Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

LEVCO ZINAIDA

METODELE DE CERCETARE A TEORIEI ECONOMICE

Lucrul Individual

Conducător științific:

Bradu Margareta, lector univ.

Nota ________________

Chișinău-2017
 Cuprins

Introducerea........................................................................................................3
CAPITOLUL I. Abordări generale privind metodele de cercetare a teoriei
economice...........................................................................................................4

CAPITOLUL II. Problema metodei de cercetare...............................................6

CAPITOLUL III. Apreierea și desfășurarea metodei de cercetare…………….9

Concluzii și recomandări...................................................................................13

Referințe la sursele bibliografice........................................................................14

2
 Introducere
Teoria economică constituie totalitatea conceptelor și modelelor economice teoretice
elaborate ca rezultat al reflecției și analizei economice de către cercetătorii în domeniu.
Actualitatea și importanța temei constă în importanța studierii metodelor de cercetare a
teoriei economice, ele sunt necesar să fie studiată de toate specializările din cadrul facultăţilor
de alt profil decât cel economic, pentru a crea o deschidere spre ceea ce se întamplă pe piaţa
muncii sau de necesitatea înţelegerii unor noţiuni economice, atât de necesare.
Scopul şi obiectivele cercetării. Scopul principal al cercetării acestui domeniu de activitate
este identificarea particularităților pentru metodele de cercetare e economiei din R. Moldova,
elaborarea și formularea politicilor economice întru dezvoltarea echilibrată și eficientă a
economiei naționale. Realizarea acestui scop condiţionează următoarele obiective ale
cercetării: studierea principalelor caracteristici ale teoriilor economice propuse de către
savanţii contemporani ai ştiinţei economice; analiza abordărilor metodologice ale dezvoltării
social-economice echilibrate; evidențierea particularităţilor metodelor de cercetare a teoriei
economice; analiza mecanismelor existente de dezvoltare social-economică a ţării noastre şi
definirea principalelor avantaje şi dezavantaje ale actualului mechanism; recomandări asupra
impulsionării procesului de dezvoltare economică în R.Moldova; analiza specificului
prognozării economice și implementării metodelor și practicilor de dezvoltare a economiei
naționale. Obiectul de studiu al teoriei economice reprezintă comportamentul indivizilor în
procesul de atragere și utilizare a resurselor rare și limitate, în procesul de producere,
repartiție, schimb și consum a bunurilor economice, cu scopul de a satisface nevoile
nelimitate, în condiții de concurență, pentru sporirea avuției naționale și calității vieții a
populeției. Metodologia teoriei economice – ştiinţa despre metode, procedee, tehnici şi
instrumentele utilizate în procesul de cercetare. În cercetările economice sunt utilizate diferite
metode, inclusiv: abstracţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia, analiza şi sinteza, metoda
ipotetică şi cea a analogiei, metoda analizei funcţionale şi experimentul, unitatea analizei
cantitative şi calitative. Cuvintele-cheie includ ”metoda” ce constituie totalitatea
mijloacelor, instrumentelor folosite de o știinta oarecare pentru a studia lumea înconjurătoare,
a sistematiza faptele și a le expune sub forma de categorii științifice, legi, tendințe si modele.
Problematica metodei de cercetare nu se rezuma doar la aspecte ce privesc tipul de abordare
a domeniului activitații economice. Ea privește însași modul de formulare a teoriei, a
ipotezelor și modelelor, precum și testarea, verificarea practică.

3
 Capitolul I. Abordări generale privind metodele de cercetare a
teoriei economice.

Metoda constituie totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite de o stiinta

oarecare pentru a studia lumea inconjuratoare, a sistematiza faptele si a le expune
sub forma de categorii stiintifice, legi, tendinte si modele. Evolutia stiintei si a
cercetarii stiintifice au aratat ca nu poate exista o metoda stiintifica universala.
Chiar daca cercetarea stiintifica are principii generale, totusi metoda trebuie
adaptata si conceputa potrivit naturii si specificului fiecarei stiinte. Metoda unei
stiinte depinde de natura acesteia. Teoriile economice, cu putine exceptii, sunt
extinderi ale ideii dupa care persoanele individuale intreprind acele actiuni despre
care cred ca le vor aduce cel mai mare avantaj net. Se presupune ca toata lumea -
avar sau risipitor, sfant sau pacatos, consumator sau vanzator, politician sau om de
afaceri - actioneaza in concordanta cu aceasta regula. Desigur, teoria economica nu
presupune ca oamenii sunt egoisti, materialisti, sau interesati numai de bani.
Nimic din toate acestea nu au de-a face cu afirmatia ca oamenii cauta sa-si asigure
cel mai mare avantaj net posibil. De fapt, totul depinde de ceea ce oamenii gasesc
ca este in propriul avantaj. La prima vedere, interesul individual este extrem de
variabil si cum poate stiinta economica sa prevada ceva cu privire la
comportamentul lor? În realitate lucrurile nu sunt asa de complicate intrucat, pe
de o parte, oamenii nu au interese foarte divergente, iar pe de alta parte, intr-o
societate care foloseste banii pe scara larga, aproape toata lumea prefera cat mai
multi bani decat mai putini. Moneda ofera posibilitatea generala de comanda
asupra resurselor care pot fi folosite pentru promovarea intereselor cuiva, oricare
ar fi aceasta. Teoriile sunt constituite din: a) un ansamblu de definitii ce au ca
obiectiv indicarea precisa a semnificatiei anumitor termeni (monopol, dobanda,
salariu, venit, investitie etc.) si descrierea variabilelor care urmeaza a fi folosite;

b) un set de ipoteze destinate precizarii comportamentului variabilelor si conditiilor

de aplicare a teoriei; c) un set de predictii care sunt deduse din ipotezele teoriei si d)
un set de teste pentru confruntarea teoriei cu realitatea economica.
În stiinta economica nu este posibil ca aprofundarea directa a realitatii economice
sa se produca in afara unei interpretari teoretice. Economistul este obligat
4
sa parcurga cateva operatiuni de abstractizare pentru cercetarea fenomenelor
economice. Acestea sunt observarea, explicatia, previziunea. Odată cu evoluţia
societăţii are loc şi dezvoltarea gândirii economice.

Politica, cultura și mentalitatea societății(cum gândesc oamenii?)

Situaţia ştiinţei economice

Nivelul de dezvoltare al activităţii economice (ce şi cum fac oamenii?)

Alături de metodele specifice de cercetare, utilizate în cadrul unor abordări metodologice,

există şi metode de studiu comune şi universale: ‹

 metoda abstracţiei ştiinţifice; ‹

 analiza şi sinteza; ‹
 inducţia şi deducţia; ‹
 principiul "caeteris paribus"; ‹
 metoda analogiei; ‹
 modelarea matematică; ‹
 metoda analizei funcţionale; ‹
 experimentul economic; ‹
 unitatea analizei cantitative și calitative

5
 Capitolul II. Problema metodei de cercetare.

Problematica metodei de cercetare nu se rezuma doar la aspecte ce privesc

tipul de abordare a domeniului activitatii economice. Ea priveste insasi modul de
formulare a teoriei, a ipotezelor si modelelor, precum si testarea, verificarea
practica. În știinta economica nu este posibil ca aprofundarea directa a realitatii
economice sa se produca in afara unei interpretari teoretice. Economistul este
obligat sa parcurga cateva operatiuni de abstractizare pentru cercetarea
fenomenelor economice. Acestea sunt observarea, explicatia, previziunea.
Succesul cercetărilor științifice depind nemijlocit de alegerea celor mai eficiente
metode de cercetare, sau cunoaștere, deoarece anume ele permit atingerea
obiectivelor trasate. Metodele de cercetare științifică sunt acele căi, pe care
cercetătorul le întreprinde pentru ca în condițiile date să rezolve problema științifică
cercetată. Condițiile de cercetare - acestea sunt toate posibilitățile, care se află la
dispoziția cercetătorului, inclusiv posibilitatea de a observa nemijlocit obiectul
(fenomenul), posibilitatea de a efectua experimente etc. Metodele de cercetare
științifică sunt împărțite în cele generale (sau comune) și speciale. De remarcat
faptul că cea mai mare parte a problemelor speciale ale științelor naturale și chiar
unele etape de cercetare necesită utilizarea de metode speciale de soluționare.
Desigur, astfel de metode sunt foarte specifice și, prin urmare, nu pot fi
sistematizate. Metodele generale (comune) ale cercetării științifice, spre deosebire
de metodele speciale, sunt folosite pe parcursul întregului proces de cercetare în
diferite științe, inclusiv și în științele economice. Metodele generale de cercetare
științifică se împart în trei grupuri principale:
1) metodele empirice de cercetare (observarea, experimentul, comparația,
măsurarea etc.);
2) metodele utilizate atît la nivel de cercetare empirică cât și teoretică
(abstractizarea, analiza și sinteza, inducția și deducția, modelarea etc.);
3) metodele teoretice de cercetare (ascensiunea de la abstract la concret și alt.).
Observarea este o metodă de cercetare a fenomenelor în condiții naturale. Acesta
este un proces cognitiv activ, care se bazează, mai întîi de toate, pe organele de simț
umane și pe activitatea lui materială. Observarea este metoda cea mai simplă și mai

6
accesibilă, ea fiind doar unul dintre elementele metodei empirice. În studiile
științifice, observările ar trebui să ducă la astfel de rezultate, care nu depind de
voința, sentimentele și dorințele cercetătorului. Observările trebuie să ne informeze
despre proprietățile și relațiile obiective dintre fenomenele și obiectele reale. Numai
așa ele pot deveni temelie pentru concluziile și activitățile practice ulterioare.
Observarea ca mijloc de cercetare științifică oferă informația primară sub forma
unor confirmații empirice despre fenomenele cercetate. Pentru ca procesul verbal de
observări științifice să devină un factor științific, el trebuie să fie veridic. Factorul
științific nu este numai o constatare a fenomenelor observate de cercetător, dar și o
declarație cu o formă logică.
Experimentul este o formă specifică de observare. Este o metodă de cercetare
științifică, care presupune implicarea cercetătorului în condițiile naturale de
existență a obiectelor și fenomenelor sau crearea unor circumstanțe speciale în
scopul de a le studia fără nici o piedică din exterior. De remarcat faptul că fiecare
știință a elaborat propriile metode specifice de desfășurare a experimentului, din
care cea mai frecventă este metoda probabilității. În particular, pe metoda
probabilității este bazat cel mai important fel de observații – observațiile statistice,
utilizate pe scară largă în cercetările științifice ale fenomenelor economice. De
exemplu, folosind observațiile statistice, putem determina mărimea medie a
indicelui studiat sau greutatea lui specifică. La determinarea variațiilor indicelui
folosim așa indicatori, cum ar fi abaterea medie liniară, pătratul mediu al abaterii,
deviația standard și alți factori, care pot pune în evidență problema studiată.
Experimentul, în comparație cu observarea, are o serie de avantaje. În primul rând,
în timpul experimentului devine posibilă studierea fenomenului în forma lui „pură”.
În al doilea rând, experimentul ne permite să studiem proprietățile obiectelor în
condiții extreme. În cele din urmă, un avantaj important al experimentului este
capacitatea sa nelimitată de a fi repetat.
Comparația este una dintre cele mai frecvente metode de cercetare științifică.
Comparația ne permite să stabilim asemănările și deosebirile dintre obiectele și
fenomenele din realitate, să identificam părțile lor comune și distinctive. Prin
comparație stabilim ce caracteristici comune sunt proprii pentru două sau mai
multe obiecte. După cum se știe, identificarea particularităților comune, care se

7
repetă la diferite fenomene, este un pas spre cunoașterea legilor și legităților.
Pentru ca comparația să fie eficientă, trebuie să se țină cont de următoarele două
cerințe de bază:
1) se compară numai astfel de fenomene, care în mod obiectiv au particularități
comune;
2) se compară numai indicii cei mai importanți și mai esențiali ai obiectelor.
Prin comparare putem obține informații despre obiectul de cercetare pe două căi
diferite. În primul rând, informația poate fi un rezultat direct al comparației. În al
doilea rând, adesea informația primară nu servește drept scop principal al
comparației. Obiectivul nostru este de a obține informația secundară sau derivata,
care este rezultatul de prelucrare a datelor primare.

8
 Capitolul III. Apreierea și desfășurarea metodei de cercetare.

Metoda abstracţiei ştiinţifice (abstractizarea) înseamnă concentrarea atenţiei

asupra unui aspect pentru a-l analiza, făcând abstracţie de celelalte aspecte.
"În analiza formelor economice nu poate fi folosit microscopul, nici reactivele
chimice – ele sunt înlocuite de puterea abstracţiei" (K. Marx, Capitalul).
Abstracţiile ştiinţifice dintotdeauna au fost mai vagi decât realitatea. Totodată, ele
sunt necesare pentru a înţelege esenţa – bazele multilaterale şi contradictorii ale
vieţii economice, ce se repetă. În urma aplicării abstractizării, se elaborează
noţiunile logice – categoriile economice.
Metoda analizei şi sintezei apare ca o unitate a celor două părţi ale procesului de
studiu al fundamentelor economice complexe. Analiza ştiinţifică înseamnă
descompunerea, dezmembrarea procesului cercetat în elemente şi cercetarea
fiecărui element ca parte a unui tot întreg. Sinteza presupune unificarea
elementelor fragmentare, a cunoştinţelor "parţiale" obţinute în cadrul analizei într-
un tot întreg. Pentru descoperirea legităţilor mecanismului de formare a preţurilor
în condiţiile economiei de piaţă (cunoştinţe integre) la început se va efectua analiza
"pe părţi" a factorilor determinanţi: cerere, ofertă, conjunctura pieţei etc., iar mai
apoi aceste cunoştinţe vor fi integrate.
Metoda inducţiei şi deducţiei, de asemenea, este o metodă de cercetare unitară.
Inducţia reprezintă modul de a raţiona trecând de la fapte la teorie – de la
particular la general. Pentru orice consumator, utilitatea fiecărei unităţi
suplimentare de bun analogic (fie zahăr, pastă de dinţi sau ciorapi) scade. Deci,
putem concluziona că achiziţionarea unei cantităţi mari de acelaşi bun trebuie să fie
stimulată prin reduceri de preţ. Deducţia presupune modul de raţionalizare în
direcţie inversă: de la teorie la fapte – de la general la particular. Astfel, reieşind
din teoria echilibrului de piaţă, putem pronostica acţiunile unor vânzători în
situaţia de deficit.
Metoda ipotezei "caeteris paribus", ( mai poate fi numită metoda "omisiunilor",
deoarece permite examinarea fenomenului în stare pură, nefiind influenţat de alţi
factori). Expresie latină preluată de teoria economică şi utilizată în construcţia
modelelor economice, în procesul de analiză a relaţiilor funcţionale dintre diferite
variabile. Ipoteza se utilizează pentru simplificarea tabloului economic real şi

9
pentru efectuarea unui studiu mai amplu al unor procese şi dependenţe. Metoda
"omisiunilor" – "când ceilalţi factori rămân neschimbaţi" – pleacă de la premisa că
se schimbă numai elementele analizate, iar restul parametrilor sunt stabili (relaţii
sub forma "cauză – efect"). De exemplu, la determinarea dependenţei între preţul
mărfii şi volumul cererii, se schimbă doar preţul, iar restul parametrilor şi factorilor
(veniturile, gusturile consumatorilor, moda) rămân neschimbaţi. Ipoteza
(presupunerea) "pe termen scurt" şi "pe termen lung" permite de a concretiza
limitele de timp pentru fenomenul studiat. În particular, prezenţa în cadrul unei
firme a pierderilor "pe termen scurt" nu duce la insolvabilitatea ei, în timp ce, dacă
e vorba de pierderi "pe termen lung", falimentul devine real.
Metoda analogiei presupune utilizarea comparărilor şi confruntărilor (cu procesele
biologice, fizice, istorice). Economia, în urma interdependenţei elementelor ei,
deseori se identifică ca un organism economic, iar circuitul monetar, dat fiind rolul
lui, este comparat cu circuitul sanguin – moneda, respectiv, este sângele care "irigă"
corpul oricărei ţări. Balanţa dintre cerere şi oferta de pe piaţă se compară cu starea
de echilibru în sens fizic.
Modelarea s-a transformat din instrument specific de cercetare în unul general.
Modelul reprezintă o "copie" simplificată, o descriere formalizată, o reproducere
schematică a unui proces economic. Modelele economice se elaborează pentru a
releva legităţile activităţii economice şi pentru a face previziuni – prognozarea
posibilelor schimbări în economie. Modelul include principalii indicatori economici
ai obiectelor cercetate şi interdependenţa dintre ei. Pentru modelul verbal este
caracteristică descrierea (text) indicatorilor şi interdependenţa lor. Pe larg se
utilizează modelele grafice (diagrame, scheme, grafice), deoarece ele demonstrează
convingător interdependenţa indicatorilor economici.
Metoda analizei funcţionale este utilizată pentru descoperirea interdependenţei
între fenomenele economice. În calitate de argument se studiază mărimea variabilă
independentă, iar mărimea dependentă de ea apare în formă de funcţie.
Dependenţele funcţionale între fenomenele economice sunt redate cu ajutorul
tabelelor, formulelor algebrice şi graficelor. "O imagine face cât o mie de cuvinte"
(Proverb chinezesc). Forma tabelară (într-o coloană se arată valoarea argumentului,
iar în alta – a funcţiei) permite de a demonstra (vizual) interdependenţa dintre
mărimile studiate. Evident, toate mărimile poartă caracter discret (discontinuu).

10
Forma algebrică reprezintă dependenţa funcţională în formă de formulă. Astfel,
volumul producţiei este o funcţie a unui şir de factori-argumente: cantitatea şi
calitatea muncii, mărimea capitalului utilizat. Din aceste considerente. Totodată,
trebuie de menţionat că nu toate procesele economice pot fi traduse în "limbaj"
matematic. Cea mai reuşită reflectare a dependenţei funcţionale a două variabile
este forma grafică: ea permite evaluarea semnificaţiei funcţiei pentru orice mărime
a argumentului.
Metoda experimentului reprezintă reproducerea artificială a unui proces (fenomen,
fragment) pentru cercetarea lui în condiţii mai favorabile. Experimentele se
efectuează pentru elucidarea unor întrebări, monitorizarea schimbărilor ce au loc.
Rezultatele prezintă interes în vederea adoptării unor decizii mai eficiente, precum
şi pentru perfecţionarea activităţii economice. Totodată, prin esenţa sa, teoria
economică nu se referă la ştiinţe de "laborator", experimentale, deoarece în cazul
acestora nu este posibilă exactitatea şi puritatea experimentului de control la fel ca
şi în cazul ştiinţelor naturii. Problema constă în faptul că experimentul se
efectuează în condiţii determinate şi presupuse. Iar, în realitate, ele permanent se
schimbă – rezultatele experimentului foarte rar coincid cu faptele. Sunt cunoscute
în toată lumea experimentele efectuate cu firmele americane de către Frederik W.
Taylor, Henry Ford, în economia Angliei – de J. M. Keynes, în Germania – de
Ludwig Erhard. Economia sovietică a reprezentat şi ea un experiment, dar costurile
lui au fost enorme pentru societate.
Unitatea analizei cantitative şi calitative reflectă "dualitatea" naturii activităţii
practice – determinantele calitative şi cantitative. Este comod şi productiv de
examinat unele procese în parte, utilizând formule, calcule, numere. Aprecierile
cantitative sunt utile pentru evaluarea obiectelor fizice, fluxurilor marfare şi
monetare. De aceea, se utilizează pe larg astfel de indicatori economici ca volumul
producţiei, dinamica şi structura lui, nivelul inflaţiei şi şomajului, costul coşului de
consum, indicele dezvoltării umane. Totodată, se utilizează şi indicatori naturali-
materiali (tone, kilowatt/oră, decalitri, termen de timp, nivelul calităţii şi eficienţei),
dar şi indicatori monetari (preţuri, mărimea veniturilor, costul producţiei). Dar cea
mai mare parte a problemelor economice nu poate fi formalizată, adică nu poate fi
rezolvată cu ajutorul calculelor matematice. Asupra comportamentului uman
influenţează mai mulţi factori: natura biologică a omului, interesele şi preferinţele

11
sociale şi politice, principiile etico-morale. Aceştia nu pot fi evaluaţi cantitativ!
Multe întrebări complicate (determinarea vârstei de pensionare, selectarea
mărfurilor cu preţuri reglementate, organizarea asigurării medicale, eradicarea
sărăciei, asigurarea securităţii economice a naţiunii) pot fi soluţionate prin
cercetarea complexă a aspectelor ce ţin de conţinut, utilizând metodele analogiei,
analizei socio-psihologice, abordarea intuitivă, dezbaterile colective.

12
 Concluzii și recomandări
În urma analizei, concluzionez cu ideea, că în interpretarea realităţilor
economice un rol deosebit îl are metodologia – ştiinţa despre metode, procedee,
tehnici şi instrumentele utilizate în procesul de cercetare. În cercetările economice
sunt utilizate diferite metode, inclusiv: abstracţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia,
analiza şi sinteza, metoda ipotetică şi cea a analogiei, metoda analizei funcţionale şi
experimentul, unitatea analizei cantitative şi calitative. Am observant că știinţei
economice îi este inerent sistemul propriu de categorii – abstracţii ştiinţifice,
noţiuni logice care exprimă laturile relaţiilor de producţie; caracterizează calităţile
esenţiale şi interdependenţele fenomenelor şi proceselor economice. Categoriile
constau din multiple noţiuni, cu conţinut propriu (de exemplu: marfă, forţă de
muncă, bani, rentă, hârtii de valoare, dobândă, proprietate, cerere, schimb). Pe de
altă parte economia se coordonează de legile interne, specifice ei. Deasemenea ele
reprezintă reguli mai puţin riguroase, comparativ cu legile naturii. În sfera
economiei există legi obiective, care real se formează „în afara” omului, dar
coordonează şi orientează activitatea economică. Legile subiectiv-psihologice se
formează pe baza psihologiei economice a subiecţilor: conştiinţei economice,
intereselor şi motivelor comportamentului economic. În sfera economiei acţionează
normele legislative şi standardele, elaborate, aprobate şi realizate de oameni. La ele
se referă: legile, regulamentele, actele normative ce reglementează activitatea
economică. În condiţiile economiei de piaţă o importanţă primordială au legile ce
reglementează drepturile de proprietate, activitatea întreprinderilor, sistemul
fiscal, circulaţia hârtiilor de valoare etc. O particularitate a legilor economice (spre
deosebire de legile naturii, care au caracter veşnic) este caracterul istoric: acţiunea
lor este limitată de cadrul timpului.

13
 Referințe la sursele bibliografice

1) Cara E., Pâțachi I., Stratan S. Microeconomie aplicată, Chișinău 1998.

2) Cojuhari A., Umaneț V. Bazele teoriei economice. – Chișinău : Universitas,
1993.
3) Cojuhari A., Childescu V., Teorie economică, Chișinău : UTM, 2012.
4) Robu Tudor., Manuscris Specificul dezvoltării economiei în Republica
Moldova, Chișinău : USM, 2016.
5) Referințe bibliografice: norme și stiluri de citare : Ghid practic. Academia de
Științe a Moldovei.
6) http://www.imf.md/pub-memo.html
7) http://www.bp-soroca.md/pdf/introducere_teoria_economica.pdf
8) http://www.scritub.com/economie/Metodologia-Cercetarii-
Stiinti122631016.php

9) https://www.wattpad.com/2930944-introducere-%C3%AEn-obiectul-de-studiu-
al-teoriei/page/3
10) https://ru.scribd.com/doc/37353500/Referat-Metodologia-cercetarii-stiintifice

14