Sunteți pe pagina 1din 7
Piiiae Puntoian s-a nascut in 1946 in oragelul britanic Norwich. ‘Tatal sau a fost pilot in Aviafia Regal, aga c& Pullman a cala- torit mult in copiliiie, in toate colfurile lumii (din Africa pand-n Asia), Iucru care avea sii influenteze scrierile, mai ales trilogia Materiile intunecate. A urmat Colegiul Exeter din Oxford, dupa care a lucrat un timp ca profesor de gimnaziu in acelagi oras, scriind piese de teatru pentru elevii sai. Pullman a devenit celebru datorit& seriei Materiile intunecate (volumul I: Luminile Nordului; volumul Il: Pumnalul tainuit; volumul III: Ocheanul de ambré), care i-a.adus mai multe premii prestigioase: Medalia Carnegie (1995), premiul pentru literatura pentru copii oferit de revista Guardian (1996), renumitul Whit- bread (2001), premiul Eleanor Farjeon (2002) gi premiul Astrid Lindgren (2005). Astazi este unul dintre cei mai cunoscuti au- tori de ficfiune pentru copii, revista The Times incluzAndu-l pe o lista a celor mai mari cincizeci de scriitori britanici de dupa 1945. Carfile sale sunt traduse in intreaga lume, iar Materiile intunecate apare mereu alturi de Harry Potter $i Stapdnul ine- lelor pe listele de carfi celebre ale genului. in 2017, Pullman publica La Belle Sauvage, volumul I din trilo- ria Cartea Prafuului, considerat Cartea Anului de Waterstones. ‘Actiunea acestui prim volum se petrece cu zece ani inainte de cea din Materiile intunecate. Pullman a afirmat e& in noua tri- logie va fi tratata gi problema constiintei: ,Poate cea mai veche intrebare filozofica dintre toate: suntem materie? Sau suntem spirit gi materie? Ce este constiinta daca nu exista niciun spirit? ‘Asemenea intrebari au in continuare putere de fascinafie si nu au primit ined vreun raspuns definitiy, slava cerului. Pup PuLLMAN CaRTEA PRAFULUI La Belle Sauvage Traducere din engleza gi note de Iulia Arsintescu 1 Camera cu terasi in sus pe Tamisa, la cinci kilometri fafa de centrul Oxfordului, la oarecare distant de locul in care marile cole- uii Jordan, Gabriel, Balliol si inea alte dou duzini se intre- ceau pentru suprematia in cursele cu birci, intr-un punct, de unde oragul era doar o grémada de turnuri gi de turle indepartate, ridicate peste apele cofoase de la Port Meadow, acolo se indlfa mandstirea din Godstow, cu célugarife blan- le care igi vedeau de treburile lor sfinte, iar pe celélalt mal, in fata manastirii, se afla un han numit Pastravul. Hanul era genul de loc vechi, intortocheat si tihnit, con- struit din piatra. Avea deasupra fluviului o terasa pe care, printre bautori, se plimbau pauni fanfogi (pe unul il chema Norman, pe celailalt il chema Barry), gata si se serveascd din gustarile oamenilor fara sA stea pe ganduri nicio clipa si ridicand uneori capetele si dea glas unor tipete silbatice “i infeles. Avea gi un salon, unde igi beau berea si igi mau pipele nobilii marunfi - dae profesorii de la colegii pot fi socotifi nobili, Avea gi un bar public, unde luntrasii gi (aranii se agezau langa foe sau aruncau cu sigeti la finta, ori stéteau lénga tejghea si palivrageau, se ciondineau sau pur si se imbatau. Avea o bueitarie, unde nevasta proprietarului gétea in fiecare zi o ditamai halca de carne, cu un sistem complicat de rofi si de lanfuri care invartea 0 {rigare deasupra focului deschis din vatra. $i mai avea un bun la toate pe nume Malcolm Polstead, 10 Purp PULLMAN Malcolm era fiul proprietarului, unicul lui copil. Avea unsprezece ani, era prietenos si iscoditor, indesat gi rog- covan. Mergea la Scoala General Ulvercote, la vreo doi kilometri distan{a, gi avea destui prieteni, dar cel mai mult fi plécea sa se joace singur cu daimonul lui, Asta, in canoea lor mica, botezata La Belle Sauvage. Unui cunoscut hatru i se piruse nostim s& mazgiileasca un S peste V', iar Malcolm pietase rabdator la loc numele bareii de trei ori, inainte si-\ iasi din fire gi sd-1 impinga pe smecher in apa, moment in care declarasera armistitiu. Ca orice copil de hangiu, Malcolm trebuia si munceasca in crciuma, si spele vase si pahare, sa care tavi cu man- care sau halbe cu bere, pe care le aducea inapoi cand se goleau. I se parea normal s munceased. Singurul necaz din viafa lui il reprezenta o fatii pe nume Alice, care il ajuta la spiilatul vaselor. Avea cincisprezece ani, era inalta si slabanoagii, cu par negru gi lins pe care il strdngea la spate intr-o coadai de cal neinteresanta. Pe frunte si in jurul gurii i se adunau deja riduri de nemulfumire. fl tachina pe Malcolm din prima zi cnd venise acolo. _ — Cine-i iubita ta, Malcolm? N-ai o iubita? Cu cine ai iegit aseara? Ai pupat-o? Nu te-ai pupat niciodata? ‘Multa vreme, baiatul n-o hagase in seamé, dar pana la urma Asta sdrise la stdineuta costeliva care era daimonul lui Alice, o impinsese in apa pentru vase, apoi o mugcase gi iar o muscase pe biata pasire uda pnd cand Alice fipase si ceruse indurare. Pe urmi se plansese crunt la mama lui Malcolm, eare spusese: ; — Bine fi-a fficut. N-am pie de intelegere pentru tine. Nu-ti mai baga nasul unde nu-ti fierbe oala. De atunei, igi vizuse de treaba ei. Alice si Malcolm se purtau de parc nici nu se vedeau unul pe celiilalt. El © Autorul se referd la transformarea cuvantului ,Sauvage* (silbatie, in limba frances) in ,Sausage* (,cdrnat*, in limba engleza), La Belle Sauvage u paharele pe gratarul de lemn, ea le spala, el le ster- si le ducea inapoi la bar fara o vorba, fara o privire, fara mear un gand. Dar lui fi placea viata de la han. fi placeau mai ales dis- cutiile pe care le surprindea intamplator, fie c& se refereau la ticdlogia fara scrupule a Administratiei Fluviale, la im- becilitatea neajutorata a Guvernului sau la chestiuni mai filozofice precum daca stelele sunt sau nu de-o varsta cu pamantul, Uneori, Malcolm devenea atat de interesat de discutii precum cele din urma, ineat lasa braful de pahare goale pe si intra in vorba, dar numai dupa ce ascultase cu inte- res. Multi dintre profesori si ceilalti oaspeti il cunosteau gi ii dadeau bacsiguri generoase, dar el nu fintise niciodata sii se imbogiifeascd. Considera bacsigurile o forma de gene- rozitate a providentei si ajunse s& se considere norocos, care n-avea si-i diuneze mai tarziu in viaja. Dac& ar fi fost genul de baiat care si primeasca porecle, i s-ar fi spus ,,invagatorul, dar nu era genul. Cine il observa il plicea, dar nu-I observau multi gi nici asta nu-i dauna. Malcolm mai avea clientela gi imediat dincolo de fluviu, peste podul de langa han, in cladirile din piatra cenusie ridicate intre campurile verzi, livezile ingrijite gi gradinile de legume ale manastirii St. Rosamund, Calugaritele aveau din belgug tot ce le trebuia, cultivau chiar ele legume gi fructe, cresteau albine, coseau odajdii elegante, pe care le vindeau pe galbeni pentru care se targuiau cu grija, dar uneori mai aveau treburi marunte numai bune pentru un baiat — vreo seara de reparat sub ochii atenti ai domnului ‘Taphouse, tamplarul cel batran, sau peste de adus din Medley Ponds, ceva mai jos pe fluviu. Bunele cilugarite apelau des la serviciile canoei La Belle Sauvage. Malcolm 0 dusese de mai multe ori pe Sora Benedicta pe fluviu pana la oficiul Postei Regale de Zepeline, cu cate un pachet pretios 12 Prauip PULLMAN cu patrafire, sfite sau mantii pentru episcopul Londrei, care pirea si-gi foloseascd vestmintele la munci grele, din moment ce i se rupeau neobignuit de repede. Baiatul invita multe in aceste calatorii placute. — Cum le faci pachetele Astea asa de ingrijit, Sora Bene- dicta? o intrebase el intr-o zi. — Pachetele astea, spusese Sora Benedicta. —Pachetele astea. Cum le faci aga de ingrijit? — Aga ingrijite, Malcolm. Lui nu-i pasa cé fl corecta. Era un fel de joc de-al lor. — Credeam cd ajunge ingrijit, spusese Malcolm. — Depinde daca te referi la pachete in sine sau la actul de a lega pachetele. —Nu prea-mi pas, spuse Malcolm. Vreau numai sé stiu cum faci astea. Astea. —Data viitoare cand impachetez ceva, promit si-ti arat, spusese Sora Benedicta, gi se tinuse de cuvant. Malcolm le admira pe cdlugarite pentru felul ordonat in care traiau in general, pentru modul cum legau pomii fructiferi pe spaliere de-a lungul peretelui insorit al livezii, pentru vraja cu care se combinau vocile lor delicate atunci cand cantau slujbele iuchinale bisericii, pentru bunavointa pe care o arditau ocazional multor oameni. fi pliceau dis- cufiile pe teme religioase pe care le avea cu ele. — {n Biblie se spune cd Dumnezeu a creat lumea in gase zile? o intrebase el intr-o zi pe varstnica Sora Fenella, in timp ce o ajuta in bucditaria cea mare a manéstirii. — Aga este, rdispunsese Sora Fenella, care intindea nigte aluat. — Atunci, cum de existii fosile gi alte lucruri vechi de milioane de ani? —Vezi tu, zilele erau mult mai lungi pe-atunci, spusese sora, N-ai tiat inc rubarba? Vezi ci termin inaintea ta. La Belle Sauvage 13 — De ce folosim pentru rubarba cutitul asta si nu un cufit din cele vechi? Cutitele vechi sunt mai ascutite. — Din cauza acidului oxalie, spusese Sora Fenella, apa- snd aluatul pe fundul unei tavi. La rubarba se potriveste mai bine ofelul inoxidabil. Da-mi zaharul. — Acidul oxalic, repetase Malcolm, iar cuvintele ti pla- cuserd foarte mult. Ce-i aia o sfité? — Un fel de vestmant. il poarta preotii peste stihar. —Tu de ce nu cosi, ca restul surorilor? Daimonul-veverita al Sorei Fenella scosese un ,t{-({* sfios de pe spaitarul scaunului unde stiitea. —Facem fiecare ce ne pricepem mai bine, spusese cilugirifa. Eu n-am fost niciodata buna la brodat - uite ce degete grase am! Dar celelalte surori considera ca fae inte bune. — Gi mie-mi plac placintele tale, spusese Malcolm. —Mulfumese, draguta. — Sunt aproape la fel de bune ca ale mamei, Ale mamei sunt mai groase. Probabil cd tu intinzi aluatul mai tare. —Probabil. in bucdtaria manastirii nu se arunca nimic. Bucdtelele de aluat rémase dupa ce Sora Fenella igi taia plicintele cu rubarba erau transformate in cruci stangace, in frunze de palmier sau in pesti, tavalite prin stafide, presirate cu putin zahar si coapte separat. Avea fiecare intelesul ei religios, dar Sora Fenella (cu ,degetele ei grase“) nu se pricepea prea grozav sii le facd si arate diferit una de cea- lalta, Malcolm reugea mai bine, dar inti trebuia sa se spele ravain pe maini, — Cine le mananca pe-astea, Sora? intrebase el. — Toate se mnéned, pana la urma. Uneori, cate unui ‘oaspete fi place sa ronfaie ceva la ceai. MAnastirea, aflata acolo unde drumul traversa fluviul, era cunoscuta in randul ealatorilor de toate felurile, iar “4 Prtar PULLMAN cdlugaritele aveau deseori oaspofi. La fel gi hanul Pastré- vul, desigur, existau mereu doi sau trei musafiri ramagi peste noapte, cirora Malcolm trebuia si le duced micul dejun, dar ei erau in general pescari sau negustori, dupa cum fi numea tata: calatori care vindeau frunze de fumat, obiecte de folosinta casnica sau unelte agricole. Oaspetii de la mAnistire erau dintr-o cu totul alta clas, mai inalta: lorzi si doamne aristocrate, uneori episcopi sau clerici de rang mai mic, Oameni de calitate, dar fara nicio legatura cu vreunul dintre colegiile din oras, de la care sa fi putut astepta gazduire. Odata, o printesa statuse la manastire sase saptimani, dar Malcolm n-o vazuse decat de doua ori. Fusese trimis& acolo drept pedeapsa. Daimonul ei era 0 nevastuicd, care maraia si isi arata colfii tuturor. ‘Malcolm didea o mana de ajutor i acestor oaspeti. Avea grija de caii lor, le curaita cizmele, ducea mesaje pentru ei gi, ocazional, primea bacsisuri. Toti banii lui ajungeau intr-o cutie de tabla in forma de morsi din camera lui. Daca 0 apisai pe coada, morsa deschidea gura gi ii puteai vari moneda printre dinti, dintre care unul se rupsese gi fasese lipit cu clei. Malcolm nu stia céfi bani avea, dar morsa céntérea greu. Se gandea si-si cumpere un pistol, intr-o zi, cand va avea destui, dar nu credea ca tatal lui i-ar fi ingiduit, aga ci mai avea de agteptat. intre timp, se obignuia cu felul in care se purtau ciilatori, atat cei de rind, eat si cei speciali. Probabil cd nu exista vreun loc mai potrivit unde sé inveti atat de multe ca la acest cot al fluviului, cu hanul pe un mal si mAnastirea pe celiilalt, se gandea el. Banuia ce dupa ce va creste urma si-gi ajute tatal la bar, iar apoi sé-i ia locul, atunci cand prin(ii lui vor imbiitrani prea mult si mai faca fata. Era cat se poate de mulfumit cu gandul asta. Mai bine si conduc Pastravul decat multe alte hanuri, pentru c& aici venea lume grozava, invaitati si oameni importanti La Belle Sauvage 15 cu care puteai sta de vorba. Dar de placut, i-ar fi plcut fie cu totul altceva. I-ar fi plicut si fie si el invatat, poate astronom sau teolog experimental, si faci descoperiri importante despre natura cea mai profunda a lucrurilor. S& fic ucenicul unui filozof - asta chiar ar fi fost grozav, Dar pirea prea putin probabil. Scoala Generala Ulvercote igi pregitea elevii si devind megtesugari sau, in cel mai bun caz, functionari. La paisprezece ani fi arunca in lume, iar clupa stiinfa lui Malcolm nu exista vreo bursi de colegiu disponibila pentru un baiat cu minte agerd gi o canoe, intr-o zi, in miez de iarna, la Pastravul venira nigte musafiri altfel decat cei obignuiti. Trei barbati sosira cu 0 agin anbaricd si se duserd imediat in camera cu terasé, cea mai mica dintre sillile de mese din han, care dadea spre terasa, spre fluviu gi spre manastirea de pe malul celalalt. Se afla la capatul coridorului gi nu era folosita cine stie ce nici iarna, nici vara, pentru ci avea ferestre mici gi nicio usd de iegire pe terasa, in ciuda numelui. Malcolm igi terminase de facut temele putine (la geo- metrie) gi infuleca friptura de vita cu budinea Yorkshire, urmata de un mar copt cu crema de vanilic. Tatal Tui il chemé chiar atunei la bar. — Du-te gi vezi ce vor domnii din camera cu terasa, zise cl. Par strani gi nu stiu c& trebuie si-si cumpere singuri bauturile de la bar. Vor sa fie servifi, dup& cum vad. incantat de noutate, Malcolm se duse in ciméruta cu pricina gi gasi trei domni (igi ddu seama dintr-o privire ci erau de vaz), adunati toti la fereastra si aplecati sii se uite afara. — Va pot fide folos, domnilor? zise el. 16 Pap PULLMAN Se intoarsera tofi deodata. Doi dintre ei comandara claret', al treilea voia rom. Cand Maleolm se intoarse cu bauturile, il intrebara daca puteau manca acolo, iar daca da, ce le putea oferi. — Fripturé de vaca, domnilor, una foarte bund. Stiu pentru cd tocmai am mancat. — Ei, le patron mange ici?, care va si zie, spuse cel mai varstnic dintre domni, apoi igi trasera tofi scaunele langa masuta. Daimonul domnului - un lemur frumos, negru cu alb -, {i statea linigtit pe umar. — Aici locuiesc, domnule, tata e proprietarul hanului, zise Malcolm. $i mama e bucdtareasa. —Cum te cheama? zise cel mai inalt si mai subtire dintre oaspeti, un barbat cu infaitisare de invatat, cu par carunt si des, al edrui daimon era un florean’. — Malcolm Polstead, domnule. —Ce-i locul acela de pe celélalt mal al fluviului, Mal- colm? zise al treilea, un barbat cu ochi mari, negri, si cu mustata tot neagra. Daimonul barbatului, ce-o fi fost, se incolicise pe podea la picioarele lui. Se intunecase deja, desigur, si nu puteau vedea dincolo de apa decat vitraliile slab luminate ale capelei si lumina care stralucea permanent la poarta. —E ménistirea, domnule, Mandstirea surorilor Ordi- nului Sfintei Rosamund. — Cine a fost Sfanta Rosamund? —N-am intrebat niciodata despre Sfinta Rosamund. Dar e pictata pe un vitraliu, st cumva intr-un trandafir "Vin rogusee, in general de Bordeaux. 2 ,Patronul manned aici in Tb. fr in orig. ~expresie monita 8 arate c patronul unui local are mare ineredere in propriile produse *Pasfre miei cu cioeul gros gi rosiatic, cu penele masini, cu bavbia si gupa gibi. La Belle Sauvage ww mare. Cre’ c& dupa ea-i numit& mAndstirea. O s-o intreb pe Sora Benedicta. Agadar, le cunosti bine pe surori? Vorbese cu ele cam in fiecare zi, domnule. Mai fac (veburi prin jurul méndstirii, comisioane, lucruri din astea. - Calugarifele de acolo au vreodata oaspefi? intreba patul mai varstnic. Da, domnule, destul de des. Tot felul de oameni. Ier- ‘i cdi ma amestee, domnule, dar e frig rau aici. Doriti fac focul? Asta daca nu vreti si venifi in salon. Acolo-i ld gi bine. —Nu, Malcolm, rémanem aici, mulfumim, dar ne-ar placea un foc, Haide, aprinde-1 Malcolm sc¶ un chibrit gi focul se aprinse ime- diat, Tatal lui se pricepea s4 aranjeze cAminul, Malcolm il urmarea deseori. $i erau destui busteni cat s& ajunga (oata seara, dacd barbatii voiau s& ziboveasca. —E multa lume in seara asta? zise barbatul cu ochi negri. — Vreo duzina de oameni, domnule. Cam ca de obicei. — Bine, zise barbatul mai in varstd. Hai, adu-ne nigte friptura. — Si supa la inceput, domnule? Azi avem de pastarnac cu mirodenii. — Da, de ce nu? Supa pentru toatd lumea gi pe urma faimoasa voastré friptura. $i inca o sticla din acelagi claret. Malcolm nu considera friptura lor de vita chiar fai- moasa, era doar un fel de-a spune. Se duse si aduci vesel& si si-i transmit mamei lui comanda, la bucatarie. Asta se transforma in sticlete gi fi sopti la ureche: — Stiau deja despre calugarite. — Atunci, de ce-au mai intrebat? sopti Malcolm la ran- dul lui, 18 ‘Puuuip PULLMAN —Ne-au pus la incercare, si vada dacd spunem adevarul. —Oare ce vor? — Nu arata a invatati. —Ba arata, cumva. — Arata a politicieni, insist Asta. — Tu de unde stii cum arata politicienii — Aga mi se pare mie, Malcolm n-o contrazise. i] mai asteptau gi alfi clienti, avea treabi gi, in plus, eredea in prerile Astei. $i el simfea cateodata una sau alta despre oameni~ daca se purtau frumos, fi pliceau -, dar intuitia daimonului sau se dove- dise adesea demna de toati increderea. El si Asta erau 0 singura fiint, bineinteles, deci intuitia ei era gi a lui, la fel cum gi sentimentele lui erau gi ale ei. ‘Tatal lui Malcolm le duse el insusi mancarea celor trei ‘oaspeti gile deschise vinul. Malcolm nu inviitase inc si se descurce cu trei farfurii fierbini deodata. Domnul Polstead se intoarse apoi in barul mare, ii féicu semn cu degetul lui ‘Maleolm gi il intreba incet: — Ce fi-au spus cei trei domni? — M-au intrebat despre manastire. — Vor s& vorbeased din nou cu tine. Zic c& esti baiat destept. Dar ai grija cum te porfi. Stii cine sunt? ‘Malcolm faicu ochii mari gi clatina din cap. — Cel mai varstnic e lordul Nugent, a fost Lordul Can- celar al Angliei. —De unde sti? — Lam recunoscut dupa fotografia din ziar. Hai, du-te. Raspundele la tot ce te intreaba. ‘Malcolm porni pe coridor, in timp ce Asta fi soptea: —Veri? Cine a avut dreptate? Lordul Cancelar al Angliei in persoana! La Belle Sauvage 19 Barbatii igi infulecau fripturile (mama lui Maleolm le pusese tuturor cate o felie in plus) si vorbeau incet, dar (uicurd la intrarea lui Malcolm. — Am venit sa vad daca vrefi mai mult lumina, dom- nilor, zise el. Pot sa aduc 0 lampa cu petrol pentru masa, daca doriti. — Peste un minut, Malcolm, va fio idee foarte buna, zise barbatul care fusese Lord Cancelar. Spune-mi, ati ani ai? — Unsprezece, domnule. Poate ca ar fi trebuit si spud ,stipfne, dar fostul Lord Cancelar al Angliei prea cat se poate de mulfumit cu ,domnule*. Poate caltorea incognito, caz in care nu fi placut si i te adresezi conform rangului, — Sila ce scoala mergi? - Scoala General Ulvercote, domnule, chiar dincolo de Port Meadow. — Si ce te-ai gandit si te faci, cdnd vei fi mare? — Cel mai probabil o sf fiu hangiu, ea tata. — Foarte interesanta ocupatie, ma gandese. — Aga mi se pare si mie, domnule. — Tree tot felul de oameni pe-ai — Da, domnule. Vin profesori de la universitate gi bar- cagii de peste tot. — Vezi petrecdindu-se o multime de lucruri, aga-i? —Da, domnule. — Trafic in susul gi in josul fluviului gi aga mai departe. — Chestiile interesante sunt mai ales pe canal, dom- nule. il strabat barcile giptilor, iar in iulie e targul de cai - canalul se umple atunci de barci gi de ealatori. — Targul de cai... gipfi, zici? — Vin de peste tot s cumpere si sa vanda cai. Barbatul cu infeitisare de intelept zise: — Calugiritele de la mandstire... cum igi cigtigd traiul? fae parfumuri sau lucruri asemandtoare?