Sunteți pe pagina 1din 5

Articol publicat în anuarul Cultura Medieşană, vol. VIII, 2019, Mediaş.

ERORI ŞTIINŢIFICE ÎN MANUALUL DE GEOGRAFIE PENTRU CLASA A VI-A, 2018

Dr. Ioan Mărculeţ

Résumé. Erreurs scientifiques présentes dans le manuel de géographie de sixième, 2018. La fin du mois d’août et tout le mois de septembre 2018 ont connu l’attention particulière des médias en raison de nombreuses erreurs scientifiques et méthodiques présentes dans le manuel de géographie de sixième, les auteurs en cause étant Mihaela Cornelia Fiscutean, Dorin Fiscutean, Ciprian Mihai et Ionela Popa. Dans les lignes qui suivent sont présentées une partie des erreurs scientifiques qui ont conduit au retrait du manuel du système éducatif, ainsi qu’à sa correction et sa réédition.

Cuvinte cheie: manual de geografie, erori ştiinţifice, reeditare Mots-clés: manuel de géographie, erreur scientifique, réédition

Sfârşitul lunii august şi întreaga lună septembrie 2018 au fost „zguduite”, în mass-media, de numeroasele erori ştiinţifico-metodice prezente în manualul de geografie pentru clasa a VI-a, care îi are ca autori pe Mihaela Cornelia Fiscutean, Dorin Fiscutean, Ciprian Mihai şi Ionela Popa şi a fost publicat de Editura Didactică şi Pedagogică (fig. 1). În paginile acestui material nu ne referim la istoricul acestui incident şi nici nu căutăm vinovaţi, ci arătăm doar o parte din erorile ştiinţifice care au determinat retragerea manualului din şcoli, corectarea şi reeditarea sa. Iată câteva dintre acestea:

„… în anul 1492 Cristofor Columb traversează Oceanul Atlantic şi ajunge în insula El Salvador” (pag. 10). În

realitate, Cristofor Columb ajunge în insula San Salvador.

„Harta politică a lumii redă ţările prin culori. În prezent (anul 2018) sunt 193 de ţări recunoscute de ONU şi

numărul lor creşte treptat.” În anul 2018 numărul ţărilor este uşor mai mare, 193 fiind membre ONU. Spre exemplu,

statul Vatican este recunoscut de ONU, dar nu face parte din organizaţie. În plus, nu există nicio certitudine că în viitor numărul statelor o să crească treptat.

„Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect: …

2. Perioada marilor descoperiri geografice a fost cuprinsă între secolele: a. XII-XIII b. XV-XVI c. XI-XX

d. XX-XXI

3. Călătoria lui Fernando Magellan în jurul lumii a oferit informaţii referitoare la: a. forma Pământului b. gravitaţia terestră c. tipurile de ţărmurii d. tipurile de climă” (pag. 19). Analizând cu atenţie răspunsurile oferite, se observă faptul că la exerciţiul 2 pot fi valabile răspunsurile b. XV-XVI şi c. XI-XX, perioada XI-XX incluzând şi secolele XV-XVI. La exerciţiul 3, autorii vizau selectarea de către elevi a răspunsului a. („forma Pământului”). Numai că, expediţia lui Magellan a oferit informaţii importante şi despre ţărmuri şi climă. A se vedea pentru aceste aspecte jurnalul lui Antonio Pigafetta. Deci, puteau fi considerate valabile trei răspunsuri.

Referitor la evoluţia numerică a populaţiei Terrei: „Creşterea accelerată (explozia demografică) s-a înregistrat

după anul 1960, datorită următorilor factori: … b. lipsa conflictelor militare … c. creşterea natalităţii şi reducerea

mortalităţii” (pag. 22). Informaţiile oferite de manual sunt eronate: şi după 1960 au fost numeroase războaie, iar explozia demografică nu a fost generată de creşterea natalităţii, ci de menţinerea natalităţii ridicate şi diminuarea mortalităţii.

De la pagina 23 aflăm că, în ierarhia continentelor, Europa este „al treilea ca număr de locuitori”, iar de la pagina 42, că „este al patrulea”.

Manualul ne spune despre cătun că este un „grup de aşezări ţărăneşti cu un număr mic de locuitori” (pag.

25). În realitate, cătunul este un grup de gospodării cu un număr mic de locuitori.

În manual se susţine că „în funcţie de forma vetrei, satele pot fi: a. risipite … b. adunate … c. liniare” (pag.

26). Nimic mai fals! Clasificarea oferită de autori se referă la dispunerea gospodăriilor, nu la forma vetrei 1 .

În manual, conurbaţia este definită ca fiind o „formă de aglomerare urbană alcătuită dintr-un oraş mare,

înconjurat de alte oraşe mai mici” (pag. 26). Manualul explică eronat conurbaţia adaptând, de fapt, definiţia aglomeraţiei urbane = „concentrare urbană formată din oraşul propriu-zis şi o parte din localităţile apropiate lui, cu care acesta întreţine relaţii intense” 2 . În realitate, conurbaţia este o formă de aglomerare urbană apărută pe baza intensificării

relațiilor dintre două sau mai multe orașe apropiate spațial.

„Țările arabe (Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatar, Bahrain, Dubai etc.) s-au dezvoltat pe baza resurselor de petrol …” (pag. 29). De când oraşul Dubai a devenit o ţară?!

1 N. Ilinca, 2008, p. 296-303.

2 M. Ielenicz, Ge. Erdeli, I. Marin, 2007, p. 10.

141

„Industria a apărut în forma actuală în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea” (pag. 33). Industria, şi nu „în forma sa actuală”, a apărut în a doua parte a secolului al XVIII-lea.

(pag. 42). Fizico-geografic,

Insula Groenlanda aparţine Americii de Nord.

„Ţărmurile cu deltă sunt specifice gurilor de vărsare ale unor fluvii în mări: Volga, Dunăre …” (pag. 44).

Propoziţia nu este relevantă şi nu lămureşte elevul. Țărmurile cu deltă sunt specifice fluviilor ale căror guri de vărsare

sunt la mări cu maree redusă.

La pagina 46 cititorul află că: „Altitudinea medie a Europei este de 320 m, relieful încadrându-se între -28 m în

Marea Caspică și 5.642 m, în vârful Elbrus din Munții Caucaz”. Altitudinea de -28 m nu este în Marea Caspică, ci în

Câmpia Mării Caspice (Câmpia Precaspică). Informaţia eronată se regăseşte şi la Federaţia Rusă (pag. 74): „punctele cu cea mai scăzută și mai ridicată altitudine din Europa (-28 m, în Marea Caspică și 5.642 m …”.

„Râurile din Europa Vestică … Se alimentează predominant din precipitaţii şi se varsă sub formă de estuar

…” (pag. 49). Cum se varsă sub formă de estuar?! Au gurile de vărsare sub formă de estuare.

„Cea mai mare insulă care aparține Europei este Groenlanda (Danemarca)

Referitor la familiile de limbi indo-europene, în manual (pag. 57) scrie: „- germanice, vorbite, mai ales, în

Europa Centrală, în ţări precum Germania, Austria, Elveția, Marea Britanie și țările nordice;”. Conform textului, se lasă impresia că Marea Britanie şi ţările nordice sunt poziţionate tot în Europa Centrală.

Referitor la structura confesională citim: „ortodoxism (Europa Estică şi Peninsula Balcanică: România, Grecia,

Bulgaria, Ucraina, Serbia, Belarus, Republica Moldova), protestantism (Europa Centrală şi Nordică: Germania, Olanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Marea Britanie)” (pag. 57). Conform textului, România şi Republica Moldova,

care aparţin Europei Centrale, sunt trecute la Europa Estică, iar Olanda şi Marea Britanie, care aparţin Europei Vestice, sunt menţionate la Europa Centrală şi Nordică.

La pagina 59 scrie: „… dar și multe orașe din Europa Centrală (de exemplu: Paris, Londra, Viena, Milano

etc.).” Oraşele Paris, Londra şi Milano nu sunt în Europa Centrală.

Referitor la Moscova: „Orașul datează din secolul al X-lea și a redevenit capitala Rusiei în anul 1917” (pag.

60). Moscova a redevenit capitala Rusiei în anul 1918.

Referitor la Berlin: „După căderea zidului Berlinului, în anul 1990 …” (pag. 60). Zidul Berlinului a căzut în anul

1989.

Referitor la Londra şi Paris (pag. 60), cititorul află că ambele sunt „al treilea oraş european ca număr de

locuitori” (?!).

Referitor la Italia: „În Italia sunt şi doi vulcani activi, Etna şi Vezuviu” (pag. 73). Fals, în Italia sunt mai mulţi

vulcani activi. „Orașele principale sunt localizate în partea central-nordică: Roma, Torino, Milano, Genova etc., în Italia existând şi două state enclavă: Vatican (Statul Papal din Roma) şi San Marino (cea mai veche republică)”. Ce au Vaticanul şi San Marino cu oraşele Italiei?!.

La pagina 81: „I. Pe harta de mai jos sunt marcate statele cu litere de la A la J, oraşele capitală, cu numere

de la 1 la 10 …”. Analizând harta indicată, constaţi marcat cu numărul 8 oraşul Istanbul (!?). La recapitularea de la pagina 88, constaţi faptul că, în acelaşi timp, în România gradul de satisfacţie a populaţiei este 7-7,5 (pe hartă) şi de 6,5-7 (în coloana din dreapta hărţii)

La pagina 89, la explicaţia imaginii c. scrie greşit „Catedrala Patriarhală din Cluj-Napoca”, în loc de „Catedrala Patriarhală din Bucureşti”.

În întreg conţinutul manualului sunt utilizaţi greşit unii termeni de specialitate. De exemplu, fluviile sunt denumite râuri, iar regiunile sunt numite zone.

Şi elementele cartografice care însoţesc textul abundă în erori, ori par nefinalizate. Atrag atenţia: „Mari exploratori ai secolelor XV-XVI” (pag. 11 şi 18), „Harta continentelor” (pag. 11), „America de Sud” (pag. 13), „Harta

politică a lumii” (pag. 14-15), harta punctelor extreme ale Europei (pag. 42), „Europa: golfuri, insule, peninsule şi strâmtori” (pag. 43), „Unităţile majore de relief din Europa” (pag. 46), „Hidrografia Europei” (pag. 48), Traseul Dunării (pag. 50), „Zonele biogeografice din Europa” (pag. 53), „Harta politică a Europei” (pag. 54), „Formele de guvernământ din Europa” (pag. 55), „Marile oraşe din Europa” (pag. 59), „Principalele oraşe din Italia” (pag. 73), harta care redă ţările Scandinaviei (pag. 79), „Europa – ţări, oraşe, râuri, lacuri (pag. 92-93) şi harta lumii, de final de an şcolar (pag. 96). În continuare, aducem în atenţie doar câteva dintre reprezentările cartografice menţionate mai sus:

Pe harta: „Mari exploratori ai secolelor XV-XVI” (pag. 11 şi 18), atrag atenţia ca erori: expediţia lui Vasco da

Gama ce atinge țărmul Americii de Sud şi călătoria lui Fernando Magellan care urmează un itinerar pe la sud de Ţara de Foc (America de Sud) şi pe la sud de Insulele Filipine. În realitate, expediţia lui Vasco da Gama nu a atins America de Sud, iar călătoria lui Fernando Magellan a urmat un itinerar pe la nord de Ţara de Foc (America de Sud), prin

Strâmtoarea Magellan, şi a pătruns în Insulele Filipine, unde Magellan a fost ucis.

142

Pe „Harta continentelor” (pag. 11) atrag atenţia: Oceania marcată ca al 7-lea continent; partea europeană a

Rusiei colorată în culoarea Asiei; partea asiatică a Turciei marcată în culoarea Europei; Insula Groenlanda marcată în culoarea Europei; limita dintre America de Nord şi America Centrală trasată mai la sud (fig. 2).

„Harta politică a lumii” (pag. 14-15) abundă în erori, dintre care semnalăm: Vanuatu în loc de Tasmania;

Marea Moartă în loc de Marea Roşie; Asuncion în loc de I. Ascension; lipsa Sudanului de Sud şi Timorului de Est; denumiri scrise greşit: Guinea, Guinea Bissau, Guinea Ecuatorială, Guiana Franceză, I. Falkand, Rep. Central Africană, Djibuti, Kîrgistan, Malaesia, Romania, în loc de Guineea, Guineea Bissau, Guyana Franceză, I-le. Falkland, Rep. Centrafricană, Djibouti, Kîrgîzstan, Malaysia, România (fig. 3).

Pe harta cu punctele extreme ale Europei (pag. 42), capurile Roca şi Tainaron sunt poziţionate greşit (fig. 4).

Corect, Capul Roca este situat mult mai la nord, iar Capul Tainaron, în sudul Peninsulei Peloponez.

Pe hărţile „Europa: golfuri, insule, peninsule şi strâmtori” (pag. 43), „Unităţile majore de relief din Europa”

(pag. 46) şi „Hidrografia Europei” (pag. 48), Câmpia Mării Caspice este colorată albastru deschis, la fel ca Marea Azov, Marea Adriatică etc. Această câmpie, deşi altitudinal se află sub nivelul mării, este totuşi o porţiune de uscat şi ar fi

trebuit colorată cu verde.

Pe harta „Traseul Dunării” (pag. 50) se „evidenţiază”: Turnu Măgurele în loc de Drobeta-Turnu Severin şi

Tulcea în loc de Isaccea (fig. 5).

Harta „Zonele biogeografice din Europa” (pag. 53) este fundamental greşită: zona pădurii mixte (conifere şi

foioase) este marcată şi în centrul Franţei, în Câmpia Padului, în nord-estul Pen. Italice etc.; stepa şi silvostepa acoperă Subcarpaţii Getici, Depresiunea Braşovului, Depresiunea Transilvaniei, arealul de la sud de Munţii Balcani etc. (fig. 6).

Pe harta „Formele de guvernământ din Europa” (pag. 55), republicile semiprezidenţiale sunt marcate ca fiind republici prezidenţiale: România, Portugalia, Ucraina etc. (fig. 7).

Selecția observaţiilor noastre asupra erorilor din prima ediţie a manualului de geografie pentru clasa a VI-a („Terra – elemente de geografie umană. Europa.”) se finalizează aici şi îi invităm pe cei interesaţi să regăsească și celelalte greșeli, analizând comparativ cele două ediţii ale sale.

Bibliografie

Fiscutean Mihaela Cornelia, Fiscutean D., Mihai C., Popa Ionela (2018), Geografie. Terra – elemente de geografie umană. Europa. Manual pentru clasa a VI-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Fiscutean Mihaela Cornelia, Fiscutean D., Mihai C., Popa Ionela (2018), Geografie. Terra – elemente de geografie umană. Europa. Manual pentru clasa a VI-a, Ediţia a II-a, revizuită pe baza observaţiilor prof. dr. Ioan Mărculeţ, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. Ielenicz M., Erdeli Ge., Marin I. (2007), Dicţionar de termini geografici pentru gimnaziu şi liceu, Edit. Corint, Bucureşti. Ilinca N. (2008), Geografie umană – populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti.

– populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti. Fig. 1. Manualul de geografie pentru clasa a

Fig. 1. Manualul de geografie pentru clasa a VI-a. Prima ediţie (2018).

de geografie pentru clasa a VI- a. Prima ediţie (2018). Fig. 2. Harta continentelor (pag. 11).

Fig. 2. Harta continentelor (pag. 11). O parte dintre greşeli sunt marcate cu semnul întrebării (?).

143

Fig. 3. Harta politică a lumii” (pag. 14 -15) . O parte dintre erori sunt

Fig. 3. Harta politică a lumii” (pag. 14-15). O parte dintre erori sunt marcate cu roşu şi alb.

-15) . O parte dintre erori sunt marcate cu roşu şi alb. Fig. 4. Harta cu

Fig. 4. Harta cu punctele extreme ale Europei (pag. 42). Capurile poziţionate greşit (Roca şi Tainaron) sunt marcate cu dreptunghi roşu.

(Roca şi Tainaron) sunt marcate cu dreptunghi roşu. Fig. 5. Traseul Dunării” (pag. 50). Oraşele

Fig. 5. Traseul Dunării” (pag. 50). Oraşele poziţionate ori denumite greşit sunt marcate cu dreptunghi roşu.

144

A. prima ediţie B . a d o u a e d i ţ i

A. prima ediţie

A. prima ediţie B . a d o u a e d i ţ i e

B. a doua ediţie

Fig. 6. Zonele biogeografice din Europa (pag. 53). Din cauza numeroaselor erori, această hartă (A. prima ediţie) a fost total modificată (B. a doua ediţie).

ediţie) a fos t total modificată (B. a doua ediţie). A. p rima ediţie B. a

A. prima ediţie

t total modificată (B. a doua ediţie). A. p rima ediţie B. a doua ediţie Fig.

B. a doua ediţie

Fig. 7. Formele de guvernământ din Europa (pag. 55). Harta primei ediţii a fost înlocuită cu o alta, pe care au fost separate republicile semiprezidenţiale de cele prezidenţiale.

145