, indiferent de motiv, nu mai poate fi supus din nou
acestui test. Nimeni, spune legea, nu va fi pus �n pericol din punct de vedere
mental, de doua ori �n viaaa.
� Neconvenabil.
� Exact. �n cei doi ani de c�nd a fost legalizat psihotestul, nu am putut afla c�ai
escroci ai aarlatani au fost supuai psihotestului pentru furturi de poaete, aaa ca
aceatia puteau fura ai mai departe �n siguranaa. Va daai deci seama ca
Departamentul nu va permite nici ca Peyton sa fie testat, p�na c�nd nu vor exista
dovezi certe ale vinovaaiei lui. Nu o dovada legala, probabil, dar o proba
suficient de puternica pentru a-l convinge pe aeful meu. Cel mai rau, este Dr. Urth
ca, daca ajungem �n faaa juraailor fara o �nregistrare de psihotest, nu putem
c�atiga. �ntr-un caz at�t de serios cum este o crima, a nu folosi psihotestul este
o dovada suficienta �n faaa oricarui jurat ca acuzarea nu este bine fundamentata.
� Atunci, ce doriai de la minea
� Dovada ca el a fost pe Luna �n august. Trebuie sa o obainem repede. Nu �l pot
aine sub supraveghere mult timp. ai daca se aude ceva despre crima, toata presa va
izbucni ca un asteroid care strabate atmosfera lui Jupiter. O crima fermecatoare,
atiai � primul asasinat pe Luna.
� C�nd a fost comisa crima, mai exacta �ntreba Urth, trec�nd deodata la o cercetare
rapida.
� Pe 27 august.
� ai arestarea c�nd a avut loca
� Ieri. Pe 30 august.
� Atunci, daca Peyton a fost ucigaaul, ar fi avut timp sa revina pe Pam�nt.
� Cu greu. Da, cu greu. Buzele lui Davenport se subaiara. Daca aa fi sosit cu o zi
mai devreme � daca i-aa fi gasit locul gol...
� ai c�t timp presupuneai ca au stat pe Luna cei doi, asasinul ai cel ucisa
� Judec�nd dupa urmele imprimate �n solul lunar, c�teva zile. O saptam�na, cel
puain.
� A fost localizata nava pe care au folosit-oa
� Nu, ai probabil nici nu va fi vreodata descoperita. Acum vreo zece ore,
Universitatea din Denver a raportat o createre a nivelului radioactivitaaii, care
s-a produs �ncep�nd de alaltaieri, de la ora 6 p.m. ai a persistat c�teva ore. Este
o chestiune simpla, Dr. Urth, sa programezi comenzile navei astfel �nc�t aceasta sa
se autodistruga, fara echipaj la bord, la 80 de kilometri �nalaime, printr-un
scurtcircuit al micro-pilelor.
� Daca aa fi fost �n locul lui Peyton, �ncepu Dr. Urth g�ndindu-se, aa fi omor�t
omul la bordul navei ai aa fi aruncat �n aer cadavrul ai nava �mpreuna.
� Nu �l cunoaateai pe Peyton, �l repezi Davenport. �i plac victoriile obainute
�mpotriva legii. Le apreciaza. Faptul ca a lasat cadavrul pe Luna este o provocare
la adresa noastra.
� �naeleg. Dr. Urth �ai m�ng�ie uaor abdomenul cu o miacare circulara ai spuse: Ei
bine, avem aanse.
� Ca dumneavoastra sa puteai dovedi ca el a fost pe Lunaa
� Ca eu sa va pot oferi parerea mea.
� Acuma
� Cu c�t mai repede, cu at�t mai bine. Daca, desigur, am norocul sa stau de vorba
cu domnul Peyton.
� Asta se poate aranja. Am o nava care va aateapta. Putem fi la Washington �n
douazeci de minute.
Dar o unda de spaima profunda trecu peste faaa dolofana a extraterologului. Se
ridica �n picioare ai se �ndeparta de agentul BTI, spre cel mai �ntunecos cola al
camerei dezordonate.
� Nu!
� Ce s-a �nt�mplat Dr. Urtha
� Nu voi folosi o nava antigravitaaionala. Nu cred �n ele.
Davenport privi lung ai confuz la Dr. Urth. Se b�lb�i:
� Aai prefera o monoainaa
Dr. Urth raspunse brusc:
� Nu am �ncredere �n niciun mijloc de transport. Nu cred �n ele. Prefer sa merg pe
jos. Deveni dintr-odata nerabdator. Nu aai putea sa �l aduceai pe domnul Peyton �n
acest oraa, undeva, �ntr-un loc unde sa se poata ajunge merg�nd pe josa Poate la
Primariea Am mers deseori p�na la Primarie!
Davenport privi la lucrurile din �ncapere. Se uita la numarul imens de carai de
atiinaa despre ani-lumina. Prin uaa deschisa se putea vedea camera din spate, cu
sc�nteierile lumilor de dincolo de cer. ai privi la Dr Urth, palid la g�ndul navei
antigravitaaionale ai ridica din umeri.
� �l voi aduce aici pe acest Peyton. Chiar �n aceasta camera. Aaa va convinea
Dr. Urth rasufla ad�nc uaurat:
� De acord.
� Sper ca �i veai putea opri, Dr. Urth.
� Voi face tot ce voi putea, domnule Davenport.

* * *
Louis Peyton se uita uaor nemulaumit �n jurul sau ai arunca o privire
compatimitoare ai barbatului gras care �ai �nclina capul �n semn de salut. Privi
spre locul oferit ai �l perie cu m�na �nainte de a se aaeza. Davenport lua loc
l�nga el, cu tocul pistolului la vedere.
Barbatul cel gras z�mbi pe c�nd se aaeza ai �ai m�ng�ie uaor rotunjimea
abdomenului, ca ai cum tocmai ar fi terminat o masa buna ai voia sa aduca tuturor
la cunoatinaa acest lucru, apoi spuse:
� Buna seara, domnule Peyton. Eu sunt Dr. Wendell Urth, extraterolog.
Peyton �l privi din nou.
� ai ce doriai de la minea
� Vreau sa atiu daca aai fost pe Luna �n august.
� Nu am fost.
� ai totuai nimeni nu v-a vazut pe Pam�nt �ntre 1 ai 30 august.
� Mi-am dus viaaa �n mod obianuit, �n august. Nu sunt niciodata de vazut �n cursul
acestei luni. Sa va spuna d�nsul. ai �ai �nclina capul �n direcaia lui Davenport.
Dr. Urth chicoti:
� Ar fi bine daca am putea verifica aceasta afirmaaie. Daca ar fi existat doar
niate modalitaai fizice prin care am putea deosebi Luna de Pam�nt. Daca, de
exemplu, am putea analiza praful din parul dumneavoastra ai am spune: �Aha, nisip
de pe Luna�. Din pacate, nu putem. Nisipul de pe Luna este la fel ca ai cel de pe
Pam�nt. Chiar daca nu ar fi, nu ar exista nicio urma �n parul dumneavoastra, doar
daca nu aai fi paait pe suprafaaa Lunii fara costum de cosmonaut, ceea ce nu este
adevarat.
Peyton ramase impasibil.
Dr. Urth continua, z�mbind binevoitor ai ridic�nd o m�na pentru a-ai fixa ochelarii
cocoaaai instabil pe v�rful nasului.
� Un om care calatoreate �n spaaiu sau se afla pe Luna respira aer de pe Pam�nt,
man�nca alimente de pe Pam�nt. El poarta �n apropierea pielii sale mediul de pe
Pam�nt, fie ca se afla pe o nava, fie �ntr-un costum de cosmonaut. Cautam un om
care a petrecut doua zile �n spaaiu, calatorind spre Luna, unde a ramas cel puain o
saptam�na ai de unde s-a �ntors �napoi pe Pam�nt calatorind tot doua zile. �n tot
acest timp a avut mediul Pam�ntului �n imediata apropiere a pielii sale, ceea ce
reprezinta o problema dificila pentru noi.
� Aa sugera, spuse Peyton, sa faceai problema mai puain dificila, d�ndu-mi drumul
ai caut�nd adevaratul criminal.
� S-ar putea ajunge ai la asta, zise Dr. Urth. Aai mai vazut vreodata aaa cevaa
M�na lui scurta ai �ndesata se �ntinse spre spatele scaunului sau ai ridica o sfera
cenuaie, care rasp�ndea luciri palide.
Peyton z�mbi.
� Mi se pare ca este un Clopot Muzical.
� Este un Clopot Muzical ai crima a fost comisa de dragul Clopotelor Muzicale. Ce
parere aveai despre acestaa
� Cred ca este destul de deteriorat.
� Ah, dar priviai-l cu atenaie, spuse Dr. Urth ai, cu o miacare rapida a m�inii, �l
arunca vreo douazeci de centimetri prin aer �n direcaia lui Peyton.
Davenport aipa ai se ridica pe jumatate din scaun. Peyton ridica rapid braaele ai
reuai sa prinda Clopotul. Apoi �i reproaa nervos lui Urth:
� T�mpitule! Nu-l arunca aaa.
� Preauieati Clopotele Muzicale, nu-i aaaa
� Prea mult pentru a sparge vreunul. Iar asta, la urma urmei, nu-i o crima.
Peyton lovi uaor Clopotul, apoi �l duse la ureche ai �l clatina �ncet, ascult�nd
pocnetele slabe ale Lunolitelor, acele particule marunte de piatra ponce, care se
rostogoleau �n vid.
Apoi, ain�nd Clopotul suspendat de s�rma care �nca mai ramasese legata de el, �ai
trecu unghia aratatorului peste suprafaaa lui, �ntr-o miacare circulara, de expert.
Ding-dang! Tonul era cald, foarte asemanator cu cel al unui flaut, trec�nd �ntr-un
tremolo suav ce amintea apusurile serilor de vara.
Pentru o clipa, cei trei barbaai s-au lasat furaai de sunet.
Dr. Urth interveni:
� Arunca-l �napoi, domnule Peyton. Da-l �ncoace! ai �ai �ntinse m�na cu un gest
hotar�t.
Automat, Louis Peyton arunca Clopotul. Acesta parcurse �n arc o treime din distanaa
p�na la m�na �n aateptare a Dr. Urth, cobor� pe o traiectorie curba ai se sfar�ma
cu un zgomot disonant, sf�aietor, ca un oftat.
Davenport ai Peyton privira lung �n tacere cioburile cenuaii, iar vocea calma a Dr.
Urth aproape ca nu fu auzita.
� C�nd se va gasi locul �n care criminalul a ascuns Clopotele, voi cere sa mi se
dea unul fara defecte, alefuit frumos, ca despagubire ai plata.
� Plataa Pentru cea �ntreba Davenport iritat.
� Desigur, chestiunea este acum evidenta, �n ciuda discursului meu de acum un
minut, exista o parte din mediul Pam�ntului pe care niciun calator �n spaaiu nu o
ia cu sine, ai aceasta este gravitaaia de la suprafaaa Pam�ntului. Faptul ca domnul
Peyton a ratat at�t de lamentabil aruncarea unui obiect pe care, evident, �l
preauieate foarte mult, ar putea �nsemna doar ca muachii lui nu s-au readaptat �nca
la foraa gravitaaionala a Pam�ntului. Parerea mea, ca profesionist, domnule
Davenport, este ca prizonierul dumneavoastra a fost �n ultimele c�teva zile, undeva
departe de Pam�nt. A fost fie �n spaaiu, fie pe un corp ceresc, considerabil mai
mic ca dimensiune dec�t Pam�ntul � ca, de exemplu, Luna.
Davenport se ridica triumfator.
� Aa dori sa am parerea dumneavoastra �n scris, spuse el, cu m�na pe pistol, ai
aceasta va fi destul de buna pentru ca eu sa obain permisiunea de a proceda la un
psihotest.
Louis Peyton, ameait ai surprins, realiza copleait ca orice testament pe care l-ar
lasa de acum �ncolo va trebui sa includa eaecul final.
[Publicata �n �Fantasy and Science Fiction�, ianuarie 1955]
Dan Viorel Norea
Dan, dansezia

� Dan, dansezia
Ma aflam �ntr-o siditeca. O �nsoaeam pe nepoata mea Cristiana, care intrase �n
discoteca alaturata. Acum probabil salta pe o melodie re-pop, cel mai probabil
Ciuleandra remixata, ultimul hit la moda. Cristiana era la curent cu toate
noutaaile, dar, ca toai cei de v�rsta ei, nu facea nicio diferenaa �ntre Beatles ai
Queen. Pentru asta aparusera siditecile, sali relativ noi �n peisajul urban. Erau
frecventate mai ales de persoane de v�rsta a doua, care doreau sa danseze pe o
muzica ceva mai veche. DJ-ii erau de obicei istorici de arta, �naintea fiecarei
melodii spuneau c�teva vorbe despre autor, momentul ai locul lansarii, interpreai
celebri de-a lungul timpului. Siditecile erau specializate � rock, twist, blues,
tango� Cea �n care ma gaseam rasuna de acordurile valsului din Serenada lui
Ceaikovski. Intrasem numai sa ascult, trebuia sa pierd cumva timpul.
� Dan, dansezia
Ma �ntorc �ncet catre vocea uaor c�ntata din spatele meu. Posesoarea ei, aproape la
fel de �nalta ca mine, �mbracata �ntr-o rochie lunga, neagra, mulata pe corp, parea
sa aiba dimensiunile ideale: 88-58-88. Nici celelalte amanunte nu pareau sa se
abata de la standardele de frumuseae. Parul lung, matasos, era �mpletit �n auviae
roaii ai aurii. Ochii mari, verzi, se uitau �ntrebator la mine.
� Cu placere.
La dans, constat ca avea o uaurinaa deosebita, raspundea perfect ai la schimbarile
de amplitudine, ai la cele de ritm. Puaina lume atie sa danseze bine vals. Pe mine
ma �nvaaase mama �nca din copilarie. Considera ca face parte din cultura generala.
� Ne cunoaatem de undevaa �mi amintesc eu ca �mi spusese pe nume.
Mie figura mi se parea perfect straina, dar nu era prima oara c�nd memoria �mi juca
feste.
� Nnu, nu-nu cred.
Amuzat, �mi dau seama de confuzia creata. Numele meu era rezultatul unei mici
b�lb�ieli.
Altceva nu mai vorbim, ne lasam cuprinai de v�rtejul valsului.
Mai t�rziu, am constatat ca uaoara b�lb�iala aparea numai �n momentele de intensa
emoaie. Probabil, ezitase mult �nainte de a ma invita la dans. De altfel, era un
defect care �i dadea un farmec �n plus � fara el ar fi fost perfecaiunea
�ntruchipata.
C�teva saptam�ni am fost nedesparaiai. Numai cine a iubit cu adevarat poate
recunoaate starea de beatitudine care ma cuprindea imediat ce o lasam �n faaa
casei. Descopeream �n fiecare moment un lucru nou, care �mi placea mai mult dec�t
cele de p�na atunci. Niciunul dintre noi nu �ai exprimase �nca dragostea. Eu aveam
o teama nelamurita: �Daca ma considera doar un prieten, un bun partener de plimbari
ai de conversaaiea �. P�na c�nd, �ntr-o seara senina de mai, st�nd pe o banca �n
parc, ai-a rezemat capul de umarul meu. Sarutul a venit de la sine.
�ntr-o zi i-am cunoscut parinaii. Tatal era inginer, lucra la Uzina de Roboai
Pozitronici. Mama era neurochirurg la institutul din afara oraaului. M-au privit cu
un uaor interes, dar fara o amabilitate excesiva. Asta m-a descumpanit puain, dar
aaa cum �mi propusesem, am adus conversaaia la punctul dorit de mine:
� atiai ca sunt prieten cu fiica dumneavoastra�
� �
� �de fapt, o iubesc ai am motive sa cred ca ai ea ma iubeate�
� �
� �ai m-aa bucura daca ar accepta sa se marite cu mine.
Urma o tacere jenanta. Cei doi se uitara unul la altul, el uaor �ncruntat, ea
�ntrebatoare. �n sf�rait, tatal se hotar�:
� atii cu cine eati prietena Mai exact, cum o cheamaa
� Da, Leni. Probabil ca �n buletin e Elena.
� Nu are buletin. Iar Leni vine de la LN-1953, numarul de serie din Uzina de Roboai
Pozitronici.
� Nnu �naeleg�
� Ca sa �naelegi, vino cu mine.
Strabaturam �mpreuna un culoar pe care nu mai fusesem niciodata, p�na �n faaa unei
camere cu un geam imens. �n spatele geamului se vedea o fata, imobilizata �n pat,
cu un manunchi de fire ce pareau ca �i ies direct din t�mple.
� Ea este Corina, singura noastra fiica. Acum doi ani a avut un accident ai a
paralizat fara nicio aansa de refacere. Eu ai soaia mea ne-am unit eforturile ai am
creat-o pe Leni, un robot pozitronic cu o oarecare autonomie, dar conectata �n
permanenaa la creierul fiicei noastre. G�ndurile, sentimentele, deciziile sunt �n
�ntregime ale Corinei. Toate senzaaiile, mai exact toate cele cinci simauri, sunt
transmise instantaneu. Miacarile sunt autonome, paaii sunt facuai de Leni, dar
direcaia este comandata de Corina.
� Bine, dar� noi am facut dragoste�
� Posibil, Leni a fost dotata ai �n sensul asta. Poate m�nca, pentru a savura o
prajitura gustoasa. Poate bea, ba chiar poate simai o uaoara senzaaie de ameaeala
dupa un pahar de coniac. Poate avea relaaii sexuale, poate avea chiar orgasm. Totul
pentru ca fiica noastra sa aiba o viaaa c�t mai aproape de cea reala.
Confuz, am plecat clatin�ndu-ma. Doua saptam�ni am stat �n pat, cu ochii �n tavan.
Dupa care m-am dat jos, am facut un dua, m-am ras ai am mers acasa la Leni. De
fapt, la Corina. Am sunat protocolar. Iese �n uaa tatal Corinei, g�rbovit ai
aovaielnic:
� Vrei sa intria
� Da, daca nu va deranjeaza.
� Poai sa intri, dar nu mai e nimeni acasa. Corina a murit, iar Leni a disparut.
� �mi� �mi pare rau� Cum s-a �nt�mplata
� Corina a avut un aoc. Era de aateptat, oricum a trait mai mult dec�t speram la
�nceput.
� ai Leni, cum de a disparuta Doar e un robot, ba chiar un robot pozitronic, ar
trebui sa asculte de cele trei legi.
� Pai nu cred ca prin plecarea ei a provocat un rau cuiva. Deai� ne obianuiseram cu
ea. Pe de alta parte, avea o capacitate de a �nvaaa fantastica. Iar de la Corina
chiar avea ce �nvaaa. Autonomia ei createa ne�ncetat. Odata cu moartea Corinei,
vr�nd-nevr�nd, a devenit independenta. Sunt chiar �ngrijorat, acum e singura, va
trebui sa ia decizii.
Peste c�teva luni eram �n aceeaai siditeca unde �ncepuse totul. Ascultam �Dunarea
albastra� ai o aateptam pe Cristiana. Deodata aud �n spatele meu un glas uaor
c�ntat:
� Dan, dansezia
Jean-Pierre Andrevon
Operaaie de rutina

Traducere de Sorin Antohi

Au venit sa-l caute la opt dimineaaa, cu maatile pe figuri, cu uniformele lor albe,
bine periate, ai ghetele le rasunau pe pardoseala, dupa ce bocanisera pe cimentul
gol al coridorului. Au intrat pe poarta sexcomului 7826 din Blocul Gamma Radios,
etajul 28, culoarul XB7, ai l-au scuturat pe John care dormea cu gura cascata,
poate vis�nd, vis�nd fara �ndoiala, cu o bula irizata puls�nd �n colaul gurii
�ntredeschise.
John a tresarit, jumatate �n vis, jumatate �n realitatea de zgomot ai violenaa
care-i sparsese noaptea far�me. Zeama patrundea deja �n sexcom prin uaa larg
deschisa dinspre culoar, uaa pe care n-o mai �nchisesera dupa ce-o foraasera cu
cheia lor magnetica. Bula exploda �n colaul gurii lui John, poc, ai deja m�inile
�nmanuaate �l �nafacasera, �l trageau. Scoala-te! Scoala-te, urmeaza-ma, urmeaza-
ne! John, cu ochii aburiai de vise, cu creierul plin de vise ai gura �ncleiata de
guma-de-mestecat-plus, care te face sa visezi, vedea plutind deasupra-i, pe
suprafaaa dura a unui ocean rasturnat, trei figuri de coamar cu ochi globuloai ai
r�turi de metal. Inspira, tuai, pentru ca zeama �ai �mpingea valurile groase de
bioxid de carbon, de anhidrida sulfurica, de vapori de bifenil ai de o suta de alte
mizerii �n caldura dulce a sexcomului, venind de pe culoar, de pe paliere, de pe
scari rulante, �ntr-o curgere perfida pe care nimic n-o putea filtra.
Scoala-te! Urmeaza-ma! Era aproape �n picioare, fara sa-ai dea seama, i se scosese
m�na st�nga de sub ceafa lui Mic ai picioarele de sub cele ale lui Fredo. Era gol,
tuai din nou. Ce vreai de la minea Urmeaza-ne! Era susainut, se zbatu scutur�nd
moale din picioare, �ncerca �nca sa se agaae de valul fin al visului, dar acesta se
destrama ai nu mai era nimic �n degetele sale sau �n cap, poate nici nu visase,
cine atiea ai aipa. Ce-am facuta N-ai facut nimic. Trebuie spus. Nu faci nimic. Nu
faci niciodata nimic cu viaaa ta. Nu fac niciodata nimic. Se dezbraca, se pupa.
Numai asta atiu sa faca! Dar... Astea nu sunt m�ini. Urmeaza-ne, fii liniatit ai va
fi bine. Ce se �n... �l �mpingeau spre uaa, nu se putea opune �n niciun fel, simaea
pe umerii goi m�ini de cauciuc, m�ini de cauciuc �i str�ngeau braaele goale.
Tuai. Mic, pe pat, �ncepea sa se miate, �nca �n meandrele gumei-plus. Fredo se
�ntoarse brusc, lovind s�nul st�ng al lui Lil care gemu �n somnul ei �ntortocheat.
John �ai scr�nti g�tul ca sa-i priveasca pe toai trei, fara sa se poata smulge din
impresia ciudata de a fi cazut �n alt vis, un vis care lua apa, apa neagra a
coamarurilor, ai fu �mpins de cei trei barbaai �n alb, bine periaai, curaai, �n
culoarul unde curgea zeama ur�t mirositoare care i se agaaa de bronhii la fiecare
respiraaie, corod�ndu-l pe dinauntru, muac�ndu-l cu mici dinai de ceaaa, �naep�ndu-
l cu ace de bruma. Tuai. Pune-ai asta, spuse un om, pun�ndu-i o masca pe figura.
M�ini grosolane �i prinsera dupa ceafa ai sub barbie catarame de metal. Se regasi
�nchis �ntr-o cochilie de plastic, nichel, de cauciuc. Dar... respira: respira.
Ochii �i mai lacrimau, era �mpins �n continuare, picioarele urm�ndu-l maainal. �i
revedea pe Fredo, Mic, Lil, culcaai pe pat �n sexcom, adormiai �nca �n
sinuozitaaile colorate ale gumei-plus. Avea �nca un miros de dragoste �n piele, dar
el se dilua repede �ntre miasme. ai, ca o iluminare brutala, John g�ndi �n acel
moment ca poate nu-i va revedea pe Mic ai pe Fredo, ai pe Lil, ca nu-i va revedea
niciodata.
Unde ma duceaia Cine sunteai voia Dar raspundeai-mi odata! De ce eua Ce-am facuta
De sub masca, vocea ieaea �nabuaita, sun�ndu-i bizar �n urechi. Culoare, mereu alte
culoare. Prindea fr�nturi de informaaii pe care difuzoarele le deversau continuu
amestecate cu orgile scr�anite ale muzicii. Lucruri ca: ...zdrobiai pe
inexpugnabila noastra linie Debr�. �n plina debandada foraele grandafricane, sau
ce-a mai ramas din ele... ai oamenii �n alb spuneau: Nu tu te-ai angajat, zia
Laaule! Parca n-ar fi barbaai, amar�aii aatia! Dar el nu avea nicio reacaie. Sau
altceva: ...din zorii zilei p�na acum, treizeci ai aase de morai ai aaizeci ai unu
de raniai. Cine-l va descoperi pe tragatorul invizibila Reamintim iubiailor noatri
ascultatori din zona Argon Snob ca mai au numai douazeci ai noua de minute ca sa...
ai oamenii �n alb r�deau foarte tare, dar el tot nu reacaiona. Miaca! se retragea
undeva �n el, �ntr-o biata zona ascunsa, cruaata �nca de agresiunea la care era
supus, ai se g�ndea la lungile zile fericite ale vieaii din sexcom, la intimitatea
aceea calda de dragoste ai drog, ai farniente... Stop! Fu oprit cu un gest ai simai
stomacul razvratindu-i-se, urc�ndu-i spre gura. Era �ntr-un lift, o lumina galben-
portocalie scalda totul. Cele douazeci ai opt de etaje fura �nghiaite cu viteza
unei caderi libere. Uaa culisa, un alt culoar ai brutal, dincolo de o uaa dubla cu
canaturile de bronz, ieai �n densitatea jilava a exteriorului, �n lucirea stinsa a
cerului roz-violaceu pe care plutesc volute joase ai serpentine, senzaaia de
ameaeala trezindu-se gol, fara aparare, �n atmosfera toxica a unei artere cu miile
ei de vehicule url�nd din toate avertizoarele. Exteriorul! C�t... C�t timp era de
c�nd... Mergi! �l lasa �n pielea goalaa �i dau ceva sa puna pe ela Nu-i nevoie, va
fi gata mai repede pentru... Nu mai avu nevoie sa asculte, pentru ce era gata
trebuia sa fie gata. �n faaa lui, la staaia de pe pista prioritara rezervata, o
maaina alba, curata ai stralucitoare, ovala ca un ou. ai pe partea ridicata... Nu!
NUUUU! John se zbatu, zv�rli din picioare, �ncerca zadarnic sa scape: m�inile de
cauciuc ale oamenilor �n alb �i alunecau pe epiderma deja unsuroasa din cauza
impregnarii cu zeama. Dar nu-l scapau: aveau experienaa. Poai sa racneati,
puiaorule! Pentru tine e prea t�rziu...! Clac! Uaa rotunda a oului se �nchise dupa
el, �nainte de a-ai fi dat seama ca fusese �mpins �n vehicul ai iata ca se regasea
�ntr-un volum fetal, capitonat, ca un pui �n incubator, ai pumnii sai loveau �n
zadar pereaii moi ai strigatele sale se �nabuaeau �n liniatea gaunoasa a
coamarurilor. Vehiculul alb se lansase de-a lungul strazilor. Se strecura ca un
fulger alb, ignor�nd superb torentul violent colorat de vehicule civile.
Pravalit �n sine � �n centrul oului � John pl�ngea. Recunoscuse emblema roaie
pictata pe capota vehiculului, capul de bou stilizat, crestat chiar �n frunte cu o
cruce alba. ai daca n-ar fi fost sub influenaa prelungita a gumei-plus, care-i
umplea de toropeala aateptarile, ar fi remarcat mai demult acelaai semn atampil�nd
umarul st�ng al oamenilor �n alb, marca teribila a Institutului de schimburi
organice. Schimburi! Ce eufemism! Atunci... Coboraa Cea Dejaa Nu! G�ndurile sale s-
au succedat aaa de repedea Uaa se deschisese, fu tras afara din vehiculul alb,
b�iguia ai lacrimile �i �nceaoaau vizorii, deform�nd perspectivele nebuneati care i
se spargeau pe retina. Nu mai era dec�t o marioneta dezarticulata, amorfa, �mpinsa
din treapta �n treapta pe imensa scara alba ce conducea �n marele hol al
institutului. �nca mai striga c�nd ajunse �nauntru ai c�nd lumina rece ai clara �l
�nghiai, decup�ndu-i umbra aovaitoare, �ncadrata de cele trei umbre ale
infirmierilor, pe un perete imaculat. Dar strigatul se resorbi repede, fara ca cel
mai mic ecou sa-i susaina disperarea.
Tot trebuia sa ai se �nt�mple �ntr-o zi sau alta, nua Vocea era bl�nda. Aproape se
calma. Da. Da, trebuia sa i se �nt�mple. Putea sa i se �nt�mple. Dar se crede... Se
spune... Te g�ndeati ca pe alaii... Dar pe tine! Dar pe mine! Erai pe lista, aaa
ca... Da, era pe lista, da, eram pe lista, ca alaii mii, milioane care au ales ca
ai el sa nu lucreze, sa traiasca din mica renta de cetaaenie libera oferita de
guvern, sa traiasca liniatit, fara sa faca nimic, cu singura restricaie de a ati,
de a fi prevenit ca daca �ntr-o zi era nevoie de ei...
Sabia lui Damocles. Cu singura diferenaa ca sabia devenise scalpel. Da: progrese
uimitoare fusesera obainute �n domeniul grefelor de organe, dupa descoperirea
antigenei Ewitt. De aceea, un cetaaean liber trebuia sa fie �ntotdeauna gata, �ntr-
o zi sau alta... Nu i se cerea nici mai mult, nici mai puain.
Ce-or fi vr�nd sa-mi iaa Spuneai-mi, ce vor sa-mi iaa O m�naa Poate sa fie o m�na,
nua Sau un rinichia Nu-i aaaa Un rinichia Sau un plam�na �l �mpinsera �n cabina, ca
ai cum nu l-ar fi auzit. Mereu speranaa. Uaa salii de operaaie se �nchise dupa el.
Intrase printr-o uaa marcata cu D.D. de la Donator. Prin uaa R.R. de la Receptor,
pacientul care trebuia salvat intra �n acelaai timp, �ntins pe un carucior
automotor, adormit ai tuns. Din cele doua parai, deasupra celor doua uai, doua
becuri roaii �ncepura sa clipeasca insistent.
Cu suprapopularea, cu razboiul, Eurofranaa avea o teribila nevoie de organe. Dar nu
de organe pentru oameni, nu. Oameni erau totdeauna prea mulai, �n ciuda razboiului.
Dar din cauza suprapopularii ai razboiului, cu dispariaia aproape totala a
exploatarilor agricole ai a crescatoriilor �nghiaite de urbanizarea canceroasa a
aarii, Eurofranaei �i lipsea �nca ai mai rau carnea de macelarie. Carne: nu pentru
un cetaaean liber, care nu se hranea de mult dec�t cu fierturi de alge ai biscuiai
cu proteine petroliere, nu! Dar carne, un minimum de carne, da, pentru cetaaenii
responsabili, pentru cetaaenii productivi, ca soldaaii, savanaii, garzile urbane,
membrii guvernului. C�t de puain macar din aceasta at�t de buna carne roaie, at�t
de rara, provenind de la animale at�t de rare, at�t de preaioase, ca trebuiau
�ngrijite ca toai at�aia micuai Mozart sau Einstein.
Irigaaie!
Legaturi!
Electrosutura!...
Venisera sa-l caute la opt dimineaaa. La noua i se deschisese abdomenul �n cruce,
la zece, i se grefa ficatul pe o oaie bolnava.
Timons Esaias
Locul prabuairii
(�Crash Site�, 1997)

Traducere de Monica Dumitriu

C�nd viscolul �l surprinse singur pe acea parte a muntelui, la aproape 2500 de

metri altitudine, Lambert �ai dadu seama ca statuse prea mult.
�n mai puain de o jumatate de ora, soarele se transformase �n ninsoare deasa. Cu
g�ndul la aansele de a-ai menaine po�ziaia, vremea nu reprezentase o prioritate. I
se spusese sa fie atent spre vest, caci se apropia iarna, dar treburile �l
prinsesera pe creasta de est. Acum furtuna �l lovea dintr-o parte.
�ai petrecuse ziua �ncerc�nd sa deslu�aeasca locaauri din munte care, cu patru mii
de ani �n urma, ar fi putut reprezenta popa�suri. Acum �ncerca sa gaseasca propriul
loc de popas, pe care ai-l stabilise doar cu c�teva ore �nainte. �ncerca sa-ai
salveze viaaa.
Temperatura scazuse ameninaator, la doua minute dupa ce norii �ncepusera sa se
str�nga deasupra crestei. Plecat doar �n pan�taloni scurai, �ncepu sa simta
racoarea care �l trezi rapid din reveria speculaaiilor arheologice. �ai verifica
trusa cu instrumente, observ�nd uimit cum lichidul termometrului cobora vizibil.
Presiunea barometrica rama�sese extrem de scazuta �nca de dimineaaa. �ai scoase
puloverul din sac, acelaai pe care �l purtase �n Tibet, ai-l trase peste cap, cu
miacari �nca lente. Apoi porni cu paai iuai spre locul de popas, care se afla la
aproxi�mativ cinci kilometri �n urma, daca ainea cont de marcaj.
Acum bataile inimii i se accelerasera suparator de mult ai trebuia sa respire pe
gura. Urcuaurile ai cobor�aurile �i solicitau articulaaiile. Adierile racoroase
care �i atingeau picioarele �l faceau sa tremure ai sa renunae la paaii mari,
regulaai.
Dupa numai un kilometru ai jumatate temperatura ajunsese la zero grade, cerul se
schimbase �ntr-un albastru-negru ur�t ai rafale de fulgi de zapada loveau printre
copaci. Pe la jumatatea drumului, ninsoarea �l �mpiedica sa mai vada cortul al
carui portocaliu strident era inutil �n astfel de condiaii. C�nd mai avea de
parcurs doar vreun kilometru ai jumatate trebui sa se opreasca ai sa-ai puna ai
celelalte doua camaai ai a doua pereche de manuai: toate hainele pe care le avea.
Termometrul ajun�sese la minus, barometrul era �n scadere ai v�ntul se �nteaise.
Arunc�ndu-ai sacul pe umar, observa ca urmele deja �i dispareau.
Dupa zece minute pierduse marcajul.
Zapada moale ai pufoasa continua sa se depuna cu repeziciune. V�ntul st�rnit cobora
drept spre poalele muntelui, trec�ndu-i prin haine, �nghea�ndu-i partea st�nga a
feaei. Putea sa vada doar la un metru �n faaa, uneori ai mai puain, ai era tot mai
greu de spus daca urca sau cobora. Zapada se de�punea �n troiene l�nga trunchiurile
copacilor, modific�nd unghiurile faaa de sol. Disperat, �ncerca sa se ghideze dupa
direcaia v�ntului, las�ndu-ai partea st�nga expusa ai sper�nd ca astfel va reuai sa
continue sa mearga paralel cu creasta.
Dupa c�teva minute intra �n defileul care trecea prin locul de popas C. Faaa �i
deve�nise ca o masca, iar braaele ai picioarele �ncepusera sa-i amoraeasca. Nu mai
simaea sacul pe umar ai nu-ai putea da seama daca se afla mai sus sau mai jos faaa
de locul de popas. Hotar� sa urce, pentru ca daca �nt�i ar fi cobor�t, probabil n-
ar fi avut apoi puterea sa urce �napoi.
Se felicita ca putea sa mai g�ndeasca �n asemenea condiaii. Acest g�nd �i trecea
mereu prin minte. Iar ai iar. C�ta isteaime! C�ta isteaime!
Totuai, direcaia era greaita ai el ajunse l�nga st�nca abrupta de unde �ncepea
defileul. Ezita, neput�ndu-se hotar� ce sa faca. G�ndurile i se �nvalmaaeau prin
minte. Cum ajunsese st�nca aceea �n drumul luia
Era �n dilema.
B�jb�ind timp de c�teva minute, o nehotar�re desprinsa dintr-un coamar, se hotar�
sa se �ntoarca spre defileu. St�ncile expuse eroziunii erau complet acoperite de
zapada; doar diferenaa de �nalaime dintre copaci ai arbuati marca drumul.
Vizibilitatea scazu p�na ce putu sa mai vada doar la trei sau patru copaci �n faaa;
dorea sa iasa din defileu, enervat de dificultatea mersului pe l�nga st�ncile
ascunse.
�ntunericul �l tragea la somn ai ochii lui, mijiai de frig, se �nchideau tot mai
des ai mai mult. La un moment dat �i deschise brusc, d�ndu-ai seama ca nu mai putea
vedea defileul. Nu-i mai ramasese nimic altceva de facut, dec�t sa o ia la vale
poticnindu-se, cu v�ntul care batea din spate, lupt�ndu-se cu moleaeala. O pauza
scurta parea a fi o idee buna, totuai.
Ar fi trecut chiar pe l�nga cort, daca nu s-ar fi lovit de fr�nghia de rufe �ntinsa
de-a latul luminiaului.
Dupa zece minute, primusul �ndepartase racoarea din cort. Degetele amoraite ai faaa
aproape sloi �l usturau, semn ca nu degera�sera. Pe c�nd se straduia sa-ai prepare
o cacao fierbinte, �ai dadu seama ca ziua deja trecuse, deai orele nu erau
�naintate.
Zapada se troienea �n jurul cortului, �ngrop�ndu-l ai bloc�nd temporar gura de
aerisire. Asta �nsemna sf�raitul sezonului de sapaturi. ai al stradaniei sale de a-
ai menaine poziaia. Al carierei lui.
Din c�nd �n c�nd, deschidea fermoarul clapei superioare ai peria zapada acumulata
deasupra. Nu era nimic de facut contra omatului care se aduna �n mormane pe paraile
laterale ai care ajunsese la o �nalaime de aproape un metru. Cea mai mare parte a
timpului, continua sa-ai priveasca hainele care se uscau ai sa-ai limiteze
eforturile. Bau cafea, dar �i lipsea voinaa sa citeasca sau sa deschida radioul.
A treia ora �ncepu cu o huruiala neregu�lata, vocea ameninaatoare a unei avalanae,
�nceta, apoi reveni mai tare ai mai aproape. Nu era o avalanaa, ci un tunet.
Furtuna parea sa aiba tot arsenalul.
�ncepu sa se simta din nou cuprins de spaima, ca ai dupa-amiaza. �n cortul
�n�gropat deja �n zapada, numai imaginea unei avalanae �l putea �ngrijora. Copacii
sc�ra�iau cu zgomot �n bataia v�ntului � ramurile trosneau sub greutatea primei
zapezi � su�ger�nd posibilitatea unei morai subite. Daca adormea ai gura de
aerisire era astupata de ninsoarea
Simaindu-se dintr-odata singur ai din nou vulnerabil, g�ndurile i se �ntrerupsera
brusc la auzul unui sunet ce parea vibraaia unei corzi de pian rupte.
Ar fi trebuit sa recunoasca zgomotul, pentru ca o data statuse �ntr-un muzeu situat
pe un v�rf de deal �ntr-o zona b�ntuita de furtuni. Clopotniaa muzeului era punctul
cel mai �nalt pe o raza de c�aiva kilometri �n jur, iar paratrasnetele erau
folosite �n mod constant, totuai nu auzise sunetul de carte de telefon sf�aiata
care precede o lovitura iminenta. Preludiul unei lovituri exact deasupra capului
este plesnitura puternic disonanta a unei s�rme.
�nca se mai �ntreba unde ar putea fi pianul, c�nd bubuitura unui tunet matura �n
plina foraa versantul, asurzitor ai copleaitor, fac�nd sa cada acoperitoarea peste
lampa ai scufund�nd cortul �n �ntuneric. Cu urechile aiuindu-i, se g�ndi,
dezmeticit:
� Oh... Aaa e... Fulgere!
B�jb�i dupa lampa ai �nchise gazul. Dupa ce gasi bricheta, se hotar� sa aeri�seasca
interiorul ai verifica daca furtuna nu distrusese ceva, �nainte de a aranja
acoperitoarea cortului.
Deschise fermoarul clapei, c�t sa scoata capul ai arunca o privire �n jur.
�ntunericul de smoala era strapuns la intervale de c�teva secunde de lumina
orbitoare a ful�gerelor ce luminau tot versantul ai culmea �nvecinata pe o lungime
de zece kilometri, �nca mai fulguia, dar �n aer plutea liniatea caracteristica
sf�raitului de furtuna. Nu putea vedea nicio stricaciune �n jur, deai arunca
priviri sfredelitoare la fiecare sclipire de fulger.
Nu se simaea miros de ars �n aerul proaspat ai �ncarcat cu electricitate, aaa ca
presupuse ca trasnetul lovise st�ncile undeva mai sus.
Tocmai �nchisese clapa, c�nd l-a zarit.
O sclipire de fulger incendie fundalul de nori ai un avion a�ani �n aerul pur,
�ndrept�ndu-se spre sol; era un avion mare, un 747 sau un Airbus. Paru ca are doar
o uaoara deviere �nainte sa se izbeasca de panta muntelui ai sa se far�miaeze �n
bucaai, parai din fuzelaj rotindu-se ai risipindu-se �n toate direcaiile. Se zarira
c�teva sc�ntei, sau poate semnalizatoare luminoase, dar nu se vedeau flacari.
Ramasese privind �ndelung spre acea parte a muntelui, cam o jumatate de minut,
surprinz�nd sclipiri intermitente la locul accidentului, c�nd un g�nd �l
strafulgera.
� La naiba! spuse el, simaind nevoia sa spuna ceva. Iata-ma �n faaa faptului
�mplinit!
Se �nfiora, simaind �n acelaai timp o pu�ternica dorinaa ca vreo zeitate sa dea
timpul �napoi, sa reia acel moment ai sa lase avionul sa treaca lin pe deasupra
crestei ai sa ajunga acasa.
�n loc sa i se �mplineasca dorinaa, un fulger izbucni ca o suliaa �n zig-zag dintr-
un nor �n miacare ai lovi sfar�maturile, apoi altul, ai altul, ai �nca unul.
Totuai, �nca nu se vedeau flacari, iar luminile abia percepti�bile disparusera. Se
aaeza pe vine, �nfuriat de comportarea nemiloasa a furtunii.
Trase fermoarul clapei, las�nd afara �ngro�zitoarea tragedie; dar de �ndata ce facu
acest lucru, mintea lui, care l�ncezise toata ziua, deveni brusc lucida, trec�nd �n
revista alternativele. Distanaele p�na la cea mai apropiata aosea, p�na la cel mai
apropiat oraa ai p�na la radio-emiaatorul din popasul principal � toate se
transformara rapid �n calcule pentru lupta cu timpul. ai-ar putea face niate
schiuria Popasul principal o fi vizibil �n zapadaa Drumul pentru transportul
buatenilor, care nu mai fusese folosit de trei ani, ar putea fi totuai folosita I-
ar trebui mai mult de doua zilea
�ntr-o clipa �ai dadu seama ca nu se putea aatepta la niciun ajutor din afara.
Trebuia sa se bazeze numai pe el �nsuai.
Locul accidentului marca mijlocul curbei de la capatul versantului, chiar sub
Pintenul Vechiului Castel. Poate la vreo aase kilo�metri. Avionul intrase chiar �n
airul de copaci din zona aceea, ceea ce �nsemna ca se afla la vreo doua sute de
metri deasupra lui. �i va trebui ceva timp sa ajunga p�na acolo prin zapada, dar nu
era imposibil.
Verificarea harailor la lumina lanternei �i confirma presupunerile. Revenirea la
locul de popas principal sau cobor�rea erau soluaii mai mult proaste dec�t inutile.
Pe oricare din cai, s-ar fi deplasat greu �n �ntuneric ai ar fi putut greai sensul
drumului pentru transportul buatenilor, sf�raind exact �n valea care nu trebuia.
� Asta simplifica lucrurile, decise el. Acum, ce sa iaua
Locul de popas C nu era at�t de bine dotat precum cel principal, dar �n fiecare
luna studenaii voluntari urcasera cutiile cu provizii ai le cobor�sera pe cele cu
gunoi.
Tocmai trecuse prin popasul B cu o zi �n urma, deci, teoretic, acolo trebuiau sa se
afle provizii pentru o luna. De fapt, esti�marea aceasta era puain greaita. Copiii
se zapacisera ai lasasera la popasul C o lada cu conserve de ton �n plus, �n loc de
una cu combustibil.
Vremea ridica alte probleme. Ca sa por�neasca mai repede, ar fi trebuit sa ia trusa
medicala, un cort, ceva alimente ai sa plece. Daca vor mai veni c�teva rafale de
furtuna, ceea ce era foarte probabil, nu s-ar mai fi putut �ntoarce sa mai ia ai
altceva. Cel mai bine era sa fie pregatit pentru orice eventualitate, astfel �nc�t
sa faca un singur drum.
Aaa ca lua totul.
Str�ng�nd cortul, care avea o podea din prelata tratata, �l puse deoparte. �ncarca
sacul la capacitate maxima, apoi puse ce i mai ramasese �n cutiile pentru rachete
mili�tare, ce reprezentau principalul mijloc de transport �n tabara. Aaezate �n
lazi ai stivuite c�te doua, se potriveau perfect peste cortul pliat ai �mpachetat.
Las�nd �n afara colaurile ai trec�nd paraile laterale peste cutii, obainu un pachet
de aproape un metru optzeci lungime ai un metru douazeci la�aime, legat cu
fr�nghiile cortului.
Trecu vreo cincisprezece metri de coarda de alpinism prin c�rligele din colauri,
obai�n�nd un fel de sanie, la care se putea �nhama. Termin�nd pregatirile, se
scula, trecu harnaaamentul din fr�nghie peste piept ai porni la drum.
Furtuna �ncetase complet dupa c�teva minute de la prabuairea avionului, dar
nin�soarea re�ncepuse. Nu vazuse nimic din locul accidentului, c�t timp �mpachetase
ai nici acum nu vedea. Prima parte a drumului �l ainea ascuns dupa o culme a
versantului, aaa ca, orice s-ar fi �nt�mplat acolo sus, el n-ar fi putut ati. Doar
daca nu s-ar fi auzit zgomot.
Era bine echipat, astfel �nc�t sa poata �nfrunta frigul. �nfofolit �ntr-o haina
groasa de iarna, cu doua perechi de aosete, manuai ai gluga se simaea asigurat
contra orice, except�nd o avalanaa. Cara dupa el ai adapostul pentru cazuri de
urgenaa, daca lucrurile s-ar fi agravat intolerabil. �n cur�nd, v�ntul aproape ca
se liniati complet, iar fulgii de zapada cadeau acum lent, dar constant. �i era mai
uaor acum sa �nainteze, dec�t atunci c�nd v�ntul batea din faaa, iar zapada
reflecta destula lumina din jur, astfel ca nu era necesar sa foloseasca lanterna.
Mai prost era cu greutatea ai cu urcuaul. Reuaise sa �ncarce sacul cu aproape
treizeci de kilograme, iar cutiile cu rachete militare aveau cam patruzeci de
kilograme. Chiar ai trag�ndu-le pe zapada, era un efort; t�r�ndu-se prin neaua
af�nata care �i venea c�nd p�na la genunchi, c�nd p�na la talie, fiecare metru cu
care avansa �l platea din greu. Se hotar�se sa �mparta urcuaul �n etape; mergea �n
sus p�na de abia mai putea respira, apoi se deplasa �n dreapta, menain�ndu-se la
acelaai nivel, timp de cincisprezece minute. Se odihnea c�teva minute, mesteca
niate caise uscate, apoi re�ncepea sa urce.
G�ndurile i se �ndepartasera de la tra�gedie. Revazu �n minte zadarnicia
explo�rarilor lui din acest sezon. Nici macar un indiciu, nimic care sa justifice
extinderea sapaturilor �n primavara. Nu-ai putea susaine poziaia. Probabil va
ram�ne fara slujba la sf�raitul anului universitar.
Cizmele �ncepusera sa-l str�nga, zapada care se topea umezea aireturile.
Daca s-ar fi dus la Kansu, aaa cum pla�nificase, se g�ndi el, cizmele i-ar fi
crapat de caldura. Daca nu s-ar fi anulat calatoria �n ultimul minut, din cauza
politicii chineze, las�ndu-l sa se zbata pentru alt proiect de arheologie chineza,
care sa justifice finan�aarea... Daca...
Aaa ca, se terminase cu cariera lui. Ar fi putut la fel de bine sa traga dupa el o
�ncarcatura de conserve de ton pe munaii din Columbia Britanica.
O clipa, doar o clipa, �ai dadu seama ca, daca �ai rupea un picior �n aceasta
excursie, rana s-ar fi agravat ai pentru el ar fi fost mai bine sa ram�na �n cort,
dec�t sa plece, caci ar fi putut chiar muri acolo sus. Alunga acest g�nd.
Fr�nghia nu parea sa stea fixa peste pieptul lui; aluneca de-a lungul traheii, c�nd
o trecea peste un umar ai peste celalalt braa, sau cadea brusc p�na la talie, c�nd
o trecea peste ambele braae. Chingile sacului �i apasau umerii la fiecare pas,
trag�ndu-l �napoi �n urmele pe care le lasase �n zapada. Puse din nou peste umar,
faceau ca clavicula sa-i pulseze dureros, �n timp ce o alta durere �ai facea
simaita prezenaa �n capul femurului, ce pocnea la rastimpuri at�t de tare, �nc�t
lui i se parea ca aude un ecou din zapada. Schimba mereu poziaia fr�nghiei.
Drumul �ncepu sa fie presarat de bolo�vani destul de mari ca sa se vada din
tro�iene, cei mai mulai av�nd pete de zapada �n v�rf. Pareau unii dintre studenaii
lui, cu tunsori extravagante. Trebuia sa-ai croiasca drum printre ei, ceea ce-i
�ncetinea ritmul, �ntrerup�nd av�ntul saniei.
�ncepu sa vorbeasca cu sine �nsuai, dupa ce bolovanii se mai rarisera pe drum,
spu�n�nd orice lucru prostesc care-i trecea prin minte, pentru a se �mbarbata.
Reveni la scopul deplasarii lui, doar pentru a-ai pastra �ncrederea ca va reuai;
�ai imagina o serie de alternative privind acaiunile sale c�nd va ajunge acolo.
Repeta �n minte toate indi�caaiile de prim-ajutor pe care ai le amintea, apoi trecu
�n revista cazurile medicale pe care le cunoatea, sau pe care credea ca le
cunoatea, inclusiv tratamentele pentru lepra ai beri-beri.
Din c�nd �n c�nd �ai permitea sa recu�noasca faptul ca toate vor fi inutile,
practic vorbind.
�n ad�ncul inimii avea sentimentul ca va gasi oameni pentru care nu mai era nimic
de facut. Va aprinde un foc de semnalizare.
Totuai, va fi bine. Va fi facut un efort eroic. Av�nd �n vedere o �ncercare mai
veche.
�n viaaa lui existau c�teva lucruri cu care se m�ndrea, dar regretele �i umbrisera
�ntotdeauna succesele. Chiar ai acum, �no�t�nd prin zapada, evit�nd obstacole,
realiza ca revedea din nou lista de ocazii ratate. Oportunitaai pe care nu le
valorificase. aanse pe care le ocolise. De at�tea ori, cu un mic efort �n plus,
doar cu ceva mai multa hotar�re, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.
Dar de data aceasta nu se mai �nt�mpla la fel. Nu-ai va �ncarca propria conatiinaa
cu moartea celor din avion, pentru tot restul vieaii; nu se va trezi noaptea, ani
�n air de acum �nainte, �ntreb�ndu-se daca vor fi fost supravieauitori ai daca
cortul ai cutiile de conserve de ton i-ar fi salvat.
Pornise deja.

* * *
Reuaise sa treaca de copaci dupa ora unu noaptea.
Liziera de pe aceasta parte a muntelui avea legatura mai mult cu acaiunile de
drenare ai de �mpiedicare a rostogolirii st�ncilor, dec�t cu altitudinea. Copaceii
din ce �n ce mai mici, specifici tundrei, fu�sesera �nlocuiai cu arbori tineri, de
cel mult zece metri �nalaime, ce constituiau airuri neregulate �n combinaaia de
grohotia ai pajiati care urca p�na la baza pintenului de st�nca, sf�raind �n
bolovani.
Odata ieait dintre copaci, lucrurile au mers mult mai repede. Reuaea sa traga �n
mod constant cortul-sanie, care se afunda �n zapada at�t c�t era necesar pentru a
nu mai aluneca �napoi pe panta.
Stratul de zapada era mai subaire aici, dar o ridicatura de pam�nt continua sa-i
ascunda vederii locul impactului.
Tragea mai uaor sacul, dar era o uau�rinaa perversa, care �l facea sa se
prabu�aeasca, sa cedeze. Picioarele �i tremurau din cauza efortului ai el se apleca
ai mai mult �n faaa, sper�nd ca muachii coapselor sa-l ajute, �n timp ce arunca
priviri spre dreapta, la rastimpuri, pentru ca vederea copacilor sa-i ridice
moralul.
Se t�ra de c�teva minute prin zapada, cu capul �n jos, c�nd un zgomot ciudat trecu
prin straturile de glugi ce-i acopereau ure�chile. Oprindu-se, privi �n jur ai vazu
frag�mente din avionul prabuait ai corpuri de copii �mpraatiate prin zapada.

* * *
Statea acolo, copleait, uit�nd de propria epuizare ai de rasuflarea-i �ntretaiata.
Reu�aise. �n faaa lui se vedeau lumini ai supravieauitori.
Las�nd jos harnaaamentul ai aprinz�nd lanterna, se �ndrepta spre luminile
concen�trate �ntr-una din secaiunile epavei. Depaaise doua sau trei corpuri, c�nd
cineva observa lumina lanternei lui ai cobor� sa-l �nt�mpine.
�ai dadu seama ca toai erau copii. De fapt, nu chiar copii ai nu de pe aceasta
planeta � dar nu voia sa se g�ndeasca la asta chiar acum.
� Salut! spuse el nu foarte tare, pentru ca sunetele se auzeau bine �n aerul rece
ai liniatit; ai pentru ca acolo erau niate morai. Cum aa putea sa va ajuta
Micuaa persoana, cu forma-i ciudata as�cunsa sub o uniforma cu gluga, se opri la
c�aiva metri distanaa ai rosti ceva de genul:
� Silahm.
Arabaa Ebraicaa
� Eu vorbesc numai engleza, se scuza el. Engleza.
Nu considera ca tibetana ai dialectul newari pe care le atia la nivel de
conver�saaie meritau menaionate �n condiaiile date.
Supravieauitorul mormai ceva �n gluga, ca ai cum ar fi folosit un radio ai flutura
o m�neca, indic�ndu-i sa urce p�na la sfar�maturi. Aprob�nd din cap, porni �n
direcaia respectiva.
�nca doi supravieauitori coborau spre ei, arat�nd �n mod clar ca sufereau din cauza
zapezii. Daca n-ar fi fost at�t de obosit ai �mpovarat de sac, ai-ar fi lasat cu
uaurinaa �n urma ghidul.
Unul dintre cei doi care se apropiau, a carui uniforma parea verde �nchis �n
luminile ce clipeau, vorbi primul.
� Vorbiai engleza, nu-i aaaa
Avea un accent pe care nu-l putea loca�liza cu precizie.
� Da. Am venit sa va ajut.
Micuaul �l masura o data cu privirea rapid, din cap p�na-n picioare, ca un sergent
la o inspecaie, apoi ridica din umeri, resemnat.
� �ntr-adevar, avem o mare problema aici, spuse el, �ntorc�ndu-se pentru a-l
con�duce spre lumini. Aveai vreo sursa de calduraa
� Doar un primus ai doua lampi Coleman, daca vor fi de folos. Nu prea am
com�bustibil, dar va ajunge pentru aproape o zi.
Calauza, caci aaa se hotar�se sa-l numeasca, �i arunca o privire peste umar.
Trasaturile lui de extraterestru aveau o ex�presie indescriptibila, aproape
�nfricoaatoare.
� Noi nu putem trai �n frig, spuse. Toate aparatele noastre de �ncalzire sunt
ali�mentate de la condensatori electrici. Aceatia au fost atinai de fulgere.
Ochii ai inima i se umplura, atiind ca venise la locul potrivit �n momentul cel mai
important.
Luminile izvorau dintr-o secaiune a epavei care parea a fi o cabina pentru
pasageri. Pereaii desparaitori, lungi de aproape trei metri, erau deformaai, dar
�nca se mai aineau la capete. O improvizaaie de baraca. Cincisprezece
supravieauitori se �nghesuiau �nauntru, unii evident �n stare proasta. C�aiva ochi
se �ntoarsera spre noul sosit, pe c�nd el se �nclinase ne�ndem�natic sa intre pe
�uaa�, dar cei mai mulai priveau �n gol, aocaai sau disperaai.
� Sa �ncepem cu caldura, spuse el.
�i facura loc sa-ai lase jos rucsacul ai observara �n tacere ritualul asamblarii
lampii ai al aprinderii focului. Se simaea puain ca un magician, sau ca un preot.
�Priviai-ma. V-am adus focul.�
Lampa se aprinse din prima �ncercare. O regla p�na c�nd flacarile capatara culoarea
albastra, apoi aaeza sita de �ncalzire. Pri�vitorii aprobara �ntr-un glas.
Retrag�ndu-se de l�nga lampa pentru a le face loc, observa ca toai supravieauitorii
se str�nsera instantaneu �n jurul ei. Nu ca niate primitivi, totuai. Cei mai puain
�mbra�caai stateau cel mai aproape, iar raniaii fu�sesera aduai l�nga ei.
Unii se �ntoarsera spre el ai-i str�nsera m�na.
Aaez�ndu-se l�nga un perete desparaitor mai �ndepartat, care parea neobianuit de
flexibil, �i privea �ncalzindu-se. Cei care puteau sta �n picioare aveau o poziaie
stranie, ca niate scrimeri �n garda. Haina Verde veni ai se aaeza l�nga el.
� Pe haina dumneavoastra scrie �Lambert� deasupra buzunarului. Acesta va este
numelea
� Da. Tim Lambert.
� Mulaumesc, Lambert. Eu ma numesc Ontush.
Tim �l saluta scurt.
� Pari foarte obosit, Lambert. Vii de departea
� Am vazut accidentul.
�i explica de ce nu putuse aduce mai multe ajutoare. Ontush paru nefericit la
po�sibilitatea ca furtuna sa dureze c�teva zile.
�nca trei se apropiata, vorbind cu Ontush �n limba lor necunoscuta. Era surprins
c�t de refacuai aratau deja, apoi �ai aminti de propria-i transformare din dupa-
amiaza aceea.
� Am �nceput ziua asta �n pantaloni scurai! r�se el.
� Poftim, Lamberta
� Scuza-ma. Nimic... Ce facem acuma
� Trebuie sa �ncercam sa-i aducem pe ceilalai la caldura. Nu vor mai rezista mult
�n frig.
� De ce nu mi-ai spusa
Ideea ca mai existau ai alai supravie�auitori era un reproa dureros ai el se
rosto�goli pe genunchi �ntr-o singura miacare. Trag�ndu-ai manuaile ai glugile, �i
urma pe cei patru �n noapte.
Dupa numai c�teva minute �ai dadu seama de adevarata problema. Patru fiinae din
acestea abia puteau miaca o singura victima. Aceasta �nsemna ore �ntregi de efort.
�n tot acel timp dupa prabuaire, pu�tusera fi salvaai doar doisprezece
supravie�auitori.
Pe de alta parte, el �i putea cara ca pe copii, ceea ce ai �ncepu sa faca.
C�ntareau �ntre zece ai cincisprezece kilograme. Ontush �i indica pe cei care
puteau fi salvaai, iar el �i cara �n baraca.
� O s-aduc cortul! striga Tim dupa c�teva drumuri, �ndrept�ndu-se spre poalele
culmii.
� Lambert! Plecia
Era unul dintre cei al caror nume nu-l atia.
� Nu. Aduc niate lucruri de jos.
Micuaul �l urma cum putea mai bine, dar deja se �ncurcase �n harnaaament ai-l
trasese pe jumatate �napoi, �nainte ca ei sa se �nt�lneasca. Numele lui era Hix ai
pe c�nd mergeau �mpreuna �i arata alte victime din apropiere. Le lua ai le puse pe
sanie. Nu dadeau niciun semn de viaaa, iar una era �n mod evident moarta.
Hix se scuza pentru lipsa lor de foraa.
� Noi nu prea putem miaca lucruri.
Doisprezece dintre ei, lucr�nd �mpreuna, au putut curaaa zapada ca sa aaeze cortul,
�n timp ce el dezlega cutiile de rachete ai le stivuia pe o latura. �n mod evident,
caldura facea minuni; treizeci sau chiar mai mulai dintre ei se ridicasera sau
�ncepeau sa-ai revina. Mulai dintre cei pe care �i carase �nauntru, fiind
�ncredinaat ca erau doar corpuri ne�nsufleaite, aedeau acum �n jurul lampii,
conatienai ai atenai �n jur.
Dupa ce instala cortul ai agaaa un feli�nar �n interior, gasi ai micul cort
octogonal folosit uneori pentru vizitatori ai-l monta ai pe acesta. Puse �nauntru
doua lampi pentru instalatori, aaezate �ntr-un tomberon, pentru ca primusul ar fi
�nsemnat risipa de com�bustibil �ntr-un spaaiu at�t de �ngust.
Le mai explica ai calitaaile de izolator ale zapezii, iar Ontush a pus c�teva
echipe sa ridice nameai �n jurul adaposturilor, �n timp ce Tim revenise la munca de
aducere �n interior a corpurilor. La cel de al treilea drum, �ai aminti de
paraauta.
Paraautele sunt niate lucruri minunate, mai ales la sol. Agaaate �ntr-un copac ai
�ntinse sunt ca niate corturi uriaae. Scoase una ai o deplie peste baraca. Astupa
deschi�zaturile din zona deteriorata a epavei; mai ramasese �nca destul material,
pe care �l �ntinse �n faaa cu �nca vreo cinci metri. Supravieauitorii realizara
niate tije telesco�pice care au putut fi folosite foarte bine ca st�lpi de
susainere a paraii �ntinse din mate�rialul paraautei.
Arunca c�teva lopeai de zapada peste material pentru a-l fixa pe sol, apoi privi �n
jur. Era �n zori, sau cel puain parea ca se apropie dimineaaa. Scoa�ndu-ai o
manuaa, descoperi ca trecuse de ora noua, totuai luminozitatea era slaba din cauza
norilor �ntunecaai. �nca mai ningea uaor, c�te o adiere de v�nt mai �nvolbura din
c�nd �n c�nd neaua. Vizibilitatea nu era suficienta pentru ca cineva sa-i poata
gasi.
�n preajma lui zaceau o mulaime de vic�time, iar vederea lor �n clarobscur �i
rea�mintea de gramezile de morai de la Buchenwald. Atunci �i veni o alta idee.
Cutiile �n care fusesera paraauta ai lampa erau goale, aaa ca le aaeza spate �n
spate ai ataaa fr�nghia de m�nere. Obainu o sanie robusta, cu spaaiu suficient
pentru cel puain patru persoane.
Trecu mai mult de o ora p�na c�nd reuaira sa str�nga toate corpurile din zapada. Nu
avea nicio idee c�ai murisera ai c�ai erau �n viaaa, iar priveliatea era
�nspai�m�ntatoare �n semi�ntuneric. Totuai �ai pastra cumpatul, ajutat de echipele
de supravie�auitori ce foloseau niate aparate necunoscute pentru a localiza
victimele �ngropate sub zapada sau ascunse sub sfar�maturi.
Nava se prabuaise �ntr-un mod ciudat. Era lovita pe toate paraile, dar solul nu era
brazdat �n jur. De asemenea, nu se vedeau corpuri ciop�raite, ca �n imaginile cu
pra�buairi pe care �ai amintea ca le vazuse �nainte. Era un aparat uaor, care
aterizase �n mod fericit.
Dupa forma, banui ca �n loc de un sin�gur fuzelaj uriaa, nava avusese un fascicul
de cilindri paraleli, �nconjuraai de o manta subaire.

* * *
Un braa micua �l trase de m�neca. Aai�pise �n echipamentul de lucru, �n picioare.
Erau aproape de capatul superior al zonei de grohotia. Micuaul tovaraa gesticula
�ntr-un mod complicat, din care deduse ca �n sanie se afla ultimul corp pe care-l
mai aveau de carat. Se oferi sa-l duca ai pe el �n sanie ai porni spre adaposturi.
Ontush statea �n faaa deschizaturii lasate dupa �ntinderea paraautei, �ntr-un fel
care parea sa sugereze concentrarea.
� Vino, Lambert. Trebuie sa te odih�neati.
Se contrazisera puain pe aceasta tema, dar �n cortul mic fusese eliberat spaaiu
pen�tru sacul lui de dormit. Smulse promisiunea ca-l vor trezi dupa trei ore. Abia
intrase �n cort, c�nd se t�r� din nou afara pentru a se asigura ca ei puteau
realimenta primusul, dar facusera deja acest lucru, singuri, de doua ori ai
�naelesesera cum funcaioneaza lampile de instalator.
� Te-am urmarit cum ai procedat, Lambert.
Eliberat de funcaiile sale, se �ntoarse sa se culce.
Abia atinse perna, c�nd �ai aminti de m�ncare. Scoa�nd capul pe uaa cortului, spre
uimirea celorlalai trei ocupanai, striga catre Hix:
� Aateapta! Am adus ai m�ncare pentru voi!
� M�ncare organicaa �ntreba Hix. M�n�care pentru cei ca tinea
� M�ncare din cea care se ia �n excursii.
� Mulaumim, dar noi nu putem m�nca aaa ceva.
Se straduise at�ta sa care aproape cinci�zeci de kilograme de conserve de ton...
Au avut �naelepciunea sa-l lase sa doarma mai mult. L-au trezit spre sf�raitul
dupa-amiezii, i-au dat de m�ncare, i-au facut cafea ai au convocat o adunare. aase
dintre ei s-au aliniat �n micul cort pentru trei persoane, alaturi de binefacatorul
lor. Se stradui din greu sa nu arate ce cafea proasta facusera.
� Lambert, �ncepu cel al carui nume se termina �n �ush�. Sunt c�teva probleme.
ai chiar erau destule.
I le-au prezentat �n ordine. Daca ei vor cere ajutor, acesta va veni dupa aproape
un an. Pierdusera mai mult de treizeci dintre ei, inclusiv toai specialiatii �n
supravieauire pe Pam�nt. �n anumite locuri se aflau provizii pentru ei, dar cel mai
apropiat era la mii de kilometri departare. Ar fi putut construi o nava din
ramaaiaele epavei, �nsa soluaia n-ar fi fost aplicabila �n condiaiile date.
�l uimi ideea ca ei ar fi putut face o nava din sfar�maturile celei prabuaite,
pen�tru ca lui nu i se parea ca ramasesera prea multe parai �ntregi. �i venira �n
minte ima�gini din Zborul lui Phoenix, dar avionul acela aterizase aproape intact.
Ei �i explicara ca astfel de structuri pot fi generate din materiile prime printr-
un proces care semana cumva cu o cristalizare �nsoaita de o crea�tere. Totuai,
soluaia nu era aplicabila, deoa�rece le lipsea energia. Toai condensatorii fusesera
epuizaai.
Problema clasica �n cazul unor astfel de accidente: o mulaime de componente
risipite �n jur ai lipsa ingredientelor cheie, care sa le faca utile.
El le-a facut doua oferte. Putea cobor� la poalele muntelui, pe jos sau schiind,
unde sa ceara ajutor; sau putea �ncerca sa coboare tot grupul de pe culme. Apoi ei
vor putea cauta, cumva, o baza de unde sa se aprovizioneze.
Expresia de pe feaele lor, nu conteaza c�t de extraterestre, �i arata clar ca nu
putea fi vorba de un ajutor din exterior. �ntr-adevar, i-au explicat, �aveau
instrucaiuni sa nu se expuna unor investigaaii�. El intui ca sinuciderea era
alternativa pe care o aveau �n minte.
Frigul �l patrunsese p�na la os. Oare ei aveau de g�nd sa-i ceara sa asiste la
rugul lor funerar, dupa toata munca pe care o depusese pentru a-i salvaa De aceea
str�n�sesera cu grija toate corpurilea
Se hotar�ra sa clarifice alternativa con�struirii unei nave.
� C�t va dura ai de care parte din rama�aiaele epavei aveai nevoiea
�ai imagina �nfiinaarea unui atelier un�deva �n vale ai trimiterea unor prieteni
dupa provizii. Va fi complicat, iar g�ndurile �i erau �nca confuze din cauza
nesomnului.
� Pentru nava avem nevoie doar de doua zile, Lambert. Iar jumatate din ce a mai
ramas din nava va fi suficient. Pro�blema este caldura. Lampile tale ne dau destula
hrana, dar noi nu avem nimic...
� Hranaa �ntreba.
Crezuse ca bucaaelele cu aspect de cuara stratificat erau alimentele lor. La urma
urmei, le �nghiaeau.
� Da, Lambert, explica Ontush. Poate cuv�ntul �hrana� te induce �n eroare. Aaa cum
plantele voastre absorb lumina pentru a trai, noi absorbim caldura. Energie din
spectrul inferior. �nghiaim anumite minerale, dar le metabolizam prin chimie
endoterma, nu exoterma, aaa cum faceai voi.
Din ceea ce-ai mai amintea vag din bio�logie, un astfel de lucru nu putea fi
posibil. Cum ram�nea cu a doua lege a termodi�namiciia Dar nu era nici momentul,
nici locul pentru lecaii de atiinaa.
Vaz�ndu-l tac�nd �ncurcat, un altul din consiliu interveni, ca pentru a da o
explicaaie suplimentara unui student prea �ncet la minte.
� Planeta fierbinte, Lambert. Atmosfera groasa. Fara lumina solara.
Corect. Ar fi putut avea sens existenaa unei forme de viaaa care �ai putea menaine
temperatura corpului mai scazuta dec�t cea a mediului ai care poate folosi
surplusul de energie din jur �n beneficiul propriu. G�ndurile i s-au �ntors �nsa
repede la condiaia lor precara. Endoterme �n zapada. Asta nu era bine deloc.
�i �ntreba ce parai din epava puteau fi arse.
� Niciuna, Lambert. Nu avem nimic care sa arda �n oxigen.
O proiectare buna, dar care acum nu ajuta. Aceasta explica de ce nava nu
explo�dase.
� De c�ta caldura aveai nevoiea
Ar fi putut �ncerca sa ajunga p�na la locul principal de popas ai sa mai aduca gaz.
� De foarte multa. De cincizeci de ori mai multa dec�t ai adus. Pe frigul acesta,
poate de o suta de ori mai multa, sau chiar de doua sute de ori. ai cel puain 30� C
constant.
Nu suna prea rau.
� Pentru ce suprafaaaa
� Oh, la fel de mare ca ai pentru cela�lalt cort. Majoritatea modulelor au cam doi
metri ai jumatate lungime.
O soluaie evidenta �i strabatu deodata creierul obosii.
� Domnilor, aai oprit l�nga o padure. Aveai tot combustibilul care va trebuie.
Clatinara din cap.
� Nu, Lambert. Ne este strict interzis sa ucidem forme de viaaa de pe aceasta
pla�neta.
�ai dadu seama ca vorbeau cu toata con�vingerea.
Iar puain mai t�rziu, realiza ca, probabil, aceeaai lege �l proteja ai pe el. Nu
avusese timp sa se �ntrebe ce intenaii aveau �n pri�vinaa lui.
�n momentul acela, singurul lui g�nd era sa-ai puna �n aplicare planul de acaiune.
� Ei bine, prieteni, poate ca voi nu puteai face asta. Dar eu pot, �n mod sigur.

* * *
Scoase toporul din aparatoare ai despa�cheta ferastraul, cobor� spre poalele culmii
ai �ncepu sa taie lemne de foc.
�i placeau copacii. Daca munca ar fi fost bine rasplatita, ar fi fost �nc�ntat sa
planteze ai sa �ngrijeasca copaci. Dar ar fi dobor�t un arbore �ntr-un minut, daca
astfel ar fi salvat o fiinaa raaionala. Aceasta era una dintre ideile lui fixe.
Las�nd primul air de copaci, pentru a �mpiedica alunecarile de teren, �ncepu sa
taie copaceii. Toai erau pini ai brazi, aaa �nc�t chiar ai lemnul verde avea sa
arda fara probleme. Nu era timp de cautat copaci uscaai prin stratul de zapada gros
de o jumatate de metru. Acel singur air de copaci lasat neatins avea sa fie unica
lui concesie facuta ecologiei. �n rest, va taia toai arborii ce-i vor ieai �n cale.
Dobora c�te patru sau cinci puieai o data, apoi �i t�ra �n sus pe panta, �ntr-un
singur manunchi. Aaeza manunchiurile pe trei laturi ale unui patrat, fiecare latura
av�nd o lungime de aproximativ cinci metri. C�nd lemnele str�nse au parut
suficiente pentru foc, ai-a �ndreptat atenaia spre ramaaiaele navei.
Epava nu parea sa c�ntareasca mult, comparabil �n greutate cu un avion din
plastilina. A putut s-o traga aproape �n �ntregime p�na �n zona de lucru, �n scurt
timp, iar micuaii au adus bucaaile marunte, folosindu-se de cararile pe care el le
facuse deja prin zapada.
Dupa ce a ridicat o gramada destul de mare de material lemnos, a scos fragmen�tele
mari de fuzelaj ai le-a aaezat vertical �n zapada, dincolo de gramada de lemne,
pentru a le aine departe de flacari ai pentru a reflecta caldura.
Ontush �i facu semn ca erau gata sa �nceapa, aaa ca aprinse un chibrit peste
surcelele uscate. Focul izbucni repede, iar mirosul de raainoase �i reaminti
placutele focuri de tabara, cabanele confortabile ai picnicurile. Se liniati puain
ai, dupa �ncor�darea din coaul pieptului, �ai dadu seama c�t de disperat se simaise
toata ziua. Nu mai respirase normal o buna bucata de vreme. De teama.
Cum focul se �nteaea, �ncepu sa se g�ndeasca la evoluaia vremii. Daca se �nse�nina,
focul putea fi recepaionat ca un sem�nal, indiferent daca ei doreau sau nu. �i
reveni sentimentul de teama, dar realiza ca nu aveau alta alternativa.
Toai cei �nzdraveniai s-au �ntors la lucru. Se hotar�se sa nu se mai �ncalzeasca
cele doua corturi, iar baraca sa ram�na ca infir�merie. Cum frigul nu mai era at�t
de puter�nic, supravieauitorii puteau lucra �n condi�aiile date de focul �nteait ca
un iad. El nu putea sa stea �n interiorul ai nici macar �n apropierea patratului de
flacari, dar lor parea sa le placa.
Procesul de reconstrucaie era, fara �ndo�iala, fascinant. Folosind o serie de
unelte care, de asemenea, pareau ca se alimentau cu energie din caldura, ei
dezmembrara rapid epava ai pusera piesele �n c�teva tuburi mici, cu aspect ceramic.
Apoi, cu o iuaeala de iluzionist, �ncepura sa ridice cadrul unui fuzelaj, aproape
�n tot at�t timp c�t necesita dezlegarea unei barci de salvare �n caz de urgenaa.
N-a stat �nsa prea mult sa priveasca. Se grabi sa mai aduca fragmente din epava,
care sa fie topite, ai lemne pentru foc. Dobor� c�aiva copaci mai mari, cu
diametrul tulpinilor de circa douazeci-douazeci ai cinci de centimetri. airuri de
supravieauitori, ca niate furnici, �ndepartau ramurile mai mici pe care le taia.
Reteza cu ferastraul trunchiurile �n butuci de doi metri ai jumatate ai-i cara
singur p�na la foc.
Ceilalai preluau treptat tot mai mult din sarcinile lui, totuai, el trebuia sa puna
fiecare bucata de lemn pe foc, personal. Presupuse ca lor le facea bine apropierea
de flacara.
Trebuie sa fi facut vreo vraja �n cala navei, pentru ca aparura deodata cu un
carucior motorizat cu care au transportat restul de epava p�na la foc. Au �nalaat
ai doua macarale, �n vederea asamblarii ca�drelor terminate. Dupa puain timp, au
trimis caruciorul jos, ca sa ajute la transportul buatenilor, iar lucrurile au
�nceput sa se desfaaoare mult mai repede. Imaginea caruciorului care taia poteci
prin zapada �i lua povara de pe suflet. Putem termina, se g�ndi el, �nainte ca
vremea sa se strice din nou.

* * *
Toata noaptea a taiat lemne. Taierea lemnelor este �ntotdeauna o terapie buna
pentru cei ce viseaza toata ziua sau pentru cei care vor sa faca exerciaii de
gimnastica. �n ciuda oboselii ai a �ngrijorarii, probabil ca aceasta era cea mai
fericita noapte din viaaa lui. La urma urmei, salva vieai ai construia o nava
spaaiala. O nava care se �nalaa chiar sub ochii lui obosiai.
Pe c�nd taia lemne, avu puain ragaz sa se g�ndeasca la propria situaaie. Mai erau
ai alai colegi ai alte posturi de profesori �n lume. Nu va muri de foame. Iar el
prefera munca �n aer liber dec�t sa predea �n salile de clasa, aaa ca, daca va
trebui sa renunae la postul actual, va merge altundeva sa faca sapaturi. Va fi
mereu nevoie de profesi�oniati �n toate sapaturile arheologice. Poate era chiar mai
bine ca se �nt�mplase astfel.
Revino-ai, �ai spuse singur, simaind ustu�rimea baaicilor din palme. Ar fi putut sa
fie ai mai rau.
Car�nd lemne ai resturi de nava cu caruciorul, au putut sa extinda focul �n patru
patrate deschise, av�nd o latura comuna. El trebuia sa se deplaseze destul de
repede �n interiorul ai �n exteriorul fiecarui patrat, pentru a alimenta focurile,
caci omuleaii nu se puteau apropia foarte mult de caldura.
C�nd cerul �ncepuse sa devina cenuaiu, vestind o noua zi, era complet epuizat.
M�nca at�t c�t putea �nghiai, apoi se retrase �n cortul unde era sacul lui de
dormit, sa se odihneasca.

* * *
Nu s-a trezit p�na la ora cinci seara. Scoa�nd capul prin deschizatura cortului,
observa ca vremea se schimbase. O ceaaa deasa �nghiaise v�rful muntelui, iar
ninsoarea se oprise complet.
Lemnele arsesera p�na la cenuaa ai toata activitatea se oprise. C�teva fiinae se
�nghe�suiau l�nga taciunii ramaai aprinai, iar altele pareau sa se fi retras �n
adaposturi. Nava capatase forma, patru cilindri alcatuiau cor�pul care �n mod clar
depaaea treizeci de metri lungime. Monturile aripilor se vedeau ieaind din
scheletul vehiculului.
T�r�ndu-se afara din cort, se plimba puain �n jurul monstrului ciudat, hotar�ndu-se
sa nu se duca �nauntru.
Un omulea al carui nume se termina �n �ush� �l aatepta sa-ai termine inspecaia.
� Suntem aproape gata pentru a utiliza energia interna. Apoi nu vom mai folosi
lampa ta, Lambert.
� Trebuia sa ma fi trezit �nainte ca focurile...
� Nu, Lambert. ai noi aveam nevoie sa ne odihnim. Nu oricine poate menaine rit�mul
tau.
Ar fi putut jura ca micuaul �ai r�dea de el.
� Nava pare deja destul de mare.
� Oh, da. Am devansat planificarea. N-am atiut ca putem avea at�ta caldura.
La micul dejun m�nca un amestec din mai multe ingrediente, ton ai apa tonica. I-au
facut mai multa cafea, puain mai buna dec�t versiunile precedente. Sau poate doar
se obianuise el. O bau, apoi se �ndrepta spre copaci.
Tocmai scosese toporul dintr-un buatean, c�nd o miacare agitata �i atrase atenaia
spre v�rful culmii. Doi omuleai se lansasera cu caruciorul �n josul pantei ai
strigau ceva. C�nd au ajuns mai aproape de el, realiza ca �ncercau sa �i rosteasca
numele, Lambert, dar sunetele lor nu erau deloc �n engleza.
Facusera o unealta pentru el. Incapabili sa vorbeasca ai nevr�nd sa foloseasca
pentru demonstraaie un copac, reuaira totuai sa-i comunice prin gesturi ca era un
fel de fera�strau sonic. Taia cu uaurinaa lemn cu gro�simea de aproape cinci
centimetri �n cinci secunde.
Se alimenta de la o mica baterie, a carei putere se dubla c�nd era folosit. El
ramase �nc�ntat, la fel ai omuleaii. Toata lumea era mulaumita.
Nu avea nicio idee asupra preaului moral pe care ei trebuisera sa-l plateasca
pentru acest gest.
Ferastraul �i uaura mult munca, ceea ce era bine. N-ar mai fi putut continua mult
timp ca p�na atunci. �l cuprinsese o raceala, muachii �l dureau, iar ceva �ncepuse
sa-l �naepe �n gamba st�nga. �ncheieturile m�inilor �i �naepenisera ai, deai
purtase manuai, ambele palme aveau taieturi.
Cu ajutorul ferastraului �nsa, era extrem de uaor sa taie lemne pentru foc. Deai se
simaea slabit, reuai sa alimenteze aase patrate de foc �ntr-o ora ai jumatate ai sa
aaeze deoparte lemne de rezerva. Atunci l-au rugat sa se opreasca, era suficient.
Pentru prima oara dupa trei zile putea sa ia o pauza ai sa converseze. Ontush
cobor� o vreme l�nga lemne, se aaeza pe un buatean ai-l privi.
� Aaadar, Lambert, spuse el, ce faceai aici pe v�rful munteluia
Aaa ca-i povesti lui Ontush despre isto�ria chineza a �Cronicilor primaverii ai ale
toamnei�, despre descrierile din studiile geografice chineze ce datau de prin 2200
�. Hr., despre cum unele descrieri pareau a fi locuri din America de Nord, despre
locurile de tabara ale chinezilor, pe care le cauta ai despre cum �ai dedicase
cariera gasirii lor.
�ai �nc�nta tovaraaul cu istorisiri ale cala�toriei lui �n China ai Tibet, unde
vizitase taberele ce datau din acea perioada ai unde studiase obiceiurile actuale
din taberele chi�neze. Sperase sa poata intui cumva �ncotro sa caute.
�i explica expresia �a cauta acul �n carul cu f�n�.
La r�ndul lui, Ontush �i povesti ca, daca ar putea face nava lor sa zboare din nou,
s-ar �ntoarce acasa, unde mineralele sunt mult mai inteligente dec�t pe Pam�nt ai
unde existau alte lucruri care aveau mai puain sens. Se simaea bine �nsa, auzindu-l
pe Ontush povestind toate astea.

* * *
Mai t�rziu, pe c�nd alimenta focurile, �l �ntreba pe Hix ce aveau de g�nd sa faca
cu moraii lor.
� S-au dus! spuse el.
�i pusesera pe foc dupa ce se culcase el. Hix �i dadu o explicaaie detaliata, care
�i depaaea totuai posibilitaaile de exprimare, asupra corpurilor ce nu ardeau, ci
se dizolvau. aesuturile lor pareau a fi mai puain rezistente dec�t ramaaiaele
omeneati.
Hix �ncheie cu observaaia:
� Voi sunteai o confederaaie de creaturi diferite, traind ca una singura. Eu sunt o
celula individuala. Interesant, nua
Dupa c�tva timp, el realiza ca nu atia daca Hix �naelegea, prin ceea ce spusese,
celule sau parai ale celulelor, cum sunt mitocondriile, atunci c�nd se referise la
�creaturi diferite� ai poate ca vrusese sa spuna ca ei toai aveau un singur tip de
celule, mai degraba dec�t ca sunt o singura celula mare.
Nu avea sa se lamureasca niciodata pe deplin.

* * *
Nivelul lor de tehnologie se dovedise a fi remarcabil. Raniaii au fost transportaai
pe nava, baraca a fost demontata. Vreo douazeci, lucr�nd cu atenaie, au �mpachetat
paraauta ai au pus-o la loc �n cutie.
Un robot aparu ai �ncepu sa str�nga toate bucaaelele ramase din nava, pun�nd
conservele goale de ton l�nga cort, alaturi de resturi de fr�nghie, articole de
�mbra�caminte ai toate celelalte marunaiauri. Cabinele tehnice din interiorul navei
�nce�pura sa funcaioneze, �n timp ce afara mai ramasesera doar doua patrate de foc.
Cur�nd au obainut ai o prognoza meteo, care promitea sa-i menaina departe de ochii
iscoditori �nca treizeci ai aase de ore.
O vreme, el chiar nu se mai g�ndise daca ar putea fi descoperiai.
Un omulea cu numele termin�ndu-se �n �ush� remarca schimbarea dispoziaiei lui.
� Te simai bine, Lamberta �l �ntreba.
� Pe naiba! �ntrebarea �l facu sa z�m�beasca. Nu chiar.
Atunci tovaraaul lui intra direct �n mie�zul problemei.
� Te g�ndeati ce vei spune prietenilor tai despre toate acesteaa Guvernului taua
Se aaeza pe una dintre lazile pentru ra�chete.
� Ce le voi spune prietenilor meia �n�treba el. ai guvernului meua
Omuleaul cu nume terminat �n �ush� �ai �nclina capul �ntr-o parte ai facu un gest
ciudat.
� Desigur, adevarul. Ce altceva, Lam�berta Pentru unii va �nsemna cunoaatere,
pentru alaii ficaiune. Spune-le adevarul.

* * *
Ontush �l trase de-o parte exact �nainte ca ei sa testeze nava.
� Trebuie sa dai un nume navei noastre, Lambert! Este una noua ai are nevoie de un
nume!
Ontush devenea tot mai entuziasmat cu fiecare ora ce trecea, iar Tim se �ntrista
tot mai mult. Promise sa se g�ndeasca la acest lucru.
Cea mai mare parte a echipajului ramase la sol �n timpul testului de zbor. Mai era
�nca de lucru � focurile mai trebuiau ali�mentate. Privi nava decol�nd ca un
dirijabil ce disparea �n nori; flacarile focurilor luminau fundalul aidoma unui
curcubeu.
Pe c�nd nava se �ndeparta, doi roboai dirijaai de c�aiva supravieauitori au
desfacut cu grija cortul, l-au �mpachetat ai l-au aaezat �ntr-o parte; au
transferat sacul de dormit �n cortul mare, au str�ns, lustruit ai uns toporul ai
ferastraul de tabara; au pus conservele de ton ramase la loc �n lada ai au curaaat
peste tot. Au sapat chiar ai o noua groapa pentru toaleta. Chiar una foarte
reuaita. De care ar fi putut fi m�ndri.
Nava a revenit la sol c�nd curaaenia era aproape gata. Se facea dimineaaa din nou.

* * *
Au luat micul dejun, �mpreuna. El avea la dispoziaie caise ai fulgi de ovaz, precum
ai hidoasa, dar familiara, cafea. Ei au servit roci ai au beneficiat de ultimul
foc.
Ontush �l �ntreba daca alesese vreun nume. Nu se mai g�ndise la acest lucru, p�na
�n acel moment.
� Va duce pe toai acasaa �ntreba ei.
� Da. Acasa.
� Atunci, sa se numeasca aaa: �Carul-cel-dulce�, spuse el.
Ontush explica pe larg denumirea la radioul sau, astfel �nc�t cu toaii sa auda.
Incluse c�teva fragmente sonore, ce pareau mai degraba o interpretare falsa a unui
c�ntecel. Deodata, toai au �nceput sa-ai cla�tine capetele ai sa g�ngureasca pe un
ton jos.
� Oh, da, �i spuse Ontush. Le place foarte mult.

* * *
Le-au trebuit vreo doua ore pentru a demonta schela ai a aranja totul la bord. El
petrecu tot acest timp st�nd pe zapada ai privindu-i. ai str�ng�nd m�ini. Fiecare a
tre�cut pe la el ai i-a str�ns m�na. El �nceta sa se mai ridice �n picioare la
fiecare, dar pentru ei acest lucru nu parea sa aiba importanaa.
Unii triaau ai veneau chiar de doua ori.

* * *
Dupa ce ultimii s-au �mbarcat, Hix ieai din nou, lua ferastraul sonic ai-l invita
sa urce pe nava.
� Adu-ai ai haraile.
Aaa ca a luat cu el ai haraile. �l urma pe Hix pe rampa de urcare p�na la
cilin�drul inferior, ain�ndu-ai capul aplecat, apoi trecu prin vreo doua spaaii
interioare. �l gasira pe Ontush ai alai c�aiva �ntr-un com�partiment unde se afla o
masa aaezata �n mijloc.
Au �ntins haraile lui pe masa ai le-au comparat cu o diagrama complet diferita de
pe un fel de monitor. �n cele din urma, Ontush �i facu semn sa se aplece ai el
asupra mesei. Cu ajutorul unui indicator, conducatorul omuleailor facu un mic semn
pe una dintre haraile dreptunghiulare, arat�ndu-i un loc aflat la aproximativ o
suta de kilometri distanaa spre nord.
� Aici.
Un alt marcaj, cu vreo douazeci de kilo�metri mai aproape.
� Aici.
Alte mesaje.
� Aici, aici, aici, aici. ai, �n sf�rait, aici. Chiar deasupra locului tau de
popas, unde se termina defileul, la capatul versantului.
� Aici... cea �ntreba el.
� Tabere ale chinezilor. Mergi ai �mplineate-ai cariera.

* * *
Ontush statea �n picioare �n spatele lui, pe zapada batatorita, asigur�ndu-se ca
avea tot ce-i trebuia. Doar ei doi erau afara.
Atunci, �l �ntreba:
� Spune-mi, Ontush, la urma urmei, de ce va aflaai voi aici sus, pe muntea
Omuleaul r�se.
� Lambert! Fii calm. Nu avem nevoie de femeile voastre.
Totuai, nu ai-au luat ramas bun pe acelaai ton. Era hotar�t.
Lu�nd o poziaie care probabil pentru ei era sobra, �i ainu un scurt discurs, pe un
ton mai scazut dec�t �nainte.
� Pe vremea c�nd aceste roci abia se formasera, Lambert, �nainte ca oamenii aceatia
sa ia naatere, a avut loc un mare razboi, �ntre fiinae care acum sunt deja
le�gendare. Acest sistem solar a fost cuprins de razboi ai timp de c�teva decenii
pe suprafaaa planetei tale a existat o fortareaaa. Noi am venit sa studiem urmele
acesteia, daca se pot gasi.
Dupa aceasta discuaie, el schimba, �n minte, numele navei. Desigur, nu i-a spus ai
lui Ontush, dar de atunci nava ramase �n amintirea lui cu un alt nume. ��nt�lnirea
egalului�.

* * *
Dupa ce nava a plecat, s-a t�r�t �n cort, s-a dezbracat p�na la aort ai s-a uns pe
tot corpul cu Ben-Gay. S-a straduit sa man�nce o jumatate de conserva de ton, apoi
s-a culcat ai a dormit pe saturate.
�ntre timp, vremea se �nseninase; se �n�calzea, iar zapada �ncepuse sa se topeasca.
Aaa ca �ai str�nse tabara ai, achiopat�nd uaor, �ncepu cobor�rea de pe munte.
[Publicata �n �Terra Incognita�, #2, primavara 1997]
Silviu Genescu
Ghost Story

De data asta, Tommy al ei parea speriat de-a binelea. Figura lui, cu trasaturile
tensionate de emoaie, ocupa aproape �ntregul display de pe peretele dinspre rasarit
al sufrageriei. Ceea ce fusese cu c�teva clipe �nainte o melancolica diorama
tropicala, cu desiauri luxuriante strabatute de freamatul adus de v�nt ai aipetele
ascuaite ale pasarilor junglei, facuse loc unui chip de copil speriat. O privea
neajutorat din lumea de dincolo ai Edna Samarek de-abia daca reuaea sa nu
izbucneasca �n pl�ns. Pe obrazul lui Tommy, frica se ghemuise �ntr-o str�mbatura
umeda de lacrimi.
� Mama, �ncepu el, este aici. atiu ca este aici, l-am vazut.
Ea remarca sclipirile mozaicului de lumini de pe bordul cabinei de pilotaj a navei.
Tommy al ei fusese un copil plin de imaginaaie, care putea �nlocui semnificaaia
unor obiecte banale cu funcaii numai de el atiute.
Totul era at�t de real ai de convingator. Singuratatea ai spaima astronautului
aflat la mii de miliarde de kilometri de Pam�nt traversau cadrul displayului ai
ajungeau p�na la ea. Se �nfiora. Credea acum totul ai era din ce �n ce mai convinsa
ca distorsiunile de moment care apareau �n c�mpul vizual se datorau distanaei
naprasnice dintre ei. Aateptarea �ntoarcerii lui acasa era c�t se poate de
autentica, suprapun�ndu-se peste disperarea care ar fi ravaait-o daca ar fi deschis
doar uaa camerei lui, de la etaj. Totul fusese lasat �n aceeaai stare de c�nd Tommy
fusese dus la spital. Dezordinea pentru care-l urechiase de at�tea ori era pastrata
cu o grija evlavioasa.
� Pe cine ai vazut, scumpulea �ntreba ea, adres�ndu-i un z�mbet care se voia
amuzat.
atia deja raspunsul, �nsa detaaarea ei trebuia �naeleasa ca o �ncurajare pentru
puatiul speriat p�na la lacrimi. Arunca o ocheada spre camera de luat vederi
aaintita asupra ei, pentru ca Tommy s-o poata vedea de acolo, din lumea lui.
Aceasta ai celelalte, rasp�ndite �n toata casa, erau ochii lui. Nici nu �ndraznea
sa se g�ndeasca la �ntreaga maainarie care funcaiona fara niciun sunet pentru ca
acest dialog sa poata avea loc. Se felicita, pentru a c�ta oara, ca viaaa lui Tommy
al ei fusese �nregistrata digital. Costisitoare aedinae de interferometrie
bifotonica, pentru �nregistrarea activitaaii sale cerebrale, maparea corelativa a
creierului, cu injectarea de nano-sonde rezidente pe neuroni, p�na la completarea
informaaiilor referitoare la algoritmul sau de g�ndire ai alte procese cerebrale. O
asigurasera ca era chiar Tommy al ei. �n scurta vreme, umbra suspiciunii disparu
din relaaiile ei cu entitatea capabila sa-ai proiecteze imaginea holografica �n
sufragerie sau la masa. Sa-i apara pe displayul multifuncaional.
� atii prea bine despre cine vorbesc, relua Tommy. Acum este aici, continua el pe
un ton care promitea o izbucnire lamentabila, scaldata �n lacrimi.
Edna �ai exersa din nou z�mbetul.
� Dar poai sa pleci de acolo oric�nd vrei tu, zise ea, apoi batu cu palma �n perna
ornamentala �mbracata �n matase, aaezata pe canapea. Vino l�nga mine, Tommy, hai,
�l �mbie ea.
Pe figura lui aluneca o str�mbatura de protest.
� Cum sa plec de aicia Pai eu sunt capitanul navei, cum vrei sa-i las pe toai ai sa
plec. N-ar mai ajunge niciodata pe Pam�nt fara mine.
C�nd Tommy se juca, �ai lua foarte �n serios rolurile asumate. ai tot �n serios �ai
lua ai vechiul coamar de pe vremea c�nd credea ca �n debara �l aateapta Omul Negru
ca sa-l hapaie.
� Habar n-ai de nimic, mama! izbucni el.
Cu botic cu tot, era din nou baiatul de aase ani care facea mofturi la masa ai care
ar fi preferat ca nemernicul ceas al pr�nzului sa piara �nghiait de munai de friaca
ai �ngheaata. Era, pentru mai mult dec�t o clipa, acelaai �Mutriaa� al ei. Edna de-
abia reuai sa nu izbucneasca �n pl�ns, privindu-l.
� Sigur, eati capitanul navei, �ngaima ea. Capitanul navei pleaca ultimul, adauga
ea �ncropind un sur�s.
Privindu-l cum o asculta �ncruntat ai ne�ncrezator, �i veni �n minte, fara sa vrea,
imaginea lespedei de marmura, udata de ploaie, cu frunze de araar canadian cazute
peste anul moraii lui, sub numele cioplit �n albul neted, strabatut de viniaoare
albastrii. Doi �ngeraai mechano interpretau la viorile lor minuscule Menuetul lui
Boccherini, atunci c�nd te apropiai de morm�nt.
� Vino acasa, Tommy, aopti ea ai �ncepu sa pl�nga.
� Nu vreau! aipa el ai auzi ai lovitura de picior pe podeaua cabinei de comanda.
Apoi, imaginea lui disparu brusc, ram�n�nd doar cenuaiul de fond al displayului.
Cuvintele �sf�rait transmisie� se derulau pe mijlocul ecranului ca niate noriaori
�mpinai de v�nt. Codul de localizare a transmisiei o informa ca fusese contactata
de la bordul navei Expander, care gonea spre marginea sistemului solar. Edna
Samarek �ai recapata z�mbetul. Tommy al ei chiar se credea la bordul navei a carei
macheta activa trona pe masuaa din camera lui. Jungla umeda acapara din nou
displayul ai sufrageria fu �ncet, �ncet, inundata de miresmele amestecate ale
orhideelor ai plantelor. Edna izbucni brusc �n pl�ns. Tommy va reveni �naintea ei
atunci c�nd va voi el, programul �i conferea aceasta libertate decizionara. Era ca
atunci c�nd �l striga sa vina la masa, iar el se facea ca nu o aude, ram�n�nd
�nchis �n camera. Dar coamarul lui nu avea ce cauta �n lumea pe care ai-o
construise. Ceru legatura cu LIVE4EVER Inc. Le explica ce voia.
� Doamna Samarek, �ncepu reprezentantul firmei, adus �n mijlocul sufrageriei
printr-o proiecaie holografica. Noi am putea interveni pentru corectarea acestei�
deficienae de care vorbeaai, dar asta ar putea afecta programul de baza, adauga el
moale ai �ndatoritor. �n afara de asta, Tommy este o bijuterie, una dintre
realizarile de v�rf ale companiei ai ar fi pacat, �ai permise el sa adauge.
�ncapaa�narea lui Tommy de a ram�ne acolo, �n jocul construit de el, este c�t se
poate de autentica. De c�te ori l-aai chemat la masa ai aparea de-abia dupa
jumatate de oraa �ntreba expertul firmei, arat�nd ca era la curent cu cele mai mici
amanunte.
Nu ai-ar fi permis sa apara ezitant �n faaa clienailor.
� Venea dupa o ora, �ncuviinaa Edna Samarek.
� Omul Negru care-l sperie pe Tommy este o informaaie redundanta pe care nu am dori
s-o eliminam �n mod special. Aceasta teama a sa face parte din personalitatea lui,
reconstituita de noi, continua el. Pe masura ce create, va lasa �n urma sa acest
vis ur�t, o asigura expertul cu un z�mbet exersat, �mbietor ca un ambalaj
comercial.
Edna ridica un deget acuzator ai izbucni.
� Vreai sa spuneai ca aai atiut de la �nceput de asta ai l-aai lasat intenaionat cu
acest coamar l�nga ela
� Doamna, raspunse el �mpaciuitor, orice copil are spaimele sale, ai Tommy nu face
excepaie.
Aflat �n biroul sau din sediul LIVE4EVER, i-ar fi placut sa adauge ca, �n fond, nu
erau ai psihanaliati, ca sa fi reuait sa-l vindece pe copil de teama sa �n timp ce-
l copiau pe suportul informaaional. De sus izbucni dintr-odata ritmul grabit al
percuaiei ai muzica trupei TACTICAL PULSES, preferata lui Tommy. Edna ridica
privirile spre tavan, spre locul unde se afla camera lui. �i dadea de atire ca era
�acasa�.
� Mai �ncet, Tommy! striga ea. Ma scuzaai, adauga, cobor�ndu-ai privirile spre
reprezentantul firmei.
Acesta se �ncrunta puain. Holograma privea parca spre una dintre acuarelele
at�rnate de pereaii sufrageriei.
� Doamna Samarek, reveni el fara nicio urma de z�mbet. Am impresia ca aceasta
comunicaaie este interceptata de persoane neautorizate. Va rog sa ma scuzaai un
moment, urma el ai �ai �ntinse m�na de parca s-ar fi pregatit sa ridice un pahar de
pe tava cu bauturi cu care tocmai ar fi fost �mbiat.
Degetele sale pipaira aerul, apoi se uita direct la Edna.
� Doamna, aceasta conversaaie este ascultata fara doar ai poate, dar nu reuaesc sa
blochez intruziunea.
� Mama, auzi Edna din st�nga.
L�nga uaa glisanta a sufrageriei aparuse holograma unui t�nar tuns scurt. Ceva din
trasaturile sale �i aminteau de Tommy.
� Da, eu sunt. Acum am 24 de ani, o anunaa el.
Edna nu-i putu raspunde. Se simaea copleaita ai tradata, ca ai cum Tommy al ei
plecase de mult de-acasa, fara sa mai comunice cu ea. �ai sarbatorise zilele de
naatere departe de ea, ignor�nd-o, excluz�nd-o din bucuriile sau nefericirile sale.
Tommy cel de aase ani, �ngropat a doua oara.
� E imposibil, murmura holograma expertului de la LIVE4EVER ai degetele sale se
miacara cu repeziciune, ca pistoanele unui motor miniatural. Nu-ai putea accelera
dezvoltarea cognitiva� continua el cu un aer foarte �ngrijorat.
Tommy z�mbi de l�nga uaa. Din anumite motive, evita sa paaeasca �n sufragerie. Edna
se g�ndi ca era vorba de ceva legat de interferenae de transmisie.
� Domnul de colo, zise Tommy arat�nd cu un gest scurt, neterminat, tocmai �ncearca
sa-mi reseteze funcaiile cognitive, �nsa am prevazut asta. Nu va putea trece
niciodata peste codurile de protecaie pe care le-am aplicat. Cred ca ne putem
desparai de el, adauga Tommy.
Holograma expertului se comprima �ntr-un singur fascicul de lumina multicolora care
se ridica �ntre tavan ai podea, apoi disparu ca spulberata de adierea strecurata
printre perdelele de la fereastra.
Edna se ridica brusc de pe canapea. Tommy avansa �n sufragerie. Conturul sau se
detaaa �nconjurat de irizaaii, ca o aura fotografiata de Kirilian. Simai,
surprinsa, ca �i era puain teama. Ca ai cum i-ar fi invocat spiritul la marginea
tabliaei Ouja, �ntr-o amiaza mohor�ta de toamna, c�nd prietenele ei se adunau la o
ceaaca de cafea, iar Tommy ar fi aparut brusc �n faaa lor. aedinaele lor de
spiritism erau o distracaie �n care nu credeau.
� Ce-ai facut, Tommya �ntreba ea.
� M-am plictisit de joaca ai, pe la aapte ani, m-am apucat serios sa �nvaa, �i
explica Tommy cel matur, privind-o fix �n ochi. Nu asta ai-ai dorit, sa ma pun cu
burta pe carte, cum se zicea �n plus, mi-era tare frica de Omul Negru. Tu ai cu
tata n-aai facut dec�t sa ma �ndopaai cu Talidol, aaa ca am �nvaaat sa-mi �nfr�ng
frica singur. De fapt, adauga el cu o unda de triumf, chiar frica a fost cheia
evoluaiei mele. Am descoperit ca pot accelera procesul de acumulare a datelor. Am
reuait sa-mi transmit o copie chiar la bordul lui Expander, o informa arat�nd spre
display.
Imagini din interiorul auster al navei se aprinsera pe ecran.
� E total diferit faaa de ce-mi imaginam eu c�nd eram mic, continua Tommy al ei,
entuziasmat. C�nd ajungem la limita sistemului solar, pornim motoarele fotonice ai
ne av�ntam spre stele.
Edna se pregati sa spuna ceva, dar holograma lui Tommy disparu sub ochii ei. Apoi
reveni. �ai lasase barba.
� LIVE4EVER tocmai a aters copia mea aflata �n sistemele lor, �i zise Tommy. Ar
trebui sa-i dai �n judecata pentru ca daca nu au acordul tau nu pot face asta, �i
aminti el. Scrie �n contract.
Pe display aparu documentul semnat de paraile implicate ��n menainerea funcaionala
a personalitaaii digitale de clasa A�. Pasajul privitor la condiaiile �n care
aceasta putea fi atearsa aparu marcat pe ecran. Tommy �ai �ntoarse capul spre ea.
� Vezia Sa-ai fac legatura cu avocatul taua
Edna clatina din cap.
� Tommy, zise ea �ncet. Tommy te vreau aaa cum ai fost, la aase ani. Vreau sa fii
din nou�
� Mama, nu se mai poate. Matricea iniaiala a fost distrusa de LIVE4EVER, iar
versiunile existente sunt �n diferite stadii evolutive, �i explica scutur�nd din
cap. Nu, cel puain acum nu ma mai pot arata aaa cum ai vrea tu.
Tommy disparu din nou. C�nd holograma lui reveni �n sufragerie nu mai avea barba,
�ncarunaise ai Edna �i aprecie v�rsta la circa 40-45 de ani.
� Au mai aters o copie dintr-un sistem al Departamentului Comunicaaiilor, �i
explica chicotind. De acolo am plecat spre Expander, bine �mpachetat �ntr-un flux
de algoritmi pentru secvenaa de iniaiere a motoarelor fotonice.
Ea ramase tacuta, copleaita de imaginea lui de om ajuns �n floarea v�rstei,
incapabila sa spuna ceva. Nu atia daca putea suporta ideea de a-ai vedea copilul
�mbatr�nind sub ochii ei. Tommy �ai trecu degetele prin parul c�ndva castaniu.
� Ah, dar ar fi trebuit sa-mi dau seama ca te aocheaza aspectul meu, glasui. N-am
ce face mama, a trebuit sa inserez coduri de jalonare temporala pentru a putea
accelera procesul de acumulare a informaaiilor. Da, �mbatr�nesc, fiecare dintre
copiile mele din exteriorul matricei originale ma reprezinta �n diferite stadii de
v�rsta. atii, �naelepciunea vine odata cu trecerea anilor, adauga el cu o unda de
autoironie.
Edna se zgribuli brusc, �ncep�nd sa �naeleaga.
� Asta �nseamna ca ai sa� moria
�nainte sa-i poata raspunde, Tommy disparu din nou. Ea �nainta spre mijlocul
camerei, de parca ar fi vrut sa-l �mpiedice sa plece. Holograma reveni �n
sufragerie. Tommy era aaezat pe canapea, ca un batr�n ostenit de o deplasare peste
puterile sale pe dealurile din apropierea oraaului. Un octogenar atins de
neputinaele v�rstei.
� Vezi mama, vorbi el cu ton blajin. Mi-au aters �nca o copie. Au lansat pe urmele
mele mai multe programe de identificare a algoritmului meu evolutiv.
Tommy scoase un hohot scurt, uscat.
� Din pacate, chestia asta s-a soldat ai cu atergerea matricelor c�torva domni
venerabili, �ntre care ai a fostului secretar general al ONU, Daniel Ndgolle.
Scuze, facu Tommy de pe canapea, adres�ndu-se neantului. Mama, va trebui sa �nvaa
sa ma deghizez, o preveni el, adaug�nd ca s-ar putea sa-i apara sub diverse
�nfaaiaari care nu vor mai semana deloc cu el.
� Ai sa mori, Tommya izbucni Edna.
� Adam ai Eva au trait peste 900 de ani, �ncepu el. ai voi, oamenii de astazi, aai
ajunge la asemenea v�rste daca zestrea genetica nu ar fi afectata de at�tea erori
acumulate de-a lungul timpului, perora Tommy. Eu nu ma supun acestor legi
evolutive. �n cele din urma, am sa ma transform �n altceva, odata ce acumulez
�ntreaga capacitate de calcul a �ntregului sistem informaaional.
� Tommy, te vreau �napoi, rosti Edna, acoperindu-ai faaa cu palmele, ca ai cum
baiatul ei i-ar fi facut cine atie ce pocinog.
Batr�nul de pe canapea z�mbi dus pe g�nduri.
� Da, Tommy la aase ani, aopti el. L-am expediat aaa pe Expander. Am corelat
codurile temporale cu expansiunea relativista probabila, aaa ca va ram�ne la
aceasta v�rsta indiferent de procesul de acumulare informaaionala.
Edna nu mai pricepea nimic. Se uita copleaita de teama ai tristeae spre octogenarul
din faaa ei. Holograma nu mai avea acele irizaaii multicolore care �i urmareau
conturul, de parca odata cu v�rsta ar fi pierdut aura energetica. Fara nicio
tranziaie de asta data, imaginea sa se transforma �n Carl Davenport, �mbracat �n
costumul lui sobru al personajului interpretat de el �n filmul �n timp ce alaii
pl�ng. Cadrul holografic cuprindea decorurile din studio. Davenport se afla la
biroul sau impozant.
� ai-am spus ca va trebui sa ma deghizez, glasui Davenport cu vocea lui Tommy.
Unitatea de supraveghere care-ai monitorizeaza acum casa crede ca urmareati una
dintre poveatile siropoase care-ai plac at�t de mult. �nsa ceea ce se �nt�mpla acum
nu este o melodrama, continua el. Este una dintre cele mai surprinzatoare aventuri
ale cunoaaterii. Era sa adaug, umane, r�nji Davenport.
Edna remarca �n treacat ca avea toate inelele pe degete ai nu-i lipsea nici aerul
aeapan de mogul al finanaelor. �i era din ce �n ce mai greu sa continue sa discute
cu ceea ce devenise Tommy.
� Mama, �mi pare rau, dar nu s-a putut altfel, �ncepu el sa-i explice. Totul a fost
generat tocmai din teama, sentimentul ancestral care l-a facut pe om sa caute sa se
protejeze de o natura care nu avea mila de el. Acum nici omul nu are mila de
natura, iar batr�na Gaia se va razbuna cumplit, pronostica el. Iar daca nu ea,
atunci biologia moleculara are sa va vina de hac.
� ai-a fost frica, rosti Edna contrariata.
Carl Davenport se ridica de la birou, oprindu-se �ng�ndurat �n faaa ferestrelor
mari, cu vedere spre Manhattanul secolului al XX-lea. �n departare straluceau
panourile cu emblemele companiilor transnaaionale, cocoaate �n v�rful zg�rie-
norilor.
� Da, mi-a fost frica, ai nu puteam sa fug, recunoscu Tommy, �ntorc�ndu-se spre ea.
Omul Negru, pufni dispreauitor. Acum, c�nd �mi aduc aminte de asta, nu-mi vine sa
cred cum ma ascundeam sub patura de frica sau aineam lumina aprinsa toata noaptea.
Edna �nainta spre biroul lui Davenport, �n decorul din film. Era inutil, pentru ca
nu ar fi putut ajunge niciodata l�nga el. Meniul interactiv nu-i permitea asemenea
acte ai spaaiul holografic se ajusta deplasarii, menain�nd aceeaai perspectiva.
� L-ai trimis pe Tommy acolo, facu ea arat�nd �n sus, la aase ani, cu teama
ghemuita �nca �n sufletul lui mic, izbucni Edna.
Davenport o privi �ng�ndurat.
� Mama, era singura copie a matricei originale. N-am vrut sa modific nimic din
program. Dar �ai va �nvinge teama, o asigura el.
� E singur, ticalosule, striga Edna, roaie la faaa de furie. Nu mai are cum sa vina
ai sa vorbim, aaa-ia �l �ncolai ea.
atia c�te ceva despre distanaa uriaaa care se �ntindea acum �ntre copilul ei ai
Terra. Programele de atiri pomenisera de diferenaele temporale instalate �n
transmisiunile de pe Expander. Nici echipajul nu putea comunica uaor cu cei ramaai
acasa. N-o sa-l mai vad niciodata, se g�ndi ea. Se �ndoia ca LIVE4EVER mai dispunea
de o copie de rezerva a lui Tommy. atersesera totul.
� De ce ai-ai ales cel mai nesuferit personaj din filma �l lua ea la rost.
Davenport �i arunca o privire speculativa, dincolo de birou.
� atiam ca n-o sa-ai placa asta, �ncepu el. Este maleficul din �ntregul eaafodaj
epic ai atiam ca vei avea un sentiment de respingere. Asta-i lecaia numarul 1,
trebuie sa ma accepai aaa cum �ai voi aparea de acum �nainte, mama.
� Sa nu-mi mai spui aaa, riposta ea, ravaaita.
Acum era sigura ca-l pierduse pe Tommy a doua oara.
� Nici nu cred ca vreau sa te mai vad, aopti.
� Senzorii tai medicali ma informeaza ca ai-a crescut tensiunea. E furie sau teamaa

�n absenaa unui raspuns, continua:

� Orice-ar fi, este un �nceput. Ieairea din apatie. �ntreaga omenire va trebui sa-
ai regaseasca temerile cele mai �nfioratoare pentru a putea merge mai departe.
Uita-te la mine� mama. De la copilul speriat de Omul Negru am ajuns acum sa
controlez �ntregul Global Net. Pentru tine, am facut ca prima lecaie sa fie mult
mai uaoara, �nsa pentru ceilalai, confruntarea cu propriile lor temeri va fi mult
mai dura.
Cuvintele lui ascundeau o promisiune �ntunecata ai Edna se g�ndi cu groaza ca nu
mai putea face nimic sa-l readuca la ordine. �Foarte bine, daca eati rau ai
neascultator nu mai vezi nicio �ngheaata toata saptam�na.� Aceasta ameninaare avea,
aproape �ntotdeauna, efect asupra lui Tommy. Chipul lui Davenport se crispa �ntr-o
grimasa rautacioasa.
� Tocmai a trecut un �nger �ntre noi, rosti el batjocoritor.
Era un program militar de atac.
� Mama�
� Nu-mi mai spune aaa! se rasti Edna, bat�nd din picior.
� Devine tot mai interesant, o anunaa el g�nditor, trec�nd peste replica ei
furioasa. Am sa fiu ocupat c�teva ore. Sa nu mai citeati ziarele, facu el arat�nd
spre display. Vor spune numai minciuni.
Lino Aldani
Malul celalat
(�L'altra riva�, 1967)

Traducere de Doina Opriaa

UITE CUM FACEM, domnule Edgeworth. Spuneai un numar format din trei cifre.
� Un numar din trei cifrea
� Da, oricare. Fie ai din doua cifre, daca vreai. �n fine, alegeai un numar �ntre
unu ai o mie.
Bruce Edgeworth �l fixa o clipa pe doctorul Killpatrick cu o expresie de
surprindere, apoi desfacu braaele, �ncurcat.
� Ei bine... Nu-i deloc uaor, aaa, pe nerasuflate. Nu atiu, aa putea spune 248 sau
715. Ce parere aveai, doctorea Ar merge 715a
� Pentru mine merge foarte bine, zise doctorul Killpatrick. Deci 715. Iar acum o
litera din alfabet, va rog.
� O litera din alfabeta
� Sigur ca da, domnule Edgeworth. �mi trebuie ai o litera din alfabet, oricare.
Curaj!
� Sa zicem, atunci, M.
� Okay! M-715.
Doctorul Killpatrick se apropie de claviatura selectorului magnetic ai rasuci
�ntrerupatorul ecranului pe care aparu instantaneu o lumina violeta, palida, rece.
Apoi apasa pe piesele claviaturii.
� Veniai, domnule Edgeworth. Subiectul M-715 o sa apara imediat, �l puteai observa
�n voie c�t doriai. Un joc de copii, e destul sa acaionaai aici, asupra volantului.
Deplasarile �n profunzime nu trebuie sa va preocupe: exista un teleobiectiv automat
care menaine imaginea �n focar.
Bruce Edgeworth se apropie de ecran.
� Nu vad nimic, zise.
� Jos, �n dreapta. Sunt niate st�nci ai tufiauri, vedeaia
� Da, dar...
� E un exemplar magnific. Uitaai-va numai, domnule Edgeworth. �l vedeaia Aateptaai
sa maresc imaginea. Uite, cuplez ai sonorul. aineai o m�na aici, deasupra, ai
miacaai volantul numai �n caz ca subiectul da semne ca ar ieai din c�mpul vizual.

Mambor-ul se apropie prudent, are coarnele lungi ai foarte �nalte, corpul suplu e
gata sa a�aneasca la cel mai mic semn de pericol. Ajuns la izvor, se opreate
adulmec�nd aerul. Ram�ne nemiacat ca o st�nca l�nga a�anitura ce se revarsa �n
albia de pietre cenuaii, detaaat pe fondul norului vaporos de minusculi stropi
irizaai.
Aer cald, apasator. E liniatea padurii toropite de zaduful dupa-amiezii; o
rasuflare sufocata, monotona ca vuietul slab dintr-o cochilie marina. Din c�nd �n
c�nd, aipatul produs de ugugua sus, �n luminia, rupe tacerea locului.
Mambor-ul e tot nemiacat, continua sa adulmece aerul, �nt�rziind sa-ai afunde botul
�n izvor. �n spatele tufiaului de aramrish, flacaiandrul Udo face un gest de
nerabdare. Apoi se hotaraate, dar nu reuaeate nici macar sa �ntinda arcul la timp:
mambor-ul �ai �ndoaie picioarele lungi �ntr-o saritura fulgeratoare, sageata
ricoaeaza pe piatra la vreo doi metri �n dreapta animalului lansat �n plina goana.
Inutil sa-ai mai pui nadejdi �ntr-o alta lovitura. Lui Udo nu-i mai ram�ne dec�t sa
�ncerce sa-l urmareasca; el atie bine ca uneori, c�nd alearga pe un teren
accidentat, mambor-ul poate cadea, rup�ndu-ai un picior.
Udo se repede pe panta �n jos, se fereate de pietrele ascuaite care ies din pam�nt,
iuaeate pasul, dar prada �i scapa; mambor-ul galopeaza acum pe un teren ierbos,
moale ai neted, �nc�t obaine cur�nd un avantaj categoric.
Dezolat, Udo se opreate. E leoarca de sudoare, pe c�nd inima �i bate ca nebuna, iar
soarele �l orbeate. La marginea desiaului e o zona umbroasa unde abia adie un
v�nticel capricios. Sub enormele frunze albastre ale arborilor karanoa, Udo se
tr�nteate vlaguit, �ai rasuceate corpul �n iarba umeda, zace pe spate. Mai t�rziu,
c�nd s�ngele ai-a �ncetat cursa nebuna, iar aerul nu-i mai arde g�tul ai pieptul,
Udo �nainteaza alene pe poteca din padure, un tunel de smarald al carui capat e
tocmai pe malul r�ului. Loa sta acolo, pe mal, ghemuita �n faaa unui foc mic, ai
aine �n m�na o aepuaa de os la capatul careia a �nfipt un peate. Mirosul puternic
de carne prajita ajunge p�na la Udo chiar �mpotriva v�ntului.
A mai vazut-o pe femeie st�nd �n chiar acelaai loc, �nsa �ntotdeauna a evitat-o
fara vreun motiv prea limpede. Dar acum Udo se apropie nerabdator, tropaind prin
iarba ca sa-i atraga atenaia. Loa ram�ne nemiacata chiar ai atunci c�nd Udo ajunge
at�t de aproape �nc�t mai-mai sa-i atinga umarul. Abia �ai �ntoarce capul: o
privire ambigua, amestec de uimire ai �nfumurare.
Udo nu-i inspira teama: nu-i dec�t un baiat, �nalt ai musculos, dar fara lumina
aceea agresiva ce straluceate �n ochii barbaailor din tribul sau.
� ai-e foamea �ntreba femeia, cobor�nd privirile.
Udo mormaie ceva, �ai str�mba nasul, g�dilat de aroma peatelui prajit pe jarul
�ncins.
� Eati Loa, nu-i aaaa Loa, din tribul lui Ark.
Femeia nu raspunde. Atunci Udo face un gest ca de suparare.
� Ce cauai aicia �ntreba cu o voce hotar�ta. Ai tai sunt acolo, dincolo de padurea
cea mare. Ce faci aici, singura, pe malul r�uluia
Loa �i �ntinde aepuaa cu peatele care fumega. Apoi se ridica, face c�aiva paai p�na
la r�u, se �nv�rte �n jurul unui par �nfipt �n apa. Scoate un coa plin cu peati.
� Uite! exclama aa�aata. Eu i-am prins.
�ai v�r� o m�na �n coa, iar peatele aruncat pe mal salta �nnebunit. Udo se grabeate
sa-l imobilizeze cu piciorul. ai astfel, timpul trece �ncet ai liniatit. Udo ai
femeia sunt tot l�nga foc, man�nca preocupaai st�nd faaa �n faaa, iar din c�nd �n
c�nd se privesc �n ochii umezi ai ad�nci.
Apoi Udo spune:
� Azi era c�t pe ce sa-l v�nez. Era cel mai frumos ai cel mai mare mambor din
padure. Dar �ntr-o zi o sa-l prind, o sa-l duc alor tai ai tu ai sa vii atunci cu
mine, ne vom �ntoarce aici sa v�nam ai sa pescuim, iar tu ai sa dormi l�nga mine,
pentru totdeauna. P�na c�nd �ngerii albi ne vor chema pe malul celalalt, �n raiul
cel adevarat.
Udo ai Loa. Printre frunzele verzi ai azurii, nevazute pasari de sticla ciripesc
neliniatite. R�ul curge lent, maiestuos; sus, un Ugugua da ocoluri prin cerul pe
care straluceate puternic un soare portocaliu.

� Satisfacuta �ntreba doctorul Killpatrick �nchiz�nd aparatul.

Bruce Edgeworth se �ntoarse �ncet, cu privirea goala, buimac. Fu pe punctul de a
spune ceva, dar doctorul i-o lua �nainte.
� Credeai-ma, mai bine dec�t aaa n-aai fi putut alege. M-715 e �ntr-adevar un
exemplar superb. ai acum, veniai cu mine, domnule Edgeworth. Trebuie sa �mplinim
niate formalitaai. Pe aici, va rog.
� Ascultaai-ma, doctore. Eu...
� Dupa asta, domnule Edgeworth. Dupa.
Doctorul Killpatrick �l lua de braa ai �l conduse prin coridorul cu pereaii
tapetaai �n plastic de un alb �ngheaat.
� Faceai-va comod, zise, deschiz�nd uaa unui birou foarte luminos.
Edgeworth intra ezit�nd. �n �ncapere, l�nga un masiv fiaier metalic, o femeie
statea �n picioare.
� D�nsa e doctoriaa Elaine Bixby.
Schiaa o umbra de sur�s ai se lasa sa alunece �n fotoliul de l�nga birou.
� Vad ca fiaa dumneavoastra personala e deja completata, zise doctorul ciocanind �n
masa cu stiloul. Bun. ai celelalte acte sunt �n regula. Trebuie doar o semnatura
aici, �n josul paginii, domnule Edgeworth.
Bruce Edgeworth abia arunca o privire spre formularul albastru pe care doctorul i-l
strecurase �n faaa. Scutura capul, scurt.
Doctorul Killpatrick z�mbea �ncurcat. �n picioare l�nga el, t�nara femeie
�naepenise ai ea �ntr-o atitudine de evidenta nemulaumire.
� Nu semnez nimic, zise Edgeworth pe un ton hotar�t. Am de g�nd sa plec c�t mai
repede, pricepeaia Compania voastra m-a �naelat cu m�raavie.
� Glumiai, domnule Edgeworth.
� Nu glumesc deloc. Pliantul vostru publicitar nu-i deloc zg�rcit �n informaaii, le
ofera chiar ai pe cele mai nesemnificative. Se trece �nsa sub tacere lucrul cel mai
important...
� Care anume, domnule Edgewortha
� Faptul ca kindusii nu sunt animale, ci oameni. Lucrul asta organizaaia voastra nu
l-a spus niciodata.
� Ajunge! �l �ntrerupse sec doctorul Killpatrick. O faceai, sau va lasaai pagubaa.
�n situaaia �n care va aflaai, orice discuaie mi se pare inutila. Acesta e
formularul care trebuie semnat.
Edgeworth se ridica brusc, congestionat.
� Am spus nu, n-am sa semnez nicic�nd. Sunteai niate ucigaai, asta sunteai.
Ucigaai!

Batuse uaor. C�teva ciocanituri discrete �n tablia uaii metalice. Apoi intrase cu
capul sus, poziaie statuara, cu s�nii provocatori v�r�ai �ntr-un tricou prea lipit
de corp. Pusese fiaa albastra l�nga divan, pe masuaa din trestie �mpletita, apoi se
aaezase, picior peste picior. Iar atunci c�nd el, ca smulg�ndu-se din letargie, se
apropiase pentru a se cufunda lenea �ntr-un alt fotoliu, Elaine �ncepu sa
vorbeasca, �nt�i cu voce scazuta, aproape �n aoapta, apoi pe tonuri tot mai
provocatoare ai insinuante.
Edgeworth o privea c�nd �ncruntat, c�nd �n mod vizibil plictisit.
� ai aaa, aai vrea sa plecaai c�t mai repede! spunea doctoriaa Elaine, fac�ndu-i cu
degetul un semn de ameninaare glumeaaa.
Edgeworth �ncuviinaa.
� Scuzaai-ma, domnule Edgeworth, dar eu nu va �naeleg. Sau, mai bine zis, �naeleg
ai apreciez sensibilitatea dumneavoastra, totuai nu pot sa va aprob decizia. Aai
facut o calatorie lunga ai costisitoare, ba chiar ai neplacuta. Sa vii de pe Pam�nt
p�na aici, pe Igea, cu toate acele furtuni magnetice presarate �n drum... De ce
vreai sa renunaaai tocmai acuma
� V-am spus. Nu atiam ca kindusii sunt oameni.
� Kindusiia Greaiai, domnule Edgeworth. E a doua oara ca faceai aceasta afirmaaie
cu totul ne�ntemeiata. Kindusii sunt animale, va asigur de asta...
� Da, animale care vorbesc. I-am auzit, scumpa domniaoara. N-am priceput o vorba,
de acord. Dar e de ajuns ca vorbesc, exact aaa cum facem noi.
� Asta nu �nseamna nimic. ai delfinii vorbesc, dar tot animale ram�n. Sau c�iniia
Nu-i acelaai lucru cu c�iniia Chiar ai gainile ai boii sunt �n stare sa comunice cu
semenii lor, atiinaa a stabilit asta cu absoluta certitudine. Iar atuncia Ar trebui
prin urmare sa renunaam la friptura ai la biftecuria Domnule Edgeworth, scrupulele
dumneavoastra mi se par cu adevarat excesive!
� Poate. Mie mi se par exagerate comparaaiile dumitale zoologice. Excesive ai
�naelatoare. Am urmarit kindusii de aproape, pe ecranul selectorului magnetic. Am
vazut prea bine c�t de impresionant omenesc le era aspectul, i-am auzit vorbind, i-
am vazut folosind focul, am vazut un barbat ai o femeie care se iubeau...
� Va repet ca nu sunt oameni. De altfel, nu exista nicio Constituaie sau vreun
articol legislativ care sa-i considere astfel.
� Prin foraa lucrurilor! Aceasta planeta aparaine Companiei Igea. Pentru voi, cei
care aai ocupat-o, nu-i dec�t o posesiune coloniala, o crescatorie exploatata prin
toate mijloacele tehnicii. �ntr-adevar, cinismul nu va lipseate deloc.
� Va rog, domnule Edgeworth. Nu e momentul sa �ncepem o discuaie de acest fel. Cu
at�t mai mult cu c�t, ca industriaa, ca mare industriaa, nu veai fi, desigur,
tocmai dumneavoastra cel care neaga avantajele liberei iniaiative.
Pentru o clipa Edgeworth ramase descumpanit. Privirea femeii era �n mod manifest
provocatoare, ca o sfidare clara, lansata de pe o poziaie imbatabila.
� Divagaai, domniaoara, �ncerca sa-i dea replica. Nu-i nevoie de o lege scrisa ca
sa-i consideri oameni pe niate indivizi absolut identici cu noi.
Elaine Bixby surise. Avea dinai foarte regulaai, albi ai deai.
� Kindusii sunt animale, repeta pe un ton absent, aproape scand�nd silabele.
Trebuie sa va obianuiai sa le trataai aspectul uman ca pe un simplu accident.
Haideai, domnule Edgeworth. Suntem aici ca sa va ajutam, nu ca sa va tragem pe
sfoara.
Edgeworth izbucni:
� Sunteai platita ca sa vorbiai astfel!
Indispoziaia domniaoarei Bixby ainu doar o fracaiune de secunda.
� Sigur, sunt platita. Dar daca Compania Igea ar fi aaa cum insinuaai, o companie
necinstita, n-aa accepta banii lor. Am ai eu scrupulele mele, domnule.
Edgeworth se ridica �ncet, se apropie de imensa uaa de sticla care dadea spre
gradina. Ramase mult timp �n picioare, �ntors cu spatele.
� Nu mi-a placut sistemul, zise apoi, aeapan, continu�nd sa se uite afara.
� Poftima
� Jocul acela cu trei cifre. Nu mi-a placut.
� O formalitate, domnule Edgeworth. E preferabil ca alegerea sa fie lasata pe seama
�nt�mplarii, ma �naelegeai.
� Da... Dar de ce trebuia sa ma uit pe ecrana Scena aceea... E �nca aici, sapata
�nauntru, nu reuaesc sa mi-o scot din minte. Era absolut necesar sa-l vad pe
kindusa Sa-i spionez miacarile, intimitateaa Spuneai-mi.
� Clientul are acest drept. Aai platit deja un avans. �nainte de a achita restul se
cuvine sa vedeai marfa.
� �naeleg. Totuai...
� Exageraai, domnule Edgeworth.
Doctoriaa Bixby se �ndrepta spre rezervorul de apa, umplu un pahar, apoi scotoci �n
poaeta.
� Luaai asta, zise, �ntinz�ndu-i o pastila ai paharul.
� Ce-aveai acoloa
� Un calmant.
Edgeworth se miaca acum ca un somnambul, cu o serie de gesturi executate mecanic,
cu ochii ratacind peste tot �n tentativa de a scapa de cei ai lui Elaine. Apuca
paharul, �nghite cu greu pastila. Apoi se �ntoarce din nou, fruntea �i atinge
geamul, o m�na b�jb�ie pe plasticul uaii batante.
Elaine e �n spatele sau, foarte aproape, mai-mai ca-i simte respiraaia pe g�t,
parfumul subtil ai tulburator. Daca ar vrea, s-ar putea �ntoarce s-o str�nga �n
braae. Un g�nd nepotrivit, nu tocmai justificabil �n �mprejurarea aceea.
Tacerea e st�njenitoare, greu de suportat. Edgeworth �nghite cu greu.
� Kindusul... murmura cu o voce absenta. Cum �i daai de urmaa Va duceai �n padure
sa-l capturaaia
� Nu, domnule Edgeworth, kindusul va veni singur. Fiecarui exemplar, �nca de mic,
�i aplicam un dispozitiv... Ei, e cam mult de explicat. E vorba de un
microreceptor, nu mai mare dec�t o moneda. Fiecare kindus poarta unul aici � spune
doctoriaa pun�nd m�na la ceafa � l�nga ureche, ascuns sub piele ai reglat pe o
lungime de unda personala. E suficient sa trimiai semnalul...
� ai kindusul se supunea Ce anume �l face sa vinaa
� Sa zicem ca instinctul, domnule Edgeworth.
Iaraai o lunga tacere. ai iaraai parfumul acela care �ndeamna g�ndul la o lunga
cursa de respingeri ai acceptari. Apoi Edgeworth simte o uaoara apasare. M�na
femeii s-a lasat pe umarul sau.
� Domnule Edgeworth...
Placuta, ademenitoare, vocea fr�nge ultima rezistenaa.
� M�ine... Totul va fi �n regula m�ine seara. Tehnica noastra e foarte avansata, o
sa va �ntoarceai �ntr-o stare perfecta dupa numai douazeci ai patru de ore. Dupa
aceea, va trebui sa ram�neai o saptam�na sau doua pentru controale, �nsa va asigur
ca aici, pe planeta Igea, n-o sa va plictisiai, am construit gradini suspendate ai
piscine magnifice. ai o sa va ain chiar eu companie...

� Cum a mers, Elainea

� Ca de obicei.
� A semnata
� �nca nu, dar e o chestiune de minute. I-am lasat formularul albastru �n camera.
Trimite pe cineva sa-l ia, sa zicem, peste o jumatate de ora.
� Un tip capricios, nua
� Nici vorba. A cedat imediat. Toai sunt la fel, doctore Killpatrick. Ei atiu prea
bine ca n-ar supravieaui daca le-am transplanta ficatul unui morun sau rinichii
unei pantere. O atiu, dar c�nd vad kindusii se simt obligaai sa joace comedia.
Doctorul Killpatrick z�mbi.
� Edgeworth asta parea totuai foarte decis sa renunae. Cum ai reuait sa-l convingia

Doctoriaa Bixby dadu din umeri.

� Are ficatul putred, canceros. Ar muri �n decurs de aase luni, ai atie asta, are
numai patruzeci de ani, e putred de bogat, ai doreate mult, mult de tot sa
traiasca. N-a fost nevoie sa risipesc prea multe cuvinte. Domnul Edgeworth era deja
convins �nainte ca eu sa fi deschis gura.
� Bine, aprecie doctorul Killpatrick. Ocupa-te dumneata de programarea maainii
chirurgicale, iar eu voi avea grija sa-l chem imediat pe kindus.
Se apropie de radioselector, forma pe claviatura combinaaia corespunzatoare siglei
M-715, apoi conecta brusc circuitul oscilatorului catodic.
Flacaiandrul Udo se opri �n aceeaai clipa. O unda sonora, intensa ai bl�nd
�nvaluitoare, i se rasp�ndi �n creier �nc�t el uita pe loc de v�natoare, de mambor,
de focurile tribului sau. Chiar ai de Loa, a carei imagine pali ai se pierdu ca �n
ceaaa. Udo �ncepu sa alerge: o fericire mai mare �l aatepta �n casa �ngerilor albi,
pe malul celalalt al r�ului.
[Publicata �n �Micromega� nr. 5, Avenza Carrara, 1967]
Stanley G. Weinbaum
Valea visurilor
(�A Martian Odyssey [Tweel]�, 1934)

Traducere de Mihaela Criaan

Capitanul expediaiei �Ares�, Harrison, se �ndeparta de micul telescop instalat la

prova rachetei.
� �nca doua saptam�ni, cel mult, remarca el. Marte se afla �n urma Pam�ntului la o
distanaa de numai aaptezeci de zile, iar noi ar trebui, fie sa ne �ndreptam spre
casa �n aceasta perioada, fie sa mai aateptam un an ai jumatate, p�na c�nd batr�nul
nostru Pam�nt se va roti �n jurul Soarelui ai ne va prinde din urma. Cum v-ar
placea sa petreceai iarna aicia
Dick Jarvis, chimistul expediaiei, tremura c�nd �ai ridica privirile din caietul
sau.
� Mai degraba aa petrece-o �ntr-un rezervor cu aer lichid, spuse ritos. Nopaile de
v�ra de-aici, cu temperaturile lor de optzeci de grade sub zero, mi-au fost de
ajuns.
� Ei, z�mbi capitanul, participanaii la prima expediaie pe planeta Marte, �ncheiata
cu succes, ar trebui sa fie acasa p�na atunci.
� Cu succes daca ajungem acasa, corecta Jarvis. Eu n-am �ncredere �n rachetele
astea capricioase, mai ales dupa ce naveta auxiliara m-a lasat balta saptam�na
trecuta, �n mijlocul lui Thyle. �ntoarcerea dintr-o calatorie cu racheta e o
senzaaie noua pentru mine.
� Ceea ce-mi aminteate, replica Harrison, ca trebuie sa-ai recuperam filmele. Sunt
importante daca vrem sa ne alegem cu ceva din calatoria asta. V-amintiai cum se
�ngramadea publicul �naintea primelor imagini primite de pe Lunaa Ale noastre sunt
�nca mai senzaaionale. ai-apoi, drepturile de difuzare. S-ar putea sa realizam un
profit bunicel pentru Academie.
� Ceea ce ma intereseaza pe mine, interveni Jarvis, este profitul personal. O
carte, de exemplu; caraile de calatorie sunt �ntotdeauna cautate. �Deaertul
maraian� � cum suna ca titlua
� Groaznic! mormai capitanul, parca ar fi al unei carai de reaete pentru creme ai
prajituri. Ar trebui sa-i spui �Dragostea unui maraian� sau ceva asemanator.
Jarvis chicotea.
� Oricum, zise el, daca ne �ntoarcem acasa, am de g�nd sa pun m�na pe orice profit
s-ar ivi ai niciodata, dar niciodata nu ma mai �ndepartez de Pam�nt, dec�t p�na �n
stratosfera, unde ma voi ridica cu un avion bun. Am �nvaaat sa apreciez planeta
natala dupa ce am brazdat spaaiul de deasupra acestei pilule uscate pe care ne
gasim acum.
� Pun pariu ca te �ntorci aici la anu�, zise capitanul z�mbind ironic. Vei dori sa-
ai vizitezi prietenul � struaul acela ciudat.
� Tweela Tonul lui era grav. N-aa fi vrut sa-l pierd. Era un bun tovaraa. N-aa fi
supravieauit bestiei fata-morgana daca n-ar fi fost el. ai nici luptei aceleia cu
brutele care �mpingeau carucioarele; nici n-am avut ocazia sa-i mulaumesc macar!
� O pereche de lunatici, voi doi, observa Harrison. Apoi privi �n zare prin hublou,
catre licarirea cenuaie a lui Mare Cimmerium. Apare soarele, zise ai se opri.
Asculta, Dick, tu ai Leroy luaai racheta auxiliara ai mergeai sa recuperaai filmele
alea.
Jarvis privea �n gol.
� Eu ai Leroya repeta el, schimonosindu-se. De ce nu eu ai Putza Un inginer ar avea
mai multe aanse sa ne duca p�na acolo ai �napoi, �n cazul �n care racheta ne-ar
face figura.
Capitanul dadu din cap grav, apoi, dupa ce �ai drese vocea, zise:
� Putz va trebui sa verifice interiorul lui Ares. Va avea treaba p�na peste cap
p�na la plecarea spre casa, pentru ca vreau sa verifice fiecare aurub. Dupa ce
decolam o sa fie prea t�rziu pentru reparaaii.
� ai daca eu ai Leroy o paaima Asta este ultima noastra nava auxiliara.
� Agaaa alt strua ai vino �napoi, sugera Harrison z�mbind. Daca aveai necazuri o sa
va cautam cu �Ares�, �ncheie el. Filmele alea sunt importante.
Se �ntoarse ai-l chema pe Leroy. Micul ai energicul biolog aparu cu o figura
�ntrebatoare.
� Tu ai Jarvis plecaai sa salvaai naveta auxiliara, zise capitanul. Totul este
pregatit ai ar fi bine s-o porniai chiar acum. Sunaai-ne la intervale de c�te o
jumatate de ora; vom fi pe recepaie.
Ochii lui Leroy stralucira.
� Poate aterizam sa recoltam ai specimene, nua �ntreba el curios.
� Aterizaai, daca vreai. Mingea asta de golf pare destul de sigura.
� Cu excepaia bestiei fata-morgana, mormai Jarvis �ncrunt�ndu-se brusc. De vreme ce
tot mergem �ntr-acolo, poate caut ai casa lui Tweel! Cu siguranaa locuieate pe
acolo, pe undeva; el este lucrul cel mai important pe care l-am �nt�lnit pe Marte.
Harrison ezita.
� ai eu care credeam ca tu atii sa eviai necazurile, bombani el. �n regula, hotar�,
�ncercaai. Aveai hrana ai apa la bordul auxiliarei, va puteai descurca pentru
c�teva zile. Dar aineai legatura cu mine, zarghiailor!
Jarvis ai Leroy ieaira �n c�mpia cenuaie. Aerul rarefiat, uaor �ncalzit de soarele
care rasarea, le �naepa pielea ai plam�nii ca niate ace ai aveau senzaaia ca se
sufoca. Se aaezara, aatept�nd ca trupurile lor, antrenate luni de-a r�ndul �n
camere de aclimatizare pe Pam�nt, sa se acomodeze cu aerul rarefiat.
Faaa lui Leroy capata, ca �ntotdeauna, o nuanaa albastruie, iar Jarvis �ai auzea
propria-i respiraaie, g�f�ita, zg�riindu-i g�tul. Dupa cinci minute neplacerile
disparura; se ridicara ai intrara �n mica racheta auxiliara care se odihnea l�nga
�Ares�.
Jeturile de gaze ai flacari urlau sub presiunea exploziei atomice ai, �n timp ce
racheta se ridica, gunoaie ai bucaai de biopode distruse se �mpraatiara form�nd un
nor. Harrison privi un timp proiectilul �ndrept�ndu-se spre sud, apoi �ai relua
lucrul.
Dupa patru zile �l revazu. Era spre seara, c�nd soarele apunea la orizont. Cu
repeziciunea unei lum�nari ce cade �n mare, auxiliara se ivi pe cer dinspre sud ai
ateriza uaor pe suporaii stralucitori ai subjeturilor. Jarvis ai Leroy aparura
cur�nd; trecura prin semi�ntunericul ce cobora repede ai se oprira sub luminile lui
�Ares�.
Capitanul �i privi atent pe cei doi. Jarvis era plin de zg�rieturi dar, aparent �n
forma mai buna dec�t Leroy, care �ai pierduse complet ainuta �ngrijita. Micul
biolog era palid ca luna ce �ncepuse sa straluceasca. Un braa �i era bandajat cu
piele termoizolanta, iar hainele lui erau adevarate zdrenae. Dar ceea ce l-a aocat
cel mai tare pe Harrison au fost ochii lui. Pentru el, care traise �n acele zile
ciudate alaturi de micuaul francez, era foarte straniu sa vada ochii aceia.
Ochii �i erau �nfricoaaai, asta era limpede, lucru anormal pentru ca Leroy nu era
un laa, altfel n-ar fi putut fi unul din cei patru aleai de Academie pentru a
participa la prima expediaie pe Marte. Totuai, spaima din ochii lui era mai uaor de
�naeles dec�t cealalta expresie, acea curioasa fixitate a privirii, ca ai cum ar fi
fost �n transa, sau �n extaz. �Arata ca un om care a vazut Raiul ai Iadul la un
loc�, �ai spuse Harrison. Mai t�rziu avea sa descopere c�ta dreptate avusese.
�n timp ce perechea se aaeza, el simula o expresie plictisita.
� Sunteai un cuplu nemaipomenit, rosti el. Ar fi trebuit sa ma g�ndesc mai bine
�nainte de a va trimite sa umblaai singuri, de capul vostru. Facu o pauza. Braaul
tau e �n regula, Leroya Ai nevoie de ceva tratamenta
Jarvis fu cel care raspunse:
� E �n ordine, doar o taietura. Nu e niciun pericol de infecaie, presupun. Leroy
spune ca pe Marte nu exista microbi.
� Ei bine, exploda capitanul, s-auzim odata! Rapoartele voastre prin radio erau de-
a dreptul trasnite. �Am scapat din paradis!� Oh!
� N-am vrut sa dau detalii prin radio, zise Jarvis trist. Aai fi crezut ca am luat-
o razna.
� Oricum asta cred.
� Moi aussi! ai eu! spuse Leroy �n aoapta.
� Sa �ncep cu �nceputula �ntreba chimistul. Primele noastre rapoarte au fost destul
de complete.
�l privi atent pe Putz care intrase tacut, cu faaa ai m�inile �nnegrite de carbon;
el se aaeza l�nga Harrison.
� De la �nceput, hotar� capitanul.
� Ei bine, �ncepu Jarvis, am pornit cu bine ai am zburat spre sud, de-a lungul
meridianului lui �Ares�, aceeaai ruta pe care am urmat-o ai saptam�na trecuta.
�ncepusem sa ma obianuiesc cu orizontul acela �ngust, aaa ca nu mai aveam senzaaia
aia de parca aa fi fost acoperit cu un borcan. Dar nu poai evita sa nu
supraestimezi distanaele; ceva care se afla la numai aase kilometri departare ai se
pare ca ar fi la doisprezece, daca eati obianuit sa apreciezi doar distanaele
pam�ntene, iar asta te face sa aproximezi de patru ori mai mult. Un mic deal ai se
pare c�t un munte, p�na c�nd treci pe deasupra lui.
� atiu asta, bombani Harrison.
� Da, dar Leroy nu atia, aaa ca mi-am petrecut ore �ntregi �ncerc�nd sa-i explic.
P�na c�nd a �naeles (daca a �naeles!), trecuseram de Cimmerium ai peste deaertul
Xanthus, apoi am traversat canalul cu oraaul noroios cu fiinaele �n forma de
butoaie ai locul unde Tweel �mpuacase bestia fata-morgana. Lui Pierre �i intrase �n
cap ca ar trebui sa aterizam ca sa poata investiga ramaaiaele. Aaa ca asta am
facut.
Bestia era �nca acolo. Niciun semn de descompunere; nici n-ar fi putut fi �n
absenaa unor bacterii, ai Leroy zice ca Marte este la fel de steril ca o masa de
operaaii.
� Comme le coeur d'une fileuse, corecta micul biolog, care �ncepuse sa-ai recapete
ceva din vechea lui energie. Ca inima unei domniaoare batr�ne!
� Totuai, relua Jarvis, cam vreo suta de biopode gri-verzui se fixasera ai se
�nmulaeau pe trupul bestiei. Leroy a gasit un baa ai le-a alungat, dar fiecare
ramificaaie rupta devenea un nou biopod, care apoi se t�ra laolalta cu celelalte.
Iar el a continuat sa �mpunga creatura, p�na c�nd eu n-am mai putut sa ma uit.
Chiar ai moarta, bestia cu tentacule �mi dadea fiori. ai apoi, a venit surpriza:
bestia era, �n parte, o planta!
� C�est vrai! confirma biologul. E adevarat!
� Era o ruda mai mare a biopodelor, continua Jarvis. Leroy era foarte emoaionat, el
crede ca viaaa de pe Marte este aaa � nici planta, nici animal. Viaaa de aici nu s-
a diferenaiat niciodata, toate au ambele caracteristici, chiar ai creaturile �n
forma de butoi � p�na ai Tweel! Cred ca are dreptate, mai ales daca mi-amintesc cum
se odihnea Tweel, cu ciocul �nfipt �n pam�nt ai cum statea aaa toata noaptea. Nu l-
am vazut niciodata sa man�nce sau sa bea, probabil ca ciocul lui �ndeplinea rolul
de radacina ai el aaa se hranea.
� Pentru mine e o aiureala, observa Harrison.
� Ei bine, continua Jarvis, am rupt c�teva din ramificaaiile alea ai s-au comportat
la fel, fragmentele se t�rau �mprejur, doar ceva mai �ncet dec�t biopodele ai apoi
s-au �nfipt �n pam�nt. Leroy a ainut sa ia o mostra din �iarba mergatoare�, dar pe
c�nd noi eram gata de plecare, a aparut o parada de butoiaae �mping�nd
carucioarele. Nu ma uitasera, au �nceput toai sa bubuie �Noi suntem b-b-r-ieteni �
au!� ca ai �nainte. Leroy a vrut sa �mpuate unul, ca sa-l poata diseca, dar mi-am
amintit lupta pe care eu ai Tweel o daduseram cu ei ai m-am opus iniaiativei. El a
gasit, �n schimb, o explicaaie plauzibila la ceea ce faceau cu tot gunoiul ala pe
care-l adunau.
� Placinte de noroi, presupun, mormai capitanul.
� Eati pe-aproape, aproba Jarvis. Le folosesc pentru hrana, crede Leroy. Daca sunt
paraial vegetale, de aaa ceva au nevoie � sol amestecat cu ramaaiae organice care
sa-l faca fertil. De asta macina nisipul cu tot cu biopode ai cu ce mai create pe
el. �naelegeaia
� Vag, replica Harrison. Dar despre sinucideria
� Leroy are ai despre asta o parere. Cei care se sinucid sar sub roata c�nd
amestecul are prea mult nisip ai prea puain conainut organic, se arunca acolo ca sa
restabileasca proporaiile.
� aobolani nenorociai! spuse Harrison dezgustat. De ce nu pot sa aduca resturi din
afaraa
� Pentru ca sinuciderea e mai simpla. Trebuie sa aveai �n vedere ca aceste creaturi
nu pot fi judecate dupa standardele pam�nteati. Probabil ca ei nu simt durerea ai
nu au nici ceea ce numim noi individualitate. Orice tip de inteligenaa de care
dispun este proprietatea �ntregii comunitaai � ca �ntr-un muauroi de furnici! Asta
e! Furnicile sunt gata sa moara pentru muauroiul lor, la fel ai creaturile astea.
� ai oamenii procedeaza la fel, observa capitanul, daca se ajunge la asta.
� Da, dar oamenii nu sunt chiar aaa de dornici s-o faca. E nevoie de o emoaie de
tipul patriotismului care sa-i convinga sa moara pentru aara lor; ai-apoi, c�t de
frecvente sunt asemenea cazuria Se opri.
� Ei bine, am facut niate poze ale fetei-morgana ai ale bestiilor-butoi, dupa care
am pornit mai departe. Am zburat pe deasupra lui Xanthus, ain�ndu-ne c�t de aproape
am putut de meridianul lui �Ares� ai, cur�nd, am intersectat �opera�
constructorului de piramide. Am facut un ocol �napoi ca sa-i permit lui Leroy sa
vada mai bine, ai c�nd am gasit-o, am aterizat. De c�nd trecuseram pe-acolo, Tweel
ai cu mine, mai facuse doua r�nduri de caramizi. Era acolo, �nghiaea siliciu ai
fabrica de zor caramizi, ca ai c�nd ar fi avut �nainte-i o eternitate, ceea ce, de
fapt, era adevarat. Leroy dorea sa-i faca o disecaie cu un glonte Boland exploziv,
dar eu cred ca ceva care a trait zece milioane de ani merita respectul cuvenit
batr�neaii, aaa ca l-am convins sa renunae. A aruncat o privire prin deschizatura
din v�rf ai era c�t pe-aci sa fie �nafacat de braaul care ieaea cu caramida. A
reuait sa rupa c�teva bucaai din ea, dar creatura nu s-a sinchisit niciun pic. A
gasit locul de unde taiasem eu, a �ncercat sa vada daca se observa vreo urma de
vindecare, dar �n legatura cu asta se va putea pronunaa abia peste doua sau trei
mii de ani. Aaa ca am mai facut c�teva fotografii ai ne-am vazut de drum.
Pe la jumatatea dupa-amiezii am localizat epava rachetei mele. Nimic nu fusese
deranjat. Am luat filmele ai ne g�ndeam ce sa facem mai departe. Eu voiam sa-l
gasesc pe Tweel, daca ar fi fost posibil. �ntruc�t el �mi indicase sudul, �mi
imaginam ca locuia undeva �n apropiere de Thyle. Am calculat poziaia noastra ai am
aflat ca deaertul �n care ne gaseam era Thyle II. Thyle I se gasea la rasarit de
noi. Aaa ca, imediat ce am hotar�t sa aruncam o privire asupra lui Thyle I, am ai
luat-o din loc.
� Motoarelea se interesa Putz, �ntrerup�nd tacerea �ndelungata.
� Ca prin minune, n-am avut necazuri, Karl. Maainaria ta a funcaionat perfect. Aaa
ca am zburat liniatiai mai departe, destul de sus, cam la vreo mie cinci sute de
kilometri, pentru a avea o imagine de ansamblu. Thyle II se �ntindea ca un covor
portocaliu ai, dupa c�tva timp, am ajuns deasupra braaului cenuaiu al lui Mare
Chronium, care �l marginea. Fiind �ngust, l-am traversat �ntr-o jumatate de ora,
ajung�nd la Thyle I, care avea un halou portocaliu, ca ai vecinul sau. Am luat-o
apoi spre sud, spre Marea Australa, urm�nd linia de margine a deaertului. Catre
apusul soarelui am descoperit ce cautam.
� Dezgoperita repeta Putz. Ce aai dezgoperita
� Deaertul era acoperit cu... cladiri! Nu era unul din oraaele noroioase din
canale, deai ai acesta era traversat de un canal. Dupa harta ne-am dat seama ca
acest canal era o continuare a celui pe care Schiaparelli l-a botezat Ascanius.
Eram, probabil, prea sus pentru ca locuitorii sa ne poata observa, �nsa mult prea
sus ai pentru a vedea noi ceva, chiar ai cu ochelari. Soarele fiind la apus, nu ne-
am propus sa aterizam. Am �nconjurat locul. Canalul se pierdea �n Marea Australa,
iar acolo, stralucind �nspre sud, era o caciula de gheaaa care se topea! Canalul o
drena, puteam observa stralucirea apei din el. �nspre sud-est chiar la marginea
Marii Australe, era o vale � prima formaaiune de relief pe care o vedeam pe Marte,
cu excepaia st�ncilor ce desparaeau Xanthus de Thyle II. Am zburat pe deasupra
vaii...
Jarvis se opri brusc, strabatut de un fior, iar Leroy, care �ai recapatase
culoarea, deveni mai palid.
Chimistul relua:
� Ei, valea era �n regula, atunci! Un spaaiu cenuaiu, pustiu, locuit, probabil,
numai de t�r�toare, ca ai celelalte.
� Ne-am rotit pe deasupra oraaului. Locul ala era, cum sa va spun, gigantic! Era
colosal. La �nceput am crezut ca marimea aceea se datora iluziei de care am vorbit
mai devreme � atiai, din cauza apropierii orizontului � dar nu era aaa. Am zburat
pe deasupra lui ai va jur ca nu mai vazusem aaa ceva!
Din pacate soarele apunea tocmai atunci. atiam ca ne �ndepartaseram destul de mult
�nspre sud p�na la latitudinea de 60�, dar nu atiam c�t va dura noaptea.
Harrison se uita pe harta lui Schiaparelli.
� 60�a Ei, ca ai la cercul polar noaptea dureaza cam patru ore �n anotimpul asta.
Peste trei luni, nu va mai fi deloc.
� Trei luni! repeta Jarvis, surprins. Apoi z�mbi g�nditor.
� Exact! Am uitat ca anotimpurile de aici sunt de doua ori mai lungi dec�t ale
noastre. Am zburat pe deasupra deaertului cam douazeci de mile, cu intenaia sa
lasam oraaul dincolo de linia orizontului �n caz ca am fi dormit prea mult, ai
acolo ne-am petrecut noaptea.
� Ai dreptate �n legatura cu durata ei. Am beneficiat cam de patru ore de
�ntuneric, �n care ne-am permis sa ne odihnim destul de bine. Am luat micul dejun,
te-am informat despre poziaia noastra ai am pornit sa vedem oraaul. Am zburat spre
el dinspre est ai l-am vazut �nalt ai ameninaator, ca un lana de munai. Doamne, ce
oraa! Nu ca New York-ul nu ar avea cladiri mai �nalte, sau ca Chicago n-ar fi mai
�ntins, dar masa �n sine, structurile acelea erau de prima clasa prin ele �nsele.
Pareau gargantueati!
Totuai, locul avea un aer ciudat. atiai cum se �ntinde un oraa terestru, cu un nimb
de suburbii, un inel de cartiere rezidenaiale, cvartale muncitoreati, parcuri,
autostrazi. Aici, �nsa, nimic din toate acestea. Oraaul se ridica abrupt din
deaert, ca o st�nca. Numai c�teva mici moviliae de nisip �l desparaeau de
�mprejurimi ai apoi urmau direct pereaii acelor structuri gigantice.
ai arhitectura era stranie. Folosisera o mulaime de soluaii care, acasa, ar fi fost
imposibil de pus �n aplicare, cum ar fi construcaia inversa a cladirilor; acestea
erau �nguste la baza ai se largeau pe masura ce se �nalaau. O asemenea metoda ar fi
foarte valoroasa pentru New York, unde terenul este foarte puain ai scump, dar ca
sa o poai folosi ar trebui sa transferi acolo ai gravitaaia maraiana!
Ei, dar cum nu se putea ateriza cu racheta pe strazile oraaului, am cobor�t �n
canalul cel mai apropiat. Apoi ne-am luat aparatele de fotografiat ai am cautat o
trecere prin zidul acela.
Nu ne �ndepartaseram dec�t vreo treizeci de metri de la racheta c�nd am gasit
explicaaia acelei ciudaaenii. Oraaul era �n ruina! Abandonat, pustiit, mort ca
Babilonul! Sau, cel puain, aaa ni se parea noua atunci, cu strazile lui goale, care
chiar daca fusesera pavate, acum erau acoperite de nisip.
� O ruina, spuia se mira Harrison. C�t de vechea
� De unde sa atiua replica Jarvis. Urmatoarea expediaie pe aceasta minge de golf va
trebui sa aiba ai un arheolog la bord, precum ai un filolog, dupa cum ne-am dat
seama mai t�rziu. Dar e o treaba a dracului de grea sa estimezi v�rsta a ceva pe
aici. Lucrurile se erodeaza at�t de �ncet, �nc�t marea majoritate a cladirilor
pareau ca ar fi fost ridicate ieri. Nu tu ploaie, nici cutremure, nu tu vegetaaie
care sa provoace crapaturi cu radacinile sale, nimic. Singurul factor care
contribuie aici la �mbatr�nire este eroziunea produsa de v�nt, dar ai asta este
neglijabila �n aceasta atmosfera. Un alt agent � meteoriaii. Ei par a se prabuai
destul de frecvent peste oraa, av�nd �n vedere aerul rarefiat ai faptul ca am vazut
patru lovind solul chiar aici, l�nga Ares.
� aapte, �l corecta capitanul. Au mai cazut trei c�t aai lipsit voi.
� Oricum, schimbarile produse de meteoriai sunt lente. Cei mari sunt, ai aici, la
fel de rari ca ai pe Pam�nt, pentru ca trec la mare �nalaime prin atmosfera, iar
cladirile oraaului pot face faaa celor mici. Daca ar fi sa ghicesc v�rsta oraaului
� aa zice cam cincisprezece mii de ani. Dar chiar daca ar fi sa ma �nael destul de
serios, cred ca e de mii de ori mai batr�n dec�t oricare oraa de pe Pam�nt sau
civilizaaie umana. Se atie doar ca acum cincisprezece mii de ani omenirea traversa
Epoca T�rzie a Pietrei.
Leroy ai cu mine ne-am strecurat printre cladirile acelea imense, simaindu-ne ca
niate pigmei, muai de admiraaie ai vorbind �n aoapta. Credeai-ma, era ceva
fantomatic sa treci pe strazile alea moarte ai pustii. De fiecare data c�nd
traversam un spaaiu de umbra tremuram, ai nu numai pentru ca pe Marte este frig. Ne
simaeam intruai ai ca ai cum rasa mareaaa care a construit oraaul ar fi respins,
peste o suta cincizeci de secole, prezenaa noastra. Locul era tacut ca un morm�nt,
dar noi continuam sa ne imaginam tot felul de lucruri ai sa privim cu atenaie prin
coridoarele �ntunecate dintre construcaii, sau peste umar. Multe cladiri erau fara
ferestre, dar c�nd �nt�lneam o deschidere �n pereaii aceia imenai, nu ne uitam prin
ea, de teama sa nu ne apara �n faaa cine atie ce oroare.
Apoi am trecut pe l�nga un edificiu �mpodobit cu o arcada larga. Uaile erau
deschise, dar blocate de nisip. Dupa ce mi-am adunat destul curaj pentru a arunca o
privire �nauntru, am descoperit ca uitasem lanternele. Am facut totuai c�aiva paai
�n �ntuneric; pasajul ducea �ntr-o sala uriaaa. Mult deasupra noastra, o crapatura
lasa sa se strecoare �nauntru o raza palida de lumina, �nsa nu suficient de
puternica pentru a lumina locul.
Nu puteam sa-mi dau seama daca sala se �nalaa drept, p�na la acoperiaul �ndepartat.
Dar atiam ca spaaiul era enorm, i-am spus ceva lui Leroy ai un milion de ecouri
slabe s-au �ntors spre noi din �ntuneric. Dupa aceea am auzit alte sunete � zgomote
ce pareau facute de ceva care se rostogolea, aoapte, respiraaii �ntretaiate ai ceva
negru ai tacut a trecut printre noi ai raza �ndepartata de lumina. Apoi, �n
semi�ntunericul din st�nga noastra am vazut trei pete verzui, luminoase. Stateam
uit�ndu-ne la ele ai, brusc, s-au schimbat, toate deodata. Leroy a strigat:
� Ce sont des yeux! ai erau. Erau ochi!
O clipa am ramas �nlemniai, �n timp ce strigatul lui Leroy reverbera �ntre pereaii
�nalai ai �ndepartaai; ecoul repeta cuvintele pe un ton ciudat, piaigaiat. Se
auzeau mormaieli, bolboroseli, aoapte ai sunete asemanatoare unui r�s catifelat,
apoi lucrul acela cu trei ochi s-a miacat din nou. ai atunci, ne-am repezit spre
uaa!
Ne simaeam mai bine afara, la lumina soarelui. Ne-am uitat unul la altul,
prosteate, dar niciunul dintre noi n-a sugerat sa mai investigam interiorul
cladirilor mai t�rziu, deai am revazut locul. ai a mai fost ceva straniu, dar veai
afla totul la timpul potrivit. Ne-am scos revolverele ai am continuat sa �naintam
cu grija pe acele strazi fantomatice.
Drumul se curba, se rasucea ai se desparaea. Eram foarte atenai pe unde o luam,
pentru ca nu puteam risca sa ne ratacim �n labirintul acela gigantic. Fara sacii de
dormit termoizolanai, noaptea ne-ar fi putut veni de hac, dar chiar daca statuse la
p�nda printre ruine, nu o facuse. Am remarcat ca ne �ndreptam din ce �n ce mai mult
catre canal, ai cladirile se �mpuainau, nu mai erau dec�t c�teva duzini de colibe
de piatra, care aratau ca ai cum ar fi fost facute din resturi. Tocmai �ncepusem sa
ma simt dezamagit ca nu gasisem nici urma din semenii lui Tweel, p�na c�nd am dat
colaul ai... l-am vazut!
Am strigat, �Tweel!�, dar el doar ne-a privit fix, n-a reacaionat �n niciun fel ai
mi-am dat seama ca nu era Tweel, ci alt maraian din specia lui. Penajul lui Tweel
era de un oranj mai aprins ai era parca ceva mai �nalt dec�t cel pe care-l vedeam
acum. Leroy se b�lb�ia emoaionat, iar maraianul �ai ainea ciocul �ndreptat
ameninaator spre noi, aaa ca eu am facut c�aiva paai �nainte, ca sol al pacii. Am
�ntrebat: �Tweela �, dar n-am primit niciun raspuns. Am �ncercat de zeci de ori ai
�n final a trebuit sa renuna, nu puteam comunica.
Leroy ai cu mine ne-am �ndreptat spre colibe, iar maraianul ne-a urmat. De doua ori
i s-au alaturat ai alaii, ai de fiecare data am �ncercat sa strig �Tweel�, ei �nsa
ne priveau doar fix. Am mers agale cu cei trei �n urma noastra ai, deodata, mi-am
dat seama ca, probabil, accentul meu maraian este de vina. M-am �ntors cu faaa
catre un grup ai am �ncercat sa imit trilul pe care �l scotea Tweel �nsuai:
�Trrrweerr!� sau cam aaa ceva.
ai a mers! Unul dintre ei ai-a rasucit capul cu nouazeci de grade ai a scr�anit
�Trrweeer!�, iar un minut mai t�rziu, asemenea unei sageai trase dintr-un arc,
Tweel a aparut plutind peste coliba din apropiere, ca apoi sa aterizeze �n cioc,
drept �n faaa mea!
Doamne, ce ne-am bucurat sa ne revedem! Tweel se agita ai ciripea c�t o ferma
�ntreaga �ntr-o zi de vara, zbura �n sus ai ateriza �n cioc. L-aa fi prins de
m�ini, numai ca nu statea locului nicio clipa.
Ceilalai maraieni ai Leroy se uitau la noi ai, dupa un timp, Tweel a �ncetat sa mai
aopaie. Nu puteam vorbi unul cu altul mai mult dec�t �nainte, aaa ca dupa ce eu am
spus �Tweel� de c�teva ori, iar el � �Tick�, am ramas tacuai. ai, fiindca nu era
dec�t jumatatea dimineaii iar noi doream sa aflam tot ce se putea despre Tweel ai
despre oraa, i-am sugerat sa ne conduca, daca nu era ocupat. I-am transmis ideea
arat�nd �napoi spre cladiri, apoi spre el ai spre noi.
Aparent, nu era ocupat, pentru ca a pornit alaturi de noi, deschiz�nd drumul cu
unul din salturile lui de o suta de metri, care l-a lasat cu gura cascata pe Leroy.
C�nd l-am ajuns din urma, a spus ceva cam aaa: �unu, unu, doi � doi, doi, patru �
nu, nu � da, da � piatra � nu rezbira!�. Asta nu parea sa aiba nicio semnificaaie,
poate ca �i arata lui Leroy ca el poate vorbi �n engleza, sau poate �ai recapitula
vocabularul pentru a-ai �mprospata memoria.
�n orice caz, ne-a aratat �mprejurimile. Avea un fel de lanterna �n punga lui
neagra, destul de buna pentru �ncaperi mici, dar a carei lumina se pierdea de tot
�n cavernele imense prin care treceam. Noua din zece cladiri nu �nsemnau absolut
nimic pentru noi, doar sali vaste ai goale, pline de umbre, de murmure ai ecouri.
Nu puteam sa-mi imaginez la ce foloseau. Nu pareau potrivite pentru locuit, nici
macar pentru scopuri comerciale, negoa ai aaa mai departe. Ar fi putut fi centrale
electrice, dar ce rost ar fi avut un �ntreg astfel de oraaa ai unde erau celelalte
utilajea
Locul era un mister. Uneori, Tweel ne conducea printr-o sala care ar fi putut
adaposti un transoceanic, ai parea gata sa plesneasca de m�ndrie, iar noi nu
�naelegeam o iota din toate astea! Ca demonstraaie de maiestrie arhitecturala,
oraaul era colosal, dar, �n acelaai timp, era o aiureala!
Am vazut totuai ai ceva care ne-a atras atenaia. Am revenit la cladirea �n care
intraseram Leroy ai cu mine, mai devreme � cea cu cei trei ochi. Ei bine, nu prea
ne venea sa intram acolo, dar Tweel ciripea, spun�nd �ntruna �Da, da, da!�, aaa ca
l-am urmat �nfricoaaai, caut�nd cu privirea lucrul acela care ne p�ndea. Aceasta
sala era la fel ca celelalte, plina de murmure, f�a�ituri ai umbre care alunecau
spre colauri. Daca creatura cu trei ochi mai era acolo, probabil ca se furiaase
�mpreuna cu celelalte.
Tweel ne-a condus de-a lungul zidului ai, lumin�nd cu lanterna lui, ne-a aratat o
serie de mici firide. �n prima din ele am dat peste un lucru uimitor, chiar
straniu. C�nd lumina a patruns �n niaa, am vazut mai �nt�i un spaaiu gol dar, dupa
aceea, cercet�nd podeaua, am zarit o mica creatura, aproximativ de marimea unui
aobolan mai mare, cenuaie, facuta ghem ai, evident, speriata de apariaia noastra.
Avea o mutriaoara ciudata, draceasca � urechi ascuaite sau poate coarne ai ochi
satanici, care straluceau cu un fel de inteligenaa diavoleasca.
Tweel, care o vazuse ai el, a lasat sa-i scape un strigat de m�nie, iar creatura s-
a ridicat pe doua picioare subairele ai a disparut cu un schelalait, jumatate
speriata, jumatate sfidatoare. A disparut pe l�nga noi �n �ntuneric, prea repede
chiar ai pentru Tweel. ai �n timp ce alerga, ceva f�lf�ia �n jurul trupului sau, ca
o pelerina. Tweel a strigat m�nios ai apoi a scos un tril care suna a furie
adevarata.
Dar creatura disparuse, �nsa abia dupa aceea am remarcat lucrul cel mai ciudat
dintre toate c�te se pot imagina. L�nga uaa prin care fugise era... o carte.
Creatura statuse pe o carte!
M-am apropiat. Paginile ei din acelaai material cu punga lui Tweel erau,
bine�naeles, scrise, dar nu cu litere, ci cu linii albe, aerpuitoare, ca o
�nregistrare de seismograf pe h�rtie neagra. Tweel, care fierbea de m�nie, a
ridicat volumul ai l-a pus pe o poliaa unde mai erau ai altele. Leroy ai cu mine ne
uitam nedumeriai unul la altul.
Oare creatura cu figura draceasca citeaa Sau poate consuma, pur ai simplu, paginile
ca hrana fizica, nu spiritualaa Sau toata �nt�mplarea fusese doar un accidenta
Daca era o creatura de tipul aobolanului, care distrugea carai, furia lui Tweel se
justifica, dar de ce ar fi �ncercat el sa �mpiedice o fiinaa inteligenta, chiar
daca de tip extraterestru, sa citeasca, daca citea. Nu atiu. Am observat, �nsa, ca
nu se �nt�mplase nimic cu cartea, de fapt, nu am vazut nicio carte deteriorata
printre celelalte. �n schimb, am avut o banuiala, ai anume ca daca am fi atiut
secretul micului demon cu mantie, am fi aflat ai misterul grandiosului oraa
abandonat ai cauza decaderii culturii maraiene.
Ei bine, dupa un timp Tweel s-a liniatit ai ne-a condus mai departe, de jur-
�mprejurul salii enorme. Cred ca era o biblioteca. Erau acolo mii ai mii de volume
legate �n piele neagra, tiparite cu linii albe, aerpuitoare. Unele conaineau ai
imagini, dintre acestea c�teva �i �nfaaiaau pe semenii lui Tweel. Lucru important,
desigur, deoarece indica faptul ca specia lui construise oraaul ai tiparise
caraile. Deai cred ca nici cel mai mare filolog de pe Pam�nt nu va putea sa traduca
nici macar un r�nd din acele scrieri. Au fost scrise de minai mult prea diferite de
ale noastre.
Normal ca Tweel putea le citeasca. A ciripit el c�teva r�nduri apoi, cu permisiunea
lui exprimata prin �nu, nu!� la unele ai de �da, da!� la altele, am luat ai eu
c�teva carai. Probabil ca dorea sa le pastreze pe cele de care aveau nevoie semenii
lui, sau poate voia sa le luam pe cele pe care credea ca le-am fi �naeles mai uaor.
Eu nu atiu, caraile sunt �n racheta.
Apoi a luminat pereaii cu toraa aceea mica a lui ai am putut vedea ca erau pictaai.
Doamne, ce picturi! Se �ntindeau �n sus, tot mai sus spre �ntunecimea din
apropierea acoperiaului, misterioase ai gigantice. De pe primul perete n-am putut
sa �naeleg mare lucru, parea sa prezinte o adunare generala a semenilor lui Tweel.
Se dorise, probabil, o reprezentare a Guvernului. Urmatorul perete era mai
expresiv; �nfaaiaa creaturi ce lucrau pe o maainarie enorma. Aceasta �nsemna,
probabil, Industria sau poate atiinaa. Peretele din spate era �n parte deteriorat,
din c�t puteam noi sa vedem, dar am reuait sa �mi dau seama ca �nfaaiaa Arta. Un
adevarat aoc, care aproape ne-a ameait, ne-a provocat �nsa cel de-al patrulea
perete.
Voia sa redea, cred, Explorarea sau Descoperirea. Zidul acela ne aparea ceva mai
clar, pentru ca lumina din tavan cadea pe partea lui Superioara, iar toraa lui
Tweel o lumina pe cea de jos. Am vazut o silueta gigantica, un maraian cu cioc
asemenea lui Tweel, aez�nd, dar fiecare parte a corpului sau sugera �ngrijorare.
Braaele �i at�rnau inerte pe scaun, g�tul subaire era �ndoit, iar ciocul se odihnea
rezemat de trup, ca ai cum creatura ai-ar fi suportat cu greu propria-i greutate.
Iar �n faaa lui se vedea o figura �ngenuncheata. Parea sa fie un om!
� Un oma! se mira Harrison. Un om, zicia
� Am spus, parea! aminti Jarvis. Artistul �i exagerase nasul, fac�ndu-l cam de
lungimea ciocului lui Tweel, dar figura avea par negru, lung p�na pe umeri ai, �n
locul celor patru degete maraiene, m�na sa �ntinsa avea cinci degete! Era
�ngenuncheat, ca ai c�nd l-ar fi adorat pe maraian, iar pe podea se afla un vas
plin cu hrana adusa ca ofranda! Ei bine, Leroy ai cu mine am crezut ca
�nnebuniseram!
� Eu ai Putz credem acelaai lucru! se rasti capitanul.
� Poate am �nnebunit cu toaii, replica Jarvis schimonosindu-se ai uit�ndu-se �n
direcaia micului francez, care �i raspunse �n tacere. Tweel chiaaia ai arata spre
silueta, spun�nd �Tick! Tick!�, deci remarcase ai el asemanarea � deai nu cred ca
avea vreo legatura cu nasul meu �l avertiza el pe capitan. Leroy a fost cel care a
spus lucrul cel mai important; el l-a privit atent pe maraian ai a zis: Toth! Zeu!
Toth!
� Oui! confirma biologul. Comme l�Egypte!
� Da, zise Jarvis. Ca zeul egiptean cu cap de ibis � unul cu cioc. �ndata ce Tweel
a auzit numele de Toth, a �nceput o suita de ciripituri ai chiaaituri. Se arata pe
sine ai spunea �Toth! Toth!�, arat�nd, �n acelaai timp, cu m�na de jur-�mprejur.
Facea adesea semne ciudate, dar acum am�ndoi banuiam ce vrea sa spuna. �ncerca sa
ne explice ca specia lui �ai spunea Toth. �naelegeai unde vreau sa ajunga
� �naeleg, bine�naeles, spuse Harrison. Crezi ca maraienii au facut o vizita pe
Pam�nt ai ca egiptenii au consemnat asta �n mitologia lor. Ei bine, ai luat-o
razna, nu exista nicio civilizaaie egipteana acum cincisprezece mii de ani.
� Greait! riposta Jarvis. E foarte rau ca nu avem un arheolog cu noi; Leroy mi-a
spus ca pe vremea aceea, �n Egipt era o civilizaaie predinastica, o cultura
specifica epocii de piatra.
� Ei ai, chiar daca ar fi aaaa
� Multe amanunte, daca nu chiar totul din imaginea aceea, �mi susain ipoteza.
Atitudinea maraianului, greoaie ai �ngrijorata, exprima �ncordarea datorata
gravitaaiei terestre. Numele Toth, dupa cum spune Leroy, era al zeului egiptean al
filozofiei, cel care a inventat scrierea! Te-ai prinsa I-a venit ideea c�nd l-a
vazut pe maraian lu�nd notiae. Ar fi o coincidenaa prea mare ca egipteanul Toth, cu
cioc ai cap de ibis la fel ca ale maraienilor care-ai spun Toth, sa fi fost
pam�ntean!
� Ei na, sa fiu al naibii! Dar nasul egipteanuluia Vrei sa-mi spui ca egiptenii din
epoca de piatra aveau nasuri mai lungi dec�t oamenii din ziua de azia
� Bine�naeles ca nu! Faptul se explica prin aceea ca maraienii deseneaza �n stilul
lor, maraian. Oare oamenii nu au tendinaa sa raporteze totul la ei �naiaia Acesta e
motivul pentru care dugongii ai manateii au dat naatere mitului sirenelor.
Marinarii au crezut ca vad trasaturi omeneati la fapturile alea. Aaa ca artistul
maraian, desen�nd fie dupa descrieri, fie dupa fotografii nu prea reuaite, a
exagerat marimea nasului omenesc p�na la un nivel care lui i s-a parut firesc. �n
tot cazul, aceasta este teoria mea.
� Mda, merge ca teorie, mormai Harrison, Ceea ce vreau eu sa aud este de ce voi doi
aai aparut aici ca picaai din Lunaa
Jarvis se scutura din nou �n timp ce privi spre Leroy. Micul biolog �ai regasise
atitudinea lui obianuita, dar raspunse cu o expresie corespunzatoare tremurului ce-
l cuprinsese pe chimist.
� Vom ajunge ai acolo, relua cel din urma. �ntre timp, am sa va spun despre Tweel
ai �oamenii� lui. Partea cea mai buna a celor trei zile am petrecut-o cu ei, sa
atiai. Nu pot sa redau fiecare amanunt, dar am sa rezum faptele mai importante ai
am sa prezint concluziile noastre, care sigur s-ar putea sa nu faca nici doi bani.
Este greu de judecat aceasta lume uscata dupa standardele pam�nteati.
Am fotografiat tot ce s-a putut, am �ncercat sa fotografiez chiar ai gigantica
pictura murala din biblioteca, dar av�nd �n vedere ca lampa lui Tweel rasp�ndea o
lumina neobianuit de bogata �n raze actinice, nu cred ca va ieai ceva. ai ar fi
pacat, pentru ca este, fara �ndoiala, cel mai interesant lucru pe care l-am gasit
pe Marte, cel puain din punct de vedere uman.
Tweel s-a dovedit a fi o gazda foarte binevoitoare. Ne-a aratat toate punctele de
interes, p�na ai noile f�nt�ni arteziene.
Ochii lui Putz se luminara la auzul cuv�ntului.
� V�nt�ni artetzienea repeta el. Bentru dgea
� Pentru canal, desigur. Au trebuit sa construiasca o cadere de apa pentru a-l
drena, asta e clar. Se uita spre capitan. Tu �nsuai mi-ai spus ca a duce apa din
zonele polare ale lui Marte p�na la ecuator este cam acelaai lucru cu a o �mpinge
�n sus, pe un deal, vreo treizeci de kilometri, pentru ca Marte este plat la poli
ai se rotunjeate la ecuator, ca ai Pam�ntul.
� Asta e adevarat, aproba Harrison.
� Ei bine, relua Jarvis, acest oraa era una din staaiile de baza care faceau acest
lucru. Una din centralele electrice era adapostita �ntr-o cladire gigantica ce
parea sa serveasca perfect scopului ai merita vazuta. Aa fi vrut s-o vezi ai tu,
Karl, aievea, dar, din pacate, va trebui sa te straduieati sa �naelegi c�t se va
putea din pozele noastre. Este o centrala electrica solara!
Harrison ai Putz facura ochii mari.
� Energie solara! mormai capitanul. Asta e ceva primitiv!
ai inginerul adauga un emfatic �Ja!� ca argument.
� Nu e chiar aaa de primitiv! �l corecta Jarvis. Lumina soarelui este focalizata pe
un fel de cilindru care se afla �n centrul unei oglinzi imense, concave ai, astfel,
ei obain curent electric. Iar curentul pune �n miacare pompele.
� Termocuplu! exclama Putz.
� Asta pare rezonabil. Va veai putea da seama din fotografii. Dar centrala
electrica mai are ceva ciudat, ai anume: maainariile sunt puse �n funcaiune nu de
�oamenii� lui Tweel, ci de creaturi-butoi, ca cele din Xanthus!
Se uita la feaele auditoriului sau; nicio expresie de surprindere.
� V-aai prinsa �ntreba. Dar cum ei taceau, el continua. Vad ca nu pricepeai. Leroy
a gasit explicaaia, �nsa daca e corecta sau nu, nu atiu. El crede ca butoaiele ai
semenii lui Tweel au un soi de interes reciproc, precum albinele ai florile pe
Pam�nt sa zicem. Florile produc nectar pentru albine, iar albinele asigura
polenizarea florilor. �naelegeaia Butoaiele fac maainariile sa funcaioneze, �n
schimb �oamenii� lui Tweel construiesc sistemul de canale. Oraaul din Xanthus era,
probabil, o staaie de amplificare, aaa se explica prezenaa maainariilor pe care le-
am vazut. Leroy crede, de asemenea, ca nu este un aranjament inteligent � cel
puain, nu din partea butoaielor � dar pentru ca s-au folosit multe mii de
generaaii, a devenit instinctiv, sau reflex � ca ai acaiunile furnicilor ai
albinelor. Creaturile s-au nascut sa faca acest lucru!
� Aiureli! observa Harrison. Sa auzim ce explicaaie ai pentru marele oraa pustiu.
� Sigur. Civilizaaia lui Tweel este �n decadere, acesta e motivul. E o specie pe
cale de dispariaie ai din milioanele de fiinae asemenea lui, care au trait c�ndva
acolo, au mai ramas doar c�teva sute de tovaraai de-ai lui Tweel. Ei sunt doar
ramaaiae, un fel de ariergarda lasata sa pazeasca sursa de apa. Mai sunt, probabil,
c�teva oraae locuite, undeva de-a lungul canalului, poate mai aproape de tropice.
Este ultima suflare a unei specii, o specie care a atins un grad de cultura mai
�nalt dec�t al omului!
� Off! facu Harrison. Atunci de ce sunt pe moartea Lipsa de apaa
� Nu cred, raspunse chimistul. Daca am intuit bine v�rsta oraaului, cincisprezece
mii de ani nu ar avea de ce sa influenaeze rezerva de apa, nici o suta de mii. Este
vorba despre altceva, deai, cu siguranaa, apa e un factor important.
� Das wasser, se repezi Putz. Vunde ze dugea
� P�na ai un chimist atie asta! remarca Jarvis, batjocoritor. Cel puain pe Pam�nt.
Aici, nu sunt sigur, dar pe Pam�nt, de c�te ori este furtuna, se produce
descompunerea vaporilor de apa �n hidrogen ai oxigen, apoi hidrogenul ram�ne liber
�n spaaiu, pentru ca gravitaaia terestra nu �l influenaeaza permanent. ai, de
fiecare data c�nd are loc un cutremur, apa patrunde prin fisuri �n interiorul
globului terestru. �ncet, dar al dracului de sigur. Se �ntoarse spre capitan.
Corect, Capa
� Corect, conchise capitanul, Dar aici, desigur, nu se produc cutremure ai nici
trasnete, apa dispare foarte �ncet. Atunci, de ce este specia pe moartea
� Centrala electrica solara raspunde la aceasta �ntrebare, replica Jarvis. Lipsa de
combustibil! Lipsa de putere! Fara petrol, fara carbune � cine atie daca Marte o fi
cunoscut ai el o Era Carbonifera � ai fara foraa apei � numai cu picaturile de
energie pe care le pot primi de la soare... De asta sunt pe cale de dispariaie.
� Dar energia nelimitata a atomuluia exploda capitanul Harrison. Ei chiar nu atiu
nimic despre energia atomicaa Sau poate ca n-au atiut niciodata. Probabil ca au
folosit alt principiu pentru navele lor spaaiale. ai atunci, continua el ironic, ce
te face sa crezi ca au o inteligenaa superioara celei umanea Noi am descompus
atomul!
� Sigur ca da. Am avut un punct de pornire, nu-i aaaa Radiumul ai uraniul. Crezi ca
am fi atiut vreodata, fara aceste elementea N-am fi banuit ca exista energie
atomica!
� Ei aia Dar ei nu au...
� Nu, n-au avut. Tu �nsuai mi-ai spus ca Marte are numai aaptezeci ai trei la suta
din densitatea Pam�ntului. Chiar ai un chimist poate sa-ai dea seama ca asta
�nseamna lipsa metalelor grele � osmiu, uraniu sau radiu. Lor le-a lipsit punctul
de pornire.
� Chiar ai aaa, asta nu demonstreaza ca sunt mult mai avansaai dec�t noi. Daca ar
fi fost mult mai avansaai, am fi descoperit-o oricum.
� Probabil, ceda Jarvis. Nu pretind ca noi nu i-am depaait �n anumite privinae. Dar
�n altele, sunt mult �naintea noastra.
� Ca de exemplu, �n cea
� Social, de pilda.
� H�ma! Ce vrei sa spuia
Jarvis se uita pe r�nd la cei trei din faaa lui. Ezita.
� Ma �ntreb cum judecaai voi, mormai ei. Normal, oricine prefera propriul sau
sistem. Se �ncrunta. Fiai atenai � pe Pam�nt avem trei tipuri de societaai, nu-i
aaaa ai fiecare este reprezentata aici de c�te un membru al expediaiei. Putz
traieate sub dictatura � o autocraaie. Leroy � este un cetaaean al Celei de-a aasea
Comune din Franaa. Harrison ai cu mine suntem americani, membrii ai unei
democraaii. Iata-le: autocraaie, comunism, democraaie � cele trei tipuri de
societaai terestre. Poporul lui Tweel are un sistem diferit de al nostru.
� Diferita Cum adicaa
� Unul pe care nicio naaiune de pe Pam�nt nu l-a �ncercat: Anarhia!
� Anarhiaa! se mirara deodata capitanul ai Putz.
� Exact!
� Dar..., se b�lb�i Harrison. Ce vrei sa spui cu... sunt �naintea noastraa Anarhie!
Bah!
� Aaa este � bah! replica Jarvis. Nu spun ca ar merge ai la noi, sau la orice rasa
de oameni. Dar pentru ei e buna.
� Dar... anarhie!a exploda capitanul indignat.
� Ei bine, daca o �naelegi ca atare, argumenta Jarvis defensiv, anarhia este forma
ideala de guvernare, daca funcaioneaza. Emerson spunea ca cel mai bun guvern este
acela care guverneaza cel mai puain, tot aaa ai Wendell Philips, ai cred ca ai
George Washington. ai nu exista nicio forma de guvernare care sa dureze mai puain
dec�t anarhia, care, de fapt, nici nu este condusa de guvern!
� Dar... este anormal! zise capitanul, devenit incoerent. P�na ai triburile
salbatice �ai au aefii lor! Chiar ai haita de lupi are un conducator!
� Ei, replica Jarvis provocator, aceasta demonstreaza doar ca guvernul este un
instrument primitiv, nu-i aaaa O rasa perfecta n-ar mai avea nevoie de el; guvernul
este o recunoaatere a slabiciunii, nu-i aaaa Este o recunoaatere a faptului ca o
parte a oamenilor nu va coopera cu restul ai ca e nevoie de legi pentru a-i
constr�nge pe aceati indivizi pe care psihologii �i numesc antisociali. Daca nu ar
exista persoane antisociale � criminali ai alaii de teapa lor � nu ar fi nevoie de
legi ai de poliaie, nu crezia
� Dar de guverna De guvern ai avea nevoie! Ce poai sa spui despre treburile
publice, razboaie, taxea
� Pe Marte nu sunt razboaie. �n ciuda faptului ca poarta numele zeului razboiului.
Nu au rost razboaiele aici; populaaia este prea puaina ai dispersata ai, �n plus,
este necesara contribuaia fiecarei comunitaai �n parte pentru a menaine canalul �n
funcaiune. Nu e nevoie de impozite pentru ca, aparent, toai indivizii coopereaza
pentru binele public. Nu exista competiaii care sa duca la ne�naelegeri, pentru ca
oricine poate sa se serveasca de orice. Cum spuneam, la o rasa perfecta, guvernul
devine complet inutil.
� ai tu consideri maraienii o rasa perfectaa �ntreba capitanul mohor�t.
� Deloc! Dar ei au existat mult mai mult dec�t oamenii, astfel �nc�t au evoluat,
social cel puain, p�na la punctul �n care nu mai au nevoie de guvern. Ei muncesc
�mpreuna, asta e tot. Jarvis se opri.
� Straniu, nua Ca ai cum Mama Natura ar face doua experimente, unul acasa ai altul
pe Marte. Pe Pam�nt asigura viaaa unei rase �nalt competitive, emoaionale, �ntr-o
lume a abundenaei, aici face posibila existenaa alteia, prietenoasa, liniatita,
�ntr-un deaert, �ntr-o lume neproductiva, neprimitoare. Aici totul este creat
pentru cooperare. Nu exista nici macar acea preocupare care acasa ne da at�ta
bataie de cap � viaaa sexuala.
� Oh!
� Da, semenii lui Tweel se reproduc ca ai butoaiele din oraaele noroioase � doi
indivizi cresc un al treilea �ntre ei. O alta dovada �n sprijinul teoriei lui Leroy
ca viaaa maraiana nu este nici vegetala, nici animala. �n plus, Tweel a fost destul
de amabil ca sa-l lase sa-l traga de cioc ai sa-i ravaaeasca penele, ai examinarea
l-a convins pe Leroy.
� Oui, confirma biologul. Este adevarat.
� Dar, anarhia! mormai Harrison dezgustat. Cica ar fi aparut pe o bulina aiurita,
pe jumatate moarta, cum e Marte!
� Vor trece multe secole p�na c�nd va trebui sa-ai faci griji pentru asta pe
Pam�nt, spuse sarcastic Jarvis, apoi �ai relua povestirea.
� Ei, ai ne-am plimbat prin acel oraa sumbru, fac�nd fotografii. Dupa aceea...
Jarvis se opri scuturat de un fier, dupa aceea mi-a venit ideea sa ma uit la valea
pe care o vazusem din racheta. Nu atiu de ce. Dar c�nd am vrut sa-l conducem pe
Tweel �n direcaia aceea, a �nceput sa aopaie ai sa aipe, �nc�t credeam ca a
�nnebunit, dintr-odata.
� Daca mai era posibil! �ntrerupse Harrison.
� Aaa ca am pornit �ntr-acolo singuri, �n timp ce el striga �ntruna: �Nu, nu, nu!
Tick!'. Dar asta ne facea ai mai curioai. El a sarit peste noi ai s-a �nfipt �n
cioc, a �ncercat sa ne opreasca �n fel ai chip dar noi am mers pur ai simplu mai
departe. �n cele din urma, a renunaat ai a mers abatut alaturi de noi.
Valea se afla la mai puain de doi kilometri spre sud-est faaa de oraa. Tweel ar fi
putut parcurge distanaa cu douazeci de sarituri, dar el continua sa ram�na l�nga
noi, arat�nd spre oraa ai vaicarindu-se �Nu, nu nu�. Apoi sarea �n aer ai se
�nfigea �n cioc �n faaa noastra, iar noi trebuia sa-l ocolim. L-am vazut fac�nd
multe lucruri ciudate ai �nainte, desigur, eram obianuiai cu ele, dar acum era
limpede ca lumina zilei ca nu voia ca noi sa vedem valea.
� De cea se interesa Harrison.
� Ne-ai �ntrebat de ce ne-am �ntors ca niate vagabonzi, spuse Jarvis, cutremur�ndu-
se uaor. Vei afla. Am urcat agale un deal st�ncos care o marginea ai, �n timp ce ne
apropiam de v�rf, Tweel a spus �Nu rezbira, Tick! Nu rezbira!�. Acestea fusesera
cuvintele cu care descrisese monstrul de siliciu. A pronunaat aceleaai cuvinte ca
sa-mi spuna ca imaginea lui Fancy Long, cea care aproape ma ademenise �n braaele
bestiei, nu era reala. Mi-am amintit, dar atunci asta nu �nsemna nimic pentru mine!
Imediat dupa aceea, Tweel a spus: �Tu unu � unu � doi, el unu � unu � doi� ai
atunci am �naeles. Aceasta fusese expresia pe care o folosise pentru a-mi explica
despre creatura Fata Morgana, care �g�ndea� ce g�ndeam ai eu, cum monstrul �ai
atragea victimele folosindu-se de propriile lor dorinae. L-am avertizat pe Leroy.
�mi �nchipuiam ca nicio asemenea creatura nu putea fi periculoasa daca eram
preveniai. Ei bine, ma �naelam!
C�nd am ajuns pe creasta, Tweel ai-a rotit capul astfel �nc�t picioarele �i erau
�ndreptate �nainte, dar ochii priveau �napoi, ca ai cum i-ar fi fost teama sa
priveasca �n vale. Leroy ai cu mine ne uitam pe deasupra ei, scrut�nd c�mpia
pustie, cenuaie, ca ai cea care ne �nconjura. La marginea ei sudica se zarea
stralucirea gheaarului. Asta a fost vreme de o secunda: �n clipa urmatoare am vazut
Paradisul!
� Ceeea exclama capitanul.
Jarvis se �ntoarse spre Leroy.
� Poai sa descriia �l ruga el.
Biologul dadu neajutorat din m�ini.
� C�est impossible! aopti el. Il me rend muet!
� Nici eu nu gasesc cuvinte potrivite, mormai Jarvis. Nu atiu cum sa va spun, eu
sunt chimist, nu poet. Era ai Paradis ai Iad, �n acelaai timp!
� Vrei sa vorbeati normala! se rasti Harrison.
� C�t se poate de normal. Va spun, pentru o clipa am privit o vale cenuaie
acoperita cu plante ai, imediat dupa aceea, Doamne! Nu va puteai imagina clipa
urmatoare! Cum v-ar placea sa va vedeai toate visurile devenind realitate!a Orice
dorinaa cu care aai cochetat vreodataa Tot ce v-aai dorit sa fie acolo, gata de a
fi luata
� Mi-ar placea grozav! spuse capitanul.
� N-ai dec�t, atunci! Aminteate-ai, �nsa, nu numai dorinaele nobile, fiecare buna
intenaie, ci ai fiecare dorinaa perversa, murdara, tot ceea ce ai-a trecut prin
minte, bun sau rau! Bestiile astea sunt foarte buni comercianai, dar le lipseate
simaul moral!
� Bestiia!
� Da. �ntreaga vale era plina de ele. Sute, cred, poate mii. Oricum, suficiente
pentru a reda �n imagini colecaia completa a dorinaelor tale, chiar ai pe cele de
mult uitate, care s-au pastrat �n subconatient. Am vazut o duzina de Fancy Long,
fiecare �ntr-un costum �n care o admirasem c�ndva, era �mbracata cu unele pe care
mi le imaginasem numai. Am vazut fiecare locaor dragua �n care aa fi vrut sa fiu,
totul adunat �n mod ciudat �n acea mica vale. ai am vazut ai alte lucruri. Clatina
grav din cap.
� Nu era totul tocmai dragua. Dumnezeule! C�t de multa bestialitate ascundem �n
noi. Cred ca daca fiecare om ar putea arunca o privire �n valea asta ciudata ai ar
putea sa vada macar o data c�ta rautate se ascunde �n ei, ei bine, cred ca lumea ar
avea de c�atigat. Am mulaumit cerului ca Leroy � chiar ai Tweel au vazut numai
propriile lor imagini, nu ai pe ale mele!
Jarvis facu o pauza, apoi continua:
� M-am �ntors ameait, ca dintr-un soi de extaz. Am �nchis ochii, dar ai cu ochii
�nchiai, tot vedeam! Panorama aceea frumoasa draceasca, era �n mintea mea, nu �n
jurul meu! Aaa lucreaza creaturile acestea � asupra minaii. atiam ce sunt, nu aveam
nevoie de avertismentul lui Tweel. �Nu rezbira! Nu rezbira!� Dar nu puteam sa ma
�ndepartez! atiam ca este o cale sigura spre moarte, �nsa merita, macar pentru acea
viziune anume.
� Ce viziune anumea �ntreba Harrison sec.
Jarvis roai.
� Nu are importanaa, spuse el. Dar l�nga mine l-am auzit pe Leroy strig�nd:
�Yvonne! Yvonne� ai atiam ca ai el cazuse �n capcana. Eu ma luptam sa ram�n �ntreg
la minte, �mi spuneam mereu sa ma opresc, dar mergeam tot timpul �nainte, spre
miraj!
Apoi m-a prins ceva. Era Tweel! A facut un salt spre mine �n momentul �n care eu
alergam drept spre... spre... A plutit pe deasupra mea, cu ciocul lui ameninaator
�ndreptat exact spre inima ei!
� Oh! dadu capitanul din cap. Inima ei!
� N-are importanaa. C�nd am privit din nou, imaginea aceea disparuse, iar Tweel era
prins �ntr-un amalgam de braae negricioase, la fel ca prima data c�nd l-am
�nt�lnit. Ratase punctul vital din anatomia bestiei, dar se lupta cu disperare,
lovind cu ciocul �n dreapta ai-n st�nga.
Vraja disparuse... ma rog, paraial. Eram la c�aiva metri de Tweel ai mi-a trebuit
un efort imens, dar am reuait sa ridic revolverul ai sa trimit o grenada Boland �n
bestie. Imediat a a�anit un lichid negru, oribil, care ne-a udat pe Tweel ai pe
mine ai cred ca mai ales mirosul acela sc�rbos a contribuit la distrugerea iluziei.
Oricum, am reuait sa-l �ndepartam pe Leroy de diavolul care-l chema ai toai trei am
cobor�t de pe creasta. Am avut destula prezenaa de spirit sa ridic aparatul de
fotografiat ai sa iau o imagine a vaii, dar sunt convins ca nu �nfaaiaeaza dec�t un
pustiu cenuaiu ai orori colcaitoare.
Jarvis se opri, cutremurat.
� Bruta aproape �l otravise pe Leroy, continua el. Ne-am t�r�t �napoi la nava
auxiliara ai ne-am tratat cum am putut, apoi v-am sunat. Leroy a �nghiait o doza
mare de coniac din cel pe care-l aveam cu noi. Lui Tweel nu am �ncercat sa-i facem
nimic, din pricina metabolismului sau, care este at�t de diferit de al nostru,
�nc�t ceea ce pe noi ne vindeca s-ar putea ca pe el sa-l ucida. Coniacul a fost aaa
de bun, se pare, �nc�t, dupa ce am facut ai acel lucru pe care voisem sa-l facem,
ne-am �ntors aici. Asta-i tot.
� Tot, daa se interesa Harrison. Deci ai rezolvat toate misterele planetei Marte,
nua
� Ba bine ca nu! replica Jarvis. Au mai ramas, desigur, o mulaime de �ntrebari fara
raspuns.
� Ja! se repezi Putz. Evaborarea apei... gum ze obreatea
� Din canalea ai eu m-am �ntrebat, de-a lungul a zeci de mii de kilometri, ai av�nd
�n vedere presiunea atmosferica scazuta, ai putea crede ca se evapora multa.
Raspunsul este �nsa simplu: fac sa pluteasca o pelicula de ulei pe suprafaaa apei.
Putz dadu din cap, dar Harrison interveni:
� Aici ceva e neclar. Numai cu carbune ai petrol � numai cu combustie sau putere
electrica � cum obain ei energia necesara pentru a construi un sistem de canale
pentru �ntreaga planeta, lungi de mii ai mii de kilometria Aminteate-ai numai c�t
de greu ne-a fost noua sa taiem Canalul Panama la nivel marii ai apoi sa-mi
raspunzi!
� Uaor! r�nji Jarvis. Gravitaaia maraiana ai atmosfera maraiana � acesta este
raspunsul. aine mai �nt�i cont de faptul ca ceea ce sapa ei c�ntareate numai o
treime din c�t ar c�ntari pe Pam�nt. �n al doilea r�nd, un motor cu abur dezvolta
aici o presiune de zece livre pe centimetru patrat mai mare dec�t pe Pam�nt. �n al
treilea r�nd, ar putea sa construiasca un motor cu o putere chiar ai de trei ori
mai mare fara ca greutatea intrinseca a acestuia sa creasca. ai, �n al patrulea
r�nd, �ntreaga planeta e aproape plana. Am dreptate Putza
Inginerul aproba, d�nd din cap.
� Ja! Motorul cu abur � este Sieben � und � zwanzig � de douazeci ai aapte de ori
mai eficient aici.
� Aaadar, iata, aaa dispare ai ultimul mister, z�mbi Harrison.
� Daa zise Jarvis ironic. Atunci raspunde-mi la urmatoarele chestiuni: care era
natura marilor oraae pustiia De ce au nevoie maraienii de canale, daca nu i-am
vazut niciodata m�nc�nd sau b�nd cevaa Au vizitat ei cu adevarat Pam�ntul la
�nceputurile istoriei ai, daca nu cu energie atomica, atunci cu ce funcaionau
navele lora Av�nd �n vedere ca specia lui Tweel nu pare sa aiba nevoie de apa,
construiesc ei oare aceste canale pentru o creatura superioara care va avea nevoiea
Mai exista fiinae inteligente pe Martea Daca nu, ce era creatura cu faaa de demon
pe care am vazut-o cu carteaa Iata c�teva mistere pe care sa le dezlegi chiar tu!
� Eu mai atiu unul sau doua! se repezi Harrison, privind brusc spre micul Leroy. Tu
ai viziunile tale! Ce-i cu Yvonnea Numele soaiei tale e Marie, nu-i aaaa
� Oui, aproba el, arunc�nd capitanului o privire disperata. Va rog, spuse el. La
Paris, tout le monde, toata lumea g�ndeate altfel despre lucrurile astea... atiai,
nua Se foi, st�njenit. Va rog sa nu-i spuneai Mariei, n�est-ce pasa
Harrison chicoti.
� Nu e treaba mea, spuse el. �nca o �ntrebare, Jarvis. Care a fost acel lucru pe
care l-ai facut �nainte de a te �ntoarce aicia
Jarvis �l privi sfidator.
� Oh, acela...! Ezita. Simaeam ca �i datoram multe lui Tweel, aaa ca, dupa c�teva
ezitari, l-am convins sa urce �n racheta ai l-am dus p�na la epava celei dint�i,
peste Thyle II. Atunci, �ncheie scuz�ndu-se, i-am demonstrat cum se produce
explozia atomica ai i-am dat dispozitivul!
� Ce-ai facuta urla capitanul. Ai pus ceva at�t de puternic �n m�inile unei rase
extraterestre... poate, �ntr-o buna zi, o rasa inamicaa
� Da, asta am facut, spuse Jarvis. Fii atent aici, se apara el. Aceasta pilula
nenorocita, uscata ai pustie, numita Marte, nu va gazdui niciodata vreo populaaie
umana. Deaertul Sahara ar fi mai potrivit pentru imperialism ai este ai aproape de
casa. Deci rasa lui Tweel nu ne va fi vrajmaaa. Singurul ei rost pe care-l va avea
aici va fi sa faciliteze relaaii comerciale �ntre noi ai maraieni. ai atunci, de ce
sa nu-i ofer lui Tweel aansa de supravieauirea Dispun�nd de energie atomica, �ai
vor putea folosi canalul la capacitatea maxima, �n loc de unul la cinci, dupa cum
ne-a atras atenaia Putz. Vor putea repopula oraaele fantomatice, �ai vor putea
reface arta, industria; vor face comera cu naaiunile de pe Pam�nt ai, cred, ne pot
�nvaaa ai pe noi c�te ceva... Ezita o clipa, apoi relua... daca vor ati sa
foloseasca explozia atomica, ai pun pariu ca vor ati! Tweel ai maraienii cu chip de
strua nu sunt proati!
[Publicata �n �Wonder Stories�, iulie, 1934]
Ambrose Bierce
Fiara nevazuta

Traducere de Frida Papadache

I. Nu �ntotdeauna se man�nca ceea ce-i pe masa

La lumina unei lampi de seu �nfipta �n capatul unei mese necioplite, un barbat
citea niate �nsemnari dintr-un carnet. Era un vechi carnet de socoteli foarte uzat;
iar scrisul parea ca nu e foarte citea, deoarece omul apropia din c�nd �n c�nd
pagina de flacara lum�narii pentru ca lumina sa cada mai puternic pe ea. Umbra
carnetului se proiecta atunci asupra unei jumataai din odaie, �ntunec�nd un numar
de feae ai figuri; caci �n afara celui ce citea mai erau de faaa alai opt oameni.
aapte dintre ei aedeau rezemaai de pereaii din buateni neciopliai, fara a scoate o
vorba, fara a se clinti ai, �ncaperea fiind mica, destul de aproape de masa. De-ar
fi �ntins un braa, oricare dintre ei l-ar fi putut atinge pe cel de-al optulea,
care zacea culcat pe masa cu faaa �n sus, �n parte acoperit cu un cearaaf, cu
braaele pe l�nga trup. Acela era mort.
Omul cu carnetul nu citea tare ai nimeni nu vorbea; toai pareau sa aatepte sa se
�nt�mple ceva; doar omul mort nu aatepta nimic. Din golul �ntunericului de afara
patrundeau prin deschizatura ce slujea de fereastra toate zgomotele veanic stranii
ale nopaii �n pustietate � sunetul lung fara de nume al unui coiot �ndepartat;
freamatul vibr�nd liniatit al neobositelor g�ze prin arbori; ciudate aipete de
pasari ale nopaii, at�t de deosebite de cele de zi; zb�rn�itul greoi al
carabuailor; ai tot acel cor misterios de zvonuri mici care totdeauna par sa fi
fost numai pe jumatate auzite c�nd �nceteaza brusc, de parca ai-ar fi dat seama de-
o indiscreaie. Dar nimic din toate acestea nu era perceput �n acea adunare; cei ce-
o alcatuiau nu prea erau �nclinaai a-ai irosi atenaia �n lucruri fara importanaa
practica; asta se �naelegea din fiece linie a feaelor lor aspre, se �naelegea chiar
ai din lumina tulbure a acelei singure luminari. Erau, evident, oameni din
vecinatate � fermieri ai padurari.

Cel care citea se deosebea �ntruc�tva de d�naii; ai fi zis despre el ca-i umblat,
om de lume, deai �n �mbracaminte dovedea o anumita adaptare la mediul sau. Haina
lui nu prea ar fi fost luata de model la San Francisco; �ncalaamintea nu-i era de
origine citadina, iar palaria ce se afla pe jos l�nga d�nsul (el singur sta cu
capul descoperit) era astfel �nc�t cine ar fi considerat-o un articol de podoaba s-
ar fi �naelat asupra rostului ei. Faaa acestui om te impresiona mai degraba
favorabil, deai avea o far�ma de asprime pe care totuai nu-i exclus s-o fi adoptat
sau cultivat ca potrivita unui barbat care exercita o autoritate, pentru ca el era
coroner. �n virtutea funcaiei sale se afla el �n posesia carnetului din care citea
ai care fusese gasit printre lucrurile mortului, �n coliba acestuia, unde acum avea
loc ancheta.
C�nd coronerul termina de citit, puse carnetul �n buzunarul de la piept. �n clipa
aceea, uaa fu �mpinsa �n laturi ai �nauntru se ivi un barbat t�nar. Despre d�nsul
puteai spune cu certitudine ca nu se nascuse ai nu crescuse la munte; era �mbracat
ca oraaenii. Dar �mbracamintea �i era prafuita, ca a aceluia care vine din
calatorie; �ntr-adevar, se obosise mult pentru a putea sa ajunga la timp ai sa
asiste la ancheta.
Coronerul �nclina uaor capul; niciunul dintre ceilalai nu saluta.
� V-am aateptat, spuse coronerul. Trebuie sa terminam treaba �n seara aceasta.
T�narul z�mbi:
� �mi pare rau ca v-am reainut, spuse. Am plecat nu ca sa ma sustrag convocarii
dumneavoastra, ci ca sa expediez ziarului meu o dare de seama despre evenimentele
din pricina carora presupun ca sunt chemat sa relatez aici.
Coronerul z�mbi, la r�ndul sau:
� Relatarea pe care aai expediat-o ziarului dumneavoastra difera, probabil, de
aceea pe care o veai face aici, sub prestare de juram�nt.
� Voi proceda cum doriai dumneavoastra, raspunse celalalt cam repezit ai roaind
vizibil. Mi-am facut relatarea �n mai multe exemplare ai am o copie dupa ceea ce am
trimis. N-am dat-o drept atire, pentru ca e de necrezut, ci drept povestire
literara. Poate figura ca parte din marturia sub juram�nt.
� Dar aai spus ca e de necrezut!
� Acest lucru nu trebuie sa conteze pentru dumneavoastra, sir, de vreme ce jur ca
relatarea este adevarata.
Coronerul ramase tacut c�tva timp, cu ochii �n pam�nt. Barbaaii care aedeau pe
l�nga pereaii colibei vorbeau �n aoapta, lu�ndu-ai rareori ochii de pe faaa
cadavrului. Cur�nd, coronerul �ai ridica privirea ai spuse:
� Reluam ancheta.
Oamenii �ai scoasera palariile. Martorul depuse juram�ntul.
� Cum va numiaia �ntreba coronerul.
� William Harker.
� V�rstaa
� Douazeci ai aapte de ani.
� L-aai cunoscut pe decedatul Hugh Morgana
� Da.
� Eraai cu el c�nd a murita
� Eram pe-aproape.
� Cum de s-a �nt�mplat aaaa Ma refer la prezenaa dumneavoastra.
� �l vizitam aici ca sa v�nez ai sa pescuiesc. Dar, ce-i drept, �n parte ai cu
scopul de a-i studia caracterul ai felul de a trai, ciudat ai singuratic. Parea un
model bun pentru un erou de literatura. Eu scriu uneori povestiri.
� Iar eu le citesc uneori.
� Va mulaumesc.
� Povestiri, �n general, nu pe-ale dumitale.
Unii dintre juraai r�sera. Pe un fundal sumbru umorul se reliefeaza mai puternic.
Soldaaii r�d uaor �n intervalele dintre lupte ai o gluma �ntr-o camera mortuara
cucereate prin surprindere.
� Relataai �mprejurarile moraii acestui om. Va puteai folosi de orice �nsemnari ai
memorii doriai.
Martorul �naelese. Scoase un manuscris din buzunarul de la piept, �l apropie de
flacara lum�narii, �l rasfoi p�na ce gasi pasajul care-i trebuia ai �ncepu sa
citeasca.
II. Ce se poate �nt�mpla �ntr-un c�mp de ovaz salbatic

�Abia rasarise soarele c�nd am ieait din casa. Ne duceam dupa pot�rnichi, fiecare
cu c�te-o arma cu alice, �nsa am�ndoi cu acelaai c�ine. Morgan spuse ca cel mai bun
loc era dincolo de-o anumita coama pe care o arata cu degetul ai-o strabaturam pe
niate urme prin �chaparral�. De partea cealalta terenul era relativ plat ai �naesat
cu ovaz salbatic. C�nd am ieait din desiaul de spinarii, Morgan se gasea �naintea
mea cu vreo c�aiva yarzi. Brusc auziram, la o mica distanaa �n dreapta ai �n parte
�naintea noastra, un zgomot ca al unui animal ce-ar fi tropait prin tufiaurile pe
care le vedeam agit�ndu-se puternic.
� Am st�rnit un cerb, am spus eu. Ce bine era sa fi luat o carabina!
Morgan, care se oprise ai supraveghea patimaa tufiaurile agitate, nu spuse nimic,
dar trasese cocoaul la ambele aevi ale armei sale ai o ainea pregatita pentru a
ainti. Mi se paru niael cam tulburat, ceea ce ma surprinse, fiindca avea reputaaia
ca-ai pastreaza o desav�raita prezenaa de spirit chiar �n momentele de primejdie
neaateptata ai iminenta.
� Haide, am spus. Doar n-ai sa �nfigi alice �ntr-un cerba
A continuat sa taca; dar, arunc�nd o privire asupra feaei lui, c�nd o �ntoarse uaor
spre mine, fui izbit de intensitatea privirii sale. Atunci am �naeles ca aveam de-a
face cu ceva serios ai �nt�ia mea presupunere fu ca dadusem peste un grizzly. Am
�naintat l�nga Morgan, trag�nd din mers cocoaul armei mele.
Tufiaurile se liniatisera ai zgomotele �ncetasera, dar Morgan p�ndea locul cu
aceeaai atenaie �ncordata.
� Ce-i acoloa Ce naiba ea am �ntrebat.
� Fiara aia blestemata! a raspuns, fara a �ntoarce capul.
Glasul �i era aspru ai nefiresc. Se vedea cum tremura tot.
Eram gata sa mai spun ceva, c�nd am observat ovazul din apropierea acelui loc
miac�ndu-se �n felul cel mai inexplicabil. Nici nu atiu cum sa descriu asta. De
parca l-ar fi st�rnit o pala de v�nt, care nu numai ca-l �ndoia, dar �l ai apasa,
�l strivea, �nc�t nu mai putea sa se �nalae; ai aceasta miacare se prelungea cu
�ncetul de-a dreptul spre noi.
Nimic din ce vazusem vreodata nu ma impresionase at�t de straniu ca fenomenul acela
neobianuit ai inexplicabil. Totuai nu-mi pot aminti sa fi avut un sentiment de
teama. ain minte � ai-o spun aici pentru ca, �n chip destul de ciudat, mi-am
reamintit atunci � ca, o data, privind nepasator printr-o fereastra deschisa, am
luat din greaeala un copacel din imediata apropiere drept unul care facea parte
dintr-un grup de copaci mai mari, situaai ceva mai departe. Arata de aceeaai marime
ca ai ceilalai, dar, fiind mai clar ai mai precis definit ca volum ai �n amanunt,
parea sa nu fie �n armonie cu ei. Era o simpla falsificare a legii perspectivei
aeriene, dar m-a �nfiorat, aproape ca m-a �ngrozit. �ntr-at�ta ne bizuim pe
funcaionarea ordonata a legilor naturale cunoscute �nc�t orice aparenta suspendare
a lor este �nregistrata ca o ameninaare la siguranaa noastra, ca avertismentul unei
calamitaai inimaginabile. Aaa ai-acum, miacarea aparent fara cauza a ierburilor ai
apropierea �nceata, neabatuta, a acelei f�aii anormale erau, hotar�t,
neliniatitoare. Tovaraaul meu parea realmente speriat, ai mie nu-mi venea sa cred
simaurilor c�nd �l vazui arunc�nd arma la umar ai trag�nd focuri din ambele aevi
spre ierburile �n miacare. Mai �nainte ca fumul descarcaturii sa se fi limpezit, am
auzit un aipat puternic, feroce, un raget ca acela al unui animal salbatic, ai,
tr�ntindu-ai arma la pam�nt, Morgan a�ani din loc ai fugi repede de-acolo. �n
aceeaai clipa fui tr�ntit cu violenaa de ciocnirea cu ceva nevazut � o substanaa
moale, grea, care parea sa se fi azv�rlit spre mine cu mare foraa.
P�na sa ma pot pune pe picioare ai sa-mi regasesc arma ce parea sa-mi fi fost
smulsa din m�ini, l-am auzit pe Morgan aip�nd ca �n chinurile moraii, ai �
amestec�ndu-se cu vaierele sale � razbeau niate zgomote aspre, feroce, cum scot
c�inii �ncaieraai. Mai �nspaim�ntat dec�t pot spune, ma luptai sa ma pun pe
picioare ai privii spre partea unde se retrasese Morgan. De m-ar cruaa cerul sa mai
vad c�ndva asemenea priveliate! La o departare de nici treizeci de yarzi se gasea
prietenul meu cu un genunchi la pam�nt, cu capul rasturnat �napoi �ntr-un mod
�ngrozitor, fara palarie, cu parul lui lung �n dezordine ai cu tot trupul �n
miacare violenta dintr-o parte �n alta, �napoi ai �nainte. Braaul lui drept era
ridicat ai parea sa n-aiba m�na � eu cel puain nu-i vedeam m�na. Celalalt braa
ram�nea nevazut. La rastimpuri � aaa-mi arata amintirea aceasta scena extraordinara
� puteam desluai doar c�te o parte a corpului sau; ca ai cum s-ar fi topit paraial
� nu atiu cum sa exprim asta altfel �, apoi o schimbare a poziaiei lui ma facea sa-
l vad din nou, ca mai �nainte.
Toate acestea trebuie sa se fi desfaaurat timp de c�teva secunde, dar, �n acest
interval, Morgan lua toate atitudinile unui om angajat �ntr-o teribila lupta corp
la corp, �nvins de o greutate ai de o foraa superioare. Eu nu-l vedeam dec�t pe el,
ai nici pe el totdeauna lamurit. De-a lungul �ntregului incident, aipetele ai
blestemele lui se auzeau de parca ar fi fost acoperite de niate infernale zgomote
de turbare ai de furie �nveraunata, cum nu mai auzisem niciodata din vreun g�tlej
de om ori de fiara.
O clipa doar statui locului nehotar�t, apoi, lepad�nd arma, m-am av�ntat �n
ajutorul prietenului meu. Aveam vag credinaa ca sufera de-o criza, de-o forma
oarecare de convulsii. Mai �nainte sa pot ajunge alaturi de el, fu la pam�nt ai
ramase neclintit. Toate zgomotele �ncetasera, dar, cu un sentiment de teroare cum
nu-mi inspirasera nici acele �nt�mplari groaznice, vazui din nou miacarea
misterioasa prin ovazul salbatic, prelungindu-se din zona calcata �n picioare �n
preajma omului ce zacea la pam�nt spre liziera unei paduri. Abia c�nd atinsese
padurea, am fost �n stare sa-mi iau ochii de-acolo ai sa ma uit la tovaraaul meu de
v�natoare. Era mort".
III. Deai gol, poai fi �n zdrenae

Coronerul se ridica de pe scaunul sau ai se opri l�nga omul �ntins fara viaaa.
Ridica o margine a cearaafului ai-o trase de-o parte, dezvaluind �n �ntregime
trupul cu totul gol ai arat�nd �n lumina lum�narii galben-pam�ntiu. Avea totuai
pete largi de-un negru-v�nat, vadit pricinuite de s�ngele revarsat din vene din
cauza contuziilor. Pieptul ai coastele aratau de parca ar fi fost ciomagite. Se
vedeau locuri groaznic sf�aiate; pielea era rupta �n f�aii ai zdrenae.
Coronerul se duse la capatul mesei ai desfacu o basma de matase ce fusese legata
sub barbie ai �nnodata �n createt. C�nd basmaua fu trasa de-o parte, dezvalui
vederilor ceea ce fusese beregata. Unii dintre juraaii care se ridicasera sa vada
mai bine �ai regretara curiozitatea ai-ai �ntoarsera feaele. Martorul Harker se
duse la fereastra deschisa ai se rezema �n afara peste pervaz, cuprins de sf�raeala
ai de greaaa. Las�nd sa cada batista peste g�tul mortului, coronerul merse catre un
cola al odaii ai, dintr-un morman de �mbracaminte, ridica bucata dupa bucata,
ain�nd-o o clipa sus pentru a putea fi examinata. Toate erau sf�aiate ai �mb�csite
de s�nge. Juraaii nu le cercetara mai de aproape. Nu prea parea sa-i intereseze.
Adevarul e ca vazusera toate acestea mai dinainte; singurul lucru nou pentru ei era
marturia lui Harker.
� Domnilor, spuse coronerul, n-avem alte dovezi, cred. Vi s-a mai explicat care va
e datoria; daca nu doriai sa mai �ntrebaai ceva, puteai sa ieaiai ai sa chibzuiai
asupra verdictului dumneavoastra.
aeful juraailor se ridica; era un barbat �nalt, ciolanos, cu straie grosolane.
� Aa vrea sa-ntreb doar un lucru, domnule coroner, spuse. Din ce balamuc a scapat
martoru� asta din urma al 'mneavoastraa
� Domnule Harker, repeta coronerul, pe un ton grav ai liniatit, din ce azil aai
scapat recenta
Lui Harker i se sui s�ngele �n obraz, dar nu spuse nimic, ai, solemni, cei aapte
juraai ieaira pe r�nd din coliba.
� Daca nu mai aveai alta insulta pentru mine, spuse Harker de �ndata ce el ai
slujbaaul public ramasera singuri cu mortul, presupun ca sunt liber sa pleca
� Da.
Harker porni sa plece, dar se opri locului, cu m�na pe clanaa. Deprinderea
profesiei sale era mai puternica ai mai imperativa dec�t simaul sau de demnitate
personala. �ntoarse capul ai spuse:
� Carnetul pe care-l aveai acolo, �l recunosc, este jurnalul lui Morgan. Parea sa
va intereseze mult; citeaai din el �n timp ce depuneam marturie. Pot sa-l vada
Publicului i-ar placea...
� Carnetul nu va aparea �n aceasta afacere, raspunse reprezentantul oficialitaaii,
v�r�ndu-l �n buzunarul hainei sale. Toate �nsemnarile trecute �n el sunt dinaintea
moraii celui care le-a scris.
Pe c�nd Harker ieaea din cabana, juraaii reintrara. Statura �n jurul mesei, unde
cadavrul, din nou acoperit, se vadea sub cearaaf �n contururi bine definite.
Preaedintele se aaeza �n apropiere de lum�nare, scoase la iveala din buzunarul de
la piept un creion ai un petic de h�rtie ai scrise, cam laborios, urmatorul
verdict, pe care, cu mai mult sau mai puain efort, �l semnara cu toaii:
�Noi juriul aaa g�ndim ca mortul ai-a aflat sf�raitul atacat fiind de un leu de
munte, da� unii dintre noi zic ca chiar ai aaa el o fi avut ai boala copiilor�.
IV. O explicaaie din morm�nt

�n jurnalul raposatului Hugh Morgan sunt anumite �nsemnari interesante, care poate
ca au o valoare atiinaifica, de sugestii. La cercetarea judiciara asupra
cadavrului, carnetul n-a fost adus �n discuaie; poate coronerul s-a g�ndit ca nu
merita sa-i zapaceasca pe juraai.
Data celei dint�i �nsemnari nu poate fi stabilita cu certi�tudine; pagina e rupta
ai partea de sus lipseate; partea de �nsemnare ramasa e urmatoarea:
�...tot alerga �n semicerc ain�nd mereu capul �ntors spre centru ai iaraai se oprea
ai latra furios. �n cele din urma o lua la fuga ai se baga �n haaia c�t putu de
repede. �nt�i am crezut ca turbase, dar c�nd m-am �ntors acasa l-am gasit
neschimbat faaa de cum era de obicei; se arata doar temator de a nu fi pedepsit.
Nu cumva un c�ine vede cu nasula Nu cumva mirosurile imprima �n anumiai centri ai
creierului imagini ale celui ce le-a emisa ...
2 septembrie � Aseara, uit�ndu-ma la stele cum rasareau deasupra coamei dealului la
apus de casa, am observat ca dis�pareau una dupa alta, de la st�nga spre dreapta.
Fiecare pierea doar o clipa, ai numai c�teva �n acelaai timp, dar, de-a lungul
coamei, toate care erau la un grad, doua de muchea createtului se eclipsara. De
parca ar fi trecut ceva �ntre mine ai ele; dar nu puteam vedea ce anume; ai stelele
nu erau destul de dese, �nc�t sa poai zari lamurit un contur. Brr! E ceva care nu-
mi place...�
Pe timp de c�teva saptam�ni �nsemnarile lipsesc, trei pagini fiind rupte din
carnet.
27 septembrie � Iar a fost pe-aici � gasesc �n fiecare zi dovezi ale prezenaei
sale. Am stat iar la p�nda toata noaptea trecuta �n acelaai ascunzia, cu arma �n
m�na, am�ndoua aevile �ncarcate cu alice mari. Dimineaaa am gasit, ca ai altadata,
urmele proaspete de labe. ai totuai aa fi jurat ca n-am dormit; de fapt, aproape ca
nu mai dorm deloc. E �ngrozitor, de ne�ndurat! Daca aceste lucruri uluitoare ce mi
se �nt�mpla sunt reale, o sa �nnebunesc; daca-s �nchipuiri, �nseamna ca sunt deja
nebun.
3 octombrie � N-am sa plec, n-o sa reuaeasca sa ma go�neasca. Nu, aici e casa mea,
e pam�ntul meu. Dumnezeu nu-i sufera pe fricoai...
5 octombrie � Nu mai pot suporta; l-am invitat pe Harker sa stea c�teva saptam�ni
la mine � el are un cap echili�brat. O sa-mi dau seama dupa purtarea lui daca ma
considera nebun.
7 octombrie � Acum am soluaia misterului; mi-a venit noaptea trecuta subit, ca
printr-o revelaaie. C�t de simplu e, c�t de teribil de simplu!
Exista sunete pe care nu le putem auzi. La fiecare capat al gamei exista frecvenae
ce nu provoaca nicio reacaie �n acest imperfect instrument care este urechea
omeneasca. Sunt prea �nalte sau prea joase. Am observat c�te un stol de sturzi care
ocupau �ntreaga culme a unui copac � sau mai multe culmi de copaci � ai cu toaii
c�nt�nd c�t �i ainea gura. Brusc, abso�lut �n acelaai moment, toate pasarile
a�anesc �n aer ai se �n�departeaza �n zbor. Nu puteau toate sa se vada una pe alta
� se interpuneau coroane �ntregi de arbori. �n niciun punct n-ar fi putut o pasare
conducatoare sa fie vizibila tuturor celorlalte. Trebuie sa fi venit un semnal de
avertisment sau de comanda, care sa fi rasunat �nalt ai strident deasupra zar�vei
tuturora ai care mie mi-a ramas neauzit. Am mai obser�vat de asemenea aceeaai fuga
simultana ai c�nd taceau cu toatele � nu numai la sturzi, ci ai la alte pasari � la
pot�rnichi, de pilda � desparaite, la distanae mari, de tufiauri ai chiar afl�ndu-
se pe pante opuse ale unui deal.
Oamenilor marii le este cunoscut faptul ca o colonie de balene ce se soresc sau se
zbenguie la suprafaaa oceanului, la distanae de mile �ntregi, cu convexitatea
pam�ntului �ntre ele, sar uneori �n apa �n aceeaai secunda ai pier din c�mpul
vederii �ntr-o clipa. Semnalul a rasunat � sunetul lui a fost prea grav pentru
urechile marinarului din v�rful catargului ai pentru cele ale tovaraailor lui de pe
punte, care totuai simt vibraaiile �n nava, dupa cum pietrele unei catedrale
vibreaza la basul orgii.
Ca ai sunetele aaa-i ai cu culorile. La fiece capat al spec�trului solar,
fizicianul poate detecta prezenaa a ceea ce e cu�noscut drept raze �actinice�. Ele
reprezinta culori � culori integrale �n compoziaia luminii � pe care suntem
incapabili sa le discernem. Ochiul omenesc este un instrument nedesav�rait; el nu
cuprinde dec�t c�teva octave din adevarata �gama cromatica�. Nu sunt nebun; exista
culori pe care nu le putem vedea.
ai � aiba-ma domnul �n paza! � blestemata de Fiara Nevazuta e de-o asemenea
culoare!�
Herbert W. Franke
Expediaia
(�Expedition�)

Traducere de A. Gartner

� Nu-i sarcina noastra sa decidem asupra vinovaailor sau nevinovaailor, spuse

Vertain, preaedintele comisiei. Vrem sa descoperim cum s-a ajuns la catastrofa.
Realist, precis, exact. Fara emoaii. Asta-i totul.

�n mica sala de aedinae a Institutului erau reuniai experaii autoritaaii de control

ai membrii expediaiei, �n masura �n care se �ntorsesera. Doar pe marele ecran se
putea observa o miacare: ce se vedea era o fetiaa de cinci sau aase ani,
�nconjurata de jucarii, dar copilul nu era atras dec�t de dulciurile ce-i fusesera
puse la �ndem�na. Ascundea bomboanele de ciocolata �nvelite �n h�rtie colorata �n
spatele unor animale de plua ai al unor perne, se uita �n jur, tragea cu urechea,
le ascundea �n alt loc...
Vertain se �ndrepta catre un om de statura impunatoare aaezat �n partea dreapta a
r�ndului format de participanaii la expediaie.
� Cel mai bine ar fi fost sa �ncepi dumneata, Gowin.
� �n ordine.
Gowin �ai lua privirea de la copilul care se juca. Puain nesigur, �ncepu:
� Preambulul este cunoscut. Institutul de Cercetari al Mediului �nconjurator avea
nevoie de date noi. �n ultimul timp se schimbase compoziaia aerului din exterior,
crescuse procentul bioxidului de carbon ai al azotului. De asemenea, crescuse ai
conainutul �n bacterii. Urma ca noi sa descoperim cauzele. Din partea guvernului,
am primit o autorizaaie de ieaire pe uscat.
Se opri.
Preaedintele �l ajuta sa continue.
� Aai fost echipaai corespunzatora
� Da. Desigur. Aveam de toate. Alimente, apa, filtre de aer, medicamente...
� Dar arme nu, interveni Petrovski, aeful tehnic al Institutului.
� Arme nu, dar pentru ce sa le fi luata ... Habar n-aveam pe atunci. Cine ar fi
putut sa-ai �nchipuie ca afara... (Fara sa vrea, Gowin privi spre fereastra prin
care patrundea �n sala o slaba lumina galben-verzuie.) Socoteam lumea de afara
moarta. De ani de zile n-a mai parasit vreun om oraaele noastre de pe fundul marii.
� Tocmai, spuse Petrovski.
Vertain facu un semn cu m�na.
� Mai departe, ceru el.
� Am calatorit �n trei vehicule speciale, fiecare dintre ele constituind un sistem
autonom de supravieauire; jos, o �ncapere de locuit; sus, cabina de comanda
acoperita cu cupola din sticla de cuara cu conainut de plumb, ca protecaie
�mpotriva radiaaiilor. Totul era �nchis ermetic din cauza bacteriilor. Aaadar,
blindate pe aenile, c�te unul pentru doua persoane. Un vas de acostare ne-a dus la
mal.
� Ce se vedea afaraa �ntreba biologul Ruarka.
� La �nceput, am gasit totul aaa cum ne-a fost descris: ruinele suburbiilor, munaii
de moloz ai gunoi, praful, ceaaa, soarele se desluaea doar ca un disc laptos.
� Animale, plantea
� Niciun fel de animale, la �nceput, raspunse Gowin. Mai t�rziu am speriat niate
aobolani. Exemplare carnoase, grase, mult mai mari dec�t cele descrise �n lucrarile
istorice. Puteau sa fie vreo mie, pe un loc viran, �ntre dar�maturile unui zid.
Murry ai cu mine am cobor�t sa prindem c�aiva. Evident, eram �mbracaai �n costumele
de protecaie. Am luat plase cu noi, eram pregatiai pentru o v�natoare. Dar ei n-au
fugit, ci au venit spre noi. Nu, nu ne-au atacat. Ne-au adulmecat cizmele, s-au
aaezat pe labele dinapoi. Puteam sa-i apucam cu m�na.
� �ntre timp, au fost cercetaai, interveni Ruarka. Sunt aobolani albi. Albinos.
Bine hraniai. De-a dreptul �ndopaai.
� Ar fi trebuit sa ne dea de g�ndit, spuse Gowin. Dar voiam sa mergem mai departe,
sa patrundem c�aiva kilometri �n interior; drumul era dificil... Deseori a trebuit
sa �nfruntam niate mase v�scoase, detritus putrezit care, pe ici, pe colo, a
�nceput sa se scurga. O data, vehiculul lui Anthony s-a scufundat p�na la jumatate
�n aceasta masa. Am avut de furca p�na ce, cu cabluri de oael, l-am putut trage
afara. Mai t�rziu, am sesizat ceva privind modificarea compoziaiei aerului.
Ajunseseram la albia unui r�u, cursul apei era stavilit � un pod dar�mat, niate
aluviuni �ngramadite �, lichidul se scurgea peste maluri, forma baltoace ai mici
lacuri, iar pe malurile acestora am gasit un acoperam�nt de culoare cenuaiu-
verzuie, ciuperci sau alge. Acolo procentul de azot se afla considerabil peste
nivelul normal.
� E vorba de simbioze, explica Ruarka, alge ai bacterii cu un metabolism
remarcabil. Elibereaza azot ai consuma �n schimb...
Vertain �l �ntrerupse.
� Poate ca o simpla referire la buletinul de analiza este suficient. Acum acesta
este accesibil la banca de date sub indicativul UP 7.
� Ar fi totuai de adaugat ca apariaia acestor organisme nu explica defel createrea
conainutului �n azot, adauga Ruarka.
Se produse o mica pauza. Vertain rasfoia un vraf de fotocopii.
� Poate ca mai �n interiorul teritoriului s-ar fi gasit mai multe puncte de
referinaa.
� N-am ajuns p�na acolo, raporta Gowin. Greutaaile au �nceput sa se �nmulaeasca.
Chiar �n faaa noastra se prabuai o cladire. C�t pe ce sa fim �ngropaai sub
dar�maturi! Apoi, Larry trecu cu blindatul sau printr-o v�lcea �n care se �ntindeau
c�teva baltoace cu un lichid tulbure. Am crezut ca e apa, dar a fost vorba de acid
sulfuric. Articulaaiile aenilelor s-au corodat, vehiculul a devenit inutilizabil ai
a trebuit sa-l abandonam. Din acel moment, am calatorit numai cu doua tanchete, ne
�mparaeam c�te trei camera de locuit. Cam incomod, dar �nca niciun motiv sa ne
�ntoarcem.
�n noaptea aceea, s-a �nt�mplat incidentul cu containerul de cobalt. Aparatele
noastre Geiger fusesera permanent �n funcaiune ai doar rareori am ajuns �n zone
fierbinai. Evident ca treceam cu o deosebita atenaie �n revista locurile �n care
intenaionam sa �nnoptam. Aaa am facut ai de data aceasta. Totul a fost �n ordine.
C�nd ne-am trezit, indicatoarele Geiger ticaiau ca �nnebunite. Mai �nt�i ne-am
�ndepartat de zona radiaaiilor ai abia dupa aceea am cercetat ce se �nt�mplase. Sub
vehiculul lui Ed se afla un container de cobalt deschis. C�mpul radiaaiilor gama
ajunsese p�na la locurile noastre de dormit.
� P�na atunci n-aai banuit nimica �ntreba Petrovski. O umbra trecu peste chipurile
participanailor. P�cle groase ai negre pluteau afara prin faaa ferestrei. Vertain
aprinse discul luminiscent.
� Nu, raspunse Gowin. Ne aflaseram �ntr-o vale � containerul s-ar fi putut
rostogoli de la sine. atiam doar cu c�ta neglijenaa au manevrat, pe vremuri,
locuitorii oraaelor reziduurile radioactive.
Ruarka ridica m�na:
� Poate ca totuai aai tratat cu prea multa uaurinaa regulamentul de securitatea
� Nu, am fost, fara �ndoiala, neobianuit de prudenai, �l liniati Gowin. Nu ne mai
simaeam at�t de �n siguranaa ca la �nceput. Dar tocmai de aceea nu atiam daca nu
cumva n-o fi vreo �nchipuire de-a noastra... existau semne...
� Ce fel de semnea
� Sfar�maturi ce cadeau, un pod care parea ca tocmai se prabuaise, c�teva urme
aterse... dar toate puteau fi ai de origine naturala.
� Cum v-aai simait dupa acaiunea radiaaiilora �ntreba Griscoll, medicul.
� O greaaa uaoara, care �nsa a disparut dupa un timp. Numai Larry nu-ai revenea. El
s-a aflat cel mai aproape de container.
� ...ai a recepaionat doza cea mai mare, adauga Griscoll.
� Apoi s-a �nt�mplat nenorocirea cu Ed. Ajunsesem la niate munai de gunoaie
�ngramadite unde ardea ceva. �nca de departe, am simait mirosul, chiar prin filtre.
Deasupra mormanelor se ridicau nori negri. Nu era un foc deschis, mai cur�nd o
mocneala. V�ntul �mpingea cenuaa spre noi, iar aerul fierbinte ne frigea. �n
apropiere, am gasit niate plante carnoase, neobianuite, cu frunze late, verzi cu o
nuanaa roza. Createau �n baltoace. Ed a cobor�t, intenaiona sa culeaga c�teva
exemplare. Atunci apa se �nvolbura, un animal lung de culoare alba-cenuaie �l apuca
de picior cu falcile-i puternice. Se prabuai... din toate paraile s-au apropiat
altele ai l-au �nconjurat... nu l-am mai putut ajuta.
Biologul �ai drese glasul:
� Gowin ne-a dat fotografiile. E vorba de un gen de caimani cu ochelari, dar mai
mari ai nepigmentaai.
� Mai departe, ceru Vertain. Va rog, continuaai.
� Ramaseseram cinci. Desigur ca am facut cale �ntoarsa. Am vrut sa ne �napoiem c�t
mai repede. �ntr-un moment �n care am �ncercat sa �ndepartam o gramada de bare
metalice ce ne stateau �n drum. Anthony a auzit niate pl�nsete. Zgomotul venea
dintr-o pivniaa. Anthony ai cu mine ne-am furiaat cu grija, am cobor�t c�teva
trepte ai am vazut omul; un individ murdar, cu parul �mb�csit, �mbracat �n zdrenae.
Se apucase sa bata fetiaa...
Ca la un ordin, toai privira la copilul ce mai putea fi vazut pe ecran. Adormise pe
un scaunel, dar dormea neliniatit, sucindu-se �ncolo ai �ncoace.
� C�nd ne-a vazut, a disparut ca fulgerul, ascunz�ndu-se �ntr-o gaura �ntunecata.
Nu l-am urmat. Copilul pl�ngea. Anthony a vrut sa-l ridice, dar copilul l-a zg�riat
ai a trebuit sa-l ajut. Lovea �n jur ai mi-a smuls masca de aer de pe obraz. Dar
Anthony �nnebunise cu totul. A luat copilul cu el, l-a bagat sub dua i-a dat sa
man�nce. Dupa o ora, fetiaa se lasa m�ng�iata, dar numai de Anthony. La staruinaele
lui, am luat copilul cu noi. Ce puteam face altcevaa Apoi atacurile au devenit
deschise ai am vazut oamenii � fiinae zdrenaaroase, mulai schimonosiai, cu mutre
�ncruntate ai pline de ura.
� Poate ca erau pe deplin normali ai nu �ncercau dec�t sa apere ceea ce le
aparainea.
� Poate, spuse iritat Gowin. ai continua: Am dibuit un drum care sa ne scoata din
c�mpul de ruine, dar ei trebuie sa fi observat ca daca o luam pe acolo le vom scapa
cu totul. Mai era de strabatut o trecatoare �ngusta ai acolo mai facura o
�ncercare. Construisera o baricada ai aruncau cu pietre �n noi. Apoi se auzira
�mpuacaturi, numai trei sau patru, dar un glonte strabatu cupola de sticla ai-l
lovi pe Anthony.
Se opri puain. Se uita la copilul care dormea fara sa-l vada de fapt. Nimeni nu
vorbea. Apoi Gowin �ai �ncheie raportul:
� P�na atunci, abia daca ne aparaseram, dar atunci... e adevarat nu aveam arme;
aveam �n schimb aruncatoarele de flacari. �n unele locuri le �ntrebuinaaseram
pentru a ne netezi drumul. Acum le-am pus din nou �n funcaiune. Am �ndreptat
flacarile �naintea noastra ai, acoperiai astfel, am strapuns baricadele. Patru ore
mai t�rziu, ne-a preluat nava. Asta-i tot.
Vertain extrase din fanta distribuitorului rola cu textul imprimat al discuaiilor,
netezi h�rtia ai o �mpaturi. Partea oficiala era �ncheiata, dar toai ramasera la
locurile lor.
� ai ce vom �ntreprinde mai departea �ntreba Petrovski.
� Afara sunt oameni. Habar n-am avut. Stramoaii lor aparain probabil acelora care
n-au participat la refugiul sub apa. Au preferat viaaa �n smog, murdarie ai aer
poluat, unei existenae curate, dar sub apa. Au trait mai departe �n oraae ai n-au
fost �n stare sa �mpiedice degradarea lumii lor. Nimeni n-a putut banui ca, �n
aceste condiaii, unii dintre ei au ramas �n viaaa.
Vertain pronunaa ceea ce se �ntrebau cu toaii:
� Trebuie oare sa-i ajutama Nu pot fi chiar at�t de mulai. Sa-i aducem aici �n
lumea noastra sigura ai igienica, aaa cum am facut cu fetiaa care doarme acoloa
Copilul �ai duse m�inile �n faaa ochilor de parca �ncerca sa se ascunda.
Gowin avea ca ai ceilalai inima �ndoita. Oare copilul va fi mai fericit aici jos,
sub apaa Din nou privi pe fereastra. Apa era tulbure, particule �nnamolite pluteau
prin faaa geamului � plancton, bulgari de bacterii, materiale din instalaaiile de
purificare. Care le era misiuneaa Undea Vag, Gowin �ai aminti de un raport de
demult despre mari � despre apa albastra, azurie, limpede, precum cristalul.
[Publicata �n �Einsteins Erben�, Insel 1972. �n rom�neate povestirea a fost
publicata �n �Almanah Anticipaaia 1985� editat de �Revista �atiinaa ai Tehnica��,
1984]
Erik Simon
Exod �n aara fagaduinaei

Traducere de Isolde Huber

Cu multa, multa vreme �n urma a avut loc pe planeta Gamma din nebuloasa sferica 18-
20-22-0 o adunare a Consiliului General Planetar al gammezilor.
�Prieteni! Fraailor! Gammezi!� spuse vicepreaedintele Consiliului. �atiai cu toaii
ca resursele naturale de pe Gamma sunt ca ai epuizate. Pretutindeni s-au depozitat
deaeuri radioactive, poluarea Oceanelor, apelor curgatoare ai statatoare a capatat
forme alarmante, apele din cele mai multe regiuni de coasta sunt poluate de petrol,
ai nimeni nu-ai mai poate aduce aminte de frumoasele timpuri c�nd prin r�urile
noastre curgea �nca apa adevarata. P�na ai procentajul de oxigen din atmosfera
scade �ntr-un mod ameninaator ai, �n ciuda mecanismelor celor mai moderne de
�ntreainere a curaaeniei strazilor, oraaele noastre sunt tot mai murdare. Procesul
acesta nu mai poate fi facut reversibil, ai de aceea propun sa parasim planeta
noastra ai sa ne cautam alta patrie.�
O clipa membrii Consiliului tacura surprinai, apoi �ncepura sa vorbeasca toai
odata, unii �n favoarea, alaii �mpotriva propunerii. ai, din cauza galagiei, cei
care dormisera p�na atunci se trezira ai �ncepura ai ei sa vocifereze pro sau
contra, apoi se interesara despre ce era vorba de fapt.
Preaedintele Consiliului asculta c�teva minute, apoi �i invita sa se �nscrie la
cuv�nt.
Dupa cum se vadi, cei mai mulai dintre membrii Consiliului fura de acord cu
propunerea ai cei care mai �nt�i fusesera �mpotriva se lasara convinai de ceilalai.
Numai Quintilius Meier, care, pe l�nga numele sau extravagant, mai avea ai opinii
extravagante, nu se lasa lamurit.
El se adresa astfel Consiliului:
�Gammezi ai gammeze!� vorbi el. �E adevarat ca am reuait sa poluam din temelii
planeta noastra ai ca lucrul acesta va deveni treptat de-a dreptul neplacut. Este
�nsa acesta un motiv s-o rupem pur ai simplu la fugaa Nu! Ar trebui, mai bine, sa
facem totul pentru a face c�t de c�t ordine pe planeta noastra. Nu va fi uaor, dar
oricum e mai bine dec�t sa abandonam at�t de laa Gamma noastra materna, spre
veanica ruaine a noastra ai a civilizaaiei noastre! �nainte, spre o Gamma libera de
orice poluare!�
Dupa aceea, preaedintele Consiliului acorda cuv�ntul preaedintelui Comisiei
economice.
�Prieteni! Fraai gammezi!� pleda acesta. �Sunt convins ca, vorbind astfel, colegul
Meier urmareate aeluri cu totul laudabile, �nsa nu trebuie sa ne lasam conduai de
sentimentalisme, oricare ar fi ele, ci trebuie sa facem apel la raaiunea noastra
sanatoasa de gammezi. Astronomii noatri au descoperit l�nga soarele Delta �n
constelaaia Equus gigantus un mare sistem planetar, la care putem ajunge cu
hipernavele noastre cosmice doar �n c�aiva ani. Printre multele planete de acolo
vom gasi, garantat, una sau chiar mai multe tocmai bune pentru colonizare. O
asanare temeinica a planetei noastre ar dura multe secole ai succesul ar fi
�ndoielnic. Peste patru ani ai jumatate hiperspaaiul va avea exact curbura optima
pentru zborul spre Delta, ai p�na atunci putem face toate pregatirile pentru
transbordare. Pe deasupra, aceasta transbordare este substanaial mai ieftina dec�t
masurile propuse de colegul meu Meier. �nainte, gammezi, spre noi lumi!�
Argumentul cheltuielilor mai reduse fu �n cele din urma decisiv, ai Consiliul
hotar� Marea Emigrare. Un anumit dezavantaj fu considerat faptul ca noua patrie nu
fusese �nca vizitata de vreo nava de pe Gamma. Cea mai apropiata curbura a
hiperspaaiului era de aateptat, cum se spusese, peste patru ani ai jumatate,
urmatoarea doar peste aaptezeci ai patru de ani. Gammezii preferau sa riate zborul
spre necunoscut dec�t sa ram�na �nca aaptezeci ai patru de ani pe propria lor
planeta.
�n afara de c�teva abaineri, doar Q. Meier vota �mpotriva Emigrarii. Spuse, spre a-
ai justifica votul: �Gammezi ai gammeze! Protestez �mpotriva acestei hotar�ri.
Fac�nd cu totul abstracaie de faptul ca aceasta fuga este dezonoranta ai ne duce
spre necunoscut, trebuie sa ne mai g�ndim ai ca noua planeta daca se va gasi vreuna
� va arata peste c�teva sute de ani la fel de jalnic cum arata Gamma acum. Fac deci
apel la toai gammezii sa nu participe la aceasta emigrare demenaiala ai sa ram�na
acasa. Trebuie sa respect decizia majoritaaii, dar ma spal pe m�ini �n totala
neculpabilitate.�
Cu aluzia la aceasta masura igienica transcendenta consfatuirea lua sf�rait.
Trebuie spus ca apelul lui Q. Meier nu gasi ecoul dorit. C�nd �n cele din urma
flota hipernavelor spaaiale purcese spre Delta, pe Gamma ramasera doar c�aiva
locuitori ai planetei, aproximativ 1,5% din totalul populaaiei. Celor mai mulai
dintre gammezi planeta lor le ieaise literalmente pe nas, ai c�nd se urcara �n
hipernave c�ntau noul imn:

�Cu vechea Gamma s-a sf�rait!

Plecam prin spaaiul infinit,
Viteza-i noua zecimi din c;
Pe Gamma aer nu mai e!
Ademeniai de noul soare
Ca sa scapam de grea duhoare
Spre noi ai pure lumi zburam
Deci talpaaiaa ne-o luam!�

Apoi decolara, navele spaaiale se micaorara �ncet pe cerul Gammei ai dintr-odata

disparura �n hiperspaaiu.
Puainii gammezi care ramasesera pe planeta lor natala alesera din r�ndurile lor un
nou Consiliu General Planetar ai pe Quintilius Meier ca preaedinte al acestuia.
Drept mulaumire, Q. Meier �i numi pe restul locuitorilor Gammei fii de onoare, la
care ei �i conferira demnitatea de prim gammez pe viaaa ai Ordinul Marii Raze
Gamma. �n sf�rait, Q. Meier �i declara pe toai cei care zburasera spre Delta
renegaai ai pe sine �nsuai dictator.
Dupa ce afacerile cele mai presante fura rezolvate astfel, Q. Meier anunaa un
ambiaios Program de Mare Asanare. �ntr-un interval de aase ani ai mobiliz�ndu-se
toate foraele, planeta urma sa fie eliberata complet de orice substanae poluante,
ai gammezii de onoare se apucara mai mult sau mai puain voluntar de munca.
Trecura cinci ani. �ntre timp se vadise ca masurile trasate de Q. Meier nu duceau
la succesul dorit, ai ca ai acaiunea �Fiecare cu lada sa de gunoi� eauase ai ea.
Planeta arata la fel de murdara ca mai �nainte. Q. Meier anunaa ca teoria Marii
Asanari fusese o eroare ai ca, de fapt, lupta �mpotriva poluarii mediului
�nconjurator avea sa dureze cinci mii de ani.

ai, �ntr-o buna zi, deasupra planetei Gamma se ivi o flota de nave spaaiale, la fel
de pe neaateptate pe c�t disparusera cu cinci ani �nainte navele emigranailor �n
hiperspaaiu. �n timp ce aceasta flota se apropia �ncet de planeta, Quintilius Meier
convoca Consiliul General Planetar la o aedinaa extraordinara.
�Gammezi ai gammeze de onoare�, spuse el. �Ascultaai! O flota spaaiala a aparut �n
apropierea Gammei. Probabil ca renegaaii ai-au bagat minaile �n cap ai s-au �ntors.
Dar aceasta este de natura sa provoace cele mai mari dificultaai economiei noastre.
Din nefericire, renegaaii au o superioritate numerica de-a dreptul cov�raitoare ai
noi...� �ai arunca privirile pe un bileael pe care tocmai i-l �ntinsese un mesager
ai continua: �Tocmai aflu �nsa ca nu e vorba de flota emigranailor, ci de nave
spaaiale de provenienaa necunoscuta. �n cazul acesta ne mai ram�ne deci speranaa ca
emigranaii se vor stabili totuai pe o planeta locuibila a Deltei ai ca nu se vor
mai amesteca �n treburile noastre interne. Ce urmareate flota straina ram�ne de
vazut. Cu aceasta, aedinaa a luat sf�rait�.
Douasprezece minute mai t�rziu, flota straina ateriza pe Gamma, pe platoul imens
din faaa capitalei de pe care cu cinci ani �n urma pornisera emigranaii spre Delta.
Navele se aaezara pe sol, dar numai la cea mai mare dintre ele se deschise trapa ai
cobor�ra c�teva sute de fapturi. Erau aidoma cu locuitorii Gammei, care se
�nghesuisera �n spatele �ngraditurii. Un timp ramasera locului cercet�ndu-i pe
gammezi, �n vreme ce gammezii stateau locului ai-i studiau pe ei. Apoi treisprezece
dintre straini se desprinsera de grup, o escorta de onoare le ieai �ntru
�nt�mpinare ai-i �nsoai p�na la tribuna pregatita unde �i aatepta deja Consiliul
General Planetar al Gammei.
Cei treisprezece straini urcara la tribuna ai unul din ei, dupa toate aparenaele
comandantul lor, manevra un mic aparat plat care era fara �ndoiala un traducator
universal cibernetic. �l plasa �n faaa microfonului ai din megafoane se auzi vocea
sa, adica vocea traducatorului universal.
�Dragi ai mult stimaai baatinaai! Venim �n pace ai ca prieteni, la drept vorbind
venim ca oaspeai. Ne-am parasit planeta natala pentru ca nu mai puteam rezista pe
ea � resursele solului sunt aproape epuizate, oceanele sunt poluate cu petrol,
pretutindeni s-au aaternut deaeuri radioactive, ai atmosfera noastra a ajuns abia
respirabila. De aceea am pornit �n cautarea unei planete noi, virgine, ai speram ca
am gasit-o aici. Din nefericire nu am putut explora planeta voastra �n prealabil;
pur ai simplu nu am avut timp. �n afara de asta, nici nu ne-am g�ndit ca ar putea
fi deja locuita. Va rugam totuai sa ne �ngaduiai sa ram�nem aici caci nu vrem sa ne
mai �ntoarcem pe planeta noastra veche, murdara. Oricum, n-am putea porni din nou
�ndarat dec�t peste c�teva zeci de ani, c�nd curbura spaaiului va deveni din nou
optima. Sa n-aveai nicio grija � nu va vom deranja � nu suntem dec�t c�teva
miliarde...�
La aceasta lua cuv�ntul Q. Meier. Ce-i mai ramasese de facut dec�t sa le explice
strainilor pe ce fel de planeta virgina ajunseseraa Le zugravi deci situaaia ai
�ncheie, ca sa scape c�t mai repede de vizitatori, cu aceste c�teva fraze: �Dragi
prieteni, vedeai aici doar o mica parte a neamului nostru. Cei mai mulai au pornit,
ca ai voi, spre o alta planeta, ai anume spre soarele Delta. Va daai seama ai voi
ca nu puteai ram�ne aici. Porniai spre soarele Delta ai alaturaai-va la
descoperirea noii planete curate!� ai deodata Q. Meier lua o hotar�re �ndrazneaaa:
�ai, daca lucrul acesta nu va deranjeaza, puteai sa ne luaai ai pe noi!�
Dar se parea ca ceva anume �l deranja pe comandantul strain. El lasase sa-i scape
traducatorul cibernetic, se �ncleatase de microfon ai ramasese cu ochii � ficai ai
goi � la propria sa flota spaaiala. �ncet, �ncet de tot, i se muiara genunchii ai
�ncepu sa alunece �n jos, de-a lungul stativului microfonului.
Quintilius Meier nu �naelegea nimic. �Ce e at�t de rau �n propunerea de a zbura
spre soarele Delta, de a coloniza acolo o noua planeta ai de a ne lua ai pe noi cu
voia La urma urmei vrem sa...�
Comandantul strainilor era acum lungit la pam�nt ai zacea dupa toate aparenaele
lipsit de cunoatinaa alaturi de traducatorul sau universal cibernetic. Deodata
apuca aparatul, se ridica, se propti c�t mai aproape de microfon ai spuse �ncet, cu
expresia iluminata a unui martir caruia nu i se mai poate �nt�mpla nimic, pentru ca
i s-a �nt�mplat deja totul: �Soarele Delta, deci... Dar de unde credeai ca venim
noia!�
Damon Knight
Colecaionarul

Traducere de M. Ariel

Visuri ai amintiri se amestecau inexorabil �n mintea lui Firefoal, aaa �nc�t g�ndul
sau �ai schimba adesea fagaaul cautarii... Uneori, �narmat cu un radiolocator ai cu
detectoare acustice, acesta scruta cu nesaa un ultim specimen de ciripitor, acea
creatura cu ochi ca nasturii ai cu �nfaaiaare de aoarece, nascuta �n urma unei
mutaaii genetice la 20 de milioane de ani dupa ce ultimul hectar de pam�nt crud
fusese acoperit ai �nghiait �n neant, �n vreme ce Viaaa �ai continua cursul �n
fagurele de oael de deasupra... Alteori, cu faaa arsa de soare ai napadita de par
atavic, el p�ndea turmele de zebre okapi �n savanele Africii, sau c�rdurile de
pasari dodo pe insula Mauritius, sau cauta cuiburile secrete ale porumbeilor
calatori. �ntotdeauna �nsa subconatientul sau talmacea aceste reverii, aaa �nc�t el
nu v�na at�t specimenele �n sine, c�t �naelesul existenaei lor. �n spatele
simbolului, el cauta Realitatea.
Uneori, cautarea era �ntrerupta de scene interminabile, violent colorate ai aparent
irelevante, iar Firefoal le urmarea cu rabdare, aatept�nd ca perdeaua albastra sa
se subaieze treptat p�na la cenuaiu, moment care anunaa o schimbare de vise.
Odata, copil fiind, el statea �n faaa efigiei tacute a unei creaturi v�njoase ai
semeae, �nmarmurita �ntrebator cu capul �nalaat ai narile dilatate �n adulmecarea
unei adieri disparute. Crupa animalului era castanie ai catifelata, coama ai coada,
de culoarea lignitului, iar ochii sai enormi vorbeau de departari ai �ntinderi
nesf�raite, aaa cum el nu vazuse niciodata. Tatal lui, o silueta fragila,
�nfaaurata �ntr-un halat lung, �ai trecuse m�na peste pata de lumina de pe perete,
ai animalul cel mare disparu pe data, iar un schelet alb ai scorojit �i lua locul.
El a izbucnit �n pl�ns ai nu a putut fi liniatit, deai tatal sau a facut ca
animalul sa reapara pe perete. El atia ca nu va putea sa m�ng�ie niciodata acele
nari delicate, sau sa �ncalece acea spinare lata, pentru ca animalul era mort. ai
fusese ultimul.
Dar aceasta se �nt�mplase c�nd el era copil, �nainte de a �naelege ca el venise pe
lume cu o menire anume, cu o singura menire. El studiase atiinaele ai �ntr-o zi i-a
fost dat sa afle, aaa cum aflase ai tatal sau, ca toate atiinaele erau imperfecte,
asemenea unor unelte tocite, ele conduc�nd, �ntr-un sf�rait, catre acea atiinaa
care era un corolar al lor toate.
Geologia schimbase faaa continentelor, �nainte ca omul sa le dea �nfaaiaare eterna.
Medicina st�rpise numeroase specii ostile omului.
Metalurgia faurise arme. Chimia ai fizica le �ncarcasera cu muniaii.
Biologia comparata explicase �nceputul ai sf�raitul.
Istoria naturala, cea mai veche dintre atiinae, le-a �nlocuit pe toate atunci c�nd
ele �ai �ncheiasera misiunea ai se stinsesera. �n ceasul culminant al straduinaei
umane, ea a explicat totul, a justificat totul, a �mplinit totul.
Firefoal avea 15 ani ai aedea �n faaa unui ecran de pe care �l priveau, lucind �n
scobiturile ad�nci ale feaei, ochii unui om de mult dus dintre cei vii. El nu �ai
facea �nsemnari ai nici nu avea nevoie sa faca acest lucru, �ntruc�t mintea sa
�nsetata de cunoaatere stap�nea deja principiile memorarii perfecte. �Sa
recapitulam�, i se adresa vocea omului de pe ecran. �De la �nceputul �nceputurilor,
viaaa a dus o acerba lupta de expansiune, noi ai noi forme adaug�ndu-se celor
existente, p�na c�nd organismele vii de toate formele, marimile ai culorile au
ajuns sa aglomereze �ntreg pam�ntul. Vazduhul vuia de zumzetul lor, pam�ntul
fremata de miacarea lor, iar mulaimea lor �ncreaea apa marilor. �n fiecare
centimetru cub de praf ai �n fiecare suflare de aer ai picatura de apa �notau vieai
de nenumarat. Apoi, �ncet, roata s-a �ntors. Furnica ai termita au supravieauit,
ceea ce nu s-a �nt�mplat �nsa cu trilobitul sau cu dinozaurul. Din ce �n ce mai
puaine forme de viaaa noi au luat locul celor care disparusera din cauza unor
catastrofe naturale sau se exterminasera �ntre ele. Apoi a aparut omul, marele
distrugator de viaaa. Vreme de milioane de ani, omul a ucis numai acele forme de
viaaa care �l concurau pe scara larga, sau acelea care �l aprovizionau cu cele ce-i
erau de trebuinaa. Priviai acest tabel. Aici, Van Leewenhoek, Pasteur � concurenaii
activi la nivel microcosmic sunt identificaai ai batalia este dezlanauita. Aici:
medicina preventiva. Aici: inventarea microscopului electronic. Aici: �nceputurile
oraaului mondial. Acum, pentru �nt�ia oara, omul hotaraate ca toate celelalte
organisme vii �i sunt duamani. Unde mai este loc pentru cai ai vite, pentru c�mpii
ai paduri, �ntr-o lume a transportului instantaneu ai a hranei sinteticea Observaai
aici apariaia florilor artificiale durabile. Plantele cerealiere au disparut de
mult; acum, florile au aceeaai soarta, ai nu mai exista albine. ai aaa mai departe.
Aici: Wildwing the Elder introduce pangermicidele. Dincoace: biosinteza. Acum,
atmosfera naturala a planetei este total izolata, iar poluanaii care o invadeaza
ucid toate supravieauitoarele mediului aerian. Ne apropiem acum de ziua de astazi.
Apa de mare fusese odata mediul cel mai propice evoluaiei speciilor... Marile au
fost secate. Numarul speciilor care continua sa coexiste cu omul este de 3508; �n
afara de circa 900, toate celelalte sunt pe care de dispariaie. Nu este departe
ziua c�nd vom vedea un Pam�nt curaaat de toate formele de viaaa ostile noua... cu
alte cuvinte, toate vieauitoarele �n afara de noi �naine...�
Vorbitorul fusese un biolog; unul dintre ultimii biologi. Pentru Firefoal, expertul
�n istorie naturala, acest v�rtej cataclismic nu era sigilat cu pecetea moraii, ci
dimpotriva era plin de viaaa. �Adevarata istorie a omenirii este istoria omului�...
totuai, nicio alta istorie a acestuia nu s-a dovedit capabila sa-l descrie �n afara
de povestea organismelor pe care Omul le biruise. Ele se aflau aici, �n acest imens
muzeu servit de roboai � opera lui Firefoal. Nu toai �nvinaii omului erau prezenai
aici, fiindca sute ai sute disparusera neobservaai ai neatiuai. Omul facuse tot ce
fusese omeneate posibil. Aaa �nc�t existau aici ultimii supravieauitori ai aproape
fiecarei specii, elefantul ai eretele, morsa ai mandrilul, carabuaul ai c�inele,
cei mari ai cei mici, conservaai, analizaai ai etichetaai, fiecare la locul lui.
Ultima opera a omului: monumentul ai justificarea sa.
Acum, starea de reverie se precipita din nou ai tensiunea �i reinvada trupul.
Parada necuv�ntatoarelor continua sa i se perinde unduios pe dinaintea ochilor,
rarefiata ai tremuratoare, formele topindu-se �n siluete cameleonare, ai el
continua sa o urmareasca.
Timpul. Timpul fusese aproape consumat. Ce v�rsta avea ela Cinci sute de ania O
miea Aceasta �ntrebare se evapora treptat, fara raspuns, ca ai celelalte, dar el
atia ca era batr�n ai ca misiunea vieaii sale fusese aproape �ncheiata... aproape
�ncheiata.
Cuv�ntul acesta nu-i dadea liniate; el �ncerca sa se concentreze, deai inima �i
batea �n agonie iar respiraaia �i era ca un cuait �mpl�ntat �n piept. �n repetate
r�nduri, imaginea creaturii pe care o urmarea i se re�nfaaiaa, ai se topi de
fiecare data, o fantoma, sau o amintire. aelul sau era �nca neatins; ai timpul
fusese aproape consumat.
Apoi, durerea �l arunca �ntr-un torent de culoare, iar el i se �mpotrivi, refuz�nd
cu disperare sa se scufunde, p�na c�nd siluetele reveriei se stinsera ai culorile
visului �ncepeau sa devina din ce �n ce mai palide... O perdea stravezie de lumina
i se cobor� �n trup, iar �n aceasta perdea maraaluia �ntreaga armata a victimelor
sale, r�nd dupa r�nd, fiecare exemplar arat�ndu-i-se cu desav�raita limpezime �n
cutia sa. Imaginea se instala cu �ndrazneala tiparului �n vreme ce durerea ceda ai
�i parasi corpul; �n acest moment, el VEDEA.
Vedea cutia goala de sticla pe care o pregatise �n aceea dimineaaa �nainte ca boala
sa-l imobilizeze, mecanismele care aateptau alaturi de ea, ai pe robotul �nalt care
se apleca acum deasupra lui.
Robotul �l ridica cu grija �n braae, �n vreme ce ultimele urme de durere se topeau
�n raceala. �ntr-o ultima licarire de viaaa, Firefoal vazu cum este purtat �n braae
ai aaezat �n cutia de sticla... o ultima licarire care se stingea �n timp ce
mecanismele �ai �ncepeau lucrul. El statea pironit �n paralelipipedul de sticla, o
�mpietrire m�ndra, ochii sai batr�ni scrut�nd departarile temporale ale trecutului,
narile sale, dilatate �n cautarea unei adieri disparute. Ultimul exemplar. Cel mai
minunat. Sf�raitul ai piatra de temelie. Acum, totul era raceala, �ntuneric.
Satisfacaie.
Philip K. Dick
Wub
(�Beyond Lies the Wub�, 1952)

Traducere de Silviu Genescu

Aproape ca terminasera ca �ncarcatul. Optus aatepta afara, braaele-i erau lipite de

corp, faaa-i era posomor�ta. Capitanul Franco trecu fara graba prin trapa de acces:
r�njea.
� Ce s-a �nt�mplata �ntreba el. ai s-a platit pentru toate astea.
Optus nu raspunse. Se �ntoarse str�ng�ndu-ai roba pe el. Capitanul puse piciorul pe
tiv.
� Aateapta puain. Nu pleca. N-am terminat.
� Oha Optus se rasuci cu demnitate. Ma �ntorc �n sat. Privi spre animalele care
erau bagate �n nava prin trapa de acces. Trebuie sa organizez noi haituieli.
Franco �ai aprinse o aigara.
� De ce nua Va puteai �ntoarce �n c�mpie sa v�naai din nou. Iar noi vom fi la
jumatatea drumului spre Pam�nt.
Optus pleca fara un cuv�nt. Franco se alatura pe trapa ofiaerului I.
� Cum mergea zise. �ai privi ceasul. Am facut un t�rg bun aici. Ofiaerul �i arunca
o privire acra.
� ai cum va explicaai astaa
� Ce-i cu tinea Noi avem nevoie de astea mult mai mult dec�t ei.
� Ne vedem mai t�rziu, capitane. Ofiaerul urca trapa printre pasarile cu picioare
lungi. Franco �l urmari p�na disparu. Tocmai urca trapa dupa el spre terminal, c�nd
�L vazu.
� Dumnezeule!
Se opri sa priveasca cu m�inile la aold. Peterson mergea pe cararuie, cu o figura
radioasa, trag�ndu-l cu o sfoara.
� �mi pare rau, capitane, zise el trag�nd de sfoara.
Franco o lua spre el.
� Ce-i astaa
Wub-ul statea pe jos, corpu-i imens se aaezase greoi. Statea jos, cu ochii
�ntredeschiai. C�teva muate b�z�ira l�nga el ai le plesni cu coada.
Statea. Se facu liniate.
� Este un Wub, zise Peterson. �l am de la un baatinaa, pentru 50 de cenai. Zicea
ca-i un animal foarte puain obianuit. Foarte cautat.
� astaa Franco atinse corpul �ncovoiat al Wub-ului. E un porc! Un porc mare ai
jegos!
� Da, domnule, e un porc. Trebuie sa c�ntareasca vreo suta de funzi. Franco apuca
un smoc de par aspru. Wub-ul icni �ai deschise ochii mici ai apoai. Casca o gura
imensa ai un raget se rostogoli din g�tlej.
� Poate ca-i bun de m�ncat, facu Peterson nervos.
� O sa vedem �n cur�nd, zise Franco.

* * *
Wub-ul supravieaui decolarii, sunetele adormira �n corpul navei. C�nd fura afara,
�n spaaiu, ai totul mergea bine capitanul Franco ordona oamenilor sa-l aduca sus pe
wub, ca sa vada ce fel de animal era. Wub-ul grohaia ai g�f�ia, croindu-ai drum pe
coridor.
� Haide, facu Jones nervos, trag�nd de fr�nghie. Wub-ul se rasuci frec�ndu-se cu
blana de pereaii netezi ai cromaai. Se rostogoli �ntr-o anticamera, caz�nd gramada.
Oamenii se ridicara precipitaai.
� Dumnezeule mare! zise French. Ce-i astaa
� Peterson pretinde ca este un wub, rosti Jones. Este al lui.
Lovi wub-ul. Wub-ul se ridica aovaielnic, g�f�ind.
� Ce-i cu ela interveni French. E bolnava
�l privira. Wub-ul �ai roti ochii triati. Privea �n jur, spre oameni.
� Cred ca-i �nsetat, zise Peterson.
Pleca sa aduca niate apa. French clatina din cap.
� Nu-i de mirare ca am avut probleme la decolare. A trebuit sa recalculez tot
balastul.
Peterson se �ntoarse cu apa. Wub-ul �ncepu sa lipaie recunoscator, �mproac�nd
oamenii.
Capitanul Franco aparu �n cadrul uaii.
� Ia sa-l vedem puain.
�nainta arunc�nd priviri critice.
� L-ai primit pentru 50 de cenaia
� Da domnule, zise Peterson. Man�nca aproape orice. I-am dat gr�u ai i-a placut.
Apoi cartofi, verdeauri, resturi de la masa ai lapte. Parea ca-i place sa man�nce.
Dupa ce man�nca se lungeate ai doarme.
� �naeleg, zise capitanul Franco. Acum despre gustul lui. Asta-i adevarata
problema. Ma �ntreb daca mai are rost sa-l �ngraaam. Mi se pare deja destul de
gras. Unde-i bucatarula Sa vina aici. Vreau sa atiu...
Wub-ul se opri din lipait ai privi �n sus spre capitan:
� Zau, capitane, zise wub-ul, propun sa discutam despre altceva.
�n cabina se lasa tacerea.
� Ce-a fost astaa �ntreba Franco.
� Wub-ul, sir, spuse Peterson. Vorbeate. Se uitara cu toaii la wub.
� Ce-a spusa Ce-a spusa
� Ne-a sugerat sa discutam despre altele.
Franco paai spre wub. �i dadu ocol, examin�ndu-l din toate paraile. Se �ntoarse
apoi l�nga oameni.
� Ma �ntreb daca nu cumva-i vreun baatinaa �nauntru, rosti el g�nditor. Poate ca ar
trebui sa-l deschidem sa vedem ce-i �nauntru.
� Oh, doamne, izbucni wub-ul. Voi oamenii nu va puteai g�ndi dec�t la taiat ai
sp�nzurata
Franco str�nse pumnii.
� Nu cred sa fie cineva �nauntru, facu Jones cu o voce joasa.
Se uitara unul la altul. Veni bucatarul.
� M-aai chemat, domnule capitana spuse el. Ce-i cu astaa
� Acesta este un wub, raspunse Franco. Va fi gatit. Vrei sa te uiai ai sa
apreciezi...
� Cred ca ar trebui sa discutam, zise wub-ul. Daca s-ar putea, aa vrea sa discut cu
dumneata capitane. Observ ca dumneata ai cu mine nu suntem de acord asupra unor
chestiuni de principiu.
Capitanului �i trebui mult timp p�na sa raspunda. Wub-ul aatepta binevoitor
ling�ndu-ai botul.
� Vino �n biroul meu, zise capitanul �ntr-un t�rziu. Se rasuci ai ieai din
�ncapere. Wub-ul se ridica ai o lua dupa el. Oamenii-l privira plec�nd. �l auzira
urc�nd scarile.
� Nu �naeleg la ce rezultat au sa ajunga, rosti bucatarul. Eu merg la bucatarie.
Spuneai-mi ai mie imediat ce auziai ceva.
� Bine�naeles, facu Jones, bine�naeles.

* * *
Wub-ul se lasa suspin�nd jos, �n cola. Capitanul era nerabdator. Se aaeza la birou
ai-ai �ncruciaa m�inile.
� E-n regula, spuse el. Sa-i dam drumul. Eati un wub, aaa-ia
Wub-ul dadu din �umeri�.
� Cred ca da. Cred ca aaa ne spun baatinaaii. Noi avem propria noastra denumire.
� Vorbeati engleza. Ai mai avut contact cu pam�nteni ai �naintea
� Nu.
� Atunci cum o facia
� Vorbesc englezaa Eu vorbesc englezaa Nu sunt conatient ca vorbesc ceva deosebit.
ai-am studiat mintea...
� Mintea meaa
� Am studiat conainutul, �n special partea semantica, de aceea...
� �naeleg, rosti capitanul. Telepatie desigur.
� Suntem o rasa foarte veche, zise wub-ul. Foarte veche ai foarte greoaie. Ne este
greu sa ne deplasam. �ai dai seama ca o specie at�t de �nceata ai greoaie este la
discreaia unor vieauitoare mult mai agile. Nu ne este de niciun folos sa ne g�ndim
la o aparare fizica. Cum am putea �nvingea Prea grei sa alergam, prea molateci sa
luptam, prea miloai ca sa v�nam.
� Cum traiaia
� Plante. Verdeauri. M�ncam aproape orice. Suntem foarte toleranai. Traim ai lasam
ai pe alaii sa traiasca. Uite aaa ne descurcam.
Wub-ul �l privi pe capitan.
� De aceea am obiectat at�t de violent faaa de ideea de a ma vedea gatit. Am vazut
imaginea din mintea ta, cea mai mare parte din mine la congelator, ceva prin oale
ai o bucata pentru pisica dumitale.
� Deci citeati g�ndurilea �ntreba capitanul. Ce interesant. Altcevaa Vreau sa zic,
ce-mi mai poai spune despre astaa
� Fleacuri, facu wub-ul cu un aer absent, uit�ndu-se prin �ncapere. Capitane, ai o
camera draguaa. O pastrezi destul de curata. Respect vieauitoarele curate.
� �ntr-adevar. Capitanul clatina din cap. Dar sa revenim la problema noastra.
� �ntr-adevar, ai discutat despre consumarea mea. Gustul, mi s-a spus, este bun.
Puain cam prea grasa carnea, dar este frageda. Dar cum poate fi realizata
comunicarea �ntre oameni ai ai mei, daca adoptaai astfel de barbariia Sa ma
man�ncia Mai degraba ar trebui sa discutam filosofie, arte...
Capitanul se ridica.
� Filosofie... S-ar putea sa te intereseze sa atii ca va fi dificil de gasit ceva
de m�ncat luna viitoare. S-au produs niate alterari nenorocite...
� atiu... Wub-ul se clatina. Dar n-ar fi mai aproape de principiile democratice
daca noi toai am gasi �mpreuna soluaia acestei problemea �n fond, democraaia
funcaioneaza tocmai ca o protecaie a minoritaaii faaa de abuzuri. Aaadar, daca
fiecare dintre noi �ai da votul...
Capitanul paai spre uaa.
� T�mpenii, spuse el.
Deschise uaa. Deschise gura. Ramase �ncremenit, cu gura cascata, cu ochii pironiai,
cu m�na pe clanaa. Wub-ul �l privea. Se deplasa afara din �ncapere, ating�ndu-l �n
treacat pe capitan. O lua pe coridor, cufundat �n meditaaie.

* * *
�n cabina era liniate.
� Deci, dupa cum vezi, zise wub-ul, avem un mit comun. Mintea ta conaine multe
simboluri familiare. Iatar, Ulise...
Peterson aedea tacut, privind podeaua. �ai schimba poziaia �n fotoliu.
� Continua, spuse el, te rog continua.
� Descopar �n Ulise o figura proprie mitologiei unei specii perfect conatiente de
valoarea ei. Descifr�ndu-l, Ulise apare ca un individ conatient de starea lui;
aceasta este ideea de separare, de separare de familie ai aara. Procesul
individualizarii.
� Dar Ulise s-a �ntors acasa. Peterson privi afara prin hublou, la stelele veanice,
arz�nd intens �n universul gol. P�na la urma s-a �ntors acasa.
� Aaa cum fac toate creaturile. Momentul separarii este o perioada temporara, o
scurta calatorie a sufletului. �ncepe ai se sf�raeate. Hoinarul se �ntoarce �n
s�nul patriei ai comunitaaii.
Uaa se deschise. Wub-ul se opri ai-ai �ntoarse capul masiv. Capitanul Franco intra
�n �ncapere urmat de oamenii lui. Ezitau sa intre.
� Totu-i �n regulaa zise French.
� La mine te referia facu Peterson surprins. De ce eua
Franco �ai legana arma.
� Vino aici, �i spuse lui Peterson. Ridica-te ai vino aici.
Se lasa liniatea.
� Continua, rosti wub-ul. Nu conteaza.
Peterson se ridica.
� De cea
� Este un ordin.
Peterson se �ntoarse spre uaa. French �l apuca de braa.
� Ce se petrecea Peterson se smulse. Ce se �nt�mpla cu voia
Capitanul Franco se �ndrepta spre wub. Wub-ul privi �n sus, de acolo din colaul �n
care statea lipit de perete.
� Este interesant, zise wub-ul, ca te obsedeaza ideea de a ma m�nca. Ma �ntreb de
cea
� Ridica-te, spuse Franco.
� Daca asta vrei... Wub-ul se ridica mormaind. Ai rabdare, e dificil pentru mine.
Se ridica icnind, cu limba at�rn�nd.
� Omoara-l acum, spuse French.
� Pentru Dumnezeu! striga Peterson.
Jones se �ntoarse spre el, �n ochi i se citea spaima.
� Nu l-ai vazut pe capitan, st�nd ca o statuie cu gura cascataa Daca n-am fi venit
noi, �nca ar mai fi ramas acolo.
� Cine, capitanula Peterson privi �n jur. Dar e-n regula acum. Se uitara la wub,
st�nd �n mijlocul �ncaperii, cu pieptul urc�nd ai cobor�nd.
� Haide, zise Franco. Da-te la o parte. Oamenii se trasera �ntr-o parte, l�nga uaa.
� Chiar ai-e teamaa zise wub-ul. ai-am facut cevaa Sunt �mpotriva violenaei. Tot ce
am �ncercat, a fost sa ma apar. Doar nu te aatepai sa ma �ndrept nerabdator spre
moarte. Sunt o fiinaa la fel de vulnerabila ca voi. Am fost curios sa vad nava
voastra, sa va cunosc. I-am sugerat baatinaaului...
Arma recula.
� Vedeai, zise French, am avut dreptate. Wub-ul se lasa �n jos rasucindu-se.
�ntinse o laba. �ncolacindu-ai coada pe ea.
� E foarte cald, rosti wub-ul. �naeleg ca suntem aproape de motoare. Energie
nucleara. Aai facut multe lucruri minunate cu ea, tehnic vorbind �n aparenaa,
ascensiunea voastra atiinaifica nu este pregatita moral, etic...
Franco se �ntoarse spre oameni. �nghesuindu-se �n spatele lor, cu ochii mariai.
Liniate.
� Am s-o fac. Staai sa vedeai.
French dadu din cap
� �ncercaai sa loviai creierul. Nu-i bun de m�ncat. Nu loviai pieptul. Daca se
distruge cutia toracica, va trebui sa culegem oasele.
� Ascultaai, zise Peterson, umezindu-ai buzele. V-a facut cevaa Ce rau a facuta Va
�ntreb. ai oricum, �nca este al meu. N-aveai dreptul sa trageai �n el. Nu va
aparaine.
Franco �ai ridica arma
� Eu ies, glasui Jones, palid ai zdruncinat. Nu vreau sa vad asta.
� ai eu, zise French.
Oamenii se strecurara afara murmur�nd.
� �mi vorbea despre mituri, spuse Peterson. N-ar fi facut rau nimanui. Pleca afara.
Franco paai spre wub. Wub-ul ridica �ncet privirile. �nvaluiau.
� E o nebunie, zise. Regret ca vrei s-o faci. Exista o parabola de care vorbeate ai
m�ntuitorul vostru. Se opri privind arma. Te poai uita �n ochii mei ai s-o facia
rosti wub-ul. Poai face astaa
Capitanul privi �n jos.
� Te pot privi �n ochi, spuse. La ferma aveam porci, porci de �ngraaat. Pot s-o
fac. Privi �n jos la wub, �n ochii lui stralucitori ai apoai ai apasa pe tragaci.

* * *
Gustul era excelent. aedeau posomor�ai �n jurul mesei, c�aiva dintre ei de abia se
atinsera de m�ncare. Singurul care parea �nc�ntat era capitanul Franco.
� Mai vreaia spuse el, privind �n jur. Mai vreaia Poate puain vina
� Eu nu, raspunse French. Cred ca am sa ma �ntorc �n camera harailor.
� ai eu. Jones se ridica �mping�ndu-ai scaunul �n spate. Ne vedem mai t�rziu.
Capitanul �i privi plec�nd. ai alaii gasira motive ca sa se scuze.
� Acum este doar substanaa organica, zise el. Viaaa s-a dus. Aduna sosul cu o
bucata de p�ine. Mie-mi place sa man�nc. Este unul dintre cele mai mareae lucruri
de care se poate bucura o fiinaa. M�ncare, odihna, meditaaie, discuaii despre tot
felul de lucruri.
Peterson dadu din cap. �nca doi oameni se ridicara ai ieaira. Capitanul bau apa ai
ofta.
� Ei bine, trebuie sa spun ca a fost o masa copioasa. Tot ceea ce am auzit despre
gustul wub-ului a fost perfect adevarat. Foarte bun. Dar am fost prevenit sa ma
feresc de asta, �n trecut, se �naelege. Se aterse la buze cu un aervet ai se lasa
pe spate �n scaun.
Peterson privea dezgustat spre masa.
Capitanul �l privi intens. Se apleca spre el.
� Haide, haide, spuse el. Vino-ai �n fire. Hai sa discutam. Z�mbi. ai aaa cum
spuneam �nainte da a fi �ntrerupt, rolul lui Ulise �n mituri...
Peterson tresari ai ramase cu ochii holbaai.
� Ca sa continuam, spuse capitanul. Ulise, aaa cum �l �naeleg eu...
[Publicata �n �Planet Stories�, iulie 1952]
Chris Morgan
�nalaarea de pe Alkaid
(�From Alkaid Ascending�, 1975)

Traducere de Irina Horea

Simt ca mor, �i spuse Barren crabului. Crabul era �nalt de patru picioare ai statea
l�nga patul sau. �n limba galactica, aceste cuvinte sunau ca horcaitul unui
muribund. Kurkikle-43 dadu antenelor sale expresia rituala de surpriza ai
aateptare, �n timp ce mandibulele clanaaneau a mirare. ��ai aminteati de
promisiunea pe care mi-ai facut-o, Kurkikle � daca am sa mor, vei avea grija ca
trupul sa-mi fie pus �n nava, aaa cum o cer datinile religiei melea �
� Da prietene, spuse extraterestrul, �mi amintesc promisiunea. Aaa voi face.
� ai tot ce-mi aparaine � toate lucrurile acestea � le vei pune cu mine acolo
�nauntrua
� ai asta facea parte din promisiune. Aaa voi face. Exista ceva ce te-ar putea
ajuta �n situaaia aceastaa
� Nu, este prea t�rziu. Vocea lui Barren era mai slaba.
� Atunci voi merge sa duc atirea ai celorlalai.
Kurkikle-43 se �ntoarse, �nvelindu-se �n mantie ai se �ndrepta spre compartimentul
vidat de la intrarea cortului, miac�ndu-se �ncet cu paai marunai, pe cele patru
picioare ale sale.
Barren aatepta p�na c�nd reveni la poziaia iniaiala, apoi z�mbi ai se ridica �n
capul oaselor. �Uaurel, uaurel�, murmura el. �A mers struna�. �ai lua trusa
medicala ai scoase un mic container pe care scria �Inhibant metabolic�. Lua doua
pastile �n palma ai puse containerul la loc. Se mai uita o data �n jur: privirea i
se plimba repede peste stiva de instrumente de testare ai �nregistrare ai peste
gramezile de mostre ce umpleau �n dezordine micul cort circular, �nghiai capsulele
ai se �ntinse pe patul de campanie cu un z�mbet fericit pe faaa. ��ntr-o ora sau
doua�, �ai spuse el, �voi fi �n drum spre casa�.

*
Hugo Barren era singurul Pam�ntean pe Eta Ursae Majoris VI � o planeta mica, densa,
aruncata departe de sora ei primara fierbinte, alb-albastruie. Eta Ursae Majoris,
cunoscuta sub numele de Alkaid, v�rful Carului Mare, se afla la marginea spaaiului
explorat, la 210 ani-lumina de Pam�nt. Nu era nici macar la zona de frontiera,
urm�nd sa fie luata �n stap�nire de coloniati �ndrazneai; era �nca necunoscuta,
ainuta sub observaaie, �n cercetare.
Planeta avea apa. Cea mai mare parte a ei era acoperita de baltoace pline cu un
lichid maroniu murdar, �n jurul carora se dezvoltau o fauna ai o flora de
dimensiuni relativ mici �n comparaaie cu cele de pe Pam�nt, �nsa �ncleatate �ntr-o
lupta feroce pentru supravieauire. Pentru un observator ocazional totul ar fi putut
parea o zona mlaatinoasa �ntr-o padure virgina de pe Pam�nt (c�ndva demult, c�nd
Pam�ntul mai avea �nca mlaatini ai paduri virgine). Plantele aveau, �n mare, forme
ai culori cunoscute, deai nimic nu createa mai �nalt de doi metri, iar animalele
aveau un aer oarecum familiar � daca nu le priveai prea atent. Cerul era verde, dar
asta nu avea importanaa, pentru ca era acoperit de nori �n mai tot cursul zilei de
noua ore. La �nceput, gravitaaia, cu zece procente mai mare dec�t cea pam�nteana,
�i daduse lui Barren o stare de oboseala ai slabiciune, dar o jumatate de an
standard de aclimatizare �i dezvoltase musculatura, fac�ndu-l mai viguros ca
oric�nd. ai nici nu mai simaea mirosul �naepator de descompunere ce-l �nconjura de
peste tot. Putea chiar respira �n aer liber, aapte ore pe zi, fara sa leaine.
O jumatate de an standard: timpul prevazut pentru cercetarea �ntregului sistem
Alkaid. Adaug�nd ai cele trei luni de calatorie cu nava �n toate direcaiile, ar fi
�nsemnat, conform programului, sa fi plecat de la baza de frontiera pentru ceva mai
puain de un an standard, cu un salariu triplu ai cu un an �ntreg de salariu platit
imediat dupa revenirea la baza. �Conform programului�, �imediat dupa revenire�:
fraze de zi cu zi, at�t de amagitor de simple... Dar de multe ori cercetaaii nu
puteau urma �ntocmai programul ai puaini se mai �ntorceau sa-ai primeasca plata ai
concediul. Ca ai marinarii de demult, de pe Pam�nt, ei navigau pe mari �nca
neexplorate ai treceau prin pericole greu de imaginat. Diferenaa principala era ca,
din motive economice, cercetaaii calatoreau singuri. O asemenea singuratate silita,
departe de casa facea dificila recrutarea oamenilor � se zvonea ca pentru aceasta
�nsarcinare era de preferat o oarecare instabilitate mentala. Cu siguranaa ca Hugo
Barren era �altfel�, un singuratic scund, v�njos, ai fara prieteni sau familie.
Niciodata nu parea mai fericit ca �naintea plecarii �ntr-o misiune, ai Alkaid era
pentru el cel de-al aaselea sistem solar.
Pentru a aasea oara fusese norocos. Barren navigase la doua zile lumina distanaa de
centrul stralucitorului Alkaid fara nicio problema, ai apoi activase sistemul de
explorare al navei. Urmarirea pe ecran a datelor planetei era �ntotdeauna un moment
plin de tensiune ai emoaionant. Ca ai cum ai fi aateptat rezultatul unei loterii la
care aveai toate biletele, dar nu atiai daca merita osteneala sa c�atigi.
Bine�naeles ca lozul cel mare era o planeta de tipul Pam�ntului, potrivita pentru
colonizare ai, pe l�nga uriaaa gratificaaie, asta mai �nsemna pentru cercetaa ai
bucuria de a fi primul om care paaea �ntr-o lume noua, neatinsa. Dar acest
sentiment paradisiac nu fusese trait de mulai: ai nici Hugo Barren nu-l traise, sau
nu tocmai.
Lozul lui Barren era Alkaid VI. Nu era un alt Pam�nt, dar nici departe de el.
Doamna Bafta a fost �ntotdeauna capricioasa, chiar perversa. Barren facuse
cunoatinaa cu ocupanaii planetei, crabii, la mai puain de jumatate de ora dupa
asolizare. Bine�naeles ca nu erau crabi din cei pe care-i vedeai pe Pam�nt ai care
erau exportaai �n multe alte lumi din motive gastronomice: evoluaia pe Alkaid VI nu
urmase modelul terestru. Totuai, erau patrupede exoscheletice ai le placea apa;
motive suficiente pentru ca Barren sa-i considere crabi. �i ajungeau p�na la piept,
dar �l depaaeau cu mult �n greutate. Carapacea lor era de un verde uniform pe
partea dorsala, iar cea ventrala prezenta o varietate uimitoare de pete albastre ai
galbene. Umblau pe patru picioare ai mai aveau patru membre pe care le foloseau
numai la operaaii manuale. �n ciuda �nfaaiaarii feroce, nu-i erau ostili lui
Barren. �n felul lor ciudat, erau chiar prietenoai, recunosc�ndu-i inteligenaa la
fel de repede cum o recunoscuse ai el pe-a lor. ai, ca o ironie, pam�nteanului �i
era mai uaor sa fie sociabil faaa de crabi dec�t �i fusese vreodata faaa de semenii
sai.
Folosindu-se de aceste relaaii armonioase. Barren �ai mutase, cu ajutorul
vehiculului sau pe aenile, toate instrumentele ai proviziile la trei kilometri de
punctul de aterizare, l�nga oraaul cel mai apropiat al crabilor, ai-ai �nalaase
cortul �n suburbie... Seman�nd cu un iglu, acesta era facut dintr-o p�nza
cameleonica adapt�ndu-se perfect la vegetaaia �nconjuratoare, dar forma �l scotea
�n evidenaa. Alaturi de construcaiile crabilor, rigide, patrate, din placuae
albastre de ardezie, igluul rotund al lui Barren sarea �n ochi �n ciuda, sau tocmai
din cauza culorii verzi-maronii, care o copia at�t de bine pe cea a mlaatinilor din
jur.
Str�ngerea datelor progresase mai repede dec�t sperase el. Barren �nvaaa acum limba
Shickurksilor (care se traducea prin �oamenii Pam�ntului�: o denumire aproape
inevitabila, deai Barren continua sa le spuna crabi, iar planetei lor, Alkaid, aaa
cum se numea ai soarele ei). Descoperi ca-ai putea folosi g�tul, limba ai dinaii �n
aaa fel �nc�t sa produca plescaiturile ai g�lg�iturile din care se compunea limba
lor. Dar nu avea echipamentul (o pereche de antene lungi cu multe articulaaii)
necesar exprimarii sau accentuarii diferitelor stari. Bine�naeles ca m�inile ai
braaele �i erau insuficiente: n-aveau destule articulaaii ai din cauza aceasta
bucuria se confunda adeseori cu tristeaea, gluma cu insulta. Kurkikle-43 �i
spusese: �Controlul vocii este bun, dar aici, printre noi, nu ai avea nicio aansa
ca orator.�
Pe masura ce le �nvaaa limba, Barren �nregistra c�teva conversaaii cu ei, �n
special cu Kurkikle-43, care parea sa fi primit sarcina de a avea grija de el ai de
a-i raspunde la �ntrebari. Aceste �Raspunsuri la �ntrebari� erau �ntotdeauna o
lupta. Pareau sa existe momente potrivite ai momente nepotrivite pentru discutarea
fiecarui subiect: facea parte dintr-un protocol complicat pe care erai dator sa-l
respecai. Asemenea lucruri nu puteau fi explicate direct niciunui vizitator din
stele: ele trebuiau ghicite, intuite. Astfel, deai niciun crab nu era reticent ai
nu-i refuza ajutorul, deseori i se sugera ca ar trebui sa aatepte p�na la momentul
oportun, fara sa i se precizeze care era acesta.
Barren descoperi ca Shickurksii erau mari teoreticieni. �naelegeau fuziunea
atomica, astronomia ai genetica, dar nu pareau sa se foloseasca de ele. Aveau
c�teva unelte, dar nu pareau fabricate de ei. Radiourile lor � ai orice aparate
electrice pe care doreau sa le utilizeze � erau alimentate de la generatoare
acaionate cu piciorul. Puainele haine pe care le aveau erau foarte decorative.
Pretindeau ca traiesc aproape un mileniu. Barren ajunsese la aceasta concluzie
surprinzatoare raport�nd timpul petrecut de el pe planeta la durata vieaii lor ai a
lui. Dupa socoteala lui ieaeau ceva mai mult de o suta de ani. Totuai, �n ciuda
dificultaailor de traducere, at�t a limbii c�t ai a cifrelor (crabii foloseau
sistemul binar), era sigur ca ei spusesera o mie de ani. Nu era chiar imposibil,
hotar� Barren, dupa ce reflecta la aceasta problema, ai aaa se explica de ce nu
murea ai nu se naatea nimeni �n oraa. Toai crabii pe care-i vazuse el pareau sa
aiba cam aceeaai v�rsta ai aceeaai dimensiune � ai cu siguranaa ca nu erau tineri.
Asta mai explica ai rabdarea lor ai am�narile nesf�raite, �p�na la momentul
potrivit�, pentru ca ei puteau sa aatepte, deai uneori se miacau mai repede � ai
fizic, ai mental � dec�t Barren. Nu erau �nceai, dar �ai puteau permite sa nu se
grabeasca, ai nu se grabeau.
C�nd, dupa patru luni standard, Barren a anunaat ca a sosit timpul sa plece, crabii
au obiectat, i-au sugerat ca ar fi bine sa mai aatepte, ai c�nd Barren a vrut sa
�ncarce maaina, i s-au pus �n drum. De c�te ori �ncerca sa se furiaeze de l�nga
oraaul lor, ziua sau noaptea, ei apareau ai-l �ntorceau din drum. Nu-l ameninaasera
niciodata cu violenaa fizica, pentru ca nu le statea �n fire. �n schimb, foloseau
persuasiunea, sau pur ai simplu �i barau trecerea, p�na c�nd Barren se satura p�na-
n g�t. Deai i-ar fi placut sa ram�na cu crabii, ai chiar se g�ndise foarte serios
sa o faca, se simaea obligat sa se �ntoarca pentru a-ai anunaa superiorii de
existenaa unei civilizaaii extraterestre at�t de avansate. Pe l�nga asta, rezervele
�i erau limitate ai nici aparatul de oxigen nu ainea o viaaa; daca ram�nea pe
planeta Alkaid, se putea aatepta sa mai traiasca doi ani standard, sau chiar ai mai
puain. �ntr-adevar, nu avea de ales. Trebuia sa gaseasca un mod de a scapa de
acolo.
Le-a �naeles destul de repede atitudinea. �n timp ce el epuizase timpul prevazut
pentru studiu, ei nu erau supuai niciunei constr�ngeri ai aveau sa-l studieze p�na
la moarte.
P�na la moarte.
Aici trebuia gasit ceva. Crabi aveau o anumita atitudine faaa de moarte, poate
pentru ca era un fenomen at�t de rar. �ntr-o dimineaaa, la doua luni dupa sosirea
lui pe planeta, pam�nteanul ieaise din iglu ai constatase ca oraaul era �n
�ntregime pustiu. Catre pr�nz, crabii se �ntorsesera ai-i spusera ca unul de-al
lor, dintr-un sat apropiat, fusese pe moarte ai mersesera cu toaii sa-l ajute. Se
sculasera la mijlocul nopaii ai-ai petrecusera o jumatate de zi cu crabul mort sau
muribund, uit�ndu-ai de �ndatoririle normale. Acest act era �n contradicaie cu
obianuitul lor comportament rigid � iar crabul �n cauza nu parea sa fi fost nici
foarte batr�n ai nici prea venerat. Evenimentul era legat �ntr-un fel de religia
lor, cam asta era tot ce putuse Barren afla despre el. Religia era un lucru caruia
nu i se consacrau nici discuaii, nici ritualuri. Kurkikle-43 nu vorbea niciodata
despre ea ai nu puteau fi vazute nici temple, nici preoai sau manifestari
religioase. aez�nd �n faaa igluului, prizonier, Barren se g�ndise mult la aceasta
atitudine faaa de moarte. Dincolo de oraa se vedea c�mpia �ntinsa ai at�t de
familiara, patata cu gropi mici ca de varsat, puain ad�nci, pline cu apa ai
acoperita de ierburi ai tufe marunte. Cunoatea direcaia �n care se afla nava, ai ar
fi vazut-o ai acum, fiind mai �nalta dec�t orice alt obiect din jur, dar �ntre timp
se lasase o ceaaa verzuie. Nava era aproape, i-ar fi luat mai puain de o ora ca sa
mearga p�na acolo. Dar crabii nu i-ar fi �ngaduit-o, probabil at�ta timp c�t mai
traia... totuai, daca urma sa moara, sau macar sa spuna ca este pe moarte, oare nu
ai-ar fi schimbat ei g�ndurile ai ritualurilea Cu c�t se g�ndea mai mult la acest
lucru, cu at�t i se parea mai verosimil. Nava era programata pentru decolare
automata de �ndata ce el ar fi reuait sa ajunga �n ecluza, unde senzorii l-ar fi
identificat. Era un procedeu de siguranaa, obianuit, �nsemna ca un cercetaa putea
parasi o planeta repede ai uaor, chiar daca s-ar fi �nt�mplat sa fie ranit � sau
drogat.
Barren atia ca fiinaele acelea nu erau proaste. Nu �naelegeau prea multe despre
biologia umana, dar nu erau proaste. Daca el ar fi pretins doar ca era pe moarte,
poate ca ei n-ar fi acaionat imediat. Dar daca el ar fi parut ca se stinge repede,
pulsul ai respiraaia devenind mai slabe ai mai rare, ei ar fi fost nevoiai sa-l
creada. Sigur ca o sa-l creada! ai nu era o simpla speculaaie prosteasca, pentru ca
�n trusa lui medicala avea inhibarile metabolice. Acestea �i vor �ncetini dramatic
pulsul ai ritmul respiraaiei, provoc�ndu-i o stare de coma at�t de profunda �nc�t
se apropia de suspendarea funcaiilor vitale. Scopul lor era acela de a-i permite
unui cercetaa sa traiasca o saptam�na cu poraia de oxigen pentru c�teva ore. Dar �n
cazul lui ele ajutau la simularea moraii. Doua capsule �l vor scoate din circulaaie
pentru aproape trei zile standard (sau patru de-ale Shickurksilor). ceea ce ar fi
fost de ajuns. Tot ce avea de facut era sa-i convinga pe crabi sa-i �ncarce corpul
�muribund� �n liftul de acces � poate invoc�nd necesitaai religioase � ai apoi...
spre casa.

*
Era prima perioada a zilei.
Kurkikle-43 patrunse vioi, cu mersul sau lateral, �n cladirea celor trei batr�ni.
Era prima perioada a zilei ai bine�naeles ca erau scufundaai �n ad�nca meditaaie.
Daca ar fi avut orice alt mesaj, Kurkikle-43 ar fi aateptat p�na la sf�raitul
perioadei ai ar fi vorbit batr�nilor numai dupa ce aceatia l-ar fi recunoscut ai l-
ar fi �ntrebat ce-l aducea la ei. Dar n-avea alt mesaj, treaba lui era foarte
importanta, aaa ca-i �ntrerupse.
� Eminenaele Voastre, Pam�nteanul Barren moare.
Shrek-19, primul dintre Batr�ni care se trezi spuse suparat:
� Ai fi putut aatepta p�na la Spunere ca sa ne comunici aceasta atire banala.
� Dar moare.
� Este un strain. Moartea lui n-are nicio importanaa Ai greait �ntrerup�ndu-ne
meditaaia.
� Nu sunt de acord cu interpretarea ta, Shrek, spuse Ishke-18. Barren este o fiinaa
inteligenta, raaionala, ai un oaspete �n lumea noastra. Are prea puaina importanaa
ca e strain. Este de datoria noastra sa-l cinstim lu�nd parte la moartea lui.
Urkuk�19, al treilea Batr�n, �ai �nalaa antenele �n semn de aprobare.
� Interpretarea ta este pe c�t de logica, pe at�t de onorabila, Ishke.
� Atunci declar, spuse Ishke-13, ca-l vom trata pe Barren ca pe un Shickurksii.
� �nca ceva, Eminenaele Voastre, interveni Kurkikle-43, va rog sa luaai �n seama
rugamintea lui Barren de a i se aaeza trupul ai tot ce-i aparaine �n vehiculul
stelar, conform religiei lui.
� Foarte bine, spuse Ishke 18. Presupunem ca vehiculul stelar poate fi programat sa
transporte trupul lui Barren �napoi �n propria sa lume, astfel ca vom pierde ocazia
de a-i studia funcaiile interne. Dar n-are importanaa. Va fi aaa cum a dorit
strainul.
Cortul str�mt al lui Barren cu greu putea gazdui patru Shickurksii �n acelaai timp.
Privira la trupul lui Barren care zacea absolut nemiacat pe patul scund de
campanie. Kurkikle-43 �ai �ndoi picioarele segmentate ca sa atinga uaor pieptul lui
Barren cu o parte din orificiile auditive. Asculta o clipa, apoi spuse:
� Pompa corporala funcaioneaza �nca, dar foarte �ncet ai slab.
Urkuk-19 vorbi:
� Daca vrem sa-l ajutam, trebuie sa acaionam imediat. Este evident ca i se apropie
timpul.
� De acord, spuse Ishke-18. Vom avea grija sa fie transportat imediat la locul
vehiculului stelar.
Acest lucru fu �ndeplinit �ntocmai. Toai locuitorii oraaului dadura ajutor duc�nd
repede la locul navei trupul lui Barren �n care viaaa abia mai p�lp�ia, ai
transport�ndu-i lucrurile: camera video, benzi, filme, jurnal, aparate de analiza
biochimica, microscopul, instrumente de disecaie, containere pline cu mostre,
haine, pachete cu m�ncare, cuburi muzicale, aparatul de oxigen, suveniruri din lumi
�ndepartate, vehiculul pe aenile ai igluul dezumflat: toate au fost transportate pe
cei trei kilometri de mlaatini shickurksiene ai au fost aranjate cu grija l�nga
liftul de acces.
Carcasa stralucitoare a navei de cercetare a lui Barren era de departe cea mai
�nalta ai mai spectaculoasa forma de relief de pe acele meleaguri. Condiaiile
atmosferice nu-i puteau umbri stralucirea. Suporturile navei se scufundasera ad�nc
�n solul mlaatinos, dar liftul de acces ramasese la nivelul solului, pregatit sa
ridice totul p�na la ecluza principala, mult deasupra lor. Nava aatepta, gata sa-ai
ia zborul �n orice clipa.
Barren, care fusese transportat �n patul sau de campanie, fu �ntins, cu faaa �n
sus, pe un loc neted l�nga nava. Kurkikle-43 declara ca era �nca �n viaaa, ai o
padure de antene se miacara �n semn de satisfacaie.
� E bine, spuse Ishke-18. Mai putem �nca sa-l ajutam �ntru viaaa veanica. Fiind cel
mai batr�n ai singurul reprezentant al celei de-a opta generaaii, voi conduce eu
ceremonia. �ai schimba sumbra pelerina cafenie cu una de un galben stralucitor ai
�ncepu; ai a fost a doua perioada a zilei.
� Vizitatorule din stele, Barren, eati strain ai ai fost cu noi pe planeta noastra
pentru puain timp, dar ne eati drag ai �ai dorim binele. Momentul Trecerii tale a
venit �n timp ce te aflai aici, ai nu printre ai tai, dar asta nu �nseamna ca
trebuie sa te lipsim de aansa aelului suprem. Vom �ncerca cu toaii sa te ajutam sa
reuaeati sa-l atingi ca ai cum ai fi unul dintre ai noatri...
Spun�nd acestea, Ishke lua instrumentul ritual ai cu multa grija despica trupul lui
Barren de la g�t ai p�na jos. Apoi �nm�na solemn instrumentul lui Urkuk-19 care
adauga o a doua incizie de-a curmeziaul primei, ai-l trecu lui Shrek-19 care facu
acelaai lucru.
S�ngele a�ani. Madularele lui Barren se miacara spasmodic. Pleoapele tresarira
�ncet, apoi ochii se deschisera.
�Traieate ai nu striga�, spuse Ishke-18. �Continuaai! Continuaai!�
�n ordinea v�rstei, de la Kerk-20 �n jos spre Urkelsj-52, fiecare Shickurksii al
oraaului executa o incizie rituala �n trupul lui Barren.
Inhibantul era puternic. Nici cea mai violenta stimulare nervoasa nu l-a putut
aduce pe deplin �n simairi.
Ishke-18 exulta, expresia antenelor altern�nd �ntre recunoatinaa ai admiraaie.
� Victorie! striga el. ai-a ispaait toate pacatele vieaii pam�nteati fara sa se
pl�nga. Barren a reuait sa intre �n viaaa veanica pe un plan mult mai �nalt. A
facut Trecerea. �nchinaai-va noului zeu!
Se prosterna el �nsuai �n faaa trupului ai mulaimea de Shickurksii din jurul sau
facu la fel.
Dupa mult timp se ridicara din �nchinaciunea respectuoasa. Ishke-18 facu un semn ca
totul sa fie aaezat �n liftul de acces. Bunurile lumeati ale strainului umplura
locul ai liftul se puse �ncet �n miacare, transport�nd �ncarcatura sus, �n ecluza.
Apoi se �ntoarse gol. Kurkikle-43 fu cel care depuse ramaaiaele �mpraatiate ale
prietenului sau zeificat pe podeaua liftului. Acesta se �nalaa din nou. Urma o
pauza. Nava b�z�i, apoi se ridica pe un st�lp de foc, fac�ndu-i pe Shickurksii sa
se dea �napoi departe de dogoarea jetului.
�n timp ce urmarea nava pierz�ndu-se printre norii de deasupra capetelor lor,
Ishke-18 spuse:
� Toate urmele lui fizice s-au dus, totuai vreau sa cred ca spiritul sau divin
ram�ne sa-ai petreaca o parte din eternitate printre noi.
ai noi l-am ajutat sa o atinga. Am avut privilegiul sa-l ajutam sa moara, spuse
Urkuk-19.
� E un sentiment placut, spuse Shrek-19, deai aproape ca-i refuzasem acest drept.
� Sper sa mai fim vizitaai da semeni de-ai lui Barren, spuse Ishke-18. Poate ca
fapta noastra buna de astazi va aduce prietenie veanica �ntre rasele noastre.
ai a fost a treia parte a zilei.
Arkadi & Boris Strugaaki
Extraordinara aventura
a lui Boris Ivanovici Stronski

Traducere de Irina Andreescu

Acum, c�nd �ntreaga lume asculta cu �ncordare semnalele celui de-al 19-lea satelit,
iar echipajele navelor �Sovetskii Soiuz� ai �Veidada-lu� se pregatesc �n Gobi sa-ai
ia zborul pentru a strabate mi�lioane de kilometri �n cosmos, este interesant sa
amintim evenimen�tele ciudate care au avut loc �n urma cu un an, �n �mprejurimile
Stalinabadului.
La timpul sau, �n diferite reviste de atiinaa popularizata au aparut articole ai
reportaje despre �Mesageri�. Versiunile cu privire la �diversioniatii telemecanici�
ai la �monatrii silico-organici�, ca ai afirmaaiile contradictorii ale �martorilor
oculari� cu privire la �mun�aii de foc� ai la vacile ai autocamioanele �nghiaite
dintr-odata nu rezistau nici pe atunci vreunei critici. Faptele erau cu mult mai
simple ai totodata cu mult mai complexe dec�t toate aceste nascociri.
Imediat dupa faimoasa radiograma a lui Stronski a devenit lim�pede ca raportul
oficial al Comisiei de la Stalinabad nu va aparea prea cur�nd �n presa, aaa ca
profesorul Nikitin mi-a propus mie, unul dintre puainii martori oculari, sa public
adevarul despre �Mesageri�.
� Sa povesteati ceea ce ai vazut cu ochii dumitale, �mi spuse d�nsul. Poai lua ai o
copie dupa jurnalul lui Stronski.
Va previn de la bun �nceput ca voi respecta �ntocmai indicaaiile profesorului ai ma
voi stradui sa redau numai impresiile mele, expun�nd evenimentele aaa cum le-am
trait noi, cei din grupul arheo�logic care efectua sapaturi la aaa-numitul �Castel
al lui Apida�, situat la aproximativ 100 km sud-est de Pendjikent.
Echipa era alcatuita din c�aiva oameni: aeful ei, Boris Ivanovici Stronski, vechiul
meu prieten Volodea Lukin ai cu mine. �n afara de noi mai erau doi lucratori
tadjici de prin partea locului ai un aofer.
�Castelul lui Apida� este o colina �nalta de vreo 30 m, aaezata �ntr-o vale
�ngusta, prinsa �ntre munai. �n vale aerpuieate un r�ulea cu apa cristalina ai
rece, iar de-a lungul r�ului trece drumul spre oaza Pendjikent.
Pe v�rful colinei dezgropam locuinaa aparain�nd vechilor tad�jici. Iar la poalele
ei ne-am instalat tabara: doua corturi ai un steag purpuriu av�nd ca emblema o
moneda sogdina (un cerc cu un patrat la mijloc). Castelul tadjic din secolul al
III-lea nu are nimic care sa aminteasca de ziduri crenelate, poduri de cetate
me�dievala ai temniae subterane. Aaa cum se prezinta dezgropat, el este format din
doua-trei platforme patrate ai netede, av�nd de-a lungul laturilor o �ngraditura de
circa 10 cm. De fapt din castel n-a ramas dec�t pardoseala. Aici poai gasi lemn
ars, cioburi de vase de lut ai o sumedenie de scorpioni � singurii care n-au nimic
antic �, iar daca ai noroc, c�te o moneda veche ai �nverzita de cocleala.
Echipa avea la dispoziaie o maaina destul de �nvechita, de tipul vehiculelor bune
pentru orice teren, cu ajutorul careia bateam groaz�nicele drumuri de munte,
�ndepart�ndu-ne mult de tabara, �n vederea prospecaiunilor arheologice. �n ajunul
zilei �n care au aparut �Mesa�gerii�, Stronski plecase cu aceasta maaina la
Pendjikent dupa pro�vizii, ai noi �l aateptam sa se �ntoarca �n dimineaaa zilei de
23 au�gust. Automobilul nu s-a �ntors, marc�nd prin dispariaia sa �nceputul
extraordinarelor evenimente care au urmat.
aedeam �n cort ai fumam, aatept�nd sa se spele cioburile puse �ntr-un lighean ai
afundate �n r�uleaul din apropiere. Volodea lucra pe v�rful colinei, unde v�ntul
st�rnea trombe de praf prin care se �ntrezareau palariile de p�sla alba ale
lucratorilor. Se auzea f�s�itul primusului pe care pusesem la fiert pasat de
hriaca. Fum�nd, ma �n�trebam ce l-o fi facut pe Stronski sa �nt�rzie cu aase ore.
Gazul era pe terminate, nu mai aveam dec�t doua cutii de conserve ai o juma�tate de
pacheael cu ceai. Ce ne facem daca Stronski nu va veni astazia M-am sculat apoi �n
picioare ai m-am �ntins sa ma dezmor�aesc. �n clipa aceea am vazut pentru prima
oara un �Mesager�.
Statea nemiacat �n faaa intrarii cortului, avea o culoare neagra fara luciu, era
�nalt c�t un dulau ai semana cu un paianjen uriaa.
Corpul sau era rotund ai plat, iar picioarele �i erau articulate. Dupa o clipa,
tresalta ai porni de-a dreptul spre mine. Nu ne desparaeau mai mult de zece paai.
�l priveam �ncremenit cum �ai miaca �ncet picioarele, las�nd �n nisipul fin urme ca
niate gropiae.
Sa nu uitam ca pe atunci habar n-aveam ce este un �Mesager�. Pentru mine era o
dihanie necunoscuta, muta ai fara ochi, care se apropia �ntruna, rasucindu-ai �n
chip ciudat picioarele. M-am dat �napoi. �n aceeaai clipa s-a auzit un declic slab
ai deodata a�ani o lumina orbitoare, at�t de puternica, �nc�t instinctiv am �nchis
ochii, iar c�nd i-am redeschis l-am vazut printre petele roaii ce-mi jucau �n faaa
ochilor, la un pas mai aproape, chiar �n umbra cortului.
� Ce-o mai fi ai astaa ... bolborosii eu.
El statea l�nga ladiaa noastra de provizii ai, dupa c�t se pare, scotocea �nauntru
cu doua labe. O cutie de conserve straluci �n soare ai disparu brusc, fara sa-mi
dau seama unde. Apoi a facut o miacare laterala ai l-am pierdut din raza ochilor.
�n aceeaai clipa a �ncetat f�s�itul primusului ai s-a auzit un sunet metalic.
Nu atiu cum ar fi procedat �n locul meu un om mai stap�n pe sine. ain minte �nsa ca
eu am racnit c�t m-au ainut puterile, poate din dorinaa de a speria paianjenul,
poate pentru a prinde curaj. Apoi am zbughit-o afara din cort, am alergat c�aiva
paai ai m-am oprit pierz�ndu-mi rasuflarea. Totul �n jur era neschimbat. Munaii
stralu�ceau scaldaai de soare, iar pe v�rful colinei se vedeau palariile albe ale
muncitorilor. ai iata ca atunci l-am zarit pe �Mesager� pentru a doua oara. Fugea
repede pe pov�rnia, ocolind colina, uaor ai fara zgomot, de parca aluneca prin aer.
Abia i se vedeau picioarele; am zarit �nsa limpede o umbra ciudata gonind alaturi,
pe iarba uscata ai aepoasa. Apoi a disparut.
Din v�rful colinei s-au auzit strigate: Volodea cobora �mpreuna cu muncitorii ai-mi
cerea sa scot pasatul de hriaca de pe primus ai sa pun ceainicul. Ei nu banuiau
nimic ai au ramas stupefiaai c�nd i-am �nt�mpinat cu o fraza care li s-a parut
ciudata:
� Paianjenul a luat primusul ai conservele.
Volodea spune ca aveam o �nfaaiaare jalnica. aedeam �n faaa cortului, fumam ai
scuturam scrumul �n castronul cu pasat. Ochii mi se roteau �nspaim�ntaai c�nd �ntr-
o parte, c�nd �n alta.
Vaz�nd ca vechiul meu prieten crede ca am �nnebunit, am �nceput sa-i povestesc cu
�nfrigurare, �ntrerup�ndu-ma mereu, tot ceea ce s-a petrecut. Apoi am cercetat
�mpreuna terenul. �n afara de gropiaele pe jumatate astupate de la intrarea
cortului, n-am putut sa desco�perim nicio urma. �n schimb, am constatat ca
�paianjenul� a luat cu el, �n afara de primus ai conserve, jurnalul meu, o cutie
de cre�ioane ai un pachet cu cele mai preaioase descoperiri.
� Ce aiureala! spuse Volodea furios.
Se �nsera. �n dreptul colinei plutea un nor albicios, alcatuit din mai multe
straturi; departe, deasupra munailor, �ncepuse a licari constelaaia scorpionului,
d�nd iluzia unei labe cu trei degete. Munci�torii au adormit cur�nd, �n timp ce noi
stateam �ntinai pe aaternuturi ai ne g�ndeam la cele �nt�mplate.
Dupa o lunga tacere, Volodea spuse cu o nuanaa de neliniate �n glas ca, dupa
parerea lui, poate sa existe o legatura �ntre apariaia paianjenului ai �nt�rzierea
lui Stronski. Acelaai lucru �mi trecuse ai mie prin minte, dar nu i-am raspuns.
Atunci el a �nceput sa �naire �nca o data obiectele disparute, dupa care ai-a
exprimat presupunerea absurda ca �paianjenul� a fost un hoa travestit cu
�ndem�nare. Eu am aaipit.
M-a trezit un zgomot ciudat, asemanator cu vuietul unor puter�nice motoare de
avioane. Am ramas nemiacat o bucata de timp ai am ascultat. Aveam o senzaaie
neplacuta, poate din cauza ca de o luna de zile de c�nd lucram aici nu vazusem
niciun avion. M-am sculat �n picioare ai am privit �n afara cortului. Era o noapte
fara luna, aratatoarele ceasului indicau ora unu ai jumatate. Cerul era presa�rat
de stele, care �mpungeau �ntunericul cu licarirea lor, iar culmile munailor pareau
niate umbre uriaae. Deodata pe pov�rniaul munailor din faaa aparu o pata vie de
lumina, care pluti �n jos, se stinse ai reaparu cu mult mai spre dreapta. Vuietul
crescu ai el.
� Ce-o mai fi ai astaa �ntreba alarmat Volodea, fac�ndu-ai drum afara.
Vuietul se auzea acum foarte aproape, ai, dintr-odata, v�rful colinei noastre fu
inundat de o lumina orbitoare, alb-galbuie, �n bataia careia colina parea un pisc
de gheaaa stralucitoare. Totul a durat doar c�teva secunde. Apoi lumina s-a stins,
ai vuietul a �ncetat. Din cortul muncitorilor se auzira glasuri �nspaim�ntate. �n
aceeaai clipa, vuietul se porni din nou, �nala�ndu-se deasupra vaii, pentru ca apoi
sa se potoleasca ai sa dispara undeva, �n departare. Am avut impresia ca
�ntrezaresc un corp alungit ai �ntunecos alunec�nd printre stele �n direcaia sud-
est.
Se apropiara de mine Volodea ai muncitorii. Ne-am aaezat �n cerc ai am stat multa
vreme fara sa scoatem un cuv�nt, ascult�nd cu �ncordare fiecare sunet. La drept
vorbind, totul �mi inspira teama: �paianjenul�, �ntunericul de nepatruns al nopaii
fara luna, foanetele tainice care-mi ajungeau la urechi odata cu zgomotul facut de
su�surul apei. Volodea �mi spuse �n aoapta ca ne aflam indiscutabil �n centrul unor
evenimente stranii. Nu l-am contrazis. �n cele din urma ni s-a facut frig ai ne-am
�mpraatiat �n corturi.
� Ce facem daca se �ntorca �ntreba Volodea �n timp ce se culca.
� Nu atiu, i-am raspuns.
�n noaptea aceea �nsa, n-au mai venit.
A doua zi ne-am urcat p�na la sapaturi, unde am vazut ca nu ramasese niciun ciob
din cele gasite �n ajun. Toate obiectele din ce�ramica disparusera. Pe suprafeaele
netede ale podelelor din locuinaele dezgropate se vedeau urme �n forma de gaura:
movila formata din pam�ntul pe care-l sapasem era surpata ai turtita de parca ar fi
trecut peste ea un compresor rutier; peretele era distrus �n doua locuri.
Muncitorii vorbeau �ntre ei �n surdina ai se aineau c�t mai aproape de noi. Le era
frica, ai noua la fel, iar Stronski nu mai venea! La pr�nz am m�ncat resturi de
p�ine ai am baut apa rece. Dupa ce m-am sfatuit cu Volodea, mi-am �nfipt mai ad�nc
palaria �n cap ai am pornit-o hotar�t spre Pendjikent, sper�nd sa prind �n drum un
automobil.
Primii c�aiva kilometri i-am strabatut fara incidente ai m-am aaezat chiar de doua
ori sa fumez. Pereaii defileului se apropiau ai se departau, v�ntul batea ridic�nd
valuri de praf, se auzea zgomotul r�ului. Am �nt�lnit de mai multe ori c�te o turma
de capre, dar oa�meni n-am vazut. �mi mai ramasesera vreo zece kilometri de drum
p�na la cea mai apropiata localitate, c�nd aparu un elicopter. Cu un vuiet surd, el
zbura deasupra capului meu ai disparu dupa o cotitura a defileului, las�nd �n urma
un suflu de aer cald. Nu era verde ca elicopterele noastre militare ai nici
argintiu ca cele de transport ai pasageri, ci avea o culoare mata ai emitea, �n
bataia razelor soarelui, o lumina palida, ca aeava unei puati. Culoarea, forma
neobianuita, vuietul sau puternic � toate mi-au amintit nu atiu de ce de
eveni�mentele din noaptea trecuta, de �paianjen�, ai din nou m-a cuprins un
simaam�nt de teama.
Am grabit paaii, apoi am �nceput sa alerg. Dupa o cotitura am vazut un G.A.Z.-169.
L�nga el stateau trei oameni care priveau spre cer, unde nu se mai zarea �nsa
nimic. Tem�ndu-ma sa nu plece ime�diat, �ncepui sa strig ai sa alerg din toate
puterile. S-au �ntors catre mine, apoi unul dintre ei s-a �ntins la pam�nt ai s-a
v�r�t sub maaina. Ceilalai doi, niate tipi cu barba, probabil geologi, continuau sa
ma priveasca.
� Ma luaai ai pe mine la Pendjikenta le strigai.
Ei continuara sa se uite la mine cu atenaie, fara sa scoata un cuv�nt. Am crezut ca
nu m-au auzit.
� Buna ziua! strigai, apropiindu-ma.
Barbatul �nalt se �ntoarse fara sa-mi raspunda ai intra �n ma�aina. Cel scund �mi
raspunse foarte rece: �Salut� ai-ai aainti din nou privirile spre cer. Am privit ai
eu �n sus. Nu se vedea nimic �n afara de o pasare mare care parea nemiacata.
� Nu mergeai la Pendjikenta
� Dar dumneata cine eatia �ntreba barbatul cel scund, �ndrept�ndu-ai din nou
privirile spre mine.
� Sunt arheolog. Sapam la castelul lui Apida.
� Unde-i astaa
Le explicai.
� Ce treaba ai la Pendjikenta
Le-am vorbit despre Stronski ai despre situaaia din tabara, fara �nsa sa pomenesc
de �paianjen� ai de alarma din timpul nopaii.
� �l cunosc pe Stronski, spuse brusc barbatul cel �nalt ai se �ntoarse �ndata cu
faaa catre mine. �l cunosc. �l mai cheama Boris Ivanovici.
Am dat aprobativ din cap.
� V-am lua, fireate, tovaraae, dar dupa cum vedeai suntem �n pana. aoferul ne-a
facut figura.
� Gheorghi Palici, se auzi de sub maaina o voce mustratoare, axul cardanic...
� Vorba lunga mai eati, Petrenko.
� Iata-l ca reapare! striga geologul cel scund.
Elicopterul negru se ivi de dupa panta ai, gonind cu viteza de-a lungul drumului,
se �ndrepta direct �nspre noi. Apoi se �nalaa mult deasupra capetelor noastre.
Aceasta nu prea mi-a placut ai eram tocmai pe punctul de a o spune, c�nd, deodata,
barbatul cel �nalt rosti cu o voce surda:
� Elicopterul coboara! ai ieai din maaina.
�ntr-adevar, aparatul cobora vertiginos. �n burta lui se casca deodata o
deschizatura care nu prevestea a nimic bun, �n timp ce el se lasa tot mai jos,
peste noi.
� Petrenko, ieai odata afara ai fugi repede �n laturi! urla barbatul cel �nalt,
trag�ndu-ma de m�na.
O luai la fuga. Geologul cel scund facu la fel. El striga ceva cu gura larg
deschisa, dar vuietul motoarelor acoperea toate cele�lalte sunete. M-am pomenit cu
ochii plini de praf, �ntr-un aana de scurgere, reuaind sa-l vad doar pe Petrenko ce
se t�ra iute spre noi, �n timp ce elicopterul negru se lasa asupra automobilului.
Furtuna st�rnita de elicele lui puternice �mi smulse palaria ai �nvalui totul �ntr-
un nor galben de praf. Apoi a�ani aceeaai lumina alb-orbitoare, eclips�nd razele
soarelui. Am simait �n ochi o durere at�t de vie, �nc�t n-am putut sa-mi �nabua un
strigat. C�nd prafaraia se mai do�moli, vazuram drumul pustiu ai corpul negru al
elicopterului �ndepart�ndu-se de-a lungul defileului.
De atunci n-am mai zarit �Mesageri� ai nici navele lor aeriene. Doar Volodea ai
muncitorii au mai observat un elicopter �n aceeaai zi ai �nca doua la 25 august.
Ele au trecut la mica distanaa ai tot de-a lungul drumului. Dupa 25 nu le-a mai
vazut nimeni. Paaaniile prin care am trecut dupa aceea sunt legate doar indirect de
�Me�sageri�.
�mpreuna cu geologii am ajuns cu chiu cu vai la Pendjikent calatorind pe maaini
�nt�lnite �n drum. Geologul cel �nalt privea tot timpul la cer ai �njura de mama
focului. aoferul Petrenko a �ncercat de c�teva ori sa spuna ceva despre axul
cardanic, dar nimeni nu i-a dat atenaie.
La Pendjikent mi s-a spus ca Stronski plecase �nca �n dimineaaa zilei de 23 ai nu
se �napoiase. �n timp ce Colea, aoferul expediaiei, aparuse �n seara aceleiaai zile
ai mai era reainut la miliaie. Pe semne ca el accidentase maaina (cine atie ce s-o
fi �nt�mplat cu Stronski) ai acum, ca sa se justifice �ndruga tot felul de nazb�tii
despre un atac aerian. M-am dus glona la miliaie. Colea aedea �n odaia ofiaerului
de miliaie ai facea reflecaii amare cu privire la nefericirile ce se pot abate
asupra oamenilor. Dupa cum spunea el, la aproximativ 40 km de Pendjikent, Stronski
s-a dus sa cerceteze niate ruine aflate de o parte a drumului. Dupa vreo 20 de
minute s-a apropiat un elicopter negru ai a �nghiait maaina. Colea a fugit dupa el
aproape un kilo�metru, dar, aaa cum era de aateptat, nu l-a putut ajunge din urma
ai s-a dus sa-l caute pe Stronski. Nu l-a gasit nici pe el ai s-a �n�tors atunci la
Pendjikent, unde a raportat absolut totul.
� Daca minte, o sa aiba de furca cu mine, spuse pe un ton ameninaator ofiaerul de
serviciu.
�n aceasta clipa dadura buzna �n secaia de miliaie cel doi geo�logi ai cu Petrenko.
Ei aduceau o declaraaie cu privire la dispariaia maainii ai se informara pe un ton
sec cui pot adresa o pl�ngere �m�potriva unor acaiuni huliganice, sav�raite de
niate piloai necunoscuai. Dupa o jumatate de ora, lui Colea i s-a dat drumul.
Fireate, acum toata lumea atie ce sunt �Mesagerii�, dar �mi aduc aminte ca jumatate
din membrii comisiei care s-au deplasat la faaa locului considerau neserioasa
aceasta opinie, propun�nd ca cercetarile sa fie date pe seama miliaienilor sau a
granicerilor. �ndoielile au disparut �nsa abia dupa ce pe la mijlocul lunii
septembrie s-a descoperit terenul de aterizare al �Mesagerilor� ai jurnalul lui
Boris Ivanovici Stronski. El a fost gasit de granicerii care au urmarit, con�form
indicaaiilor date de martorii oculari, c�teva urme ale elicopte�relor negre.
Terenul � o suprafaaa neteda, nivelata, cu blocuri de piatra vulcanica pe margini �
se afla �ntr-o vale �ncleatata de munai, la 15 km de castelul lui Apida. Avea un
diametru de circa 200 m. �n multe locuri pam�ntul parea ars, iar vegetaaia � iarba,
spinii, doi duzi mai mici � se carbonizase. Pe teren s-a gasit unul dintre
automobilele furate, G.A.Z.-151, gresat, spalat, dar fara com�bustibil, c�teva
obiecte dintr-un material necunoscut, care nu se atie la ce puteau folosi (au fost
predate spre cercetare), ai, lucrul cel mai important, jurnalul grupului arheologic
condus de Stronski cuprinz�nd observaaii scrise chiar de Boris Ivanovici. Jurnalul
se afla �n automobil, pe bancheta, ai nu a avut de suferit nici din pricina
umezelii ai nici din cauza soarelui, fiind acoperit doar cu un strat de praf. Era
un caiet obianuit, cu coperte de culoarea cleiului. Doua treimi din text cuprindeau
descrierile sapaturilor facute la castelul lui Apida ai dari de seama cu privire la
explorarea �mprejurimilor. La sf�rait era expusa pe numai opt pagini o scurta
povestire, mai pasionanta �nsa dec�t orice roman ai dec�t multe lucrari
atiinaifice. Pe alocuri nu se �naelegea scrisul, dar restul este c�t se poate de
in�teresant, �ndeosebi concluziile pe care le-a tras Stronski cu privire la
�Mesageri�. Voi publica mai jos �n �ntregime aceste note, coment�nd unele pasaje nu
prea explicite.

�24 AUGUST
(Un desen reprezent�nd ceva asemanator cu capul unui burete, un con foarte turtit
ai alaturi, pentru comparaaie, un automobil ai un om. Inscripaia: �nava cosmica�.
Pe con se afla c�teva puncte indicate de sageai, �n dreptul carora serie:
�intrari�; la v�rful conului se afla inscripaia �pe aici se �ncarca�. Pe margine:
��nalaimea 15 m, diame�trul de baza 40 m�).
Elicopterul a mai adus �nca un automobil G.A.Z.-169, J.D. 19-19. Mesagerii (acest
cuv�nt l-a folosit pentru prima oara �nsuai Stronski) s-au caaarat pe el, i-au
demontat motorul, apoi l-au �ncarcat pe nava. Maaina noastra buna pentru orice
teren se afla deocamdata jos; am scos din ea toate alimentele, ai ei nici nu se
ating de ele. Nu mi se acorda atenaie, aa putea sa plec, dar nu vreau. (Urmeaza un
desen foarte neprecis, �nfaaia�nd probabil un Mesager.) Nu ma pricep sa desenez. Un
corp negru, �n forma de disc. Opt picioare. Picioarele sunt lungi ai subairi, cu
trei articulaaii. Nu se vad nici ochi ai nici urechi, dar fara nicio �ndoiala ca ei
vad ai aud la perfecaie. Se miaca cu o repeziciune uimitoare, ca niate fluierari
negri. Sunt �n stare sa alerge pe o r�pa verticala �ntocmai ca muatele. Este de
remarcat ca la ei corpul nu se �mparte �n partea inferioara ai cea superioara. Am
observat ca, �n timp ce alergau, una dintre aceste fapturi s-a repezit �ntr-o parte
ai apoi �napoi fara sa se opreasca sau sa se �ntoarca.
Elicopterul a adus o vaca. aase Mesageri au examinat-o din toate paraile, a�r�iau
ai pufneau. Au o putere extraordinara. Unul a apucat vaca cu picioarele dinapoi ai
cu multa uaurinaa a saltat-o pe spate. Vaca a fost �ncarcata. Un elicopter a adus o
claie cu f�n ai a �ncarcat-o pe nava.
...Am �ncercat sa comunic cu ei... Nu mi se da atenaie... Sunt cel puain noua
Mesageri ai trei elicoptere.
Totuai ma supravegheaza. M-am ascuns dupa niate pietroaie, ai un Mesager s-a
apropiat, a a�r�it ai apoi a �ncetat. M-am �ntors...
Se pare ca unul are ochi � cinci nasturi stralucitori la extremi�tatea trupului.
Culoarea lor difera � de la st�nga spre dreapta albastrui-verzui, albastru, violet
ai doi negri...
Au adus a patra maaina G.A.Z.-151, J.D. 73-98. Pe aofer �l cheama Kondratiev. E
foarte speriat, spune ca dormea ai l-a trezit vuietul elicelor. �l lamuresc ai eu
cum ma pricep cu privire la paaaniile noas�tre at�t de ciudate.
Au �ncarcat un elicopter ai automobilul venit cu Kondratiev. Acesta alerga �n jurul
navei, �njura, pl�ngea, se ruga de Mesageri sa-i lase maaina. C�nd vazu ca totul e
zadarnic, vru sa arunce �n ei cu pietre, dar l-am oprit. Nu trebuia sa �nasprim
relaaiile. Mi-a baut alcoolul ai s-a culcat la umbra. Pe Kondratiev Mesagerii nu l-
au mai examinat cu aceeaai curiozitate aratata faaa de mine.
Un mesager s-a apucat sa prinda aop�rle. O facea cu multa �ndem�nare: fugea pe trei
picioare ai �n acelaai timp cu celelalte �nhaaa c�te doua trei o data...
Au �ncarcat vreo zece oi ai o mare cantitate de f�n. Au reuait sa afle cu ce se
hranesc oile. Inteligente fapturi: se pare ca vor sa transporte vii at�t vacile c�t
ai oile. Maaina noastra a fost ai ea �ncarcata, dar alimentele mi le-au lasat pe
toate. �ai dau seama ai de aceasta!
Ce-ar fi sa zbor ai eua M�ine voi �ncerca sa ma �naeleg cu ei sau sa patrund pe
nava. Oare �mi vor �ngaduia
Doua elice, uneori patru. Lungimea fuzelajului � circa 8 m. Totul din material
negru-mat, fara suduri, ai care parca n-ar fi de natura metalica; Habar n-am cum se
patrunde �nauntru. Nu se vede nicio deschizatura. (Aceasta este probabil descrierea
elicopterului.)
Kondratiev a plecat. Am vrut sa trimit prin el c�teva observaaii scrise, dar m-a
refuzat. A cautat sa ma convinga sa plec �mpreuna cu el, dar i-am respins
propunerea. A plecat fara sa fie st�njenit...
Trebuie sa zbor cu ei. O asemenea �nt�mplare nu survine dec�t o data �n viaaa...
Mesagerii continua sa se agite, ca ai c�nd nimic nu s-ar fi �n�t�mplat...
Uluitor! Nici acum nu-mi pot reveni din surpriza. Mesagerii sunt niate maaini!
Chiar acum, la doi paai de mine, doi Mesageri au demontat un al treilea. Nu-mi
venea sa-mi cred ochilor. Un aparat c�t se poate de complicat, nici nu atiu cum l-
aa putea descrie. Pacat ca nu sunt inginer. Au scos cuirasa de pe spate; sub ea, �n
forma de stea... (fraza nu e terminata), sub burta se afla un rezervor destul de
�ncapator, dar nu pricep cum pun ei acolo tot felul de obiecte... L-au montat,
las�ndu-i numai patru picioare, �n schimb i-au fixat un dispozitiv care avea forma
unui cleate uriaa. De �ndata ce au terminat asamblarea, �noul nascut� s-a ridicat
ai a pornit glona spre nava. Mai tot corpul �i este alcatuit dintr-un obiect �n
forma de stea, con�struit dintr-un material alb care aduce a burete metalic.
Cine sunt stap�nii acestor maainia Mesagerii sunt oare dirijaai din interiorul
naveia
Maaini dotate cu raaiune � e o absurditate. Cibernetica sau tele�ghidarea De
necrezut...
�ai dau seama de deosebirea dintre oameni ai animale. Acesta este motivul pentru
care nu iau oameni. Sunt umania! Hotar�t lucru, soaia nu ma va ierta niciodata...
Niciodata, niciodata n-o voi mai vedea � e �ngrozitor. Dar sunt sau nu barbata
Este miezul nopaii, scriu la lumina unei lanterne. C�nd am aprins-o, un Mesager a
dat fuga p�na la mine, s-a auzit un declic ai apoi s-a �ndepartat. Toata seara
Mesagerii au meaterit la o con�strucaie asemanatoare unui turn. La �nceput, din
trei deschizaturi au ieait niate scari de bord, de o marime impunatoare. �n
sf�rait, mi-am zis, se vor ivi aceia care dirijeaza aceste maaini. Dar pe sca�rile
de bord au fost cobor�te o puzderie de piese ai bare metalice, �n timp ce aase
Mesageri s-au apucat sa lucreze. Acela cu cleatele nu se afla printre ei. I-am
urmarit multa vreme. Miacarile lor sunt absolut precise ai sigure. Turnul a fost
construit �n patru ore. C�t de organizat lucreaza! Acum nu se vede nimic. E
�ntuneric, dar aud cum Mesagerii robotesc pe teren. Ei se descurca perfect, fara
lumina. Lucrul nu �nceteaza nicio clipa. Elicopterele se afla tot timpul �n zbor.
Sa presupunem ca e... (fraza nu e terminata)

25 AUGUST. ORA 16.

La 23 august, ora 9 dimineaaa, eu, Boris Ivanovici Stronski (Le�ningrad, Ermitajul
de stat, secaia Asia Mijlocie), am fost rapit de un elicopter ai adus aici, �n
tabara Mesagerilor. Pe c�t mi-a fost cu putinaa, am notat p�na acum cele
observate... (c�teva r�nduri sunt indescifrabile) ai patru automobile. Concluziile
principale: 1) sunt Mesageri ai unei alte lumi, soli ai unei alte planete; 2)
Mesagerii sunt niate mecanisme c�t se poate de complicate ai precise, iar nava lor
cosmica are o conducere automata.
Mesagerii m-au examinat, m-au dezbracat ai cred ca m-au ai fotografiat. Nu mi-au
facut �nsa niciun rau, iar dupa aceea nu m-au mai luat �n seama. Am fost lasat
absolut liber.
Se pare ca nava se pregateate acum sa-ai ia zborul, caci azi dimineaaa, sub ochii
mei, au fost demontate cele trei elicoptere negre ai aceeaai soarta au avut-o cinci
Mesageri. Proviziile mele au fost �ncarcate, pe teren n-au mai ramas dec�t c�teva
piese de la turn ai un G.A.Z.-151. Doi Mesageri meateresc sub nava ai alai doi se
�nv�rtesc pe aproape. M-am hotar�t sa plec cu ei. Alimentele mi-ajung pentru cel
puain 30 de zile; ce va fi dupa aceea nu atiu, dar trebuie sa plec. Voi patrunde pe
nava ai voi ram�ne acolo. Nu atiu cum o sa fie cu apa. Daca ram�n �n viaaa, lucru
de care nici nu ma �ndoiesc, voi face tot posibilul sa comunic cu pam�ntul ai sa ma
�ntorc �m�preuna cu stap�nii Mesagerilor. Cred ca voi reuai sa ma �naeleg cu ei.
Aaadar, trec acum pe nava. Ar trebui... (un aliniat �ntreg este indescifrabil, ca
ai cum Stronski ar fi scris fara sa priveasca). Voi face alte �nsemnari dupa
examinarea navei. Poate ca nici nu ma vor lasa pe nava.
Iata, cei doi Mesageri s-au �ntors ai au intrat �nauntru. Doi con�tinua sa stea sub
nava. Eu pornesc. �ncerc un sentiment de teama. La drept vorbind este o prostie, ei
sunt maaini. Iar eu sunt om�.

�nsemnarile se �ntrerup aici. Stronski nu s-a �ntors la maaina. El nu s-a �ntors

deoarece nava ai-a luat zborul. Scepticii pomeneau de o catastrofa. Dar de aceea le
ai spunem sceptici. Eu am fost pe de-a-ntregul �ncredinaat, chiar din prima clipa,
ca Boris Ivanovici traieate ai vede ceea ce noua nu ne este dat sa vedem nici macar
�n vis. Eram convins ca se va �napoia ai �l invidiam. Este cel mai cu�rajos om pe
care-l cunosc. Nu oricine ar fi fost �n stare sa procedeze �n felul acesta. Am pus
aceasta �ntrebare multora. C�aiva mi-au ras�puns cinstit: �Nu. Mi-ar fi fost
teama�. Majoritatea au spus: �Nu atiu. Totul depinde de �mprejurarile concrete�.
Eu marturisesc ca n-aa fi zburat cu nava. Am vazut cum arata un �paianjen� ai nu-mi
inspira nicio �ncredere.
* * *
ai acum c�teva cuvinte despre evenimentele ce au urmat. S-a constatat ca �n cele
trei zile c�t au acaionat intens pe pam�nt, Mesa�gerii n-au facut prea multa zarva.
Dupa cum am mai aratat, �paian�jenii� au fost vazuai de un numar foarte restr�ns de
oameni. Elicop�terele negre au circulat pe o raza de 150-200 km �n jurul terenului
de aterizare. Ele au fost urmarite de priviri mirate, au st�rnit admi�raaie, dar
nimanui nu i-a trecut prin cap ideea provenienaei lor �ex�traterestre�.
Elicopterele negre ai �paianjenii� nu aveau arme sau n-au gasit de cuviinaa sa le
foloseasca. �n genere, faaa de oameni, Mesagerii au avut o atitudine plina de
menajamente. N-au existat nici raniai ai nici mutilaai. Pagubele reale provocate de
Mesageri sunt ne�nsemnate ai cu at�t mai mult ar fi o prostie, date fiind
�mprejurarile, sa se considere capturarea c�torva automobile, vaci ai oi drept
acaiuni ostile.
La mijlocul lunii septembrie a sosit o comisie creata din iniaia�tiva Academiei de
atiinae a U.R.S.S. Noi toai, �n calitate de martori oculari, am fost trimiai la
preaedintele comisiei, profesorul Nikitin. Aproape o saptam�na am stat la
dispoziaia comisiei, dupa care ne-am �ntors la Moscova. Dar �n noiembrie...
Unii cititori cunosc evenimentul, poate tot at�t de bine ca ai mine. La 8
noiembrie, �n toate aparatele de radio ai televizoarele des�chise ai �n toate
reaelele de radioficare de pe globul pam�ntesc a ra�sunat vocea puternica,
tremur�nd de emoaie, a scumpului nostru Boris Ivanovici Stronski. Capacitatea
instalaaiei de emisie trebuie sa fi fost uriaaa, ea a funcaionat pe o gama de
frecvenae extrem de ampla.
Stronski a comunicat de trei ori �n limbile rusa, tadjika, germana ai latina ca de
o luna de zile se afla pe bordul unei nave cosmice de proporaii gigantice, care
dupa parerea sa vine dintr-un alt sistem planetar ai care a ajuns un satelit al
pam�ntului. Stronski a vorbit cu mult entuziasm despre conducatorii navei, care
sunt creatorii uimi�torilor roboai �n forma de paianjen.
� Sunt fiinae inteligente ai demne de tot respectul.
Dupa spusele lui Stronski, nava cosmica graviteaza �n jurul pam�ntului de aproape
un an ai jumatate. Stap�nii navei sunt prea slabi fiziceate pentru a risca sa
aterizeze pe o planeta necunoscuta, cu uriaaa ei foraa de atracaie; �n schimb,
iscoadele lor automate au efectuat mai multe zboruri pe pam�nt.
� Pentru oamenii de pe planeta noastra va fi interesant sa afle, a spus Stronski,
ca �paianjenii� mecanici ai elicopterele negre au descins �n Antarctica, �n nord-
estul Canadei ai �n Norvegia. Debutul lor �n Tadjikistan a fost prima debarcare la
o latitudine mai mica.
Grabindu-se desigur sa relateze principalul, Stronski nu s-a mai oprit asupra
amanuntelor aederii sale pe nava. El a aratat ca oaspe�aii din cosmos �ai exprima
dorinaa ai cunoasca ai alai reprezentanai ai omenirii, �mai competenai dec�t mine�,
pentru care propun o �nt�lnire �n orice punct de pe orbita navei-satelit. Observ�nd
sateliaii arti�ficiali ai rachetele automate lansate de pe pam�nt, ei sunt convinai
ca acest zbor n-ar depaai posibilitaaile tehnice ale oamenilor.
�n �ncheiere, Boris Ivanovici a transmis un salut soaiei sale, prie�tenilor ai
�tuturor celor care ma cunosc� ai ai-a felicitat compatrioaii cu prilejul celei de-
a 50-a aniversari a Marelui Octombrie.
Dupa c�teva zile, acest al 19-lea satelit a �nceput sa transmita semnalele sale
radiogoniometrice. Oaspeaii au facut tot posibilul sa �nlesneasca savanailor noatri
pregatirile �n vederea zborului.
C�nd pe baza semnalelor au fost stabiliai parametrii pe care �i avea orbita navei,
s-a lamurit ai o alta �mprejurare interesanta. Se pare ca cel de-al 19-lea satelit
fusese descoperit �nca din aprilie, cu patru luni �nainte de apariaia Mesagerilor
�n Tadjikistan. El fusese vazut de Ter-Marukian, o t�nara colaboratoare a
Observatorului din Simeiz. Ter-Marukian a crezut �nsa ca este vorba de o
sfar�matura a rachetei purtatoare engleze, care explodase cu puain �nainte �n
stra�turile superioare ale stratosferei.
Restul se cunoaate. La Conferinaa comuna a reprezentanailor Prezidiilor Academiilor
de atiinaa ale U.R.S.S, ai Republicii Populare Chineze s-a hotar�t sa se accepte
propunerea oaspeailor ai sa se tri�mita la �nt�lnire navele �Sovetskii Soiuz� ai
�Veidada-lu�, primele nave interplanetare atomice pilotate din istoria omenirii.
Aceste nave fusesera amenajate pentru un zbor �n jurul Lunii. Statele Unite vor
trimite o racheta fara pilot, echipata cu teletransmiaatoare automate.
Peste puain timp vom afla amanunte despre natura oaspeailor noatri din cosmos ai
despre construcaia navelor cosmice ai a minuna�telor mecanisme pe care le-au trimis
pe pam�nt, dar se pot trage anumite con�cluzii chiar de pe acum. Este probabil ca
va fi respinsa parerea ca oaspeaii au construit maainile-paianjen dupa chipul lor.
Pornind de la cele mai generale considerente, precum ai de la re�marca destul de
neprecisa a lui Boris Ivanovici, trebuie sa conside�ram ca ei nu se deosebesc prea
mult de oameni. Mai departe, profe�sorul Nikitin a atras atenaia asupra descrierii
�paianjenului� cu ochi. Oricare ar fi menirea acestor dispozitive, cei doi ochi
negri trebuie sa aiba nuanaa culorii ultraviolete, d�nd doar unei priviri umane
impresia ca sunt negri. Probabil ca solii sunt �n stare sa vada cinci cu�lori, din
care noi, oamenii, nu discernem dec�t trei.
�n ce priveate maainile-paianjen, dupa parerea lui Tiltov, marele specialist din
Leningrad, ele fac parte din categoria MLUPN - mecanisme logice universale cu
program nelimitat, adica mecanisme ciber�netice care, �ntr-o situaaie data, sunt
capabile sa sav�raeasca �n mod logic ai consecvent cele mai raaionale acaiuni.
Ipoteza cu privire la posibilitatea crearii unor asemenea maaini a fost emisa de
Institutul de teorie a informaaiilor al Academiei de atiinae a U.R.S.S.
Multe lucruri ram�n �nca neclare pentru moment. Nu �naelegem ce sursa de energie
folosesc ei, care este schema lor principiala. Nu pricepem cum de-au reuait
oaspeaii ai �mbine o complexitate ai o capacitate at�t de mare, cu gabarite at�t de
mici. Deocamdata nu putem dec�t visa la realizarea unor maaini at�t de puternice.
�n ge�nere, dupa cum susaine Titov, ciber-piloaii nu constituie ceva de do�meniul
fanteziei nici la noi, pe pam�nt. Asemenea roboai capabili sa �ndeplineasca o serie
�ntreaga de operaaii �inteligente� � sa ia probe de pam�nt ai efectueze analiza
chimica a probelor etc. � �i ai putem vedea funcaion�nd pe fundul Baikalului ai pe
solul virgin al Lunii.
Peste o saptam�na, giganaii de oael creaai de geniul omului �ai vor lua zborul �n
spaaiul de gheaaa al universului, pentru a se �nt�lni cu raaiunea altei lumi. Nu
putem sa ne g�ndim fara emoaie la aceasta �nt�lnire, care �nscrie o noua pagina �n
istoria planetei noastre.
[Publicata �n �Tehnika Molodioji�, nr. 1/1958]
Milivoj Andjelcovic
�ntoarcerea de pe planeta Ei Bi

Traducere de Vasile Oroian

18 Ianuarie 2021.
Pe la ora 17.00, ora locala, nu mi-am mai putut �nabuai neliniatea. Era ca ai cum
toate visurile ai speranaele mele, precum ai o frica ascunsa ai inexplicabila mi s-
ar fi str�ns �ntr-un nod �n g�t ai acum parca ma sugrumau puls�nd �ntr-un ritm
accelerat ai nervos. M-am �ndreptat spre hubloul cel mai apropiat. Geamul oglindea
at�t faaa mea congestionata, c�t ai miile de lumini multicolore clipitoare de pe
panoul de control. Am apasat un buton ai obloanele au disparut undeva �n ad�ncuri,
�nsoaite de un sunet abia auzit, de parca o pala de v�nt de nisip ar fi izbit
geamul hubloului. Mai �nt�i am vazut luminile nenumaratelor stele � de la cele mai
mici care strapung �ntunericul, ca v�rfurile acelor, p�na la cele de marimea unei
nuci. Liniatite, fara sa clipeasca, radiante ai imobile, erau parca suspendate pe
fundalul �ntunecat. Apoi am realizat imensa ad�ncime a spaaiului � o distanaa de
neconceput ma separa de stele. Un NIMIC tridimensional, negru, fara de sf�rait. Din
c�nd �n c�nd, �n apropierea navei se putea zari praf stralucitor ai rareori c�te o
auviaa palida, fina � ca atunci c�nd �nchizi ochii ai str�ngi foarte bine
pleoapele. Totuai, nu atiu daca toate existau �ntr-adevar sau erau numai o reflexie
a ochilor mei �ncordaai ai obosiai.
Aaa cum mai facusem ai altadata am �ncercat �n zadar sa recunosc vreo constelaaie �
cerul �n aceasta parte a galaxiei nu-mi spunea nimic. Resemnat, am apasat pe buton
� obloanele s-au ridicat din ad�ncuri acompaniate asemanator v�ntului de nisip ai
din nou mi-am vazut propria imagine ai sala de control �n geamul hubloului.
airuri lungi de calcule complicate facute de calculatorul central parca clipoceau
apar�nd pe marele ecran. Capitanul navei, Igor Majinovici, le studia cu atenaie ai
transfera unele numere la loc sigur pe un ecran mai mic. Mi-a aruncat o privire
rapida ai apoi a continuat cu calculele. C�nd ultimul air de numere au palit, fara
sa-ai ridice capul, a spus cu o voce stranie, parca g�tuita.
� Va fi �n raza noastra vizuala, �n mai puain de un minut.
Tonul pe care-l folosise �mi �ndreptaaea neliniatea. Toai aceati ani, petrecuai
�mpreuna �n spaaiu, ne �nvaaasera sa ne �naelegem �n puaine cuvinte.
� Ce constelaaiea am �ntrebat, �ncerc�nd sa pastrez un ton neutru. Simaeam un fel
de greutate pe umeri ai nodul din g�t �ncepuse sa pulseze viguros.
� Constelaaiea Nu mai e vorba de constelaaii, ci de sistemul solar, auzia De
sistemul nostru!
Cum aa putea descrie fericirea fara margini ce ne-a cuprins c�nd am vazut lumina
�ndepartata a Soarelui pe marele ecran. Palid ai abia zarindu-se printre stelele
mai apropiate, mai mari ai mai stralucitoare, Soarele parea sa ne �ncalzeasca chiar
de la acea distanaa �nfricoaatoare. Era lumina sistemului nostru solar, lumea ai
casa oamenilor, vazuta pentru prima data dupa 15 ani de calatorie prin infinitaaile
spaaiului.
Ne �ntorceam pe Pam�nt mai devreme dec�t s-ar fi putut oricine aatepta � dupa numai
80 de ani. Calatoria dinspre Pam�nt durase 14 ani, re�ntoarcerea era �nsa mult mai
rapida � mai puain de un an ne trebuia sa strabatem aceeaai distanaa cu aceasta
nava intergalactica construita pe planeta Ei Bi. Totuai, batalia cu timpul era
pierduta. atiam ca nu vom mai �nt�lni pe nimeni cunoscut pe Pam�nt; din cauza
fluctuaaiilor timpului trecusera 80 de ani de la plecarea noastra.
�mbatr�niai doar cu 15 ani, urma sa aterizam pe planeta noastra unde se scursese
aproape un secol. Totuai, alergam grabiai, cu toata puterea motoarelor, sa
�mbraaiaam Pam�ntul ai pe oamenii lui.
Chiar ai acum, dupa mai mult de 15 ani, �mi amintesc clar cuvintele preaedintelui
Naaiunilor Unite la ceremonia lansarii noastre �n spaaiu:
�Adunarea Generala a Naaiunilor Unite v-a ales sa fiai emisarii Pam�ntului ai ai
rasei umane ca raspuns la invitaaia trimisa de �ndepartata planeta Ei Bi catre
toate formele de viaaa necunoscute, prietenoase ai raaionale din galaxie. Va
�mbarcaai pentru o calatorie lunga spre o civilizaaie mai dezvoltata ai mai veche
ca a noastra. Niciunul dintre noi nu va trai sa va vada �ntorc�ndu-va, dar
cunoatinaele pe care le veai aduce generaaiilor viitoare, cunoatinae pe care nici
nu ni le putem imagina azi, vor �nsemna un pas decisiv �n dezvoltarea rasei umane
pe Pam�nt. Pasul acesta e comparabil cu acel moment insondabil din timpurile
preistorice c�nd stramoaul nostru s-a strecurat afara din oceanul caldua pe aarmul
inospitalier. Acesta a fost momentul c�nd a �nceput pe Pam�nt adevarata viaaa,
aventura care a facut posibila apariaia inteligenaei, a raaiunii, a rasei umane.
Astazi, din nou suntem �n faaa unei asemenea �ncercari. Poate ca minunata noastra
planeta este doar o halta �ntre oceanul sarat din care ne tragem ai oceanul
�nstelat unde vom locui p�na la urma. Dar toate acestea fara �ndoiala ca le atiai.
Va trimitem ca ambasadori ai pacii, prieteniei ai bunavoinaei omenirii de pe
�ndepartata planeta Pam�nt. Sa nu uitaai asta niciodata!�
Aceste cuvinte, �nscrise pe prima pagina a jurnalului nostru de bord, au ramas
ad�nc �ncrustate �n conatiinaa noastra. C�ta dreptate avusese batr�nul preaedinte!
Ne �ntoarcem pe Pam�nt aduc�nd cele mai preaioase cunoatinae dob�ndite de o
civilizaaie cu o istorie ce o depaaea cu mult pe a noastra. Aducem cu noi
dezvaluirea tuturor secretelor pentru paleontologi, ingineri, fizicieni, medici,
biochimiati ai experai �n genetica, harai detaliate ale galaxiei noastre ai ale
celor �nvecinate, raspunsuri la toate �ntrebarile teologice ai la multe �ntrebari
filosofice pe care omenirea se tot straduieate sa le rezolve de la naaterea sa. �n
sf�rait, cel mai preaios lucru, experienaa enorma a unei civilizaaii progresiste ai
�naelepte, mult asemanatoare civilizaaiei noastre.
Dar mai sunt �nca peste patru luni de calatorie p�na la Pam�nt. Foarte mult daca
aii seama de nerabdarea noastra. Nu chiar aaa de mult daca-ai aminteati ca ne-au
trebuit aproape cinci ani sa acoperim aceeaai distanaa cu vechea noastra nava.

26 Martie 2021.
Zilele trec monoton, dupa program. �ntre orele 6:00 ai 18:00 trimitem fara �ncetare
airuri de mesaje scurte. Fiecare din ele conain codul nostru de identificare ai
extrase din cele mai importante materiale atiinaifice pe care le aducem de pe
planeta Ei Bi. atiu ca toate ram�n mult �n urma din cauza vitezei cu care
calatorim. Totuai, ca ai �n lunile precedente, trimitem cu regularitate mesaje �n
spaaiul �ntunecat, �ngheaat. Calatoria noastra este o aventura nesigura ai aceste
semnale sunt urmele noastre. Ele vor ajunge sigur pe Pam�nt �ntr-o zi ai vor fi
primite de urmaaii noatri.
�n timpul orelor ramase, �ncerc sa fiu �mpreuna cu c�t mai mulai membri ai echipei
noastre. Iau parte cu sfinaenie la toate partidele de ping-pong, mini-baschet, aah
ai lupte greco-romane. Fac bai de soare �n solarium ai �nainte de a ma culca
conectez ecranul din camera mea la circuitul de televiziune.
�n ultimii ani, cel mai popular ai mai frecvent program era unul care fusese filmat
chiar pe nava. �ncepe cu figura unei stewardese �n prim plan vorbind cu o voce
catifelata:
� Buna ziua. Va vorbeate gazda aeronavei. Am decolat spre planeta Pam�nt, pe care
vom ajunge dupa 14 ani, 2 luni, opt zile, 13 ore, 56 minute ai 48 secunde. Va rog
sa ma scuzaai, 18 secunde. Vom zbura la altitudinea de 350 milioane p�na la 1000
milioane kilometri. Vremea va fi placuta, cu o uaoara briza de la instalaaia de aer
condiaionat. Pentru distracaia dumneavoastra, compania noastra a angajat diferite
comete �nsoaitoare pentru fiecare 7 ani ai excursiei. Va rugam sa nu aruncaai nimic
prin hublouri ai sa folosiai doar uaa din faaa pentru ieairea din aeronava. Va
mulaumim pentru atenaie.
Apoi camera s-a �ndepartat p�na c�nd a devenit evident ca stewardesa era doar o
imagine pe care calculatorul o proiectase pe ecranul central.
Toate aceste condiaii sintetice de viaaa, deai aproape atingeau perfecaiunea, nu
puteau aterge din ad�ncurile subconatientului ideea ca suntem un boa de materie
solida care aluneca prin NIMIC ai eternitate, prin SPAaIUL ai TIMPUL nesf�rait.
Eram puai �n faaa realitaaii acestor concepte abstracte care scapau experienaei
umane ai criteriilor pam�nteati. Realitatea acestor abstracaii, fara �nceput ai
fara sf�rait, independente de voinaa ai g�ndirea umana, exista dintotdeauna �n
singuratatea �ngheaata a spaaiului, p�na am devenit noi conatienai de ea, aaa cum
va ram�ne sa existe ai dupa trecerea noastra.
�n grupul nostru, �n momentele de v�rf ale competiaiilor, c�nd trupurile ai minaile
membrilor echipei erau coordonate ai concentrate sa c�atige un punct, sa marcheze
un coa, sa fie campioni, reuaeam, �n cele din urma, sa reactivam �n noi dorinaa de
autodepaaire ai �ncredere �n sine. Apoi, �n zilele ce urmau, puteam din nou face
faaa nemarginirii Spaaiului, eliberaai de complexele create de numeroase limitari
impuse de corpurile noastre fragile.
Participaseram la un eveniment extraordinar, �nt�lnirea a doua civilizaaii �n
infinitatea Spaaiului. Una care trecea ne�ncetat �n nefiinaa ai cealalta, noua,
entuziasta, de pe un mic sistem la periferia galaxiei. Pentru prima oara �ntreaga
cunoaatere dob�ndita pe parcursul unei civilizaaii nu va fi strivita de �ngheaul
�ncet dar autodistrugator al incomensurabilei eternitaai cuprinz�nd timpul cosmic,
expansiunea fara capat ai necunoscute dimensiuni. Un ciclu complet de viaaa urma sa
fie revitalizat �n altul, tinereaea ai entuziasmul urmau sa se �mbogaaeasca cu
experienaa, �naelepciune, cunoaatere. Dar va permite oare Spaaiul ca acest proces
sa se desfaaoare, va permite ca un rest de viaaa ai raaiune sa se combine cu un
spirit proaspat ai t�nar, oare foraele biochimice ale vieaii, raaiunea ai
inteligenaa se vor putea uni, nepedepsite, sa contrazica legile eternitaaiia ai
oare aceasta rasa periferica, imperfecta, dar de o excepaionala vigoare ai ambiaie,
neaarmurita ai nemasurata �ncredere �n sine, va fi �n stare sa implanteze aceasta
schimbare �n �nsaai substanaa ai armonia �ntregii galaxiia
Acum oamenii care-ai folosesc raaiunea pentru a distruge Timpul ai Spaaiul se vor
opri doar �n faaa Eternei Materii cu adevarat indestructibile, din care totul a
aparut ai �n care totul se va �ntoarce.
Azi, pe la orele 19:00, Pam�ntul va putea fi vazut, �n sf�rait. Mic, un punct palid
�n nemarginirea Spaaiului... Mai mult de o ora, c�t timp l-am putut zari, am stat
l�nga hubloul din biblioteca. Vom ateriza pe Pam�nt �n mai puain de o luna, pe 21
aprilie. E din ce �n ce mai greu de aateptat, nerabdarea create continuu. La ora
20:23 Pam�ntul a fost acoperit de globul stralucitor al Soarelui, contur�ndu-se pe
fundalul negru, mare c�t o portocala.

20 Aprilie 2021.
Eram �n biblioteca de microfilme c�nd capitanul navei a aparut pe ecran:
� Atenaiune, catre echipajul navei! Toata lumea la posturi! La orele 21:27 ai 00
secunde intra �n vigoare regulile pentru intrare normala pe orbita planetara.
ainta: Planeta Pam�nt. Numaratoarea inversa �ncepe la orele 21:26 ai 30 secunde.
Tacu c�teva minute apoi continua cu o voce joasa:
� Prieteni, Pam�ntul nostru e �n faaa noastra. M�ine dimineaaa vom fi �n stare sa
intram �n legatura cu el. Dar nu uitaai ca s-au scurs 80 de ani pe Pam�nt. Aatept
de la fiecare din voi sa continue sa-ai �ndeplineasca sarcinile obianuite, orice s-
ar �nt�mpla. �n orice caz, ca fiecare dintre voi, sper ca m�ine va fi o zi ai
pentru noi pe planeta noastra.

21 Aprilie 2021.
La ora 07,48 �n camera de control izbucni o voce clara, rasunatoare, care ne izbi
la fel de ascuait ca un fascicul laser.
�Aici planeta Pam�nt. Am primit codul vostru de identificare. Pretindeai ca sunteai
cruciaatorul spaaial �Naaiunile Unite ale planetei Pam�nt�, lansat �n zbor
interplanetar �n direcaia planetei Ei Bi �n 2005. Echipamentele noastre indica o
nava diferita, de origine necunoscuta. Aateptam explicaaii�.
� Aici capitanul navei. Observaaiile sunt corecte. Aceasta este o nava de pe
planeta Ei Bi care a fost daruita Naaiunilor Unite de pe planeta Pam�nt. Nava este
�n exclusivitate sub comanda noastra. Echipajul este acelaai cu al cruciaatorului
�Naaiunile Unite ale planetei Pam�nt�. Nu transportam locuitori de pe alte planete
ai nu suntem supuai niciunei influenae straine. Va rugam informaai imediat pe
Preaedintele Naaiunilor Unite de sosirea noastra, parola de identificare �n
circumstanae speciale este �Apollo�. Aateptam raspunsul la parola. Timp de c�teva
secunde lungi, singurul lucru pe care-l puteam auzi erau �ndepartate descarcari
electrice, apoi din nou vocea:
� Datele au fost confirmate, explicaaiile acceptate. Va aateptam �n 79 ani, 10 luni
ai 2 zile. Pe baza vitezei pe care o aveai am calculat ca �ntr-adevar e posibil sa
sosiai at�t de devreme. Aterizaai pe C�mpul E.L.I. punctul 71/08 conform
indicaaiilor de pe haraile voastre. Cosmodromul e gata sa va primeasca. Bine aai
venit pe Pam�nt!
Toata lumea din sala de control z�mbea fericita. Calatoria se �ncheiase. Pam�ntul
ne primea cu braaele deschise! Capitanul Igor �ntrerupse legatura ai comuta pe
interfon.
� Va vorbeate capitanul navei. Ordin catre Camera Maainilor. Reduceai imediat
viteza la minimum! Ordinul de utilizare a regulilor pentru intrare normala pe
orbita planetara se suspenda! Veai fi informaai la timpul potrivit despre noua
traiectorie. Ordin spre camera de navigaaie! Calculaai o noua traiectorie a navei
�n paralel cu miacarea Pam�ntului �n jurul Soarelui, la distanaa maxima care mai
permite menainerea comunicaaiilor. L-am privit neatiind ce sa cred. Ceva se
�nt�mplase...
Aceeaai �ntrebare a venit aproape simultan din camera maainilor ai cea de
navigaaie:
� Va rugam repetaai ordinul!
�ntr-o tacere absoluta, capitanul a repetat ordinul cuv�nt cu cuv�nt. Apoi a
adaugat: Cer sa fie imediat �ndeplinit! Convoc urgent adularea Consiliului navei!
�nchise interfonul ai-ai trecu obosit m�na peste frunte. Mi-am parasit postul de
transmisie. Ceea ce se �nt�mpla era mult mai important. M-am apropiat de biroul lui
Igor ai, privindu-l cu atenaie, i-am zis �ncet:
� Nu �naeleg. atiu ca niciodata nu poai fi destul de precaut, dar ma tem ca de asta
data nu ai suficiente argumente pentru un asemenea comportament extremist. Sunt
sigur ca membrii Consiliului �ai vor spune acelaai lucru.
Era �n mod evident extenuat, dar �n ochi ai �n expresia feaei nu puteam zari nimic
neobianuit, nelalocul lui.
Igor se uita doar la mine ai, fara sa raspunda, comuta linia de comunicaaie.
� Alo, Pam�ntul! Aateptam �n continuare raspunsul la parola pentru circumstanae
deosebite. Regla receptorul, dar doar zgomotul de fond se putea auzi. Dupa mai mult
de un minut, aceeaai voce de mai �nainte anunaa:
� Repet. Veai ateriza pe C�mpul E.L.I. 93. Punctul 71/08. Bine aai venit pe Pam�nt!
Igor raspunse cu o voce hotar�ta:
� Aateptam raspunsul la parola. Toate instrucaiunile de aterizare au fost am�nate
p�na ce primim raspunsul. De data aceasta raspunsul veni imediat:
� Nu e nevoie sa aateptaai raspunsul. Acaionaai �n conformitate cu instrucaiunile!
� Cer sa vorbesc urgent cu Preaedintele Naaiunilor Unite de pe Pam�nt.
Urma o pauza lunga ca ai cum vorbitorul invizibil �ai aduna informaaii suplimentare
ai instrucaiuni.
� Pe Pam�nt s-au petrecut schimbari importante. Naaiunile Unite au fost dizolvate
�n urma cu 8 ani. Acaionaai conform instrucaiunilor. Pentru o clipa, Igor se uita
la feaele noastre, caut�nd sa ne surprinda reacaiile. Pe l�nga echipajul obianuit
erau prezenai ai toai membrii Consiliului, urmarind cu atenaie convorbirea. Pe
feaele lor se puteau citi ai multe �ntrebari nepuse. Apoi Igor, liniatit dar ferm,
vorbi �n microfon:
� Nu accept instrucaiuni de la un calculator oarecare. Cer sa vorbesc preaedintelui
oficial al civilizaaiei umane. Ne-am uitat unii la alaii cu stupoare. Un
calculatora Cum e posibila Cum a ajuns capitanul la aceasta concluziea Aateptam
nervoai replica. Numai zumzetul aparatelor de condiaionat aerul puteau fi auzite �n
sala de control. Vocea riposta repede, cu acelaai ton, fara sa afiaeze enervare sau
protest.
� Vorbiai cu preaedintele autorizat ai responsabil al Planetei Pam�nt. Nu sunt un
calculator oarecare, ci TWE-03 � Calculatorul Central al Biroului Federal al
Planetei Pam�nt pentru crearea ai regenerarea de calculatoare, roboai,
transformatoare ai dispozitive. Funcaia mea este aceea de �mputernicit central al
Pam�ntului. Comunicaaia cu reprezentanai ai rasei umane este posibila doar pe
Pam�nt. Toai supravieauitorii rasei umane ai a celor �nrudite sunt �n rezervaaii cu
atmosfera �ntreainuta. Aveai nevoie de costume de scafandru la aterizare, atmosfera
este toxica pentru orice forma de viaaa care foloseate oxigen. Acaionaai conform
instrucaiunilor. Conversaaie �ncheiata.
Apoi tot ce se mai auzi era un b�z�it �ndepartat. Capitanul mai facu c�teva
�ncercari sa restabileasca contactul � orice informaaie c�t de mica era acum de o
excepaionala importanaa, dar vocea nu se mai auzi. Pam�ntul era tacut, �nvaluit �n
nori.
�n cele din urma, Igor relua microfonul:
� Aai auzita spuse el membrilor Consiliului. Situaaia este foarte critica ai �n
plus neclara. Unde sunt oameniia Ce s-a �nt�mplat cu Naaiunile Unitea De ce nu atia
calculatorul parola de recunoaatere �n circumstanae extraordinarea Codul era
cunoscut doar de Preaedintele Naaiunilor Unite ai de Preaedintele Comitetului
pentru Cercetari Cosmice. Calculatorul nu-l atia pentru ca n-a fost programat ai
pus �n funcaiune de aceste autoritaai! Este evident ca acest calculator opereaza
acum independent de oameni. Cine atie �n ce scop! Mi-e teama ca avem de-a face cu o
forma perfecta de calculator electronic care emite ordine dupa bunul sau plac
tiraniz�nd �ntreaga planeta. Se pare ca Pam�ntul, �n atmosfera sa poluata, este
acum sub stap�nirea unor maaini care au dob�ndit puterea de a se regenera,
reproduce ai organiza. Aa vrea sa aud propunerile dumneavoastra �n ceea ce ne
priveate...
M-am re�ntors la sistemul meu de transmisiuni. Daca or fi exist�nd oameni pe
undeva, atunci munca mea ar avea rost. Dar daca nu mai exista sau daca n-au
dispozitivele necesare pentru comunicaaiea M-am uitat la membrii Consiliului navei.
Toai aapte tocmai decideau asupra posibilitaaii ca nu numai nava dar poate �ntregul
pam�nt ai rasa umana... Am trimis codul de identificare �n spaaiu ai apoi am
�nceput sa transmit urmatorul mesaj � din domeniul chimiei organice. Daca erau
cumva oameni undeva, m-am g�ndit. L-am trimis repede, c�t am putut de repede, mai
repede ca oric�nd... C�t mai multe informaaii preaioase de pe planeta Ei Bi trebuie
transmise, poate mai exista oameni undeva...

23 Aprilie 2021.
De trei zile nava noastra aluneca uaor prin spaaiu, cu toate antenele sale
�ndreptate spre Pam�nt. Fara �ncetare, transmitem mesaje oamenilor ai analizam
toate sunetele pe care le prindem din spaaiu. La �nceput era tacere absoluta peste
tot. Apoi, cu o frecvenaa din ce �n ce mai mare, am auzit navele automate care ne
urmareau. Evident, Calculatorul Central luase masuri. De altfel, din a doua zi,
spaaiul se umplu de freamatul lor. aansele sa ne prinda erau neglijabile. Era doar
o demonstraaie de foraa. Probabilitatea de a gasi acul �n carul cu f�n ar fi fost
mai mare. Alergam prin spaaiu, totuai cu laserii gata de acaiune. Nava acoperita de
antene ai aparate de tot felul plana �n spaaiu. �n afara comunicaaiilor despre
razboiul automat pe care Pam�ntul �l purta �mpotriva noastra, spaaiul ram�nea mut.
Nicio vorba omeneasca. Niciun sunet. Am renunaat la aateptare cu vreo doua ore mai
t�rziu dec�t de obicei, neliniatiai ai �ngrijoraai de ce se �nt�mplase cu oamenii,
cu �ntreaga rasa umana!

24 Aprilie 2021.
Noaptea trecuta n-am putut adormi multa vreme. Era aproape ora 2:00, ora navei,
c�nd un g�nd mi-a fulgerat prin minte. Aproape am alergat la biblioteca de
microfilme ai din masa de materiale despre planeta Ei Bi am selectat documente
despre istoria ei. Studiasem materialele doar superficial, concentr�ndu-ne mai mult
asupra disciplinelor atiinaifice care mi se pareau de utilitate imediata. Ma
g�ndisem ca le voi studia mai profund pe Pam�nt, �ntr-o casa pe malul marii, cu
soarele, uaoara briza a primaverii ai mirosul ierbii tinere patrunz�ndu-mi pe
fereastra. �n loc de toate acestea am studiat materialul febril, cu murmurul uaor
al aparatului de aer condiaionat �n spate, la 250.000 de kilometri de Pam�nt.
Mi-au trebuit mai mult de patru ore ca sa termin. Am separat cu grija toate
microfilmele de care aveam nevoie sa �ntocmesc un raport capitanului, apoi m-am
re�ntors �n camera ai am cazut �ntr-un somn ad�nc. La ora 9:00 eram �n Sala de
Control. Anticipasem privirea lui Igor plina de reproa ai-mi pregatisem cuvintele
cu care sa-l familiarizez cu descoperirea mea ai sa-i explic importanaa, data fiind
situaaia noastra. El era inginer electronist ai nu ma aateptam sa fie prea
interesat �n istoria planetei Ei Bi. Dar el nici nu m-a observat macar. Toate
difuzoarele erau conectate la linia de comunicaaie ai reproduceau vocea �ntrerupta
ai neinteligibila a cuiva care avea desigur o staaie radio foarte slaba.
Recepaionam doar silabe individuale, foarte rar c�te un cuv�nt �ntreg. Dar vocea
era fara �ndoiala a unei fiinae umane! Puteai simai asta �n fericirea ai speranaa,
entuziasmul ai neajutorarea ce o �nsoaeau. Era mai degraba un mesaj nearticulat
care se pierdea �ntr-un f�a�it, se �ntrerupea.
Apoi aparea din nou.
� Om... ma... rumbe... pri... borin com... estein... lumi... sii... ntrea...
neta... mirdo... ceri... maima maibi... siti... tab... dolfi... apu... rele... vius
arun... trei... verzi spre... luta... ilsu... minisui... ris.
� Se �nregistreaza mesajul �n Sala de comunicaaie. Aparent, se repeta acelaai text.
Daca este aaa, vom ati �n cur�nd ce �nseamna, vom putea uni aceste silabe
dispersate �ntr-un tot, pietricelele �ntr-un mozaic � zise Igor. Dupa mai puain de
10 minute, comunicaaia se �ntrerupse. Numai sunetul �ndepartatelor descarcari
electrice se mai putea auzi �n difuzoare.
� Hai sa mergem �n Sala Comunicaaiilor, zise Igor.
� Datele au fost introduse �n calculator, ne informa primul ofiaer al Salii de
Control. Vom avea rezultatul din moment �n moment. Apoi lumina care venea de la
indicatoarele Calculatorului �ncremeni ai Igor comanda: Ieairea pe ecranul central!
airuri de litere fosforescente de un verde pal aparura pe ecran ai toai citiram
�nfriguraai.

Homo cheama porumbelul! atiu despre primul zbor �n cosmos. Inima este �n cer.
Puncte luminoase roaii au napadit �ntreaga planeta. Am�ndoua secerile sunt false.
Cea mai mare taie mai bine. Gasiai Tabulae Rudolphinae unde apune Soarele. Vezuvius
arunca trei sc�ntei verzi spre cer. Salutari de la Kun Ilsu preaedintele.

Am citit mesajul de c�teva ori ai ne-am uitat unii la alaii stupefiaai.

� Nu �naeleg nimic din asta, zise capitanul. Aparent este un cod. Sau poate ca cel
care-l transmite...
� Daca este un cod, atunci noua ne este transmis, spuse ofiaerul din Sala de
Comunicaaii. Suntem singura nava cu oameni pe aici, un apel catre o nava automata
s-ar fi facut cu o serie programata de impulsuri. De asemenea, raspunsul a venit pe
aceeaai lungime de unda pe care am transmis ultimul nostru mesaj. Lu�nd toate
acestea �n consideraaie, noua ne-a fost trimis, am tras eu concluzia. Faptul ca
este codificat �nseamna ca este un mesaj important. ai apoi, conaine prea multe
trucuri ca sa fie un mesaj transmis de un telegrafist b�lb�it. Dar ce sistem de
codificare o fi folosita Ce sistem aai folosi ca sa induceai �n eroare un
calculator care trage cu urecheaa
� Bine, uitaai-va �n toate caraile de coduri, �n special cele vechi, zise
capitanul. ai �ndata ce gasiai ceva anunaaai-ma! Confirmaai ai fiai pe recepaie!
Poate ne mai transmit ceva.
Iar trecura 10 ore ai difuzoarele ramasera mute cu �ncapaa�nare. De la Sala
Comunicaaiilor ni se transmise ca �nca nu se descifrase mesajul. Era evident ca
�Homo� de la �nceput �nseamna �om� ai ca �homini sui furis� � omenirea libera ai
independenta � �ntr-o latina nu tocmai corecta. Tabulae Rudolphinae este numele
antologiei de texte a lui Kepler din 1621 care �n timpul secolului 17 a fost
manualul de baza �n astronomie. �Unde apune Soarele� ar putea �nsemna ca ar trebui
sa cautam o ediaie a acestei carai publicata �n Vest, �n vestul Europei sau �n
America, dar nu aveam aaa ceva la bordul navei, nici macar un singur exemplar.
�Vezuvius� este probabil chiar Vezuviu � vulcanul stins din Italia. Dar despre
�zborul �n comun�, ai �porumbel�, ai �puncte luminoase�, ai �seceri false� nu se
putea spune nimic.
Dezamagit, mi-am facut de lucru �n biblioteca de microfilme. Aveam o banuiala ca
trebuie sa fie ceva �n mesaj, airul de cuvinte banuiam sa aiba o logica. Dar care
era cheiaa Cum aa putea gasi soluaiaa Am ales c�teva microfilme ai le-am pus �n
proiector, sper�nd ca ma vor pune pe drumul cel bun. Dar dupa o jumatate de ora
eram descurajat din nou. Nu atiam nimic mai mult ca �nainte. ai atunci privirea mi-
a cazut pe macheta cruciaatorului Spaaial �Naaiunile Unite ale planetei Pam�nt�.
Din motive sentimentale o luasem de pe nava noastra care ramasese pe �ndepartata
planeta Ei Bi. Numele era �nscris pe prora, dar pe cealalta parte, partea dinspre
perete... da, da... cealalta parte... Mi-am amintit brusc ca era ceva, parca un
desen... ce eraa �n doi paai am ai fost l�nga macheta ai-am �ntors-o. Pe cealalta
parte era desenat un porumbel cu o ramura de maslin �n cioc � porumbelul pacii! Era
clar acum! Noi eram �porumbelul� din mesaj. Dar restul... M-am �ntors la ecranul
central ai dupa ce mi-am copiat textul exact al mesajului m-am aaezat cu capul �n
m�ini citindu-l cuv�nt cu cuv�nt...
Dupa mai puain de o jumatate de ora eram din nou �n Sala de Control. Dintr-o
privire mi-am dat seama dupa faaa lui Igor ca mesajul nu fusese �nca descifrat.
� Replica la parola de identificare �n circumstanae speciale pe care o aateptai de
la calculatorul �mputernicit este �SOIUZ�, nu-i aaaa �APOLLO-SOIUZ� este parola
�ntreaga, nua l-am �ntrebat �ncerc�nd sa par indiferent.
Igor ai-a ridicat capul surprins. De unde atiia
� �atiu despre primul zbor �n Comun� � am raspuns.
� Hei, asta-i o propoziaie din mesaj! aipa el.
� Da, ai �nseamna de fapt: �atiu parola ai raspunsul ei �Apollo Soiuz primul zbor
�n comun �n Cosmos. ai asta ne arata ca cel care ne trimite mesajul este
preaedintele autorizat al Naaiunilor Unite, indiferent ca organizaaia mai exista
sau nu. Dupa cum vezi este vorba de un cod obianuit, asociativ. Dar, totuai, un cod
care poate fi compus ai decodificat doar de o fiinaa umana, nu de un calculator!
� Da, bine, ai restul mesajului, restul...
� Cred c-am reuait sa-l descifrez.
Iata: �Inima� este simbolul casei, al casei unde ne �ntoarcem. �Puncte roaii
luminoase au napadit �ntreaga planeta� � ce planeta s-a chemat �Planeta roaie� p�na
sa puna omul piciorul pe eaa �Secera� este simbolul Lunii. Care planeta a avut doua
luni care multa vreme s-au crezut a fi artificialea Se precizeaza ca trebuie sa ne
referim la cea mai mare, la vestul unei zone geografice ce poarta numele lui Kepler
ai �Vezuviu� este probabil numele unui vulcan sau crater. Astfel interpretat
mesajul ar suna cam aaa: �Omul cheama nava Naaiunilor Unite ale Planetei Pam�nt.
Parola ai replica este Apollo-Soiuz. Casa voastra nu mai este Pam�ntul ci Planeta
Marte, cel mai mare satelit al sau � Phobos, la vest de colina lui Kepler. �n
craterul stins veai vedea trei puncte verzi. Salutari de la Kun il Su �
preaedintele omenirii libere!
Igor suspina ad�nc.
� Excelent! Felicitari! Asta trebuie sa fie!
Apoi ordona �n microfon: Va rog afiaaai harta lui Phobos pe ecranul central. �n mai
puain de un minut, marindu-ai treptat viteza, nava noastra se �ndrepta spre Phobos.
Singurul loc din Univers unde mai existau visurile de libertate ale Planetei Pam�nt
ai unde se aeseau planuri pentru eliberarea sa.
Am stat la fereastra observ�nd, ca �n urma cu cincisprezece ani, cum globul
pam�ntesc se topea �n departare, cu deosebirea ca acum nu pusesem piciorul pe el.
Acea planeta calda, albastra, casa noastra cea adevarata; Phobos, care �n traducere
�nseamna frica este numai un popas �n drumul catre planeta noastra. Sau acesta va
fi locul unde se vor stinge ultimii reprezentanai ai rasei umane, cei care cu at�ta
m�ndrie ai-au spus �Homo�. Acolo sunt posibile doar condiaiile artificiale de
viaaa, ceea ce �nseamna ca doar o m�na de oameni traiesc pe Phobos. ai atunci mi-am
amintit de microfilmele care tratau istoria planetei Ei Bi. �n agitaaia ultimelor
zile uitasem sa-i spun capitanului despre ele. Dar experienaa ai cunoaaterea unei
civilizaaii apuse vor putea ajuta rasa umana sa se susaina, sa se re�ntoarca pe
Pam�nt, � sau va continua sa hoinareasca prin Cosmos caut�nd un alt loc nou, liber,
unde sa se aaeze: un nou Pam�nt. Erau multe �ntrebari fara raspuns, prea multe
lucruri necunoscute ai numai timpul va putea sa-ai spuna ultimul cuv�nt...
Nava �ai schimba direcaia cu c�teva grade ai Pam�ntul acoperit de valul alb-cenuaiu
al norilor ieai din raza noastra vizuala. �n locul lui se ivi maiestuosul Jupiter;
centura ceaoasa ne�ntrerupta de asteroizi dintre Jupiter ai Marte se dispersase �n
mii de milioane de corpuri de diferite marimi printre care plutea un nor de praf
stralucitor. Nava se mai �ntoarse cu c�teva grade ai acum, chiar �n faaa noastra,
se vedea solul roaietic al lui Marte. �n spatele orizontului sau negru �n contre-
jour aparu ca o secera mica Phobos. Ne-am repezit unii la alaii str�ng�ndu-ne �n
braae. Cu toata foraa motoarelor nava gonea spre micuaa Phobos care se rotea rapid,
dintotdeauna, peste canalele uscate ai craterele circulare cu fundul plat de pe
suprafaaa planetei roaii ce poarta numele zeului razboiului Marte.
�n Sala de Control, rapoartele ai ordinele veneau unul dupa altul � Sala de
navigaaie, Sala maainilor, Sala de navigaaie, din nou Sala de Comunicaaie, Sala
maainilor... �n sf�rait, toate calculele fura terminate, nava era pe drumul cel
bun. �n mai puain de 10 minute urma sa fim deasupra lui Phobos; va fi �n plina
zi...
� Apropo, l-am �ntrebat pe Igor, �ntr-o scurta pauza, n-am apucat sa te �ntreb, cum
ai atiut ca vorbeai cu un calculatora
Priveate, zise Igor, �ntinz�nd o harta a Pam�ntului. M-am uitat, Punctul E.L.I.
93,71/08 era chiar �n locul unde oceanul Atlantic avea cea mai mare ad�ncime, nicio
insuliaa prin apropiere.
� A ales cel mai potrivit loc ca sa ne distruga � zise Igor. Explozia noastra la
aterizare ar fi rasunat ca o bomba teribila ai doar un mic val ai rafala calduaa de
v�nt ar fi atins aarmurile. ai totul s-ar fi terminat.
� Dar, dar ai fi putut sa te g�ndeati ca au un cosmoport pe o insula artificiala.
� ai mai era ceva. Aminteate-ai ce-au zis: �Pe baza vitezei voastre am calculat ca
puteai ajunge aaa de repede�. Acum spune-mi ce fiinaa umana ar putea calcula asta
�n c�teva secundea C�teva minute bune i-ar fi trebuit doar ca sa introduca datele
�n calculator. Era eficient ai raaional �n cea mai mare masura, dupa cum ai vazut,
dar nu �ndeajuns sa ne duca de nas. Dar noi l-am dus pe el. Am c�atigat prima
batalie. Dar adevaratul razboi de-abia �ncepe: omenirea �mpotriva calculatoarelor
ai roboailor, aceste maaini create de om ai scapate de sub controlul sau.
Solul lui Phobos, cu orizontul sau rotund marindu-se, era chiar �n faaa noastra.
Craterul Stickney ai st�nca lui Kepler erau �nca sub orizont, acoperite de
�ntuneric. Apoi primul inel al craterului �ncepu sa se contureze, �nt�i ca o elipsa
turtita, apoi ca un om, �n cele din urma umpl�nd �ntregul ecran. �n fundul
craterului mai erau �nca zone �ntunecate ai nu se zarea nicio lumina. Aateptam cu
respiraaia taiata � era posibil sa fi facut vreo greaeala, sau mesajul �nsemna cu
totul altcevaa Sau, �n cel mai rau caz � nu �nsemna nimica Totul era �n zadar,
chiar interpretarea mea rastalmacita a mesajuluia
Prima raza de soare cazu pe fundul craterului, partea sa nordica se lumina repede,
ai jos, jos, chiar �n fundul craterului, strafulgera lumina unui ochi verde
fosforescent care continua sa �mpraatie o lumina palida, verzuie.
Am respirat ad�nc ai am privit �n jur � un suspin de uaurare se auzi �n Sala
Centrala. ai apoi �nca doi ochi verzi stralucitori sclipira, astfel �nc�t acum
formau un triunghi. �n acelaai moment o voce umana, clara, puternica, vesela, de
foarte aproape se auzi �n difuzoare.
�Soiuz cheama Apollo. Catre cei re�ntorai de pe planeta Ei Bi. Va putem vedea.
Sunteai chiar deasupra noastra. Pam�ntul este neted ai tare, puteai ateriza oriunde
�n zona marcata. Bine aai venit �n colonia libera a Naaiunilor Unite ale Planetei
Pam�nt!�
ai marele Cruciaator spaaial de pe planeta Ei Bi care purtase prin spaaiu mesajul
pacii, prieteniei, bunei vecinataai ai �naelegerii, trimis de planeta Pam�nt ai
rasa umana, se pregati sa coboare pe fundul craterului de pe Phobos, sa �nceapa
pregatirile pentru razboi, pentru batalia nemiloasa ce trebuia dusa pentru
eliberarea planetei Pam�nt ai a �ntregii rase umane.
Marc Laidlaw
Demonstraaia
(�The Demonstration�, 1989)

Traducere de Monica Dumitriu

Apropiindu-se de locul rezervat de companie pentru picnic, Dewey ai parinaii sai

vazura o mulaime de oameni par�nd dezorientaai, �nairaai pe marginea drumului ai
agit�nd pancarte. Tatal lui Dewey mormai:
� La naiba!
� Ridica fereastra, Dewey, zise mama.
� Cine sunta �ntreba Dewey, �nchiz�nd fereastra din spate a camionetei.
� Anarhiati, raspunse tatal. Le-ar placea sa ne vada transform�ndu-ne �n animale �
ai chiar mai rau.
� Animalea se mira Dewey. Se salta �n genunchi sa-i vada mai bine.
Maaina �ncetinise p�na la a se t�r�. Tatal lui Dewey claxona.
� Daai-va la o parte din drum! striga el, deai vocea nu-i putea razbate dincolo de
ferestrele �nchise.
� Tati, de ce vor sa fim animalea
� Este un fel de a spune, raspunse mama.
Dar anarhiatii pareau deja a fi pe jumatate animale, precum creaturile Doctorului
Moreau. Aveau parul lung ai ravaait, obrajii le erau brazdaai de dungi albe ai
negre, ochii erau salbatici ai rugatori. Unii pareau schelete umblatoare, stafii �n
haine zdrenauite.
� Avem un spion �n companie, spuse tatal deodata.
� E ridicol, afirma mama.
� Altfel, cum ar fi putut ei sa atie despre picnica �ncearca sa distruga totul �
�nt�i Proiectul, iar acum, viaaa noastra particulara. Lua-i-ar naiba!
� Au propriile convingeri. Sunt niate cetaaeni �ngrijoraai.
� Nu le pasa de civilizaaie.
aestele ai animalele se strecurara spre maaina, �mpraatiindu-se pe tot drumul.
Dewey se dadu �napoi tresarind, c�nd o femeie cu gheare lungi r�c�i fereastra, la
doi centimetri de faaa lui. �i striga, privindu-l �n ochi:
� Opreate-i! Generaaia ta pierde! Propriul tau tata te omoara!
Dewey simai cum �l cuprinde un fior rece.
� Mami...
� Nu-i asculta, dragul meu.
Claxonul tr�mbiaa ai maaina prinse viteza. Femeia se �ndeparta �mpleticindu-se ai
t�r�ndu-ai pancarta.
Dewey o citi rasturnata: �CHIAR al ARMELE NUCLEARE AU FOST MAI BUNE DEC�T ASTA!�
Drept �n faaa era poarta proprietaaii, ivita dintre tufiaurile �nalte. Acolo
aateptau garzile, cu m�inile pe tocurile pistoalelor. Mulaimea ramase �n spate, pe
strada principala, �nca strig�nd ai agit�nd pancartele. Garzile se dadura la o
parte ai lasara maaina sa treaca, d�nd din cap �n semn de recunoaatere, spre tatal
lui Dewey. Camioneta strabatu rapid drumul prafuit dintre stejarii arai de soarele
verii ai dealurile golaae.
� Tati, �ntreba Dewey, ce este o arma nuclearaa
� Nu este nevoie sa atii, raspunse tatal. Vor fi �n cur�nd demodate.
Pe c�nd intrau �ntr-o mica parcare, printre alte cincizeci de maaini, Dewey vazu ca
vetrele pentru gratare fumegau deja ai ca tocmai se pregatea o partida de baseball.
O mulaime de copii se jucau �n jurul meselor de picnic, dar el nu cunoatea pe
nimeni. Acesta era primul picnic al companiei, de c�nd tatal lui Dewey venise sa
ajute la supravegherea Proiectului. P�na de cur�nd nu avusesera timp pentru
relaxare. Tatal era �ntotdeauna prins cu termenele limita. Dar acum, Proiectul
fusese terminat. Noua centrala funcaiona de o saptam�na, fara probleme, pe
dealurile din apropiere. La sf�rait, compania acordase angajaailor o dupa-amiaza
pentru un picnic cu familiile lor.
�n timp ce parinaii lui despachetau din camioneta, Dewey se �ndrepta spre un mic
grup de copii care �ai pasau reciproc o minge de fotbal. Ramase �n afara jocului
c�teva minute, �ncerc�nd sa-ai dea seama daca jocul avea vreo regula � p�na c�nd
cineva lovi mingea prea puternic ai aceasta zbura dincolo de Dewey, �n tufiaurile
dese care �nconjurau terenul de picnic.
Dewey striga:
� O aduc eu!
Se arunca �ntre rugii �nc�lciai, g�ndindu-se ca, daca recupera mingea, ai-ar fi
putut face c�aiva prieteni. Ceilalai �l �ncurajau cu voce tare, �n timp ce el se
afunda tot mai mult; �n cur�nd ajunse aproape sa se t�rasca. Apoi, chiar �n faaa
lui, vazu mingea. Ignora spinii care �i zg�riau faaa ai braaele ai �nainta.
Din tufia se ivi o m�na neagra ai �i �nafaca �ncheietura braaului.
� Hei! striga el, �nving�ndu-ai teama.
Ceva se miaca �n interiorul gardului viu, zbucium�ndu-se. Orice sau oricine ar fi
fost, ramasese prins �ntre spini; m�na disparu. Baiatul se retrase, �mpleticindu-
se, �ngrozit. O m�na neagra! Nu avea nuanaa ciocolatie a pielii lui, nu, era un
negru ca ceva foarte ars.
Dupa o clipa, Dewey se elibera din tufiauri. Ceilalai copii �l aateptau.
� Ei, unde e mingeaa �ntreba un baiat blond, �nalt.
Dewey nu �ai putea recapata respiraaia.
� Este cineva acolo, icni el.
� Vrei sa spui ca cineva ne-a furat mingeaa zise o fata.
El privi �n urma spre tufiauri, dar acestea erau tacute, nici nu foaneau.
� Nu, spuse baiatul blond, numai ca el este un fricos.
� Chiar pare speriat, constata un alt copil.
� Atunci, du-te ai ia-o tu! se rasti Dewey, �ndepart�ndu-se, ca sa-ai ascunda
teama. Hotar�se ca nu mai voia sa se joace cu ei. Trecu �ncet pe l�nga masa de
picnic, pe care mama lui aaezase castroane de plastic pline cu salata. Tatal statea
cu alai c�aiva barbaai, b�nd bere, la umbra unui stejar batr�n. Dewey se �ndrepta
spre ei ai aatepta ca tatal sau sa-l remarce.
� Tati, spuse el c�nd barbaaii continuara sa vorbeasca. Tati, este cineva �n
tufiaurile de acolo. Arata unde, dar acum vazu ca puatii �ai recuperasera mingea ai
se jucau pe iarba uscata.
� Despre ce vorbeaia �ntreba tatal.
Dewey ramasese cu ochii aaintiai spre tufiaurile nemiacate; nici macar o adiere nu
clintea rugii. Deodata, �ai aminti de oamenii de pe drum.
� Oamenii aceia, ca animalele, zise el.
Asta atrase atenaia tatalui.
� Ce vrei sa spuia Anarhiatiia
Unul dintre barbaai r�se.
� Idioaii aia. Cum naiba le-a intrat �n cap ca Proiectul este periculosa
� Am vazut unul dintre ei, tati. Era...
� Undea Tatal lui Dewey se rasuci, caut�nd cu privirea peste dealuri, garduri vii
ai copaci. Unde l-ai vazut, Deweya
� Calmeaza-te, omule, zise unul. Nu pot intra aici.
� Nu ai de unde sa atii, replica tatal lui Dewey. Oamenii aia nu vor �nceta sa
protesteze. Ei nu-i respecta pe oamenii normali. Acum am o puaca la mine: ai fi
nebun sa nu ai ai tu.
� Haide, haide, cine va recurge la violenaa din cauza unui lucru at�t de
ne�nsemnat, ca o centrala electricaa Este spre binele lor, chiar daca nu �naeleg
cum funcaioneaza. Sunt ignoranai, asta-i tot. Superstiaioai. Daca ar ati ce
�nseamna particulele tau ai transferul timp/masa, nu le-ar mai fi frica deloc.
� Crezi ce vrei, zise tatal lui Dewey, �nca privind peisajul din jur cu suspiciune.
�ai aminteati c�t de violente au fost protestele antinucleare; sau ai uitat dejaa
� Mda, dar chestia aia era periculoasa. Asta este sigura.
� ai asta poai sa o crezi, daca vrei, afirma tatal lui Dewey.
� Aa spune, interveni un alt barbat, ca m-au cam speriat puain pe drum. Aai vazut
cum erau �mbracaai. �ntr-un fel, mi-au amintit de protestele-capcana contra armelor
nucleare. Va aduceai aminte c�nd protestatarii se �mbracau ca niate schelete ai
corpuri arse ai cadeau ca morai pe stradaa
� Exact asta am vazut! striga Dewey. Chiar aaa! Acolo, jos, �n gardul viu! Arata
din nou cu m�na.
Toai barbaaii r�sera, cu excepaia tatalui lui Dewey.
� Puatiul chiar are imaginaaie.
� Dewey nu �ai imagineaza, spuse tatal.
� �ai spun ca demonstranaii aceia nu pot sa intre aici. Nu-i lasa sa-ai strice
ziua.
� Deja mi-au stricat-o. Vino, Dewey.
Tatal se �ndrepta spre maaina. C�nd trecura pe l�nga masa de picnic, mama lui Dewey
�ai ridica ochii ai vazu expresia de pe faaa soaului ei.
� Scumpulea Ce estea
El nu raspunse, arunca doar o privire spre Dewey ai zise.
� Intra �n maaina.
� De ce, tatia
� Nu comenta, du-te �n maaina.
Dewey se lasa alunec�nd pe locul din spate, pe c�nd tatal deschise uaa din faaa ai
se apleca sub scaun. Apoi se ridica ai ascunse repede ceva la centura; �nainte de
a-l acoperi cu camaaa, Dewey zari patul unei puati.
� Tatia
� Ram�i liniatit. ai eu am vazut ceva �n tufiaurile alea. Mai mulai. Cred ca suntem
�nconjuraai, Dewey; de aceea vreau ca tu sa stai �n maaina. Ceilalai proati nu ma
vor crede dec�t c�nd va fi prea t�rziu. Acum, voi �ncerca sa o aduc pe mama sa stea
cu tine, daca voi putea face asta fara sa o sperii. Apoi vom pleca de aici pe
drumul pe care am venit.
� Dar, tati, picnicul...
� Am spus sa taci. Picnicul nu conteaza.
Tatal lui Dewey tr�nti uaa ai se �ndrepta cu paai mari spre masa de picnic. O apuca
pe soaia lui de braa ai �ncepu sa-i aopteasca grabit ceva la ureche. Dewey o vazu
pe mama sa schimb�ndu-ai expresia, din �ngrijorare �n spaima ai apoi �n iritare.
Tocmai voia sa spuna ceva, c�nd un aipat �i facu pe toai sa se �ntoarca.
Una dintre fetele care jucase fotbal statea �n mijlocul zonei cu iarba, arat�nd
spre dealuri. Dewey vazu o figura neagra �mpleticindu-se �n tufiauri, un om
straniu, �mbracat �n zdrenae. ai nu era singur. Dintr-odata, gardurile vii ai
dealurile se �mp�nzira de oameni care aratau �nfricoaator; veneau clatin�ndu-se
spre mesele de picnic, ivindu-se dintre tufiauri, url�nd ai agit�ndu-ai braaele �n
aer. �ai lasasera pancartele, demonstr�ndu-ai acum protestul prin acaiune, �n loc
de cuvinte.
Angajaaii companiei care venisera la picnic se retrageau spre maaini. O femeie
alerga pe c�mp ai o �nafaca pe fata care striga. Panica izbucni printre mese. Tatal
lui Dewey o �mpinse pe soaia spre maaina ai ea venea convinsa acum, cu ochii mariai
de groaza. Tatal scoase puaca ai o �ndrepta spre cea mai apropiata ainta. O forma
mica ai neagra se elibera din gardul viu, unde Dewey cautase mingea de fotbal. Lui
Dewey �i amintea de un paianjen, un paianjen carbonizat, cu picioarele pe jumatate
distruse. Sunetul pe care �l scotea era un bocet teribil, fara sens. Se napusti
spre tatal lui Dewey, care trase fara ezitare. Faptura neagra cazu moarta pe iarba.
Puaca rasuna iar ai iar. P�na acum ceilalai oameni fugisera spre maaini,
�mping�ndu-ai familiile �nauntru; c�aiva scosesera puatile pe care le adusesera
�ncarcate �n spatele scaunelor din maaini. Cu chiote puternice, se grabira sa se
alature tatalui lui Dewey. Protestatarii continuau sa se apropie ai �n cur�nd
�ncepu macelul. Iarba �nalta ascundea corpurile care cadeau.
� Vino �napoi! striga mama lui Dewey, din maaina. �ntoarce-te chiar acum, la naiba!
Tatal lui Dewey ezita, arunc�ndu-i o privire, apoi �ai cobor� braaul. Alerga de-a
lungul c�mpului ai sari �n maaina.
� Oricum, nu mai aveam gloanae, spuse el, pornind motorul. G�tul lui Dewey se arcui
brusc c�nd maaina a�ani din parcare. Camioneta se clatina la o curba str�nsa, apoi
prinse viteza pe drumul �ngust.
La o curba fara vizibilitate, �n faaa lor se ivi o maaina. Mama lui Dewey aipa;
fr�nele scr�anira. Maainile se ciocnira cu un cranaanit metalic ai sfar�maturi de
geamuri.
Apoi Dewey aaipi �ntins pe scaun, conatient de liniatea dealurilor, de praful care
se aaternea alene, de caldura soarelui. Se g�ndi ca era cel mai frumos moment pe
care �l traise vreodata. �n cele din urma �ai aminti ce se �nt�mplase ai unde era.
Se ridica ai �ai vazu tatal st�nd pe drum ai vorbind cu un alt barbat, aoferul
celeilalte maaini. Mama se aplecase asupra capotei, ain�ndu-ai fruntea cu m�na. Ca
�ntr-un vis, Dewey deschise uaa ai se �ndrepta spre el. Totul parea sa se
desfaaoare tot mai repede; lumea �ncepea sa se �nv�rta, parca �ntr-un carusel. Era
ameait ai �l durea stomacul.
� Ce dracu� faci aicia �l �ntreba tatal pe celalalt barbat.
� Ce vrei sa spuia Am venit pentru picnic.
� La naiba! Eati de serviciu �n dupa-amiaza asta. Trebuia sa supraveghezi panoul de
control.
� Nu eu, zise omul, suparat. Am schimbat cu McNally. El supravegheaza. Am facut o
�naelegere.
� Tocmai l-am lasat pe McNally pe terenul de picnic. Are grija de niate
demonstranai.
� Cei de la poartaa
� Nu are importanaa. Ceea ce conteaza este ca ai procedat greait. Nu trebuie sa te
�nvoieati cu McNally, ci cu mine.
Omul clatina din cap, privind spre boturile turtite ale maainilor.
� Fir-ar sa fie! Vrei sa spui ca McNally e aicia Atunci, cine este la panoul de
controla
� Exact asta te �ntreb ai eu.
Celalalt ridica din umeri, evit�nd ochii tatalui lui Dewey.
Chiar atunci rabufni greaaa lui Dewey. Nu avu timp sa-i ceara mamei ajutorul.
Alerga spre marginea drumului, se apleca peste tufiauri ai �ncepu sa vomite.
Totul intra �n �ntuneric. Caruselul se rotea �n plina viteza. Dewey se �ntinse
peste murdarie, strig�ndu-ai fara cuvinte parinaii. Spinii �i sf�aiara faaa,
soarele �i ardea braaele, iar plam�nii �i erau plini de praf cu gust de fum ai
cenuaa. Crezu ca va leaina; vazu m�na tatalui sau �ntinz�ndu-se ai �ncerc�nd sa �l
puna pe picioare. Apuca �ncheietura m�inii lui �n urmatoarea clipa, apoi o lasa.
Lumea devenea ai mai �ntunecata.
Visul lui Dewey paru sa dureze o eternitate. Revazu fr�nturi ai momente din
�ntreaga sa viaaa, adunate laolalta ai derul�ndu-se �ntr-un v�rtej de febra. Un
timp, ramase confortabil pe locul din spate al camionetei, �nvelit �ntr-o patura ai
ascult�nd discuaia parinailor, pe c�nd luminile strazii licareau �n urma. Apoi se
vazu �n casa bunicilor, juc�ndu-se cu batr�nul lor c�ine, cel cu cataracta, care
tresarea la fiecare sunet al clopoaelului de la intrare. Se caaara �n copacii din
spatele casei, m�nc�nd porumb, adulmec�nd mirosul ploii ai al prafului electrizat
st�rnit de furtuna.
Se trezi, �nca arz�nd de febra. Probabil se �ndepartase de drum mai mult dec�t
crezuse, patrunsese mai ad�nc �n tufiauri. Auzea voci, cineva striga. Se t�r� spre
glasuri, dorindu-ai doar sa fie �n siguranaa �mpreuna cu parinaii, departe de
oamenii-animale, de stafii, de �mpuacaturi, de corpurile arse, departe de accident
ai de spini. Paai prin tufiauri ai, deodata, se trezi afara; era liber.
�ncerca sa traga ad�nc aer �n piept, dar plam�nii �l durura. Clipi ca sa scape de
lacrimi ai de soarele necruaator. Apoi �ai vazu tatal.
Dewey izbucni �n pl�ns ai �ncepu sa alerge.
� Tati! striga el, deai �nca �l durea g�tul ai cuvintele nu se auzira bine.
De fapt, nimic nu parea a fi bine. Alerga spre terenul de picnic. Acolo erau
mesele; acolo erau maainile, acolo era mama agit�ndu-se.
ai aici era tata, potrivindu-ai puaca spre ainta. �ndrept�nd-o spre Dewey ai
apas�nd pe tragaci.
[Publicata �n �Fantasy & Science Fiction�, feb. 1989]
Edmond Hamilton
Planeta moarta
(�The Dead Planet�, 1946)

Traducere de Mihaela Popa

Planeta era �ntunecata, rece ai fara viaaa; dar asta nu ne preocupa c�tuai de
puain. Singurul lucru care ne interesa acum era daca vom muri sau nu �n momentul �n
care nava noastra avariata va fi supusa inevitabilului impact. Tharn era la
comanda. Noi, toai ceilalai trei membri ai navei, ne ai puseseram costumele de
cosmonaut, �n speranaa ca ele ne-ar putea proteja ai salva �n eventualitatea unei
ciocniri dezastruoase.
�mbracaai �n costumele astea ciudate ai greoaie, aratam ca niate roboai dolofani cu
braae ai picioare mecanice, rigide.
� De ce sa murima Ce accident stupid! Tocmai aici, �n cea mai �ndepartata ai
necunoscuta parte a galaxiei! rabufni Dril.
� Ne-au lasat generatoarele, asta e, avem mare noroc cu planeta asta aaa cum e ea,
altfel...
� Noroc, Oroca asta numeati tu noroca �ntreba Dril,... ca s-ar putea sa mai
supravieauim doar c�teva zile pe aceasta planeta, ai gataa
Fara doar ai poate, Dril avea perfecta dreptate.
Planeta era moarta. Ea se afla la o margine a galaxiei; se �nv�rtea �n jurul unui
soare de culoare roaiatic-�nchis, dovada a vechimii lui, anuna�nd dispariaia. �n
jurul lui orbitau aase planete. Am ales-o pe a aasea pentru ca parea ceva mai
locuibila deai acum, de aproape, vedeam clar ca nu e nicio urma de viaaa pe ea.
E �n �ntregime acoperita cu gheaaa ai zapada ai nu are aer. Dar celelalte cinci
planete aratau ai mai rau, iar acum tot nu ne mai puteam schimba direcaia. Singura
problema era daca cele doua generatoare �ntregi care ne mai ramasesera puteau
furniza suficienta energie pentru a �ncetini viteza navei �n vederea aterizarii.
Moartea era foarte aproape, o simaeam, dar ne pastram calmul; ai asta nu pentru ca
aveam niate caractere eroice, dar eram membri ai Serviciului Stelar ai eram
obianuiai cu ameninaarea moraii la fiecare pas. Mulai membri ai organizaaiei ai-au
gasit moartea �n zone �ndepartate ale galaxiei. Multe nave s-au �ndepartat, aaa ca
noi, ai doar doua treimi sau chiar mai puaine s-au �ntors la baza.
�n tacerea care se aaternuse, vocea lui Tharn a rasunat:
� Cur�nd atingem planeta! Voi face tot posibilul sa reduc viteza navei... dar fiai
pregatiai pentru orice.
� �n unele locuri zapada e foarte mare, zise Dril, acolo s-ar putea sa fie ceva mai
moale.
� Ne �ndreptam spre gheaaa, spuse Tharn liniatit. Pe gheaaa, chiar daca ne
sfar�mam, putem fi cel puain observaai. C�nd alte nave se vor afla din �nt�mplare
pe aceste meleaguri poate ne vor observa, ai astfel vor putea recupera macar
haraile facute de noi. �n aceste cuvinte se recunoatea minunatul spirit care da
renumele Serviciului Stelar, acelaai spirit care ne-a �ndemnat sa parasim lumea
�ngusta ai sa ne �ndreptam spre alte lumi, spre colaurile cele mai �ndepartate ale
galaxiei. Ne �ndreptam spre planeta necunoscuta cu o viteza colosala.
Tharn nu a facut niciun gest, p�na �n ultimul moment; apoi, deodata, a cuplat
ambele generatoare �nca �n stare de funcaionare, a schimbat direcaia navei �n
cadere libera ai s-a folosit de vibraaia exploziei de propulsie �n loc de fr�na.
Era vorba despre aaa-numita aterizare �n �coada de crab�. Acest periculos mod de
aterizare nu cere numai �ndem�nare ci ai un pilot desav�rait, cu discernam�nt ai
experienaa, caci daca energia folosita este puain mai mare dec�t cea necesara nava
paraseate imediat planeta, iar daca dimpotriva e prea mica, aceasta se sfar�ma de
sol.
De asta data am fost norocoai: aterizarea n-a durat mai mult de un minut. Nava a
cazut, cu un zgomot ca de prabuaire, apoi liniate absoluta.
Nava s-a aplecat pe o parte ai s-a culcat pe gheaaa. Una dintre feae avea o mare
fisura. Pe acolo ieaea din ea aer. Deocamdata, acest lucru nu ne impresiona, caci
purtam costumele de cosmonaut prevazute cu oxigen.
Pe r�nd, am ieait din nava ai ne-am uitat �mprejur.
Nu prea aveam ce vedea: nu era dec�t zapada ai gheaaa c�t vedeai cu ochii ai niciun
strop de aer.
Deasupra zapezii nu se vedea dec�t un cer �ntunecat, din care doua treimi era de un
negru infinit, ai doar ultima treime era acoperita cu stele. Ne aflam la punctul
terminus al galaxiei, cu toate motoarele arse ai fara materialele necesare pentru a
bobina unele noi. Pe deasupra eram ai mult prea departe pentru a lua legatura prin
radio cu baza. Singurul lucru util ar fi fost sa gasim pe aceasta planeta suficient
tautal ai terbin, plus celelalte metale imperios necesare realizarii aliajului cu
care erau bobinate motoarele.
� Dril, adu te rog �proba radio�.
Acesta era un instrument folosit pentru explorarea resurselor de metal pe planete
necunoscute. El funcaiona pe baza emiterii unei largi game de unde a caror
frecvenaa se putea regla pentru a detecta orice element chimic.
Dril s-a �ntors cu �proba radio� de pe nava ai a reglat-o pentru detectarea
metalelor pe care le cautam. Aateptam toai, �nfriguraai, rezultatul.
� Avem noroc! exploda el �ntr-un t�rziu. Aparatul indica existenaa tuturor
metalelor de care avem nevoie ai �nca �n mari cantitaai. Ele par ca se afla chiar
aici, sub gheaaa.
� Ciudat! am exclamat, atiind ca aceste metale nu se gasesc niciodata la un loc.
Tharn a tacut c�teva clipe.
� Vom �ncerca, spuse el, trebuie sa luam o sanie, unul dintre motoare ai
proiectorul de raze. Vom avea nevoie de el pentru a strapunge gheaaa; ai ne mai
trebuie niate cabluri ai scripeai. Cur�nd totul era gata ai am traversat zapada ai
gheaaa cu sania noastra improvizata, �ncarcata la refuz.
Era �ntuneric ai doar lampile cu Kripton decupau poteci albe �n noaptea fara
sf�rait.
Ne opream adesea dar Dril continua sa cerceteze cu �proba�.
�n cele din urma, dupa mai multe ceasuri de truda, Dril �ai privi instrumentul ai
ajunse la concluzia ca exista �ntr-adevar toate metalele necesare chiar �n acest
loc, aproximativ la 400 de metri sub noi.
Era o �nt�mplare dintre cele mai ciudate; cum puteau fi toate aceste metale la un
loc ai at�t de aproape de suprafaaaa Dar �radio-proba� nu greaea niciodata.
Am descarcat deci generatorul de pe sanie, l-am conectat la proiectorul de raze ai
am �nceput sa taiem gheaaa.
Tharn lucra cu proiectorul ai astfel a reuait sa taie cu rapiditate un strat de
trei metri de gheaaa. Primii cincizeci de metri de gheaaa au fost strabatuai cu
rapiditatea cu care un cuait trece prin unt ai deodata izbucnira sc�ntei ai foc.
Tharn a oprit imediat motorul.
� Cred ca am ajuns la metale! spuse el bucuros.
� Imposibil, raspunse Dril, �proba radio� indica existenaa lor abia la 400 de
metri.
� Trebuie sa cobor�m sa vedem despre ce e vorba, spuse Tharn. Ajuta-ma sa scot
scripetele. Am adus troliul ai l-am montat la marginea copcii de gheaaa ai dupa
aproximativ 15 minute eram gata pregatiai sa cobor�m �nauntru. Doar doi dintre noi
ar trebui sa coboare iar al treilea sa stea sus pe gheaaa. Dar, surprinzator,
nimeni nu voia sa aatepte singur acolo, sus, pe gheaaa �ntunecata ai �n acelaai
timp nimeni nu voia sa coboare singur �n puaul ad�nc, sapat de cur�nd. Am cobor�t
toai trei.
� Sa va fie frica sa ram�neai singuri, nu mi-am �nchipuit, r�se Tharn, �ncurcat de
penibilul situaaiei �n care era implicat; va rasfaaaai ca niate copii ai va mai ai
laudaai ca sunteai exploratori ai stelelor.
� Aveai la voi puatile cu fascicule de razea �ntreba dintr-odata Dril. Abia atunci
ne-am dat seama ca toai caraseram instinctiv puatile dupa noi. Aceasta planeta este
lipsita de orice forma de viaaa, deci ce rost aveau puatilea �n fine! Oroc, hai sa-
i dam bataie! Am pornit deci motorul ai coaul �n care eram toai �nghesuiai a
�nceput sa coboare �ncet �n puaul de gheaaa �ntunecat. Singura lumina era cea
furnizata de lampa noastra cu Kripton pe care Dril o ainea �ndreptata �n jos. Dupa
ce am parcurs cam 50 de metri, ne-am izbit de ceva dur.
Acum totul era c�t se poate de limpede.
Aici, sub gheaaa, era un strat gros de metal transparent, iar proiectilul decupase
un orificiu �n el. Tharn �ndrepta lampa spre deschidere ai atunci am putut vedea cu
stupoare ca prin spartura �ngusta ni se dezvaluia un �ntreg oraa. Era un oraa mare,
cu cladiri uriaae, strazi largi ai chiar bulevarde.
� Un oraa �ntreg mort, acoperit de o bolta metalica ai de gheaaa, aopti Tharn ca
pentru sine. Oraa morta Era oare vorba de un oraa morta ... Sau poate doar parasit,
cine atiea
Este adevarat, pe strazi nu se putea vedea nici cea mai mica miacare, totul era
�nvaluit �n bezna, pustiu, nicio fiinaa nu putea supravieaui din cauza lipsei
atmosferei. Atunci am pornit din nou motorul ai nacela �n care ne aflam a cobor�t
�ncet, spre una dintre strazi. Ne-am dat jos ai am poposit o vreme, �n cea mai
desav�raita liniate, pe strada.
Dintr-odata �nsa am fost surprinai de neprevazut: lumina, mai �nt�i o lumina
palida, care a devenit din ce �n ce mai puternica, p�na c�nd �ntregul oraa a fost
scaldat din plin �n razele ei.
� Vedeai, planeta nu e moarta! se extazie Dril. S-a facut lumina!
� Probabil a fost aprinsa automat, zise Tharn. Locuitorii planetei sunt desigur
posesorii unei tehnici dintre cele mai avansate.
� Mie nu-mi miroase a bine, aopti Dril, am un fel de sentiment ca suntem �n
permanenaa urmariai din umbra.
� ai eu ma simt �ncolait ai numai fricos nu se poate spune ca sunt. Ca dovada, sunt
membru al Serviciului Stelar. Acum �nsa pot sa jur ca ceva �nfiorator se ascunde �n
spatele acestor strazi misterioase.
� Uite ce e, lasaai filosofia! Noi ne aflam aici pentru a face rost de metalele de
care avem nevoie, restabili Tharn situaaia. ai le vom obaine cu orice prea. Lumina
asta nu ne poate st�njeni �n niciun fel ai nici nu ne poate opri sa le gasim, ba
dimpotriva, ne ajuta foarte mult.
Dril scoase din nou �proba radio� ai o regla. Aparatul indica existenaa metalelor
�n imediata apropiere; trebuia doar sa ne �ntoarcem puain spre st�nga ai sa o luam
�n josul strazii pe care ne aflam. Asta am ai facut. Imaginea corpurilor noastre,
proiectata de-a lungul strazilor pustii, aaa �mbracaai �n imensele costume spaaiale
contribuia la atmosfera apasatoare generala.
� Cred ca oraaul asta e foarte vechi, zise Tharn. Cladirile au acoperiauri. Asta
presupune ca au fost construite pe vremea...
� Tharn, Oroc! zbiera Dril ca scos din minai, fac�nd brusc st�nga-mprejur cu arma
�n poziaie de atac.
� L-am vazut, jur, �n momentul c�nd se �ndrepta spre noi dinspre strada de care
tocmai trecusem. Nu pot �nsa sa vi-l descriu. Nu seamana cu nicio fiinaa, nu cred
ca am mai vazut vreodata aaa ceva.
Era un monstru negru, de dimensiuni colosale, care �ai schimba foarte des forma, �n
vreme ce avansa spre noi. Am ochit ai am tras. Atunci monstrul s-a retras ai a
disparut �ntre blocuri. Am �nceput sa alergam, sa-l cautam. Nici urma, disparuse.
� Ce-a fost astaa am spart tacerea, puain raguait de emoaie.
Tharn pastra o clipa de tacere, apoi spuse:
� Nu atiu ce sa zic; e adevarat, era o fiinaa, asta am putut vedea cu toaii, iar
felul �n care a reacaionat c�nd am tras focurile de arma �i dovedeate inteligenaa.
� �n acelaai timp, nicio fiinaa nu supravieauieate aici, am adaugat hotar�t.
� Este posibil sa existe mai multe forme de viaaa dec�t cele cunoscute noua: cum
pot fapturile astea abominabile sa construiasca un astfel de oraaa
� Vine alta creatura, uite-o! am strigat cuprins de groaza.
Al doilea monstru se prelingea �ntr-adevar catre noi, �n forma unui imens vierme
galben. Am tras din nou ai acesta a disparut de �ndata, la r�ndul lui.
� Orice-ar fi, trebuie sa ne continuam drumul, spre Tharn, deai puteam citi clar o
puternica emoaie chiar ai �n vocea lui mereu sigura. Metalele de care avem nevoie
se afla �n acel bloc imens de culoare alba de vizavi, iar noi trebuie sa ajungem
p�na la ele sau sa murim pur ai simplu pe gheaaa de deasupra.
� Te-ai g�ndit ca �n blocul acela alb s-ar putea sa ne aatepte lucruri mult mai
�nfricoaatoare dec�t moartea pe gheaaa deasupraa murmura Dril, �naint�nd totuai
spre edificiul care constituia ainta noastra. Cu fiecare pas ne apropiam tot mai
mult de sursa unor necunoscute aventuri ai primejdii.
Monatri negri ai galbeni ne �nconjurau. De groaza, �mpuacam �n dreapta ai-n st�nga.
Apoi �ncetam focul �ntruc�t niciunul dintre ei nu cadea rapus sub rafalele armelor
noastre. Monatrii nu ne atacasera niciodata. Nu faceau dec�t sa ne urmareasca ai sa
ne observe �ndeaproape. Numarul lor era din ce �n ce mai mare, pe masura ce
�naintam spre cladire. Dar ceea ce era mai cumplit dec�t prezenaa monatrilor era
sentimentul persistent al unei preveniri opresive, care fusese o prezenaa
permanenta �nca de la intrarea �n oraa; ai care se accentua cu fiecare clipa.
� Cred ca suntem victimele unui atac psihologic, zise Tharn, ai acesta atinge
apogeul acum, �n momentul apropierii de sursa, adica �n faaa acestui bloc alb. �n
cele din urma ne-am atins ainta. Am ajuns �n faaa uailor enorme care s-au deschis
ai �n cadrul lor s-a ivit o creatura ciudata, la vederea careia ne-a �ngheaat
s�ngele �n vene.
� Aaa ceva n-am vazut nicaieri �n Galaxia noastra, auiera Dril �nfricoaat.
Apariaia era de culoare neagra ai acoperea ca �nalaime cam doua etaje. Iniaial
arata ca o imensa broasca r�ioasa, apoi am observat ca de fapt forma ei se schimba
mereu. Avea �n toate aceste ipostaze trei ochi iar intensitatea sclipitoare ai rece
a privirii verzi cu care ne urmarea provoca efecte hipnotice. Instinctiv, ne-am
descarcat puatile dar din nou fara niciun rezultat; creatura �ai continua agale
drumul �n josul scarilor. Dril a urlat de disperare ai a rupt-o la fuga; l-am
urmat. Dintr-odata am auzit vocea lui Tharn care ne chema.
� Aateptaai! Priviai cu atenaie, creatura respira. Pentru moment ne-am blocat de
uimire, nu mai �naelegeam nimic. Apoi, �ntr-un moment, totul a devenit destul de
clar. Monstrul respira. Dar aici nu era niciun strop de aer. Tharn a facut apoi
gestul cel mai viteaz pe care l-a facut vreodata un membru al Serviciului Stelar:
s-a repezit direct catre monstru. C�nd a ajuns la el, acesta a disparut la fel ca
ai toai ceilalai monatri din oraa.
� Deci nu era adevarat! murmura Dril.
� Totul nu era de fapt dec�t o iluzie hipnotica proiectata, spuse Tharn cu calm; ai
numai faptul ca spurcaciunea respira aici unde nu e aer m-a condus la ideea
salvatoare ca totul e ireal.
� Dar asta �nseamna ca fapturile care au facut aceste atacuri hipnotice sunt
�nlauntrul acestei cladiri, am g�ndit eu cu voce tare.
� Posibil, dar tot acolo se afla ai metalele de care avem nevoie, zise Tharn, aaa
ca trebuie sa intram. Am �nceput deci escaladarea primelor scari ai emoaia createa
cu fiecare pas, p�na la paroxism. Ne paraliza frica. Dar de �ndata ce am patruns �n
interiorul cladirii, toata groaza s-a destramat. Era ca ai cum dintr-odata te afli
�ntr-o camera calda ai luminoasa �n contrast cu bezna de afara.
� Asculta, zise Tharn. Eu,... mie mi se pare ca aud... Auzisem ai eu acelaai lucru,
era �ntr-adevar, o muzica. La �nceput �ncet ai foarte departe, apoi din ce �n ce
mai tare ai mai clar, o simfonie de instrumente ai voci.
Muzica era de o vechime apreciabila; noi nu mai auziseram niciodata o astfel de
muzica. Dar am �naeles semnificaaia ei. Era o simfonie de lupta ai speranae care
arata disperarea ai victoriile unei rase. Am ramas aintuiai, p�na la sf�raitul ei.
� Acum cred ca vin ai ei, spuse Tharn.
ai eu i-am vazut. Nu mi-era frica, deai era cel mai ciudat lucru pe care-l vazusem
�n viaaa mea.
O lunga procesiune de figuri s-a perindat prin faaa ochilor noatri. Aceatia erau de
fapt locuitorii acestei planete moarte, oameni ai trecutului. Erau bipezi ai
�ntruc�tva semanau cu noi ca alura, deai se vedea clar ca multe secole trecusera
peste ei ai le �mprumutasera un aer ciudat.
Muzica a �ncetat dintr-odata, iar procesiunea s-a oprit l�nga noi ca fiecare sa ne
poata vedea de aproape. Apoi unul dintre ei lua cuv�ntul. Limba �n care vorbea era
mult prea veche ai deci ne era necunoscuta, dar ne-am �naeles telepatic.
� Va vorbesc acum voua, celor care aai ajuns p�na aici. Nu aveai de ce sa va
temeai. �n acest oraa nu este viaaa. Toate creaturile stranii ai monatrii care v-au
atacat ai chiar ai noi care va vorbim acum nu suntem dec�t fantome ale minailor
trecute, proiectate de pe discuri ai �nregistrari telepatice care s-au petrecut
odata. Noi suntem oameni care am murit de foarte mult timp. Ne-am nascut pe aceasta
planeta. La �nceput am trait �n grupuri mici numite triburi. Aceste triburi se
luptau �ntre ele. Apoi ne-am unit �n grupari mai mari numite naaiuni, dar nici
atunci nu am fost �n stare sa menainem pacea. �n cele din urma, am �naeles ca nu
era nicio diferenaa �ntre popoarele diferitelor naaiuni ai ne-am unit cu toaii.
Acest lucru ne-a adus o mare putere ai o glorie nebanuita. Astfel, am putut ajunge
pe alte planete ai stele ai le-am colonizat.
Timpul trecea. A trecut extraordinar de mult timp. Sistemul nostru de planete murea
ai atiam ca ai noi ne vom stinge odata cu el. atiam �nsa ca �n acelaai timp, �ntr-o
zi, noi forme de viaaa vor ajunge la noi: civilizaaii din alte parai ale galaxiei,
ai exploratori ai altor stele vor ajunge cu siguranaa �ntr-o zi ai aici. ai tocmai
pentru aceasta civilizaaie viitoare a galaxiei am pregatit cu migala acest oraa, ai
am adunat �n el toate cuceririle ai cunoatinaele noastre �n domeniul tehnicii ai
atiinaei. Acum voi sunteai aici ai suntem convinai ca sunteai suficient de
inteligenai ca sa folosiai aaa cum trebuie toata energia pe care noi am adunat-o.
Proba inteligenaei voastre este ca aai putut depaai momentul groazei creat de
proiecaiile iluziilor hipnotice.
Aaadar, voi, care ma ascultaai �n acest moment, trebuie sa atiai ca tot ce va
�nconjoara �n acest oraa este al vostru; va rugam sa primiai darul nostru spre
folosul �ntregii galaxii. ai acum, �n �ncheiere, din partea trecutului pentru
viitor, ramas bun!
Figurile care stateau p�na nu demult �naintea noastra disparusera ai nu mai
ramaseseram �n tacerea �nconjuratoare dec�t noi trei �n cladirea alba.
� Ce oameni minunaai, b�igui Tharn, pe cale de dispariaie fiind, tot se mai g�ndeau
la viitorul galaxiei.
� Hai mai bine sa mergem sa cautam mai repede metalele de care avem nevoie, zise
Dril. Singurul lucru pe care mi-l mai doresc e sa ajungem odata �napoi pe nava
noastra ai sa trag o duaca buna de vin.
Tot ce pot sa va spun este ca am gasit acolo generatoare �ntregi, complexe, mult
mai bune dec�t ale noastre ai ce sa mai vorbim, c�te ai mai c�te. Serviciul Stelar
a fost informat ai deja examineaza cu atenaie tot ce s-a gasit acolo spre a fi
comunicat �n cur�nd �ntregii galaxii.
A fost greu sa aducem generatoarele p�na la nava noastra dar nu a fost nicio
problema instalarea lor. Foarte cur�nd dupa aceea, nava a fost �n stare de
funcaionare ai eram pregatiai sa parasim aceasta planeta. Am intrat �n nava ai ne-
am scos costumele spaaiale. Ce minunata senzaaie, eliberarea de costumele astea
greoaie. Dril a adus o sticla din cele mai bune vinuri pe care le aveam ai a umplut
paharele. De acolo, din nava, ne uitam cu nostalgie la planeta moarta. Tharn a
ridicat primul paharul:
� Beau �n amintirea minunaailor locuitori ai acestei planete, spuse el, ai �nchin
acest pahar tuturor raselor galaxiei trecute, prezente ai mai ales viitoare!
[Publicata �n �Startling Stories�, sept. 1946]
Brian Stableford
Invazia de pe Marte

Traducere de Dorin Deaconescu

Bowring se afla �n staul, recolt�nd s�ngele de la scroafe c�nd auzi cele doua
elicoptere, ai nici dupa ce acestea trecura de trei ori pe deasupra, nu se grabi sa
iasa ca sa vada despre ce este vorba. Continua sa �nfiga acele �n g�turile
animalelor, lucr�nd cu precizie mecanica. C�teva, dintre cele tinere, se miacara �n
hamace, gem�nd slab, ai le m�ng�ie absent, liniatindu-le. Nu se g�ndea la ele ca la
niate fiinae sensibile � niciun fermier nu-ai poate permite sa fie sentimental faaa
de animalele pe care le create, iar cei de la fermele de s�nge, cu at�t mai puain.
Pentru el, erau doar niate fabrici vii, linii automate de producaie, condiaionate
genetic pentru a produce un numar sporit de leucocite ai globule roaii.
Ieai abia dupa ce termina treaba, se opri �n faaa uaii ai-ai umbri ochii de soarele
dimineaii, pentru a privi elicopterele care treceau pentru a patra oara, uruind,
peste ferma sa. Erau verzi ai purtau �nsemnele armatei. Trecura jos, la vreo 30 �
35 de metri, aproape ating�ndu-i antena parabolica ancorata pe coaul casei.
� Caraai-va dracu� de l�nga ferma mea! (Rostise cuvintele cu voce tare, dar fara a
se obosi sa strige � oricum nu l-ar fi auzit.) Caraai-va odata ai nu va mai
�ntoarceai! Aparatele de transport ale armatei �i aminteau �ntotdeauna de ARES.
Uneori, chiar ai vehiculele obianuite i-l reaminteau; Din acest motiv prefera sa
stea �n casa c�nd trecea camionul care prelua recolta de s�nge a zilei, las�ndu-i
pe aofer ai ajutorul sau sa �ncarce singuri containerele.
�n cabina primului elicopter, soldatul de l�nga pilot vorbea �ntr-un microfon, �n
timp ce arata �n jos, spre el, �nsa ambele �ai continuara zborul fara a �ncerca sa
aterizeze. De data asta nu se mai �ntoarsera, ci disparura �n departare, pe firul
vaii, �nspre mare.
� Ce dracu� mai e ai astaa se �ntreba Bowring, deai nu era nimeni care sa-i
raspunda. Nu se jena sa vorbeasca cu glas tare � era un privilegiu al izolarii �n
care traia.
Se �ntoarse �n staul, sa verifice tuburile ai �ncepu sa le deconecteze, unul c�te
unul. Lua apoi pungile cu s�nge ai le aaeza cu grija, meticulos, �ntre straturi de
gheaaa, �n bidoanele de oael cu pereaii dubli, vidaai, �n care vor calatori catre
oraa. Sigila cu grija fiecare bidon, asigur�ndu-se ca toate etichetele erau
completate �n �ntregime, apoi le rostogoli �n curte, de unde avea sa le ridice
camionul. Le aranja sub umbrarul de l�nga poarta ai le acoperi cu o foaie de cort.
Camionul urma sa vina la 10 ai, de obicei, nu �nt�rzia, dar el era �ntotdeauna
prevazator. Ca urmare a pregatirii sale din trecut, devenise un adevarat automat
c�nd era vorba de activitaai rutiniere.
De cum intra �n casa, atiu ca ceva nu era �n ordine. Nu se vedea niciun deranj,
nicio urma suspecta, dar atiu ca �n timp ce el era �n staul, cineva intrase �n
casa, profit�nd de uaa descuiata. Echilibrul mirosurilor dinauntru fusese stricat
ai, cu toate ca parfumul dulce-acriaor al s�ngelui de porc �i umplea �nca narile,
sesizase schimbarea � at�t de amanunait �ai cunoatea spaaiul �n care locuia ai
traia. Era o alta urmare a lungilor luni din interminabilele calatorii de
�ntoarcere acasa, pe ARES, c�nd universul sau fusese limitat la interiorul unui
costum de zbor, paraial defect.
Merse �n bucatarie, lua puaca din dulapul de sub chiuveta ai o �ncarca cu doua
cartuae din sertar, apoi ramase nemiacat, ascult�nd cu atenaie, �ncerc�nd sa
surprinda zgomotul vreunei miacari furiaate. Cu totul neaateptat, ceea ce auzi fu
un sc�ncet �nfundat. Semana cu cel al tinerelor scroafe atunci c�nd erau prea pline
cu s�ngele produs de organismul lor, extrem de prolific, sau c�nd vreun cowboy �n
elicopter le tulbura liniatea.
Sunetul venea dinspre dormitor. �ai descalaa cizmele ai se �ndrepta fara zgomot
spre scara. �ncepu sa urce �ncet, evit�nd treptele care sc�ra�iau, pregatit sa
traga. Uaa dormitorului era �nchisa ai se opri, ezit�nd, �n faaa ei. Vazuse destule
filme la TV ca sa atie cum se procedeaza de obicei �n asemenea situaaii, dar atia
la fel de bine ca uaa era groasa cu broasca solida, ai n-ar fi fost �n stare sa o
doboare dintr-o singura lovitura. Auzi din nou sc�ncetul, ceva mai tare acum. Apasa
uaor pe clanaa. �n loc sa tr�nteasca uaa de perete ai sa se arunce �nauntru, aaa
cum o cerea tradiaia melodramatica, el o �mpinse lent, deschiz�nd-o ai ram�n�nd �n
prag, cu puaca pregatita.
Fata, aaezata pe pat, tresari violent, holb�ndu-se la el terorizata de frica,
apar�nd cu propriul corp pruncul �ntins alaturi de ea.
� Te rog! �l implora. Te rog, nu trage!
Cobor� aeava puatii, �ndrept�nd-o spre podea.
� Ce dracu� faci aicia o �ntreba scr�anit. Tensiunea nu disparuse din muachii
inundaai de adrenalina. N-ai niciun drept sa intri aaa, �n casa mea!
� A trebuit s-o fac! Te rog, nu le spune. Te rog! N-am facut nimic � totul e o
greaeala. N-am facut nimic!
� Elicopterele � pe tine te cautaua! realiza Bowring cu �nt�rziere.
Ea aproba din cap.
� E o greaeala. Nu sunt ceea ce cred ei. Vor sa-mi ia fetiaa, dar totul e o
greaeala. Nu are nimic. Nu este ceea ce cred ei.
Nu avea mai mult de 17 ani � chiar mai puain. Purta un hanorac verde, uzat ai
murdar, jeanai spalaciai ai teniai la fel de uzaai. Era palida ai murdara de noroi
pe faaa, cu parul blond cenuaiu �ntr-o dezordine totala. Patura �n care era �nfaaat
copilul se patase ai ea de noroi. Aratau complet inofensiv, chiar patetic � totuai
se aflau �n locuinaa sa.
Se pregatea sa o �ntrebe ce credeau �ei� ca ar fi ea ai ce spuneau despre copil,
�nsa soneria de la intrare �l opri �nainte de a rosti ceva. Evident, elicopterele
fusesera avangarda; operaaiunea avea ai oameni la sol.
�Rahat�, �ai zise, �mi-a adus toata lumea pe cap.�
� Nu, se ruga ea, cu glas sf�rait, groaza �mpiedic�nd-o sa rosteasca mai mult.
Bowring cobor� scarile ai se �ndrepta spre uaa de la intrare, cu puaca �n m�na.
Erau trei militari, unul dintre ei sergent. Se �ncordara c�nd vazura arma lui, ai
�ncercara sa-ai ia automatele de pe umeri, dar Bowring cobor� aeava ai aaeza puaca
l�nga uaa, rezem�nd-o de perete.
� Scuzaai-ma! rosti nesincer. Nu sunt obianuit cu vizitatori prin locurile astea.
� Cautam o femeie cu un copil, spuse sergentul, neceremonios. Trebuie sa
percheziaionam toata ferma.
� Nu. Este proprietatea mea ai nu aveai niciun drept. Plecaai, va rog, �n liniate.
Am �n staul 200 de scroafe care produc s�nge pentru transfuzii ai-mi stricaai
recolta pe o zi �ntreaga daca le speriaai ai �ncep sa pompeze adrenalina �n s�nge.
� �mi pare rau, domnule, se �ncrunta sergentul, dar avem autorizaaia respectiva
precum ai motivul necesar. Vom �ncerca sa facem c�t mai puain zgomot, �nsa trebuie
sa percheziaionam ferma.�
�Trebuie sa-i fac sa plece�, �ai zise Bowring, �ai sa termin odata cu afacerea
asta.�
� Bine. Controlaai aura, daca trebuie ai hambarele. ai coteaul pasarilor. �ncercaai
�nsa sa nu intraai �n staul � nu are locuri �n care sa te poai ascunde ai se poate
vedea totul din uaa. Nu-i nevoie sa percheziaionaai casa. Nu este aici.
� Poate a intrat fara sa o vedeai, se �ntuneca la chip sergentul.
� Nu avea cum, replica Bowring, �ncapaa�nat. Uaa din dos este �ncuiata, la fel ai
ferestrele. Pot jura ca n-a intrat nimeni pe uaa asta. Dar am zarit pe cineva, acum
c�tva timp, c�nd eram sus; trecea pe cararea aceea, din spatele gardului viu, care
coboara �n vale. Doar o fracaiune de secunda, chiar �nainte de a intra �n padure...
s-ar putea sa fi fost unul din oamenii dumneavoastra, deai nu cred. Acum vreo 20 �
25 de minute.
� Ia-l pe MacArdle ai Flint ai porniai spre padure, ordona sergentul unuia dintre
soldaai apoi se �ntoarse iaraai spre Bowring: Oricum, tot trebuie sa controlam
ferma.
� Fa-o repede ai-n liniate, raspunse acesta, ram�n�nd �n uaa, astfel �nc�t sa nu
poata trece nimeni. Fiai atenai cu bidoanele de l�nga poarta ai va rog sa nu
intraai �n staul!
� ai casaa! Trebuie sa controlam ai �nauntru.
� Nu este nevoie, raspunse barbatul, privindu-l �n ochi pe sergent.
Acesta �i susainu ferm privirea c�teva clipe, apoi ezita ai �ntreba, uaor nesigur:
� Nu va cunosc de undevaa
� Nu. �n niciun caz.
� Dumnezeule! realiza sergentul. Sunteai tipul care s-a �ntors de pe Marte, Bob
Bowring! Ce dracu� faceai �ntr-un loc ca astaa
� Aici traiesc, spuse Bowring, calm. Este casa mea.
Ramase nemiacat, �nsa, sergentul se retrase cu o jumatate de pas ai nu mai parea
gata sa-l �nfrunte. atia acum, dupa ce �l recunoscuse, ca avea �n faaa un fost
ofiaer de armata, erou ai VIP. Nu dorea sa ajunga la un conflict deschis cu cineva
care i-ar fi putut face greutaai.
� O.K., spuse �n cele din urma. Vom controla aura ai celelalte locuri, iar de staul
ma voi ocupa chiar eu � cu grija. Mulaumesc.
� Nu �nt�rziaai prea mult! rosti Bowring �nchiz�nd uaa ai pun�nd piedica.
Nu-ai facea �nsa iluzii ca ar fi obainut altceva dec�t o am�nare. atia ca se vor
�ntoarce. Nu �ndraznise sa-i �ntrebe de ce cautau femeia.
a Ar fi trebuit sa o predau, murmura el. Terminam pentru totdeauna cu pacostea
asta. Nu reuai �nsa sa sune prea convingator; mai exista �nca �n el sentimentul
curiozitaaii, indiferent c�t de mult �ai preauia singuratatea. Voia sa atie de ce
pornise armata pe urmele unei fete cu un prunc. Curiozitatea se plateate �nsa, ai
se cutremura, asaltat de v�rtejul caleidoscopic al amintirilor � senzaaii
olfactive, durere ai, mai ales, imagini de neuitat ale miilor de stele ce
aprinsesera lungile nopai petrecute pe Marte. Urca �ncet scarile, g�ndindu-se cum
�l vazuse sergentul acela: nu ca un om care a fost pe Marte, ci ca unul care s-a
�ntors � ca ai cum numai ororile din timpul �ntoarcerii sale acasa contau, ca ai
cum faptul ca fusese acolo ar fi �nsemnat prea puain � sau chiar nimic � ai deci n-
a realizat chiar nimic.
C�nd fata intra cu copilul �n baie, Bowring cauta atirile zilei pe teletext. Nu se
aatepta sa afle ceva despre urmarirea fetei � considera, automat, ca �ntreaga
operaaiune era secreta � �nsa greaea. Gasi titlurile aproape imediat ai, cu
telecomanda �n m�na, scana p�na ce dadu peste ultimele relatari. Imaginile
elicopterelor erau statice, de arhiva, locul acaiunii era indicat pe o harta, dar
comentariul era la obiect.
�...purtatori ai unei boli periculoase. Nici mama ai nici copilul nu prezinta semne
exterioare, totuai atenaionam publicul sa nu-i contacteze sub niciun motiv. Cei
care �i vad sunt rugaai sa contacteze poliaia, la unul din numerele...�
Pe ecran aparu un prim plan al fetei, care o facea sa para mai batr�na dec�t era.
Se numea Janine Stenner. Avea 17 ani.
Bowring ramase cu ochii aaintiai asupra m�inilor, g�ndindu-se la cele aflate:
�...purtatori ai unei boli periculoase.� Ocup�ndu-se puain de copil, venise �n
contact nu numai cu unul din fluidele proprii corpului micuaei ai atinsese ai
degetele mamei. Totuai m�inile nu-i tremurau ai-ai dadu seama, uaor surprins, ca nu
era c�tuai de puain �ngrijorat. Hotar�rea de a-ai trai viaaa oarecum izolat nu se
datora fricii de o eventuala contaminare. Fata �i spusese ca era vorba de o
greaeala, ca afirmaaiile �lor� nu erau adevarate, iar soldaaii nu purtau niciun fel
de echipament de protecaie.
� Purtatori a cea se �ntreba el, din nou cu glas tare. Ciumaa
� Este o greaeala, �i raspunse vocea aoptita a fetei. Nu-i adevarat.
Intra �n camera, privind intimidata �n jur, spre gramada de PC-uri de l�nga perete.
Prin uaa deschisa a laboratorului putea sa vada, �n interiorul acestuia, mormane de
echipament tehnic ai paru neliniatita de posibilele implicaaii privind natura
profesiei sale.
� Emma a adormit, adauga ea, aaez�ndu-se pe scaunul rotitor al staaiei de calcul,
printre P.C.-uri (singurul fotoliu din camera fiind ocupat de Bowring). Am lasat-o
�n patul tau.
Bowring opri TV-ul ai lasa telecomanda.
� De ce spun ca eati contaminata cu o boala periculoasa daca nu-i adevarata o
�ntreba. Sau asta-i versiunea oficiala, care ascunde adevaratul motiva
� Mi-au cerut sa avortez, rosti ea �ncet, clatin�nd din cap. Spuneau ca am ceva...
ca ai copilul meu o sa fie la fel. Ma aineau �ntr-o clinica particulara, undeva, �n
sud, dar am evadat. La �nceput, nu mi-a fost greu sa m-ascund... Ultimele cinci
luni am stat �n Heysham � dar c�nd a venit vremea sa nasc... nu puteam s-o fac de
una singura. atiam ca ma vor gasi, totuai aveam nevoie de ajutor... iar acum nu mai
este aaa uaor sa m-ascund. �nsa nu sunt bolnava, ai nici Emma. aia nu atiu ce spun.
Mai erau ai alaii la clinica, ai niciunul dintre ei nu era bolnav � ai nici nu se
fereau sa ne atinga, sa stea cu noi... e fara sens. Toate-s minciuni. N-am sa-i las
sa mi-o ia pe Emma... Dar acum n-am unde sa ma duc...
� Parinaii tai atiu ce se-nt�mplaa o �ntreba, bl�nd, �ncerc�nd sa-i arate simpatie.
� Mama a murit. Tata n-am avut.
� Dar tatal Emmeia
�l privi ciudat, de parca atia ca ceea ce-i va spune �l va surprinde. �ncerca sa
rosteasca ceva, dar se opri ai clatina din cap. Privi iaraai �n jur, �ncerc�nd sa
schimbe subiectul.
� Ce-i aicia
� O ferma.
� Creati porcia
Evident, trasese cu urechea la discuaia sa cu sergentul.
� Ferma mea produce s�nge transfuzabil. Scroafele din staul sunt mutanai obainuai
prin inginerie genetica, condiaionate sa produca s�nge cu diverse tipuri de
anticorpi, hormoni ai aaa mai departe. Nu-i aaa ur�t cum pare � animalele au
creierul subdezvoltat � tot pe cale genetica � astfel �nc�t funcaiile sa produca
mai mult s�nge dec�t au nevoie, aaa ca este necesar sa li se ia s�nge cu
regularitate � o operaaie destul de asemanatoare cu mulsul vacilor. Mai jos, pe
vale, sunt ferme de lapte unde folosesc oi mutante pentru lapte �mbogaait, �nsa,
pentru s�nge transfuzabil oamenilor, scroafele sunt cele mai potrivite. Nu te lasa
pacalita de laborator � nu fac cercetari atiinaifice, sunt doar fermier.
O privi, curios, dar nu vazu nicio urma de groaza sau repulsie pe faaa ei. Era,
�ntr-adevar, un copil al revoluaiei genetice; lucruri ca aceasta ferma de s�nge i
se pareau normale.
� Este adevarat ca eati omul care s-a �ntors de pe Martea
� Da.
� ai acum eati fermier aicia
� E o munca cinstita. Nu eram �ntr-o forma grozava atunci c�nd ARES a ajuns pe
orbita circumterestra... M-au tratat cat au putut mai bine, dar nu mai eram bun
pentru serviciul militar � de altfel, pentru niciun efort fizic, atii, mi se
fragilizasera oasele din cauza perioadei prea lungi petrecute �n imponderabilitate,
iar costumul nu fusese conceput pentru a fi purtat �ncontinuu pe durata at�tor
luni.
� Trebuie sa fi fost un adevarat iad, rosti fata, cu sinceritatea nevinovata a
tinereaii, sa ram�i at�ta timp �n costum �n compania a doua cadavre.
Probabil cunoatea povestea asta de la acoala, caci pe vremea c�nd se petrecuse, ea
trebuie sa fi avut cam v�rsta pruncului ei.
� Janine, de ce cred ei ca eati contaminataa Ce-i face at�t de disperaai �nc�t sa
trimita armata dupa tinea
� Nu atiu, raspunse ea. Cum era pe-acoloa
� �nghesuiala, �i raspunse. Ca �ntr-un cort permanent supraaglomerat.
� Voiam sa spun � cum a fost pe Marte...
� Uscat. Foarte roau ai foarte mort.
� Dar aai descoperit viaaa acolo.
� Nu. Am descoperit ca fusese viaaa, cu miliarde de ani �nainte. Pe c�nd sistemul
solar era mult mai t�nar.
Se opri, dar �ai dadu seama ca ea dorea sa continue. Privea �n gol ai era �nca
speriata. Respira ad�nc, apoi relua:
� C�ndva, Marte a avut atmosfera ai apa lichida. Cu mult �nainte ca pe Pam�nt viaaa
sa se nasca �n oceane, pe Marte a existat o anume forma de viaaa, care a disparut.
A disparut �n �ntregime � n-a supravieauit nimic, nici la nivel de bacterie. Deai
nici deasupra fundamentului biochimic al bacteriilor nu existau multe niveluri. Din
nefericire, probele pe care le-am adus au fost neconcludente. Dupa o scurta pauza,
continua: Sa atii ca soldaaii aia se vor �ntoarce. Astfel de operaaiuni nu pot fi
oprite fara rezultate pozitive. Vor continua sa purice zona p�na c�nd te vor gasi.
Ai spus-o singura, tu ai putea sa scapi ascunz�ndu-te, dar cu copilul n-ai nicio
aansa.
� Ne poai ascunde, rosti ea privindu-l �n ochi. Ai o gospodarie mare � trebuie sa
fie un loc unde sa ne poai ascunde.
� Nu cred. De fapt, ar trebui sa te predau.
� Fac orice, cobor� ea privirea. Vaz�nd ca nu primeate niciun raspuns, adauga: Nu
trebuie sa-ai fie teama ca te poai molipsi de ceva. La clinica unde am fost se atia
ca sunt �n carantina dar asta nu i-a oprit... sa...
� Ce vrei sa spuia
� Unul din asistenai... a...
� Te-a violata
� Nu chiar... Dar n-ar fi trebuit... Eram, doar, pacienta... Eram virgina.
� Atunci ai ramas gravida � cu Emmaa
Scutura violent din cap, privind ainta podeaua.
� Eram deja, raspunse, aoptit.
Era pe deplin conatienta de ceea ce spunea ai o facea cu un scop anume. Sugera ca
asta ar fi avut o legatura cu motivul pentru care fusese internata de fapt, ca de
aceea i se ceruse sa avorteze, iar acum mobilizasera armata ca s-o caute ai s-o
aduca �napoi. Credea oare, ca nascuse un nou Mesia � sau ceva asemanatora
� Ai vreo idee de ce ain at�t de mult sa te gaseascaa o �ntreba cu glas liniatit,
egal.
Fata clatina din cap, �nsa, �n cele din urma spuse:
� Seman cu mama.
Bowring era un simplu fermier, �nsa cunoatinaele genetice de baza erau esenaiale �n
branaa sa. Pe deasupra, avea �n staul 200 de scroafe � ai niciuna dintre ele nu
avusese tata, toate erau clonate.
� Vrei sa spui ca ai mama ta era virgina atunci c�nd te-a nascuta Adica eati o
clona obainuta prin partenogenezaa
Janine ridica din umeri. �Partenogeneza� nu �nsemna nimic pentru ea.
� Seman cu mama, de asta m-au dus �n clinica aceea. Emma... poate c-o sa semene cu
mine � sau poate ca nu. Ei cred ca va semana. Dar eu sunt sanatoasa ai ea este
sanatoasa. Poai sa ne ascunzi, domnule Bowringa Voi face orice doreati, dar nu
trebuie sa-i laai sa mi-o ia pe Emma!
�Oare doresc cevaa � se �ntreba, Bowring. �Doresc altceva �n afara de spaaiu � �n
care sa ma miac, aer � sa respir, ai sa fiu lasat �n pacea � Era o �ntrebare
simpla, la care raspunse cu uaurinaa. Nu voia nimic, cu excepaia, desigur, a
lucrurilor imposibile. Ar fi dorit sa fie o alta persoana, un cu totul alt om dec�t
cel care se �ntorsese de pe Marte. ai-ar fi dorit sa nu fie singurul depozitar al
amintirilor, al acelei experienae, al poverii de teama, greaaa ai vinovaaie � deai
nu avea rost sa se simta vinovat. Norocul, aansa hotar�se sa moara ceilalai iar el
sa traiasca... ai, totuai, sentimentul de vina �i umbrea conatiinaa.
Cu timpul, desigur, alaii vor pleca, din nou, pe Marte, pentru a continua efortul,
pentru a duce mai departe speranaele ai ambiaiile umanitaaii. Atunci �i va fi poate
mai uaor sa uite stralucirea dureroasa a stelelor pe cerul strain ai nesf�raitul
deaert, negru noaptea � complet roau ziua. �ntre timp, ai-ar fi dorit... oricum,
nimic din ceea ce i se oferea.
� Nu se poate. Avea gura neaateptat de uscata. Trebuie sa-ai dai seama ca-i
imposibil. Suntem obligaai sa ne traim viaaa �n limitele posibilului. �n timp ce
vorbea, se g�ndea la cei doi camarazi cu care calatorise spre casa la bordul lui
ARES, �nchiai �n costumele devenite sicrie. Toata atiinaa lumii n-ar fi reuait sa-i
salveze. Nici el ai nici oricare altcineva n-ar fi putut face nimic pentru ei.
�Pentru numele lui Dumnezeu, de ce au nevoie de fata astaa � se �ntreba. �De ce
spun ca ea ai copilul sunt purtatori ai nu-atiu-carei boli teribilea Cine minte pe
cine, ai de cea �
Soneria suna din nou, insistent.
Acum era un ofiaer � �nsoait de sergentul ai soldaaii care fusesera mai devreme.
Ofiaerul avea vreo 50 de ani � doar cu un an sau doi mai t�nar dec�t Bowring. �l
privi cu un respect neprefacut pe fostul astronaut.
� Sunt capitanul Clarke, locotenente, se prezenta.
Bowring �naelese ca-ai prezentase gradul nu pentru a dovedi ca-i este superior, ci
din pura politeae. Capitanul Clarke era un adevarat gentleman.
Puaca ramasese l�nga uaa, rezemata de perete. O apuca de aeava, cu st�nga, ai o
roti astfel �nc�t patul ajunse sa se odihneasca �n palma dreapta.
Clarke paru sincer mirat.
� Nu aveai nevoie de asta, domnule, spuse. Era ciudat sa auzi un capitan adres�ndu-
se astfel cuiva caruia tocmai �i spusese �locotenent�.
� Ce vreaia �ntreba Bowring, glacial.
� Trebuie sa va vorbesc. Sunt dezolat, dar trebuie sa va percheziaionam din nou
ferma � inclusiv casa. Capitanul facea eforturi sa-ai pastreze tonul amabil, �n
ciuda ostilitaaii evidente a celuilalt.
Raspunsul fu c�t se poate de sec.
� Nu.
Clarke ezita o clipa, apoi continua, par�nd ca glumeate:
� Femeia este aici, nu-i aaaa Suntem aproape siguri de asta, locotenente � ai nimic
nu ne poate face sa ne schimbam parerea, dec�t o percheziaie amanunaita.
� Nu aveai dreptul sa intraai, spuse Bowring.
a Ba da, vorbi, liniatit, capitanul.
Bowring realiza ca daca ar fi fost vorba de altcineva, ar fi intrat de mult �n
casa. Pur ai simplu l-ar fi dat la o parte ai ar fi patruns. Nici n-ar fi fost
nevoie sa aduca un capitan pentru aaa ceva � tresele de sergent ar fi avut o
autoritate suficienta.
� Nu este o problema minora, continua Clarke vaz�nd ca Bowring nu spune nimic.
Suntem obligaai sa le luam �n grija noastra, pe mama ai pruncul ei. Te asigur ca nu
intenaionez sa le fac niciun rau.
� Atunci de ce fuga ataca Bowring, atiind ca se apropie prea mult de o
recunoaatere.
� Pentru ca ea nu �naelege. atie ca doctorii au considerat ca ar fi fost mai bine
sa renunae la copil, iar acum crede ca-i vor face rau fetiaei � dar nu-i aaa.
Adevarul este ca... trebuie s-o ainem sub observaaie.
� Asta pentru ca ea ai copilul sufera de o boala � sau cam aaa cevaa
� �ntr-un fel, aaa-i.
Bowring puse degetul pe tragaci. De dat asta, sergentul avea arma �n m�na ai
�ncerca s-o �ndrepte spre el, �nsa capitanul se interpuse.
�i amintea, �ntr-un fel, de acel capitan, adevaratul capitan, care murise pe Marte,
al carui corp, putrezind �n ciuda tuturor masurilor de sterilizare, adapostea,
�nca, un fel de viaaa � la nivel bacterial � singurul fel de viaaa care mai exista
acum pe Marte.
� Daca este contagioasa, spuse Bowring, va asumaai un risc al dracu� de mare. Unde
va sunt maatile ai m�nuaile de cauciuca
� Nu este contagioasa. Cel puain, nu deocamdata.
� Nu vrei sa-mi explicia �l �ntreba Bowring, vaz�nd ca celalalt nu mai continua.
Clarke ofta ad�nc, las�nd sa i se vada nerabdarea dar pastr�ndu-ai controlul.
� Pierdem timp, domnule Bowring. Avem de g�nd, trebuie sa intram �n casa, iar
dumneavoastra atiai bine ca nu ne puteai opri. O atiai bine.
� Mai, cacat cu ochi, �ncearca doar sa pui un picior �n casa mea ai te fac praf,
indiferent ce eati sau speri sa fii.
Nu credea ceea ce spunea ai-i fu ruaine, atiind ca se face de r�s, dar nu putea sa
se dea la o parte, nu putea sa cedeze.
Sergentul �ai ridica arma. Miacarea �i distrase atenaia lui Bowring, care facu o
jumatate de pas �n faaa, pentru a-l ameninaa. Clarke �i apuca puaca de aeava, d�nd-
o la o parte. Bowring str�nse degetele involuntar ai glonaul porni, fara a pune
�nsa �n pericol pe cineva.
Chiar ai aaa reacaia soldaailor fu iute: un pat de arma �l lovi �n cap, din
lateral, ai Bowring se prabuai, durerea arunc�ndu-l iaraai pe ARES, �n lunga,
nesf�raita calatorie de �ntoarcere acasa.
C�nd �ai reveni, se afla �ntins pe propriul pat. Capitanul Clarke statea la
fereastra, cu spatele la el, privind afara. Era �nca ameait, totuai durerea nu era
at�t de puternica pe c�t s-ar fi aateptat ai-ai dadu seama ca �l �ndopasera cu
analgezice. Chiar ai aaa, simaea �n nari duhoarea costumului ai avea �nca �n faaa
ochilor corpurile celor doi camarazi.
C�nd �l auzi foindu-se, Clarke se �ntoarse spre el.
� Nu-ncerca sa te ridici. �mi pare �ntr-adevar rau pentru cele �nt�mplate;
prostanacul ala te-a lovit cam tare � �nsa n-ai nicio fractura. Un cucui care va
trece!
Bowring ridica �ncet m�na la cap. Nu avea niciun bandaj pe cap ai nici s�nge �n
par, doar un cucui uriaa �n st�nga capului.
� N-ar fi trebuit sa-ai v�nturi puaca aaa, spuse capitanul parca nesigur daca sa
fie suparat sau compatimitor. Ai complicat lucrurile fara niciun rost. Cred ca erai
conatient ca nu ne poai �mpiedica sa intram. De ce nu ne-ai lasat, pur ai simplua
� Pentru ca n-am avut chef.
� ai pentru ca n-ai avut chef ai crezut ca ai sa reuaeati sa... pentru ca eati omul
care a revenit de pe Martea! Parea dezamagit.
� Cam aaa ceva, mormai Bowring ai �n glasul sau se simai o urma de resentiment. La
urma urmei, era �ntr-adevar omul care se �ntorsese de pe Marte. Nu o celebritate,
totuai oamenii �ai mai aminteau de el. Era o legenda vie. Era �nca �n stare sa-ai
faca auzit cuv�ntul � sa puna �ntrebari incomode oric�nd ai oriunde ar fi vrut, ai
sa pretinda raspunsuri.
� O poai vizita oric�nd vei dori, spuse Clarke, parca ghicindu-i g�ndurile. Te poai
convinge ca este bine �ngrijita, ai ea ai copilul. Poai cere orice � chiar ai o
explicaaie. Deocamdata �nsa, locotenente, trebuie sa te anuna ca ai fost reactivat.
Eati, din nou, �n serviciul activ ai tot ceea ce ai se pretinde este sa-ai aii
gura. asta-i t�rgul. Daca ar fi fost oricine altcineva �n locul tau l-am fi ameait
cu minciuni ai ameninaari, dar se presupune ca tu eati de partea noastra. Ar trebui
sa �naelegi.
� Ei bine, nu-naeleg, raspunse Bowring, acru, ridic�ndu-se �n capul oaselor �n
ciuda sfatului primit. �l durea capul, �nsa era suportabil. Spune-mi ce dracu�
boala are!
� Are ceea ce tu n-ai reuait sa aduci de pe Marte, raspunse Clarke calm, rezem�ndu-
se pe pervazul ferestrei. Viaaa � o alta forma de viaaa.
� Cea
Nu putea fi adevarat � dar nici nu suna a minciuna.
� Am fost invadaai, continua capitanul pe un ton degajat ai Bowring avu nevoie de
c�teva clipe sa-ai rearanjeze g�ndurile, �naeleg�nd toate implicaaiile.
� C�nda
� Cel mai probabil � �n jurul lui 1915, cu o aproximaaie de 3 ani.
� De cinea De o m�na de femei care se reproduc prin partenogeneza ai care,
�nt�mplator, arata perfect umanea �ntreba Bowring, sarcastic. Fara �ndoiala ca au
stat ascunse p�na acum, iar de-a lungul ultimilor o suta ai ceva de ani au uitat
cine erau sau sa-ai transmita cunoatinaele din generaaie �n generaaie. Doamne, suna
mai prost ca-n melodramele hollywoodiene!
� ai-a povestit, aaadar, de �naaterea imaculata�a
Aluziile cu privire la scenariile proaste pareau sa nu-l deranjeze pe Clarke.
� N-am crezut-o, spuse Bowring, oblojindu-ai cucuiul. Durerea scazu, dupa c�tva
timp. Soldatul nu-l lovise prea tare �nsa el era, la urma urmei, un barbat destul
de �n v�rsta.
� Ei bine, e adevarat! continua Clarke. Tu, mai ales, n-ar trebui sa fii prea
surprins de asta.
� Pentru ca m-am �ntors de pe Martea Nu reuaea sa vada legatura, deai mai devreme
fusese pe punctul sa izbuteasca.
� Pentru ca lucrezi �ntr-o ferma de produs s�nge. Ai un staul plin cu animale fara
tata, ai asta pentru ca-i mult mai simplu sa le faci sa se �nmulaeasca singure,
unele din altele... ai pentru exact acelaai motiv �gazdele� invadatorilor se vor
�nmulai astfel pentru 10, sau 50 sau 100 de generaaii. Locotenente, uita �episodul
Marte�! G�ndeate-te cum ar organiza invazia o alta specie, orientata spre
biotehnologie! Fara flote stelare, fara arme, fara opoziaie, numai... Se opri,
aatept�nd reacaia celuilalt.
Deai simaea ca �i crapa capul, Bowring �naelese imediat ai continua:
� Numai citogene. Citogene artificiale. Paraziai obainuai prin inginerie genetica �
compuai genetic asemanatori celor pe care-i implantam �n celulele scroafelor, ai
oilor, ai tuturor celorlalte animale modificate genetic pentru a le face sa produca
ceea ce vrem.
Acum putea urmari foarte uaor lanaul raaionamentelor. Citogenele sunt niate pachete
cu informaaii genetice, funcaion�nd exact ca genele din nucleul unei celule, ai
folosind sistemul de �nmulaire al acesteia pentru a se autoreproduce ai a produce
proteine. Ele sunt ereditare, �n sensul ca pot trece de la parinte la copil � dar
numai de la mama la fiica, deoarece ovulul �ai pastreaza citoplasma �n timpul
procesului de reproducere, pe c�nd spermatozoizii n-o fac. Ar putea, totuai, sa se
transmita ai �n cazul reproducerii sexuale normale, dar este mult mai simplu ca,
odata obainuta o combinaaie corecta a acestora cu un set de gene nucleice, sa se
multiplice complexul rezultat. Se evita astfel posibilitatea apariaiei fenomenului
de respingere datorat sistemului imunitar al �gazdei�. Mutanaii pe care �i avea �n
staul erau �n totalitate animale clonate, obainute prin partenogeneza indusa.
Selecaia naturala nu folosea citogenele, �nsa asta era, probabil, doar un capriciu
al naturii � inginerii geneticieni �naelesesera repede�avantajele potenaiale ale
acestora.
� De unde atiai ca este vorba de citogene extraterestrea �ntreba el. Poate sunt
doar rezultatul unei mutaaii naturale � nu uita ca p�na acum am descoperit ca cele
mai bune idei pe care le-a avut omul au fost mai �nt�i utilizate de mama natura.
� Sunt prea complexe. ai nu sunt facute din ADN. Sunt foarte asemanatoare, din
punct de vedere chimic, dar nu identice. Tot ce traieate pe Pam�nt, de la virus ai
parameci la arbore, aoarece sau om are, din punct de vedere chimic, originea
comuna, un stramoa comun. Este posibil ca ai citogenele Janinei sa aiba un stramoa
comun cu sistemul nostru genetic, �nsa, daca este aaa, acesta a existat acum c�teva
miliarde de ani ai, probabil, nu pe Terra. N-am mai �nt�lnit p�na acum ceva
asemanator � deai exista ipoteza ca am fi avut ocazia sa vedem niate rude apropiate
ale lor.
Nu exista dec�t un singur loc unde cineva ar fi putut sa gaseasca niate �rude
apropiate� ale unor citogene extraterestre ai Bowring nu avu nicio problema sa
urmareasca ideea ai sa identifice alternativele.
� Vrei sa spui ca Janine ai copilul poarta un material genetic identic cu cel pe
care l-am adus de pe Martea Ca Pam�ntul a fost invadat �n 1915 de sporii produai pe
Marte de niate forme de viaaa care au disparut acum mai bine de un miliard de ania
� Este doar o ipoteza, raspunse Clarke. Poate ca Marte a fost invadat, la r�ndul
lui, din alte lumi. Nimeni nu poate ati. Nimeni nu poate spune daca aceste citogene
au fost realizate prin inginerie genetica sau daca au evoluat spre aceasta forma
undeva �n nemarginirea universului. Nu putem ati nici macar daca noi am fost vizaai
ori daca au ajuns aici din �nt�mplare. Poate ca �ntregul Univers colcaie cu
citogene oportuniste. Poate este ai cazul stramoaului nostru comun, compusul chimic
primordial. Nimeni nu poate ati. Ne straduim, �nsa � iar �ntre timp Janine Stenner
ai toate rudele ei de s�nge trebuie sa fie ainute sub supraveghere. Trebuie sa-i
studiem � sa-i controlam � cel puain p�na c�nd ne vom da seama care este rolul
evoluaiei lor. S-ar putea sa avem �nca multe surprize neplacute din acest punct de
vedere ai n-am vrea sa fim luaai prin surprindere � dupa cum cred ca ai �naeles
deja, locotenente Bowring.
�Rahat�, g�ndi acesta, nu prea convins. �atia totuai ca ofiaerul avea dreptate.
At�t Clarke c�t ai cei de la care primea ordinele atiau ca va �naelege, atiau ca va
putea fi c�atigat de partea lor fara probleme. P�na la urma, el era unul dintre cei
care �ai facusera datoria faaa de umanitate, faaa de Marea Aventura. Era unul
dintre pionierii care �ncercasera cucerirea noilor frontiere � unul dintre primii
ambasadori ai ADN-ului �n faaa Universului. �n cele din urma, asta suntem: doar
vectori ai propriilor gene, instrumente ale luptei lor pentru existenaa.�
Se ridica �n picioare � puain nesigur, �nsa reuai sa mearga. Se apropie de Clarke
ai ramase l�nga el, par�nd sa accepte astfel � fara a recunoaate deschis � ca
acesta avusese dreptate. Ultimele raze ale soarelui arameau acoperiaul staulului.
Camionul care ridica recolta zilnica de s�nge trecuse de mult, elicopterele ai
soldaaii plecasera ai ei. Era tacut. Dupa ce ai Clarke va pleca totul va reveni la
normal... sau aproape. Era iaraai �n serviciu activ. Avea un nou secret de pastrat
ai un nou subiect de meditaaie.
� Trebuia sa fi �ncercat sa-i explici, spuse, dupa o pauza. Sa-i fi spus despre ce-
i vorba.
� E doar un copil, raspunse Clarke. �i lipseate inteligenaa ta, locotenente, ai
simaul raspunderii. Suntem de parere ca aceasta problema nu trebuie sa dea naatere
la tot felul de zvonuri sau sa devina subiect de senzaaie pentru reporteri. �ai dai
seama ce ar putea scoate presa dintr-un astfel de subiect; daca tu ne-ai considerat
v�natori de vrajitoare, �ai poai �nchipui ce angoase ar putea teroriza populaaia,
din cauza concepaiilor ai credinaelor greaite ale oamenilor. Exista printre noi
oameni care poarta �n ei semne ale unei vieai extraterestre � ai vrea �ntr-adevar
sa �ncerci sa explici asta unora cum sunt cei care considera ca ceea ce faci tu
este un fel de vrajitoriea �ai dai seama, cred, de ce munca �ntr-o ferma de s�nge
este opaiunea pentru cineva care doreate sa se sustraga oricarui contact cu
societatea. Nu toai oamenii �naeleg aceste lucruri.
� Ar fi trebuit sa-i explici, repeta Bowring, �ncapaa�nat. Are dreptul sa atie, sa-
i fie data o aansa pentru a �naelege. La urma urmei este un copil al revoluaiei
genetice.
Clarke se �ndrepta spre uaa. Nu-l atinse pe Bowring, nici macar nu �ncerca sa-i
�ntinda m�na.
� O poai vedea oric�nd doreati, repeta el. �ntre timp, ai grija de tine p�na-ai
trece cucuiul.
�n prag se opri:
� Te-a �ntrebat cum a fosta Te-a �ntrebat ce ai simait c�nd ai fost pe alt pam�nt
ai te-ai aflat sub alte stelea Te-a �ntrebat ce faci aici, �ntr-o ferma de s�nge
pierduta �n mijlocul pustietaaiia
� Da, aopti Bowring.
� ai a �naeles ceea ce i-ai spusa A realizat toate implicaaiilea
Bowring se g�ndea la stelele stralucind orbitoare ale magnificei nopai maraiene, la
incredibilul trandafiriu al serilor, la nemarginirea �ncremenita a pam�nturilor
pustii aprinse de soarele ucigator; ai la �ncr�ncenata singuratate a lungului,
nesf�raitului drum de �ntoarcere acasa �n trista, bolnava nava-coaciug... ai la
relicvele fragile ale unei vieai trecute, de mult disparute, pe care le purtase
spre casa �mpreuna cu cele doua corpuri ale prietenilor sai. Imaginile i se
�ngramadeau �n minte contopindu-se �ntr-un amestec haotic de senzaaii, ameaindu-l,
rup�ndu-i airul g�ndurilor ai anihil�ndu-i simaul realitaaii. �i trebuira c�teva
secunde bune ca sa se poata sustrage acestor sentimente ai sa-ai revina. �E oare,
posibil�, se �ntreba el, �sa fi supravieauit ceva mai mult dec�t forma de viaaa
maraiana, un fel de stramoa comun prin care Pam�ntul cel viu sa fie pus alaturi de
leaul lui Martea �
� Nu i-aa fi putut explica, �i raspunse, st�njenit. Nici n-am vrut. Totuai, am sa
�ncerc. Cu timpul, cred ca am sa reuaesc s-o fac sa �naeleaga. Are tot dreptul sa-
ncerce sa �naeleaga.
� Poate ca ar trebui cu toaii sa �ncercam, spuse Clarke, ai poate am ajunge sa
�naelegem.
�l parasi apoi, �n tacere, pe Bowring, �n braaele singurataaii ai durerii �nca vie.
Diana Alzner
Praf minune

UNU

Ma trezisem dimineaaa t�rziu, destul de buimaca, dupa ce noaptea precedenta

�nchisesem calculatorul la doua ai jumatate. Da, dar terminasem teza de doctorat!
Ceea ce urma erau mai mult chestiuni de protocol. O vreme mi-am propus sa nu mai
aud de lingvistica ai mai ales de influenaa structuralismului saussurian �n
filosofia lui Derrida. Aveam sa iau o pauza �n care� nu prea atiam ce voi face.
Pentru �nceput, mi-am turnat o cafea mare, am deschis ferestrele ai-am lasat sa se
scurga din CD acordurile Dimineaii lui Grieg. Minunata zi! mi-am aoptit, vrajita de
desenele soarelui pe parchetul lustruit. �nca nu ma obianuisem cu casa, deai fusese
construita de bunicii mei. Legea 10 le-o restituise, dar plina de chiriaai, oameni
batr�ni ai ei, care �i rugasera cu lacrimi �n ochi sa nu-i dam afara. Bunicii au
cedat, ram�n�nd la r�ndul lor chiriaai la stat, �n blocul turn din centru, pe la
etajul aase�
Apoi i-a str�ns Dumnezeu� Chiriaai, proprietari s-au trezit �n C�mpiile Elizee,
unde certurile nu-ai mai au rostul. �n rastimpul unui singur an m-am aflat unica
moatenitoare a casei de pe strada Lucian Blaga, fosta Banul Mihalache. Parinaii �mi
murisera de mult, crescusem ca fata bunicilor. Moatenisem o casa ai multe amintiri�
Chiar! Ce-o fi �n ladiaa aceea grea pe care o gasisem �n debaraua de la bloca
Caiete, vazusem, dar ce conaineaua Le-am �nairat pe toate �n jurul meu, pe covor.
Din fericire, erau numerotate!
Unu. Era scrisul marunt ai ordonat al bunicului, contabil conatiincios, corect,
punctual. Doar ca printre paragrafe a desenat obiecte ciudate, plante, iata ai-un
portret. Parea un jurnal. Prima �nsemnare �nscrisa pe foile �ngalbenite, aproape
sfar�micioase, dateaza din�

4 aprilie 1924
Nu mai pot trai pe spinarea parinailor! Trebuie sa-mi gasesc neaparat de lucru,
chiar de-ar fi sa car valize �n gara! Mi-e ruaine de Eliza.

5 aprilie 1924
Oraaul este at�t de mic! M-am �nt�lnit pe strada cu doamna C�mpeanu, era cu fiica-
sa ai cu nesuferitul ei de fiu. M-a �ntrebat ce mai fac, ce face scumpa mea mamaa
Era toata numai miere, �nsa de fapt �ai batea joc. Toai se bucura atunci c�nd o
familie veche decade dintr-un motiv sau altul� Uita ca bunicul a �nfiinaat acoala
numarul 1, ca unchiul meu a �nfiinaat firma de taxiuri, ca mama a fost prima fata
cu bacalaureatul din tot t�rgul. Aa vrea sa le pot da peste nas! atie toata lumea
ca n-am de lucru.

6 aprilie1924
aandor mi-a v�ndut un pont: spiaerul cauta un ajutor. Mi-a tresarit inima, dar cred
ca va cere referinae, ceea ce n-am de unde-i aduce. Am facut acoala militara,
traiesc din razboi, nu ma pricep la pus lipitori ai ventuze�

9 aprilie 1924
Mama zice ca ar merita o �ncercare. Tata pastreaza o figura sumbra. Trebuie s-o
marite pe Matilda, �nsa cu dota pe care o are�

11 aprilie 1924
Gata! Am fost la spiaer. De parca n-aa fi alergat p�na acolo toata copilaria sa
cumpar ceaiuri, pudre ai alifii! Azi c�nd am intrat, a fost ca ai cum aa fi paait
�n cladire pentru prima oara. atiam c�t e de mare sala, clopoaeii de la intrare fac
ecou sparg�ndu-ai clipocitul �n tavanul boltit ai �nalt c�t pentru doua etaje. Ma
fascinase mereu aceasta �ncapere �n care nu poai vorbi dec�t �n aoapta, plina de
dulapioare �nchise, rafturi cu sticluae, balanae ai eprubete. De �ndata ce uaa s-a
�nchis �n urma mea, s-a lasat o liniate morm�ntala; doar de undeva de sus, de la
nivelul balconului ce �nconjoara camera rotunda, se auzea ticaitul discret al unui
pendul�
De aceea vocea domnului Goldmann, m-a facut sa tresar. Ce fizionomie are individul!
Parul sur ai favoriaii lungi �i dau aerul unui mag, iar aoraul alb �l face sa aduca
puain cu un macelar� Ce mai conteaza! Dupa un scurt interogatoriu mi-a zis:
� Tinere domn, te aateptam!
M-a angajat, nici nu-mi venea sa cred! La disperarea mea, aa fi lucrat ai pentru
diavol!

13 aprilie 1924
Ieri m-am prezentat devreme la lucru ai, cu toate acestea, l-am gasit pe patronul
meu deja ocupat cu prepararea unor reaete. Mi-a �ntins m�na, a z�mbit mustrator ai
s-a prezentat de parca nu l-aa mai fi vazut de-o viaaa:
� Numele meu este Jacob Goldmann, fiule, ai reainuta ai nu-mi place lipsa de
punctualitate. Asta, fiindca �n domeniul nostru se cer o mulaime de calitaai ai
virtuai de la cei care se �ncumeta sa patrunda tainele materiei ai ale
spiritului�Acum am sa te rog sa intri �n camaruaa asta ai sa te schimbi, �ai vei
lua pe tine hainele at�rnate �n cuiul de dupa uaa. La plecare repeai operaaia
inversa.
� Bine, dar pot ai acasa�
� Nu, nu poai, vei face exact aaa cum �ai recomand, pentru ca nu sunt toane de om
batr�n acestea, ci elementare masuri de precauaie. Lucram cu substanae periculoase,
�naelegia
Apoi, c�nd am fost echipat, m-a purtat prin toate �ncaperile ai laboratoarele de la
parter ai de la etajul �nt�i, din dreptul balconului. Ne-am oprit turul �n camera
centrala de la etaj; domnul Goldmann z�mbi amechereate�
� Eati baiat inteligent, ai-ai dat seama ca mai sunt �ncaperi �n cladire; n-a venit
�nsa momentul sa le cunoati. Te asigur ca le vei parcurge pe toate, pe masura
progresului tau spiritual. Da, ai auzit bine; pentru a combina cu maiestrie
desav�raita elementele lumii materiale este nevoie de asceza ai puritate. ain sa-ai
recomand insistent anumite reguli de comportament daca tot mai doreati sa lucrezi
cu mine.
� Bine�naeles� sigur� m-am b�lb�it nedumerit.
� Bravo, tinere, aaa te vreau, plin de hotar�re, spre culmile gloriei!
Moaul era un pic scr�ntit, mi-am dat seama repede, trebuia sa-i fac faaa ai sa �l
las �n plata Domnului. Pentru �nceput ma aaeza la o masuaa l�nga fereastra ai-mi
spuse ca treaba mea �n saptam�nile urmatoare era lectura unor carai fara de care n-
aveam sa ma descurc nicicum �n aceasta meserie. Scoase din dulapul de la cola
c�teva tomuri grele ai prafuite, le stivui la dreapta mea �n ordinea �n care
trebuia sa le citesc ai ma parasi.
Prima carte avea coperai de piele neagra, iar pe pagina de titlu era desenata o
m�na ain�nd o toraa. �Flacara cunoaaterii� mi-am zis ai-am rasfoit-o niaelua, sa-mi
fac o impresie. Nu mi-am putut �nchipui �n cel fel m-ar fi ajutat �naelepciunea
acelei carai la prepararea soluaiilor contra durerii de masele: avea multe figuri
geometrice cu triunghiuri ai patrate, cu globul pam�ntesc, apoi, chiar la mijloc,
pe toata pagina, era din nou desenata o m�na ce ieaea dintr-un nor; de data asta,
m�na ainea un fir de care at�rna �ntreaga lume. �Un simbol transparent��
A doua carte purta un titlu: �Magne Hierogliphica� ai cuprindea multe desene de
ne�naeles, explicate prin cuvinte ai mai de ne�naeles; dupa capitolul al treilea,
se parea ca se mai clarifica oarecum: erau multe reprezentari creatine precum
mielul sacrificat, sf�ntul potir, Ochiul lui Dumnezeu, porumbelul, crucea-copac.
Dupa capitolul al patrulea, intram din nou �n ceaaa: se vorbea despre peateri,
r�uri subterane, metale ai� castitatea inorogilor. Am �nchis-o oarecum �nciudat.
A treia carte avea titlul �ncrustat cu aur: �Sapientae Aeternae�. Ni se predase
latina ai greaca la acoala militara, probabil pentru ca sa ni se testeze
rezistenaa� Acum ma bucuram �n sinea mea, pentru ca acest al treilea volum era �n
�ntregime scris �n latina; Deschiz�ndu-l m-am cutremurat: era un manuscris! Trebuie
ca fusese copiat �n acele abaaii ale Evului Mijlociu, pe c�nd Gutenberg nu
inventase tiparul. Avea o mulaime de miniaturi remarcabile, iar literele se �nairau
parca pictate. ��mi voi face rost de-un dicaionar, e prea complicat�.
Abia cea de-a patra carte parea sa aiba de-a face �n mod direct cu atiinaa
spiaerului. Se numea �Testamentul lui Ga�far al S�diq� ai discuta despre virtuaile
terapeutice ale unor pietre preaioase ca jadul, malahitul, ametistul ai lapis
lazuli. �naelatorie curata! Niciodata nu-i cumparasem aaa ceva maica-mii c�nd o
durea capul. Nu �nghiaisem niciodata pietricele �n caz ca ne stricam stomacul. �Ce
aiureli!�
Enervat, am pus m�na pe urmatoarea carte, descurajant de groasa; autorul era se
pare un arab, pe numele sau al-Kamil, ai �ai intitulase lucrarea �Compendiu de
medicamente simple ai de alimente�. �nca de la bun �nceput, cititorul era avertizat
ca acolo va descoperi o mie patru sute de substanae vegetale, animale ai minerale
necesare pentru tratarea tuturor bolilor. Cred ca o mie patru sute de pagini avea
ai cartea lui!
Mai era un tom scris de unul Dioscoride, dupa cum am silabisit, intitulat �Despre
Materia Medicala�, apoi o alta carte de dimensiuni uriaae, cu legaturi de metal, pe
care era scris un singur cuv�nt �Bergbuchlein-1505� ai care avea ca subiect de
studiu�metalurgia; �n sf�rait, ultima h�raoaga se numea �Trinosphia, cartea
magului� ai am renunaat s-o deschid. �E imposibil!� m-am indignat �n sine-mi. �Nu
pot nici macar sa citesc aceste carai �n c�teva saptam�ni, daramite sa le �nvaa,
cum spune spiaerul� E nebunie curata, n-am ce cauta aici.� Exact atunci s-a deschis
uaa, iar capul sur al domnului Goldmann aparu afia�nd un sur�s mieros:
� Ba da, dragul meu Rudi, vei putea, daca ai-o doreati, dar mai ales daca ai sa ma
laai sa te ajut puain.
� Cum sa nu, chiar cred ca am nevoie de meditaaii serioase! atiai, latina mea� nici
cu greaca nu ma dau �n v�nt; germana o stap�nesc; din pacate nu e nimic �n
franceza, ca m-aa descurca�
� He, he, dragul meu, ai nevoie de mai mult dec�t at�t� Sa nu te superi� ai-am
�ntocmit horoscopul ai am descoperit ca te afli sub auspicii favorabile.
� Horoscopula
� Ce te miraa Astrele ne influenaeaza destinul, aaa cum ai g�ndurile noastre pot
miaca soarele, luna ai alte stele�
� Dante.
� �ntocmai! Dar asta nu �nseamna ca nu e adevarat. Dante a fost dincolo� Fiule, da-
mi voie sa te numesc �n acest fel, tu �mi vei moateni toate cunoatinaele, doar sa
vrei sa ai �ncredere �n mine.
L-am privit pe batr�nelul din faaa mea; devenise patetic. Eram gata sa ma las
cuprins de mila, c�nd am realizat ca intrase �n camera raspunz�nd g�ndurilor mele.
Oare putea sa�
� N-ar trebui sa te mire faptul ca pot. E un fleac!
� Domnule, �mi citiai g�ndurile!
� Te voi �nvaaa cum sa ai le acoperi, stai liniatit. Hai, spune ca vrei.
� Bine, vreau, ce trebuie sa faca
� O nimica toata pentru un razboinic aaa ca tine, Rudi! O picatura de s�nge. Da-mi
un deget.
P�na sa ma dumiresc, ma ai �naepase ai recoltase bobul rubiniu �ntr-un paharel de
argint. Ieai din camera valv�rtej ai plin de euforie. La fel se �ntoarse aduc�nd o
cupa:
� Bea asta, fiule. Fara teama, daca eati fara prihana!
Nu era loc de �mpotrivire; speram din tot sufletul ca nebunul sa nu-mi dea ceva
care sa ma strice la stomac. Am �nghiait, ca sa scap. Foarte curios, licoarea n-a
avut niciun gust. Dintr-odata m-am simait �nviorat. Vesel. Puternic.
� E� foarte curios�ma simt bine� sper ca nu e vreun drog, ca nu vreau sa devin
dependent cum am auzit ca sunt fumatorii de opiu�
� Acum la studiu, dragul meu, la studiu! M�ine c�nd vei veni, ai sa gaseati
licoarea pe masuaa.
Tot restul acelei zile am citit. Cadea �nserarea c�nd spiaerul m-a trimis acasa. Nu
simaisem nici foame, nici sete, nici oboseala. Dar mai ales, Prima Carte mi s-a
parut captivanta!
15 aprilie 1924
Am terminat de �nvaaat prima carte. Acum am priceput ca nimic �n Univers nu este
�nt�mplator, ca osiile cereati nu se rotesc �n van. Am descoperit geometriile
secrete ai mantrele.

21 aprilie 1924
Licoarea maestrului are efecte magice! Cum e cu putinaa ca un om luminat ca d�nsul
sa fie anonima Reain pe loc nu doar tot ceea ce citesc, ci ai ce aud sau vad;
mintea mea este sprinaara; ma trezesc fac�nd legaturi neaateptate �ntre
lucruri�Adevarula Maestrul m-a facut mai inteligent. �nsa toate au un prea: va
trebui sa renuna la Eliza! Castitatea este condiaia sine qua non a reuaitei.

Elizaa Pe bunica mea n-o chema aaa! Doamne, ce foame mi se facuse! Interesant, pe
bunicul nu mi-l imaginasem scriitor� Nu a facut niciodata vreo referire la faptul
ca i-ar fi placut sa scrie. Poveatile sale gravitau �n jurul celor doua razboaie
mondiale, sau faceau referiri extinse la experienaa deportarii �n Siberia.
�ntotdeauna �mi placea felul �n care povestea z�mbind; trecuse peste nedreptaai ai
dureri cu �naelepciune, bucur�ndu-se ca traieate.
ai totuai! Farmacia de care e vorba aici chiar a existat! �mi aminteam de ea, o
apucasem ai eu. De-asta mi se parea at�t de familiara �nt�mplarea. Da, atiam
�ncaperea imensa cu luminator �n tavan ai cu balconul care o �nconjura ca un br�u�
Sa fie acesta �ntr-adevar un jurnala
Dezbaterea putea sa mai aatepte! Nu mai m�ncasem de ieri de la pr�nz. �n frigider,
pauza. La ce naiba �l mai aineam �n prizaa Ori ma hotaram sa cobor la Billa, ori
scoteam un pachet de carne din congelator; a doua varianta era de durata. Am decis
sa-mi �nfrunt debutul de agorafobie ai sa ies. Aveam sa-mi cumpar prajituri drept
recompensa. C�ntarul ( slava Domnului! ) se stricase de c�nd muncitorii angajaai cu
mutatul scapasera piciorul dulapului pe el. Puteam sa fac o aprovizionare mai
serioasa, ca sa scap de-o grija. A! Va fi necesar sa ma g�ndesc ai la ceremonia cu
doctoratul; doua navete de aampanie, caviar, ce se mai dadea cu astfel de ocaziia
DOI

Mi-am facut doua sandviauri cu aunca ai caacaval, mi-am pus pe tava ai o prajitura
plina cu crema de ciocolata, ca sa completez armonios bomba calorica ai m-am aaezat
pe jos, �ntre caietele bunicului. Un stomac plin te face sa g�ndeati mai bine, este
demonstrat faptul ca munca intelectuala consuma mai multa energie dec�t cea fizica.
G�ndind aaa ma simaeam justificata ai consolata. Am luat caietul pe genunchi,
atenta sa nu-l patez. Unde ramasesema

30 aprilie 1924
Ieri a fost o zi fasta. Maestrul m-a introdus �n prima �ncapere secreta. Mi-a cerut
sa fac un legam�nt al tacerii, astfel ca orice soarta voi avea, sa jur ca nimic din
cele ce voi vedea, auzi sau cunoaate �n aceste camere, sa nu divulg niciodata. Apoi
mi-a explicat ca voi parcurge, �n mod simbolic, evident, un labirint, la capatul
caruia voi afla iluminarea.
Nu i-am spus de acest jurnal, dar de vreme ce �l ain la loc sigur, este ca ai cum
aa vorbi cu mine �nsumi.
�n aceasta prima oprire �n labirint, mi-am luat ramas bun de la caraile citite. Le-
am m�ng�iat ultima oara coperta, iar maestrul le-a ferecat. Secretele ai
�nvaaaturile cuprinse �n ele sunt rodul g�ndurilor ai muncii unor iniaiaai de-a
lungul miilor de ani. Deja m-am transformat, deja atiinaa lor a facut din mine alt
om. Mai am �nsa cale de mers!
Maestrul a citit o invocaaie deasupra capului meu, m-a �ndemnat sa-mi las sufletul
cucerit de corespondenaele dintre lumea de sus ai cea de jos, dintre vis ai real,
dintre credinaa ai magie, dintre viaaa de acum ai cele trecute�Apoi mi-a pus un
inel pe deget, ca semn al legam�ntului meu. Avea ai el unul �ntocmai, cu
reprezentarea unei cruci pe care zacea un trandafir. Mi-a marturisit, �ntr-o
pornire de entuziasm ca din acel moment nu avea sa mai fie singur, eram doi fraai
ai Ordinului Rozei-Cruce Antic ai Acceptat.
M-am simait onorat. Aveam sa fiu facut partaa misterelor. Maestrul a deschis trei
din cele patru uai existente �n camera:
� Fiule, intra, citeate ai �nvaaa. A patra uaa o vei deschide doar cu mine.
Ramas singur, am paait dincolo de pragul uaii celei dint�i. Era o camaruaa ceva mai
mare dec�t un dulap, �nsa �nalaimea ei m-a uluit. Tavanul se pierdea �n �ntuneric.
Avea rafturi pe doi dintre pereai. Pe al treilea era pictat portretul unei fiinae
cu capul mare, fara par, fara gura, cu ochii oblici, negri. Nu era o creatura
omeneasca. M-a �nfiorat. Rafturile erau solide ai m-am caaarat pe ele ca o maimuaa,
caut�nd sa aflu c�t de sus se �ntinde camera. N-am putut descoperi, deai lumina
parea sa se ridice odata cu mine. Era straniu faptul ca nu observasem niciodata ca
spiaeria sa fi avut turnuleae�Dincolo de acest amanunt, uluitor mai era ai numarul
de obiecte depozitate pe rafturile celor doi pereai. Am cobor�t ai, decis sa lucrez
ordonat, am pornit cu peretele din st�nga mea. Obiectele de aici semanau cu un
instrumentar chimic foarte bogat. Pe unele le-am recunoscut, pe altele, nu. Erau
vase de toate marimile, flacoane, borcanaae, eprubete, creuzete, recipiente
contorsionate, mojare cu pistil, balanae mari ai mici, scalpele, sonde, alambicuri,
vechi olivare pentru aplicarea de cautere.
ai celalalt perete era plin de borcanaae, doar ca acestea aveau ai conainut, numit
pe o eticheta lipita; am gasit pam�nt alb ai galben, pam�nt sulfuros, uleiul lui
Saturn, apa din Styx, plumb negru, pilitura de fier meteoritic, acizi, datura
stramonium, suc de valeriana, captalan, belladonna, anason ai cinabru, teriac, dar
nu le mai �nair, fiindca n-aa termina cur�nd.
Am inspectat �ncaperea din spatele celei de-a doua uai. Pe peretele din faaa era
�nfaaiaat Hermes Trismegistus cu al sau caduceu. Pe zidul din st�nga erau zeci de
cutiuae ce pareau sa conaina bucaai de stele cazatoare; se aflau �nsa ai cioburi
din planetele sistemului solar, daca era sa cred inscripaiile �nvechite de pe
etichete: Jovis, scria pe capacel, dar �n cutie era o bucata de cositor; Vener, ai-
am gasit alama; Selene, am dat de argint.�Fireate�, mi-am zis.�Planetele corespund
c�te unui metal�. Ma aateptam sa gasesc plumb �n recipientul lui Saturnis, ai-aaa a
fost; dar ce putea fi �n cutia lui Heliosa Aur, desigur. �n schimb era o bucata
dintr-un element necunoscut. Am luat-o �n buzunar sa-l �ntreb pe maestru. Ca sa
ajung mai sus, m-am urcat pe rafturile mai joase. Acolo se gaseau vechi papirusuri
ce proslaveau re�ncarnarile zeului: Toth, Hermes, Enoh-Idris. Erau ai �Protocoalele
lui Trismestus�, dar un volum mi-a taiat respiraaia: �Corpus Hermeticum�, toate
scrierile acestui zeu sapienaial! Pe ceruri! Ar fi fost cu putinaa sa se afle acolo
ai conainutul vestitelor tabliae despre care citisema Conainutul �Tabulei
Smaragdina�a Am �ncercat sa deschid cartea, dar era ferecata. Mi-am zis ca se va
deschide doar c�nd voi fi pregatit s-o citesc cu adevarat. Peretele opus gemea sub
greutatea papirusurilor ai a volumelor �ngramadite pe rafturile sale, dar am
hotar�t sa renuna la cercetarea lor grabita ai s-o iau pe �ndelete ai metodic de a
doua zi. Totuai, nu am putut sa renuna a arunca macar un ochi �n cea de-a treia
�ncapere, pe al carei zid frontal fusese �nfaaiaat Isus �nvaaatorul. Comorile
cuprinse �n aceasta camaruaa �ntreceau �nchipuirea oricarui evlavios! Aici era cel
mai bogat relicvariu. Fara sa vreau, am tresarit descoperind chiar de la �nceput o
caseta de sticla �n care zacea ultimul ravaa trimis de Jacques de Molay abatelui
Gerard de Tourains pe care �nca stralucea roau sigiliul marelui maestru templier.
�ntr-o icoana de aur era prins lemn din Sf�nta Cruce, un sipet conainea apa din
Botezul de la Iordan, iar mai sus, �nfaaurata �ntr-o p�nza de purpura era
�mpaturita rasa sf�ntului Ignaaiu de Loyola. Care, care din ele era odorul cel mai
preaiosa Oare aachia din suliaa romanului Longinusa Sau camaaa de zale a lui Carol
cel Sf�nta Mai sus moaatele se diversificau: crucea de lemn purtata de Francisc din
Assisi, una din sageaile care l-au strapuns pe Sebastian, sandaua Terezei, o
braaara dacica din oricalc, un solz din balaurul ucis de Gheorghe, calimara cu care
aruncase Luther dupa diavol�
Am cobor�t naucit. Celalalt perete avea tainicele �nvaaaturi predate de M�ntuitor
doar celor doisprezece apostoli. Aproape ca era un sacrilegiu sa citesc! Am deschis
un singur manuscris care pomenea despre rugaciunea Chemarii Misticului Nume. Doamne
Dumnezeule! Unde ma aflama Ce fapta ma �nvrednicise vederii acelor secrete de care
nu eram demna

�Bunicul meu a fost Indiana Jones, iar eu nici n-am banuit!� mi-am zis z�mbind
condescendent. Lectura jurnalului ma adormise ai o cafea ar fi picat fix la aanc!
M-am �ntins casc�nd. Am atiut �ntotdeauna ca bunicul fusese o enciclopedie
ambulanta, dar cum se face ca n-am banuit nimic despre placerea lui de-a scriea Ce
putuse inventa, domnule!
Afara, pe la casele din jur, vecinii se pregateau de picnic. Dintr-o maaina se
auzea Scooter, I want it loud. M-am oprit cu tava �n m�na ai-am privit pe fereastra
viermuiala strazii. Dar daca era adevarata Daca acele lucruri se aflasera la un
moment dat �n vechea farmaciea Aceati oameni habar n-au pe l�nga ce au trecut. Ce
pericol ascuns i-a p�ndit �nainte de-a se naate! M-am �ndreptat spre bucatarie ai
�n trecere am pornit Adagio-ul lui Albinoni, ca sa se auda muzica ai de la mine,
apoi am turnat alta ceaaca de cafea ai m-am �ntrebat ce motiv aa fi putut invoca
pentru �nca o prajitura�
TREI

Mi-am petrecut dupa-amiaza �n faaa televizorului. Ma adoarme �n cel mai scurt timp,
indiferent de cantitatea de cafea bauta. Pe la cinci m-a trezit muzica unui film
indian pe care l-am �ntrerupt cu un singur deget.
Nu atiam ce sa fac cu at�ta libertate. P�na la sf�raitul lui august, c�nd eram
chemata la facultate sa-mi ocup postul, erau c�teva luni doar ale mele. Dar ce sa
fac cu elea Ar fi trebuit sa ma duc la mare, la munte, �ntr-o excursie, oriunde, cu
prietenele sau cu prietenul, doar sa ma descarc de tensiunea acumulata pe parcursul
celor patru ani de doctorat. Sa uit de lingvistica, semiotica, constructivism ai
toate teoriile aferente! Pentru ca �cenuaie este, iubite amice, orice teorie ai
verde pomul vieaii aurit�.
atiam �nsa ca n-o voi face; devenisem deja un aoarece de biblioteca, iar asta era o
transformare ireversibila. Distracaiile mele erau ai ele de natura exclusiv
intelectuala. N-aveam cum sa-i explic acest lucru lui Sorin; el era ahtiat dupa
fotbal, ieairi la gratar cu prietenii ai filme de acaiune. Degeaba ne straduiseram,
era evident: �ntre noi lucrurile stagnasera de mult. ai nu simaeam niciun regret.
Am fost �ntrerupta de Nausica, scumpa mea felina, care a venit alint�ndu-se ai
�ntreb�nd de m�ncare. Am servit-o ai, c�nd a terminat, s-a aaezat mulaumita pe
covor, printre jurnalele bunicului, ca sa-ai spele labele ai urechile.
� Ce �naeleapta eati tu, micuao! i-am aoptit m�ng�ind-o. Nu te sperie
autosuficienaa.
Mi s-a cuibarit �n braae, iar eu am deschis din nou caietul.

21 mai 1924
Studiile mele sunt mai manoase ca oric�nd. Mari taine se descopera ochilor mei
uimiai. E singura mea m�ng�iere, acum ca Eliza m-a parasit. M-a �ntristat teribil
return�ndu-mi aevaletul pe care i-l daruisem ai albumul pentru amintiri ai papuaa
franauzeasca. Dar e mai bine aaa pentru ea. Eu nu-mi mai aparain. M-am predat
acestei fascinante atiinae ce promite sa-mi hraneasca pururi cugetul cu misterele
ei.

30 iunie 1924
Sunt �n cea de-a treia �ncapere secreta. Aici am simait prima oara ca ma aflu cumva
�n afara spaaiului. Nu doar ca aceste camere nu par a face parte din structura
cladirii, ci parca ar fiinaa undeva �n �neant. ai timpul se scurge altfel aici. �n
prima camera am luat opaiaul cu mine; �n a doua l-am pastrat doar ca sa nu-mi
foraez ochii; aici nu este nevoie de el. Toate lucrurile par sa rasp�ndeasca o
lumina dulce, neobianuita. Dupa neascultarea mea de data trecuta, c�nd am �ndraznit
sa iau bucata de metal din cutia lui Helios, iar zeul m-a pedepsit arz�ndu-ma pe
m�ini ai pe pielea din dreptul buzunarului, am preferat sa-l �ntreb pe maestru
despre sursa acestei bl�nde lumini. A z�mbit clipind din ochi ai mi-a aratat niate
vase ciudate spun�nd ca erau candele veanice:
� Iata, acestea sunt facute de atlanai; una s-a stins anul trecut, dar, ain�nd cont
ca a funcaionat treizeci ai aase de mii de ani, nu avem ce sa-i reproaam� Asta este
candela din morm�ntul Tulliei, fiica lui Cicero. Trebuie sa ai grija cu aceste
lampi: explodeaza daca le spargi, matura jumatate din oraa.
Apoi mi-a vorbit despre Mareaaa Lucrare ai gradele celor ce trudesc la ea.
� Fiul meu, alchimistul nu cauta aur; el urmareate propria sa desav�raire ai pe cea
a semenilor. Despre condiaiile necesare ai-am spus: puritate ai asceza. Le-ai
�ndeplinit, lupt�nd �mpotriva pornirilor obscure ai iraaionale ale creierului de
aop�rla. Ai studiat primele noaiuni ale acestei arte, te-ai �nt�lnit �n spirit cu
marii �nvaaatori, cu cei atiuai ai cu cei neatiuai. �ncep�nd cu marele Hermes ai
manifestarile sale, Aesculap sau Asclepios, trec�nd prin scrierile anticilor
Platon, Dioscoride, Hippocrate, Galenus, dar ai ale iluatrilor discipoli ai lor,
Avicenna, Averroes, Paracelsus, Fallopio, Eustachio Geberto, iar mai t�rziu Toma
d�Aquino, Bacon, Lullo, pater Magnus ai Flamel� ai citit aproape tot. A venit
vremea sa purcezi �nsuai pe calea �mplinirii Marii Lucrari. Tot ce vor atinge
m�inile tale sunt doar simboluri, oglindiri ale Ideilor. aine minte acest fapt,
caci tu va trebui sa accezi pe treapta cea de sus.
� La ce va referiai, maestrea
� Mulai s-au lasat �naelaai ai s-au predat �n braaele avariaiei; au reuait sa
transforme metalele �n aur ai s-au bucurat de bogaaie; ei sunt inferiori. Cei care
pot descoperi Piatra Filosofala, ingredientul divin, sunt cei mijlocii; iar aceia
care trec de toate acestea, dob�ndind Adevarata Cunoaatere, sunt Superiorii. Ei
sunt nemuritori. Trec din veac �n veac urmaai de propria legenda. Va fi obligatoriu
sa te laai locuit de Ideea Primordiala, sa primeati �n casa fiinaei tale suflul ce
cutreiera Axis Mundi adiind direct din gura Marelui Arhitect. Primeatia
� Primesc!
� Inspira ai rosteate: Aum, p�na ce vei simai caldura �n inima.
Maestrul a chemat asupra mea harul celor trei zei: Enki-Ea, Nimurta ai Tamuz, apoi
m-a parasit. Trei zile am petrecut �nchis acolo, rostind acea mantra de foc, p�na
ce inima mi s-a aprins de la el. Dintr-odata, simaurile mele au devenit mult mai
ascuaite, am �nceput sa vad chiar ai cu ochii �nchiai, sa aud g�ndurile unor
necunoscuai ce treceau pe l�nga spiaerie, sa rezonez la �ngrijorarea mamei care se
�ntreba, acasa, de ce lipsesc at�t de mult.
Uaa s-a dat �n laturi, maestrul a reaparut.
� Maestre, ce schimbare uriaaa!
� ai s-a deschis al treilea ochi. Eati pregatit sa vezi Adevarul. De acum vei
purcede singur la nuntirea metalelor, fiindca alchimia este Marea Arta a combinarii
Masculinului cu Femininul. Mineralele au ai ele sex; exista, cum bine atii, pietre
barbateati ai pietre femeieati, aaa cum ne �nvaaa Bahya Ben Asher. Iata, acesta
este cazanul tau de topit, �ntruchip�nd Marea Matrice, Pam�ntul P�ntec. �l vei
pregati �ntr-o zi atent determinata, vei sacrifica un an-kubu, embrionul divin, ai
vei prepara cea mai simpla reaeta. Ai aici immanaku, cenuaa de leaie ai iarba alba.
Urmeaza reaeta, fierbe-le, raceate-le, piseaza-le, arde-le iar. Va trebui sa obaii
smala albastru, oglinda cerului, simbolul iniaierii tale. Ma chemi c�nd e gata.

18 august 1924
Au trecut aapte zile de c�nd am patruns �n ultima �ncapere secreta. Azi dimineaaa,
foarte devreme, am ieait biruitor, dar clatin�ndu-ma pe picioare. Merg�nd pe
strazile pustii spre casa, �mi parea ca simt miacarea Pam�ntului �nsuai, rotitoare,
lina, precum postuleaza Galileo �n Siderus Nuncius. Pentru mine, locul stelelor nu
mai este acelaai, lucrurile nu mai au �naelesurile din trecut� Mama ma priveate
�ncruntata, tata ma ocoleate. Ce le-aa putea spunea Ca de fapt nu prepar alifii ai
cremea �n aerul racoros al dimineaii am priceput c�t de fara de �ntoarcere e calea
pe care am paait.

5 septembrie 1924
Aflat �n ultimul stadiu al iniaierii mele, nu-mi mai ram�ne dec�t sa �ncerc sa
obain Elixirul de Aur, Elixirul Vieaii. Cheia simbolica a acestei lucrari am
primit-o de la maestru: VITRIOL, Visita Interiora Terrae, Rectificando Invenies
Occulum Lapidem, adica �viziteaza interiorul pam�ntului, distil�nd vei gasi piatra
ascunsa�. Nunta sulfului masculin, activ, cu mercurul feminin, pasiv, duce la
echilibrul perfect al aurului, cel care nu e altceva dec�t lumina solidificata�
atiu toate etapele ai operaaiile pe care trebuie sa le parcurg; �nt�i mor,
putrezind, ma predau lui Saturn; apoi �mi sublimez conatiinaa albindu-ma �n faaa
lui Jupiter, ca �n final sa ma purific de tot, vars�nd din s�ngele meu, martora
fiindu-mi Selene. Nigredo, albedo, rubedo. Sau putrefacaie, calcinare, distilare.
De ce sunt trista

20 septembrie 1924
Mi-am pus aoraul ai-am intrat �n magazin. Doream cu disperare sa vad oameni, eu
care pierdusem aproape contactul cu ei de at�tea luni de zile. Maestrului nu i-a
placut, dar n-a zis nimic. Seara, m-a rugat sa ram�n �nca un pic.
� Te-ai hotar�t, baietea Ai ales o data potrivita pentru lucrarea taa
Tacerea mea l-a neliniatit.
� Rudi, acum nu mai poai da �napoi!
� Maestre, am un sentiment neplacut; ceva �mi spune ca nu e bine ceea ce fac. Care
este scopul acestor lucruria Eu nu doresc sa fiu nemuritor, deai nici nu prea cred
ca ar fi posibil�
� Aha, ai �nceput deja sa te �ndoieatia Pai, am sa-ai spun, Rudi. De fapt, ai-am
spus chiar de la �nceput. Scopul este acela de a te purifica pe tine ai de a-i face
pe oameni mai buni.
� Oamenii ar trebui sa se lupte singuri sa fie mai buni; n-are nicio valoare
spirituala pentru ei daca primesc acest lucru de-a gata.
� Fiul meu, aaa cum toate metalele sunt aur imperfect, oamenii sunt oglinzi ciobite
ale Celui Prea�nalt. Noi ne straduim sa desav�raim metalele ai nu ne vom lupta sa
ne ajutam semeniia Tu vei �nchide cercul prepar�nd Elixirul, caci cercul trebuie
�nchis, pentru a ne feri de locuitorii din unghiuri, spiritele damnate ce nu se mai
pot vindeca.
� Eu spuneam ca oamenii pot alege singuri ceea ce vor sa fie. ai Creatorul le-a dat
aceasta libertate.
� Ei sunt niate copii mari, nu �naeleg.
� Dar au m�ncat din pomul cunoaaterii, maestre, �n ad�ncul inimilor atiu, cu
siguranaa!
� Rudi, ceea ce ai vazut aici este o nimica toata! Fii ascultator ai-ai promit ca
la anul, c�nd sunt invitat la �ntrunirea pentru dezbaterea asupra documentelor
asiriene, te voi lua cu mine. �ai voi prezenta persoane extraordinare, vei afla
ceea ce urechile muritorilor n-au mai auzit de mii de ani.
� Maestre�
� Asculta-ma! Vei avea prilejul sa-l cunoati pe rabbi Jezel, numerologul, �ai va
aopti taina numarului sacru, a numarului de aur; �nvaaatul Sadiq �ai va arata
homununculul creat acum cinci secole ai pe care �l are �n pastrare de atunci; te
duc �n peatera secreta de la Meteore ai-ai voi arata pasarea lui Hermes, ultimul
dromornis de pe pam�nt!
� Parca mi-aai promite niate jucarele�
� Nu, sunt reale! ai, daca vine rabbi Aaron, am sa insist sa-ai arate golemul sau�

27 septembrie 1924
Aseara abia am scapat de maestru! Nu atiu ce e cu mine. Poate, aaa cum a spus chiar
el, este ultima mea ispitire. Sau, �ntr-adevar, mi s-a deschis al treilea ochi ai
VaD. Toate misterele ai secretele bine pazite, toate acele lucruaoare �ngramadite
�n jalnice colecaii �mi par triumfuri ale ridicolului. O tristeae apasa greu inima
mea.

3 octombrie 1924
Azi de dimineaaa, maestrul a spus ca rabdarea sa se apropie de sf�rait. �mi
alesesem ziua pentru Marea Lucrarea Daca nu merg mai departe, invocaaiile sale nu
ma vor mai putea apara de furia demonilor.
Am avut necuviinaa sa r�d. Demonii pe care-i dezamagisem! Ce vor avea sa-mi facaa
� Baiete, te situezi sub nivelul aateptarilor mele. Priveate ur�aenia lumii! Admira
groteatile fiinae ce mimeaza viaaa �n jurul tau; s-au nascut orbi ai vor muri orbi!
�ntre timp se lupta sa-ai faca rau unul altuia, cei mediocri sa-l acopere cu noroi
pe cel ce-ar vrea sa se ridice, cei mici sa-i doboare pe cei mai �nalai, cei negri
sa-i ucida pe cei albi�
� Domnule Goldmann, c�ta vreme a fost vorba doar de mine, am fost de acord cu acest
joc.
� Joc!
� Am dorit o slujba. Mi-aai dat-o. Am intrat de-a dreptul copilareate �ntr-o�
� N-am fost cinstit cu tinea Nu te-am platit suficienta Ce �ai cer eu p�na la urmaa
Sa �nchei ciclul �nceput. Te-am purtat cam repede prin etape, asta aaa e. Daca vrei
o am�nare, spune-o deschis. Dar hai sa terminam �n buna pace Praful Minune ai sa-l
distribuim p�na la sf�raitul lunii. Cantitatea pe care o am nu este suficienta.
� Cred ca tocmai cu acest medicament nu sunt de acord. Aura de panaceu ma face
banuitor. Prea ucide toate durerile trupeati ai sufleteati! Va transforma oamenii
�n creaturi blegi ai fara voinaa. Am vazut ca aai testat praful pe c�aiva
nenorocoai; i-am urmarit ai eu niaelua.

Praf Minunea Expresia asta �mi suna foarte cunoscuta�

� Daa Ai tras vreo concluziea Au murita S-au zv�rcolita

� Nici vorba. Aratau grozav de fericiai. At�t de fericiai, �nc�t familia C�ndea ai-
a �ngropat fiica de paisprezece ani fara o lacrima. Mama sur�dea prietenelor
consternate ai le amintea ca primeate duminica la ceai, iar tatal afiaa un sur�s
filosofic, strecur�nd indignare �n sufletele celor prezenai.
� ai ce e rau �n astaa Cei prezenai nu luasera praful, de-aceea nu �naelegeau, dar
c�nd toata lumea va trece pe la spiaerie, ca dureri mai are fiecare, va primi �n
pliculea rezolvarea tuturor problemelor sale. Rudi, nu fi egoist!
� Domnule Goldmann, oamenii au nevoie de suferinaa. Suferinaa este m�ntuitoare.
� Auzi la el! Am gasit aceasta magica formula ce trateaza nu doar durerile de orice
fel, ci ai temperamentul, iar tu te �mpotriveati �n mod absurd.
� �ntocmai! Trateaza durerile, dar nu boala, �nabuaa temperamentul, fara sa �i faca
pe oameni mai buni. Ram�n cu acelaai caracter, dar dezvolta o nepasare monstruoasa.
� E primul pas; �i facem docili.
� �i �ndobitociai.
� Rudi, trebuie sa faci o alegere. Dar ce vorbesc eua Nu prea mai ai de ales. Te
mai pasuiesc cu Lucrarea, dar ma vei ajuta cu Praful Minune.
Atunci mi-a venit o idee:
� Bine, deocamdata. Poate aveai pe undeva dreptate. Va ajut cu praful, �nsa mai
am�n Lucrarea.

Praf Minune� Mai auzisem cuvintele astea, dar undea Da! Mi-am amintit ca mama
Adelei a rugat-o sa-i cumpere aaa ceva o data. �nsemna ca acest produs chiar
exista. Foarte curios�
Nausica dormea un somn agitat ai plin de vise; afara se �nnoptase ai �n gradina din
spate mierloiul fluiera timid. Dinspre strada patrundea vacarmul oraaului: maaini
nervoase, r�sete, muzica � toate desfaaurate �n noaptea calma, luminata de becuri
colorate ai faruri tremuratoare, ca pe scena unui teatru.
� Se vor naate orbi ai vor muri orbi�.
Avea farmacistul dreptatea
M-am �ndreptat spre bucatarie cu g�nd sa-mi torn un pahar de lapte; uaa
frigiderului a trezit inevitabil pisica. M-a privit cu ochii ei verzi, migdalaai,
expresivi:
� Ce avem la cinaa
PATRU

A doua zi mi-am �nceput mica ancheta. Am telefonat la Adela. atiam ca nu e acasa la

ora aceea, dar eu tocmai cu maica-sa doream sa vorbesc. Era foarte protocolara,
sigur avea sa ma �ntrebe ce mai fac. M-am pl�ns de dureri de cap, probabil din
cauza calculatorului, dar era o consecinaa normala, fiindca trebuise sa-mi termin
lucrarea.
� Vai, draga, dar ia un praf minune, nu te chinui! ma sfatui doamna plina de
solicitudine.
� Nici nu atiu ce este acela.
Acesta era factorul declanaator. Doamna Szabo, fosta profesoara, explica totul
sistematic, clar, amanunait. Astfel am aflat ca: Praful minune este un preparat
medicamentos de laborator, destinat durerilor de cap, dinai, urechi, �n general
zona O.R.L., care se produce exclusiv �n oraaul nostru, conform dorinaei exprimate
�n testamentul inventatorului, un renumit farmacist evreu.
� Claudia, �ai mai spun ceva, daca-l foloseati mai mult timp, vei observa c�t de
benefic este; amelioreaza ai indispoziaiile!
�mi furnizase ai-un bonus�
Acum existau doua posibilitaai: 1) bunicul se inspirase din realitate ai scrisese
o� povestire; 2) bunicul relatase fapte reale.
Ce sa zic, cu tot praful minune �nghiait de c�teva decenii, populaaia oraaului mi
se parea, cu mici excepaii, relativ normala�
Am reluat lectura jurnalelor.

8 octombrie 1924
Nu doream dec�t sa c�atig timp. Ce era mai bine sa faca Sa anuna autoritaailea Cine
m-ar fi crezuta Sa mai �ncerc sa-l conving pe domnul Goldmanna Dupa c�t ajunsesem
sa-l cunosc, obianuia sa-ai duca intenaiile p�na la capat. Doamne! Nu aveam pe
nimeni cu care sa ma sfatuiesc! Am petrecut zile �ntregi prada unui zbucium
sufletesc intens. Azi �nsa mi-a venit o idee; recunosc, nu este soluaia ideala, dar
mai am�na puain lucrurile.
Un foc! �n armata am fost instruiai cum sa cream diversiuni, aaa ca nu-ai va da
seama nimeni ca n-a fost o pura �nt�mplare nefericita� Incendiul are sa cuprinda
mai ales laboratorul principal, unde se gasea probabil cea mai mare cantitate de
praf, dar ai reaeta. �n timp, spiaerul o va redescoperi, ba chiar s-ar putea s-o
��mbunataaeasca�. P�na atunci, voi sta de vorba cu� Nu atiu cu cine.

9 octombrie 1924
Pe pagina anterioara am scris aiureli. Cum o sa dau foc unei cladiri �n mijlocul
oraauluia! Se poate sa apara victime. Nu sunt un piroman, nu pot sa dezlanaui
iadul.

10 octombrie 1924
Bine, nu dau foc cladirii. Atunci ce voi facea �l voi lasa pe nebun sa otraveasca
oameni nevinovaaia

30 octombrie 1924
Eu m-am resemnat �n nepasare. Mi-e sila de mine �nsumi ai de incapacitatea mea de-a
lua o decizie. �ntre timp, cantitatea de Praf Minune este tot mai mare, iar
spiaerul �ai freaca m�inile de bucurie:
� Rudi, �mi spune chicotind, �i vom transforma pe toai �n aur!

2 noiembrie 1924
Ieri s-a �nt�mplat nenorocirea. �nca �mi tremura m�inile. Nu atiu ce simt.
Vinovaaiea Mulaumirea
Eram �n laborator ai combinam substanaele primare ce intra �n compoziaia Prafului
Minune. Domnul Goldmann s-a dovedit destul de airet ca sa nu-mi permita accesul la
reaeta finala. M-am tot g�ndit cum sa fac s-o distrug, deai �mi dadeam seama ca
asta nu va fi suficient; mai mult ca sigur ca patronul o atia pe de rost� Sa-l
conving sa renunae era un deziderat pierdut de la bun �nceput. Aaa ca ma vedeam
prins �n capcana de-a produce fara de voie otrava pentru concetaaeni. Speram ca
p�na la urma sa gasesc o soluaie. ai a venit, prin m�na Providenaei.
Am auzit clopoaelul de la intrare, apoi o voce foarte cunoscuta, o voce care �n
ciuda tuturor restricaiilor ai abainerilor tot �mi mai accelera pulsul. Am ieait �n
balcon ai-am privit �n jos. Da, ea era ai-i cerea domnului Goldmann un calmant
pentru reumatismul mamei sale. Oare �i putea recomanda ai ei ceva pentru migrenele
care o chinuiau de la o vreme �ncoacea Sur�z�nd hoaeate, spiaerul scoase
pliculeaele cu praful dubios.
� Eliza, am strigat aplec�ndu-ma peste balustrada, nu cumpara porcaria aceea! Este
otrava!
A ridicat spre mine ochii albaatri ai m-a privit prea de c�teva secunde. Am vazut-o
cum se �mpurpura la faaa.
� Domniaoara, asistentul meu nu se simte bine.
� Nu! Eliza, nu! am continuat vehement.
S-a hotar�t sa ma ignore.
� Eliza, praful acela va va face sa �nnebuniai! Sa nu-l iei pentru nimic �n lume!
� Domniaoara, va costa patru lei. Staai liniatita! P�na gasiai marunt �n punguaa,
ma duc sa-l calmez puain. Bietul baiat! A muncit cam mult �n ultimul timp. Lasaai
banii aici pe tejghea. Sarut m�inile!
� Eliza, asculta-ma! Sa nu �nghiai aaa ceva! O sa va faca rau!
Spiaerul ajunsese l�nga mine ai se lupta sa ma �mpinga �nauntru pe uaa
laboratorului, arunc�ndu-mi priviri sumbre. Era mai atletic dec�t prevazusem, iar
groaza ca Eliza avea sa plece cu substanaa aceea periculoasa m-a determinat sa-l
�mbr�ncesc nervos, fiindca intenaionam sa-i spun nu doar ei despre ce era vorba, ci
oricui avea sa-mi iasa �n cale!
Nu mi-am calculat bine impulsul, care s-a dovedit mai puternic dec�t ma aateptam,
iar domnul Goldmann, dezechilibr�ndu-se, a cazut peste balustrada.
Bufnetul surd, aipatul Elizei, inima bat�ndu-mi �n timpane! Am zburat jos ai-am
�ncercat sa-l ajut, dar era prea t�rziu: o pata mare de s�nge �ntunecat se laaise
pe duaumeaua de piatra. Prea de o clipa am avut o revelaaie: acesta fusese
deznodam�ntul.
Am spus tuturor adevarul: a fost un accident. Eliza nu m-a contrazis. I-am luat
prafurile.
N-am fost acuzat de nimic, dar trebuie sa ram�n la dispoziaia poliaiei.

17 noiembrie 1924
Primaria a intrat �n posesia spiaeriei. Defunctul nu avea moatenitori. Mi s-a
propus sa ram�n �n continuare acolo, dar am refuzat. E ca un coamar care ia
sf�rait; n-o sa cer eu �nsumi o prelungire! Am fost exonerat, ba chiar mi s-a cerut
colaborarea la �ntocmirea inventarului. Au sosit patru indivizi cu figuri
�ncruntate ai pelerine desuete care au �ncarcat documente ai obiecte din depozite
ai laboratoare. Am strabatut cu ei toata cladirea, pivniaa, podul ai anexele.
Totuai nu am descoperit nicaieri �ncaperile secrete. Cred ca au fost pura
halucinaaie�
Am avut �nsa grija de reaeta Prafului Minune! Am scos din compoziaie trei
ingrediente exotice cu risc crescut; ceea ce a ramas este �ntr-adevar un calmant
moderat.
Am pus lucrurile �n ordine.

24 noiembrie 1924
M-am angajat contabil la poata. Colegii de birou sunt amabili, aefului �nsa �i
place sa tune ai sa fulgere.
Avem un nou spiaer, venit de la Hermannstadt. I-am predat inventarul, fara regret.
� Domnule Tratner, de ce nu vreai sa ram�neai cu minea m-a �ntrebat. Este nevoie de
cineva �n pravalie. Daca sunteai calificat, lucram �mpreuna �n laborator ai mai
angajam pe cineva�
� Nu, va mulaumesc, dar nu ma pricep.
Mi-au trecut prin minte toate titlurile carailor magice pe care le citisem.
Descriau o lume deopotriva �ntunecata ai aurita, fascinanta ai �nspaim�ntatoare.
Eram atras de ea, dar ma ai tulbura. Doream sa traiesc �n lumea reala, cu bucuriile
sale simple ai fireati. Cu toate acestea, atiam ca voi purta �n inima, pentru tot
restul vieaii, o pata de �ntuneric.

25 noiembrie 1924
Ziarul local a anunaat ieri, sub doua m�ini unite, logodna domniaoarei Eliza
Mureaan cu domnul Gelu Nistor.

Oh, saracu� bunicu-meu! Nu merita una ca asta! Deai, daca s-ar fi casatorit cu
Eliza, eu n-aa mai fi existat.
Am stabilit ca acesta era un jurnal, cu alte cuvinte, ceea ce citisem era macar �n
parte real.
Celelalte caiete se �ntindeau pe ani �ntregi; �ntr-un carnet mic, erau r�nduri
scrise pe front. O adevarata comoara! Aveam sa le citesc pe toate, dar acum doream
un final mai clar pentru aventura de la farmacie. Ce-ar fi sa cumpar niate Praf
Minunea
M-am �mbracat sa ies. Aveam sa merg la farmacia de cartier, unde vindea doamna
Dorina. Era destul de limbuta ai, daca n-o prindeam prea ocupata, avea sa-mi
povesteasca tot ce atia.
Din fericire, �n acea minunata zi de iunie, se pare ca nimeni nu suferea de nimic.
Doamna Dorina �mi arunca o privire mustratoare pentru durerile de cap pe care le
reclamasem.
� Da, ca staai toata ziua cu nasu-n calculator! Ca i-am zis ai lui Jeni a mea: �Mai
da-l �ncolo de calculator, mai mama! Ieai la plimbare cu fetele, gaseate ai tu un
baiat sa te scoata �n lume!� ai va miraai ca va doare capu�� Hai, ce sa va daua
Algocalmina Aspirina, ca la americania
� Doamna Dorina, nu-mi trece cu de-astea, ca am mai luat. Mi-a recomandat mama
Adelei, doamna Tais, o atiai� niate prafuri�
� A! Praf Minune! E cel mai bun, da� sa atiai ca da un pic de dependenaa�
� Da. Chiar aaa i-a zis. N-am mai auzit de medicamentul acesta.
� Pai, nu se face dec�t la noi. E dupa o reaeta veche, vedeai ce oameni deatepai
erau pe vremuri� Da� sa veniai �nca o data peste o luna. Luaai-l acum pe acesta,
dar o sa vedeai ca s-a descoperit reaeta originala, dirigintele farmaciilor zice ca
e mai buna.
� Reaeta originalaa
� Da, a evreului Goldmann. A fost �nchisa la banca, au gasit-o la renovare, �ntr-o
cutie de valori nerevendicata de optzeci de ani.
[Publicata �n �www.srsff.ro/30 iunie 2009]
Walter Kubilius
Dincolo

Traducere de Doina Hanu

Jim Carrington se balacea �n undele singurului r�u din Hillsboro, la c�aiva metri
de Zid, ai �i tot ademenea pe tovaraaii lui de joaca. Niciunul nu atia sa �noate
aaa �nc�t, atunci c�nd vru sa-i dea br�nci lui Jack Barker acesta se crispa,
cuprins de o spaima puternica.
��Adunatura de fricoai! urla Jim. Zari un pastrav punctat ai sari �n apa sa-l
prinda. Se lovi de pietrele de pe fundul r�ului ai, �n vreme ce urca la suprafaaa,
lovi cu palma baza Zidului. Atinsese cu palma baza Zidului! Nu mai ramasese dec�t
un pic ai, daca ar fi avut chef ar fi putut trece �not pe dedesubt ai ar fi patruns
�n Exteriorul interzis.
��atii ca n-ai voie sa te apropii de Zid, observa Barker. Radiaaiile pot sa te
omoare.
��Pe naiba! azv�rli Jim, caaar�ndu-se pe malul aaternut cu iarba. Dac-ar fi
radiaaii... sa nu mai vorbim! C�t pe-aci sa spuna ca, daca ar fi fost �ntr-adevar
radiaaii atomice �n Exterior, apele ar fi trebuit sa fie otravite ai peatii
contaminaai, aaadar toxici. ai totuai el bea din apa aceasta ai man�nca din acest
peate de c�nd se atie. Alai peati �n afara de cei veniai din Exteriorul interzis nu
existau. Deci toate manualele greaeau.
Se �mbraca �n viteza, �ai aduna caraile de acoala ai alerga �mpreuna cu ceilalai
spre Hillsboro. Tata era la volanul tractorului, ca de obicei, cu ochiul sau de
fermier fixat asupra acelui soare ca o bucata de h�rtie aprinsa lipita de Zid.
Soarele se afla la 150 de milioane de kilometri distanaa, afirmau caraile, dar
pentru Jim paruse dintotdeauna ca facea partea din alcatuirea Zidului.
� Te-ai distrat binea �ntreba tata. Punea invariabil aceeaai �ntrebare, �n acelaai
fel, exact ca mama.
� Ei, destul, raspunse Jim. Sper ca Barker o sa-ai rupa g�tul �ntr-o buna zi. Ma
calca pe nervi.
�ai puse caraile �n aura ai �ndeplini stoic cele c�teva corvezi ce-i reveneau, ca
de pilda hranitul porcilor, gainilor, vacilor ai cailor.
��Tata, se interesa c�nd acesta se �ntoarse de la c�mp, de ce ainem cai, daca nu-i
folosima Mai bine i-ai vinde.
Tata reflecta o vreme.
��Nu atiu exact, dar noi, fermierii, am avut dintotdeauna cai. Te suparaa
��Nu, tata.

Batr�nul doctor Barnes, singurul medic din Hillsboro, sosi a doua zi �n amurg la
ferma ai �l examina pe Jim cu meticulozitate. �i asculta inima, �i lua probe de
s�nge ai transpiraaie, le studie sub un microscop portativ ai apoi facu niate
�nsemnari �ntr-o uriaaa carte cu coperai negre, pe care era scris numele lui Jim.
��Sanatate excelenta, zise Doc Barnes, �mpachet�nd instrumentele �n cele trei
sacoae. La fel de solid ca programul electoral al lui Robinson. ai n-ai nimic care
sa nu se vindece cu o friptura.
Jim se �mbraca.
��De ce ma examinaai aaa desa
Doc Barnes �l privi uimit:
��Bine, dar medicina a devenit o afacere sociala de c�nd cu alegerea lui Robinson.
E lege. �nca n-ai �nvaaat asta la acoalaa
��Ba da. Dar de ce nu-l examinaai niciodata pe tataa ai el e cetaaean, ai totuai nu
va ocupaai dec�t de mine.
O expresie fugara de nesiguranaa strafulgera ochii medicului, care relua cu acelaai
glas moale ai vesel:
��Ei, ma ocup ai de el. �nsa nu eati niciodata acasa c�nd �i vad pe parinaii tai.
Oricum, bine ca mi-ai amintit. E cazul sa le fac un examen fizic complet. Avem
nevoie lunar de c�te unul, atii, nua
��Bine�naeles, confirma Jim.
C�nd medicul intra �n camera tatalui, baiatului �i veni o idee. Era o indiscreaie,
�n oarecare masura, dar de mult ghicise ceva nefiresc �n prietenia lui Barnes. Nu
era ceva palpabil. Avea Jim vreo boala secreta din pricina careia medicul sa-i
poarte de grija �ntr-at�ta Pierdea doua sau trei ore cu examinarea lui lunara. �n
ritmul acesta putea sa vada maximum cinci persoane pe zi, deci 100 pe luna. 150 pe
luna! Hillsboro avea vreo 10.000 de locuitori ai Doc Barnes era unicul medic despre
care auzise vorbindu-se vreodata.
Urca pe furia �n pod ai miaca din loc o mica biblioteca ce ascundea o crapatura �n
podea. Aplec�ndu-se, izbuti sa distinga interiorul camerei de dedesubt ai sa auda
discuaia.
� Baiatul m-a �ntrebat de ce nu va examinez, rostea Barnes cu voce incolora,
monotona. O sa ram�nem aici o vreme ca sa-i facem pe plac.
ai ramasera aaezaai �n fotolii ca niate statui de piatra... mama, tata ai Doc
Barnes.
Jim cobor� tiptil p�na pe veranda ai aatepta cuminte sa iasa din casa Doc Barnes.
��I-aai examinat pe parinaia
��Desigur! I-am supus celui mai atent examen. Fii liniatit, fiule, nu sufera de
nimic. �l batu uaor pe umar ai se urca la volan, �ndrept�ndu-se spre oraa. Jim �l
urmari cu privirea. Doc Barnes nu se opri �n faaa niciunei alte ferme de pe drum.
� Uite ziarul de azi, fiule, �i spuse tata �ntinz�ndu-i un exemplar din �Hillsboro
Daily Chronicle�.
Nimic nou pe plan mondial, iar preaedintele Robinson ai vicepreaedintele Koshbino
�ai petrecusera ziua comunic�nd rapoarte anoste asupra programului de redresare
economica. Citirea atirilor locale �l izbi pe Jim ca ai cum cineva i-ar fi azv�rlit
o caramida �n faaa: Jack Barker murise. Cazuse dintr-un pom ai-ai rupsese g�tul.
Lui Jim i se facu greaaa.
� Am v�ndut azi caii, anunaa tata. Am luat un prea bunicel.
� Groaznic! murmura Jim, dar cuvintele aveau gust de cenuaa.
I se �nv�rtea capul. Nu mai izbuti sa-ai concentreze privirea asupra literelor din
ziar ai nedesluaita banuiala care-l rodea de mult se limpezise �ntr-o fracaiune de
secunda. atia ca Jack Barker nu �nota niciodata ai mai mult, nu se caaara niciodata
�n copaci; amintirea ca-i dorise moartea �i dadea senzaaia ca e un ucigaa.
Ca un m�r�it dintr-un abis volburos, vocea tatalui sau se facu auzita:
� ai la acoala cum mergea
� Oribil, raspunse Jim, simaind cum tensiunea interioara slabea �n timp ce i se
�ntareau banuielile. Din cauza celorlalai baieai, care... Nu atiu cum sa-ai explic:
ori atiu prea multe, ori nimic. Cred ca mai degraba aa �nvaaa singur, la
biblioteca.
Odata exteriorizata, furia i se potoli ai cur�nd uita �nt�mplarea. �ai �ndeplini
sarcinile la ferma ai-ai petrecu timpul liber �not�nd �n r�u, �ntr-un loc unde
malurile se apropiau de Zid. Nu se balaci de-a lungul Zidului ai nu �ncerca sa
treaca pe dedesubt pentru a ajunge �n Exteriorul �n care aburii otraviai ai gazele
toxice jupuiau pam�ntul ai faceau ca o gura de aer sa echivaleze cu o condamnare la
moarte. ai totuai apa era limpede ai buna...
Dupa c�teva zile tata �i dadu o scrisoare de la Oficiul de �nvaaam�nt din
Hillsboro. Era o comunicare lapidara: din cauza createrii contribuaiilor la
programul naaional de redresare, Hillsboro se vedea obligat sa reduca subvenaiile
acordate instrucaiunii publice. �n consecinaa, acoala se �nchidea, iar elevii care
doreau sa-ai continue studiile puteau beneficia de aceleaai avantaje ca adulaii la
Biblioteca municipala, unde va avea placerea sa-i primeasca miss Wilson.
Era un privilegiu la care Jim visase dintotdeauna. Adeseori privirile �nfometate i
se umplusera de spectacolul nesf�raitelor airuri de rafturi �ngreunate de straturi
groase de colb, ca ai cum toate cunoatinaele terestre ar fi fost adunate aici ai
apoi uitate. �n paginile acestor carai va gasi explicaaia moraii lui Barker, a
minciunilor lui Barnes ai poate explicaaia misterului Zidului ai a ceea ce se afla
cu adevarat dincolo.
Miss Wilson, bibliotecara aefa a secaiei pentru adulai, era o femeie cu faaa
�ngusta ai alba, cu un sur�s mecanic, �n genul celui arborat de Doc Barnes. aedea
cocoaata pe un taburet �nalt �n dosul biroului de la intrare.
��Ce-ai vrea sa citeatia Am aici un excelent tratat de istorie naturala, care ai-ar
placea... sau preferi un roman pentru adulaia Iata o splendida...
��Daca nu va deranjeaza, aa vrea sa arunc o privire.
�...istorie despre viaaa la aara ai despre un t�nar care a inventat un mijloc de a
dubla randamentul culturilor.
��Pot sa intrua �ntreba Jim, exasperat de discursul debitat monoton de buzele lui
miss Wilson.
Aceasta se �ntrerupse brusc, privind prin el ca ai cum ar fi ascultat pe altcineva,
apoi sur�se:
��Sigur! Poai lua ce carai vrei. atii sa utilizezi catalogula
��Da, da, se grabi Jim, intr�nd iute �n biblioteca pustie.
Lungile rafturi cu carai �nghesuite se �ntindeau c�t vedeai cu ochii �n uriaaa sala
boltita. Mirosul de mucegai ai vechime degajat de legaturile �n p�nza ai piele �i
g�dilau narile. Cerceta c�teva titluri, trase caraile din raft ai sufla praful de
pe muche �nainte de a le rasfoi. Beletristica, ce ocupa mai mult de jumatate din
etajere nu-l interesa. Se plimba prin secaia atiinaifica ai mai ales �n dreptul
numerelor 900, unde se gaseau carai de istorie. Spre deosebire de romanele aproape
neatinse aici vazu pe rafturi mari spaaii �n care metalul lucea gol acolo unde
dintr-o singura miacare fusese luat c�te un braa de volume. Pe coperaile prafuite
ale unor carai se zareau stranii zg�rieturi, ca ai cum m�ini bizar alcatuite le-ar
fi atins, apoi le-ar fi pus la loc. �Poate lucrarile referitoare la Zid au fost
clasificate separat�, reflecta Jim. Se duse la nenumaratele sertare ale catalogului
din mijlocul salii ai-l trase pe cel cu eticheta Wo-Zy. Nu figurau carai anume
despre Zid ai foarte puaine cu informaaii asupra acestui subiect. Mai multe
cuprindeau cuv�ntul Exterior, dar niciuna nu vorbea despre ceea ce se �naelegea la
Hillsboro prin Exterior. �ai spuse ca exista poate un alt termen, necunoscut,
pentru a desemna �Zidul� ai �ncepu sa scotoceasca sub rubricile �Ecran� �Plafon�,
�Bariera�, �Baricada� ai aaa mai departe � toate cuvintele care �i venira �n minte
sau pe care le gasi �n dicaionare. Catalogul parea bine ainut la zi. Mai multe fiae
fusesera smulse � lucru dovedit de bucaaelele de carton rupte, ramase pe fundul
sertarelor. Dar nimic despre Zid, nicaieri.
Contrariat, fu nevoit sa se mulaumeasca cu c�teva carai de istorie pe care le duse
la miss Wilson sa le �nregistreze. Aceasta citi titlurile, z�mbi ai nota pe fiaa
data restituirii.
��Ai gasit ce cautaia
��Nu, raspunse iritat, strecur�ndu-ai caraile sub braa. N-am gasit nimic despre
Zid.
Z�mbetul lui miss Wilson �ngheaa:
��Despre Zida
� Da, striga el furios �n faaa acestei noi tentative de a-i ascunde adevarul.
Zidul, Plafonul, Bolta, numiai-l cum vreai, chestia aia care �mprejmuieate
Hillsboro. De ce nimeni nu-l pomeneatea Nici macar n-aa fi atiut ca exista daca n-
aa fi �notat �n apropierea lui. Nu e nicio lucrare despre el �n toata biblioteca!
Miss Wilson �ai recapatase calmul:
��Bine�naeles ca exista, rosti �mpaciuitoare, de parca s-ar fi adresat unui copil
�ndaratnic. Ai consultat catalogula
��Da, ai nu sunt fiae la cuv�ntul asta.
��Precis te �naeli. Am sa te ajut eu sa cauai saptam�na viitoare, c�nd aduci
caraile �napoi.
��De acord, facu Jim, deai era convins ca ai atunci se va gasi o scuza. Intuia o
ciudata conspiraaie. Ce era de ascunsa
��Tata, �ntreba c�nd, dupa ce-ai terminase corvoada de fiece seara, se instalara pe
veranda sa asculte greierii ai sa priveasca norii ce se rostogoleau �n faaa lunii.
De fapt ce e Zidula
Tata lasa ziarul ai privi g�nditor spre orizont, unde Zidul transparent se �nfunda
�n pam�nt dincolo de linia colinelor:
��Era deja acolo mult �nainte de a te naate. E un... mijloc de aparare �mpotriva
Exteriorului, daca-mi amintesc bine.
��Ce e Exteriorula nu-l slabi Jim, calm.
Tata �ncepu sa citeasca ziarul pentru a-i demonstra ca nu are chef de vorba.
��Ei! Toata lumea atie! Gaze otravitoare, raze gamma, chestii de felul asta. Ne-ar
ucide pe toai daca ar patrunde �nauntru.
Jim se g�ndi la apa limpede ai proaspata ai la peatii buni care veneau pe sub Zid.
I-ar fi placut sa-l �ntrebe pe tatal lui despre asta, �nsa ziarul se aaezase �ntre
ei ca o bariera.
Nu mai era lumina pentru citit, aaa ca Jim contempla c�mpia p�na la Bolta prin care
se vedeau stelele. �n Exterior pareau sa domneasca pacea ai mulaumirea, iar nu
moartea ai oroarea la care facuse aluzie tatal sau. C�nd acesta pleca de pe
veranda, Jim �i lua locul sub lampa ai �ncepu sa rasfoiasca caraile de istorie.
Cele mai multe erau vechi, p�na la 1970. Cum nu erau menaionate nici Zidul, nici
razboaiele atomice care au facut Zidul indispensabil, Jim conchise ca Zidul fusese
construit �ntre 1970 ai 1975, anul naaterii sale.
Lua alta carte, �Istoria Naaiunilor Unite�, publicata �n 1992. Nu aparuse dec�t de
un an ai totuai lasa impresia de vetust, cu paginile patate ai aifonate. Cerceta cu
atenaie foaia de titlu ai descifra minusculele litere care-i facura inima sa bata:
�Ediaia a noua�, spuneau acestea. �Revazuta ai corectata de autor, ianuarie 2039�.
E o impresie falsa, se stradui Jim sa se stap�neasca, pentru ca nu suntem dec�t �n
1993. Cauta totuai cu �nfrigurare ultimele pagini ai citi:
�F. M. Robinson, preaedinte �ntr-o perioada de pace durabila graaie activitaaii
Naaiunilor Unite, a murit �n 2001, c�nd racheta care-l transporta s-a sfar�mat la
aterizare. Koshbino a preluat funcaia de preaedinte p�na la expirarea mandatului,
�n 2002; �n anul urmator a fost ales Ghafa Benjamin.
�n decursul administraaiei Ghafa Benjamin, Comisia planetara a continuat eforturile
�n vederea construirii unei nave extragalactice, dar fara rezultat p�na �n 2038.
Eliminarea progresiva a comunitaailor agricole, �nceputa �n timpul lui Robinson, a
continuat ai sub noua administraaie. Fabricarea pe cale artificiala a alimentelor,
prin recuperarea ai refolosirea deaeurilor industriale, a provocat o revoluaie �n
obianuinaele sociale, mai ales prin frecventele ai dezastruoasele deplasari
economice...�
Jim Carrington puse cartea alaturi, naucit de aceasta expunere istorica �ncarcata
de evenimente ce urmau sa se �nt�mple. Preaedintele Robinson �nca traia, doar �i
vazuse adeseori la televizor figura liniatita ai demna. C�t despre faptul ca
fabricarea artificiala a alimentelor a ravaait economia aarii, la Hillsboro nu
exista nici cel mai mic semn! Tata �ai lucra pam�ntul cu tractorul ai trimitea
gr�u, ovaz ai secara �n oraa, unde se �nmagazinau �n silozuri, fara �ndoiala �n
vederea expedierii ulterioare spre alte oraae �nconjurate de c�te un Zid. Daca era
posibil sa manufacturezi hrana, atunci era inutil sa o scoai din pam�nt. Daca era
imposibil sa o fabrici, atunci toata aceasta lucrare de istorie nu era dec�t o
mistificare, o farsa.
Citi paginile �n diagonala, caut�nd vreo explicaaie raaionala. Cu c�t citea mai
mult, cu at�t mai mult se zapacea. Nu se pomenea despre nicio conflagraaie atomica
mondiala �n 1970 ai nu era nici cel mai mic indiciu ca existau oraae �nchise �n
spatele unui Zid, nici macar ca s-ar fi avut �n vedere aceasta soluaie.
Jim auzi scr�anetul pietriaului pe alee, �nalaa capul ai vazu oprindu-se maaina cea
veche a lui Barnes. Medicul �i facu semn cu m�na, apoi urca treptele verandei
g�f�ind.
� Buna seara. Mi-am zis sa trec sa va vad.
��Tata ai mama sunt �n salon, daca vreai sa vorbiai cu ei.
Doc Barnes ofta, se lasa sa cada �n balansoar ai-ai aterse fruntea cu o batista
mototolita.
��Nu-i nimic important. Treceam pe-aici ai m-am hotar�t sa ma destind un pic. Privi
�mprejur ai zari l�nga Jim, pe jos, caraile. Citeati mult, fiulea
��Da, confirma acesta circumspect. Ceva carai de istorie.
��Mie niciodata nu mi-a placut istoria. Am avut mereu impresia ca atiinaele fizice
sunt mult mai interesante. Ce-i mai pasionant dec�t sa studiezi o insecta la
microscopa Treci sa ma vezi la laborator ai am sa-ai destainui c�teva lucruri
pasionante despre cercetarea atiinaifica.
Doc Barnes continua sa palavrageasca ai Jim simai cum �ncet-�ncet i se risipesc ai
prudenaa, ai ne�ncrederea. Abia daca �naelegea jumatate din cuvintele folosite de
medic pentru a-i explica structura atomilor sau modul de a masura viteza
moleculelor.
��Istoria e total lipsita de semnificaaie ai �n ea n-ai sa afli niciodata adevarul.
Studiaza atiinaele, unde totul se poate c�ntari ai masura! E unicul drum catre
adevar.
��Ce e Zidula azv�rli deodata Jim.
��Materie degenerata, raspunse medicul fara sa ezite. Un amestec de nuclee
dezgolite ai electroni liberi. �n mod normal, un asemenea gaz electronic ar trebui
sa se risipeasca daca n-ar fi straturile de materie transparenta care sa-l menaina
�n limitele fixate. Zidul e deci total impenetrabil la orice, �n afara de lumina
inofensiva a soarelui ai stelelor. �l putem atinge fara teama. A fost construit, �n
1975, �n timpul razboiului mondial care a facut ca o mare parte a pam�ntului sa
devina periculoasa prin radioactivitate.
� Daca e aaa, interveni Jim, atiind ca a sosit momentul decisiv, de ce nu e
menaionat Zidul ai nici macar razboiul �n cartea asta de istoriea
Cu un gest de triumf, o deschise ai i-o �ntinse medicului. Nu-i era clar �n ce
consta conspiraaia, dar era sigur ca Doc Barnes facea parte din ea. Zidul era un
element foarte �nsemnat din viaaa lor, ai cu toate acestea nu aparea nicaieri �n
Biblioteca ce ar fi trebuit sa cuprinda suma cunoatinaelor umanitaaii. Faaa lui Doc
Barnes se �naspri ai se crispa pe masura ce citea paginile v�r�te sub ochi de Jim.
Rasfoi cartea privind anii indicaai �n susul paginilor: 1970, 1980, 1990, 2000,
2035. Nu era doar istoria trecutului, ci ai a viitorului, �nsa nicaieri nu aparea o
c�t de mica aluzie la Zid.
� �n ce an suntema �ntreba Jim.
�n sf�rait, avea prilejul sa atace misterul vieaii lui. Cine eraa Ce eraa Din
copilarie nu-ai amintea dec�t de tata, mama ai ferma din Hillsboro, dar, cresc�nd,
�ncepuse sa descopere tot felul de contradicaii. Cele mai vagi dorinae ale sale
pareau sa se metamorfozeze automat �n legi. De pilda, Doc Barnes parea ca traieate
doar pentru a se ocupa de el ai ca tot oraaul se unise �ntr-o conspiraaie urmarind
sa-i ascunda anumite lucruri. Poate �ai �nchipuia toate astea... dar �nt�mplarile
devenisera prea frecvente! Cartea era prima baza serioasa a banuielilor lui.
Demonstra nu numai ca nu fusese un razboi atomic ai deci nu era nevoie de Zid, dar
ai ca data actuala era o mistificare.
���n ce an suntema insista.
���n 1993, bine�naeles, raspunse Doc Barnes stingherit.
��Atunci ce-i cu cartea astaa se repezi violent. E posibil sa prevezi viitorula
��Sigur ca nu, viitorul e �nchis pentru noi. C�t priveate cartea asta, �mi pare rau
ca te-a �ntors pe dos, pentru ca nu este, evident, dec�t o farsa. A fost, fara
�ndoiala, publicata ca teza universitara �n domeniul istoriei ipotetice. �n unele
universitaai e un obicei; candidatul e supus unei probe pentru a se verifica daca a
asimilat cum se cuvine diferitele teorii privitoare la istoria sociala. Unele
facultaai considera ca factorii economici ai antropologici sunt determinanai �n
desfaaurarea istoriei. Spune, ai-ar placea sa mergi la universitate �ntr-un sau
doia Am niate prieteni la Harvard, care te-ar primi...
Jim smulse cartea din m�inile lui Barnes:
��Nu-mi spuneai adevarul! se m�nie. Nu e o teza filosofica ai nicio �ncercare de
mistificare. E pur ai simplu un manual, dar unul venit din viitor ai care nu
pomeneate nici razboiul atomic, nici Zidul din jurul oraaului Hillsboro sau al
oricarei alte localitaai. De ce nu e pomenit Zidul nicaieria M-am uitat �n toate
caraile de istorie de la biblioteca ai n-am descoperit nimic despre Zid. De cea
��Haide, haide, zise Doc Barnes, scotocind �n trusa. Sigur te �naeli. C�nd ai sa te
�ntorci la biblioteca, roaga un bibliotecar sa te ajute.
Jim se uita la m�na medicului, care ieaea din sacul negru; �ntre aratator ai
degetul mijlociu, sprijinit de degetul mare, str�ngea corpul transparent al unei
seringi.
��Ce vreai sa faceaia se alarma Jim.
��Nimic grav, �l asigura Barnes. Vitamine. Ca sa-ai creasca pofta de m�ncare.
��Am pofta de m�ncare, protesta Jim ai se ridica �ncet, d�ndu-se �napoi spre
peretele verandei.
Doc Barnes se ridica ai el ai se apropie.
��Nu-ai fie teama, n-o sa-ai faca nici cel mai mic rau.
Jim se arunca pe sub braaul ridicat ameninaator ai sari peste carai. Dar nu destul
de iute; braaul lui Barnes cazu ai acul �i patrunse �n umar.
��Tata! Mama! striga Jim. Apoi totul se facu negru...
A doua zi se trezi �n zori sa man�nce �mpreuna cu tatal sau ai se �ntreba daca
�nt�mplarile din seara trecuta nu fusesera un vis.
��Doc Barnes a trecut pe-aici aseara.
��Daa se mira tata. Nu l-am auzit.
��Am vorbit o gramada, continua nesigur Jim. Cred... cred ca am leainat.
��Citeati prea mult. Mie mi s-a parut ca erai bine c�nd te-ai dus sa te culci.
Jim mesteca �n tacere. Lua de pe veranda patru carai � a cincea lipsea � ai se duse
la Biblioteca. �n locul lui miss Wilson, la birou aedea un t�nar cu faaa rotunda,
�mbracat �n gri. Trase spre el caraile ai puse atampila pe fiaa de abonat a lui
Jim.
� Nu mai e aici, �i raspunse la �ntrebare. Biroul a transferat-o la alta
biblioteca. Pentru incompetenaa, daca am �naeles eu bine! De fapt, o serie de carai
nu erau la locul lor pe rafturi ai nici nu figurau �n catalog.
Jim �ai lua fiaa ai cerceta coloana �restituiri�.
��Mai am o carte.
Bibliotecarul scutura capul.
��Pesemne te �naeli. Ai adus toate caraile trecute �n fiaa. Ce titlu aveaa
���Istoria Naaiunilor Unite�.
T�narul consulta o lista aflata �n faaa lui:
���mi pare rau, nu vad titlul acesta. atii cumva c�nd a aparuta
Jim �ai muaca buza:
���n 2038.
Bibliotecarul sur�se:
��Glumeati, nua
Pricep�nd ca nu slujeate la nimic continuarea discuaiei, Jim intra �n sala. N-o sa
regaseasca niciodata cartea aceea, era sigur, fiindca o luase Doc Barnes. Injecaia
cu �vitamine� nu fusese dec�t un sedativ care-i permisese medicului sa puna m�na pe
ea �n liniate, las�ndu-i impresia ca totul n-a fost dec�t un vis. Noul bibliotecar
facea ai el parte din conspiraaia care se urzea �n jurul lui, la fel ca miss
Wilson. Daca aflase ceva din discuaia cu Doc Barnes, atunci era ca nu trebuia sa
aiba �ncredere �n nimeni. Toai barbaaii ai toate femeile din Hillsboro, inclusiv
propriii parinai, faceau parte din misterioasa liga ce �l �mpiedica sa afle
adevarul... oricare ar fi fost acesta.
Se apropie de sertarele catalogului, hotar�t sa caute pentru ultima oara o carte cu
referinae despre Zid sau razboiul atomic din pricina caruia devenise necesara
construirea lui. Observaaia �nt�mplatoare a noului bibliotecar despre incompetenaa
lui miss Wilson �l pregatise pentru surprize. �ntr-adevar; o treime din sertarul
Wo-Zy era ticsit cu fiaele unor carai referitoare la Zid.
Se duse sa cerceteze secaia �Istorie� ai spaaiile mai �nainte goale erau acum pline
de carai noi, cu coperai stralucitoare, tiparite pe h�rtie satinata. Pe toate foile
de titlu scria �Copyright 1993�. Pe caraile astea nu era praf. �nainte de a
deschide una singura, avu certitudinea ca nu cuprindeau dec�t genul de lamuriri pe
care era de dorit sa le accepte. Citi:
��n 1970, dupa �nceperea dezastruosului razboi atomic intercontinental, care a
depopulat lumea, s-a trecut la construirea oraaelor �mprejmuite de Ziduri. Datorita
Zidului, impenetrabil la atacuri sau radiaaii atomice, civilizaaia a putut
supravieaui. Astazi, �n 1993, mai exista doar c�teva oraae �mprejmuite de Ziduri,
�n care omul continua lupta pentru conservare pe o planeta b�ntuita fara �ncetare
de furtuni atomice, ale caror vapori otravitori sunt staviliai numai de Zid�.
Jim medita la apa limpede ai proaspata care curgea pe sub Zid ai puse cartea la
loc. Doar prima carte spusese adevarul. N-a fost razboi atomic ai Zidul nu a fost
construit pentru a �mpiedica vaporii toxici sa patrunda, ci pentru a-l �nchide pe
el �n Hillsboro.
De cea Nu putea �ntreba pe nimeni, caci toai faceau parte din acea conspiraaie
nedefinita ai tainica, impersonala. Care le era scopula Cine era Jim Carrington, de
ce se depuneau at�tea eforturi de a-l menaine �n ignoranaaa Adunase destule indicii
din acea carte pentru a le pretinde o explicaaie, dar Doc Barnes i-o luase. Foarte
bine. �n acest caz va gasi dovezi �n plus ai, c�nd �i va pune �n faaa minciunilor
lor, vor fi siliai sa recunoasca adevarul.
Chiar �n aceeaai seara Doc Barnes veni iar �n vizita.
��Sunt �n trecere, zise medicul, instal�ndu-se �n balansoar. Nu te-am vazut de
mult. Merge bine totula
Jim aproba din cap.
��Ciudat. V-am visat azi-noapte.
Doc Barnes �ai facea v�nt.
��Visele nu prea au semnificaaie. �n locul tau nu m-aa mai g�ndi.
��Doc, relua Jim cu voce �nceata, daca v-aa pune o �ntrebare serioasa, mi-aai
raspunde cinstita atiai ca nu e vorba de un simplu vis ai o atiu ai eu.
Medicul continua sa-ai faca v�nt, ram�n�nd cu ochii fixaai dincolo de c�mpie, unde
licareau stelele prin Zidul invizibil.
��Sa auzim, rosti fara sa se �ntoarca spre a-l privi �n faaa.
��Spuneai-mi, sunt eu... sunt diferit de toai ceilalaia
Aurora boreala parea o draperie tremuratoare ale carei culori lucioase sp�nzurau
deasupra oraaului. Medicul ai baiatul o contemplau.
� De ce ma �ntrebia
��Pentru ca am impresia asta.
Doc Barnes cazu pe g�nduri ai, cu o neaateptata nuanaa de regret �n glas, �ntreba:
��Nu eati fericit aicia
Jim scutura capul, ne�ndraznind sa scoata o vorba.
��Atunci ce dorinae te macinaa
Jim �i arata aurora boreala, ale carei culori vii pareau sa-ai unduiasca faldurile
�ntre orizont ai bolta nicic�nd perceputa, dar permanent simaita a Zidului.
��Vreau sa merg �n Exterior, rosti el, formul�nd dintr-odata ceea ce �l chinuise
at�aia ani. Vreau sa vad ce e dincolo de Zid.
Pe chipul lui Doc Barnes se �ntipari o expresie de m�hnire, de parca ar fi atiut ce
era dincolo, �nsa nu fi putut sa exteriorizeze aceasta cunoaatere. Nu era ceva care
sa inspire groaza sau oroare � cum ar fi facut-o o lume �mb�csita cu otravuri
atomice �, ci un lucru trist, dezolant.
���mi pare rau, zise Barnes. Nu mai ramasese nimic de adaugat. Jim ghicise �n tonul
medicului refuzul la cererea sa de a parasi Hillsboro.
��Foarte bine, spuse Jim, cu toate ca nu avea de g�nd sa se resemneze �n faaa
refuzului celuilalt de a-i destainui adevarul. �naelese ca, daca va fi sa descopere
vreodata motivul acestui secret, acestei �naelatorii, �l va descoperi numai �n
Exterior... dincolo de Zid.
Dupa ce Doc Barnes pleca ai el se duse la culcare, �n minte i se �nfiripa un plan.
Casa lor se �nalaa la marginea oraaului, doar la c�aiva kilometri de Zid. Aurora
boreala disparuse ai luna era acoperita de nori. Ar ajunge la Zid �n c�teva
ceasuri...
Se strecura din aaternut, se �mbraca iute ai se caaara pe pervazul ferestrei,
paaind apoi prudent pe acoperiaul verandei. Sari pe pam�ntul af�nat ai se �ndrepta
spre r�u. �n ciuda �ntunericului, merse repede ai dupa trei ore sosi �n locul unde
r�ul ieaea de sub Zid.
Se opri un moment sa calculeze riscurile, apoi se arunca �n apa. �ai ainu
respiraaia c�nd aluneca de-a lungul substanaei Zidului, asemanatoare sticlei,
pipaind cu degetele sa-i gaseasca marginea. O atinse, se prinse temeinic ai-ai facu
v�nt pe dedesubt, lupt�nd �mpotriva curentului puternic. Ceva �i plesni obrazul ai,
�ngrozit, zv�rli cu piciorul spre umbra nedesluaita, �nsa �ai dadu seama ca trebuie
sa fie un peate. Cu puain aer �n piept, �ncepu sa urce spre suprafaaa. Daca Doc
Barnes ai manualele aveau dreptate, va muri la cea dint�i inspiraaie, imediat ce va
a�ani din apa, ai peste c�teva zile �i vor descoperi trupul descompus �n albia
r�ului.
Continua sa urce ai, �ndata ce capul strapunse suprafaaa apei, plam�nii i se
umplura de aer curat, proaspat. G�f�ind, se odihni lipit de Zid cu spatele, ain�nd
piept curentului descendent, care ameninaa sa-l duca �napoi �n Hillsboro. Nu
distingea nimic �n bezna. Dupa ce �ai trase sufletul, �ai facu v�nt departe de Zid
ai �nota spre locul unde trebuie ca se afla malul. Se agaaa de el cu m�ini ostenite
ai se t�r� afara din apa. Se lungi �n iarba umeda.
�n timp ce respira ad�nc aatept�nd sa i se potoleasca bataile inimii, atiu ca a
trecut cu bine primul obstacol din calea cunoaaterii adevarului. Exteriorul nu era
ucigator. Aerul mirosea a proaspat ai nicaieri �n jur nu se zareau vulcani atomici,
care, se zicea, �mproacau Zidul cu emanaaii toxice. N-avea instrumente de masurat
radiaaiile, dar din moment ce nu existau aburi otravitori � ca dovada ca el �nca
traia � putea presupune ca toata povestea asta fusese inventata ai ca aici nu era
nici cea mai ne�nsemnata radiaaie primejdioasa.
Era prea �ntuneric pentru a distinge macar o umbra �n zare. C�teva raze de luna
strapunsera norii ai, prea de o clipa, avu impresia ca vede un air de bolai imense
�n departare. Luna se ascunse iaraai, ai ramase lungit �n bezna. Pipaind Zidul cu
degetele, �nainta precaut ai-ai dadu seama ca se afla pe un soi de panta care se
ondula urc�nd de-a lungul Zidului. �n loc de trepte, simai sub picioare o serie de
scobituri ad�nci prin care paaea cu greu. Descoperi l�nga Zid, la �nalaimea
ochilor, o balustrada care probabil slujea drept ghid. O folosi pentru a urca
panta.

C�nd luna strapunse iaraai norii, �ncremeni uluit sa vada �ntregul Hillsboro �ntins
la picioarele lui ca o imensa diorama. Distingea limpede fiece strada, fiece casa
ai paduricea unde se jucase �n copilarie.
Drumul pe care paaea urca tot mai sus mereu lipit de Zid ai Jim realiza ca, daca
vedea oraaul prin Zid, vederea nu era posibila dec�t din aceasta direcaie. De
at�tea ori �nlemnise �n faaa aceleiaai poraiuni a Zidului, scrut�ndu-l fara a zari
nimic dec�t o vaga transluciditate despre care toai �l asigurau ca e ceaaa.
Pe la acea �nalaime Hillsboro nu semana nici cu New York, nici cu Moscova, cu
niciunul dintre oraaele cu adevarat mari ale Pam�ntului, pe care le vazuse
fotografiate �n cele mai vechi carai de istorie. Hillsboro avea un pic din toate ai
atunci �naelese cine era el ai de ce avea at�ta �nsemnatate.
Acest adevar deveni evident c�nd ajunse aproape la un sfert din �nalaimea pantei ai
atinse cu m�na prima din cele trei protuberanae de sub balustrada-ghid.
�n aceeaai clipa, un g�nd clar ai desluait i se formula �n minte:
Specia: umana.
Se uita �n jur, crez�nd ca vorbise cineva. Atinse iar prima maneta. ai de asta data
g�ndul �i rasuna �n creier:
Specia: umana.
Pricepu ca era vorba despre un fel de comunicare telepatica.
Habitat: A treia planeta, Soare, Regiune agricola �n zona temperata a emisferei
nordice.
A treia maneta:
Remarca particulara: Trasatura notabila a acestui spectacol unic e prezenaa reala a
unui Om viu, cu s�nge cald, care respira oxigen, printre roboaii-imitaaie. De-a
lungul secolelor, Muzeul a depus eforturi sa pastreze exemplare vii, dar toate
experienaele au eauat. C�nd a Treia Planeta a fost populata de coloniati veniai
din... a devenit tot mai dificil sa se procure specimenul uman. Se crede ca Jim
Carrington � cum se numeate specimenul uman pe care �l vedeai aici � este ultimul
din specia lui, micul sau trib preferind sa moara mai degraba dec�t sa se supuna
dresajului savanailor din... Jim Carrington a fost adus la... ai aceasta macheta a
fost construita de directorii Muzeului. E completa ai are roboai care reproduc
exact toate tipurile umane cunoscute. Grija extraordinara, dovedita cu prilejul
reconstituirii, e atestata de faptul ca nici macar acum Jim Carrington nu cunoaate
situaaia reala. Macheta pe care o vedeai este a unei comunitaai terestre tipice,
aaa cum a existat acum 200 ani.
Jim Carrington atia �n sf�rait cine e. Auzi un f�a�it ca o lunecare pe panta, se
�ntoarse ai se pomeni �n faaa gardianului acestei �Gradini zoologice �n habitat
natural�.
�nsa chiar �nainte de a distinge faptura venita din alta lume, un ultim ai ascuns
g�nd-mesaj i se �ntipari �n minte:
Atenaie! Nu hraniai ai nu pastraai specimenele care au evadat. Predaai-le imediat
salilor de disecaie.
Adrian Buzdugan
Rotoghila

Ma uitam �nmarmurit la valurile de verdeaaa care ma-nconjurau ai simaeam ca-mi

pierd minaile! Dadeam fara spor cu maceta �n dreapta ai-n st�nga ai aproape ca-mi
venea sa bocesc� �n ce coamar putuse sa se transforme o banala expediaie de
hidrografiere a Amazonului inferior!�
Daca n-aa fi baut at�ta destruidor � un cocteil preparat cu miacari hipnotice din
aguardente, alune stoarse ai-o lam�ie taiata-n patru, n-aa fi ajuns aici!
Din cine atie ce calcule meschine ai obscure, �mi izbucnise-n mintea rasa de alcool
ideea sa-i trimit matuaa-mii o vedere pe care o primisem �n Santana, rest la un
pachet de aigari. Dar ce-o fi fost �n capul celui care-mi �nchiriase barca �n halul
�n care erama De fapt, poate multele bancnote pe care i le pusesem �n palma �l
convinsesera sa-ai ia ramas bun de la ambarcaaiunea peticita�
Terminasem Metrologie hidrografica ai lucram de ani de zile �ntr-un birou la
Agenaia Naaionala de Hidrologie. Meseria mea de h�raogar se reducea la fiaarea
informaaiilor de profil aparute �n presa, studierea de-a dreptul inutila a
maldarelor de noi statistici ai monitorizarea influenaei debitelor istorice asupra
culturilor agricole, silvicole ai piscicole. Noroc ca ma mai luam cu Balomir,
Coliac Balomir, coleg �ntru ratare. Ne lamentam continuu ca nu suntem �n situaaia
privilegiata a celor puaini care muncesc din placere, jucam popice ai, peste toate,
verificam cu o consecvenaa patologica noile sortimente de bauturi.
Ei, de asta intrasem �ntr-o stare de exuberanaa vecina cu demenaa c�nd vazusem
mail-ul cu recrutarea pentru expediaia internaaionala Macap� � Santar�m.
Scot cartea poatala comuna ai neclara, de-acum ai patata, cu obeliscul ala gaurit
ai anost care marca la o adica un punct zero ca at�tea altele de pe linia
ecuatorului!� Ce bine s-ar fi aranjat toate, daca aa fi zv�rlit-o de-atunci, dar
�mi fusese jena de v�nzatoarea aia, teribil de amabila ai z�mbitoare� aaa ca o
strecurasem sfios �n s�n�
Marco Zero. O mototolesc ai o arunc �n haul verde.
Tare ai miac�ndu-mi buzele ca pentru surzi, l-am �ntrebat pe acel Ram�n care ma
ajutase sa trag barca la mal:
� Unde-aa pu � tea sa ga � sesc niate tim � brea
Am ramas cu ochii holbaai c�nd am auzit tirada nativului brazilian.
N-ar fi fost mare necaz ca nu faceam absolut nicio diferenaa �ntre portugheza ai
portugheza braziliana, �nsa apetenaa mea pentru limbi straine se marginea la
pronunaarea oarecum corecta a c�torva cuvinte ai expresii uzuale, de circulaaie
internaaionala: Ciao, mer�i, ma�tre d�hotel, ich liebe dich ai hasta la vista,
baby!
� Dos reales! Dos stampas! am hispanizat eu englezescul �stamp� pentru marca de
scrisoare. Fi-la-te-l�a! ai-am facut cu degetele un patraael micua, apoi un semn
apasat cu atampila pe-un dreptunghi imaginar.
Din noul potop de cuvinte am reainut doar senhor ai direita, care sigur nu putea sa
�nsemne dec�t dreapta. Da, ai gestul lui �ntarea asta!
�ai iata-ma aici, undeva �ntre doi afluenai ai Amazonului, Matap� ai braaul nordic
al Villanovei, cred� Caut�nd un r�ulea, o apa curgatoare, ceva care sa-mi indice un
posibil drum de �ntoarcere�
Prin buzunare, nimicuri. Telefonul, fara semnal� Noroc cu maceta asta sanatoasa, cu
m�ner de os pe care o gasisem pe fundul barcii. Un model robust, cu o lama taioasa
ca briciul.
Deodata, am simait ceva nelamurit, o pornire launtrica incontrolabila! Dupa vreo
c�teva zeci de metri, ��mpins de la spate� ai plin de spaima, ma opresc. Genunchii
�mi tremura ai sunt transpirat leoarca din cauza efortului depus. �n urma, un
adevarat tunel, taiat cu o foraa supraomeneasca; �n faaa, un tufia ciudat cu frunze
viainii. Deai nu sunt prea superstiaios, ma �ntreb totuai daca nu cumva vreun
Spirit al Padurii m-a purtat spre acest minunat exemplar� Iau o frunza, prudent.
Are un gust neutru, insipid. Nu ma simt nici mai bine, nici mai rau� Ma uit dupa
niscaiva fructe ai de-abia atunci ameaesc.
Mi-e foame, mi-e sete, mi-e sila de verde ai cad.
14:22, pe ceas. Dormisem vreo doua ore. M-am ridicat cu greu din tufa �ncolacita.
Aveam creierul mai limpede, mai apropiat parca de starea de vid normala.
Maceta! �n patru labe am �nceput sa o caut furibund, caz�nd iaraai prada g�ndurilor
negre.
Mi-a venit sa urlu de fericire c�nd am zarit-o! Am str�ns-o �n m�na ca un real
Stap�n al Naturii ai� am ramas cu gura cascata!
Forfota zilnica a unui trib umplea un luminia imens �n mijlocul caruia trona un
templu vechi, �n ruina, un soi de Angkor Wat �n miniatura. �nspre mine parea sa fie
un teren cultivat cu� niate legume, iar �n partea opusa se zareau niate colibe
rotunde.
Rezervaaie, canibali, periculoai sau nua Instinctul de autoconservare m-a facut sa
ma tupilez repede �n iarba deasa. Am �nceput sa ma uit sistematic dupa suliae,
topoare, arme �n general� Pareau mai degraba niate caucazieni bronzaai, dec�t cine
atie ce salbaticiuni ma temusem eu!� Erau �nalai, viguroai, iar corpurile lor
aproape perfecte, date-n acel bronz ciocolatiu minunat, ma duceau cu g�ndul la un
club exclusivist de nudiati. Dar colibelea Or fi fost ai excentrici! No!
Afrodita! Artemis! Demetra! Toate trei �ntr-una goala puaca ce-mi �ntindea
prietenoasa un coa larg cu fructe:
� Paki, saki, and-amaka!
Ramasesem pe vine �ntr-o poziaie mai mult dec�t st�njenitoare. M-am ridicat
st�ngaci, �nroaindu-ma progresiv.
� Mer�i!
L-am luat �ncetiaor, iar ea a dat din cap ai s-a �ndepartat bucuroasa.
M-au remarcat ai alaii din trib, au aruncat priviri curioase, dar nu s-au apropiat
prea mult, ne�ndraznind probabil�
Erau aproape goi, doar paraile ruainoase le erau superficial acoperite c-un fel de
frunze prinse de-un anur pe talie.
Cum nu ma dovedisem vreun as �n tehnici de supravieauire � m�ncasem deja pe
nerasuflate jumatate din fructe, nici la contacte de acest gen nu prea ma pricepeam
� de fapt ajunsesem sa nu ma mai pricep la nimic, aaa cum cadea bine sistemului
care ma retribuia� Dupa at�aia ani de amoraeala, am �ncercat sa g�ndesc singur! Era
vorba �n mod clar de o ciocnire a civilizaaiilor! Pentru a evita eventualele
conflicte sau ne�naelegeri, trebuia sa cobor la nivelul lor, sa ma comport ca ei,
sa fiu ca ei!
Mi-am scos palariuaa �n culori de camuflaj, vesta cu multe buzunaraae, ceasul,
bocancii ai ciorapii. Le-am str�ns ghem �n tricoul soios ai le-am ascuns la baza
unui copac pe care-am h�rj�it cum am putut un X vizibil pentru mine, invizibil
pentru ceilalai. Faptul ca voi fi at�t de asemanator va favoriza ai o grabnica
integrare. Pantalonii scurai i-am taiat mai sus, sa-mi vina p�na-n stighia
piciorului ai am pastrat cu speranaa doar celularul. Mi-a luat minute bune sa ma
hotarasc sa ma despart de maceta.
Am presarat pam�nt ai-am risipit frunze.
C�nd m-au vazut din nou, au �nceput sa r�da! Poate ca burdihanul meu paros de
sedentar le crea aceasta buna-dispoziaie! Oricum ar fi fost, pentru prima data de
c�nd �i �nt�lnisem, am z�mbit ai eu.
Eram pe drumul cel bun.
� Eu� eu, ai m-am �mpuns dureros cu aratatorul �n piept, Hardar Kutehtan. Tu�a
Se zg�ia la mine cum ma zg�isem ai eu la Ram�n cu o zi �nainte.
� Eu� vin de acooolo! ai mi-am proptit m�na ca un indicator spre est.
Citisem undeva ca au g�ndirea logica subdezvoltata, cam c�t cea a unui copil mai
rasarit. Am �nceput sa gesticulez cu rabdare, �ncerc�nd sa stabilesc o minima punte
de comunicare.
� �naeleg ce spui! Nu e nevoie sa dai at�ta din m�ini! Ka� Tlang� ai sunt de loc
de-aici, �nc�ntat!
Am �ntins m�na ai am cazut secerat.
M-am trezit �ntr-un h�rdau cu ceva v�scos ai c-un fel de meduza-n gura. Am scuipat
�ngreaoaat.
� Carantina!
M-am uitat nauc la coapsele celei care-mi vorbea. M-am ridicat, am alunecat ai,
z�mbind prosteate, m-am ridicat din nou.
� Hardar!
� Nolia!
Ajuns �n poziaia bipeda, banuiala mi se adeveri, procedura �mi vizase toate
orificiile�
� Poate ne mai �nt�lnim!� am �ncercat eu �ndurerat sa deschid noi orizonturi
aproape �nchise� Eram gol, murdar ai prost.
M-am hotar�t sa mai ram�n printre ei. O zi, doua, noua� c�t voi considera ca e
nevoie! �n momentul Deciziei am simait ca-mi iau viaaa �n m�ini, ca sunt la timona
autenticitaaii, �n fine, ca nu mai sunt un anonim printre at�tea alte miliarde de
stupiditaai globalizate. Expediaia aia era oricum o croaziera nedeclarata pentru
mucegaiaii oportuniati!� De la intrarea �n delta Amazonului ai p�na aici realizasem
o singura masuratoare, cu un aparat sofisticat ai greu de manevrat, a carui
destinaaie i-o prefigurasem la unison: raftul de sus dintr-un muzeu� Vizitasem �n
schimb fortareaaa S�o Jos�, vazusem pe Zer�o un meci de fotbal cu doua echipe
�mbracate aproape identic, zacusem o noapte la hotel Atalanta, mai precis, �n barul
de la recepaie� Nu era altceva dec�t vacanaa de neuitat ce ai-o doreate orice tip
mediocru�
�ntr-un hamac pus la dispoziaie cu generozitate de un fel de comitet de primire, am
avut un vis cu adevarat minunat ai liniatitor. Se facea ca eram mort ai eram
instalat cu mare pompa �n panteonul marilor exploratori ai antropologi. �n st�nga-i
aveam pe Vasco da Gama, Francisco de Almeida, Juan de Grijalva, Helge Ingstad ai
Marco Polo, �n dreapta pe Louis ai Richard Leakey, Bronislaw Malinowski, Margaret
Mead ai Jane Goodall. Ca un detaliu, eu eram �n mijloc�
Nu at�t visul premonitoriu, c�t dorinaa avida de a ma hrani cu realitatea cruda, de
a ma apropia de ancestral, ma determina sa persist �n foraarea unei derivaaii
pentru viaaa mea de laptuca.
Neaparat trebuie sa-i dau un nume, El Fabulosa, Arboria, Paduria, Florestada � ai
sa public repede descoperirea acroniailor �n Science sau Research� Nu cumva sa
paaesc ce paaise ai exploratorul venezuelean Ernesto S�nchez la Cruz care vazuse
cea mai �nalta cascada din lume cu 23 de ani �naintea pilotului american care,
culmea infatuarii, �i daduse ai propriul nume! Bine�naeles ca n-am cum sa-i zic
Landul lui Kut� sau Kutehtania, exista totuai o limita a bunului sima!
Poate ca cel mai bine ar fi sa-i �ntreb cum �ai denumesc ei �naiai aaezarea, aaa
cum ar fi fost corect de altfel sa faca ai ceilalai �descoperitori� albi. Cascadei
Angel i-ar fi ramas numele dat de baatinaai, Kerekupai-Mer� ( �saritura cea mai
ad�nca� ), monolitul Uluru ar fi fost monolitul Uluru, �Marea piatra� sf�nta a
aborigenilor ai nu turismaticul Ayers Rock etc.
I-am �ntrebat pe c�aiva cum se numesc, cum �i zic templului, locului, ca sa atiu
cum sa-i pomenesc. Unii au r�s, alaii mi-au raspuns ori �n raspar ori ca-i o limba
noehica ai ca oricum n-aa putea sa o pronuna! Am sa ma g�ndesc tot eu la un nume.
Traiul �mpreuna cu ei ma va inspira.
C�teodata ma surprind ca privesc cu nesaa s�nii marmoreeni, perfecai ai femeilor
ai-mi prinde-a circula altfel s�ngele �n vintre. Daca femeile surprind la r�ndu-le
cautatura mea arzatoare, �ai acopera pudic nurii, oarecum stingherite. Ce sa-ai
zic! Oposumul din fundu� gradinii se da mimoza!
C�nd merg sa-ai faca nevoile �n capatul �satului� se-nghiontesc, r�d ai schimba
�ntre ei niate priviri cu sub�naeles. Pare a fi o deprindere cu o �ncarcatura
socializatoare puternica, precum puricatul la primate.
De multe ori �nchid telefonul pentru ca se uita ciudat, uneori �n sc�rba chiar�
Aici e vorba de impactul tehnologic ce urmeaza �n mod firesc clivajului cultural.
Din pacate, n-am cum sa renuna la aceasta modalitate de a-mi �nregistra
observaaiile. Prefer sa ma vada vorbind de unul singur � aparent, dec�t sa
scrijelesc c�te ceva pe coji de copac� Par a fi �n stare sa ma linaeze la c�ta
grija vad ca au de natura, posibil o manifestare bruta a panteismului lor.
Mi-a atras atenaia un vas de lut ars cu doua guri folosit cu precadere de �tinerii
casatoriai� care se �mperecheaza cu frenezie �n primele luni. Per ansamblu,
practica o monogamie de suprafaaa mai degraba� �n multe nopai i-am vazut
schimb�ndu-ai culcuaurile� Am �ncercat sa ma introduc ai eu, dar sunt oripilaai de
ideea metisajului, cred�
La un moment dat, patru vlajgani au adus de neunde un st�lp masiv, deosebit de
frumos sculptat ai aranjat cu pasari ai animale stilizate puse ca-ntr-o frigaruie,
simetric pe axa verticala. L-au plantat �n colaul estic, iar seara, �ntreaga
comunitate, �ntr-o atmosfera de b�lci, i s-a �nchinat. M-am prosternat ai eu
alaturi de ei �n faaa totemului, idolului lor. L-am �ntrebat pe unu� care parea mai
inteligent, ce reprezinta �n amanunt figurile de pe trunchiul ala. De obicei e o
�ntreaga poveste �n care misterul vieaii ai cel al moraii se �ntrepatrund. A rostit
ceva neclar, terminat �nsa cu un imperativ �at!�. Am �nceput ai eu sa mormai
cuvinte fara noima intr�nd astfel �n rezonanaa cu ceilalai�
I-am rugat sa-mi zica ceva �n limba lor stramoaeasca, sa-mi reprezinte o tradiaie,
un obicei ceva�
La insistenaele mele, �ntr-o dupa-amiaza, vreo zece-doiape galigani s-au m�njit cu
un noroi roaiatic, ai-au prins �n lehamite c�teva smocuri de pene de papagal ai-au
�ncropit un dans al ploii �nchinat unei divinitaai pag�ne. Au aopait �n doru� lelii
un fel de foxtrot amestecat cu batai din picior �n ritm african� ai asta prea de
vreo ora!�
N-am fost impresionat deloc!
�ntr-o noapte am fost saltat cu foraa din culcua ai dus �ntr-o zona laturalnica.
Niate torae aprinse sf�aiau sinistru �ntunericul ai mirosea a copal.
� Hardaaarreeee�
Mi-a �ngheaat s�ngele �n vine.
� N�-k�! N�-k�!
M-am uitat repede la m�inile lor �ncarcate de obiecte de cult grele ai am evaluat
aansele proxim nule de a scapa�
� �Hardar, asculta tu, asculta!� � asta �nsemna ai a �nceput o istorisire tare
�nc�lcita ai plicticoasa despre Raa�rana, un erou care o cauta mereu cu lum�narea.
Jocurile de rol ai vocile lor t�nguite nu salvau nimic din diletantismul cras.
Vaz�nd ca spiritele s-au mai calmat, am adormit liniatit cu capul pe-o buturuga,
uit�ndu-ma sub poalele unei oacheae�
M-am tot g�ndit cam ce aa putea sa fac cu milionul de dolari de pe Premiul Nobel�
Cu o parte din bani �mi voi cumpara o nava mica ai eleganta � suna bine, Capitanul
Kutehtan � iar cu restul �l voi scoate pe Coliac din prelunga coma alcoolico-
depresiva ai vom calatori de mai multe ori �n jurul lumii!

*
Templul exercita o atracaie magnetica asupra mea. �i tot dau roata, admir figurile
stilizate ai simbolurile enigmatice de pe ziduri, dar mereu ma opresc cu prudenaa
�n faaa intrarii pazite de doi haidamaci.
O data, mi-am luat inima �n dinai ai i-am acostat cu o tuse tabagica de sevraj:
� H� � hm! E ca la muzeu, cu tichete cevaa ai am scos de-a dreptul prosteate niate
bani terfeliai.
Mi-au spus ca pot intra numai dupa ce Lipr�c �mi pune c�teva �ntrebari. Ca nu cumva
s-o iau la gioale, m-am dus ai l-am cautat. asta, un scr�ntit ai jumatate, m-a
aainut vreo doua zile cu jocuri ai cimilituri.
� Ia zi tu, flacau! �E rotunda ai e c�rna ai cu capu-n jos at�rna.� Ce ea �Bulgare
de aur �n piele de taur�, �Oglinda ceriului, �n spartura steiului��
� Ia-ma-ncet, nene, ca eu am creieru-n repaos! Tradu!
�n fine, dupa ce le-am desluait pe-astea ai-nca altele zeci, am trecut la nivelul
doi, cu baau-n colb.
Hieroglifele astea le mai vazusem �ntr-un vechi almanah atiinaific, un subiect
dintr-un test pentru admiterea la NASA. Erau de fapt un air de cifre pare vazute �n
oglinda.
Am completat rapid seria cu 8 dublat, spre satisfacaia moaneagului h�tru.
Sa unesc 9 puncte dispuse astfel:
x x x
x x x
x x x
cu doar patru beae fara sa le fr�ng! amecheria la asta mi-o aratase pe timpuri
sora-mea, profesoara de psihologie logica, sau ceva de genu� asta�
A urmat o varianta a turnului din Hanoi, altul, un soi de MahJong ai un puzzle
infect, cu piese mici din scoaraa de copac � asta mi-a luat o zi �ntreaga!
�n lumina asfinaitului, Lipr�c a masurat �ng�ndurat peisajul absurd ieait din
ultimul joc, ai-a m�ng�iat teatral barba alba ai mi-a zis:
� De m�ine vei putea intra �n sacrul edificiu!
C�nd mi-au facut loc cerberii, am zbughit-o printre ei, am strabatut �n goana
curtea interioara ai am navalit �n cladirea principala.
Pe pereai, cuneiforme de-ale lor, iar �n spaaiul vast, c�nd m-am obianuit cu
lumina, am distins un singur lucru, o rotoghila. O sfera imensa de vreo doi metri
diametru, suspendata de nimic!, plutea �n centrul marii sali. Am verificat, n-o
susainea vreun alt lucru perceptibil. �Antigravitaaie!�, sa-mi iasa ochii din
orbite de uluiala, nu alta!
Am dat sa o clintesc. La atingerea palmelor mele transpirate de emoaie s-a luminat
din interior cumva�
Abia acum i-am remarcat lucratura fara seaman! Ad�ncituri, incrustaaii, placi
culisante de metale ai culori diferite, aanauleae ai nituri sclipitoare �ntr-un
caroiaj ameaitor!
� Sfera Celor-fara-de-nume! �n spate era moa Lipr�c. Sper sa te descurci mai bine
dec�t au facut-o alaii!
� Aai luat contact cu civilizaaii extraterestrea
� Asta nu te intereseaza pe dumneata, domnule Kutehtan! ai-a disparut.
Dupa culori ai secaiuni, parea un imens ai complicat mecanism Rubik.
Fascinat, am �nceput sa rotesc ai sa aaez componentele sferei. Astea care o �mpart
�n doua semisfere ar merge �n ROGVAIV. Roau, oranj, galben, verde� Doiul vine dupa
patru, l�nga cinci ar merge-un opt� Locul patratului astuia e �ntre romburile
zimauite�
E a doua zi de c�nd lucrez la globul miraculos. Simt ca doar daca i-aa ordona �ntr-
un anume fel faaetele, atracaia nefireasca pe care o exercita asupra mea s-ar mai
atenua� Ce descoperire! C�nd regele Suediei �mi va �nm�na premiul, ma voi �nclina
uaor, �ntr-un stil aristocratic ai� Da. Trebuie sa-mi pregatesc un discurs!
Am mai sucit vreo doua bile �n striaaiile 2, 8 ai 9 ai am simait un puternic val de
caldura. M-am �ndepartat ai-am lasat minunaaia sa se desfaaoare! Cu clinchete ce
�nc�ntau auzul, sfera s-a desfacut �n bucaai. Calote ai sectoare sferice, poraiuni
rectangulare, zone ai piese micuae s-au dislocat. Odata desprinse au plutit care-
ncotro spre pereaii �ncaperii unde s-au �mbucat perfect �n spaaii prestabilite. O
lumina violacee a cuprins totul ai zidurile-au �nceput sa se miate. Bucaai imense
de piatra s-au rabatat ai au �nceput sa coboare.
�n jurul templului nici zare de colibe ori teren desaelenit. Nici padurea nu se
vedea. Ma aflam �n centrul unei cupole gigantice ai niate oameni �mbracaai �n niate
tunici spalacite ma priveau z�mbitori.
Mi-am pierdut cunoatinaa.
S-a dus totul pe apa s�mbetei! Nobel, existenaa autentica, viaaa cu rost, iaht�
tot! Toata migala mea s-a scurs �n van! O echipa de atlanai voluntari jucase 12
zile teatru! Creasera �n jurul rotoghilei o mascarada care ma furase ai-mi daduse
at�tea speranae de �nnoire!
� Cam o data la un secol primim c�te-un strain printre noi, pentru a evalua pe viu
nivelul unui� hai sa spunem� barbar mediu.
Ultimul fusese Sven Hatelai care se oprise la problema sferei. Racolat �n mai 1923,
�i dadusera drumul �n 1924, t�rziu, �n noiembrie. El se aicnise, ei se saturasera
de giumbualucuri, banuiesc�
� Sunteai niate saltimbanci!
Eram suparat. Fantasmele vanitaaii mele at�rnau mai greu �n balanaa dec�t unele
faze �ndoielnice, de care-ar fi trebuit sa-mi fie ruaine p�na la sf�raitul zilelor�
ai peste!
M-am pomenit din nou cu Lipr�c.
� Este singura modalitate viabila de a verifica gradul de �naelegere ai toleranaa,
calitaaile empatice, nivelul raaionalitaaii, sensibilitatea, tactul �n abordarea
unei culturi primitive�
� Lasa-ma, nene, cu solomonelile tale cu tot!
Halal pansament pentru orgoliul meu ranit, ca reprezentasem pentru ei o medie �ntre
Garry Kasparov ai Handu Statu, prostu� satului! Cabotini de duzina!
Pe o holograma de dimensiuni mari au �nceput sa se perinde imagini surprinse de
camerele ascunse. Mi-am vazut moaca de idiot c�nd rezolvam total aleatoriu problema
sferei. Cu miacari haotice, tipice unui savant nebun, aranjasem placile PERFECT!
Odata potrivite, pe �nregistrare aparea clar:
3,14159 2,7182 1,618
� Numerele celebre: a, raportul dintre lungimea circumferinaei unui cerc ai
diametrul sau, e, baza logaritmului natural, a, numarul care-i mai mic dec�t
patratul sau cu exact o unitate, numarul de aur.
1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 �
Aici jocul meu copilaresc fusese confirmat:
� airul lui Fibonacci, secvenaa numerica �n care urmatorul serial se obaine din
suma precedentelor doua, �n afara primelor doua predefinite. Corect!
Ma uitam cum aliniasem ad�nciturile �n funcaie de preferinaele mele cromatice. Jos
prindeau sa pulseze niate numere ameaitoare:
6, 0221377 x 6, 62606876(52) x �
� Numarul lui Avogadro, constanta lui Plank, a lui Rydberg, constanta de structura
fina�
Urmaream stupefiat �nairuirile.
� � Valoarea corecta a constantei cosmologice.
Am dat sa o reain, dar holograma a disparut!
Am �nceput sa r�d �n hohote, nestap�nit. Ce bezmetici! Cum puteau sa creada ca
mintea mea ar fi putut sa reaina asemenea enormitaai! Ca aa putea sa plasez at�tea
obiecte abstracte, raaional!, �ntr-o armonie geometrica suprema!
� P�na la urma, sunteai extratereatri sau nua Au schimbat niate priviri de-alea,
telepatice, care ma dispera! Unul din Adunare a catadicsit �ntr-un t�rziu sa-mi
raspunda omeneate:
� Suntem Civilizaaia Fondatoare, veche de 14.000 de ani. �n 8102 �naintea erei
voastre creatine, �n epipaleolitic, cum �i mai ziceai voi, ne-am retras. Marele
Sfat a hotar�t ca e mai bine sa procedam aaa dec�t sa anihilam cele trei sferturi
din populaaia globului ce aveau porniri nesanatoase.
� E-te-te! Voi, sanatoaii!
N-a prins ironia. Nici simaul umorului nu-l prea au!
� Suntem sanatoai! O suta optzeci de primaveri fara boli, apoi eutanasie,
organismul nu suporta mai mult, se oxideaza ai viaaa se complica� Am descoperit de
mult ca �n sinteza unei molecule de ARN, dirijata bine�naeles de catre ADN prin
funcaia lui heterocatalitica, apar probleme �n timp� celula ainta� gene
terapeutice�
Am �nchis ochii ai mi-am dorit sa nu dureze mult. De la veterinara la genetica,
medicina era un tab� pentru mine. Descoperiri epocale, aplicarea unor tehnologii la
scara nanometrica, vaccinuri contra oricarei infecaii�
Era momentul sa-i tai divagaaia:
� Pai, daca aai realizat at�tea progrese �n domeniul medicinii, de ce n-aai
intervenit la timp ca sa eradicaai bolile letale cauzate de viruai, SIDA, SARS,
Ebola�a Am auzit ca pot fi create noi medicamente cu ajutorul nanotehnologiei (de
care dispuneai!)
�ncurcaai, iar s-au privit� Tacerea a cazut ca o ghilotina.
� Voi� aai fabricat viruaiia
� Tu chiar nu conatientizezi c�t de mulai sunteai raportat la nivelul extrem de
scazut la care se afla rezervele actuale de resurse naturalea Secatuiai ai
distrugeai Pam�ntul!
� Ucigaailor! le-am strigat eu din rarunchi.
� Mai degraba malthusieni! ai mi-au �ntors spatele.
Bine�naeles ca n-am putut rata poziaia favorabila ai i-am dat cu sete un aut �n
fund lui Ba� Kylit.
Au bulbucat toai ochii-nspre mine, am simait o toropeala-n rotule ai-am cazut lat.
� Vezi tu, filosofia voastra este �n fapt o arta ce �ai defineate permanent
obiectul �n funcaie de momentul istoric ai imaginea despre lume. Punctul de plecare
ai, �n fapt, centrul ei de greutate este specific fiecarui g�nditor �n parte. Daca
primeaza istoricitatea e o filosofie politica, daca precumpaneate viziunea despre
realitate e o ontologie atiinaifica, pozitivista, iar daca se maraeaza pe
specificitatea g�ndirii se naate o eroare cu grad mare de risc: filosofia idealist-
subiectiva. Ai de ales deci �ntre o perfectare a organizarii socio-economice, o
descriere mai mult sau mai puain artistica, ai periculoasa speculaaie �ntemeiata pe
nimic, pe individ�
ai-a dres vocea:
� Scopul filosofarii trebuie sa fie asigurarea verticalitaaii conatiinaei �n planul
umanitaaii. Ai pierdut umanitatea, eati ca o dreapta oarecare trasata-n infinit!
�O dreapta care-ai trece prin fund!�� am completat eu �n g�nd.
A continuat sa demonteze g�ndirea speculativa ai eu am �nceput sa ma g�ndesc cu
obida la ale mele�
De doua zile ma bombardeaza �ncontinuu cu �nvaaaturi stravechi, pilde ai poveati cu
t�lc. Neobosiai, o serie de deatepai de-ai lor ma tot piseaza ai-ncearca sa-mi v�re
�n cap o groaza de maxime ai cugetari: Noi dam timpul Fiinaei, suportul etern!
Referenaialitatea conatiinaei umane �i da acesteia putinaa de a scruta devenirea! O
bila de fier masiv, �ncalzita, poate fi �n acelaai timp ai calda � suprafaaa, ai
rece � interiorul; echilibrarea are loc �n timp. Farmecul luminiaului e dat ai de
copacii care �l marginesc. Conatiinaa e pentru existenaa ce este sucul gastric
pentru alimente. �ndepartarea fiinaarilor de Fiinaa �i readuce pe Zei.
Autodefinirea se situeaza �n centrul conatiinaei. Fiinaa ai conatiinaa se situeaza
�ntr-o asimetrie absolutaa Sensul este viaaa �nsaai. Specie plus conatiinaa speciei
egal Umanitate!
�nnebunesc!
Mi-a aratat doua ulcioare, unul cu apa, celalalt cu nisip.
� Asta-i natura, a clatinat urciorul, perfect omogena! ai a scurs apa care a intrat
rapid �n pam�nt. Reintegrare perfecta.
L-a luat pe celalalt.
� aatia-s oamenii, a dat cu m�na prin nisip ai a oprit c�teva graunae �n palma,
oric�nd pot ram�ne izolaai de ceilalai, suferind. L-a varsat ai a dat cu piciorul
prin nisip; apoi: Natura nu ne mai primeate! Chiar o sufocam!�
Eram prea obosit pentru parabole� M-am dus sa umplu ulciorul cu apa.
� Suntem ca un bulgare de zapada ce porneate de pe-o culme de munte. Unii aduna
multa zapada, alaii deloc sau chiar provoaca avalanae! Liniatea ne-o gasim la
poale, �n c�mpie, unde soarele cu raza bl�nda ne topeate. Abur, cristal, ai din nou
graunte de zapada ce se urneate la vale! cat�nd liniatea unei pante domoale!
� Da, �naeleg, e vorba de a fi ai a avea! Nu eati nimic, daca nu ai mult! Nua
Nu s-a mai putut abaine:
� Hardar Kutehtan, eati un nerod! Este vorba de acumularile ce �ai definesc
conatiinaa!
� Suntem singurele fiinae de pe aceasta planeta care beneficiaza de extensie
informaaionala!
� Daa! am facut eu nelamurit.
� Nu noi! Nu doar noi� oamenii, �n general, ma refer! De la simplele inscripaii �n
piatra p�na la bazele de date moderne, �nmagazinam cunoatinae, trairi, norme�
Controlul acestei extensii duce implicit la controlul omului!
� The knowledge means power! am bagat eu un citat, �ncerc�nd �ntruc�tva sa pastrez
standardul dialogului.
Constat�nd ca da din cap aprobator, mi-am foraat norocul:
� Moartea informaaionala naate monatri!
Pentru prima data am vazut unul dintre �naelepaii aia antici ieaindu-ai din fire:
� Nu sunteai dec�t niate jalnici infovori, niate gnosofagi nenorociai! Acumulaai
informaaii, cunoatinae, uneori chiar corpusuri coerente, fara a le mai reda sau
aplica apoi. Ce sens are rasp�ndirea fara sens a acestei informaaii �n nenumarate
individualitaai �nchistatea caci informaaia se disipa cu un rost �n Univers!
Am plecat capul spaait. Nu atiu de ce, dar �mi inducea un sentiment de vinovaaie�
Nu mai rezist! Am �ncercat sa o aterg englezeate, dar dupa nici jumatate de
kilometru m-au gabjit� Am sa le destainui adevarul!
� Din �nt�mplarea Imposibil, aansele de a rezolva �nt�mplator Sfera-celor-ce-
atribuie-sensul sunt de� unu la o mie de miliarde!
Pe de-o parte i-am convins ca sunt un natarau ordinar, le-am spus ca la a, e ai a
ajunsesem potrivind aase date de naatere, ca la loto, multe constante le obainusem
printr-o aranjare cromatica pur subiectiva etc. Mare parte din cei preavechi sunt
�nsa ne�ncrezatori.
� De ce o faci pe prostu�a Ce urmareatia
� Ce ai de c�atigata
� Ce joc mai e ai asta, Kutehtana
Macar ma privesc cu suspiciune din cauza scornelilor ai intenaiilor mele ascunse!
� Criza religioasa va antrena etica �ntr-un colaps, ceea ce este de evitat! �n
varianta asta de compromis, nu mai intervenim noi, dar accepai tu misiunea de
mesager!
� Am eu faaa de restaurator al moralei, de Neomesiaa ai mi-am pocnit nervos
burtoiul. Pentru o clipa mi-a trecut prin minte ca-i un alt test mizerabil al lor�
� Ai putea deveni un factor activ, un formator� trec�nd sub tacere prezenaa
noastra� aceasta se sub�naelege!�
� Bre Lipr�c, nu ma mai zapaci at�ta! Hai mai bine sa bem un paharel ai sa uitam de
toate!
Au un euforizant excelent!
� Bine. Faca-se voia ta!
Eram amorait tot, iar capul �mi fusese fixat �ntr-un schelet metalic rigid. Am
distins cu greu o mutra joviala:
� E o procedura banala pe care-am perfecaionat-o �n timp! Un ser introdus �ntr-un
nod central, o lovitura ai gata!
� Hatelai a luat-o razna, pentru ca nu i-am administrat ai un aoc amnezic! ai un
secundant �mi scutura cu miacari precise un pulan gros de cauciuc prin faaa
ochilor. Sa speram ca va merge!�
Aud ca prin vis:
� Aai mai fost pe la noia Parca va cunosc de undeva!�
� Am mai trecut acum vreo nouazeci de ani cu o problema asemanatoare!
Asistenta balaie �ncepe sa chicoteasca.
Pereai albi, halate albe.
� Numele!
� Alt Lipr�c ma numesc.
� Nu� nu al dumneavoastra, al domnului cu problema�
� Aaa! Hardar Kutehtan.
Ma uit la moaneagul cu ainuta semeaaa, �mbracat �ntr-o tunica alburie. Lipr�c,
Lipr�c� nu-mi zice nimic numele asta.
� � Va daai seama, aaisprezece zile �n jungla!
� L-am hidratat cum am putut ai vi l-am adus.
� Un Supravieauitor! ai asistenta se uita moale-nspre mine.
� Eati pe m�ini bune! ai batr�nul plin de sine �mi face cu m�na.
�i raspund fara niciun efort, m�na mea dreapta e sprijinita sau prinsa de rama
patului�
�Lipr�c, Lipr�c��
�Bulgare de laur �n piele de flaur�, ce-o fi �nsemn�nda
Aleksandr Kravcenko
Ultima lupta

Traducere de Vasile Oroian

� G�ndaci nenorociai! mormai pentru a suta oara generalul Macbride, arunc�nd cu

cipicii �ntr-un g�ndac de bucatarie, care alerga vesel pe peretele murdar.
G�ndacul miaca obraznic din mustaai ai se ascunse �ncet �ntr-o crapatura.
Generalul era prost dispus. Ce �ntorsatura mizerabila au luat lucrurile! S-a trecut
la modernizare! Infanteria, vedeai dumneavoastra, nu le mai trebuie! Copilandri!
Iar tu, un general de brigada emerit, care timp de treizeci de ani ai servit cu
credinaa ai devotament drapelul aarii, eati aruncat �n strada, ca o cizma ponosita.
Nu mai au nevoie de serviciile tale... Da-i �ncolo! O sa le para lor rau!
Generalul visa deja de mult sa se stabileasca, dupa ce va ieai la pensie, �n vreo
aara sudica, unde cresc portocali ai marea albastra plescaie m�ng�ietor. ai iata ca
acum se afla �ntr-un asemenea loc: marea � �ntr-o parte, portocalii � �n cealalta.
Ah, dac-ar mai avea ai bani! Pentru ca el fusese obianuit sa traiasca pe picior
mare, iar banii i-au scapat �ntotdeauna printre degete. Abia a �ncropit ceva pentru
aceasta aaa-numita vila de pe malul marii. Vila! Niate pereai cenuaii scorojiai,
uaa aplecata �ntr-o r�na, sc�ra�ind �ngrozitor, geamurile sparte, prin care auiera
v�ntul... ai o mulaime de g�ndaci... Colcaie aici chiar ai �n cotorul manualelor de
tactica ai strategie, de care generalul nu se desparaea niciodata... Dar baza lor
principala, sediul lor era bucataria, unde oric�nd puteau sa se procopseasca cu
ceva. Ziua, preferau sa stea prin colauri, numai cei mai curajoai �ndrazneau sa se
arate pentru c�teva clipe la lumina, pentru a-l �ntar�ta pe suparatul general. �n
schimb, c�nd se �nt�mpla ca generalul sa aprinda lumina de la bucatarie �n toiul
nopaii, �n faaa lui aparea un tablou de groaza: �n jur, totul colcaia pur ai simplu
de g�ndaci. Erau acolo ai creaturi negre mari, impozante, ai avabi roacaai
sprinteni, ai hibrizi pestriai stranii, rezultatul unor nenumarate �ncruciaari ai
mutaaii, ai albinoai deschiai la culoare, aproape transparenai!...
La �nceput, generalul se arunca asupra lor cu toata ardoarea neconsumata a unui
militar ai �i strivea, �i strivea cu zecile, cu sutele... Ramaaiaele jalnice ale
hoardelor de g�ndaci se �mpraatiau prin colauri ai generalului i se parea ca
obainuse o victorie zdrobitoare. Dar �n noaptea urmatoare totul �ncepea de la
capat... Obosit de lupta disperata, cu prilejul unei noi deplasari la oraa dupa
alimente, generalul cumpara ai un pachet cu otrava ai, �ntorc�ndu-se acasa, presara
cu minuaiozitate peste tot doze foarte mari de praf otravit. �nsa, spre mirarea
lui, aceasta acaiune de pedepsire nu produse asupra g�ndacilor o impresie prea
mare. Desigur, cei mai slabi ai neexperimentaai se �ntinsera cu picioruaele �n sus,
dar locul celor cazuai era luat de alte ai alte detaaamente de luptatori
ne�nfricaai...
Nu-i mai ram�nea altceva de facut dec�t sa caute la oraa un mijloc mai eficace. ai
generalul proceda �ntocmai.
La magazinul universal Azvirelli, atenaia �i fu atrasa de raionul cu jucarii.
Poliaele gemeau sub greutatea extrem de variatei tehnici militare: tancuri, nave de
lupta, avioane, rachete, precum ai divizii �ntregi de soldaaei de plumb �narmaai
p�na �n dinai. Generalului i se aprinsera ochii de parca era un copil de zece
ani... ai �n el izbucni cu o noua foraa cerinaa imperioasa de a comanda armate, de
a da ordine, de a �ncerca obianuita placere a supunerii neclintite a
subordonaailor, de a organiza inspecaii, manevre, lupte... Dar toate acestea au
ramas �n trecut. �n sf�rait, generalul �ai lua, cu un oftat, ramas bun de la
jucarii ai se �ndrepta spre raionul de articole gospodareati.
� Ceva �mpotriva g�ndacilora �i raspunse cu o �ntrebare v�nzatorul. Ziceai ca
prafurile n-au niciun efecta Pot sa va ofer cel mai nou produs: Mijlocul Universal
Ideal �mpotriva Insectelor.
Vazatorul puse �n faaa generalului o cutie de carton. Uit�ndu-se �n cutie,
generalul descoperi un aparat bizar, care amintea de un radio cu tranzistori, niate
manete, clape, o scala cu cifre...
� Cu ajutorul acestui aparat puteai dirija comportarea insectelor ai a altor
animale primitive, explica v�nzatorul. Fiecare specie recepaioneaza semnalele
aparatului pe o anumita lungime de unda. Lungimile de unda sunt indicate �n
prospect. Porniai aparatul, �l fixaai pe insectele care va intereseaza, iar apoi,
manipul�nd clapele, daai comanda pe care o doriai. Puteai, de exemplu, sa le
ordonaai sa se adune gramada ai sa le striviai.
Generalul cazu pe g�nduri.
� Va �ndoiaia �ntreba v�nzatorul. Degeaba. Va garantam supunere oarba.
� �l iau, spuse ferm generalul, auzind ultimele cuvinte. Acest aparat �mi convine.
Dupa ce se �ntoarse acasa, generalul Macbride se apuca imediat sa studieze cu
atenaie prospectul, iar c�nd �l �naelese bine, aaeza aparatul pe duaumea, l�nga
uaa, �l puse pe unda �g�ndaceasca� ai apasa pe clapa �Cu toaii la mine�. ai imediat
g�ndacii ieaira din toate colaurile ai crapaturile, se �ndreptara �ntr-un val negru
compact spre aparat ai �l �nconjurara, de parca acesta era Marele Zeu al
G�ndacilor, care prezice ceea ce i se va �nt�mpla poporului ales. Atunci,
generalul, speriat de aceasta adunatura, apasa �n graba pe clapa ��nainte, mara� ai
mulaimea g�ndacilor se �ndrepta �n armonie, prin uaa deschisa, afara din casa spre
drumul care duce la mare.
� Armata mea... pronunaa tare, cu o gingaaie neaateptata, generalul Macbride. ai
credeai ca eu o sa-i pregatesc cu propriile mele m�ini un nou Dunkerquea Nu,
niciodata! Ea o sa-mi fie �nca de folos!
ai dadu g�ndacilor semnalul de �ntoarcere.
...Generalul Macbride traia din nou zile fericite. C�t era ziua de lunga, de
dimineaaa p�na seara, el maraaluia pe c�mpurile ai colinele din �mprejurimi,
instruindu-i ai ajut�ndu-i pe g�ndaci sa patrunda toate tainele artei militare.
G�ndacii puteau fi dresaai foarte uaor. Cur�nd, �nvaaara sa se deplaseze, nu ca o
gloata dezordonata, ci �n r�nduri drepte, aaa cum le sta bine unor soldaai
disciplinaai. Executau ireproaabil ordinele: �V-aliniaai!�, �Drepai!�, �La st�nga!
�, �La dreapta!�. �St�nga-mprejur!� ai chiar comenzi mai complicate, ca; �Pas
alergator c�te unul, �nainte!� sau ��n coloana de mara, c�te trei direcaional,
copacul singuratic, mara!�.
Apoi generalul forma ai instrui �n acelaai fel cea de a doua armata, compusa din
avabi, care, deai erau mai mici, �i depaaeau totuai ca numar pe g�ndacii negri ai,
prin urmare, nu erau cu nimic mai prejos �n ceea ce priveate foraa de aoc.
Deplas�ndu-se pe teren accidentat, armatele faceau manevre complexe de �nvaluire,
strecur�ndu-se �n spatele inamicului sau str�ng�ndu-l �n �cleate�, pentru ca apoi
sa se napusteasca asupra lui �ntr-un atac �nveraunat, val dupa val... G�ndacii,
aceste insecte de obicei at�t de paanice, manifestau �n �ncleatari o ardoare at�t
de razboinica �nc�t pe c�mpul de lupta ram�neau destul de multe picioruae rupte ai
mustaai smulse. Generalul era entuziasmat de subordonaaii sai. �ntr-o perioada
scurta de timp, capacitatea de lupta a trupelor sale crescu �n asemenea masura
�nc�t generalul nu s-ar fi temut sa �nceapa chiar operaaiuni adevarate de lupta, pe
care le visa de mult, cu pasiune. Dar de unde sa ia un inamica
La c�aiva kilometri de locuinaa saracacioasa a generalului Macbride se afla o alta
vila demna, �ntr-adevar, de acest nume: o cladire eleganta, scaldata �n flori,
construita dupa arhitectura veche, un adevarat palat princiar. Era cunoscuta sub
denumirea de vila Montecittore. Generalul o privea des prin binoclul sau de
campanie, cuprins de o invidie neagra faaa de proprietarul ei, deai pe acesta nu-l
vazuse niciodata. Nu este de mirare ca �n mintea generalului �ncolaise ideea
aplicarii unei lovituri zdrobitoare prosperului sau vecin.
Aaadar, �ntr-o zi cu soare, generalul Macbride �ai scoase trupele �n drum ai li se
adresa cu un scurt discurs:
� Soldaai! Av�nd �n vedere ameninaarea permanenta la adresa securitaaii noastre din
partea inamicului potenaial, Statul major a hotar�t prin persoana mea sa-i aplicam
acestuia o lovitura preventiva. Vi se traseaza urmatoarea sarcina operativa: sa
luaai cu asalt fortareaaa denumita �Vila Montecittore� ai, distrug�ndu-i toate
rezervele de alimente, sa obligaai inamicul sa capituleze. �nainte, mara!
ai apasa pe clapa corespunzatoare.
Cohortele lui de fier, miac�nd ameninaator din mustaai, pornira spre rasarit.
Generalul, st�nd �n pragul casei sale, le privea cu m�ndrie.
Fu trezit, din starea de �ng�ndurare, de un zumzet puternic. Ridica capul. �n jurul
sau se �nv�rtea un roi uriaa de muate aparut nu se atie de unde. Muatele i se
aaezau obraznice pe faaa, pe m�ini, el le alunga iritat, dar ele reveneau cu ai mai
multa insistenaa, p�na ce �l acoperira din cap p�na �n picioare, de parca nu mai
era un om viu, ci un cadavru. �nfuriat, generalul alerga �n casa, lua un prosop ai
�ncepu sa se loveasca pe unde apuca... Muatele cadeau cu zecile pe duaumea, dar
locul lor era luat de altele. �n cele din urma, roiul �ncepu sa se �ndeparteze...
Dar, deodata, generalul �ncepu sa strige din cauza unei dureri neaateptate: c�teva
ace ascuaite �l �naepara �n acelaai timp pe faaa. Captivat de lupta cu muatele, nu
observa ca prin uaa deschisa ai geamurile sparte �n casa patrunsese un inamic
incomparabil mai puternic. Viespile.
Generalul �ncerca un timp sa se apere �mpotriva lor, cu arma pe care tocmai o
�ncercase, prosopul, dar fara niciun efect. Atunci se arunca �n pat ai �ai �nveli
capul cu pledul, dar viespile reuaira sa se strecoare ai sub pled, continu�nd sa-l
chinuiasca fara mila. Acum numai un singur lucru �l mai putea salva. �nnebunit de
durere, generalul sari din pat ai ieai din casa. Spre mare! Spre mare!
Dar aici, pe general �l aatepta o alta surpriza. Deasupra litoralului, fac�nd o
larma asurzitoare, se rotea un c�rd de pescaruai. Observ�ndu-l pe general, aceatia
�ncepura sa se lanseze unul dupa altul �n picaj, asupra lui, ca niate bombardiere,
ai cu o precizie uluitoare �i aruncau direct �n cap �ncarcatura lor lichida, ur�t
mirositoare. Acoperit �n �ntregime de gainaaul pasarilor, nemaivaz�nd nimic �n faaa
ochilor, url�nd de durere, generalul se arunca ca un bolovan �n apa, afund�ndu-ai
capul sub ea ai scoa�ndu-ai din c�nd �n c�nd la suprafaaa numai v�rful nasului. Iar
viespile se rotira �nca multa vreme deasupra lui...
Generalul petrecu c�teva ore �n apa. �n sf�rait, viespile plecara. Ud, vrednic de
pl�ns, cu faaa umflata, cu ochii tulburi, generalul ieai din apa ai se �ndrepta
�mpleticindu-se spre casa. Abia acum, �mpiedic�ndu-se de aparatul pierdut �n timpul
fugii, �ai dadu seama ca, cu ajutorul acestuia, ar fi putut respinge uaor toate
atacurile.
Generalul puse aparatul la loc ai dadu trupelor sale semnalul de retragere. Nu-ai
putea permite sa-ai riate �ntreaga armata.
Aatepta p�na seara t�rziu, dar niciun g�ndac nu se �ntoarse.
Toata noaptea generalul Macbride se rasucise neliniatit de pe o parte pe alta,
chinuit de durerea provocata de �naepaturile viespilor ai de neliniatea pentru
soarta armatei, iar dimineaaa, pun�ndu-ai vechiul veston de general, se �ndrepta
spre vila Montecittore.
L�nga intrarea �n vila, pe o bancuaa, aedea un om �n v�rsta, blajin ai cu ochi
albaatri, care fuma z�mbind caustic. Generalul �nlemni: alaturi de stap�nul vilei
se afla aparatul cunoscut, asemanator unui radio tranzistorizat.
� Unde-mi este armataa
� Veniai cu mine! raspunse respectuos omul cu ochi albaatri.
Se dusera �n fundul gradinii, de unde �ncepea un loc paraginit, ai aici, �n faaa
ochilor generalului, se �ntindea un tablou �ngrozitor, reprezent�nd un fel de terci
compact de culoare neagra format din cadavrele mutilate ale g�ndacilor. O pata
umeda uriaaa era tot ceea ce mai ramasese din glorioasa lui armata.
� Sunteai �nfr�nt, generale, spuse omul cu ochi albaatri. Binevoiai sa capitulaai.
� Eu, sa capitulez �n faaa unui civil oarecare! se indigna Macbride. Niciodata, c�t
voi fi �n viaaa!
� Acum suntem cu toaii civili, ofta omul cu ochi albaatri. P�na nu de mult, am fost
ai eu general de aviaaie.
Lester del Rey
Chiar de mor visatorii
(�Though Dreamers Die�, 1944)

Traducere de Titus Ceia ai Sorin Simion

Conatiinaa oscila �n prag, confuza, aovaitoare, �n timp ce spiritul lui Jorgen se

prabuaea de-a lungul nervilor amoraiai, �ntr-o cautare fara scop; frigul �l
patrundea p�na la maduva ai �n �ntregul sau corp furnicaturile dureroase pareau sa
se intensifice pe masura ce, conatienta doar pe jumatate, g�ndirea le descoperea.
�ai concentra raaiunea, �ntr-un efort de a regasi letargia prenatala care �l
dominase at�ta vreme, refuz�ndu-ai o noua �nfruntare cu acest trup �ngheaat ai
strabatut de furnicaturi.
Totodata amoraeala disparea, �n ciuda vagilor sale dorinae, deai ochii, acum
deschiai, nu percepeau �nca dec�t o lumina imprecisa, fara forma, fara contur, fara
amanunte; sunetele abia murmurate care-l �nconjurau nu pareau sa aiba nici ritm,
nici semnificaaie. Frigul batea �n retragere puain c�te puain, fac�nd loc unor
dureri surde care, la r�ndul lor, se rarira; omul se agita fara niciun g�nd, �n
timp ce minuscule fr�nturi de memorie continuau sa se infiltreze cu insistenaa,
�ncerc�nd sa-i aminteasca ce trebuia sa faca.
Apoi ideile i se limpezira �ntr-o oarecare masura, permia�ndu-i sa-ai aminteasca
fr�nturi razleae din ceea ce se petrecuse. Avusese loc cucerirea Lunii ai o
curajoasa dar unica tentativa pe Marte; buletinele de atiri nu vorbeau dec�t despre
asta. aantierele �ncepusera sa construiasca o noua nava, mai mare, acaionata de un
sistem original de eliberare a energiei pe care �l inventase el �nsuai, sistem
graaie caruia nu mai existau frontiere ai nava se putea �ndrepta spre cele mai
�ndepartate stele, daca astfel s-ar fi stabilit, ajung�nd la realizarea tuturor
visurilor ai speranaelor umanitaaii. ai totuai ceva �i scapa �nca... mai important
dec�t toate astea, mai important chiar dec�t marea nava.
Un ac �i atinse pieptul, apoi patrunse, aduc�ndu-i bucuria caldurii, a regasirii
energiei. Raaiunea izbuti sa identifice adrenalina ai el atiu ca erau mai mulai �n
jurul sau, straduindu-se sa-l trezeasca. Acum inima �i batea cu putere ai substanaa
se rasp�ndea �n el, alung�nd primele g�nduri vagi, pentru a le �nlocui cu un torent
de amintiri dezagreabile, ba chiar nespus de amare.
Caci visurile oamenilor ai oamenii �naiai nu mai erau dec�t aar�na �n urma lui!
�ntr-o singura noapte, toate speranaele ai proiectele se sfar�masera ca ai cum n-ar
fi existat niciodata; se abatuse Flagelul, o bacterie mutanta de origine
necunoscuta, distrugatoare dincolo de orice �nchipuire, care lansase un atac
teribil, seman�nd distrugerea ai nelas�nd �n urma ei dec�t moarte. Poate cu timpul
s-ar fi gasit o soluaie, dar tocmai timpul le lipsise. �n c�teva saptam�ni,
Flagelul invadase �ntreg Pam�ntul; �n c�teva luni, cutezatorii care �nca mai
rezistau trebuisera sa abandoneze orice speranaa de supravieauire. Ramasesera
neatirbite doar curajul ai vigoarea cu care doctorul Craig silea muribunzii sa
sf�raeasca construcaia marii nave a lui Jorgen; cu chiu cu vai, �n �ngrozitoarea
�nvalmaaeala a ultimelor zile, el reuaise sa adune acest echipaj jalnic de redus cu
care plecase sa caute azil pe Marte, lu�nd cei cinci roboai Thoradson ca sa conduca
nava � �n timp ce echipajul urma sa se protejeze de imensa acceleraaie prin
criogenie.
Dar pe Marte, Flagelul ajunsese �naintea lor! Fusese poate adus de prima expediaie,
sau ei �naiai �l transportasera fara sa atie; asta urma sa ram�na pentru totdeauna
un mister. Venus era nelocuibila, celelalte planete cu at�t mai puain, iar �n
spate, Pam�ntul era mort. Mai ram�neau stelele, ai se �ndreptara spre ele, sub
imboldul necesitaaii; o necesitate care facuse din acest ael sublim doar sumbra
parodie a vechiului vis. Aici, pe nava, �n jurul lui Jorgen, era tot ce mai
ramasese din rasa umana, la o necunoscuta ai incredibila distanaa de sistemul solar
care fusese lumea lor!
Dar vechea lupta fara cruaare trebuia sa continue! Jorgen se rasuci pe masa,
�ntinz�ndu-ai picioarele tremur�nde spre podeaua de metal ai scutur�nd capul pentru
a-ai limpezi ideile. �Doctorul Craiga �
M�ini tari ai reci �l apucara de umeri ai-l reaaezara fara brutalitate la loc.
Vocea care-i raspunse era metalica, dar placuta.
� Nu, master Jorgen, doctorul Craig nu este aici. Mai aateapta, odihneate-te �nca
puain, p�na vor disparea urmele somnului. �nca nu eati gata.
�ncepea sa vada din ce �n ce mai clar; �ai plimba privirea �mprejurul camerei.
Cinci omuleai metalici, �nalai de patru picioare ai jumatate, aateptau rabdatori �n
jurul lui; nu era nimeni altcineva. Roboaii lui Thoradson erau incapabili de
expresii faciale, �n pofida unei slabe luciri din ochii lor, ai totuai atitudinea
lor parea sa tradeze un sentiment de nesiguranaa ai neliniate. Jorgen se agita cu
nervozitate, uaor st�njenit de aceasta impresie. Numarul cinci facu un gest vag cu
braaul.
� �nca puain, master. Trebuie sa te odihneati!
Ramase un moment imobil, pentru a lasa sa dispara ultimele urme de amoraire ai facu
efortul de a adopta, �n ciuda �ntunericului care �nca-i acoperea mintea, poziaia de
aef care-i revenea logic. De asta data, Cinci nu protesta c�nd el �ntinse m�na
pentru a se agaaa de umarul de metal, ridic�ndu-se cu greu �n picioare.
� Aai descoperit un soare cu planete, Cincia De asta m-aai reanimata
Cinci miaca picioarele �ntr-un gest ciudat de uman ai dadu din cap. Vorbele lui
erau joase ai lente p�na la exasperare.
� Da, master, mai repede dec�t am fi sperat. Cinci sori fara planete ai nouazeci de
ani de cautari au trecut, dar ar fi putut fi mii. Se poate vedea din camera de
pilotaj, daca vrei.
Nouazeci de ani care s-ar fi putut ridica la c�teva mii, dar c�atigasera partida!
Lui Jorgen �i tremura capul de nerabdare �n timp ce-ai lua hainele; Trei ai Cinci
se repezira sa-l ajute, apoi �l �ncadrara pentru a-l susaine � valuri de ameaeala
�l mai strabateau �nca � ai �l condusera cu grija �n timp ce el �ai recapata
treptat controlul corpului ai al membrelor. O luara pe lungul coridor central al
navei, fac�nd sa rasune podeaua de plastic ai metal sub picioarele metalice ai sub
�ncalaarile de piele. Ajunsera �n sf�rait la postul de comanda, unde imense
hublouri de cristal dezvaluiau spaaiul negru ai rece, punctat de stele minuscule ai
stralucitoare; stele care nu clipeau, ai carora lipsa valului liniatitor al unei
atmosfere planetare le dadea o aparenaa de agresivitate. Drept �nainte, �n contrast
frapant cu celelalte, �n ciuda micimii lui, se impunea un punct de dimensiunea unei
piese de zece cenai vazuta de la trei metri. �l privi fix un timp, apoi se apropie
de hublouri aproape cu nepasare, p�na ce Trei �l trase de m�neca.
� Am facut deja releveele planetelor, master, daca vrei sa le vezi. Suntem �nca
departe ai, la distanaa asta, doar cu instrumente optice sunt greu de reperat, dar
cred ca le-am gasit pe toate.
Jorgen se �ntoarse spre ecranul electronic care �ncepu sa lumineze intermitent, �n
timp ce Trei regla cu iuaeala telescopul, enumer�nd globurile care apareau pe r�nd.
Unele erau clare ai nete, fara urma de miacare, �n timp ce altele tradau printr-o
aureola confuza prezenaa atmosferei. Cinci dintre ele, apropiate de dimensiunile
Terrei, erau situate dincolo de sferele interioare aride ai uscate, iar dincolo de
ele, o lume monstruoasa, mai mare dec�t Jupiter, conducea privirea spre altele, din
ce �n ce mai mici. Nu exista nicio planeta cu inele, ca Saturn, dar cele mai multe
aveau sateliai, mai puain planetele interioare cele mai departate. Una dintre ele
era un sistem dublu, planeta ai satelitul av�nd aproape aceeaai marime. Pe ecran
aparu planeta dupa planeta, fiecare imediat �nlocuita de o alta ai Jorgen se freca
la ochi c�nd facu suma.
� Optsprezece, socotind-o pe cea dubla ca fiind una singura! C�te sunt locuibilea
� Probabil patru. �n orice caz, a aaptea, a opta ai a noua sunt. �n mod firesc,
data fiind puterea soarelui, cele mai apropiate sunt prea �ncinse. Dar acestea au
aproape dimensiunile Terrei ai sunt relativ mai aproape unele de altele dec�t erau
Pam�ntul, Marte ai Venus. Au, probabil, ai cam aceeaai temperatura, apropiata de a
Pam�ntului. La spectroscop se evidenaiaza pe toate prezenaa oxigenului ai a
vaporilor de apa, iar pe placile celei de-a aaptea apare chiar o vegetaaie
posibila. Am ales-o deci pe aceasta, sub rezerva deciziei tale.
Planeta reaparu pe ecran, o bila marindu-se sub efectul amplificator al
obiectivului de imagine, p�na ce umplu panoul, apoi depaai marginile pentru a nu
lasa sa se vada dec�t o parte din ea. Aceasta tenta albastru-verzuie putea fi un
ocean, �n timp ce partea mai �nchisa de alaturi era probabil o masa continentala.
Jorgen observa imaginea care defila �ncetiaor sub manevrele lui Trei, albastrul
fiind �n �ntregime �nlocuit de cafeniu, pentru a reveni apoi, dezvaluind o alta
mare. Din c�nd �n c�nd, strabatuta de fuioare gri, patura atmosferica se opaciza ai
el se simai ciudat de emoaionat la g�ndul norilor, al cursurilor de apa, al ploii
ai al mirosului at�t de bogat al plantelor. Planeta ar fi putut fi sora geamana a
Pam�ntului; parea total diferita de lumea dura ai arida care fusese Marte.
Vocea lui Cinci �i �ntrerupse firul g�ndurilor; robotul �i urmarise privirea pe
ecran.
� Continentul alungit, orizontal, pare sa fie cel mai favorabil, master. I-am
estimat temperatura ca fiind apropiata de cea din regiunile rurale ale centrului
Americii de Nord, dar cu schimbari de anotimp mai puain pronunaate. Densitatea
specifica a planetei este apropiata de aase, puain mai mare dec�t a Pam�ntului; ar
trebui sa se gaseasca minereuri ai metale. O lume placuta, atragatoare.
Era adevarat. Mai mult chiar, era un camin pentru calatorii care mai dormeau �nca,
o lume unde sa-ai aduca visurile ai speranaele, unde copiii lor puteau create fara
a li se parea ciudata literatura Pam�ntului. Marte era posomor�ta ai inospitaliera,
o lume de lupta pentru necesitaaile primare. Aceasta planeta avea sa fie pentru ei
o mama deschiz�ndu-ai braaele catre copiii ei adoptivi. Doar daca...
� S-ar putea sa existe deja locuitori care sa n-aiba niciun chef sa �mparta cu noi.
� Posibil, dar n-ar putea fi dec�t primitivi. Am cercetat �ndelung, cu telescopul
ai cu camera, care arata mai multe detalii dec�t ecranul; portul ideal de cobor�re
nu arata nicio activitate sau semne de locuire, iar niate fiinae civilizate ar fi
construit cu siguranaa un oraa acolo. �ntr-o anume privinaa... cred... aaa ar
trebui sa fie...
Jorgen avea conatiinaa aceluiaai sentiment, ca nu va �nt�lni rivali. Se �ntoarse
sur�z�nd spre cei trei care-l �nconjurau, av�nd aerul de a-i aatepta cu nerabdare
aprobarea.
� Atunci, fie a aaptea. Iar voi, se poate spune ca aai raspuns din plin �ncrederii
pe care v-am acordat-o. Cum stam cu carburantul pentru aterizarea
Cinci se �ntoarse brusc spre hublourile de observaaie ai Doi fu cel care raspunse:
� Avem mai mult dec�t ne trebuie, master. Odata atinsa viteza necesara, nu ne-a mai
trebuit dec�t foarte puain pentru dirijarea navei. Am avut destul timp la �ndem�na
pentru a calcula unghiurile de apropiere, aaa fel ca orice soare inutil peste care
dadeam sa ne relanseze pe o traiectorie noua, aaa cum se �nt�mpla �n cazul
cometelor.
Jorgen aproba din cap ai, prea de o clipa, privi �n faaa soarele care avea sa
devina al lor; se g�ndi la veghea lunga ai monotona a roboailor, minun�ndu-se �n
sinea lui de aansa deosebita ca ei sa fi fost astfel construiai. Roboai
antropomorfi, capabili sa m�nuiasca instrumentele umanilor, umbl�nd pe doua
picioare ai dotaai cu doua braae terminate cu m�ini. atia �nsa bine ca nu era vorba
de un noroc orb. Natura concepuse omul pentru a merge acolo unde roaile nu puteau
ajunge, pentru a m�nui unelte de tot soiul ai pentru a sluji nu unuia, ci unei
multitudini de scopuri. Era inevitabil ca Thoradson ai �creierul� sa copieze un
model dotat cu at�tea facultaai de adaptare, nereduc�nd dec�t talia, din cauza
enormului excedent de greutate al unui robot de aase picioare �nalaime.
Omuleai de metal a caror viaaa nu avea scurtimea celei umane, acea neaansa a
stap�nilor lor; roboai capabili sa munceasca alaturi de oameni, sa �nveae de la o
suta de dascali, sa-ai umple memoria timp de secole, �n loc de c�teva zeci de ani.
C�nd specializarea cunoatinaelor ameninaa sa devina prea �ngusta, c�nd niciun om nu
dispunea de suficient timp pentru a �nvaaa totul �n domeniul ales, crearea
roboailor devenise unica soluaie. �naintea lor, oamenii recursesera la maainile de
calculat, apoi la instrumente electronice ai, �n sf�rait, la �creierele� �n aaa fel
reglate �nc�t sa rezolve, printre altele, problema propriei lor �mbunataairi.
�mpreuna cu un asemenea creier trudise Thoradson, pentru a gasi, �n sf�rait,
soluaia roboticii totale. Acum, desprinai de domeniul lor firesc, ei serveau,
dincolo de orice �nchipuire a creatorului lor, la protejarea ai conservarea a tot
ce mai ram�nea din specia umana. Dincolo de cinci sori, �n timpul a nouazeci de ani
de cercetari monotone, ei �ndeplinisera ceea ce niciun om n-ar fi putut macar
�ncerca.

Jorgen �ai alunga g�ndurile cu o ridicare din umeri ai se �ntoarse spre ei.
� C�t timp voi mai ram�ne conatient, �nainte de a �ncepe deceleraaiaa
� Suntem �n deceleraaie... din plin.
Doi �ntinse m�na spre panoul de bord, arat�nd accelerometrul. Instrumentul confirma
ceea ce spusese, deai nu se simaea nicio zguduitura care sa scuture nava, aaa cum
nu se simaea nici urma din teribila suprasarcina care ar fi indicat o modificare a
vitezei. Atunci, pentru prima oara, Jorgen realiza ca greutatea lui parea normala.
�n spaaiu, departe de atracaia unui corp ceresc important! �Gravitaaie controlata!�
Cinci ramase cufundat �n contemplaaie �n faaa hubloului, iar vocea lui continua
calma, incapabila de a exprima m�ndria sau modestia.
� Doctorul ne-a pus aceasta problema ai am avut mulai ani spre a lucra la ea. Pe
�ntreaga nava niate placi exercita o tracaiune echilibranta, de foraa egala ai
opusa acaiunii acceleraaiei, �n timp ce altele dau un simulacru de greutate
normala. Fie ca mergem cu viteza constanta, fie ca acceleram la zece g, compensaaia
este totala ai automata.
� Atunci somnul era inutil! De ce...
Dar cunoatea prea bine raspunsul; chiar �nving�nd presiunile chinuitoare, somnul
ram�nea singura modalitate de a aduce oamenii la o asemenea distanaa, la distanaa a
nouazeci de ani; altfel, ar fi �mbatr�nit ai pierit �nainte de a ajunge, chiar daca
alimentele ar fi fost suficiente...
Totodata, pe acest plan, nu vor mai avea neliniati. Erau doar la c�teva ore de
planetele pe care le examinasera, ai cel mai bine era sa petreaca aceste ore aici,
�n faaa marilor hublouri, privind cum apare ai se mareate cu rapiditate noua lor
patrie. �n spiritele lor, urma cu siguranaa ceva mai mult dec�t o simpla sosire;
aveau dreptul sa asiste la ultimul capitol al exodului lor, sa pastreze pentru
�ntreaga viaaa aceasta clipa printre amintirile lor personale, ca s-o transmita
apoi copiilor ce vor veni. Faptul ca ei se aateptau la ariditatea lui Marte �n
locul acestei lumi ispititoare nu putea face dec�t sa le �mplineasca ai mai mult
sentimentul de triumf. Se �ntoarse, sur�zator.
� Ei bine, Cinci, haide sa ne apucam de reanimare. �ntre timp, voi, ceilalai, va
veai ocupa �n continuare de nava. Evident, �ncepem prin a-l trezi pe doctorul Craig
ca sa-ai vada planul �ndeplinit.
Cinci nu se clinti de l�nga fereastra, dar ceilalai �ai �ntrerupsera activitaaile,
�n expectativa. Apoi, cu greu, robotul raspunse:
� Nu, master. Doctorul Craig e mort!
� Morta Craiga
I se parea imposibil, la fel de imposibil ai ireal ca ai distanaa care �i separa de
lumea lor de origine. Totdeauna fusese Craig, totdeauna va fi Craig.
� A murit, master. De mai mulai ani. Se percepea o umbra de tristeae ai �nca ceva
�n maniera de a pronunaa, rar, cuvintele. N-am putut face nimic pentru el!
Jorgen scutura din cap, fara a pricepe. Fara Craig, proiectele pe care �ndraznisera
sa le puna pe picioare pareau incomplete ai chiar total aberante. Pe Pam�nt, Craig
fusese primul care se g�ndise la aceasta evadare la bordul navei. Iar pe Marte,
dupa ce roboaii adusesera proba prezenaei Flagelului, tot batr�nul doctor
spulberase starea lor de aoc printr-o simpla ridicare din umeri ai-ai �ntorsese din
nou privirile spre exterior cu o speranaa care refuza sa se stinga.
� Jorgen, am comis o greaeala de judecata aleg�nd o lume at�t de puain potrivita
pentru noi cum este aceasta, chiar ai fara Flagel. Dar nu este sf�raitul, ci doar o
�nt�rziere. Pentru ca mai departe, undeva �n Univers, exista ai alte stele cu alte
planete. Avem o nava care poate ajunge oriunde ai roboai care ne pot conduce; ce-am
putea dori mai multa Poate prin �mprejurimile lui Alpha Centaurus, poate la o mie
de ani-lumina mai departe, dar exista cu siguranaa un azil pentru rasa umana. Noi
�l vom descoperi! �n deaertul din jurul nostru nu exista dec�t o singura
certitudine, aceea a moraii; dincolo de frontierele noastre, nu e dec�t
incertitudine... dar o incertitudine �mbl�nzita de speranaa. Noi vom lua hotar�rea.
N-are niciun rost sa-i trezim pe ceilalai doar pentru a-i dezamagi, c�nd poate ca,
vreodata, �i vom deatepta pentru un triumf deosebit. Decia
Iar acum Craig, cel care �i dusese at�t de departe, murise precum Moise, la
fruntariile aarii Fagaduite, las�ndu-i responsabilitatea reala ai normala a
conducerii. Jorgen se smulse din g�nduri, deai entuziasmul sau de acum c�teva clipe
se prabuaise sub groaznicul sentiment al pierderii ireparabile. Dar erau �nca multe
de facut.
� �n acest caz, Cinci, sa �ncepem cu ceilalai.
Cinci se �ntoarse de la hublou ai-i privea acum pe ceilalai, comunic�nd cu ei prin
aparatura radio integrata �n mecanismele sale. Evita sa-l priveasca pe Jorgen.
C�teva clipe, roboaii ramasera �ncremeniai, par�nd atenai la ceva anume, apoi Cinci
dadu din cap cu acelaai aer de regret ai se �ntoarse pentru a-l urma pe Jorgen, cu
paai aovaitori, cu braaele at�rn�ndu-i pe l�nga corp.
Dar Jorgen nu era dec�t pe jumatate conatient de prezenaa lui c�nd se opri �n faaa
uaii mari, �nchise ermetic, ai �ntinse m�na spre levierul care permitea accesul la
camera de hibernare. Auzi �n spatele sau paaii lui Cinci grabindu-se ai simai
deodata m�inile metalice apuc�ndu-l de braa, trag�ndu-l �napoi, �n timp ce robotul
�i facea semn sa se dea la o parte din faaa uaii.
� Nu, master. Nu intra!
Timp de �nca o clipa, Cinci mai aovai, apoi se hotar� ai-l conduse pe coridor, mai
departe de uaa, spre cea mai apropiata dintre micile celule de reanimare.
� Am sa-ai arat... aici �nauntru! Noi...
Temeri fara nume, necunoscute, �i rascolira maruntaiele, temeri inspirate de ceva
mai ameninaator �n indiferenaa robotului dec�t �n actele sale de ne�naeles.
� Cinci, te rog sa-mi explici comportarea ta!
� Te rog, master, intra aici. Am sa-ai arat � dar nu �n camera principala � nu
acolo! Aici e mai bine, e mai simplu...
Jorgen ramase nehotar�t, �ntreb�ndu-se daca trebuia sa recurga la formula care
impunea supunerea totala, formula integrata �n mecanismul robotului, apoi se
�ntoarse. Mica silueta deschise uaa ai-i facu semn sa intre, ferindu-ai �n
continuare ochii; el �nainta ai �naepeni aproape imediat �n prag.
Nu era nevoie de cuvinte. Anna Holt zacea �ntinsa pe masa �ngusta, cu trupul
acoperit de un cearaaf alb, cu ochii �nchiai; grimasele dureroase ale agoniei i se
atersesera de pe faaa. Nu �ncapea nicio �ndoiala asupra moraii ei. Pielea �i era
marcata �n mod hidos de pete �nchise de forma neregulata, iar aerul mustea de
mirosul de mosc caracteristic Flagelului! Aici, departe de orice surse de
infectare, atunci c�nd scopul lor era aproape atins, Flagelul �i ajunsese pentru a-
ai cere dreptul ai a le aminti ca fuga nu era de-ajuns... ca ea nu va fi niciodata
o soluaie at�ta timp c�t vor fi obligaai sa-ai transporte cu ei corpurile, devenite
vectori ai maladiei.
�n celula, materialul pentru reanimarea celor adormiai era �mpraatiat, azv�rlit
fara grija �ntr-o parte pentru a face loc altor lucruri a caror utilitate era
destul de greu de priceput. Parea totuai evident ca Flagelul, deai c�atigase, ca de
obicei, nu c�atigase fara lupta. Jorgen facu un pas �napoi, fara a-ai lua ochii de
la cadavru. Se �ndeparta apoi, t�ra�indu-ai talpile pe podea. Cu o graba apatica,
Cinci �nchise ai sigila uaa.
� Iar ceilalai, Cincia ai ei...
Cinci facu un semn afirmativ, ridic�nd puain capul pentru a �ncruciaa privirea
omului.
� Toai, master. Camera somnului a devenit un mausoleu. Flagelul a �naintat �ncet,
din cauza frigului, dar cu timpul i-a ucis pe toai. Uaa am sigilat-o de mult,
atunci c�nd doctorul Craig ai-a dat seama ca nu mai este nicio speranaa.
� Craiga Mintea lui Jorgen continua sa funcaioneze, dar de o maniera neobianuita,
g�ndurile apareau unul c�te unul. Era la curenta
� Da. C�nd au aparut primele simptome la cei adormiai, l-am trezit, aaa cum ne
ceruse... Aveam atunci o viteza constanta, dar nu montaseram �nca placile de
gravitaaie.
Robotul ezita, vocea lui grava taragana din ce �n ce mai mult silabele.
� C�nd eram pe Marte o atia deja; dar �ai pastra speranaa �n calitaaile unui ser
care va fusese injectat odata cu agenaii de suspendare ai activitaaii. Dupa ce l-am
trezit, am mai �ncercat ai alte seruri. Am luptat timp de douazeci de ani, master,
am trecut pe l�nga doi sori, iar cei ce dormeau mureau �ncet, fara sa sufere, fara
sa-ai cunoasca boala. ai mureau din ce �n ce mai mulai. Doctorul Craig a reacaionat
la primul ser iar tu la al treilea; eram convinai ca ultimul a salvat-o ai pe ea.
Dar apoi pielea ei s-a umplut de pete ai am fost nevoiai s-o reanimam pentru a
�ncerca ultima aansa, acum doua zile. N-am reuait! Doctorul Craig sperase... ca voi
doi... dar am facut tot ce-am putut, master!
Jorgen se lasa condus de m�inile robotului, care-l �mpinse p�na la un fotoliu.
Emoaiile sale se �nvalmaaeau �ntr-un auvoi de lamentari confuze.
� Fata a fost, aaadar, luata de Flagel! A luat-o pe ea, Cinci, c�nd ar fi putut s-o
cruae ai sa ma ia pe mine �n locul ei. Doar aveam spermatozoizi congelaai, care
puteau fi folosiai daca muream, dar a trebuit sa piara ea, ai nu eu. S-ar spune ca
zeii, pentru a �mpinge ironia la culme, au hotar�t sa lase teafar un barbat inutil!
Neatins!
Cinci miaca picioarele, stingherit.
� Nu, master.
Jorgen facu ochii mari, fara a pricepe. Apoi ridica brusc m�inile �n timp ce
robotul �ai aaintea un deget spre pielea lui. Pete mici, aproape invizibile,
�mpestriaau pielea mai alba cu un cafeniu deschis; pete mici, neregulate, care duse
la nas degajau un miros slab dar caracteristic de mosc. Nu, nici el nu era
imunizat.
� La fel ca doctorul Craig, spuse Cinci. O �ncetinire aproape echivalenta cu
imunitatea completa, astfel ca vei putea trai �nca treizeci de ani, poate, dar noi
am ajuns sa credem ca vindecarea totala este o imposibilitate. Doctorul Craig a mai
trait �nca douazeci de ani, a murit de batr�neae ai din cauza unei crize cardiace,
nu din cauza Flagelului, de care a suferit �nsa �n tot acest timp.
� Imunitate sau �nt�rziere, ce mai conteaza acuma Ce se �nt�mpla cu visurile
noastre, Cinci, c�nd moare ultimul visatora Sau poate �ntrebarea ar trebui pusa
invers.
Cinci nu raspunse, dar se lasa pe un fotoliu, alaturi de om. Jorgen reflecta la
circumstanae, conatient ca nu �ncerca nicio reacaie emotiva, ci doar o evaluare
intelectuala a acestei glume sinistre pe seama rasei umane. Citise c�teva romane
despre ultimul dintre oameni ai �ai pusese deja �ntrebari asupra unei astfel de
situaaii. Poate ca pe Pam�nt, printre ruinele oraaelor ai amintirile gaunoase ale
trecutului, un om ar fi realizat ca era sf�raitul speciei sale. Aici, �n spaaiu, el
accepta faptul, dar �n mod inconatient, condiaionarea lui �l facea sa creada ca
dezastrul nu-i lovise pe toai oamenii, ca lasasera �n urma o �ntreaga lume �n
viaaa. ai deai �naelegea foarte bine ca lumea pe care o parasise era la fel de
pustie ca ai nava, aceste convingeri erau prea ad�nc �nradacinate �n g�ndirea lui
ca sa le poata elimina �n �ntregime. Intelectualmente vorbind, rasa umana se
stinsese; pe planul emoaiilor, �nsa, ea nu se putea sf�rai niciodata.
Cinci �l atinse cu delicateae.
� Ne mai ram�ne laboratorul doctorului Craig, master; daca vrei sa consulai notele
lui, sunt acolo. ai cred ca, �nainte de a muri, i-a lasat un mesaj �creierului�. �n
orice caz, c�nd l-am gasit, cheia era conectata. N-am �ncercat sa preluam mesajul,
te-am aateptat pe tine...
� �ai mulaumesc, Cinci.
Dar nu facu efortul de a se ridica, nu �nainte ca robotul sa-l atinga din nou, cu
un gest aproape implorator.
� S-ar putea sa ai dreptate. Probabil ca-mi trebuie ceva pentru a-mi ocupa mintea.
E bine. Poai sa te �ntorci la tovaraaii tai, sau sa ma �nsoaeati, cum vrei.
� Aa prefera sa te �nsoaesc.

Omuleaul de metal se ridica ai-l urma pe Jorgen de-a lungul coridorului, catre
capatul rachetei; zgomotul metalic al paailor sai parea sa acompanieze calcatura
surda ai regulata a talpilor de piele. La un cola, robotul aluneca rapid �ntr-o
cabina laterala; ieai cu o sticluaa de coniac, pe care i-o arata cu un aer
�ntrebator. Alcoolul nu-l reconforta pe Jorgen, �i produse doar o senzaaie de
caldura fizica; �ai urmara drumul p�na la camaruaa �n care locuise Craig. Notele pe
care acesta le lasase nu mai puteau suscita de acum dec�t o umbra de curiozitate,
ai �n niciun caz un mesaj al celui mort n-ar fi putut da un sens tragediei celui
viu. Dar, oricum, era mai bine dec�t sa nu faca nimic. Jorgen intra, pe c�nd Cinci
�nchidea fara zgomot uaa �n urma lui, ai se apropie fara entuziasm de carnetele de
notiae �nvelite �n plastic. De doua ori, robotul ieai sa caute alimente, din care
Jorgen abia gusta. Darea de seama a lucrarilor inutile ale lui Craig defila pe sub
ochii lui Jorgen. Ajunse, �n sf�rait, la ultima pagina, la ultima nota.
�Am facut tot ce-am putut; cu tot optimismul, succesul meu nu e dec�t paraial.
Acum, simt ca mi se apropie ceasul ai ca roboaii vor trebui sa se ocupe de ce-a mai
ramas de facut. ai totuai, refuz sa disper. Nemurirea individului, ca ai a rasei,
nu cuprinde doar continuitatea din generaaie �n generaaie, ci ai urmarirea
visurilor �ntregii umanitaai. E posibil ca visatorii ai descendenaii lor sa moara,
dar visurile nu pot muri. Aceasta este credinaa mea ai eu continui sa cred. N-am
nicio alta speranaa pentru a o oferi viitorului necunoscut�.
Jorgen lasa �ncet carnetul ai-ai freca ochii obosiai. Cuvintele care ar fi trebuit
sa sune ca o sfidare adresata destinului cadeau �n gol; visul putea muri... El era
ultimul dintre visatori, impasul destinului, iar mai departe nu era dec�t uitarea.
Toate visurile a o mie de generaaii se concentrasera �n Anna Holt ai disparusera
odata cu ea.
� Creierul, master, sugera �ncetiaor Cinci. Ultimul mesaj al doctorului Craig!
� Fa-l sa funcaioneze, Cinci.
Era un model mic, un analizor limitat de fapte, aaa cum aveau tehnicienii, sau mai
degraba cum avusesera, pentru a-i ajuta �n munca; opera �n fonie, cu un vocabular
elementar, adaptat rolului sau. Jorgen nu cunoatea semantica acestui vocabular, dar
fara �ndoiala, Cinci colaborase �ndestul cu Craig pentru a ati sa-l descifreze.
Observa cu interes robotul care conecta cheia de punere �n funcaiune ai se adresa
maainii aleg�ndu-ai cu grija cuvintele.
� Ieaire sub-total! Intrare cifra n!
Creierul raspunse imediat, aleg�nd ultima �nregistrare dictata de Craig ai
repet�nd-o cu �nsaai vocea doctorului, o voce pe care v�rsta ai epuizarea o
facusera aspra ai tremuratoare; iar �n timp ce vorbea, moartea se apropia de el.
�� Ultimele mele note... insuficiente! Visurile pot continua. Prima analiza a lui
Thoradson...�
Prea de o clipa, nu se mai auzi dec�t un foanet, aaa cum ar fi putut produce un
corp uman; apoi creierul pronunaa clar dar fara intonaaie:
� Intrare sub-total n, procedat la ieaire.
Pentru Jorgen, nu erau dec�t cuvinte fara sens; scutura din cap, privindu-l pe
Cinci.
� Pesemne �ncepea sa-ai piarda minaile. atii care a fost prima analiza a lui
Thoradsona
� Ea se sprijina pe crearea noastra. Thoradson era, prin natura �mprejurarilor,
foarte priceput �n semantica... era indispensabil pentru a face sa funcaioneze
creierele complexe folosite pentru a rezolva problema roboailor. Prima sa analiza,
o schiaa, �i arata ca miezul problemei era definirea precisa a cuv�ntului Eu. Acest
cuv�nt nu se poate defini �n mod limpede dec�t �n propriii sai termeni, ca ai
pronumele latin ego, pentru ca nu se raporteaza �n mod obligatoriu unei parai
fizice oarecare, definibila �n mod particular, ai nici rolului individului. �n
linii mari, el confera sentimentul de individualitate, ai Thoradson a avut impresia
ca reuaita sau eaecul �n domeniul roboticii rezida �n capacitatea de a analiza,
apoi de a sintetiza aceasta noaiune.
Timp de multe minute, Jorgen reflecta, sucind ai rasucind cuvintele, fara a gasi
totuai �naelesul ultimului mesaj al muribundului. Dimpotriva, totul devenea ai mai
obscur. Totuai, cum venise fara nicio speranaa, nu �ncerca nicio dezamagire. Atunci
c�nd o problema era insolubila, conta prea puain daca ultimele cuvinte ale unui om
erau de o logica rece sau de o nebunie fara margini. Rezultatul va fi acelaai. ai
�n niciun caz semantica nu putea oferi o speranaa, atunci c�nd �ntreaga atiinaa
bacteriologica a rasei daduse grea.
Cinci �i atinse din nou braaul, �ntinz�ndu-i doua comprimate minuscule.
� Master... Acum trebuie sa dormi, master. Asta... este amytal de sodiu... ar
trebui sa te uaureze. Te rog!
�nghiai comprimatele cu docilitate ai se lasa condus de robot �ntr-o camera de
odihna, incapabil sa g�ndeasca. Nimic nu mai putea avea importanaa, iar somnul
produs de droguri era o soluaie la fel de acceptabila ca oricare alta. �l vazu pe
Cinci manevr�nd un contactor, �ai simai greutatea scaz�nd la c�teva livre, ceea ce
�i dadu impresia ca patul era moale ai primitor, apoi se lasa complet napadit de
efectele somniferului. Cinci ieai fac�nd c�t mai puain zgomot posibil, ai
�ntunericul se lasa peste mintea lui Jorgen, crua�ndu-l de efortul de a g�ndi.

C�nd Jorgen se trezi, micul dejun era �n faaa lui, �n farfurii termoprotectoare;
ronaai c�te ceva, mai mult din obianuinaa dec�t de foame. �n timpul orelor de somn,
valul �ntunecat care-i acoperea mintea se mai ridicase c�t de c�t, dar emoaiile
sale ramasesera, �n mod curios, �n suspensie. S-ar fi spus ca mintea lui comprimase
mulai ani de uitare �n c�teva ore, astfel ca atitudinea sa faaa de tragedia speciei
umane era nuanaata de o impresie de departare, de timp scurs; nu mai resimaea nici
amaraciune, nici durere, doar un vag sentiment ca totul se �nt�mplase cu mult timp
�n urma ai ca acum devenise ceva obianuit.
Aaezat pe marginea patului, se �mbraca �ncet, privind cum urca fumul aigarii, cu
creierul golit de g�nduri. Chiar ai g�ndirea devenise lipsita de obiect! De
departe, din strafundurile navei, createa un huruit surd, pe care �l recunoscu ca
fiind funcaionarea la maximum a duzelor de direcaie, declanaate provizoriu pentru a
face nava sa se �ncline �ntr-o direcaie sau alta. Apoi zgomotul �nceta, las�nd �n
urma lui doar murmurul regulat, echilibrat, al motorului principal, la fel ca
�nainte.
Termina cu �mbracatul, deschise uaa ai ieai �n coridor; din instinct, o lua spre
postul de observaaie, unde trebuia sa se gaseasca, probabil, Cinci. Roboaii nu erau
oameni, dar erau ultimii tovaraai care-i mai ram�neau ai nu dorea, �n niciun caz,
sa ram�na singur. Prezenaa robotului �i facea bine. Intra �n postul de comanda,
observa ca erau acolo toai cinci ai se apropie de hubloul de quartz.
Cinci se �ntoarse auzindu-l ai, d�ndu-se la o parte pentru a-i face loc, �ntinse
braaul spre exterior.
� Tocmai voiam sa te chem, master. Peste puain timp asolizam.
� Mulaumesc.
Jorgen privi afara, d�ndu-ai seama de distanaa parcursa de c�nd zarise pentru prima
data planeta. Acum, soarele ajunsese la dimensiunile celui pam�ntesc, iar sfera
catre care coborau se vedea cu uaurinaa, fara telescop. Se lasa condus cu
delicateae spre locul pe care i-l indica Cinci, accepta binoclul, dar nu facu
efortul de a-l ridica la ochi. Privirea libera cuprindea mai mult, iar, la viteza
cu care se apropiau, �n cur�nd nu mai avea sa fie nevoie de niciun ajutor vizual.
Planeta createa puain c�te puain sub ochii observatorilor, �ntinz�ndu-se �n faaa
lor ai prinz�nd relief pe masura ce distanaa scadea. Doi, aflat la comenzi,
�nscrise nava pe o curba progresiva care �i permitea sa se aaeze pe partea �nsorita
a planetei, c�nd �ai vor fi ales locul de aterizare; �ntunericul nopaii batea �n
retragere, dezvaluind privirilor suprafaaa luminata a globului. De-a latul
emisferei nordice se �ntindea continentul orizontal pe care-l vazusera deja,
caricatura grosolana a unui ogar �n plina cursa, cu un fluviu lung ai sinuos
cobor�nd de-a lungul coastelor, pentru a se varsa �n spatele uneia din labele
anterioare. Munaii �ncepeau de la cap, pe care-l �nconjurau, �ntinz�ndu-se apoi
spre coada, pentru a se �nt�lni, la nivelul coapsei, cu un alt lana muntos. �n
locul unde fluviul se varsa �n mare Jorgen observa contururile unui imens port
natural, protejat de ocean ai destul de ad�nc pentru a primi orice nava de
suprafaaa. Acolo ar fi trebuit sa se afle un oraa, dar nu se zarea nici urma, deai
se aflau destul de aproape pentru a-l distinge. Daca ar fi existat.
� Vegetaaie, observa Cinci. C�mpia centrala trebuie sa aiba un sezon productiv
destul de lung... circa doisprezece ani de primavara, urmaai de o vara ai o toamna
bl�nde, ai poate de patru ani de iarna calduaa. Anotimpurile trebuie sa fie lungi,
master, la aceasta distanaa de soare, dar �nclinarea axei este at�t de uaoara �nc�t
multe din plante vor fi cresc�nd chiar ai iarna. Iar acolo, s-ar spune ca sunt
copaci, o padure mare. Verde, ca pe Pam�nt.
Sub ei, un nor plutea uaor pe deasupra continentului ai ei �l traversara, cu duzele
�nvolbur�nd atmosfera �n jurul lor ai las�nd �n urma v�rtejuri.
Doi se agita acum frenetic �n faaa comenzilor. Caderea, p�na atunci rapida, se
�ncetini, ai acum planau la circa opt sute de metri deasupra coastei, aatept�nd sa-
ai urmeze cobor�rea. Apoi nava se aaeza uaor pe nisip. Doi opri motoarele ai
generatoarele de gravitaaie artificiala, �nlocuite acum de gravitaaia ceva mai
slaba a planetei.
Cinci se agita din nou, las�nd sa-i scape un zgomot care aducea a suspin.
� Nici urma de inteligenaa, master. Aici, l�nga un asemenea port, ar fi fost
construit cu siguranaa un oraa, chiar ai numai din pam�nt ai chirpici. Nu-i nicio
urma. Iar planeta este, totuai, o planeta frumoasa, conceputa parca anume pentru
viaaa.
Suspina din nou, aaintindu-ai privirile spre exterior. Jorgen �nclina capul fara a
spune nimic, conatient ca g�ndeate acelaai lucru. Sub un numar de aspecte, era o
lume superioara celei pe care o parasisera, ciudat de familiara, cu plante av�nd o
asemanare uimitoare cu cele pe care le cunoscuse.
Lasasera �n urma cinci stele ai calatorisera nouazeci de ani cu o viteza apropiata
de cea a luminii pentru a gasi �n cele din urma un adapost depaaind imaginaaia cea
mai �nfierb�ntata, unde totul parea pregatit pentru a-i primi. Fara ocupanai, lumea
cea noua aatepta. Iar �nauntrul navei, pentru a raspunde invitaaiei, nu erau dec�t
fantome ai vise gaunoase, ai un singur om, care murea �ncet. Doar el contempla ai
aprecia totul. Zeii �ai montasera sinistra lor farsa cu o meticuloasa atenaie
pentru detaliile indispensabile perfecaiunii.
Rasa umana visase lumi aatept�nd-o dincolo de stele, lumi dormind �n aateptarea
eventualei sosiri. Aproape ca ai reuaisera, dar spiritul lor de pionieri sucombase
�n faaa Flagelului; oamenii �nvinsesera distanaele doar ca sa moara �n clipa
victoriei.
�ai, bine�naeles, Cinci, trebuia sa fie o lume minunata, spuse el fatalist, dar
fara amaraciune. Altfel, ironia n-ar fi fost deplina�.
Cinci �i atinse braaul cu grija ai suspina din nou, clatin�nd din cap.
� Doi a descoperit ca aerul e respirabil... puain prea bogat �n oxigen, dar bun.
Vrei sa ieaia
Facu un semn afirmativ ai traversa sasul, urmat de cei cinci care inspectau
planeta, schimb�nd, probabil, impresii prin radio. Cinci se �ndeparta de ceilalai
pentru a se apropia de el. Se opri alaturi, urmarindu-i privirea aaintita asupra
�nalaimilor care se apropiau de aarm.

O adiere uaoara aducea mirosul curat ai bine cunoscut al plantelor �n createre,

aerul era bun ai bogat. Era o lume capabila sa-i faca pe oameni sa-ai uite
necazurile �ntr-o pace regasita, sa-ai adune navele ratacitoare printre stele, o
lume pe care ai fi putut-o numi, �n orice limba, �acasa�. O lume prea buna pentru a
suscita dificultaaile indispensabile apariaiei inteligenaei, dar un adevarat Eden
pentru aceeaai inteligenaa, odata formata.
Jorgen ridica din umeri. Era o lume pentru visatori, dar el nu mai voia alte vise
dec�t cele pe care spera sa i le aduca opiumul negru al uitarii. Vedea �n jur prea
multe lucruri care-i aminteau de ceea ce ar fi putut sa fie. Ar fi preferat sa urce
din nou la bordul navei ai sa reia cautarea fara ael, p�na ce va muri, p�na ce nava
ai roboaii vor �nceta, la r�ndul lor, sa funcaioneze. O lua la fuga, atunci c�nd
Cinci �ncepu sa vorbeasca, dar se opri aproape �ndata, prea indiferent la toate
pentru a-l mai �ntrerupe.
Ochii robotului fusesera aaintiai spre locurile pe care el privise mai �nainte, iar
acum alunecau de-a lungul r�ului, spre golf.
� S-ar fi putut ridica aici un oraa asemenea oricarui altuia din trecut, master.
Aici oamenii ar fi gasit tot ce trebuia pentru a-ai face viaaa frumoasa, un port
pentru a pleca spre celelalte continente, un fluviu pentru a patrunde spre
interior, iar dincolo de coline, c�mpia de pe care ar fi plecat nave spre celelalte
lumi, at�t de multe �n jurul acestui soare ai, probabil, at�t de asemanatoare cu
aceasta. �nchipuie-ai, un pod alb azv�rlit acolo, peste firul apei, locuinae
�mpraatiate printre coline, uzinele dincolo de cotul fluviului, un parc mare pe
aceasta insula.
� O gradina publica aici, terenuri pentru acoli ai universitate acolo.
Da, Jorgen le vedea, ai ochii �i stralucira o clipa, �nchipuindu-ai ce-ar fi putut
fi oraaul, un oraa-matca.
Cinci facu un semn aprobator.
� Iar acolo, pe insuliaa, o statuie simbolica, �naripata, cu un braa ridicat spre
cer ai cu altul aaintit �n jos, spre oraa...
O clipa �nca pupilele lui Jorgen mai sc�nteiara, apoi �ai aminti de cei morai ai
flacara se stinse. Se �ntoarse, �nabuaindu-ai un geamat de disperare; Cinci se lua
pe urmele lui!
� Visurile!
Vocea lui Jorgen cuprindea �n acest cuv�nt toate blestemele zeilor, unor zei
dornici de batjocura.
Dar vocea calma a lui Cinci, �n spatele lui, nu trada niciun pic de ura; era doar
tristeae �n cuvintele pronunaate cu voce �nceata.
� ai totuai, master, visul era frumos, la fel ca ai planeta. Atunci c�nd coboram,
vedeam deja oraaul ai �ndrazneam, aproape, sa sper. Mie nu-mi pare rau de acest
vis.
Valul de emoaii se retrase, retezat. Aparura altele, care proiectara trupul lui
Jorgen �ntr-un fotoliu al postului de comanda, �n timp ce privirea lui revenea spre
exterior, spre colinele ai spre fluviul care ar fi primit minunatul oraa... nu,
care �l vor primi! Craig nu batuse c�mpii, la urma urmei, iar ultimele sale cuvinte
erau o cheie, lasata de un om care refuza orice �nfr�ngere, odata descifrata
semnificaaia lor. Visurile nu puteau muri pentru ca Thoradson studiase un timp
semantica pronumelui singular al persoanei �nt�i ai �ai stabilise construcaiile
ulterioare pe rezultatele acestui studiu.
C�nd ultimul visator va fi murit, visul va continua sa existe, pentru ca e mai
puternic dec�t cei care l-au creat; undeva, �ntr-un fel sau altul, visul �ai va
gasi noi visatori. Nu mai era cu putinaa sa existe un ultim visator, ai asta din
clipa c�nd primul uman �nca salbatic putuse concepe, la �nceputurile rasei sale,
viziunea unui viitor mai bun.
Cinci visase... aaa cum Craig ai Jorgen ai �ntreaga umanitate visasera. Nu o
viziune rece de metal meateaugita dupa norme matematice, ci o viziune de marmura ai
jad, frazata pe dorinaa ancestrala a inteligenaei de a cuceri o lume mai buna, mai
frumoasa. Omul era mort, dar el lasa �n urma-i o stranie progenitura, care era
moatenitoarea lui spirituala �n toate sensurile cuv�ntului.
Moatenirea carnii era instinctul care activa animalele, dar omul voia mai mult;
pentru el, era continuarea speranaelor sale, a viziunilor sale, care aveau mai
multa importanaa dec�t simpla imortalitate a speciei. Lent, cu faaa impasibila, cu
o noua lumina �n privire, Jorgen se ridica ai-ai aaeza palma pe umarul omuleaului
de metal care cutezase sa aiba un vis pur uman.
� Veai construi oraaul acesta, Cinci. Am fost stupid ai egoist, altfel aa fi
priceput mai devreme. Doctorul Craig �naelesese; reuaise sa se debaraseze de
prejudecaaile noastre rasiale, din pacate cu foarte puain timp �nainte de a muri.
Iar acum, tu mi-ai dat cheia. Voi cinci puteai construi toate astea, �mpreuna cu
alaii asemenea voua, pe care aveai mijloacele sa-i construiai.
Cinci �ai miaca st�ngaci picioarele, scutur�nd din cap.
� Oraaul, master, �l putem construi, dar cine-l va locuia Strazile pe care le-am
cunoscut erau pline de oameni ca tine, nu de... obiecte ca noi!
� Condiaionarea, Cinci. Toata... viaaa voastra, aai existat doar pentru oameni,
supuai voinaei oamenilor. ai totuai, exista deja �n voi tot ceea ce trebuie,
speranae, vise, curaj, ideal, ai chiar dorinaa de a or�ndui lumea dupa ideile
voastre. Am auzit spun�ndu-se ca sclavii de odinioara pl�ngeau c�nd erau eliberaai,
dar copiii lor au �nvaaat sa traiasca pentru ei �naiai. Iar asta o puteai face ai
voi.
� Poate.
Era vocea lui Doi, cel care ar fi trebuit sa ram�na cel mai puain accesibil
emoaiilor, �n virtutea rigorii formaaiei sale fizico-matematice.
� Poate, dar ar fi o lume a singurataaii, master Jorgen, plina de amintirile
voastre, iar visurile noastre ni s-ar parea sterile.
Jorgen se �ntoarse spre Cinci.
� Exista o soluaie la aceasta problema, nu-i aaa, Cincia ai voi o atiai. Desigur,
s-ar putea sa va amintiai de noi ai sa consideraai activitatea voastra ca inutila
ai lipsita de scop �n absenaa noastra, dar exista un alt mijloc.
� Nu, master!
� �ai ordon sa ma asculai, Cinci! Raspunde-mi!
Sub tonul imperios, robotul se clatina; raspunse cu greu, �n ciuda condiaionarii
care-i impunea o supunere totala.
� Este aaa cum g�ndeati, master. Minaile ai chiar memoriile noastre sunt supuse
ordinelor tale, ca ai trupurile, de altfel.
� Atunci, va cer din nou supunere, de data aceasta tuturor. Veai ieai ai va veai
�ntinde pe plaja, la buna distanaa de nava, �ntr-un somn aparent, aaa fel ca sa nu
ma puteai vedea plec�nd. Apoi, c�nd nu voi mai fi aici, specia umana va fi uitata,
ca ai cum n-ar fi existat niciodata, iar voi veai ram�ne debarasaai de orice
amintire raport�ndu-se la noi, dar cu toate celelalte cunoatinae. Pam�ntul,
umanitatea, istoria ai originea voastra, totul va va disparea din g�nduri. Veai
ram�ne singuri, pentru a lua un nou start. Va veai face planuri, veai construi dupa
plac. Este ultimul meu ordin. Ascultaai-l!
Se privira �ntre ei, sfatuindu-se, apoi Cinci raspunse �n numele tuturor, cu vocea
slabita aproape la un murmur.
� Da, master. Ascultam!
Puain mai t�rziu, Jorgen, aflat �n picioare l�nga nava, �i privea �ntinz�ndu-se pe
nisipul alb al plajei, pe malul vastului ocean al acestei noi lumi. L�nga ei se
�nalaa o moviliaa. O mica colecaie de instrumente ai diverse alte obiecte
indispensabile. Cinci �i adresa o privire lunga, contempla o clipa nava, apoi �ai
�ntoarse ochii. Fara a spune un cuv�nt, str�nse �n m�na sa de metal m�na pe care i-
o �ntindea omul, apoi se �ntinse l�nga tovaraaii lui; uitarea provizorie �i stinse
orice umbra de g�nd.
Jorgen �i privi �ndelung, �n vreme ce un v�nt lin �i aducea miresmele proaspete ale
planetei. Ar fi fost placut sa poata ram�ne, dar prezenaa lui putea sa duca la
eaecul �ntregului plan. Oricum, n-avea importanaa; �n c�aiva ani ar fi murit ai n-
ar fi fost nimeni din rasa lui pentru a �mpartaai aceati ani ai a-i pl�nge
stingerea. Era cea mai buna soluaie. Cunoatea destul nava pentru a o conduce prin
tenebrele spaaiului spre stelele reci ai ostile. Putea sa rataceasca pentru vecie
fara nicio destinaaie, �n acest mausoleu indestructibil dedicat lui ai morailor din
interior. Pentru moment, nu avea niciun proiect; �ai va consacra, poate, aceati ani
carailor ai materialului atiinaific de la bord, sau va alege eliberarea printr-unul
din numeroasele mijloace nedureroase. Timpul ai propriile g�nduri vor hotar� mai
t�rziu. Pe moment, n-avea nicio importanaa. Pentru el, fericirea nu-ai mai avea
loc, dar �ai va gasi o anume mulaumire �n a ati ca-ai �ndeplinise sarcina p�na la
capat. Zeii nu mai aveau de ce sa r�da!
Facu c�aiva paai spre nava, apoi se opri pentru a cuprinde cu privirea r�ul ai
colinele, imagin�ndu-ai oraaul descris de Cinci. Nu, nu reuaea sa ai-l �nchipuie
populat de roboai; dar ai asta ainea tot de condiaionare. La suprafaaa, oraaul va
fi poate diferit, dar asta nu era dec�t o treaba de obianuinaa, realitaaile vor fi
�n mintea constructorilor. Daca �n aceasta lume pe cale de a se naate nu va aparea
nicic�nd r�sul, nu-ai vor gasi loc nici lacrimile, saracia, mizeria de care o parte
a rasei sale suferise at�t.
Ram�nea pironit acolo, ai imaginile curgeau aliment�ndu-i viziunea, �n mod
paradoxal populata de fiinae omeneati. Vedea spiritualitatea care se va manifesta
cu siguranaa. Vedea marile vapoare �n port, ai altele urc�nd cursul fluviului.
Cerul paru deodata sa se umple de huruitul elicopterelor, iar mai departe se auzea
vuietul rachetelor plec�nd spre a opta ai a noua planeta, �n timp ce altele se
construiau �n vederea cautarii unor noi sori, a unor noi lumi.
Poate �ntr-o zi, �n expansiunea lor viitoare, ei vor descoperi Pam�ntul. �n mod
curios, avea speranaa ca-ai vor descoperi c�ndva originea ai vor regasi memoria
fragilei rase protoplasmice de care era legata copilaria lor. Dar erau at�aia sori,
iar �n cursul mileniilor, cele c�teva legaturi ce le mai puteau arata adevarul
riscau foarte tare sa slabeasca ai sa dispara. Nu o va ati niciodata, �ai spuse.
V�ntul �l �nvalui, �ntr-un murmur uaor, ai cobor�nd privirea zari ceva ce flutura
uaor �n m�na lui Cinci. O vaga curiozitate �l �mpinse �nainte, dar nu mai �ncerca
sa ia obiectul, c�nd vazu ce reprezinta.
Cinci se g�ndise ai el la Pam�nt ai la legaturile lor cu el. ai gasise mijlocul,
fara a �ncalca totuai ordinele lui Jorgen. H�rtia era o harta reprezent�nd un soare
cu noua planete, din care una era �nconjurata de inele, altele �nsoaite de luni;
iar cea de-a treia era �nconjurata de o trasatura subaire de creion. La trezirea
lor, nu vor mai ati ce reprezinta, dar vor �ncerca sa afle; iar �ntr-o zi, c�nd vor
fi descoperit soarele pe care �l cautau, ghidaai de or�nduirea uaor de recunoscut a
planetelor, se vor �ntoarce pe Pam�nt. Va mai trece �nca mult timp p�na sa dispara
ultimele vestigii, ai ei vor fi �n masura sa gaseasca soluaia problemei. Problema
originii lor.
Jorgen m�ng�ie uaor m�na de metal �ncleatata pe harta, aterse cele c�teva fire de
praf de pe fruntea robotului, apoi se �ntoarse cu pas hotar�t la bordul navei.
�nchise sasul �n urma lui. O clipa mai t�rziu, �n urletele accelerarii, parasea
planeta; lasase �n urma lui cinci omuleai �ntinai pe nisip, l�nga murmurul
oceanului. Cinci omuleai de metal ai un vis!
[Publicata �n �Astounding�, feb. 1944]
Bruce Sterling
Strigoiul

Traducere de Florin P�tea

Strigoiul se desprindea de pe orbita, �ndrept�ndu-se spre Washington, D.C. ai se

simaea minunat. Se agita convulsiv pe locul sau, r�njind prin plexiglas catre
incandescenaa roau-aprins a marginilor aripii navetei.
Jos, departe, verdele nefiresc al padurilor modificate genetic prezenta uaoarele
cicatrici ale stravechilor aosele ai garduri. Strigoiul �ai trecu degetele lungi,
subairi, agile pe la radacinile parului albastru, tuns perie. Nu mai aterizase de
zece luni. Deja senzaaia de claustrare din zaibatseriile orbitale parea sa se
desprinda, rece ai rigida ca o piele de aarpe.
Naveta decelera prin Mach 4 cu un fior slab, delicios. Strigoiul se rasuci pe locul
sau ai �ntoarse o privire lunga, verde, pieziaa, pe l�nga plutocratul adormit din
fotoliul de l�nga el, catre o femeie aflata dincolo de interval. Avea �nfaaiaarea
aceea indiferenta, subnutrita, de zaibatserie ai ochi din aceia �nfundaai, prinai
�ntr-o reaea de riduri... Parea ca gravitaaia �i facea deja necazuri; petrecuse
prea mult timp plutind de-a lungul acelor axe de rotaaie cu gravitaaie scazuta din
zaibatserii. Avea sa plateasca pentru asta c�nd vor ateriza, c�nd va trebui sa se
t�rasca din pat hidraulic �n pat hidraulic, ca o prada neajutorata... Strigoiul
privi �n jos; m�inile �i schiaau �n poala miacari inconatiente, zv�cnite, ca niate
gheare. Le ridica ai scutura tensiunea din ele. M�nuae proaste...
Padurile piedmontului Maryland treceau ca o imagine video verde. Washington ai
laboratoarele recomb ADN din Rockville, Maryland, erau la distanaa de 1.080 de
secunde precise, ticaind. Nu-ai putea aminti c�nd se mai distrase at�t de mult. �n
urechea sa dreapta computerul aoptea, aoptea...
Naveta ateriza ca un albatros pe pista de beton armat, iar instalaaiile de la sol
ale aeroportului o stropira cu spuma ai o racira. Strigoiul o �ntinse, str�ng�ndu-
ai valiza �n m�na.
�l aatepta un elicopter aparain�nd aparatului particular de securitate al
corporaaiei Replicon. Pe c�nd acesta �l ducea �n zbor spre cartierul general din
Rockville al Repliconului, servi o bautura, �nfior�ndu-se puain la impactul
intuitiv cu paradigmele nerostite ale interiorului elicopterului. Tehnicile pe care
le �nvaaase �n tabara de spionaj a zaibatseriei i se scursera �ncet din circuitele
reverberante, ca niate flashback-uri psihotice. Sub impactul gravitaaiei, al
aerului proaspat ai al tapiseriei de plua, secaiuni �ntregi ale personalitaaii sale
se descompuneau dintr-odata.
Era la fel de dulce ai fluid ca miezul unui pepene putred. Aceasta era fluiditatea,
lunecoasa ca grasimea, desigur... Acaion�nd pe baza intuiaiei, �ai deschise valiza,
scoase un pieptene mecanic dintr-o cutie de cosmetica ai-l porni cu unghia irizata
a degetului mare de la m�na dreapta. Vopseaua neagra din dinaii vibr�nd ai
pieptenului �i estompa ai-i �ntuneca coafura albastra din zaibatserie.
Deconecta minusculul jack care era cuplat la nervul auditiv al urechii sale drepte
ai-ai desprinse cercelul computer. Fredon�nd pentru sine ca sa umple pauzele din
aoapta acestuia, deschise o cutie plata capsata �n interiorul valizei ai reaaeza
cercelul minicomp �n ad�ncitura sa capitonata. �n cutie erau alte aapte, mici
globuri-bijuterii �naesate cu circuite microminiaturizate, pline ochi cu software
avansat. Conecta unul nou ai �l at�rna de lobul sau palid, gaurit. Acesta �i aopti
despre capacitaaile sale, �n caz ca uitase. Asculta doar pe jumatate atent.
Elicopterul ateriza pe emblema Replicon de pe acoperiaul cartierului general al
securitaaii, o cladire cu patru etaje. Strigoiul merse p�na la lift. �ai smulse o
bucaaica de piele de l�nga colaul unghiei ai o arunca �n fanta ad�ncita a unui
analizor pentru biopsie, apoi se legana �nainte ai �napoi pe tocurile sale noi,
curate, r�njind �n timp ce era c�ntarit ai scanat ai masurat de camere video ai
sonar.
Uaa liftului se deschise lunec�nd. Paai �nauntru, privind degajat �nainte, fericit
ca o umbra. Uaa se deschise din nou, iar el merse de-a lungul unui hol cu lambriuri
somptuoase ai intra �n birourile aefului securitaaii Replicon.
�i dadu scrisorile sale de recomandare secretarului ai se legana pe calc�ie �n timp
ce t�narul le introducea �n computerul sau desktop. Strigoiul clipi din ochii
�nguati, verzi; muzica siropoasa a corporaaiei �i intra prin toai porii, ca o baie
fierbinte.
�nauntru, aeful securitaaii era numai par gris-fer ai riduri bronzate ai dinai mari
de ceramica. Strigoiul lua loc ai se �nmuie precum ceara �n timp ce vibraaiile
barbatului se revarsau asupra lui. Barbatul deborda de ambiaie ai corupaie, ca un
butoi ruginit cu deaeuri chimice.
� Bine ai venit la Rockville, Eugene.
� Va mulaumesc, domnule, zise strigoiul. Se �ndrepta, prelu�nd coloratura de animal
de prada a barbatului. E o placere.
aeful securitaaii se uita alene la un ecran de date cu paravan.
� Vii cu foarte bune recomandaaii, Eugene. Am aici date asupra a doua dintre
operaaiunile tale pentru alai membri ai Sintezei. �n cazul pirateriei de femei din
Amsterdam ai rezistat sub o presiune care ar fi distrus un operator normal.
� Am fost primul din casa, zise strigoiul, z�mbind cu sinceritate. Nu-ai amintea
nimic despre cazul din Amsterdam. Totul fusese dat deoparte, aters de Val.
Strigoiul se uita placid la o tapiserie japoneza kakemono, de pe perete.
� Noi, aici, la Replicon, nu solicitam des ajutorul aparatului vostru de
zaibatserii, spuse aeful. Dar cartelului nostru i-a fost delegata o operaaie foarte
speciala de catre consiliul coordonator al Sintezei. Deai nu eati un membru al
Sintezei, pregatirea ta avansata din zaibatserie este cruciala pentru succesul
misiunii.
Strigoiul z�mbi cu bl�ndeae, legan�ndu-ai bombeul pantofului ornamentat. Discuaiile
despre loialitaai ai ideologii �l plictiseau. �i pasa foarte puain de Sinteza ai de
eforturile ambiaioase ale acesteia pentru unirea planetei sub o reaea cibernetico-
economica.
Chiar ai sentimentele sale cu privire la zaibatseriile natale nu erau aaa de
�patriotice�, ci genul de consideraaie calda pe care un vierme o simte pentru
miezul unui mar. Aatepta ca barbatul sa ajunga la subiect, atiind ca cercelul sau
computer putea reproduce conversaaia daca lui �i scapa ceva.
aeful se juca cu un stylus electronic, rezem�ndu-se de speteaza scaunului sau.
� Pentru noi nu a fost uaor, zise el, sa �nfruntam clocotul anilor postindustriali,
sa privim un brain-drain necontenit catre fabricile orbitale, �n timp ce
suprapopulaaia ai poluarea distrugeau planeta. Acum descoperim ca nici macar nu mai
putem lipi bucaaile la loc fara ajutor de la voi, orbitalii. Sper ca poai aprecia
poziaia noastra.
� Perfect, spuse strigoiul. Folosind pregatirea sa din zaibatserie ai avantajele
Valului, nu era deloc greu sa se puna �n pielea omului ai sa vada prin ochii lui.
Nu prea �i placea, dar nu era dificil.
� Acum lucrurile se liniatesc, de c�nd majoritatea grupurilor celor mai trasnite s-
au omor�t unul c�te unul ori au emigrat �n spaaiu. Pam�ntul nu-ai poate permite
varietatea culturala pe care o aveai �n oraaele-state de pe orbita. Pam�ntul
trebuie sa-ai uneasca resursele ramase sub egida Sintezei. Razboaiele convenaionale
s-au terminat, o data pentru totdeauna. Acum suntem confruntaai cu un razboi al
starilor de spirit.
aeful �ncepu sa m�zgaleasca absent cu light-pen-ul pe un ecran video convenabil.
� Una este sa ai de-a face cu grupuri criminale, precum piraaii de femei ai, cu
totul altceva, sa te confrunai cu acele, a, culturi ai secte care refuza deschis sa
se alature Sintezei. De c�nd cu reducerile de populaaie din anii 2000, secaiuni
mari ale lumii subdezvoltate s-au oprit din createre... Asta e valabil �n special
pentru America Centrala, la sud de Republica Populara Mexic. Acolo suntem puai �n
faaa unui cult disident care-ai spune Renaaterea Maya. Noi, Sinteticii, ne
confruntam cu o structura mentala, culturala, ceea ce aparatul tau Eugene, ar numi
o paradigma, care este direct opusa faaa de tot ceea ce uneate Sinteza. Daca vom
putea opri acest grup �nainte sa se solidifice, totul va fi bine. Dar daca
influenaa lor continua sa se rasp�ndeasca, aceasta ar putea provoca reacaia
militara a unora din Sinteza. ai daca vom fi foraaai sa recurgem la arme, propria
noastra alianaa fragila se va destrama la �ncheieturi. Nu ne putem permite
remilitarizarea, Eugene. Nu ne putem permite aceste suspiciuni. Avem nevoie de tot
ce ne-a ramas pentru a continua sa ne luptam cu dezastrul ecologic. Marile tot mai
sunt �n createre.
Strigoiul �ncuviinaa.
� Vreai sa-i destabilizez. Sa le fac paradigma imposibil de susainut. Sa provoc
genul de disonanaa cognitiva care-i va face sa se naruie din interior.
� Da, spuse aeful. Eati un agent experimentat. Sf�aie-i.
Strigoiul zise cu delicateae:
� Daca gasesc ca e necesara folosirea unor arme interzisea
aeful pali, dar str�nse din dinai ai spuse vitejeate:
� Replicon nu trebuie sa fie implicata.

I-au trebuit patru zile micului Zeppelin cu energie solara pentru a se deplasa,
plutind ai zumzaind, de la canalele din Washington, D.C., p�na la �ntinsul Golf
Honduras. Strigoiul calatorea singur, �ntr-un zbor secret. Petrecu cea mai mare
parte a calatoriei �ntr-o stare de semiparalizie, cu aoapta constanta a
computerului sau ain�nd locul g�ndirii conatiente.
�n cele din urma, programarea Zep-ului �l duse �ntr-o zona cenuaie, mlaatinoasa, de
padure tropicala marginita de valuri, l�nga docul din Noul Belize. Strigoiul fu
cobor�t cu cablul pe un petic de teren solid, �n apropierea pam�ntului rascolit al
docurilor. Flutura m�na cu voioaie catre membrii echipajului unei goelete cu trei
catarge, care fusesera deranjaai din siesta lor de dupa-amiaza de sosirea lui
aproape silenaioasa.
Era bine sa vada oameni din nou. Patru zile doar �n tovaraaia sinelui sau
fragmentar �l facusera pe strigoi nerabdator ai dornic de companie.
Era o caldura sufocanta. Pe doc se coceau banane parfumate, �n lazi de lemn.
Noul Belize era un oraael trist. Parintele sau, Vechiul Belize, era scufundat
undeva, la c�teva mile �n largul Marii Caraibilor, iar Noul Belize fusese �ncropit
grabnic, din ramaaiae. Centrul oraaului era unul dintre geodromurile prefabricate,
pe care Sinteza le folosea drept cartiere generale �n concesiunile sale colective.
Restul oraaului, chiar ai biserica, se aineau de marginea domului precum colibele
satenilor �mprejurul unei fortareae medievale. C�nd ai daca marile aveau sa se
�nalae mai mult, domul avea sa fie mutat cu uaurinaa, iar structurile baatinaae
aveau sa se �nece �mpreuna cu tot restul.
Cu excepaia c�inilor ai muatelor sale, oraaul dormea. Strigoiul �ai croi drum prin
glod p�na la o strada cu h�rtoape, pavata cu b�rne aduse de valuri. O amerindiana
�ntr-un aal jegos �l privi din dugheana ei de macelarie, aflata l�nga una din
ecluzele domului. Matura muatele de pe o carcasa de porc suspendata, folosind un
evantai din frunze de palmier ai, �n timp ce ochii lui se �nt�lnira cu ai ei,
strigoiul simai o strafulgerare paradigmatica a mizeriei ai ignoranaei ei amoraite,
ca ai c�nd ar fi calcat pe un aipar electric. Era o senzaaie stranie ai intensa,
iar durerea ei buimaca nu �nsemna absolut nimic pentru el, cu excepaia noutaaii
acesteia; de fapt, cu greu se putea abaine sa nu sara peste tejgheaua ei murdara ai
sa n-o �mbraaiaeze. Voia sa-ai strecoare m�inile �n sus pe sub bluza ei lunga, de
bumbac ai sa-ai v�re limba �i gura ei zb�rcita; voia sa se bage pe sub pielea ei ai
s-o jupoaie ca pe-o piele de aarpe... Uau! Se scutura ai intra �n ecluza.
�nauntru era miros de Sinteza, comprimat ai acru ca aerul dintr-un clopot de
imersiune. Nu era un dom mare, �nsa pentru administrarea moderna a informaaiei nu
era necesar mult spaaiu. Parterul domului era �mparait neglijent �n birouri cu
obianuitele tastaturi, decodoare de voce, traductoare, ecrane video ai canale-com
pentru sateliai ai poata electronica. Membrii personalului m�ncau ai dormeau la
etaj. �n aceasta staaie anume, majoritatea lor erau japonezi.
Strigoiul �ai aterse sudoarea de pe frunte ai-l �ntreba �n japoneza pe un secretar
unde l-ar putea gasi pe dr. Emilio Flores.
Flores conducea o clinica medicala semi-independenta care scapase �n mod suspect de
controlul Sintezei. Strigoiul se vazu foraat sa ia loc �n sala de aateptare a
doctorului, unde juca stravechi jocuri video pe ecranul unui display vechi, boait.
Flores avea o numeroasa clientela de oameni schilozi, achiopi, bolnavi ai �n
putrefacaie. Aceati belizeni pareau uluiai de dom ai se miacau cu mare grija, ca ai
c�nd se temeau ca ar putea sparge pereaii sau podeaua. Strigoiul �i gasi extrem de
interesanai. Le studie infirmitaaile � �n cea mai mare parte boli de piele, febre
ai infestaaii cu paraziai, plus un pospai de rani infecte ai fracturi � cu un ochi
analitic. Nu mai vazuse niciodata oameni at�t de bolnavi. �ncerca sa-i farmece cu
expertiza sa la jocurile video, dar ei preferau sa murmure �ntre ei �n engleza
patois sau sa stea ghemuiai ai tremur�nd �n aerul condiaionat.
�n cele din urma, strigoiului i se permise sa-l vada pe doctor. Flores era un
hispanic scund, cu �nceput de chelie, �mbracat cu un costum alb tradiaional, de
doctor. �l privi pe strigoi din cap p�na �n picioare.
� Oh, zise el. Boala dumitale, tinere, este una pe care am mai vazut-o. Vrei sa
calatoreati. Catre interior.
� Da, spuse strigoiul. Spre Tikal.
� Ia loc.
Se aaezara. �n spatele scaunului lui Flores statea un rezonator nuclear magnetic,
ticaind ai clipind de unul singur.
� Lasa-ma sa ghicesc, zise doctorul, �mpreun�ndu-ai degetele. Lumea ai se pare o
fundatura, tinere. Nu ai putut obaine titlul sau capata pregatirea pentru a emigra
�n zaibatserii. ai nu poai suporta sa-ai iroseati viaaa curaa�nd o lume pe care
stramoaii tai au devastat-o. Te temi de o viaaa sub calc�iul uriaaelor carteluri ai
corporaaii care-ai �nfometeaza sufletul pentru a-ai umple buzunarele. T�njeati dupa
o viaaa mai simpla. O viaaa a spiritului.
� Da, domnule.
� Am aici cele necesare pentru a-ai schimba culoarea parului ai a pielii. Pot chiar
sa procur proviziile care-ai vor da o aansa decenta sa traversezi jungla. Ai banii
care trebuiea
� Da, domnule. La o banca din Z�rich.
Strigoiul scoase o carte de credit. Flores introduse cartea �ntr-o fanta de
desktop, studie afiaajul ai �ncuviinaa.
� N-am sa te amagesc, tinere. Viaaa printre Maya este aspra, �n special la �nceput.
Au sa te sfar�me ai sa te remodeleze exact cum vor. �n secolul trecut zona aceasta
a cazut �n m�inile Sfinailor Pradatori. Unele dintre bolile dezlanauite de
Pradatori sunt active �nca aici. Renaaterea este moatenitoarea fanatismului
Pradatorilor. ai ei sunt ucigaai.
Strigoiul ridica din umeri.
� Nu ma tem.
� Urasc omorul, spuse doctorul. Totuai, Maya sunt cel puain oneati �n privinaa
asta, �n timp ce politica de costuri-beneficii a Sinteticilor a transformat
�ntreaga populaaie locala �n prada. Sinteticii nu vor sa-mi ofere niciun fel de
fonduri pentru a prelungi vieaile aaa-numitelor tipuri inapte de supravieauire. Aaa
�nc�t �mi compromit onoarea accept�nd banii dezertorilor Sintetici ai-mi finanaez
lucrarile de caritate prin tradare. Sunt mexican, dar mi-am �nvaaat profesia la o
universitate Replicon.
Strigoiul era surprins. Nu atiuse ca mai exista �nca o �naaiune� mexicana. Se
�ntreba cine era posesorul guvernului ei.
Pregatirile luara opt zile. Maainile clinicii, sub �ndrumarea simbolica a lui
Flores, colorara pielea ai iriaii strigoiului ai-i remodelara pliurile dimprejurul
ochilor. �l vaccinara �mpotriva versiunilor locale ai artificial introduse ale
malariei, febrei galbene, tifosului ai febrei denga. �i introdusera �n intestin noi
forme de bacterii pentru a evita dizenteria ai-l vaccinara pentru a preveni
reacaiile alergice la inevitabilele muacaturi de purici, capuae, purici de nisip
ai, cei mai rai dintre toai, viermii-sfredel.
C�nd veni vremea sa-ai ia ramas bun de la doctor, strigoiul izbucni �n lacrimi. Pe
c�nd �ai atergea ochii, se apasa tare pe pometul st�ng, �n cap �i rasuna un
clinchet ai cavitatea sinusului sau st�ng �ncepu sa se goleasca. Cu grija, dar �n
mod discret, prinse �n batista lichidul ce se scurgea. C�nd dadura m�na la
desparaire, apasa p�nza uda pe pielea goala a �ncheieturii doctorului. Lasa batista
pe biroul lui Flores.
La ora c�nd strigoiul ai cat�rii sai trecusera de c�mpurile cu porumb ai intrau �n
jungla, toxinele schizofrenice �ai facusera efectul ai mintea doctorului se
sfar�mase ca o vaza izbita.
Jungla din c�mpia Guatemalei nu era un loc �mbietor pentru un orbital. Era o jungla
vasta, perfida, de ierburi dezlanauite care cunoateau omul de multa vreme. �n
secolul al doisprezecelea fusese incendiata pentru a face loc ogoarelor irigate ale
mayaailor veritabili, �n secolele douazeci ai douazeci ai unu, facuse cunoatinaa cu
logica sinistra a buldozerelor, aruncatoarelor de flacari, defolianailor ai
pesticidelor. De fiecare data, dupa moartea opresorilor sai, revenise �n salturi,
mai hidoasa ai mai disperata dec�t �nainte.
Jungla fusese �mp�nzita, odinioara, de poteci de padurari ai chicleros, care cautau
mahon ai arbori de cauciuc pentru piaaa internaaionala. Acum nu mai existau
asemenea poteci, pentru ca nu mai ramasesera asemenea arbori.
Aceasta nu era padurea virgina. Era un artefact omenesc, precum �nghiaitorii de
dioxid de carbon, modificaai genetic, care stateau pe r�nduri industriale �n
padurile Sintetice din Europa ai America de Nord. Aceati copaci erau trepaduaii
unei societaai ecologice ai dezorganizate: maracini, mesquite, palmieri, liane
caaaratoare. �nghiaisera oraae �ntregi, �n unele locuri chiar rafinarii �ntregi.
Populaaii excesive de papagali ai maimuae, lipsite de duamanii lor naturali, faceau
nopaile mizerabile.
Strigoiul �ai verifica permanent prin satelit poziaia ai nu era deloc �n pericol sa
rataceasca drumul. Nu se distra defel. Lichidarea filantropului potlogar fusese
prea uaoara ca sa se bucure de ea. Destinaaia lui era sinistra hacienda a
milionarului american din secolul douazeci, John Augustus Owens, acum cartier
general al trustului mintal Maya.
Templele de stuc din v�rfurile piramidelor Tikal erau vizibile printre v�rfurile
copacilor de la o distanaa de treizeci de mile. Strigoiul recunoscu aaezarea
oraaului Renaaterii din fotografii din satelit. Calatori p�na la lasarea
�ntunericului ai petrecu noaptea �n biserica ruinata a unui sat �nghiait de jungla.
Dimineaaa �ai ucise cei doi cat�ri ai porni pe jos.
Jungla de l�nga Tikal era plina de potecile v�natorilor. La o mila de oraa pe
strigoi �l capturara doua santinele �narmate cu ghioage aintuite cu obsidian ai
puati automate, de la sf�raitul secolului al douazecilea.
Gardienii sai erau prea �nalai pentru a fi Mayaai veritabili. Probabil erau mai
cur�nd recruai din afara, dec�t indienii guatemalezi baatinaai, care alcatuiau baza
populaaiei oraaului. Vorbeau doar limba maya, amestecata cu spaniola st�lcita. Cu
ajutorul computerului sau, strigoiul �ncepu cu �nveraunare sa absoarba limbajul,
protest�nd �ntre timp, pe un ton pl�ngarea, �n engleza. Valul �i oferea talent
pentru limbi. Deja �nvaaase ai uitase peste o duzina.
�i legara braaele la spate ai-l cautara de arme, dar nu-l vatamara �n niciun fel.
Cei ce-l luasera �n captivitate mersera printr-un complex suburban de case cu
acoperia din stuf, c�mpuri de porumb ai mici gradini. Curcanii bolboroseau ai
scurmau. �l predara teocraailor dintr-un birou de lemn decorat, la baza uneia din
piramidele secundare.
Acolo �l interoga un preot, care lasa deoparte o diadema ai un ac de buze din jad
pentru a simula grijulia lipsa de culoare a unui birocrat. Engleza preotului era
excelenta, iar manierele sale aveau acea distanaare �nradacinata ai asumare
degajata a puterii depline pe care numai o familiarizare �ndelungata cu structurile
de putere, la scara industriala, le putea produce. Strigoiul trecu uaor la
reacaiile aateptate. Cu succes imediat, poza �n dezertor al Sintezei, �n cautarea
aaa-numitelor �valori umane� pe care Sinteza ai zaibatseriile le eliminasera ca
�nvechite.
�l escortara �n susul treptelor din calcar ale piramidei ai-l �ncarcerara aproape
de v�rf, �ntr-o celula de piatra, mica, dar aerisita. I se spuse ca integrarea sa
�n societatea Maya avea sa vina doar c�nd se va fi golit de vechile neadevaruri ai
va fi purificat ai renascut. �ntre timp aveau sa-l �nveae limba. �l sfatuira sa
priveasca viaaa zilnica a oraaului ai sa aatepte o viziune.
Ferestrele zabrelite ale celulei ofereau o vedere splendida a Tikalului. �n fiecare
zi erau oficiate ceremonii pe cea mai mare piramida-templu; preoaii urcau ca niate
somnambuli treptele abrupte ale acesteia, ai cazanele de piatra trimiteau fuioare
negre de fum care se ridicau spre cerul guatemalez nemilos. Tikal avea aproape
50.000 de locuitori, un numar enorm pentru un oraa preindustrial.
�n zori, apa licarea �ntr-un rezervor de calcar, sapat manual, din estul oraaului.
�n amurg soarele apunea �n jungla, dincolo de o f�nt�na sacra, sau pua pentru
sacrificii. La vreo suta de metri de f�nt�na era o piramida de piatra, mica dar
ornamentata, pazita �ndeaproape de barbaai cu puati, care fusese �nalaata deasupra
adapostului antiaerian al milionarului american, Owens. C�nd strigoiul �ntindea
g�tul ai se uita printre gratiile de piatra, vedea cum intra ai ies de acolo
preoaii de cel mai �nalt rang ai oraaului.
Celula �ncepu sa acaioneze asupra lui din prima zi. Combinaaia pregatirii sale de
strigoi, a Valului ai a computerului sau �l protejara, dar observa tehnicile cu
interes. �n timpul zilei era asaltat cu rafale ocazionale de subsonice, care erau
invizibile ai se �mpl�ntau direct �n sistemul nervos, provoc�nd dezorientare ai
spaima. Noaptea, difuzoare ascunse foloseau tehnici hipnagogice de �ndoctrinare, cu
apogeul �n preajma orei 3 A.M., c�nd rezistenaa bioritmica era minima. Dimineaaa ai
seara, preoaii c�ntau tare �n v�rful templului, folosind o repetiaie gen mantra,
veche ca �nsaai omenirea. Combinat cu bl�nda izolare senzoriala a camerei, efectul
ei era puternic. Dupa doua saptam�ni de astfel de tratament, strigoiul se pomeni
c�nt�ndu-ai tare lecaiile de limba, cu o uaurinaa ce parea magica.
�n cea de-a treia saptam�na, �ncepura sa-i puna droguri �n m�ncare. C�nd lucrurile
pornira sa treneze ai sa se aabloneze, cam la doua ore dupa pr�nz, strigoiul �ai
dadu seama ca nu �nfrunta obianuitul fior vibratil al subsonicelor, ci o puternica
doza de psilocibin. Psihedelicele nu erau drogurile preferate ale strigoiului, dar
suporta doza fara multa dificultate. Peyota din ziua urmatoare a fost considerabil
mai dura � �i simaea gustul amar al alcaloizilor �n tortillas ai �n fasolea neagra
� dar m�nca tot, oricum, banuind ca ceea ce-i intra ai ieaea din corp era
supravegheat. Ziua se scurse cu greutate, spasmele de greaaa altern�nd cu starile
de exaltare, care-l faceau sa simta ca din pori �i s�ngerau ghimpi. Transa slabi
dupa apusul soarelui, c�nd oraaul se aduna la lumina toraelor, pentru a privi doua
tinere �n robe albe plonj�nd, fara teama, de pe un catafalc de piatra, �n
ad�ncurile reci, verzi, ale puaului sacru. Aproape ca simai gustul apei �ngheaate,
verzi, calcaroase, �n propria sa gura, pe c�nd fetele drogate se �necau �n tacere.
�n a patra ai a cincea saptam�na, dieta sa de psihedelice autohtone a fost
diminuata. I se facu acomodarea printr-un tur al oraaului, sub escorta a doua
tinere preotese, care aveau, aparent, v�rsta lui. �i suplimentara lecaiile
subliminale de limba ai �ncepura sa-l iniaieze �n teologia, grijuliu construita, a
Renaaterii Maya. De acum, un om normal ar fi fost suficient de pulverizat pentru a
se agaaa de ele ca un copil. Fusese o �ncercare grea, chiar ai pentru un strigoi
ai, uneori, trebuia sa lupte �mpotriva pornirii de a sf�aia �n bucaai am�ndoua
preotesele, ca pe o pereche de mandarine.
La jumatatea celei de-a doua luni, �l pusera la munca, de proba, pe c�mpurile de
porumb ai-i permisera sa doarma �ntr-un hamac, �ntr-o casa cu acoperia de stuf.
�mparaea coliba cu alai doi recruai, care se luptau sa-ai reintegreze psihicurile
sfar�mate, conform cu liniile culturale aprobate. Strigoiului nu-i placea sa fie
�nchis cu ei; erau at�t de zdrobiai �nc�t, pentru ei, nu mai ramasese nimic pe baza
caruia sa se restabileasca.
Era tentat sa se furiaeze afara noaptea, sa prinda �n ambuscada c�aiva preoai ai
sa-i rupa �n bucaai, numai pentru a porni un auvoi sanatos de paranoia
dezintegratoare, dar aatepta momentul potrivit. Era o misiune dificila. Faptul ca
elita puterii consuma droguri �i obianuise cu starile psihotomimetice, iar daca-ai
folosea prematur armele schizofrenice implantate, putea chiar sa consolideze
paradigma locala. �n loc de asta, �ncepu sa planuiasca un asalt asupra buncarului
milionarului. Probabil cea mai mare parte din arsenalul sfinailor Pradatori era
�nca intacta: culturi de germeni ai ciumei, agenai chimici, poate chiar un cap
nuclear sau doua, proprietate particulara. Cu c�t se g�ndea mai mult, cu at�t era
mai tentat sa omoare, pur ai simplu, �ntreaga colonie. L-ar fi scutit de o mulaime
de regrete.
�n urmatoarea noapte cu luna plina, i se permise sa asiste la un sacrificiu.
Anotimpul ploios se lasa aateptat ai era necesar ca zeii ploii sa fie �nduplecaai
cu moartea a patru copii. Copiii erau drogaai cu ciuperci ai �mpodobiai cu cremene
ai jad ai robe cu broderii groase. Li se sufla piper �n ochi, pentru a evoca
stropii de ploaie prin magie ai �i escortara p�na la marginea catafalcului. Tobele
ai flautele ai o litanie c�ntata se combinara cu lumina lunii ai a toraelor, pentru
a proiecta o ambianaa intens hipnotica asupra credincioailor. Aerul duhnea a tam�ie
de cop�l, iar pentru simaurile empatice ale strigoiului, mirosul parea gros ca
untul. Se lasa absorbit �n mulaime ai era o senzaaie minunata. Era prima data c�nd
se distra, dupa secole.
O preoteasa de rang �nalt, lestata cu braaari ai o diadema cu pene ridicate, paai
�ncet de-a lungul r�ndurilor din faaa ale mulaimii, �mparaind polonice de balche
fermentat, dintr-un ulcior. Strigoiul �nainta cu paai marunai sa-ai ia partea.
Preoteasa avea ceva foarte ciudat. La �nceput, crezu ca era doar naucita de
psihedelice, �nsa ochii ei erau limpezi. �i �ntinse polonicul sa soarba, iar c�nd
degetele lui le atinsera pe ale ei, ea �l privi �n faaa ai aipa.
Deodata atiu ce era �n neregula.
� Eugenia! icni.
Preoteasa era un alt strigoi.
Sari la el. �n tehnicile de lupta corp la corp ale strigoilor nu era nimic elegant.
Artele maraiale, cu accentul lor pe calm ai control, nu mergeau pentru operatori,
care de la bun �nceput erau doar paraial conatienai. �n schimb, condiaionarea
�nradacinata �i transforma, pur ai simplu, �n maniaci �nnebuniai de adrenalina,
care strigau ai zg�riau, insensibili la durere.
Strigoiul simai cum �n el se ridica isteria ucigaaa. Sa stea pe loc ai sa lupte era
moarte sigura; singura lui speranaa era sa fuga �n mulaime. Dar, �n timp ce para
atacul femeii, m�ini puternice �l �nhaaau deja. R�njind, se smulse din str�nsoare,
rotindu-se catre buza ghizdurilor late ale puaului sacru, apoi se �ntoarse ai
privi: torae, spaima ur�ta, o faaa �nnebunita, penele razboinicilor apropiindu-se,
sunetul puatilor automate, niciun ragaz pentru o decizie raaionala. Pura intuiaie,
atunci. Se �ntoarse ai se arunca cu capul �nainte, �n bezna larga, jilava, goala, a
puaului sacru.
Apa �i provoca un aoc puternic. Pluti pe spate, frec�ndu-ai faaa pentru a �ndeparta
usturimea impactului. Apa era �mp�nzita cu filamente de alge. Un peate �i ciuguli
piciorul gol, pe sub roba de bumbac. atia mult prea bine ce m�nca peatele. Se uita
la pereaii puaului. Nicio speranaa � erau netezi ca sticla, at�t de netezi de parca
ar fi fost topiai cu laseri, sau calcinaai de o sfera de foc nuclear.
Trecu timpul. O forma alba se pravali, izbind apa cu p�ntecul, cu un plesnet
mortal. Sacrificau copiii.
Ceva �i �nhaaa piciorul ai-l trase la fund. Nasul i se umplu cu apa. Era prea
ocupat cu �necul, ca sa lupte pentru a se elibera. Simai ca e t�r�t jos, �n negura.
Apa �i arse plam�nii ai strigoiul leaina.

Se trezi �ntr-o camaaa de foraa ai privi �n sus, la un tavan de un alb laptos,

antiseptic. Era �ntr-un pat de spital. Muta capul pe perna ai-ai dadu seama ca
scalpul �i fusese ras.
�n st�nga sa, un monitor stravechi �i �nregistra pulsul ai respiraaia. Se simaea
groaznic. Aatepta sa-i aopteasca ceva computerul ai �ai dadu seama ca acesta
disparuse. �n loc sa-i resimta pierderea totuai, se simaea, cumva, respingator de
�ntreg. Creierul �i dadea aceeaai senzaaie ca un stomac prea plin.
Dinspre dreapta auzea o respiraaie slaba, h�r�ita. �ntoarse capul ca sa priveasca.
�ntins pe un pat hidraulic, se afla un batr�n dezbracat, zb�rcit, cuplat la un
complex-meduza de maainarii pentru menainerea vieaii. C�teva auviae de par
decolorat at�rnau de aeasta cu pete de batr�neae a moaneagului, iar faaa lui
scof�lcita, cu nas ascuait, avea expresia unei cruzimi de mult uitate... O EEG
�nregistra c�teva zv�cniri de unde delta, comatoase, din cerebel. Era John Augustus
Owens.
Sunetul de sandale pe piatra. Era strigoaica.
� Bine ai venit la Hacienda Maya, Eugene.
Se miaca uaor �n camaaa de foraa, �ncerc�nd sa-i recepteze vibraaiile. Era ca ai
c�nd ar fi �ncercat sa �noate �n aer. Cu panica cresc�nda, �ai dadu seama ca
empatia sa paradigmatica disparuse.
� Ce naiba...
� Eati �ntreg din nou, Eugene. �ai da o senzaaie stranie, nu-i aaaa Dupa toai
aceati ani, c�t ai fost maidanul de gunoaie al sentimentelor altor oamenia Mai poai
sa-ai aminteati adevaratul tau numea Acesta este un prim pas important. �ncearca.
� Eati o tradatoare.
aeasta �i c�ntarea zece tone. Cazu �napoi pe perna, simaindu-se prea prost ca sa-ai
regrete macar imprudenaa. Resturile zdrenauite ale pregatirii sale de strigoi �i
spusera ca ar trebui s-o flateze...
� Numele meu adevarat, spuse ea cu precizie, era Anatotya Zhukova ai am fost
condamnata la educaaie corectiva de catre Zaibatseria Populara Brejnevograd... ai
tu ai fost un disident sau un fel de aaa-zis criminal, �nainte ca Valul sa-ai
rapeasca personalitatea. Majoritatea oamenilor noatri cheie, de aici, sunt de pe
orbita, Eugene. Nu suntem pam�nteni proati, cum ai fost facut sa crezi. Oricum,
cine te-a angajata Corporaaia Yamatoa Fleisher S.A.a
� Nu-ai irosi timpul.
Ea z�mbi.
� Ai sa-ai revii. Acum eati om, iar Renaaterea Maya este cea mai mare speranaa a
omenirii. Priveate.
Ridica un balon de sticla. �n interiorul acestuia, ceva asemanator unei pelicule
tulburi, cu filamente, plutea �ncet �ntr-o plasma galbuie. Parea ca freamata.
� ai-am scos asta din cap, Eugene.
� Valul, striga el.
� Da, Valul. Dumnezeu atie de c�t timp statea deasupra cortexului tau, sfar�m�ndu-
te, menain�ndu-te fluid. Rapindu-ai personalitatea. Nu erai cu nimic mai bun dec�t
un psihopat �n hamuri.
�nchise ochii, �nmarmurit.
� Noi, aici, �naelegem tehnologia valului, Eugene, zise ea. O folosim noi �naine,
uneori, pe victimele de sacrificiu. Se pot ivi din pua, atinse de zei. Refractari
transformaai prin miracol divin �n sfinai. Se potriveate bine cu vechea tradiaie
mayaaa a trepanaaiei; un triumf al ingineriei sociale, �ntr-adevar. Oamenii de aici
sunt foarte competenai. Au reuait sa ma captureze fara sa atie altceva dec�t
zvonuri despre organizaaia strigoilor.
� Ai �ncercat sa-i lichidezia
� Da. M-au prins vie ai m-au c�atigat de partea lor. ai chiar fara Val mi-a ramas
suficienta sensibilitate ca sa recunosc un strigoi c�nd �l vad.
Z�mbi din nou.
� Simulam nebunia c�nd te-am atacat. atiam doar ca trebuie sa fii oprit cu orice
prea.
� Puteam sa te sf�aii �n bucaai.
� Atunci, da. �nsa acum ai-ai pierdut starea maniacala, iar noi ai-am distrus
armele implantate. Bacterii clonate �n sinusuri, produc�nd toxine schizofrenice.
Glande sudoripare modificate, din care se scurgeau hormoni emoaionali. Ur�t! Dar
acum eati �n siguranaa. Nu eati nimic mai mult sau mai puain, dec�t o fiinaa
omeneasca normala.
�ai examina starea interioara. �ai simaea creierul ca al unui dinozaur.
� Oamenii chiar aaa se simta
Ea �l m�ng�ie pe obraz.
� N-ai �nceput sa simai. Aateapta sa traieati cu noi o vreme, sa vezi planurile pe
care le-am facut, dupa cele mai bune tradiaii ale Sfinailor Pradatori...
Se uita cu veneraaie la cadavrul �n care pompau maaini, din partea cealalta a
camerei.
� Suprapopulaaia, Eugene � asta ne-a ruinat. Sfinaii Pradatori au luat asupra lor
efortul moral al genocidului. Acum Renascentiatii au raspuns provocarii de a
construi o societate stabila � fara tehnologia dezumanizanta care, �ntotdeauna,
inevitabil, a fost �ntoarsa �mpotriva noastra. Mayaaii aveau o idee buna � o
civilizaaie a stabilitaaii sociale, comuniunea extactica cu zeitaaile ai o
apreciere ferma a ieftinitaaii vieaii omeneati. Ei, pur ai simplu, nu mergeau
suficient de departe. Nu omorau destui oameni pentru a-ai aine populaaia sub
control. Cu c�teva mici schimbari �n teologia Maya, am adus �ntregul sistem �n
echilibru. E un echilibru care-i va supravieaui Sintezei secole de-a r�ndul.
� Crezi ca primitivii �narmaai cu cuaite de piatra pot triumfa asupra lumii
industrializatea
Ea �i arunca o privire plina de mila.
� Nu fi naiv. Locul industriei este, de fapt, �n spaaiu, unde e loc ai sunt materii
prime, nu �ntr-o biosfera. Deja zaibatseriile au ani �ntregi de avans faaa de
Pam�nt, �n fiecare domeniu major. Cartelurile industriale ale Pam�ntului sunt aaa
de secatuite de energie ai resurse, �ncerc�nd sa cureae mizeria pe care au
moatenit-o, �nc�t nici macar nu-ai pot face sa funcaioneze propriul spionaj
industrial. ai elita Renaaterii Maya este �narmata p�na �n dinai cu arsenalul ai
moatenirea spirituala a Sfinailor Pradatori. John Augustus Owens a sapat Puaul din
Tikal cu o bomba cu neutroni de mica putere. ai avem depozite cu gaz pentru nervi,
din secolul douazeci, pe care l-am putea introduce prin contrabanda, daca am vrea,
�n Washington, sau Kyoto, sau Kiev... Nu, at�t timp c�t exista elita, Sinteticii nu
pot �ndrazni sa ne atace direct � iar noi intenaionam sa continuam protejarea
acestei societaai, p�na c�nd rivalii ei vor fi goniai �n spaaiu, unde le e locul.
Iar acum tu ai cu mine, �mpreuna, putem �nlatura ameninaarea atacului paradigmatic.
� Vor veni altele, zise el.
� Am cooptat fiecare atac declanaat �mpotriva noastra. Oamenii vor sa traiasca
vieai adevarate, Eugene � sa simta ai sa respire ai sa iubeasca ai sa aiba valori
simple, omeneati. Vor sa fie ceva mai mult dec�t muate �ntr-o plasa cibernetica.
Vor ceva mai adevarat dec�t placeri gaunoase, �n luxul unei lumi-conserva,
aparain�nd unui zaibatsu. Asculta, Eugene. Sunt singura persoana careia i s-a pus
vreodata un Val de strigoi ai apoi a revenit la omenie, la o viaaa g�nditoare,
simaitoare, veritabila. Ne putem �naelege unul pe celalalt.
Strigoiul rumega asta. Era �nfricoaator ai bizar sa g�ndeasca �n mod raaional, de
unul singur, fara un computer care sa-l ajute la dirijarea fluxului conatiinaei.
Nu-ai daduse seama c�t de rigida ai dureroasa e g�ndirea. Greutatea conatiinaei
sfar�mase puterile intuitive pe care le eliberase, odinioara, Valul.
� Crezi ca ne-am putea �naelege unul pe celalalta spuse el, ne�ncrezator. Prin
propriile puteria
� Da! raspunse ea. Nu atii ce mare nevoie am avut de asta!
Strigoiul se zv�rcoli �n camaaa de foraa. �n cap �i rasuna un vuiet. Fragmente, pe
jumatate �nabuaite, din mintea sa erau cuprinse de flacari, precum jarul batut de
v�nt, revenind la o viaaa incandescenta.
� Stai! striga el. Stai!
�ai aminti numele sau ai, �mpreuna cu acesta, cine era.

�n interiorul cartierului general Replicon din Washington, zapada se cernea peste

plantele perene modificate. aeful securitaaii se rezema de spatarul scaunului,
juc�ndu-se cu light-pen-ul.
� Te-ai schimbat, Eugene.
Strigoiul ridica din umeri.
� Te referi la pielea Organizaaia din zaibatserie se poate ocupa de asta. Forma
asta a corpului ma plictiseate de moarte, oricum.
� Nu, e altceva.
� Bine�naeles. Am fost jefuit de val. Z�mbi larg. Sa continui. �ndata ce
tradatoarea ai cu mine am devenit amanai, am putut descoperi amplasarea ai codurile
garzilor armamentului cu gaze neurale. Imediat dupa aceea, am simulat o urgenaa ai
am dat drumul agenailor chimici din buncarul etana. Cautasera cu toaii adapost
acolo, aaa �nc�t propriul lor sistem de ventilaaie i-a distrus, cu excepaia a doi
dintre ei. Pe aceatia doi i-am prins ai i-am �mpuacat mai t�rziu, �n aceeaai
noapte. Daca ciborgul Owens a �murit� sau nu, e o problema de definiaie.
� Ai c�atigat �ncrederea femeiia
� Nu. Asta ar fi luat prea mult timp. Pur ai simplu, am torturat-o p�na c�nd a
cedat. Z�mbi iaraai. Acum, Sinteza poate sa se instaleze ai sa domine populaaia
Maya, aaa cum aai face cu oricare alta cultura preindustriala. C�teva radiouri cu
tranzistori vor dar�ma �ntreaga structura firava ca pe un castel din carai de joc.
� Ai mulaumirile noastre, zise aeful. ai felicitarile de la mine personal.
� Pastreaza-le, spuse strigoiul. �ndata ce ma voi pierde iar �n umbrele de sub Val,
voi uita toate astea, oricum. Voi uita ca numele meu este Simpson. Voi uita ca sunt
criminalul raspunzator pentru explozia zaibatseriei Leyland ai moartea a 8.000 de
orbitali. Dupa oricare standarde, sunt un pericol mortal pentru societate, care
merita pe deplin sa fie distrus psihic.
�l fixa pe barbat cu un r�njet rece, controlat ai salbatic.
� ai �mi �nfrunt propria distrugere fericit. Deoarece acum am vazut viaaa de pe
am�ndoua paraile Valului. Deoarece acum atiu sigur ceea ce am banuit �ntotdeauna.
Sa fii om, pur ai simplu nu e suficient de distractiv.
Taku Mayumura
Robotul atotatiutor

Traducere de G. Cionca

LA SUNETUL orgii mecanice m-am oprit din lucru. Melodia asta rasuna de c�te ori
instalaaia automata a casei avea de pus o �ntrebare.
� Este ora 17 ai 50 de minute. Vocea sintetica ieaea din amplificatorul cel mai
apropiat. Peste 10 minute este ora cinei, stabilita de dimineaaa. Doriai cumva o
modificare a programuluia
Am aruncat o privire la lucrul din faaa mea.
� Hm. Mai am ceva de facut p�na la pauza. Am�na cina cu 30 de minute.
� Perfect. Cina va fi servita la ora 18 ai 30 de minute. Meniul ram�ne acelaaia
� Da.
� Se face. Scuze pentru deranj.
Vocea s-a stins, m-am �ntors la lucru. �Lucru�: adica imprim prin dictafon un
articol. Tocmai fac o sinteza a ideilor despre progresul civilizaaiei.
Bine�naeles, munca mea nu e retribuita. O fac cum �mi convine, exclusiv pentru
placerea mea proprie. ai nu sunt singurul. Toai cei care muncesc fac la fel.
Oricum, �n ziua de azi poai trai ai numai amuz�ndu-te, fara sa mai fii nevoit sa-ai
c�atigi existenaa, ca pe vremuri. Toate cele trebuincioase ai se acorda dupa
dorinaa, fiind fabricate ai distribuite automat. Daca ai vreo comanda speciala, o
anunai ai se rezolva �ndata. Totuai nu sunt prea mulai cei cu dorinae speciale. Mai
toai sunt mulaumiai cu condiaia proprie ai nu se g�ndesc dec�t cum sa le treaca
zilele �n mod c�t mai placut. Oameni ca mine, care sa munceasca din imbold propriu,
se-nt�lnesc rar.
Melodia suna din nou ai vocea sintetica spuse:
� Un videofon pentru dumneavoastra. Raspundeaia
� Videofona
M-am �ncruntat. �n ultima vreme apar tot mai mulai tipi care de plictiseala dau
videofoane aiurea, pe la necunoscuai, ai se amuza de reacaia lor. Nu-mi place sa
fiu folosit ca remediu �mpotriva plictiselii.
� Verifica cine e.
� Bine.
Vocea se �ntrerupse un moment, apoi anunaa:
� Este prietenul dumneavoastra, domnul P 2004531 de la Clubul pentru Promovarea
Distracaiilor.
�l cunoateam bine. Deci nu era o gluma proasta.
� Fa-mi legatura.
Peretele din faaa mea se lumina ai aparu imaginea amicului.
� A, lucraia zise el ai trecu �ndata la subiect. Uite ce e, vreau sa te rog ceva.
Parca aveai �n casa un robot vechi...
� A, da, mi l-au cumparat ai mei c�nd eram mic, ca sa-mi dea meditaaii... Dar l-am
pus de mult �n debara.
� Nu mi-l �mprumuai miea
� ai-l �mprumut... Dar de ce, n-ai robota
Amicul se scarpina �n cap.
� Nu mai am... Acu' zece ani l-am aruncat la gunoi. ai nu numai eu. Toai cunoscuaii
mei au facut la fel. Eati singurul care ai l-a pastrat.
� Aaa... Dar n-ai sa-l poai folosi. Nu e pus la punct, e cam demodat...
� Tocmai aaa �l vreau. Da-mi-l cum e.
� Bine, fie.
� Mulaumesc. Trimit deseara robot-carul sa-l ia.
Amicul dadu sa �ntrerupa legatura.
� Stai puain... Ia zi, la ce naiba �ai trebuiea
� Asta nu pot sa-ai spun. M-au rugat de la Club sa pastrez secret planul... Dar are
sa te amuze ai pe tine, adauga el fac�nd cu ochiul.
Imaginea se stinse.
M-am uitat la ceas. Mai aveam 15 minute p�na la cina. Am lasat balta lucrul ai
apas�nd pe butonul scaunului m-am deplasat p�na la debara.
De peste 15 ani nu-l mai �ntrebuinaasem. Pentru orice eventualitate am sa-l verific
�nainte de a-l �mprumuta. Am tras din debara o cutie tip lada ai-am deschis
capacul. Apas�nd pe buton, robotul atotatiutor se scula singur.
� Eu nu sunt un sclav mecanic al acestor oameni, vorbi el clipind din ochii roaii.
Eu sunt un robot inteligent. Sunt dotat cu cel mai �nalt nivel al cunoatinaelor
actuale. Deci... puneai-mi orice �ntrebare.
Auzindu-l cum vorbeate, at�t de plin de sine, poz�nd ca un om, robotul asta excesiv
de uman, m-a apucat enervarea, ca pe vremuri. Pe-atunci trebuia sa ma-ndop cu
cunoatinae, din aproape-n aproape. Aaa ca robotul acesta �ai avea rostul lui...
�ntre timp, am �naeles ca ceea ce-i trebuie omului nu e numai atiinaa... �n plus,
robotul meu era �ndopat cu atiinaa. Dar la nivelul de-acum 20 de ani...
L-am scos din priza. Se facuse ora cinei.

Arunc�nd �ntr-o doara o privire spre televizorul tridimensional, am ramas siderat.

Era acolo!
Robotul pe care-l �mprumutasem deunazi amicului dadea spectacol la televizor.
Clubiatii �i puneau �ntrebari ai el raspundea. Spectatorii r�deau �n hohote. Pe
buna dreptate, caci tot ce spunea el era cu totul ai cu totul demodat. Cu
cunoatinaele ai purtarile lui de-acum douazeci de ani era nemaipomenit de hazos,
mai ales pentru tineri. ai unde mai pui �ng�mfarea lui de �robot atotatiutor�!
�ntr-adevar... r�deam ai eu �n hohote. Da, ideea amicului fusese buna. Era peste
masura de nostim.
[�n rom�neate, povestirea a fost publicata �n �Almanah Anticipaaia 1985�, editat de
�Revista �atiinaa ai Tehnica��, 1984]
Marcel Luca
Atac cu Spitfire la Binderdaal

Aflaai la caderea nopaii belgiene cam pe la jumatatea distanaei dintre Antwerp ai

Breda olandeza, pe Autostrada 14, neliniatiai ai de semnele unei furtuni de vara
iminente, Alexander Wallace ai nepoata sa Wanda Dexter s-au hotar�t sa poposeasca
la un motel, plantat strategic l�nga o benzinarie din lanaul Schell.
Dupa ce ai-au asigurat maaina, o decapotabila �nchiriata Ford-Capri 2300GT ai au
reainut doua camere, s-au instalat �n mica braserie cu orar non-stop, la o masuaa
lipita de peretele de sticla prin care puteau observa, panoramic, traficul rutier.
Localul, neaateptat de cochet, aproape gol, rezona intim cu acordurile pline de
viaaa ale formaaiei ABBA, care �ai etala vestimentaaia pastelata pe ecranul unui
televizor color, suspendat �ntr-un cola al �ncaperii.
� Doamne, c�t de mult �mi place c�ntecul asta, Waterloo! exclama t�nara femeie,
marc�nd ritmul melodiei cu v�rful degetelor pe faaa de masa alba, apretata. atiai,
unchiule, ca-i hitul absolut �n Europa, dupa ce-au luat premiul �nt�i, anul asta,
la Euroviziona Chiar acasa, �n Anglia, la Brighton!
� Seriosa raspunse distrat barbatul trecut puain de cincizeci de ani, blond, cu
ochi albaatri-cenuaii, cu trasaturi aspre, colauroase. Presupun ca anul 1974 i-a
surprins �ntr-o conjunctura fasta din punct de vedere astrologic! adauga z�mbind,
urmarind cu privirea un inel din fumul mentolat de aigareta Salem, pe care �l
lansase cu succes, o clipa mai devreme.
Wanda, zvelta, cu parul auriu, cu breton ai taiat drept deasupra umerilor, cu ochii
albaatri-standard ai familiei, cu un aer de adolescenaa remanenta la cei aproape
treizeci de ani ai sai, spicuieate cu voce c�ntata din lista-menu:
� Waterzooi!�
� Tocana suculenta de pui sau peate! o lamureate unchiul.
� Anguilles au vert�
� Anghila �n sos de verdeaaa!
� Moules aux frites�
� Midii fierte �n abur cu cartofi prajiai! Draga mea, cartofii prajiai, sau
frituur, cum le zice �n limba flamanda, sa nu-i consumi ca pe o simpla garnitura!
Belgienii se lauda pur ai simplu ca sunt inventatorii lor! Mda, au inclus cartofii
prajiai �n brandul naaional�
O ospatariaa foarte t�nara, bondoaca, pistruiata ai cu parul roacovan str�ns �n
�coada de cal�, �i servi �n tacere ai cu gesturi precise, pun�ndu-le �n faaa niate
poraii uriaae de moules aux frites ai o sticla de vin Saucerre.
Alexander Wallace mai facu un comentariu de cunoscator:
� S-ar fi cuvenit, �n semn de respect pentru cutumele aarii, sa alegem ai una
dintre cele peste trei sute de marci de bere pe care le fabrica belgienii! Vreo
bere bruna, sau macar o blonda Stella Artois� Dar daca am ales totuai un vin
indigen, sper ca patronul locantei nu va socoti ca am faptuit o blasfemie!�
M�ncara �n tacere �n timp ce frumoasele zeiae ABBA, Agnetha ai Frida, �mpreuna cu
Bjorn ai Benny, partenerii lor virtuozi, se unduiau pe ecranul televizorului
Telefunken, �n consonanaa cu ritmurile trepidante ale altui alagar �n suia abrupt,
Honey, Honey�
Dincolo de peretele de sticla ploaia se dezlanauise torenaial. Traficul nocturn de
pe autostrada se desfaaura cu intermitenae, mai numeroase fiind uriaaele
automarfare, care ridicau de sub airul de roai trene lichide prelungi, irizate �n
lumina suspendatelor lampi fluorescente, gonind neobosite spre sau dinspre marele
port Anvers.
Dupa ce fata bondoaca ai pistruiata sf�rai de adunat farfuriile golite �n buna
parte, �ai aprinsera am�ndoi c�te o aigara, cu privirile pierdute dincolo de geamul
aburit, pe care se scurgeau aplatizate de viteza caderii, stropii grei de ploaie.
Dupa un calup de spoturi publicitare care �ndemnau copiii sa-ai convinga mamicile
sa le cumpere puzzle-ul de ciocolata Mapamond, spre a le fortifica cunoatinaele de
geografie, iar pe adulai sa nu rateze promoaiile de piscine gonflabile Exotique,
emisiunea de atiri TV de la ora unsprezece �ncepu prin a face o febrila trecere �n
revista a reacaiilor principalelor personalitaai politice ale lumii, la incredibila
evoluaie a scandalului Watergate: demisia Preaedintelui Statelor Unite, Richard
Nixon.
� Unchiule, chicoti Wanda transfigurata de o evidenta satisfacaie, care �i
deconspira, cumva, simpatiile st�ngiste la moda printre tinerii universitari.
Cretinului astuia de Nixon, cu veleitaaile lui de conspirator, a doua bomba a
secolului � demisia unui preaedinte american � i-a explodat sub fund aproape �n mod
aniversar: prima, cea pe bune de la Hiroaima, s-a �nt�mplat la 6 august 1945,
astalalta azi, �n 8 august 1974, la proporaii mediatice asemanatoare pentru
contemporani!�
� Ei bine, draga mea, s-ar prea putea ca poim�ine, �n 10, la festivalul de
aerostate de la Binderdaal, o alta bomba sa ravaaeasca opinia publica, �ntr-o
masura �n care toate paradigmele existenaei noastre �n timp ai spaaiu sa fie date
peste cap!
� Ma sperii, r�se nepoata, �n timp ce desfaaura pe masa harta rutiera dupa care
scotocise �n geanta de voiaj aflata pe un scaun alaturat. Uite, m-ai momit �n
excursia asta pe continent, travers�nd Canalul cu feribotul de la Hull la Oostende,
am strabatut Belgia val-v�rtej prin Gent ai Anvers, urmeaza sa taiem Olanda prin
Breda, Utrecht, Amersfoort ai Zwolle, dupa care capatul de linie e un festival de
baloane cu aer cald! Poate mi-ar fi placut mai cur�nd un festival pe la Veneaia,
sau macar unul de film, la Cannes sau la Berlin�
� Exact, mormai barbatul. Totuai, nu te-am momit cum spui, ci te-am rugat sa ma
�nsoaeati �ntr-o calatorie de mare �nsemnatate pentru mine ai care, daca
raaionamentele mele sunt corecte, ar putea sa te aduca mai aproape de adevarul
dispariaiei lui Cyril�
� Pai, tata a fost dobor�t �ntr-o lupta aeriana, cu o luna �nainte de a ma naate,
chiar pe l�nga Bindervillul asta�
� Binderdaal!
� Aaa! Doar ca nu s-au gasit urme materiale, de niciun fel, dupa razboi. De parca
ar fi cazut �ntr-un deaert fara margini ai nu �ntr-o zona locuita�
� �ntr-adevar, eu �nsumi am cercetat arhive ai am vorbit cu oameni ai locului sau
cu foati militari germani dislocaai �n zona, la vremea aceea, dar n-am aflat nimic
despre soarta lui. Ca sa-ai dai seama ce m-a �ndemnat sa te asociez �n expediaia
asta, am sa-ai relatez, cu amanunte pe care m-am ferit sa le mai comunic ai altora,
cu excepaia unor ofiaeri de informaaii militare, spre sf�raitul razboiului, istoria
ultimei misiuni de lupta pe care am executat-o sub comanda lui Cyril Dexter, tatal
tau, pe-atunci un t�nar chipea de douazeci ai opt de ani, pe care din pacate nu ai
apucat sa �l cunoati�
II

Doua c�te doua, avioanele de v�natoare Spitfire IX B ale escadrilei 216 �Fox�,
decolau �n dimineaaa mohor�ta din 16 noiembrie 1944, de pe aerodromul de campanie
de l�nga oraaelul belgian Hechtel.
Foraa ascensionala a motoarelor Rolls-Royce �nscria cu repeziciune pe deasupra
lizierei de padure care marginea pista de zbor cele douasprezece aparate, care s-au
regrupat rapid, dincolo de capatul ei, cu uaurinaa rutinei, �n formaaia de lupta
alcatuita din trei patrule a c�te patru avioane.
La manaa maainii sale de atac, purt�nd indicativul de apel radio Fox Red Two,
Flying Officer Alexander Wallace �l seconda conatiincios, pe partea dreapta, pe
varul sau Flight-Lieutenent Cyril Dexter, energicul Squadron Leader al escadrilei.
Se strecurau printre cumuluaii razleai dar masivi, de culoare alb-laptoasa pe
margini ai cu p�ntecele cenuaiu burduait de precipitaaii iminente, aflaai pe la
aase sute de metri, urc�nd p�na la �nalaimea de mara de noua mii de metri, dincolo
de plafonul de cirrostratus, desfaaurat ca o p�nza alba cu straluciri sidefate,
aproape transparenta, de unde au luat cap-compas spre raionul de �nt�lnire cu
armada de bombardiere britanice ai americane.
Pentru Alexander Wallace ai camarazii lui briefingul de pregatire a misiunii,
susainuta cu doua ceasuri mai �nainte de Wing Commanderul Aloys Graham ai un ofiaer
de informaaii necunoscut, �n frigurosul Intelligence Room improvizat �ntr-un hambar
prapadit, fusese un detonator al imaginaaiei fiecaruia dintre ei.
�n esenaa, sarcina lor era de a asigura, alaturi de alte 1300 de avioane de
v�natoare aliate, Tempest, Typhoon ai Spituri englezeati ai Thunderbold ai
Mustanguri americane, escortarea dincoace de Canalul M�necii a 1188 de bombardiere
grele britanice ai 1204 americane, care aveau misiunea de a lovi fortificaaiile ai
concentrarile de forae germane dintre r�urile Maas ai Rin, �n vederea sprijinirii
ofensivei terestre declanaate spre est de Grupul de armate 21 al Mareaalului
Montgomery, �n nord ai Armatele 1 ai 9 ale generalului Bradley, �n sud.
Wing Commanderul Aloys Graham, un barbat uscaaiv, la vreo patruzeci de ani, cu
parul rar, aaten, pieptanat fara carare peste cap, cu nasul prelung instalat
deasupra mustaaii aratoase, �ngalbenite de tutun ai cu barbia proeminenta, le-a
prezentat �n stilul lui egal, flegmatic, itinerarul ai obiectivul operaaiunii la
care aveau sa ia parte.
Pe harta mare desfaaurata pe un panou din spatele sau, le indica traseul marcat de
un anur roau, fixat cu pioneze �n punctele: Baza aeriana �Fox� de la Hechtel,
oraaul Venraij, ca zona de contact cu falangele de bombardiere, Maashees, punctul
de desprindere de coloana principala a grupului de aaptezeci de Liberator ai
Fortareae Zburatoare, cu viraj spre nord pe cursul r�ului Maas p�na la Saint
Agatha, traversarea Rinului la Zevenaar, apoi, de la Rheden, tot spre nord, urm�nd
traseul r�ului Ijssel, p�na la Binderdaal, ainta finala situata �ntre Zwolle ai
Kampen, dupa care urma, firesc, �ntoarcerea pe o ruta oarecum mai lineara.
ai-au notat cu toaii cu maxima concentrare orarul fiecarei etape, altitudinile de
zbor, frecvenaele ai codurile radio, apoi au privit cu interes spre maiorul
necunoscut, reprezentant al serviciilor de spionaj militar, un bondoc cu ochelari
rotunzi pe un nas roau, butucanos, care �ncepuse sa-ai dreaga glasul.
� Domnilor, �ncepu el cu voce joasa, dar surprinzator de catifelata pentru un om cu
fizionomia unui straanic bautor de bere, trebuie sa va atrag atenaia de la bun
�nceput ca misiunea dumneavoastra nu este una dintre cele cu care v-aai obianuit �n
ultimele saptam�ni. Dupa cum observaai, deasupra localitaaii Maashees, un �calup�
de aaptezeci de bombardiere americane se desprinde de coloana principala ai vireaza
spre nord, urm�nd �n cele din urma firul r�ului Ijssel, �ncerc�nd sa ia prin
surprindere apararea antiaeriana ai sa loveasca decisiv instalaaiile vizate �n
perimetrul zonei Binderdaal, de unde ni se expediaza �nca blestematele de bombe
zburatoare!
Maiorul �ai drese glasul ai, plimb�nd o bagheta prin apele Marii Nordului de pe
harta, continua:
� S-a mai �ncercat distrugerea acestui obiectiv de trei ori la r�nd, ruta de atac
travers�nd insulele Frisice, dinspre nord-vest spre sud-est, dar de fiecare data
eaecul a fost total, Flakul nemaesc fiind peste masura de eficient. De fapt,
informatorii noatri din rezistenaa olandeza susain ca, pe l�nga bateriile de 37 ai
20 de milimetri pe afeturi duble sau cvadruple, ar mai exista prototipul unei
instalaaii antiaeriene cu efect de-a dreptul devastator. Dupa cum vi s-a aratat, o
ainta principala este centrala electrica, chiar daca de obicei astfel de structuri
de infrastructura civila sunt pe lista uzuala de interdicaie la atac, �nsa se pare
ca acel prototip misterios de arma funcaioneaza prin alimentarea directa cu un mare
volum de energie electrica. Oricum, trebuie sa reuaim, cu orice prea, pentru a
elimina definitiv ai din aceasta zona, ultimele rampe de lansare a bombelor
reactive V-2, care chiar �n aceste zile lovesc portul Anvers, de-abia cucerit de
noi, at�t de necesar pentru aprovizionarea trupelor combatante�
L-au �nconjurat cu toaii, zgomotoai, pentru a studia �ndeaproape cele mai recente
fotografii ale cercetarii aeriene.
Alexander Wallace arunca o privire fugara la cronometru ai dupa ce �ai potrivi mai
bine masca de oxigen pe faaa, scoase butonul de siguranaa al armelor ai
reverific�nd contactul colimatorului, �i privi aproape superstiaios reticulul
stralucitor.
Dedesubt, pe la 7500 de metri, desprinse deja de coloana nesf�raita a armadei
aeriene care �ai continua drumul spre vest, cele aaptezeci de bombardiere se
�nscrisesera, printr-un viraj larg, acoperind cursul r�ului Maas, �n traiectoria
planificata spre nord.
�n valul frontal, �ncastrate parca aripa-n aripa, purt�nd fiecare aproape aase tone
de bombe, zburau familiarele cvadrimotoare B-17, supranumite pe buna dreptate
�Flying fortress�, datorita puterii de foc a celor treisprezece mitraliere Colt de
calibrul 50, orientate spre toate direcaiile. �naintau parca fara graba la viteza
lor de 480 km pe ora, v�rst�nd ochiurile de cer senin cu trenele albe ai groase de
condensare, urmate �n formaaie la fel de compacta de redutabilele B-24 �Liberator�.
Dupa aproape 165 de kilometri de zbor fara vreun semn de alerta din partea
inamicului, se apropiau de obiectiv �ncredinaaai cu toaii ca misiunea �ncepuse sub
cele mai bune auspicii ai ca surpriza atacului va determina un efect nimicitor.
Brusc, dar conform orarului, Cyril Dexter comandantul escadrilei Fox suspenda
tacerea-radio, ordon�nd largarea rezervoarelor suplimentare de combustibil.
Cu trei minute �nainte ca primele Fortareae zburatoare sa �nceapa survolul
perimetrului-ainta, aeful patrulei galbene, amplasata �n dreapta formaaiei de
lupta, le ridica instantaneu, tuturor, nivelul de adrenalina, url�ndu-le �n caati:
� Atenaie, Fox leader, opt nemaalai ne cad �n cap de la ora trei!
�ntr-adevar, un stol de Messerschmidt 109 K, fara sa para a-i lua �n seama, cobora
abrupt spre bombardierele impunatoare care defilau netulburate spre obiectiv.
Aproape suprapun�ndu-se, vocea taraganata, inconfundabila, a comandantului se facu,
din nou, auzita:
� Hullo, Fox albastru ai galben degajeaza ai ataca hunii de la ora noua! Fox Roau
ma urmeaza pentru interceptarea altui grup inamic dedesubt, la ora unu. V�natoare
libera! Executarea!
Venind aproape din faaa, mai jos, pe la vreo aapte mii de metri, mascate cu
intermitenaa de o puzderie de coloane de nori ca niate turle stralucitoare de
zapada pufoasa, aase siluete familiare de Focke Wulf 190, supranumitele �bot-lung�,
se strecurau apropiindu-se hoaeate de marile cvadrimotoare.
Alexander Wallace, �n sincronizare perfecta cu varul sau Cyril, la fel ca ai
ceilalai doi coechipieri care �i urmau, acaiona cu o lovitura puternica palonierul
st�ng ai, �mping�nd �n faaa manaa, se �nscrise �ntr-un picaj vertiginos. Cu
tunurile dezavor�te, cu degetul crispat nervos pe declanaator, cu puain �nainte de
a deschide focul, vazu cum germanii degajeaza dintr-odata lateral, la dreapta ai la
st�nga ai ridic�ndu-se la lum�nare, parca sprijinindu-se �n trenele alburii de la
v�rful aripilor, par corolele unei flori imense care se deschide spre a fi vazuta
numai de spectatori privilegiaai.
� Hullo, baieai! Acaionam �n celula, perechi, foc de voie! Dupa ei!�
Glasul Squadron Leaderului rasunase din nou, cu un ton perceptibil de exaltare, �n
timp ce �ai �nscria aparatul �ntr-un cabraj maxim pentru a lua din nou �nalaime.
Cu manaa proptita acum �n burta, Wallace urca cu ochii pe profundorul avionului Fox
Red One, care printr-un immelmann impetuos tocmai se fixase �n spatele unui Bot-
lung pe care �l perfora cu o salva scurta a tunurilor sale de 20 mm, trimia�ndu-l
�n vrie �nvaluit de sc�nteieri de glicol aprins ai fum negricios.
� Atenaie, Fox Red Two, ai �n spinare un bandit! se auzi vocea nervoasa a numarului
patru din patrula roaie.
Aproape instantaneu, t�narul Flying Officer vazu un snop de trasoare portocalii
caut�ndu-l razant pe deasupra cabinei, aaa ca, folosind un procedeu verificat,
glisa puternic pe aripa dreapta, redresa ai cu o volta energica ajunse din prada,
v�nator. Apas�nd cu satisfacaie butonul multiplu, concentra tirul celor doua tunuri
ai patru mitraliere asupra avionului inamic, spulber�ndu-i aripa st�nga chiar la
�ncastrarea cu fuzelajul ai pravalindu-l spre pam�nt �ntr-o vrila fara speranaa.
Cu inima �nca bat�ndu-i cu putere, Alexander Wallace arunca o privire �n jur ai
constata cu surprindere ca ramasese singur, radioul fac�nd auzite doar ecouri de
interjecaii, �njuraturi �nfundate ai cr�mpeie de conversaaie repezita.
Dedesubt, lateral �n st�nga, prea puain afectate �n geometria ordinii de zbor de
atacurile sporadice ale aviaaiei germane, bombardierele americane tocmai intrasera
sub focul intens al artileriei antiaeriene de la sol, ale carei amplasamente erau
la r�ndul lor atacate �n picaj de noile avioane Tempest ai de Beaufighter de asalt,
care cautau de fapt, cu precadere, aintele �Noballs�, numele de cod al rampelor de
lansare a bombelor zburatoare V-2.
Pe zgomotul de fond al descarcarilor electrostatice, �n caatile radio se auzi,
tensionata, chemarea comandantului Dexter:
� Hullo, Fox Red Two, sunt �ncolait de doi nemaotei insistenai ai cobor pe curs
doi-doi-zero! Asigura-mi asistenaa� Fox Red Two, cobor pe curs doi-doi-zero!�
Trezit ca de-un dua rece, varul ratacit prelua capul-compas ordonat ai �ncepu o
noua cobor�re vertiginoasa, baleind �ncordat cu privirea spaaiile libere dintre
norii altocumulus alb-cenuaii, sub forma de rulouri sau lentile aproape
translucide.
L-a zarit la timp pentru a-ai calcula perfect unghiul de atac asupra unuia dintre
cei doi urmaritori, pe care l-a �executat� impecabil cu perechea de tunuri,
lovindu-l lateral �n capota motorului. Parca scuturat de o m�na nevazuta, silueta
eleganta a avionului Focke Wulf 190, cu spinarea lui vopsita �n verde-masliniu ai
burta galbena, executa c�teva zig-zag-uri dezordonate, apoi se pravali pe spate,
�nsemn�ndu-ai caderea printr-o volbura de fum negricios.
Vocea �ngrijorata a Squadron Leaderului se facu din nou auzita:
� Alex, am probleme cu direcaia! Guvernez cu greu aparatul! Cred ca Frankenstein
hitleristul mi-a lovit ampenajul vertical! Daca poai, sprinteaza ai ia-l de pe
mine!
� Voil�, my lord, les jeux sont fait accompli, rien ne va plus!
�n timp ce-ai proba umorul englezesc cu o replica �n franceza exersata �n trecerile
sale prin c�teva cazinouri �nainte de razboi, Wallace tocmai executa o volta spre
dreapta care �l aducea la vreo trei sute de metri �n flancul v�natorului german, de
unde �ai dirija tirul incandescent al trasoarelor celor patru mitraliere deopotriva
asupra crucii negre tivite cu alb de pe fuzelajul zvelt, a carlingii stralucitoare
ai a capotei galbene a motorului �n stea, care exploda aproape instantaneu.
Ramaaiaele aparatului se prabuaira �nveam�ntate �ntr-o trena turbionara de flacari
ai fum.
Cu fruntea asudata �n ciuda temperaturii scazute, �ngreaoaat de mirosul de cordita
ai de metal oxidat, �nvingatorul se alinie �n st�nga comandantului sau, care
continua sa piarda din �nalaime, manevr�ndu-ai Spitul cu evidenta dificultate,
�nsemn�ndu-ai traiectoria cu o d�ra diafana de fum albicios de glicol scuipat de
tobele de eaapament.
� Mulaumesc, Alex! se facu auzit commanderul Dexter. Asigura-mi protecaia p�na
depaaim perimetrul obiectivului. Daca dincolo de el nu ma pot redresa, trebuie sa
ma abandonezi� Uite ca �ncepe circul!�
�ntr-adevar, �n jurul lor �ncepura sa �nfloreasca exploziile negre ale artileriei
antiaeriene grele de 88 mm, iar ei coborau �n acelaai timp, inexorabil, spre
plafonul de acaiune a Flakului german automat de 37 ai 20 mm, care �nalaa un baraj
dens de trasoare portocalii sau roaii spre bombardierele americane ce tocmai �ai
deschideau trapele din p�ntece, funeste ca o legiune de cutii ale Pandorei.
Zburau am�ndoi �ntr-un tandem descendent care-i apropia de intravilanul oraaelului
Binderdaal, depaaind pe latura st�nga cotul r�ului Ijssel care se �ndrepta spre
nord-vest, apoi din nou spre nord, �nvaluind ainta principala, centrala electrica
cu �naltu-i coa de fum, de care se apropia valul devastator de foc al covorului de
bombe lansate din cer.
O lasasera deja �n urma, s�c�iai la cei doua mii de metri la care se aflau de
proiectilele AA cu autodistrugere de 37 mm, c�nd Alexander Wallace observa cum
dintr-un punct situat l�nga obiectivul principal, a�aneate translucida dar vizibila
�ntr-o nuanaa de albastru-imperial, cu striaaii lenticulare verzui, o structura
sc�nteietoare, pulsatila, de forma conica, ce cuprinde �n cauaul ei
cvadrimotoarele, iar spre marginile sale, pe ei �naiai.
Surprins, pentru o mai buna vizibilitate, glisa pe-o aripa vir�nd puain la st�nga,
observ�nd stupefiat cum, �n urma lor, falanga de bombardiere, pe masura ce atinge
un anume aliniament, se �nvaluie �ntr-o mantie ca de arc voltaic, dupa care dispare
cu desav�raire de pe cer. Revenind la cursul iniaial, alaturi de varul sau aflat �n
dificultate, Alexander �i comunica �ncerc�nd sa-ai stap�neasca tremurul vocii:
� Cyril, daca nu ne miacam mai repede, am dat-o dracului!
� E-n regula! Mai prind ceva viteza daca cobor�m �n picaj moderat spre 500 de metri
�
Depaaind centura nordica a bateriilor AA, cu speranaa ca nu s�nt angajaai pe o
traiectorie care sa-i poarte pe deasupra unei Flaktrap, cum numeau ingenioasele
capcane antiaeriene germane, treceau acum peste terenuri agricole �nzapezite,
parcelate de numeroase canale de irigaaie, pe firul carora straluceau �n lumina
difuza a dupa-amiezii, f�aii de apa �ngheaata, apropiindu-se de limita translucid-
perlata a spaaiului controlat de fenomenul insolit generat de la sol.
Chiar �nainte de-a atinge limanul, Flying Officerul observa cu neliniate cum de
jos, dinspre punctul de lansare, marindu-ai mereu dimensiunea, se �nalaa ca un dop
prin apa, una din lentilele de lumina verzuie, care �nvaluindu-i fulguranta, le-a
transmis prea de o fracaiune de secunda, senzaaia naprasnica a unei descarcari
electrice la nivelul fiecarei celule din trup.
Buimacit, patruns de o imensa oboseala, cu muachii m�inilor ai picioarelor
zv�cnindu-i dureros ai necontrolat, Alexander Wallace �ai descleata cu greutate
ochii �ncerc�nd sa se regaseasca. �i �nchise aproape instantaneu c�nd �ntorc�nd
capul spre dreapta, incandescenaa alba a soarelui �l orbi pentru c�teva clipe,
fixat �ntre orizont ai zenit, pe un cer azuriu, nesf�rait, marcat pe alocuri, la
mare �nalaime de nori cirrus, ca niate bucle de par albe, cu straluciri sidefate.
Dedesubt, se desfaaurau netede �ntre canalele rectangulare de apa f�neae ai paauni
de un verde crud, pe care paateau paanic grupuri mici de vaci balaate sau se miacau
purt�ndu-ai cositoarele tractoare vopsite �n culori pastelate.
Dupa apeluri repetate prin radio catre comandant ramase fara raspuns, pilotul
numarul 2 al patrulei roaii i se alatura acestuia la c�aiva metri distanaa,
cer�ndu-i prin semne cu m�na restabilirea contactului audio. Printr-o pantomima
destul de elocventa, Cyril �l lamuri ca radioul e mut ai pentru el ai ca deocamdata
misiunea lui este de escorta ai protecaie deasupra aparatului sau.
Alexander observa �n faaa, dincolo de transversala unui mare canal colector, �n
unghiul pe care acesta �l facea cu firul r�ului Ijssel, desfaaur�ndu-se spre nord-
vest, acoperiaurile de ardezie ale oraaelului Binderdaal. La verticala lui pluteau,
�ndepartate, la diferite �nalaimi, mai bine de doua duzini de baloane de baraj, a
caror ciudaaenie aparenta era faptul ca aveau forma unor lacrimi uriaae ai viu
colorate ai nu pe cea familiara de c�rnat zugravit �n culori mohor�te de camuflaj.
�Vulpea� zburatoare Red Two se dezmeticea pe masura ce secundele se scurgeau,
apropiindu-se de marginea sudica a localitaaii. Percepea fara sa gaseasca o noima,
ca soarele de dimineaaa care-i stralucea �n plexiglasul postului de pilotaj nu era
acelaai din pragul �nserarii de acum c�teva minute, ca peisajul terestru �mpodobit
de-o exuberanta vegetaaie estivala l-a �nlocuit pe ce-l acoperit de zapada
spulberata, pe care �l survolase de la decolarea de pe �ngheaatul aerodrom de
campanie belgian.
�n faaa, pe traiectoria obligata de zbor a Spitului ranit �n lupta se desfaaura o
perdea de padure, dincolo de care puteau spera sa afle un teren acceptabil pentru o
aterizare foraata, prea periculoasa p�na acum din pricina reaelei dense de canale
de irigare �n care aparatul putea capota, fara vreo speranaa de a nu se face
far�me.
Hotar�t sa faca o cercetare prealabila, cu riscul de a-l lasa c�teva minute fara
vreo protecaie, Alexander �ai atenaiona varul prin semne energice facute cu m�na
�nmanuaata, potrivit codului uzual folosit �n timpul zborurilor cu consemn de
tacere-radio ai �mping�nd energic maneta de gaze, mari viteza fara a lua �nalaime,
�n speranaa de a fi observat c�t mai t�rziu de observatorii de la sol.
Pe punctul de a depaai padurea de foioase observa cum �naintea lui se deschide un
larg c�mp �nierbat, �n spatele caruia se disting un air de cladiri joase, prelungi,
o construcaie cu doua niveluri ai un turn de control familiar oricarui pilot,
secondat de un catarg �nalt pe care flutura alene o punga de v�nt, �n faaa carora
se aaterneau, orientate diferit, doua piste albe de beton, cu c�teva bretele
�nguste �ntre ele ai spre c�teva hangare metalice.
�ntre piste ai liziera padurii, tocmai se ridica maiestuos, un balon impunator,
vopsit �n roau-cardinal, pe care era inscripaionat desluait, cu litere albe,
italice, sintagma �Spirit of Germany�. Sub el, la sol, se agitau mai multe
personaje, miac�ndu-se de colo-colo ai flutur�ndu-ai braaele.
�Sa fi c�atigat nemaii razboiula � �ntrebarea nerostita �i trecu prin minte lui
Alexander, accept�nd astfel pentru o clipa, fara sa conatientizeze, ca traverseaza,
cumva, un timp care nu-i aparaine, �n care n-are ce cauta. �Dar de ce oare
xenofobii de hitleriati ar scrie matricola unui aerostat �n limba englezaa �
Trecu la �nalaime mica, aproape �n razmot, ca pentru un atac la sol pe l�nga nacela
balonului, surprinz�nd secvenaial figurile alarmate ale celor doi aeronauai,
�ndrept�ndu-se temerar ai nesabuit spre cladirea principala a ceea ce parea a fi un
aeroport.
Parca pentru a-i veni �n �nt�mpinare, din furnicarul de oameni care miaunau �n
jurul aerogarii se desprinse o maaina decapotabila, condusa de o femeie, alaturi de
care un barbat, ridicat �n picioare, ainea pe un umar o instalaaie �ndreptata �n
mod evident spre el.
Chiar daca nu avea lungimea temutelor lansatoare germane de grenade antitanc,
Faustpatronen, �n noile circumstanae �n care timpul parea ca o luase razna,
aviatorul britanic accepta fatalist ideea ca avea de-a face cu o scula
perfecaionata, mai sofisticata.
Cu toate ca atia ca �ai epuizase mai devreme toata muniaia �n duelurile maraiale
dintre el ai redutabilele Focke Wulf 109 �Bot-lung�, dezavor� cu iuaeala
siguranaele armelor, aprinse colimatorul ai, de amorul artei, fixa reticulul
fosforescent pe silueta barbatului din automobil.
Alexander Wallace traia, �n joaca, clipa de graaie a unui participant la o ruleta
ruseasca atunci c�nd apasa butonul de declanaare a focului ai auzi, ca raspuns,
culasele mitralierelor clampanind, arm�nd �n gol. Nu mai zabovi �n postura
periculoasa pe care ai-o asumase inutil, ai �nainte ca sa �ncaseze o lovitura
adevarata de raspuns, executa o volta energica spre dreapta schimb�nd direcaia la
180 de grade, iar dupa ce se �nauruba �ntr-un tradiaional tonou al victoriei,
re�ntorc�ndu-se deasupra padurii de stejari, �ncepu sa-ai caute prin vazduhul senin
varul ai comandantul.
�l localiza mai repede dec�t se aateptase, dupa coloana de fum care se �nalaa
alene, dintr-un punct aflat chiar la poalele padurii proptite �n digul �nalt al
canalului colector.
Trecu �ndurerat de doua ori pe deasupra epavei, pe care un grup de barbaai echipaai
cu salopete kaki o acopereau cu zapada carbonica, pentru a surprinde pe pelicula
fotomitralierei fuzelajul contorsionat, cu aripile fr�nte, ca ai cele trei
autospeciale grupate la baza taluzului abrupt, pentru a certifica la Baza sf�raitul
tragic al Squadron Leaderului escadrilei 216 �Fox�, Fleight-Lieutenent Cyril
Dexter, apoi, lu�nd impetuos �nalaime, puse cap-compas pe nefasta centrala
electrica, pe care o intuia, inexplicabil, ca fiind cheia revenirii lui �ntr-o
realitate recognoscibila.
Chiar daca devenise aproape insesizabil �n spectrul vizibil, hotarul pe care �l
traversase cu mai puain de un sfert de ceas mai devreme �i provoca cu aceeaai
intensitate senzaaia atroce de durere absoluta, multiplicata cu suma miliardelor de
celule ale trupului sau.
Vlaguit peste masura dar deja conatient ca e totuai �ntreg, aaa cum era aintuit �n
chingile scaunului de pilotaj, Alexander Wallace, �n nevoia imperioasa de a afla
realmente pe ce lume se afla, gasi resursele necesare pentru a �nclina uaor avionul
ai a putea privi mai lesne peisajul pe care �l survola.
�n dreapta lui se �ntrevedeau printre d�rele valurite de ceaaa, �nca diafana,
poraiuni din structura intacta a centralei electrice, rezemate parca de coaul de
fum. �n jurul ei, pe o raza de c�teva sute de metri solul parea nederanjat,
acoperit fiind de poraiuni razleae de zapada. La relativ mica distanaa, spre sud,
se vedeau craterele imense, �nca fumeg�nde, din zona pe care apucasera sa o
loveasca bombardierele ai de care nu putusera trece, anihilate de arma miraculoasa
a germanilor.
Prin negura �nserarii care se �ndesea grabita ai de bancurile mari ai dense de
stratus ce se fugareau pe la vreo doua mii de metri, straluci surprinzator de
stinghera rafala de trasoare multicolore a unei mitraliere AA cvadruple. Cele patru
gheare luminoase greblara prea de zece secunde plafonul cenuaiu de nori, la
�nt�mplare, apoi se ascunsera.
Alexander ofta uaurat c�nd verific�nd radioul, constata ca radiofarul, care-i
asigura automat capul-compas pentru �ntoarcere, funcaioneaza fara probleme.
Calauzit de firul nevazut, cu ultimul galon de combustibil, cu luminile de poziaie
aprinse, scuip�nd sc�ntei roaii din eaapamente, ateriza �n cele din urma pe pista
�ngheaata, strajuita de toraele prietenoase de balizaj ale aerodromului de campanie
de l�nga oraaelul belgian Hechtel.
III

Cu ochelari imenai de soare ai cu o palarioara alba �n stil safari ocrotindu-i

createtul blond, Wanda conducea cu o concentrare sporita nervosul Ford-Capri, fiind
mai puain familiarizata cu tracaiunea pe spate a maainii ai straduindu-se sa
struneasca cei 125 de cai-putere ai motorului de 2300 cmc, la limita de 120 de
kilometri pe ora impusa de legea rutiera olandeza.
Goneau sub cerul splendid de vara pe Autostrada 28, care unea, aproape rectilinie,
Harderwijk de Zvolle, unde urmau sa �nnopteze, �naintea Festivalului aeronautic de
la Binderdaal.
Alexander Wallace ai el cu ochii ocrotiai de ochelari fumurii ai cu o palarie
uaoara de paie de orez, cu fason de melon, trasa pe frunte, parea ca dormiteaza,
aaa cum statea cu ceafa lipita de tetiera �mbracata �n piele maronie. Ascult�nd
freamatul continuu al aerului care se scurgea peste maaina decapotata, �ai amintea
de fiorul primelor zboruri cu planoarele fara cockpit, pe care le executase pe c�nd
era student la Cambridge.
� Unchiule Alex, m-am tot g�ndit dupa istorisirea ta de ieri, la o chestie�
Unchiul interpelat mormai, �nabuaindu-ai cu discreaie un cascat:
� S-auzim!�
� Daca am priceput eu bine, m�ine dimineaaa ar trebui sa ne aateptam la sosirea ta,
tocmai din iarna anului 1944, deasupra c�mpului de aviaaie de la Binderville�
� Binderdaal!
� Aaa cum zici, Binderdaal! Ma tot �ntreb, daca nu e vorba de o poveste fantastica
pe care ai-ai fabricat-o �n circumstanae mai speciale�
� Wanda!�
� Iarta-ma, cu toate ca ma mir de mine �nsami, aproape ca te cred! Dar, de unde
poai fi sigur ca evenimentul asta se �nt�mpla m�ine ai nu peste o saptam�na, peste
un an, sau peste zecea! Ca doar nu te-a informat nimeni atunci, prin radio sau
altfel, �n ce moment calendaristic precis te aflia Ca survolezi tocmai dimineaaa
zilei de 10 august 1974a �
� Corecta observaaie! o aproba z�mbind barbatul. Uite care mi-a fost raaionamentul:
�n mod evident, ne-am trezit, cumva, ai eu ai tatal tau, plasaai miraculos �n
viitorul timpului din care decolasem. De la bun �nceput am fost surprins de
existenaa micului aeroport. El nu figura pe aerofotogramele pe care le consultasem
la briefingul de pregatire a misiunii de lupta! El a fost construit ulterior, prin
1956, ca parte a unei mici baze NATO, de tranzit pentru militarii americani. Din
1962, terenul a fost �nchiriat, �n aceasta perioada, pentru organizarea unui
festival de aerostate cu aer cald� Cu timpul, mi-am dat seama ca ce vazusem eu
atunci, cum ai-am povestit, departe, aflate �n zbor pe deasupra oraaului, nu erau
baloane de baraj folosite �n timp de razboi ca obstacole antiaeriene, ci baloane
civile cu aer cald�
T�nara �l �ntrerupse bat�nd cu palma �nmanuaata �n volan:
� M-am prins ai de raaionamentul tau cu privire la datare! Ai luat ca reper balonul
inscripaionat cu sloganul �Spirit of Germany�!�
� Evident! An dupa an am urmarit lista celor �nscriai la manifestarea asta. De
fapt, atiam de cei doi germani din Mannheim care ai-au construit balonul cu
pricina, din revistele de profil, �nca de acum doi ani. Acum ai-au anunaat
participarea, aaa ca m�ine le vom vedea lansarea, printre ultimii, din pricina
vreunei defecaiuni pe care n-au cum s-o anticipeze� Dar eu, adica noi, atim ce este
scris, ca sa zic aaa�
Automobilul cu profil aerodinamic, �nveam�ntat �n culoare turcoaz, �i purta
neabatut �n lungul panglicii de beton a autostrazii, care taia rectiliniu c�mpia
plicticoasa prin netezimea ei. Din difuzorul radioului fixat pe BBC, vocea joasa,
�nvaluitoare, a longevivului comentator politic Tony Nettles, relata niate
picanterii de la ceremonia de depunere a juram�ntului de catre noul Preaedinte
american, republicanul Gerald Rudolph Ford Jr., dar c�nd a trecut la analiza
situaaiei politice din Portugalia, dupa rasturnarea lui Salazar �n urma Revoluaiei
Garoafelor Roaii din 25 aprilie, Wanda �nchise aparatul ai-i arunca o privire
fugara unchiului sau:
� Ma �ntreb ce fel de invenaie probau nemaii acolo, l�nga centrala aia electrica�
N-ai facut ceva sapaturi pe tema astaa N-am auzit nici macar �n treacat ca pe
undeva, cuiva, i-ar fi trecut prin cap sa anticipeze macar, proiectul unei
maainarii care sa genereze fenomene at�t de paradoxale!�
Fostul pilot din aviaaia regala �ai aprinse �ng�ndurat o aigareta Salem cu bricheta
electrica a maainii, �ncerca sa lanseze fara succes un rotocol de fum albastru,
apoi clatina afirmativ din cap:
� Cercetari am �ncercat eu sa fac, dar m-am izbit mereu de obstacolul secretului
militar. Toate documentele de arhiva privitoare la operaaiile militare, de spionaj
sau sabotaj efectuate �n zona de razboi Binderdaal, sunt inaccesibile, ba mai mult,
unele se pare ca au fost transferate americanilor� Prin �47, l-am dibuit, fac�ndu-l
sa creada ca ne-am �nt�lnit �nt�mplator, pe maiorul de la MI5 care ne facuse
prezentarea obiectivului �naintea misiunii de lupta din 16 noiembrie �44. Ne-am
�ncercat rezistenaa la bautura �ntr-un pub din East-End, p�na am reuait sa aflu ca
dupa Eliberare, �mpreuna cu o echipa de investigatori militari ai c�aiva oameni de
atiinaa, a participat la o minuaioasa cercetare la faaa locului. N-au aflat nimic
concret. De la c�aiva supravieauitori din Rezistenaa care �ncercasera sa se apropie
de ainta, fara rezultate notabile, au aflat doar ca neamaul care era Dumnezeul
obiectivului era un foarte t�nar colonel SS, Dr. Ernst Neumann ai ca instalaaia
misterioasa fusese demontata dupa atacul nostru ai transportata, dupa alte relatari
coroborate, pe un submarin staaionat �n apele costiere, l�nga Lemmer, care s-a
�ndreptat apoi spre o destinaaie, bine�naeles, necunoscuta�
La un kilometru de intersecaia cu Autostrada 50 care venea dinspre sud, cu puain
�nainte de Zvolle, unde aveau rezervare pentru noaptea urmatoare la un hotel, Wanda
opri �ntr-o parcare pustie, opri motorul ai cobor� pentru a-ai aprinde o aigara ai
a-ai mai dezmorai picioarele.
� Unchiule Alex, spuse ea rezem�ndu-se de pilonul unei reclame de aigari Camel care
strajuia un capat al parcarii, macar ai vazut filmul pe care l-ai facut acaion�nd
fotomitraliera de care vorbeaia Spuneai ca ai �nregistrat avionul tatei �n locul �n
care a cazut ai pe cei ajunai �n preajma lui�
Alexander Wallace sari tinereate peste portiera maainii ai �ncepu sa-ai faca v�nt
cu melonul din paie de orez:
� N-am reuait sa ajung la el. Se pare ca e unul din materialele transferate cu
prioritate la americani!
Se �ntoarse catre portbagaj ai-i aplica c�teva lovituri uaoare cu dosul palmei �n
tabla �ncinsa de soare, dupa care i se confesa �nc�ntat nepoatei:
� Dar am adus cu noi o camera de filmat, din cea mai noua generaaie, cu un
teleobiectiv ca o aeava de tun! Ma voi filma pe mine cu treizeci de ani �n urma! De
fapt, ma voi prezenta la �nt�lnire mai t�nar ca tine, Wanda! Un puati-aviator de
douazeci ai trei de ani!�
Zorii zilei de s�mbata 10 august s-au �ntrezarit peste c�mpul de aviaaie limitrof
bazei NATO de la Binderdaal, surprinz�nd treaza mulaimea de oameni care miauna
pregatind cele peste aaizeci de aerostate multicolore pentru lansare.
Cele mai multe luasera deja poziaia verticala, menainute astfel de rafalele scurte
de flacari care a�aneau prin ajutajele aparatelor de �ncalzit, fiind strunite �n
tendinaa lor de ascensiune de cablurile de ancorare.
Pe pista de beton din faaa Aerogarii, Alexander Wallace purt�nd pantaloni albaatri
evazaai ai o camaaa �n carouri caramizii, statea �n picioare �n maaina sa
decapotabila ai privea printr-un binoclu Carl Zeiss, un suvenir din timpul carierei
militare, spre punctul de start al aeronauailor din Mannheim. Aceatia, �mpreuna cu
o mica echipa tehnica se agitau �n jurul anvelopei uriaae care zacea pleoatita la
pam�nt.
Spre orele unsprezece, c�nd toate celelalte baloane pluteau deja pe deasupra
oraaului, travers�ndu-l spre nord-vest, Spirit of Germany �ai afla resursele de
vitalitate care �l verticalizara �n toata maiestuozitatea lui.
Wanda Dexter �ai netezi maainal gulerul rasfr�nt al bluzei albe de in, asociate cu
o fusta plisata scurta, verde-mandarin, care-i punea �n tulburatoare evidenaa
picioarele lungi ai bronzate, ai vizibil emoaionata, se adresa unchiului �n timp ce
rotea cheia de contact, trezind automobilul la viaaa:
� Nu atiu, domnule Fleight-Lieutenent, daca greaesc, dar mi se pare ca eroii noatri
legendari porneau la lupta cu �ndemnul Cu Dumnezeu �nainte!�
� Ai dreptate, Wanda, asta e momentul! Uite-i ca se ridica� Cu Dumnezeu �nainte,
�ncetiaor, cap-compas: balonul nemailor!
�n momentul �n care Fordul Capri sf�raea de traversat a doua pista de zbor, �n faaa
lor, dinspre orizontul bordat de liziera padurii, �ai facu apariaia marindu-ai
profilul frontal un avion monomotor, care-ai trimitea spre ei fulgerarile
intermitente ale luminii solare reflectate de plexiglasul carlingii.
� Uite-ma! Punctualitate de gentleman! Opreate sa filmez! racni Wallace cu
exaltare, ridic�ndu-se �n picioare ai salt�ndu-ai, din poala pe umar, aparatul de
filmat.
�ncadra cu uaurinaa avionul care se apropia ai regla cu febrilitate teleobiectivul,
p�na ce putu distinge cu claritate surprinzatoare chipul pilotului care se apleca
concentrat spre un dispozitiv, despre care el atia ca e aparatul de ochire al
armelor de bord.
�ai privea emoaionat chipul de acum trei decenii, bucuros ca nu-l acoperise atunci
cu masca de oxigen, las�nd-o sa-i at�rne �ntr-o parte, �nduioaat de concentrarea cu
care atia ca �l fixeaza ca ainta pe el, cel de acum, chiar daca era conatient ca-ai
folosise muniaia �n totalitate, risc�nd cu inconatienaa tinereaii �ntr-un exerciaiu
de frivola ruleta ruseasca�
ai-a vazut crisparea din ochi a momentului �n care a acaionat declanaatorul
armamentului, apoi a simait cum o lovitura naprasnica �i sf�aie pieptul, dobor�ndu-
l �n scaunul maainii, a auzit aipatul ascuait al Wandei, acoperit imediat de
urletul motorului �n foraaj al Spitului care �ai �nauruba elicea �n vazduh,
ridic�ndu-se chiar deasupra lor �ntr-o volta care �l rasturna pe spate, schimb�ndu-
i direcaia spre orizontul din care venise. Cu ochii �ntredeschiai anevoie urmari
avionul execut�nd un tonou impecabil al victoriei, dupa care s-a �ndepartat
pierz�ndu-se �ntr-un punct, undeva pe deasupra padurii.
Doua ambulanae medicale, una civila olandeza a organizatorilor Festivalului ai una
a bazei NATO �ai facura apariaia aproape simultan. Mai hotar�ai, paramedicii
americani l-au stabilizat expeditiv pe barbatul aflat �n stare de inconatienaa ai
l-au transportat apoi �n spitalul din incinta unitaaii militare.
Wanda Dexter a aaezat cu grija aparatul de filmat �n cutia sa speciala aflata �n
portbagaj ai ignor�nd cu feminista barbaaie petele de s�nge care se uscasera pe
scaunul din dreapta, s-a suit la volan ai a luat urma ambulanaei.
Spre seara, unul din doctorii care-i operasera unchiul a trezit-o din g�ndurile
care o cotropisera peste masura pe o bancheta a unei foarte aseptice sali de
aateptare ai a condus-o �ntr-o rezerva de reanimare, spun�ndu-i ca pacientul ai-a
revenit pentru moment, dar se afla �ntr-o stare foarte grava, urmatoarele douazeci
ai patru de ore fiind decisive.
Alexander Wallace zacea cu ochii �nchiai pe un pat metalic foarte �nalt, legat cu
cabluri ai furtunuri de diferite aparate. Chipul �i era emaciat ai palid, cu
trasaturile accentuate, mai colauroase.
T�nara lua un scaun din dreptul unei masuae de cola ai aaez�ndu-l l�nga pat, se
aaeza tulburata, simaind ca o podidesc lacrimile. C�nd i-a cuprins �ntre palme m�na
dreapta, parca alertat instantaneu de emoaia ei profunda, el ai-a ridicat pleoapele
grele de pe ochii albaatri-cenuaii ai a privit-o c�teva clipe, �ncerc�nd sa
z�mbeasca.
� Wanda, draga mea, ai vazuta � Am fost punctual la �nt�lnire ca un veritabil
gentleman englez!
� Da, unchiule Alex! chicoti printre lacrimi t�nara femeie. Ai fost mai punctual
dec�t cel mai de vaza membru al Reform Clubului din Londra, Mr. Phileas Fogg, care
locuia �n anul 1867 �n casa de la Saville-row, unul dintre cei mai frumoai ai mai
�nsemnaai boieri din �nalta societate a gentlemanilor, cum marturiseate �nsuai
domnul Jules Verne!�
Barbatul �i str�nse uaurel, abia simait, m�na, mulaumindu-i �n tacere pentru
amintirea zilelor din copilaria ei, �n care �i citea dramatiz�nd cu maiestrie
Ocolul Pam�ntului �n 80 de zile.
Dupa un moment de ezitare, ea �ndrazni sa sparga tacerea:
� Totul s-a petrecut at�t de repede� atii de fapt ce s-a �nt�mplat, unchiulea
� O eroare stupida!� Eu atiam ca magaziile de muniaie ale mitralierelor sunt
golite� ai totuai, la capatul uneia dintre benzi, mai exista un glona nenorocit,
ultimul dintr-un air de proiectile lung de zece metri, care a percutat �n mod
fatal!
� Doamne-Dumnezeule! Ne gasim parca �nscriai �ntr-un scenariu fixat �ntre repere
implacabile�
Alexander Wallace ofta fulgerat de o durere care �i strabatu �ncinsa inima, �nchise
ochii ai rosti aproape silabisind:
� De fapt, Wanda, ati ce e mai greu de �naeles, �n toata treaba astaa Chiar daca eu
sf�raesc acum ai aici, mai devreme tocmai mi-am luat zborul cu Spitul meu, dupa un
tonou de onoare, catre alai treizeci de ani de viaaa, la finalul carora, daca nu
intervin niate perturbari pe ici � pe colo, vom reveni am�ndoi la Festivalul de
baloane de la Binderdaal!� La revedere Wanda, draga mea�
Pe ecranul unui monitor �ncepu sa curga o linie verzuie continua, iar pe undeva,
dincolo de uaa, �ncepu sa a�r�ie insistent o sonerie. O echipa de barbaai ai femei
�n halate albastre navalira �n �ncapere �ncep�nd procedeele de resuscitare.
�ntr-un t�rziu, un medic costeliv, se apropie pe hol de Wanda Dexter ai i se adresa
cu privirea mioapa plecata �n jos, spre ochelarii rotunzi, pe care-i atergea cu un
pansament de tifon:
� Domniaoara, ne pare rau� Am facut tot ce omeneate era posibil�
T�nara raspunse cu voce raguaita ca �naelege ai este recunoscatoare, apoi se
�ntoarse brusc ai porni cu paai hotar�ai spre ieaire.
Trebuia grabnic sa developeze o bobina de film de 16 milimetri.
Jack Vance
Lovitura de graaie
(�Coup de Gr�ce� sau �Worlds of Origin�, 1958)
[The Many Worlds of Magnus Ridolph]

Traducere de Mihaela ai Cristian Ionescu

Roata, buchet de bule �ncastrate �ntr-o gigantica plasa metalica, era suspendata �n
aceasta regiune a spaaiului cunoscuta de pam�nteni sub numele de Sagittorius
Interior. Proprietar era Pan Pascoglu, un omulea energic ai tuciuriu, aproape
complet chel, cu ochi negri neast�mparaai ai o mustaaa stufoasa. Ambiaios, Pascoglu
spera sa faca din Roata o staaiune la moda, un fel de insula paradisiaca �n oceanul
sideral � ceva mai mult dec�t o simpla staaie de descarcare a marfurilor ai
corespondenaei. �n acest scop, mai adaugase vreo doua duzini de bule sclipitoare �
aaa numitele �vile�, dupa cum le botezase el � �n jurul bulelor exterioare ale
Roaii, care astfel �ncepuse sa semene cu o molecula extrem de complicata.
�Vilele� erau insonorizate ai confortabile; salile de mese propuneau un meniu de
cea mai buna calitate, iar saloanele cunoateau animaaia unui public deosebit de
variat. Magnus Ridolph gasea Roata odihnitoare ai stimulanta �n acelaai timp.
Aaezat �n penumbra discreta a unei sali de mese, unde doar stelele jucau rolul de
candelabre, �i privea pe convivi. La una din mesele din st�nga sa, acoperita
paraial de coroana unui arbust decorativ, se conturau patru siluete. Magnus Ridolph
se �ncrunta. Trei dintre personaje erau grotesc cocoaate, cu nasul �n farfurie.
� Ce barbari! murmura pentru sine Magnus Ridolph, �ntorc�ndu-ai privirea.
�n ciuda acestor maniere total deplasate, nu era prea aocat; pe Roata te puteai
aatepta sa �nt�lneati fiinae de toate condiaiile. Astazi parea ca este reprezentat
�ntregul evantai al evoluaiei, de la mitocanii aflaai la masa din st�nga, p�na la
elita elitelor � Magnus Ridolph �ai m�ng�ie barbiaonul alb, ca de obicei, foarte
�ngrijit � adica p�na la el �nsuai, trec�nd printr-o duzina de alte civilizaaii,
mai mult sau mai puain evoluate.
Cu coada ochiului, �l vazu pe unul dintre cei patru neciopliai ridic�ndu-se ai
apropiindu-se de masa lui.
� Scuzaai-mi indiscreaia, nu sunteai cumva domnul Magnus Ridolpha
Magnus Ridolph �i confirma supoziaia ai celalalt, fara a mai aatepta vreo
invitaaie, se lasa greoi pe scaunul de l�nga el. Magnus Ridolph ezita �ntre sarcasm
ai curtoazie. �n lumina palida a stelelor vazu ca interlocutorul sau era un
oarecare Lester Bonfils, antropolog, care-i fusese prezentat ceva mai devreme �n
cursul zilei. Magnus Ridolph, satisfacut de propria perspicacitate, se hotar�
pentru curtoazie. Ceilalai trei de la masa lui Bonfils erau niate salbatici �
aborigeni paleolitici de pe S-CHA-6, �ncredinaaai temporar supravegherii lui
Bonfils. Aveau niate figuri araagoase, posomor�te, banuitoare; pareau sc�rbiai de
toate civilizaaiile pe care le vizitasera. Purtau braaari grosolane de metal ai
niate centuri ce pareau, la prima vedere, de asemenea din metal � un sistem
sofisticat de catuae magnetice. La nevoie, Bonfils putea sa le imobilizeze
instantaneu braaele, acaion�nd o telecomanda.
�n ce-l privea, Bonfils era un barbat matahalos, greoi, cu un chip palid ai cam
buhait. Nu s-ar putea spune ca avea o mina prea �nfloritoare. Deai ar fi vrut sa
para prietenos, nu era dec�t un timid introvertit. Nasul subaire ai ascuait domina
o gura cu buze carnoase, uaor cazute. Miacarile sale nu dovedeau energie, ci o
febrilitate nervoasa. Aplec�ndu-se uaor catre Magnus Ridolph, �i zise pe un ton
confidenaial:
� Sunt sigur ca aveai destule pe cap, dar am mare nevoie de ajutor.
� Pentru moment nu sunt �n cautare de contracte, �i replica Magnus Ridolph pe un
ton tranaant.
Bonfils se lasa pe spatarul scaunului ai-ai �ntoarse privirea, negasind nici macar
energia sa protesteze. Sclipirea stelelor se reflecta �n ochii sticloai, iar pielea
feaei parea de culoarea cenuaii. Murmura, abia audibil:
� Ar fi trebuit sa ma aatept la asta...
Chipul lui parea at�t de trist ai de disperat, �nc�t Magnus Ridolph, cuprins de
mila, se simai �ndemnat sa-l �ntrebe:
� Din simpla curiozitate ai fara a ma angaja la ceva, care este natura problemelor
dumneavoastraa
Bonfils r�se sec, fara pic de veselie.
� Cum sa ma exprim..., soarta mea.
� �n acest caz, nu va pot fi de mare folos, �i raspunse Magnus Ridolph.
Bonfils emise acelaai sunet cavernos ai adauga:
� Folosesc cuv�ntul soarta �n sensul cel mai larg, incluz�nd � facu un gest vag cu
m�na � nici eu nu atiu cum sa spun. Ce mai..., par predispus �nfr�ngerii ai
eaecului. Eu ma consider drept un om bun, dar cu toate acestea, nimeni n-are mai
mulai duamani ca mine. �i atrag de parca aa fi cea mai ticaloasa fiinaa.
Magnus Ridolph �l privi cu un oarecare �nceput de interes.
� Sa �naeleg ca toai aceati duamani s-au coalizat �mpotriva dumneavoastraa �ntreba
el.
� Nu... sau, cel puain, nu cred. Dar sunt harauit de o femeie. ai-a pus �n cap sa
ma omoare.
� Nu pot sa va dau dec�t un sfat de ordin general, replica Magnus Ridolph. Rupeai
orice legatura cu aceasta femeie.
Bonfils izbucni cu energia disperarii, arunc�nd o privire peste umar, la salbaticii
sai:
� Dar n-am nici cea mai mica legatura cu aceasta femeie! Asta-i culmea! De acord,
sunt un batr�n nebun..., un antropolog ar fi trebuit sa fie mai atent la toate
chestiile astea, dar eram prea absorbit de munca mea. Ce va povestesc s-a �nt�mplat
�n punctul cel mai de sud al Capatului Lumii, la Kharesm. Cunoaateai locula
� N-am fost niciodata la Capatul Lumii.
� Oamenii ma opreau pe strada ai-mi spuneau: �Se pare ca �ntreaineai legaturi
intime cu una din fetele noastre�. Iar eu raspundeam: �Nu, nu, nici vorba! E o
minciuna!� Pentru ca, normal, eu, ca antropolog, ma feresc de asemenea probleme ca
dracu� de tam�ie.
Magnus Ridolph tresari uimit ai-l privi fix:
� N-aa fi zis ca profesia dumneavoastra presupune asceza de tip monahal. Ba din
contra...
Bonfils schiaa un gest vag, cu g�ndurile deja �n alta parte. �ntoarse capul �n
direcaia celor �ncredinaaai spre supraveghere; numai unul singur mai era la masa!
Scoase un geamat din rarunchi, sari �n picioare, mai-mai sa rastoarne masa lui
Magnus Ridolph ai o lua la fuga �n cautarea disparuailor.
Magnus Ridolph suspina ai, dupa o clipa de g�ndire, parasi sala de mese. Strabatu
agale marele salon, dar Bonfils nu mai era de gasit. Se aaeza pe o canapea ai
comanda un coniac.
Salonul era plin. Magnus Ridolph �ai studie vecinii. Oare de unde veneau aceati
barbaai ai aceste femei, aceati aproape-barbaai ai aceste aproape-femeia Oare ce
g�ndeau ei ai oare ce �i adusese aici, la Roataa Spre exemplu, bonzul acela cu faaa
rotunda ca o luna plinaa Era un nativ de pe planeta Padme, situata de cealalta
parte a galaxiei. Oare de ce s-o fi aventurat el at�t de departe de casaa Sau
vlajganul acela cu trasaturi aspre, al carui craniu �ngust ai ras suporta o
aglomerare impresionanta de ornamentaaii din tantalium � un senior de pe Dacca. Era
oare un exilata Sau urmarea pe cinevaa Ori participa la vreo cruciada trasnitaa Sau
antropomorful acela de pe planeta Hecate, ce sta singuratic �ntr-un cola �
exemplificare graitoare a teoriei evoluaiei paralele. Aspectul sau exterior
caricaturiza destul de bine faptura umana; interior, era la fel de diferit ca ai un
gasteropod. Capul sau era o carapace de oase �nalbite ai conturate de umbre negre;
gura � o simpla fanta fara buze. Era un Meth din regiunea Maetho ai Magnus Ridolph
atia ca rasa sa era bl�nda ai timida, av�nd at�t de puaine contacte mentale cu
oamenii, �nc�t parea necomunicativa ai de ne�naeles.
Privirea lui Magnus Ridolph se opri apoi asupra unei femei de o frumuseae pur ai
simplu uluitoare. Era o bruneta zvelta, cu pielea de culoarea nisipului din
deaerturile �nsorite; ainuta, gesturile, comportamentul erau de o siguranaa de-a
dreptul provocatoare.
Un omulea aproape chel, cu o mustaaa neagra, stufoasa, se lasa sa cada �n fotoliul
de l�nga Magnus Ridolph. Era Pan Pascoglu, proprietarul Roaii.
� Buna seara, domnule Ridolph, ce mai faceaia
� Mulaumesc, foarte bine... Doamna de acolo, cine ea
Pascoglu urmari privirea lui Magnus Ridolph.
� A, da! facu el. Este o prinaesa-z�na. De la Capatul Lumii. O cheama... (�ai
auguie buzele) �n sf�rait, nu-mi amintesc. �n orice caz, ceva strain.
� Desigur, nu calatoreate singura.
Pascoglu �nalaa din umeri:
� Ea susaine ca este casatorita cu Bonfils, dar locuiesc �n vile diferite ai n-au
fost vazuai vreodata �mpreuna.
� Ciudat, murmura Magnus Ridolph.
� Puain zis! Huhurezul ala de antropolog are, probabil, talente ascunse.
A doua zi, toata Roata era �n fierbere. Lester Bonfils zacea mort �n vila sa, iar
cei trei primitivi paleolitici aopaiau ca niate draci �n cuatile lor. Oaspeaii se
supravegheau unii pe alaii, neliniatiai. Unul dintre ei era un asasin!
2

Pan Pascoglu, �n culmea agitaaiei, �l aborda pe Magnus Ridolph:

� Domnule Ridolph, atiu ca sunteai �n vacanaa, dar trebuie sa ma ajutaai! Cineva l-
a ucis pe bietul Bonfils, dar cinea ... ai, ridic�ndu-ai patetic braaele spre cer,
continua: Bine�naeles, nu-mi pot permite asemenea belele aici!...
Magnus Ridolph �ai ciupi uaor v�rful barbiaonului �ngrijit.
� Veai solicita, desigur, o ancheta oficiala, nu-i aaaa se interesa el.
� Pai, tocmai pentru asta am venit la dumneavoastra! replica Pascoglu, tr�ntindu-se
�ntr-un fotoliu. Roata este �n afara oricarei jurisdicaii. Aici, eu fac legea...,
�ntre anumite limite, bine�naeles. Adica, daca m-aa apuca sa adapostesc raufacatori
sau sa fac din vicii surse de venit, s-ar gasi cine sa intervina. Dar nu este cazul
aici, pe Roata. Un beaiv, o �ncaierare, o mica gainarie, astea le putem rezolva
aaa, �ntre noi. �nsa niciodata n-am avut parte de o crima. Aaa ceva trebuie
elucidat de urgenaa!
Magnus Ridolph ramase un moment pe g�nduri, apoi zise:
� Presupun ca nu dispuneai de vreo dotare specifica criminalisticiia
� Adica detectoare de minciuni, senzori emoaionali, comparatoare celularea Nici
vorba. N-avem nici macar un tampon pentru prelevarea amprentelor digitale.
� Mi-era teama de asta, suspina Magnus Ridolph. Bine, mi-e greu sa refuz o asemenea
solicitare. Dar spuneai-mi, va rog, ce aveai de g�nd sa faceai cu criminalul dupa
ce-l voi prindea
Pascoglu sari �n picioare. Era clar ca nu luase �n calcul o asemenea ipoteza. �ai
str�nse pumnii ai rosti cu naduf:
� Ce pot sa faca Nu-s pregatit �n vreun fel ca sa institui un tribunal. ai nici nu
pot executa pe cineva, aaa, fara judecata.
Magnus Ridolph remarca conciliant:
� Poate p�na la urma problema �ai va gasi singura rezolvarea. �n fond, justiaia nu
constituie un scop �n sine.
Pascoglu aproba viguros din cap:
� Chiar aaa! Sa gasim mai �nt�i vinovatul. ai vedem noi dupa aia ce-o sa mai facem.
� Unde se afla cadavrula se interesa Magnus Ridolph.
� Acolo, �n vila. Exact unde l-a gasit femeia de serviciu.
� L-a atins cinevaa
� Numai medicul care l-a examinat. Dar, dupa aia, nu mai atiu, �ntruc�t am venit
�ntr-un suflet la dumneata.
� O.K. Sa mergem la vila lui Bonfils.

* * *
�Vila� lui Bonfils era o bula situata catre exteriorul p�nzei de paianjen care
constituia Roata, la vreo doua sute de metri de salonul central.
Cadavrul zacea pe podea � flasc, grotesc, jalnic l�nga un aezlong alb. �n mijlocul
frunaii prezenta un semn de arsura. �n rest, nicio alta rana vizibila. Cei trei
paleolitici erau �nchiai �ntr-o cuaca cu bare flexibile, �n mod evident un model
pliabil. Aaa cum aratau, barele nu puteau rezista foraei celor trei brute; probabil
�nsa ca erau conectate la o sursa de curent electric.
Pe l�nga cuaca se �nv�rtea un tinerel slabua, care parea ca �i examineaza sau ca �i
zg�ndara pe cei trei salbatici. La intrarea lor tresari ai se �ntoarse cu
vioiciune.
Pascoglu facu prezentarile:
� Doctor Scanton... Magnus Ridolph.
Detectivul �nclina ceremonios din cap:
� Daca am �naeles eu bine, doctore, aai efectuat deja o examinare superficiala a
cadavruluia
� Suficienta, �n orice caz, pentru a certifica decesul.
� Aai putea estima ora la care a survenita
� �n jurul miezului nopaii.
Magnus Ridolph traversa camera cu paai hotar�ai ai privi cadavrul. Se �ntoarse apoi
brusc ai reveni l�nga Pascoglu ai l�nga doctor, ramaai �n uaa camerei.
� Ei binea �ntreba nerabdator Pascoglu.
� N-am identificat �nca criminalul, �i raspunse Magnus Ridolph. Trebuie �nsa sa-i
fiu aproape recunoscator bietului Bonfils. Mi-a furnizat un caz de o puritate
aproape clasica.
Pascoglu �ai muaca nervos mustaaa:
� Poate-s eu mai greu de cap, dar...
� C�teva truisme evidente va vor permite poate sa aveai o imagine mai clara, �i
explica Magnus Ridolph cu amabilitate. �n primul r�nd, faptaaul se afla pe Roata.
� Natural, zise Pascoglu. N-a sosit ai nici n-a plecat vreo nava.
� Motivele crimei privesc un trecut mai mult sau mai puain apropiat.
Pascoglu vru sa spuna ceva, dar Magnus Ridolph �l opri cu un gest ai Pascoglu
re�ncepu sa-ai muate mustaaa.
� Este foarte probabil ca asasinul sa fi avut oarece legaturi cu Bonfils.
Pascoglu nu mai rabda ai zise nervos:
� Nu credeai c-ar fi mai bine sa ne �ntoarcem �n salonul cel marea Poate ca cineva
va marturisi singur sau...
� Fiecare lucru la timpul sau, raspunse Magnus Ridolph. Ca sa rezumam faptele, aa
zice ca principalii noatri suspecai sunt pasagerii veniai pe Roata odata cu
Bonfils, �n aceeaai nava.
� Pai, el a venit cu Maulerer Princeps. Aduc imediat lista tuturor pasagerilor care
au debarcat aici! anunaa Pascoglu ai ieai �n fuga.
Magnus Ridolph, din pragul uaii, examina camera. Apoi, �ntorc�ndu-se spre Scanton,
zise:
� O ancheta oficiala ar necesita un set complet de fotografii. Aai putea aranja
ceva �n acest sensa
� Desigur, am sa ma ocup chiar eu de asta.
� O.K. Iar dupa aceea..., �n sf�rait, nu vad ce-ar mai putea �mpiedica ridicarea
cadavrului.
3

Magnus Ridolph se re�ntoarse �n salonul central, unde �l gasi pe Pascoglu st�nd la

biroul de recepaie.
Acesta �i �ntinse o h�rtie:
� Iata cele solicitate.
Magnus Ridolph parcurse textul cu interes. Lista cuprindea treisprezece nume:

1. LESTER BONFILS, �nsoait de:

a) ABU;
b) TOKO;
c) HOMUP;
2. VIAMESTRIS DIASPORUS.
3. THORN 199.
4. FODOR IMPLIEGA.
5. FODOR BANZOSO.
6. SCRIAGL.
7. HERCULES STARGUARD.
8. FIAMELLA O-MIE-DE-CANDELE.
9. CLAN KESTREL, Tribul 14, a VI-a familie, al treilea fiu.
10. (N-are nume.)
� O.K.! �ncuviinaa Magnus Ridolph. Aa dori sa mai atiu �nca ceva. Ar fi deosebit de
interesant sa mi se indice ai planeta natala a tuturor acestor persoane.
� Planeta de originea gemu Pascoglu. De cea
Magnus Ridolph �l masura cu o privire neutra:
� Daca am �naeles eu bine, aai dorit sa ma ocup de ancheta acestei crime, nua
� Da, desigur, dar...
� Atunci aatept de la dumneavoastra o cooperare totala, fara proteste care nu-ai au
locul sau alte remarci, mai mult sau mai puain prosteati.
Magnus Ridolph �ai �nsoai cuvintele cu o privire at�t de rece ai de semnificativa,
�nc�t Pascoglu �nghiai �n sec ai-ai ridica exasperat m�inile spre cer.
� Fie cum vrei dumneata. Da� sa fiu al naibii daca �naeleg ceva!...
� Dupa cum v-am mai zis, Bonfils a avut amabilitatea sa ne furnizeze un caz de o
claritate absoluta.
� Pentru mine nu-i deloc clar, mormai Pascoglu. Arunca apoi o privire pe lista ai
continua: Credeai ca vreunul din ei e asasinula
� Este o posibilitate, nu o certitudine. Dupa cum asasin aa putea fi ai eu, sau
dumneavoastra, deoarece am�ndoi am avut recent contacte cu victima.
Pascoglu sur�se amar.
� Daca eati dumneata, facu el, marturiseate atunci, te rog, ai scuteate-ma de plata
onorariului!
� Mi-e teama �nsa ca situaaia nu-i chiar at�t de simpla. Aceasta problema poate fi
abordata sub diferite aspecte. Suspecaii � persoanele �nscrise pe aceasta lista �
sunt originare din lumi diferite. Fiecare a fost educat conform tradiaiilor
propriei culturi. O ancheta poliaieneasca normala ar rezolva �ntreaga afacere cu
ajutorul analizoarelor ai detectoarelor. Eu sper sa ajung la acelaai rezultat doar
pe baza analizei cultural-educaaionale.
Expresia chipului lui Pascoglu �l facu sa semene cu naufragiatul abandonat pe o
insula pustie, �n clipa �n care vede vasul dispar�nd la orizont.
� Numai de s-ar rezolva problema asta..., articula el cu o voce raguaita. ai, daca
se poate, fara publicitate...
� Bine, conchise Magnus Ridolph hotar�t. Deci care sunt planetele de originea
Ele fura adaugate �n dreptul fiecarui nume. Magnus Ridolph reexamina apoi lista. Se
�ncrunta uaor, trag�ndu-se de v�rful barbiaonului.
� Mai am nevoie de vreo doua ore pentru cercetari preliminare, dupa care... vom
interoga suspecaii! decreta el.
4

Nu trecusera nici doua ore c�nd Pascoglu, incapabil sa mai rabde, dadu buzna �n
biblioteca. Magnus Ridolph se afla acolo, cu privirea pierduta �n gol, ciocanind
mecanic cu creionul �n tablia mesei. Pascoglu vru sa spuna ceva, dar detectivul �ai
�ntoarse capul ai privirea ochilor sai albaatri ai bl�nzi paru sa acaioneze ca un
�ntrerupator �n mintea patronului Roaii; reuaind sa se stap�neasca, acesta se
interesa, cu o voce relativ calma, asupra stadiului cercetarilor lui Magnus
Ridolph.
� Avanseaza! �i raspunse detectivul. Dar dumneavoastra ce-aai aflata
� Pai, �i poai exclude de pe lista pe Scriagl ai pe Clan Kestrel. Am�ndoi erau la
cazino, unde jucau, ai au alibiuri de beton armat.
Magnus Ridolph rosti g�nditor:
� Desigur, nu este exclus ca Bonfils sa se fi re�nt�lnit aici, pe Roata, cu vreun
vechi duaman.
Pascoglu tuai uaor dreg�ndu-ai vocea:
� �n timp ce dumneata erai aici, am �ntreprins ai eu o mica ancheta. Personalul meu
are un bun sima de observaaie ai nu s-ar zice ca le-ar scapa prea multe amanunte.
Mi s-a spus ca Bonfils n-a vorbit dec�t cu vreo trei persoane: cu mine, cu dumneata
ai cu bonzul acela cu faaa rotunda, �mbracat �n toga stacojie.
Magnus Ridolph �ncuviinaa din cap:
� �ntr-adevar, am vorbit cu Bonfils. Parea foarte tulburat. Pretindea ca o femeie �
fara �ndoiala, Fiamella O-mie-de-candele � ar fi vrut sa-l omoare.
� Cea striga Pascoglu. ai atiai asta de la bun �nceputa!
� Potoliai-va, scumpe domn. El pretindea ca d�nsa ar fi nutrit asemenea intenaii �
ceea ce este cu totul altceva dec�t actul decisiv cu ale carui rezultate ne
confruntam noi acuma. De asemenea, v-aa ruga sa va mai moderaai exclamaaiile; ma
fac sa tresar de fiecare data. Aaadar, sa rezumam: este drept, a vorbit cu mine,
dar cred ca ma pot elimina fara probleme. Dumneavoastra mi-aai cerut sprijinul,
cunosc�ndu-mi reputaaia; deci, cu aceeaai certitudine, va elimin ai pe
dumneavoastra dintre suspecai.
Pascoglu gemu stins ai �ncepu sa masoare camera cu paai nervoai.
Magnus Ridolph continua:
� Acum, bonzul... Eu mai atiu c�te ceva despre cultul religios pe care-l practica.
Adepaii acestuia cred �n re�ncarnare ai acorda o preauire enorma vieaii ai, mai
ales, felului �n care e traita. Aaa ca cei de pe Padme nu ai-ar asuma niciodata
riscul unui asasinat; daca ar face una ca asta, ai-ar petrece viitoarele
re�ncarnari �n corpul vreunui aacal sau arici de mare.
Uaa se deschise ai, parca adus de un apel telepatic, �n biblioteca patrunse bonzul.
Remarc�nd tacerea care se lasase �n �ncapere ai privirea concentrata a celor doi,
se opri stingherit:
� Deranjez cumvaa
� �ntr-o oarecare masura, �i raspunse Magnus Ridolph, dar �ntruc�t discutam chiar
despre dumneavoastra, consider ca este �n interesul nostru, al tuturor, sa
continuam convorbirea �n trei.
� La dispoziaia dumneavoastra, se oferi bonzul, apropiindu-se cu paai domoli de ei.
Despre ce discutaaia
� Cunoaateai, desigur, ca Lester Bonfils, antropologul, a fost asasinat noaptea
trecutaa
� Am auzit vorbindu-se.
� Dupa unele informaaii, ieri seara aai avut cu el o scurta conversaaie.
� �ntocmai, ofta bonzul ad�nc. Parea ca se afla �n mare pericol. �n viaaa mea n-am
vazut un om at�t de descurajat. Calugarii de pe Padme � ai mai ales noi, bonzii din
secta lui Isavest � am jurat sa ne dedicam �ntreaga viaaa altruismului. Noi servim
�n mod constructiv toate fiinaele vii, ba, �n anumite �mprejurari, chiar ai
obiectele anorganice. Noi credem ca principiul vieaii transcende protoplasma,
originea sa situ�ndu-se �n �nsuai actul miacarii. O molecula care atinge o alta
molecula nu este oare o manifestare a vieaiia De ce sa nu admitem ca poate fiecare
molecula are o conatiinaaa Oare nu suntem �nconjuraai de germeni ai unor multiple
individualitaai g�nditoarea Strivirea unui bulgare de pam�nt nu genereaza
resentimente ai durerea Iata de ce noi, bonzii, ne miacam cu at�ta grija ai suntem
foarte atenai pe unde calcam.
� Mda! Hm! i-o taie scurt Pascoglu. ai ce voia Bonfilsa
Bonzul se g�ndi o clipa ai continua:
� Mi-ar fi greu sa spun. Era chinuit de angoase extrem de diferite. Parerea mea
este ca d�nsul �ncerca sa duca o viaaa onorabila, �nsa principiile la care recurgea
�n acest scop erau contradictorii. �n consecinaa, �ncerca o multitudine de
sentimente, cu efecte antagonice: banuiala, erotismul, ruainea, confuzia, frica,
m�nia, invidia ai dezamagirea. �n al doilea r�nd, cred ca �ncepuse sa se teama
pentru reputaaia sa profesionala.
Pascoglu �l �ntrerupse din nou:
� Dar ce voia, domnule, �n fonda
� Nimic, �n mod deosebit. Simaea nevoia de �ncurajare ai reconfortare.
� ai dumneata l-ai �ncurajat ai reconfortata
Bonzul schiaa un z�mbet modest:
� Dragul meu prieten, noi ne-am dedicat unui program de analiza mentala extrem de
laborios. Spre exemplu, prin antrenamente asidue, am reuait sa disociem lobul
cervical drept de cel st�ng, astfel �nc�t, s-ar putea spune, noi g�ndim cu doua
creiere separate.
Pascoglu era gata sa explodeze, c�nd interveni Magnus Ridolph:
� Cu alte cuvinte, bonzul ar vrea sa ne spuna ca numai un prost ai-ar permite sa
avanseze o soluaie simplista pentru problema cu care se confrunta raposatul
Bonfils.
� Este o transpunere �n vorbe a g�ndurilor mele, extrem de ingenioasa, �ncuviinaa
bonzul.
Pascoglu �i privi naucit o clipa ai-ai ridica braaele exasperat:
� Dom�le, eu vreau sa aflu cine i-a zburat creierii lui Bonfils. Poai sa ma ajuaia
Da sau nu!
Bonzul z�mbi din nou cu bl�ndeae:
� Scumpul meu prieten, stau ai ma �ntreb care ar putea fi sursa generatoare a
impulsurilor care va disturbaa Sunteai cumva motivat de vreo �nfr�ngere din
trecutul dumneavoastraa
Magnus Ridolph se grabi sa-l completeze:
� Bonzul face aluzie la Legea Mozaica. Doreate sa va puna �n garda �mpotriva
doctrinei �ochi pentru ochi, dinte pentru dinte�.
� Aai sesizat din nou perfect esenaa g�ndurilor mele, declara bonzul.
Pascoglu emise un sunet neinteligibil ai �ncepu sa masoare camera, �n lung ai-n
lat, agitat ca un leu �n cuaca.
� M-am saturat de toate aiurelile astea! mugi el. Bonzule, poai s-o-ntinzi!
O data mai mult, Magnus Ridolph �ai asuma sarcina de a face pe interpretul:
� Domnul Pascoglu va prezinta sincerele sale mulaumiri ai va roaga sa-l scuzaai
p�na c�nd va dispune de timpul necesar pentru a analiza, cu mintea odihnita,
spusele dumneavoastra.
Bonzul se �nclina cu demnitate ai se retrase. Pascoglu nu pierdu ocazia sa
comenteze cu amaraciune:
� C�nd totul o sa se termine dracului odata, n-ai dec�t s-o fredonezi cu bonzul
asta c�t pofteati. Eu, unul, m-am saturat de vorbarie goala. Vreau acaiune... Apasa
un buton: Sa vina �n biblioteca femeia aia de la Capatul Lumii... Domniaoara O-mie-
de-lum�nari sau cum naiba o cheama!...
Magnus Ridolph �ai �nalaa �ntrebator o spr�nceana:
� Ce-aveai de g�nd sa faceaia
Pascoglu �i ocoli privirea.
� Vreau sa-i chestionez pe toai tipii aia, ca sa vad ce atiu.
� Mi-e tare teama ca va irosiai degeaba un timp preaios.
� N-are a face! se �ncapaa�na Pascoglu. Trebuie �nceput de undeva. Nu poai afla
nimic st�nd �ncuiat �n biblioteca.
� Sa �naeleg ca nu mai aveai nevoie de serviciile melea
Pascoglu �ai muaca nervos mustaaa.
� Sincer sa fiu, dom�le Ridolph, eati cam mol�u pentru gustul meu. Aici e vorba de-
o treaba serioasa, dom�le. Rezultate, de astea am eu nevoie... ai repede!
Magnus Ridolph schiaa o �nclinare din cap ai adauga:
� Cred ca nu aveai nimic �mpotriva daca asist ai eu la interogatoriia
� Deloc, deloc.
Nu dupa multa vreme, Fiamella O-mie-de-candele aparu �n pragul uaii.
Pan Pascoglu ai Magnus Ridolph o privira �n tacere. Era �mbracata cu o tunica
simpla de culoare bej ai purta sandale suple, din piele. Braaele ai picioarele �i
ram�neau descoperite, iar pielea abia daca avea o nuanaa ceva mai deosebita dec�t
veam�ntul. �ntre buclele bogate ale parului purta o floricica de un oranj viu.
Cu o mina �ntunecata, Pascoglu �i facu semn sa se apropie. Magnus Ridolph se
retrase discret �ntr-un cola al �ncaperii.
� Cu ce va pot fi de folosa se interesa Fiamella cu o voce dulce, c�ntatoare.
� Pai, hm!... Cred ca aai aflat de moartea lui Bonfilsa
� O, da!
� ai ce parere aveaia
� Evident, sunt bucuroasa.
� Ia te uita!a Pascoglu tuai uaor, parca pentru a-ai drege glasul. Daca am �naeles
eu bine, pretindeaai ca sunteai doamna Bonfils.
Fiamella �ncuviinaa din cap.
� Dumneavoastra, cei de pe aici, aaa va exprimaai. La noi, la Capatul Lumii, se
spunea ca el era domnul Fiamella. Ca doar eu am fost cea care l-a ales. Numai ca el
a fugit ai, proced�nd astfel, m-a jignit �ngrozitor. Am fost nevoita sa ma lansez
�n urmarirea lui ai i-am zis ca am sa-l omor daca nu se �ntoarce la Capatul Lumii.
Pascoglu tresari de parca ar fi calcat pe un aarpe veninos.
� Cea! Marturiseati ca l-ai omor�ta!
� Nu! Nici vorba!! striga ea indignata. Cu o arma de foca Dumneata pari la fel de
nebun ca Bonfils. Fii atent, ca te omor!
Pascoglu facu un pas �napoi, uluit. Se �ntoarse spre Magnus Ridolph:
� Ai auzit-o, Ridolpha
� Bine�naeles ca am auzit-o.
Fiamella �ai sublinie spusele cu un gest energic al capului.
� Daca �ai baai joc de frumuseaea unei femei, ce mai poate ea sa faca, hma replica
ea. Sa te omoare, ai cu asta, basta! Insulta dispare odata cu m�rlanul!
� Dar dumneavoastra cum procedaai, �n fond, domniaoara Fiamella, ca sa cauzaai
moarteaa ... se interesa politicos Magnus Ridolph.
� Noi, ca sa omor�m, recurgem la dragoste. Uite, eu vin aaa... � Fiamella facu
c�aiva paai ai se opri �n faaa lui Pascoglu, priv�ndu-l drept �n ochi � �mi ridic
braaele, uite-aaa... � �ai ridica �ncet braaele, cu palmele �ndreptate spre chipul
lui Pascoglu � Dupa aceea ma �ntorc ai plec... � ceea ce ai facu, uit�ndu-se peste
umar � Apoi ma �ntorc... se apropie din nou � ai dumneata o sa �ncepi sa te rogi de
mine: �Fiamella, lasa-ma sa te m�ng�i!� ai eu o sa vin �n spatele tau ai o sa-ai
suflu uaor �n ceafa...
� Gata! b�igui Pascoglu, stingherit.
�...Iar dumneata devii palid, �ncepi sa tremuri ai, dupa aceea, sa pl�ngi ai sa
sc�nceati: �Fiamella, Fiamella O-mie-de-candele, te iubesc, mor de dorul tau!�. Iar
c�nd se face noapte, eu vin la tine �n camera, �nveam�ntata numai cu c�teva flori,
iar dumneata o sa pl�ngi: �Fiamella!� Numai ca eu o sa...
� Da, cred ca lucrurile sunt clare! interveni suav Magnus Ridolph. Sunt sigur ca
domnul Pascoglu, c�nd �ai va veni �n fire, va va prezenta sincerele sale scuze
pentru aceasta jignire, pe care o regreta deja din ad�ncul inimii. C�t despre mine,
nu mi-aa putea �nchipui un mod mai placut de a muri, astfel �nc�t aa fi aproape
tentat sa...
atrengareate, ea �l trase uaor de barbiaon.
� Eati prea batr�ior, scumpule.
Magnus Ridolph ofta ai �ncuviinaa cu tristeae:
� Tare mi-e ca aveai dreptate. Deai, o clipa, am crezut ca... �n sf�rait, asta e.
Domniaoara Fiamella O-mie-de-candele, va puteai retrage. Va rog eu, �ntoarceai-va
la Capatul Lumii. Soaul dumneavoastra este mort ai nimeni nu va mai �ndrazni
vreodata sa va insulte.
Fiamella z�mbi trist, dar satisfacuta, ai se �ndrepta cu pas vioi spre ieaire.
Ajunsa �n prag, se opri ai se �ntoarse:
� Vreai sa atiai cine l-a ucis pe p�rlitul ala de Lestera
� Bine�naeles, sari grabit Pascoglu.
� �i atiai pe preoaii de pe Cambysesa
� Pe Fodor Impliega ai pe Fodor Banzosoa
Fiamella aproba d�nd din cap:
� aatia �l urau pe Lester. Tot timpul �i ziceau: �Da-ne unul din sclavii tai! Am
pierdut prea mult timp. Trebuie sa trimitem de urgenaa un suflet zeului nostru!�.
Dar Lester le raspundea: �Nu!�. Iar pe ei �i apuca furia ai auaoteau �ntre ei ai-l
vorbeau tot timpul de rau pe Lester.
Pascoglu cazu pe g�nduri.
� Mda. �naeleg. �n orice caz, am sa-i chestionez ai pe cei doi preoai. Mulaumesc
pentru informaaie.
Fiamella ieai. Pascoglu se apropie de microfonul din perete.
� Trimite-mi-i, te rog, pe Fodor Impliega ai pe Fodor Banzoso.
Dupa o scurta pauza, vocea funcaionarei de la recepaie se facu auzita:
� Sunt ocupaai, domnule Pascoglu... Au nu atiu ce ceremonie rituala �n derulare.
Mi-au spus ca vor fi disponibili peste c�teva minute.
� aaa... bine... Atunci, sa vina Viamestris Diasporus.
� Prea bine, domnule.
� Cu titlu pur informativ, zise Magnus Ridolph, aa dori sa va precizez ca Diasporus
aparaine unei civilizaaii �n care arta luptelor cu gladiatori este foarte populara,
unde gladiatorii �nvingatori sunt adevaraai prinai ai societaaii, mai ales
gladiatorul amator, care poate fi chiar un nobil de rang �nalt, ce lupta doar
pentru glorie ai faima.
Pascoglu se �ntoarse brusc spre el:
� Daca Diasporus este gladiator amator, �nseamna ca-i un tip brutal din fire. ai
care nu face mofturi la alegerea victimelor!
� Eu v-am expus, pur ai simplu, faptele ce-au reieait �n urma cercetarilor pe care
le-am efectuat �n aceasta dimineaaa. Concluziile va aparain �n �ntregime.
Pascoglu m�r�i ceva de ne�naeles.
Pe uaa aparu Viamestris Diasporus, un barbat �nalt, cu o faaa vultureasca � unul
dintre personajele care-i atrasesera atenaia lui Magnus Ridolph cu o seara mai
�nainte. Prea de o clipa, cerceta cu un ochi vigilent toate ungherele bibliotecii.
� Intraai, va rog, zise Pascoglu. Conduc ancheta privind moartea lui Lester Bonfils
ai cred ca aai putea sa ma ajutaai.
Chipul prelung al lui Diasporus reflecta o sincera surprindere.
� Cum, ucigaaul nu s-a predat �ncaa
� Din pacate, nu.
Diasporus avu un gest brusc, o clatinare rapida din cap, de parca totul i-ar fi
devenit deodata limpede:
� Este evident ca Bonfils a fost un adversar de cea mai jalnica speaa, iar ucigaaul
este, mai degraba, jenat dec�t m�ndru de isprava sa.
Pascoglu �ai masa ceafa.
� Daca-mi permiteai sa avansez o simpla ipoteza, domnule Diasporus: sa zicem ca
dumneavoastra l-aai fi ucis pe Bonfils. Care ar fi fost motivele...
Diasporus �l �ntrerupse cu un gest autoritar:
� Este ridicol! Nu mi-aa �ntina palmaresul cu o asemenea victorie penibila!
� Dar sa presupunem ca aai fi avut vreun motiv sa-l omor�ai...
� Ce motiva Ca