1.

Boala: factori etiologici - Energia radiant ionizanta

= este reprezentata de orice forma de radiatie capabila de modificari electronice orbitale.
Radiatia ionizanta este emisa de: 
- razele X, gama, alfa si beta. 
- neutroni, deuteroni, protoni, prioni.
Efectele biologice​ ale acestor radiatii se prezinta sub forma:
○ Acuta
○ Croniaca
Efecte tardive
→ Sindromul acut de iradiere se recunoaste prin manifestarile 
■ cerebrale.
■ intestinale sau 
■ hematologice grave
avand o supravietuire de 24 de ore pana la 2 luni.
→ Efectele tardive pot surveni​ la distanta in raport cu contactul cu radiatiile ionizante (​ in medie dupa 3 ani) si 
se manifesta prin modificari 
■ hematologice,
■ afectarea gonadelor,
■ tumori maligne,
■ tulburari pshihice.

Boala de iradiere cronica intereseaza atat individul expus cat si descendentii sai.
Manifestarile generale​ sunt nespecifice, iar diagnosticul se bazeaza pe examene biologice (histologice si 
enzimatice).
Radiatiile ionizante pot afecta macromoleculele pe 2 cai:
- Direct​ prin ionizarea moleculelor
- Indirect ​cand apa este ionizata cu producerea de radicali liberi toxici pentru macromolecule

2. Boala – factori etiologici - Modificarea presiunii atmosferice

- Valoarea presiunii barice si a presiunii partiale a oxigenului, hipo si hiperbarisnul determina tulburari ale: 
■ aportului de oxigen si 
■ solubilitatii gazelor in umori si celule
■ tulburari de perfuzie tisulara. 

Suntem inconjurati de o carapace de gaz numita amosfera. Atmosfera este constituita din vapori de apa si gaze. In 
apropierea suprafetei Pamantului - atmosfera este ocupata de 
■ azot - 78% , 
■ 21% oxigen​ iar restul de 
■ 1% dioxid de carbon​, heliul, neon, etc.
Presiunea atmosferei se masoara la nivelul marii. Aceasta presiune scade pe masura ce altitudinea creste.
Hipobarismul
= inseamna s​ caderea presiunii atmosferice​, boala inaltimilor.
Pe masura ce altitudinea creste presiunea partiala a oxigenului scade conturand tabloul ​bolilor acute de inaltime.
Expunerea la hipobarism determina aparitia unor​ fenomene compensatorii ​imediate de adaptare la hipoxia 
consecutiva scaderii concentratiei de oxygen.

Apare: 

1
 ■ ↑ ventilatiei pulmonare, 
■ ↑ extractiei de O de la nivel tisular, 
■ ↑ frecventei si a debitului cardiac, 
■ mobilizarea hematilor din depozite, (splenoconstrictie) 
■ poliurie, 
■ respiratie periodica - Cheyne-Stockes
■ tulburari G-I
■ edeme periferice (???)
■ oboseala, 
■ slabiciune, 
■ iritabilitate, 
■ ameteli.
■ EDEM CEREBRAL + EDEM PULMONAR
■ ataxie locomotorie si confuzie mentala (nu afecteaza 
testul deget-nas)
1. edemul cerebral​ apare prin → vasodilatatie compensatorie → ↑ presiunii intra-capilare → aparitia 
transudatului)
2. edemul pulmonar​ apare prin → aparitia unei zone restranse de vasoconstrictie hipoxica → restrangerea 
fluxului sanguin la un pat vascular mai mic → ↑ presiunii si apartitia transudatului
■ crepitante sau subcrepitante
■ cianoza de tip central
■ tahipnee
■ tahicardie
■ dispnee de repaus
■ tuse
→ se face pulsoximetria digitala

O scadere sub 20mmHG duce la pierderea cunostintei in 20 de secunde si moarte in 4 - 5 min.

Mecanisme adaptative:
■ Hiperventilatie → ​ alcaloza temporara care incearca sa combata acidoza instalata prin 
acumularea ionilor de H+ in LCR
■ ↑ sintezei de eritropoetina​ → poliglobulie secundara
■ ↑ nr. mitocondriilor
■ ↓ sintezei de mioglobina
Cei care traiesc la altitudine prezinta modificari adaptative care s-au transmis si descendentilor, (Capacitate 
respiratorie mare, facies, torace, f musculara mai multe fibre musculare)

Hiperbarismul
Cresterea presiunii atmosferice (boala chesonierilor)
Patrunderea si stationarea omului in mediul subacvatic se realizeaza cu pretul perturbarii homeostaziei, a 
modificarii si uneori chiar a tulburarii diferitelor sisteme ale organismului.
Efecte:
■ cresterea presiunii hidrostatice
■ compresibilitatea gazelor
■ modificarea presiunilor partiale ale componentelor amestecurilor respiratorii si 
■ dizolvarea gazelor
⇒ modificari la nivelul organelor cavitare (plaman, sinusuri, urechi etc.) 
Conductibilitatea termica​ a apei - ↓ temperaturi → bradipnee si bradicardie
Decompresia brusca​ poate conduce la formarea de bule gazoase ce pot determina embolii articulare si gazoase

2
3. ​Boala - Variatiile temperaturii ambientale
Temperatura este un factor perturbator, care atunci cand atinge valori extreme poate duce la boala.
Omul este la o temperatura constanta – homeoterm - se mentine constant la 36-37 grade Celsius datorita unui 
centru integrator de la nivelul hipotalamusului, ​ce functioneaza ca pe un post de termostat si care are la 
indemana 2 fenomene
- termoliza
- termogeneza
Hipotalamusul tine in echilibru cele 2 fenomene. Caile pe care le foloseste pentru activarea sau inhibarea termolizei 
sunt  - cai nervoase,
- cai endocrine;
Ele folosesc conexiunile cu scoarta cerebrala si prin acesta individual constientizeaza senzatile de rece sau cald, 
declansand mecanisme voluntare.
La prea cald, bei apa, scoti de pe tine,etc
Hipotalamusul este informat de schimbarile de temperatura prin puzderia de receptori de la nivel 
tegumentar,perivascular.
La temperaturi scazute​ se produc modificari locale si/sau generale,
Modificari directe:
> cresterea intracelulara a Na+
Modificari indirecte:
> vasoconstrictie ​ce duce la tulburari vasomotorii si vasodilatatie ⇒ edem celular si extracelular
ex. > gangrena​ prin vasoconstrictie data de simpatic, reactie de aparare a org, scaderea fluxului sg ca 
intreg org sa nu se reaceasca.
Apare si  > hipoxia, 
> frisonul, 
> scaderea excretiei gl sudoripare.

La temperaturi inalte: - intensificarea proceselor metabolice

> eritem tegumentar 
- cand vii in contact direct cu o sursa de caldura, insotit de obicei de extravazarea lichidelor celulare 
tegumentare cu formarea de 
> flictene​,

- daca continua temperature crescuta poate duce la 

> arsuri si apoi 
> soc postcombustitional.
- din cauza temperaturilor inalte apare fenomenul de ​coagulare

4 Reactia inflamatorie acuta: mastocitelor

Inflamatia = reactie vasculara ce consta in trecerea plasmei si unor constituenti ai sai din patul vascular in tesutul 
inconjurator formand e ​ xsudatul inflamator.
1. vasoconstrictie dupa care vasodilatatie brusca ⇒ creste presiunea in vas ⇒ exsudat (plasma si proteine
⇒ edem si tumefactie locala 
2. mediatorii chimici secretati de celulele endoteliale contractia celulelor cu formare de gap-uri ⇒ 
leucocitele incep sa adere la peretii vaselor si incep diapedeza spre tesuturi
Celule: ​neutrofile, monocite, macrofage, eozinofile, bazofile (functie asemanatoare mastocitelor), 
trombocite,
Proteine plasmatice:
- sistemul complement -​ activeaza si intretine procesul inflamator

3
 - sistemul factorilor coagularii -​ izoleaza bacteria si opresc hemoragia
- sistemul kininelor - a
​ juta la controlul vascular al permeabilitatii
- sistemul imunoglobulinelor

Mastocitele​ activeaza raspunsul inflamator prin ​2 cai 

1. degranularea si 
2. sinteza de mediatori:
> histamina
> factorul chemotactic al neutrofilelor
> factorul eozinofilic al anafilaxiei
1. Degranularea​ este stimulata de:
- actiunea agentilor fizici; (caldura, traumatisme, UV)
- actiunea agentilor chimici (toxine, otravuri)
- actiunea unor compusi imunologici (IgE, activarea complementului)
Histamina​ este eliberata de mastocite. Aceasta produce 
> contractia musculaturii netede din vasele marii, 
> dilatarea venulelor postcapilare,
> retractia cel endoteliale de la nivelul capilarului.
Consecinta actiunii acesteia este 
> cresterea flux. sanguin in microcirculatie si 
> cresterea permeabilitatii capilare. 
Datorita factorului chemotactic  - neutrofilele ajung primele la locul inflamatiei.
- factorul chemotactic eozinofilic atrage eozinofilele la locul inflamatiei. 
Eozinofilele  - reprezinta principalul mijloc de lupta al organism asupra unor paraziti.
- opresc eliberarea de catrea mastocite a unor compusi biologici si sintetizeaza ​histaminaza 
Enzimele controleaza efectele vasculare ale inflamatiei prin degradarea aminelor vasoactive.

5. Reactia inflamatorie acuta - rolul leucotrienelor si a prostaglandinelor

Leucotrienele si Prostaglandinele sunt mediatori ​sintetizati de mastocit​.
Leucotrienele​ produc efecte similar cu histamina:
>​ contractia muschilor netezi,
>​ cresterea permeabilitatii​ vasculare ,
>​ efect chemotactic​ asupra neutrofilelor si eozinofilelor
Leucotrienele par a fi active ​in fazele tardive ale reactiei inflamatorii, e​ le avand efecte mai lente dar de mai 
lunga durata decat histaminele. Actioneaza pe membrana fosfolipidica.
Prostaglandinele 
> mediaza durerea,
> moduleaza reactia inflamatorie si 
> cresc permeabilitatea vasculara.
Se clasifica in A,B,E,F. PGE1 si E2 produc 
> contractia musculaturii netede de la nivelul vaselor,
> cresc permeabilitatea capilara.

6. Reactia inflamatorie - rolul opsoninelor

Opsoninele au rolul de a se atasa de microorganisme pt a putea facilita fagocitoza lor. 

4
Opsonizare​ = legarea unei opsonine (ex.: IgG, complement) 
> cu p
​ ortiunea Fab​ de un antigen, 
> cu p​ ortiunea Fc​ de un fagocit astfel incat recunoasterea si fagocitarea se va face mai usor. 
Cresc puterea de de fagocitoza. 
Macrofagele trimit pseudopode pe mb microorganismului formand o v ​ acuola fagocitica ​numita ​fagozom​.
Opsonizarea este un proces necesar mai ales in cazul bacterilor ce prezinta o capsula externa rezistenta la procesul 
de fagocitoza, se realizeaza prin intermediul Ig si a fractiunilor complementului.

7. Reactia inflamatorie – fagocitoza

Fagocitoza​ - a ingera,a manca 
Fagocitoza​ = reprezinta inglobarea intracitoplasmatica si distrugerea microorganismelor.
Etape:
1. Recunoasterea​ celulei tinta
2. Ingestia sau endocitoza​ ei
3. Fuzionarea lizozomilor ​fagocitului de peretele celulei tinta
4. Distrugerea celulei tinta​ de catre enzimele lizozomale

8 Reactia inflamatorie - componente celulare

Componentele cel din inflamatia acuta sunt:
- granulocite-neutrofile
- eozinofile
- bazofile
- monocite/macrofage
Toate au proprietatea de fagocitoza. 
- trombocitele  > opresc sangerarea, 
> se degranuleaza eliberand serotonina ce are efecte asemanatoare cu histamina.
Neutrofilele si macrofagele​ circula in sange si migreaza spre peretele vaselor vecine inflamatiei. La locul 
inflamatiei fiecare tip de celula fagociteaza pana isi termina ciclul de viata. 
Fagocitele moarte​ ⇒ o parte a puroiului ce este drenat spre circ limfatica sau epiteliu.

9. Reactia inflamatorie - Sistemul complementului

Este alcatuit din cel putin 1 ​ 0 proteine​, el este cel mai imp ptr ca o data activat componentele sale participa la toate 
fazele raspunsului inflamator.
In plus, ​ultimele proteine (C5 - C9) a ​ le cascadei complementului sunt capabile sunt capabile sa distruga singure 
unele microorganisme ​MAC - membrane attack complex.
Sistemul complementului mediaza procesul inflamator care este un ​proces nespecific.
Sist complementului poate fi ​activat de complexele antigen-anticorp​ sau de bacteriile distruse.
Cascada complementului se activeaza pe 2 cai:
- calea clasica - ​activarea incepe cand 
→ complexul antigen-anticorp​ contine​ Ig G sau IgM​ interactioneaza cu C1,prima componena a 
sist complement.
- calea alternative - p ​ oate fi declansata de cateva substante biologice active, 
→ polizaharide din perete b ​ acterilor sau fungilor,
→ endotoxine bacteriene​.
Activarea componentelor 
> de la​ C1 la C6​ produce subunitati care intensifica raspunsul inflamator prin:
- opsonizarea bacterilor
-​ atragerea leucocitelor​ prin chemotactism
- actioneaza ca anafilatoxine​ si

5
 - induc degranularea mastocitelor
> de la C
​ 6 la C9​ creaza complexe capabile sa realizeze p
​ ori in peretele bacterian​ permitand intrarea de ioni si 
apa, distrugand bacteria sau oprind procesul de inmultire al acestuia.

10. Reactia inflamatorie - proteinele plasmatice

Majoritatea sunt ​produse de ficat​ si cresc in timpul inflamatiei. Ele sunt cunoscute ca reactanti ai fazei acute. Nivel 
maxim in 10-40 ore.
Crescute:
- factorii coagularii: 
■ fibrinogen, 
■ protrombina, 
■ factor vii, 
■ plasminogen
- proteaze inhibitoare: 
■ alfa 1 antitripsina
- proteine transportatoare: 
■ haptoglobina, 
■ feritina, 
■ ceruloplasmina
- proteina C reactiva, fibronectina
- VSH.

11. Reactia inflamatorie - produsi de secretie celulara

■ Interleukine
■ Limfokine
■ Interferon
■ T N F-Tumor necrosis factor
Interleukinele​ = mesageri biochimici trimis de la un leucocit la altul.
Exista mai multe clase de interleukine, numerotate ​de la 1 la 10.
Interleukina1 ​este un f​ actor activator al limfocitelor​ producand secretia de anticorpi prin 
→↑ de interleukine 2​ de catre limfocitele ​T Helper.
Limfokinele​ sunt produse de l​ imfocitele T​ ca raspuns la stimularea antigenica.
Ele sunt mediatori chimici care mediaza atat 
> raspunsul inflamator cat si 
> raspunsul imun.
Interferonul​ este unul dintre mecanismele de aparare​ in infectiile virale​, producerea de interferon.
Interferonul nu distruge virusul dar poate ​preveni infectarea celuleor sanatoase.

12. Reactia inflamatorie acuta - Manifestari sistemice

Manifestarile sistemice sunt: 
■ febra,
■ leucocitoza si 
■ cresterea proteinelor plasmatice circulante.
1. Febra​ - pare a fi indusa de un ​pirogen endogen​ care actioneaza direct asupra hipotalamusului unde se afla 
centrii nervosi ai termoreglarii.
→ Poate avea un e ​ fect pozitiv​, ptr ca unele microorgansime sunt sensibile la temperature ridicate.
2. Leucocitoza​: nr de leucocite si neutrofile cresc in inflamatii insotite de o d
​ eviere inspre stanga a formulei lui 
Arneth.
3. Proteinele plasmatice​: sunt recunoscute ca r​ eactanti ai fazei acute .

6
Astfel sunt crescuti: 
> factorii coagularii​ (fibrinogen, protrombina, plasminogen),
> proteine transportatoare, 
> componenti ai sistemului complement.

13 Rolul hipotalamusului in mentinerea temperaturii constante a corpului.

Hipotalamusul m ​ ediaza ​nervos si hormonal​ reglarea temperaturii. Termoreceptorii furnizeaza hipotalamusului 
informatii despre temperatura pielii si a corpului. 
➤ Daca valorile sunt ↓ hipotalamusul activeaza mecanismul de 
> producere si 
> conservare​ a caldurii si 
> supresia celor de termoliza.
➤ Daca val sunt ↓ 
> activeaza mecanismul de termoliza 
> supresia de termogeneza si conservarea de caldura.
Factori pirogeni - IL 1-6, TNF, Pg
Reglarea neuroendocrina  - lenta prin TSH
- rapida prin ACTH
1. Termogeneza​ incepe cu ​tireotropin stimulating hormon​ → stimuleaza hipofiza ant → elibereaza ​TSH​ → 
actioneaza asupra g​ l tiroide​ si stimuleaza eliberarea de ​tiroxina →​ c​ reste rata metabolica​.
2. Factorul eliberator de corticotropina​ care la nivel hipofizei ant secreta ​hormonul adenocorticotrop → 
stimuleaza secretia g​ l suprarenale →​ c​ reste termogeneza​.
Epinefrina​ provoaca 
> vasoconstrictie,
> stimuleaza glicoliza si metabolismul ⇒ termogeneza creste.

14 Fiziologia homeostazei termice – Febra stadiul I

Febra​ - resetare a termosului hipotalamic
Stadiul I - faza de latenta
Este o perioada de timp pana cand factorul cauzal actioneaza si temperatura corpului incepe sa creasca. Agentii 
pirogeni det sinteza la nivel hipotalamic de AMPc. Aceasta faza are o d
​ urata variabila​ in functie de 
> natura agentului patogen si de 
> reactivitatea organismului.
Se produc modificari in activarea 
○ granulocitelor,
○ monocitelor si 
○ limfocitelor 
si sunt eliberati​ factori pirogeni endogeni ​care sa actioneaze asupra termostatului hipotalamic.

15 Febra – stadiul II
Faza de c​ restere a temperaturii​ (stadiul rece). Aceasta faza este de scurta durata. 
Reglarea neuroendocrina  - lenta prin TSH
- rapida prin ACTH
Termoliza scade​ prin scaderea fluxul sg periferic si suprimarea sudoratiei 
→ apare ​senzatia de frig s​ i determina frison si totodata ↑
​ termogeneza​ prin cresterea contractiilor m 
scheletice. Faza se mentine pana in momentul in care temperatura corpului ajunge la temperatura reglata de 
hipotalamus.

16. Febra - stadiul III – perioada de stare (stadiul cald)

7
Se caracterizeaza prin ​mentinerea relative stabile a temperaturii corporale​ in conditile restabilirii echilibrului 
dintre termogeneza si termoliza dar la un nivel superior celui fiziologic.
Se elibereaza ​arginina si vasopresina cu rol antipiretic.
In aceasta faza, > frisonul inceteaza,
> pielea devine rozata si calda 
→ ca urmare a cresterii debitului sanguin cutanat,
> pacientul are senzatia de caldura,
> frecventa respiratorie creste​ si 
> debitul cardiac creste corespunzator febrei a ​ sigurand oxigenul necesar 
> reactiilor metabolice intensificate.
!!! calea endocrina este inchisa

17. Febra – stadiul IV

Perioada de s​ caderea a temperaturii.
Se caracterizeaza prin instalarea unui nou ​dezechilibru pasager intre termogeneza si termoliza​ de sens contrar 
stadiului rece (faza de crestere a temperaturii). 
> reducerea termogenezei si 
> intensificarea termolizei.
> ↑ secretia sudorala,
> vasodilatatie cutanata si a mucoaselor​.
Scaderea febrei se poate face 
> in crisis (scadere brusca) sau 
> in lizis (scadere lenta).
Pe masura ce scade febra, bonlavul se simte din ce in ce mai bine, iar hipotalamusul isi adapteaza mecanismele in 
vederea mentinerii noii temperaturi.

18. Hipertermiiile
= Cresterea marcata a temperaturii​ organismului.
Peste 41 grade Celsius afectarea sistemului nervos, la copii chiar convulsii.
Peste 43 grade poate induce moartea.
Apare ca urmare a 
> unui efort fizic intens
> expunerii la temperaturi inalte
→ edem cerebral, pierderea constientei si moarte
Hipertermia nu este mediate de pirogen, ea poate fi accidentala sau terapeutica.
Terapeutica o forma inca controversata in scop de a distruge unele microogranisme sau cellule tumorale facilitand 
raspunsul natural imun al celulelor gazda prin producerea de febra.
Accidentala imbraca mai multe forme:
-forma minora a crampelor de caldura
-socul termic
-insolatia
-hipertermia maligna
Hipertermia maligna = afectiune potential letala, cauzata de defecte genetice ale transportului 
sarcoplasmic de Ca+ care afecteaza canalele de Ca+. Unele anestezice inhalatorii si miorelaxante produc o 
eliberare spontana si excesiva de Ca+ din reticulul sarcoplasmic urmata de contractii musculare 
spasmodice generalizate si necoordonate cu consum mare de O2 si productie enorma de caldura.
⇒ acidoza, hiperK, tahicardie, aritmie

19. Durerea - teoria mecanismului de poarta

8
Durerea este manifestarea senzitivo - reactionala complexa rezultata din actiunea stimulilor nociceptive 
(fizici,chimici,termici, etc) asupra formatiunlor receptoare algogene din intreg organismul.
Durerea :
● Protejeaza  tesuturile 
● Intensifica  activitatea sistemului nervos vegetativ
● Creste  reflexul tonusului muscular
● Produce modificari in psihicul bonlavului
● Produce alterari ale somnului.
Durerea este rezultatul unor mecanisme fiziopatologice nervoase si umorale.
Clasic se descriu doua tipuri de receptori cutanati ptr durere:
-nociceptori mecanici
-nociceptori termici

20 Durerea – Baze morfofiziologice

Toti receptorii de durere sunt ramificatii ale dendritelor neuronilor senzitivi care iau parte la alcatuirea unui nerv 
cutanat.
Fibrele nervilor cutanati au prag de excitabilitate diferit fiind capabile sa conduca impulsuri generate In 
circumstante diferite.
…

21 Sindromul general de adaptare - ​introdus de Selye

Distinctia fundamentala intre reactiile adaptative specifice si cele nespecifice, definind 
stresul​ = ​suma raspunsurilor nespecifice​ la orice solicitare si care se evidentiaza in SGA.
Stresul trebuie inteles atat ca favorizant al imbonlaviilor cat si ca rezultat al prezentei bolii.
Agentii etiologici care det desfasurarea acestui sindrom sunt denumiti factori stresanti.
CARACTERISTICI:
- hipertrofia corticosuprarenalelor
- ↓ secretiei de hormoni corticoizi
- hemoragii si ulceratii la nivelul tractului gastro-jejunal
- involutie timico-limfatica
- leucocitoza cu eozinopenie
- hiperglicemie
SGA are 3 stadii:
Stadiul de alarma:​ sau reactia de alarma care marcheaza primul raspuns al organismului insemnand chiar 
mobilizarea generala a fortelor de aparare al organismului.
→  ↑ vascozitatea sangelui​ iar 
continutul in clor ↓​, declansandu-se ​procese catabolice
Daca agentul nociv continua sa actioneze se produce:
Stadiul de rezistenta:​ in timp ce in cursul reactiei de alarma 
→  ↓ vascozitatea sangelui​ iar 
continutul in clor ↑​, in acest stadiu vascozitatea scade, nivelul cloremiei creste si se 
accentueaza ​procese anabolice​.
Stadiul de epuizare: ​Adaptarea obtinuta dispare .

22 Hipersensibilitatea de tip I - Mecanisme etiopatogenice

Alergia au definit hipersensibilitatea de tip 1 ca o reactie imuna mediate de reagine.
= modificarile produse de​ IgE​ (=reagine), care se produc ca urmare a contactului cu numerosi antigeni numiti 
alergeni.
- odata secretate se ataseaza de  mastocite, bazofile, (​ receptori cu mare afinitate)

9
 eozinofile, limfocite B ​(receptori cu mica afinitate)
- la un nou contact cu antigenul IgE determina secretia de mediatori specifici ce duc la reactii ce se numesc 
boli alergice
Etiologia afectiunilor alergice este reprezentata de alergen. Alergenii sunt polipeptide sau proteine cu greutate 
moleculara mica practic sunt antigeni adevarati dar pentru ca produc manifestari alergice au fost numite alergeni; 
teoretic orice substanta exogena poate fi alergica. In patogeneza bolilor alergice sunt implicate IgE, componente 
celulae si mediatori biochimici. VN sub 100 UI\ml.persoanele cu productie scazuta medie sau crescuta de IgE sunt 
majoritatea viitorilor bonlavi alergici. Fumatorii au valori superioare ale IgE comparative cu nefumatorii, exista 2 
categorii de receptori pentru IgE unii 
> cu mare afinitate​ si receptorii 
> cu mica afinitate
exista: - alergeni inhalanti, orali, injectabili, de contact
Alergia - predispozitie genetica  - 1 parinte atopic - risc 47%
- 2 parinti atopici - risc 70%
Factori de mediu - incarcarea cu alergeni a mediului
- prezenta unei afectiuni concomitente 
Valori normale IgE<100UI/ml. ​Persoane cu valori crescute ale IgE sunt cele predispuse sa devina bolnavi alergici.
Curba valorilor este de  - 0,5UI/ml la nastere 
- 100-200 UI/ml la pubertate
- 20-60UI/ml la adult
IgE ↑  - boli alergice
- infectii parazitare
- mielom multiplu cu IgE
- sindromul Buckley (Job) - hiperimunoglobulinemie stafilococica 
Celulele implicate in alergie:
1. mastocite -​ contin receptori membranari ce pot fi activati de IgE sau direct de factori nespecifici
2. bazofile - a​ ctivare mai lenta de catre IgE si C3a si C5a. - degranulare masiva in socul anafilactic
3. eozinofile  - contin proteine cationice: MBP, ECP, EPO, EDN - 
- secreta leucotriene​ si ​factor de agregare plachetara

Mediatori implicati:  histamina - din mastocite si bazofile

● substante citotoxice - MBP, ECP
● prostaglandine
● tromboxani
● leucotriene
● PAF
● citokine: interleukine
■ interferon gamma
■ chemokine
■ molecule de adeziune - CAM

23. Hipersensibilitatea de tip 1 - Celule si mediatori

Celulele implicate in alergie sunt mastocitele care contin pe suprafata membranei numerosi receptori Fce 
RI,activarea mastocitelor se face fie imuni in retea a mai multor IgE fixate la suprafata celulei fie direct neimun 
mediatorii implicate in alergie sunt mediatori performanti cum ar fi histamina prezenta in granulele mastocitelo si 
bazofilelor, legata de proteoglicani care o mantin inactive mai sunt mediatorii de novo reprezentati de produsi 

10
derivati din metabolizarea acidului arahidonic din membrane celulara ei sunt implicate in fenomenele de fara 
tardiva ce apar in urma contractului cu alergenu mai sunt si citochinele respective interleuchinele 4 si 5.

24. Hipersesnibilitatea de tip 2 impotriva antigenelor eritrocitari

Aceasta reactie de hipersensibilitate este mediate de 
> anticorpii din clasa IgG sau IgM​ care reactioneaza cu 
> antigenii de suprafata 
- reactie de hipersensibilitate de tip 2 se produce fata de elementele figurate ale sangelui sau sunt indreptate fata 
de antigenii tisulari.
Autoanticorpii circulanti d ​ e diferite izotipuri se pot fixa de ​eritrocite granulocite sau trombocite​ dupa fixare 
complexul anticorp-celula ​este recunoscut de celulele sistemului reticuloedotenial urmand indestia si distrugere 
lor , fata de eritrocite :
1 Sensibilizarea primitorului la antigenii de suprafata ai eritrocitelior donatorului​ duce la reactia de 
incompatibilitate post transfuzionala
2. Sensibilizarea materna la eritrocitele fetale ​este urmata de hemoliza si icter la nou nascut
3. Sensibilizarea eritrocitelor la proprii antigeni​ de suprafata este substratul anemiilor hemolitice 
autoimmune.

25. Hipesensibilitatea de tip 2 impotriva antigenilor tisulari

In aceasta situatie cuplarea unui anticorp specific, nefixator de complement de cele mai multe ori pe o celula poate 
produce fie  > deprimarea​ functiei celulare fie 
> stimularea​ ei.
Fixarea anticorpilor pe acesti receptori blocheaza transmiterea sistemului nervos si reprezinta mecanismul 
patogenic principal din miastenia gravis.

26. Fiziopatologia deshidratarilor hipotone

Sunt produse de 
> pierderi de Na​ proportional mari de cat cele de apa.
Pierderile de Na proportional superioare celor de apa tind sa ​↓ presionea osmotica​ a lichidelor extra celulare. 
Aceasta duce la 
⇒ inhibarea secretiei de ADH​ si ​poliurie apoasa si hipovolemie​. In timp pierderile de sare nu se mai 
insotesc de eliminari hidrice drept care se instaleaza hipotonia care asociaza hipovolemia. Apare in felul acesta un 
sindrom complex de 
⇒ deshidratare extra celulara​ cu ​hiper hidratare celulara​.

27. Fiziopatologia deshidratarilor hipertone

Se pierde 
> mai multa apa decat Na.
> volemie scazuta
> natremie ↑ 
> punct crioscopic scazut
> rezistivitate scazuta
Modificari umorale:
> semne de hemoconcentratie - Hb, Ht, Prot ↑ 
> Cl-, uree ↑ 
Clinic: semne de shidratare: sete, limba, mucoase uscate
Pierderile de apa sunt superioare celor de sodiu adica pierderea de lichide hiperosmolare produc deshidratari 
caracterizate prin 
→ hiperosmolaritatea lichidelor extra celulare drept urmare

11
 → deshidratare celulara
→ este stimulate secretia de ADH si aldosteron​ urmata de​ scaderea compensatore a eliminarilor 
hidrosaline si sudorale fapt ce tinde sa corecteze deshidratarea hipertona. Apare senzatia de sete .Se produc prin 
aport hidric suficient, alterarea senzatiei de sete suprimarea aportului hidric bolnavi traumatizati .

28 Fiziopatologia deshidratarilor isotone

In acest caz 
> pierderile de apa sunt proportionale cu cele d Na p
​ ierderile izotone rapide si masive imbraca 
aspectul characteristic al socului hipovolemic.
- tahicardie,
- scaderea debitului cardiac,
- hipotensiunea arteriala 
- senzatia de sete,
- scaderea fluxului sanguin renal.
Aceste deshidratari apar in: 
> hemoragii acute de intensitate medie sau grave​, 
> pancreatite acute​, 
> transpiratii abundente la bolnavii cu mucoviscidoza​ si 
> administratrea unor mari cantitati de diuretice

29 Soc - definitie clasificare

Socul​ = mod de reactie al organismului de o mare complexitate cu caracter adaptativ fata de o anumita agresiune. 
Socul este o conditie in care s​ istemul cardio vascular se prabuseste​ in asa masura incat nu mai poate asigura o 
perfuzie tisulara adecvata rezultanta a ​ fectarea metabolismului cellular​.
Clasificare:
In functie de interesarea v ​ olumului circulant​ avem
a) soc hypovolemic - volemie mica
-soc hemoragic
-soc din deshiratari
-soc din plasmexodii
d) soc normo volemic
-socul din infract
-socul neuroen
-socul anafilactic
Din punct de vedere al e ​ volutiei​ ​e descriu 2 tipuri de soc
> Soc reversibil cu 3 faze:​ soc reversibil precoce, soc reversinil tardive,soc reversibil refractor
> Socul ireversibi​l caracterizat prin prabusirea tensinii arteriale tulburari circulatorii grave si alterari celulare

30 Adaptarea hemodinamica in soc

​ instalarea insuficientei circulatorii periferice
- in urma agresiunii - riscul principal →
- caiet
31 Microcirculatia in soc
- sangele parcurge 3 trasee
-caiet

32 Celula de soc
Calea comuna a tuturor formelor de soc este 
> perturbarea metabolismului celular si 
> realizarea conceptului complex de celula de soc.

12
1. socul cardiac​ - debitul cardiac ↓ 
2. socul hipovolemic​ - scade aportul de oxigen prin scaderea numarului de E sau vol de sange
3. soc neurogen, anafilactic, septic​ - scade rezistenta vasculara periferica
soc septic - ​hipoxia este agravata de febra care intensifica procesele metabolice (↑necesarului de oxigen) 

Lipsa oxigenului face ca m

​ etabolismul celular​ sa treaca in forma de a​ naerobioza a metabolismului​ forma ​mai 
putin eficare​ in furnizarea valentelor energetice. 
1. Fara ATP​ celulele isi pierd capacitatea ​mentinerii gradientului electrochimic​ deoparte si de alta a 
membranelor semipermeante iar ​pompa de Na/K este deficitara. 
Cele mai afectate celule de aceste perturbari ionice sunt cele ale 
○ sistemului nervos si ale 
○ miocardului
2. Na+ r​ amane in celula ⇒ apa il urmeaza  ⇒ balonizare si distrugerea membranei cu varsarea continut 
lizozomal
⇒ scaderea apei din interstitiu ⇒ ↓ volumului circulant
⇒  a. procese enzimatice perturbate, difuziunea nutrientilor ↓, difuziunea prin membrana capilara ↓ 
b. ↓ debitului cardiac prin ↓ volumului circulator
c. eliberarea enzimelor lizozomale - autodigestie 

33 Tulburari metabolice in soc

Datorita t​ ulburarilor de perfuzie tisulara​ se produc mai multe ​tulburari metabolice​.
Metabolismul glucidic 
1. in faza compensata​ a socului sub actiunea catecolaminelor si a simularii simpatice se produce o 
glicogenoliza​ ⇒ hiperglicemie. 
2. In stadiile tardive​ ale socului se consuma g ​ liconenul hepatic si muscular​ si se instaleaza 
hipoglicemia.
Se instaleaza si h ​ ipoxia progresiva​ ⇒ trecere la glicoliza anaeroba cu eliberare de acid lactic si piruvic ⇒ a
​ cidoza.

Metabolismul lipidic​ in primele faze ale socului​ lipoliza​ este accentuata.

Catecolaminele activeaza ​trigliceridlipaza​ ⇒ g
​ licerol si acizi grasi liberi ​o mica parte din acizi grasi (in mod 
normal buna sursa de energie pentru activitatea musculara) vor fi arsi celulari iar excesul ajunge in ficat unde sunt 
oxidati in ​corpi cetonici ⇒ toxicitate+acidoza metabolica.

Metabolismul proteic​ instalarea rapida a d ​ eficitului energetic​ ⇒ ↓ catabolismul si reduce sinteza proteinelor, 
tulburarile se exteriorizeaza prin
○ Diminuarea proteinelor plasmatice 
○ Cresterea aminoacidemiei 
○ Cresterea eliminarilor azotate
Intensificarea ​activitatii proteazice​ ⇒ decarboxilari ⇒ a
​ mine biogene cu proprietati vasoactive​.
Hidroelectrolitice - ​pompa Na/K - ATP dependenta - nu mai funct. ⇒ fen de transmineralizare

34 Insuficienta de organ in soc

In evolutia socului unele organe sunt relative [protejate (creerul si inima) iar altele sunt rapid sacrificate (intestinal, 
ficatul, rinichiul, plamanul). 
Tubul digestiv 1. ulcer de stres prin descarcare masiva de glucocorticoizi​, ⇒ 
scaderea cantitativa si sau calitativa a mucinei, 
hiperaciditate relative la care se adauga 
fenomenele de CID.
2. mucoasa devine permeabila​ pentru diversi agenti toxici .

13
Ficatul​ profund afectat datorita hipoxiei , 
activitatea metabolica si functionala de detoxifiere ↓ ​fapt ce duce la acumulearea de acizi organici ce 
vor amplifica acidoza metabolica.
Rinichiul ​_ - organ ce nu beneficiaza de circulatie preferentiala in soc
- are insa vase scurte care datorita v​ asoconstrictiei ​ii permit sa asigure o constanta a presiunii 
de filtrare
- doar ​socul din sindromul de strivire si din accidentele transfuzionale​ duce la insuficienta de 
origine renala
- insuficienta renala functionala:
uree > 10g/zi
densitate>1027
K eliminat eficient
- insuficinta renala organica datorita hipotensiunii severe vasoconstrictie renale prelungite .
→ tubulopatie acuta
→ necroza corticala
Plamanul ​, oxigenare insuficinta a sangelui , edem interstitial pulmonar. Participarea plamanului - mai ales in s​ oc 
anafilactic.
Inima​ - ​initial nu este afectata direct cat timp perfuzia>70mm/Hg.
- produsi toxici: tahicardie, diminuarea diastolei ⇒ ↓ irigarii coronariene
- hipotensiune
- insuficienta cardiaca ⇒ agravarea efectelor sistemice
In final - tulburari de ritm
- scaderea rezistentei vasculare periferice
- presiune venoasa centrala ↑ 
Creierul - organ protejata atata timp cat​ TA>50-60mm/Hg

35 Particularitati ale socului cardiogen

Este definit de un debit cardiac insufficient pentru asigurarea fluxului adecvat in organelle de importanta vitala . 
CEle mai multe cazuri de soc cardiogen rezulta in ruma imfractului acut.Socul cardiogen poate fi cauzat de 
asemenea de o inchemie coronariala de o insuficinta cardiac congestiva. Manifestarie clinice ale socului cardiogen 
sunt datorate afectarii avansate a metabolismului cellular: hipotensiune ,puls aritmic ,tulburari hemodinamice in 
circulatie extra systole ventriculare fregvente sau fibrilatie atriala

36 Particularitati ale socului hemoragic

Socul hemoragic are un tablou clinic foarte sever ex: suprura de sarcina ectopica de varice esofagiene ,plagi 
vasculare directe sau rupturi de organ parenchimatos
Organismul uman dispune de un mechanism promt de auto transfuzie alimentandu-se din rezervele mari de lichid 
interstitial sau chiar cellular.In hemoragiile in care se pierd circa 25% din masa sanguine restabilirea volumui 
circulant se produce dupa 36 de ore. Masa eritrcitara este inlocuita cu mare dificultate dupa o pierdere de 500 ml 
sange sunt necesare 40 50 de zile pentru ca Ht si Hb sa ajunga la valori normale.
In faza de soc hemoragic reversibil bonlavut are presiunea arterial aproape normal a puls slab si rapid palid 
transpirat si agitat.In privinta volumului mai important decat valoarea sa absoluta este viteza cu care se produce 
pirderea ei ca si promtitudinea cu care se instituie tratamentul.
In hemoragiile mari mecanismele compensatorii sunt depasite debitul ardiac scade sub nivel critic iar presiunea 
arterial se prabuseste.

37 Socul traumatic
Socul traumatic se deosebeste de socul hemoragic prin faptul ca nu este insotit de o pierdere exteriorizata de masa 

14
sanguina.
Debuteaza prin stimularea brutala a unui vast camp receptor in urma actiunii violente a unor agentii 
fizici.sindromul lezional poate fi o zdrobire tisulara ,o fractura cominutiva,o plaga viscerala,in cadrul acestui soc CID 
apare intotdeauna.
In Sindromull de strivire se instaleaza in urma compresiunilor prelungite cu distrugerea maselor musculare,dupa 
inlaturarea fortei de compresie apare un edem voluminous si apoi starea de hipovolemie soc.
Echilibrul acido basic este intens afectat prin aparitia acidozei metabolice si apare insuficienta renala acuta.

38 Etipatogenia diabetului zaharat.tip I

Apare frecvent inainte de 35 40 de ani avand o incidenta maxima in jurul varstei de 14 ani.
Tratamentul cu insulin face ca simptomatologia clinica sa dispara si sa fie evitate complicatiile bolii.
De la instituirea tratamentului cu insulin se inregistreaza un fenomen de remisie tranzitorie in care intreruperea 
tratamentului nu modifica valorile normale ale glicemiei.
In momentul diagnosticarii diabetului zaharat se constata ca cea mai mare parte a celulelor beta pancreatice 
secretoare de insulin sunt distruse.
Prima faza a diabetului de tip unu,se caract printr-o predispozitie genetica.
A doua faza a bolii presupune interventia unor factori de mediu(virali,toxici,alimentary)care pot modifica structurile 
proteinelor din compozitia beta celulelor pancreatice capatand proprietati antigenice.
A treia etapa patogenica este repr de raspunsul inflamator al insulelor Langerhans manifestat printr-un process de 
insulita.
Factor agravant s-a constatat a fi,infectiile virale(mononucleaza,rubeola,paroidita).

39 Etiopatogenia DZ de tip II
Este mult mai frecvent intanlita decat cea de tipul I.
Boala debuteaza dupa 40 de ani si predominant la persoanele cu exces ponderal.
Factorii genetici.
Treptat dupa o evolutie de ani se instaleaza o deficient in secretia insulinei si apare hiperglicemia persistenta.
Factorii de mediu sunt reprezentati de stress si procesul de urbanizare,de factorii nutritionali,chimici si activitatea 
fizica.
Activitatea fizica creste sensibilitatea la insulin,ameliorand toleranta la glucoza.sedentarismul avand efecte inverse.
Evolutia bolii este cronica iar atunci cand indicatiile terapeutice sunt respectate raspunsul la tratament este bun.
Principalele cause de mortalitate sunt reprezentate de complicatiile acute si cronice.

40 Glicogenozele-mecanisme fiziopatologice
Sunt boli congenitale rare prezente numai la copii caracterizate priin depunera in diverse tesuturi si organe a unor 
cantitati neobisnui de mari de glycogen cu structura chimica normal sau anormala.
Debutul boolii apare uneori dupa nastere manifestat prin convulsii si dificultati respiratorii.Copii mor in primul an 
de viata dar daca se depaseste perioada de crestere se observa o ameliorare neta.

41 Obezitatea - etiopatogenie, forme,clasificare,complicatii

Este o stare patologica ce se caracterizeaza prin supraincarea cu grasimi neutre (triglyceride) a organismului 
rezultand un exces ponderal ce depaseste cu 20% greutatea ideala.
Factori:
● Alimentari: aport caloric excedentar ce depaseste nevoile energetice ale individului.
● Factori genetici
● Factori ce tin de varsta si sex
● Factorii hormonali

15
In functie de structura testului adipos:
-hiperplazica : nr crescut de adipocite dar de volum normal.Obezitate constitutional care incepe inca din 
copilarie.REgimul alimentar influenteaza ff putin adipocitele deja formate.
-hipetrofica: se instaleaza in raport cu gradul umplerii cu grasime a adipocitelor.Obezitate castigate care poate fi 
corectata prin regim.
- mixta : cel mai frecvent intanlita
FEmeile sunt mai predispune la obezitate decat Barbatii datorita progesteronul si estrogenul.
Obezitatea poate fi de tip :
-andriod,masa adipoasa preferential pe torace
-ginoida: pe abdomen, fese, coapse,
-mixta

42 Obezitatea - implicarea sistemului neuroendocrine

Glandele endocrine
Tiroida - prin stimularea oxidarilor celulare .
Corticosuprarenala – obesitate de tip Cushingoid,fata in luna plina
Insulina -
43.Lipoproteinele: structura tehnici de separare, nomenclatura
Sunt macromolecule complexe formate din lipide legate necovalent cu proteine si glucide.Reprez alaturi de acizii 
grasi forma circulanta a grasimilor.In functie de separarea prin centrifugare sau metode electroforetice se cunosc 
clasele:
1-chilomicronii rep forma principala de abs si transport a glicerolilor si acizilor grasi alimentari

48.Sd anemic – criterii de clasificare

CLASIFICAREA SD ANEMIC

Deviațiile patologice ale nr de eritrocite pot fi în plus sau în minus. Creșterea poartă numele de poliglobulie. 
Scăderea poartă numele de sd anemic.

Sub această denumire există o heterogenitate f mare de boli, nu putem să spunem că există vreo similitudine 
despre anemia megaloblastică și anemia posthemoragică acută. Sunt 2 boli total diferite.
Există o serie de criterii de clasif
Dpd v clinic: ușoară Hb 10-12, moderată Hb 7-10g%, severă Hb sub 7g%

Clasificare morfologică:
● Anemii normocrome macrocitare 
● HEM și CHEM = N, VEM = crescut
● Anemii hipocrome microcitare
● HEM, CHEM, VEM = scăzute
● Anemii normocrome, normocitare
● HEM. CHEM, VEM = N

Care sunt investigațiile minime strict necesare, cele mai ieftine de care avem nevoie pt clasif morfologică a sd 
anemice – dacă zicem FSP ne rade – microsferocitoză ereditară. Avem nevoie de Ht și nr de E, și de Hb pt a calcula 
indicii.
Macro, microcitar – nu se referă la dimensiune, ci la volum.

16
49-50 . Etiopatologia anemiei megaloblastice prin deficit primar de vit B12
ANEMIA MEGALOBLASTICĂ PRIN DEFICIT DE VITAMINA B 12

Vitamina B12 este preluată din alimente, se găsește în cantități f mari în alimentele de origine animală, pătrunde în 
stomac de unde este desfăcută din chilul gastric sub influența acidității sucului gastric și la nivelul primei părți a 
duodenului se combină imediat cu un produs de secreție al celulelor parietale. Acest produs poartă numele de 
factor intrinsec sau factor Castle. Este o glicoproteină. Împreună formează un complex vitB12-f intrinsec și străbate 
traseul jejunal, ileal, până la nivelul ultimelor anse ileale. Aici, la niv cel epiteliale există receptori pt vit B12 și factor 
intrinsec. Legarea complexului prin intermediul f intrinsec în prezența ionilor de Ca și Mg și a unui pH de 
aproximativ 6,8, complexul se desface, f intrinsec este eliminat, vit B12 este absorbită. Intră în circulație unde 
imediat se leagă de un alt transportor – de transcobalamina II – face pasajul intestinal, intră în sistemul port, ajunge 
la nivelul celulei hepatice unde iarși se desface de transcobalamină și este metabolizată la nivel de coenzimă. Sub 
acestă formă de enzimă activă pătrunde din nou în circulație și ajunge la nivel medular unde își exercită funcția de 
maturare, de sinteză nucleară.
B12 = f extrinsec

Forme
● Primară – ereditară – Addison-Biermer (pernicioasă – boli cu o evoluție  deosebit de gravă, letală)
● De cauză imună – ac anticelulă parietală și/sau ac antifactor intrinsec
● Secundară – dobândită – parabirmeriană 
● Deficit de aport – necesar 3-5 micrograme/zi – des la cei cu regim stric vegetarian  și mai ales la cei 
care mănâncă alimente conservate 
● Defici de factor  intrinsec – fie nu are un număr suficient de cel parietale  gastrice care să secrete o 
cantit adecvată de f intrinsec –  rezecții gastrice după ulcere, după neoplazii SAU , la modă  acum, 
bariterapia – rezecția gastrică a marii curburii la  pacienții cu obezitate malignă. 
● Competiție –  diphyllobothrium latum = botriocefalul 
● Deficit de absorbție  – rezecția ileonului terminal – boală Crohn – ileită  terminală
● Deficit de transport  – cazuri f rare, deficitul de transcobalamină, care de fapt este  ereditar

Mecanismul prin care atc anticelulă parietală duc la apariția bolii este un mecanism de hipersensibilitate tip II, 
citotoxică., în care este b Addison Biermer, tiroidita autoimună, miastenia gravis. Apar din motive încă necunoscute 
atc împortriva atg cel parietale. Cplx atg-atc duce la inhibiția secreția de f Castle, nemaexistînd factor intrinsec , vit 
B12 este degradată de microflora intestinală
Mai frecv această formă – atc anticel parietală
Atc antifactor intrinsec – 30% - aceștia acționează competitiv cu vitamina B12. Pt ei factorul intrinsec are afinitatea 
mai mare decât pt vit B12.

51.prin deficit de acid folic

ANEMIA MEGALOBLASTICĂ PRIN DEFICIT DE AC FOLIC

Sunt întotdeauna secundare

● Deficit de aport  necesar 50 micrograme/zi
● Deficit de captare
● Necesități crescute  – în special la gravide și copii în creștere
● Malabsorbție – în special în cazul fistulelor
● Medicamente –  aminopterină sau metrotrexat – fac absorbția imposibilă

17
Dacă în cazul vit B12, organismul realizează adevărate depozite, la ac folic nu se întâmplă acelașii lucru
Cei mai expuși la deficitul de ac folic – vegetarieni și pacienții cu tulb de mucoasă gastrică și aclorhidrie sit în care ac 
folic nu poate fi desc din chilul gastric – la marii fumători, la mari bautori și la băutori de ceai – achilie

SIMPTOMATOLOGIE
● Aproape identică,  fie că vb de deficit de vit B12, fie de ac folic
● Aceste tinere  precursoare la niv med suferă proc de liză precoce intramedulară,  proces de liză 
care se întâlnește exarcebat la celulele  circulante. Sunt celule mari, macrocite care trec cu greu prin 
capilarele sinusoide splenice oferind un timp de contact îndelungat  macrofagelor locale astfel că 
durata de viață a hematiilor este  scăzută, cu alte cuvinte dpdv patogenic, anemia megalo este o 
anemie hemolitică. dacă ar fi să o clasificăm dpdv patogeni am  pune-o alături de talasemie, 
siclemie, anemia hemolitică a NN
● Sd anemic: astenie,  fatigabilitate, adinamie, somnolență, fiind cu atât mai pregnante  cu cât 
gradul anemiei este mai sever. Evoluția anemie  megaloblastice prin deficit de vitB12 este mai lentă 
decât cea din  deficit de ac folic datorită rezervelor mari. Motiv pt care, prin  intervenția mecanismelor 
adaptative, se ajunge ca pacientul să se  prezinte la medic atunci când valorile Hb sunt deja f mici – 7-8

De obicei boala evoluează în crize hemolitice – în aceste crize avem Bilirubină crescută – deci tegumentele sunt 
galben pai.
Glosita Hunter – depapilare a limbii, întâlnită și în alte tipuri de anemii
Specific pt vit B12 – tulburările de NN periferici – încep prin mici parestezii și merg până la tulburări de mers, 
deficite motoare dat faptului ca vit B12 este esențială în formarea tecii de mielină și este o modalit de a face dg dif 
între un sd anemic prin deficit pur de B12 și sd anemic prin deficit pur de ac folic
FSP arată identic.

FSP: eritrocite mari de 10-12 microni, palide, slab încărcate cu Hb, dar de fapt ele sunt încărcate normal cu Hb.

52.Etiopatogenia anemiei feriprive

ANEMII HIPOCROME MICROCITARE
● Încărcarea cu Hb și  concetrația de Hb sunt scăzute iar volum eritrocitar mediu este  scăzut
● Anemia feriprivă
● Anemia sideroblastică 
● Talasemiile

ANEMIA FERIPRIVĂ

Există o legendă în mitologia greacă în care Ipicles, fra-su lui hercule, s-ar fi vindecat de anemie feriprivă bând 
rugină
Se numea cloroza tinerelor fete.
Incidența maximă a fost sec XVI, XVII, XVII, inc XIX când scade f mult ca incidență la nr locuitori. Apărea în special la 
tinerele fete. Era de vină moda – purtau corset de foarte mici – acest corset împingeau organele din abd spre 
diafragm și suferă ficatul care produce un fenomen de stază și un anumit grad de insuf hepatică cu secreție de 
albumină inadevată, și este împins și stomacul și dat presa bd cresccute- RGE – esofagită de reflux – ragade la niv 
esofagului inferior care sângerează cronic – fetițele pierdeau cronic cantit mici de sânge
În epocă , pe la 1800 a făcut carieră un medic pe care istoriografia med l-a păstrat în analele ei – Pierre Blunde – le 
trata pe fete cu sulfat de Fe.

Cauze
● Pierdere de sânge –  sângerare mică și cronică

18
 ● Aport scăzut – la  copii mici pt că adultul are depozite suficiente pt ca organismul  să sint Hb 
perioadă îndelungată, el își ia Fe și din  eritroliza fiziologică
● Absorbție deficitară  – în special în cazurile cu rezecție gastro duodenală (Fe se  abs în cea mai 
mare parte în prima parte a duodenului)
● Creșterea  necesarului – tot la copii
● Scăderea reciclării  – infecții cronice, unde apare o secreție crescută de niște  citokine, în 
special interleukinele 1,6, TNF alfa

Neceasrul zilnic 10-20 mg. Se absorb doar 10%%, preluat de un transportor plasmatic, o proteină, o betaproteina 
din câte îți aduce aminte – transferina – o parte se fol pt unele proces, o parte se stochează sub formă de feritină, 
cea mai mare parte se fol pt eritropoeză, o mare parte din fe fol în eritropoieză este cel care vine din distrugerea 
fiizologică a eritrocitelor.
53.Evolutia stadiala a anemiei feriprive
Dpdv al evoluției, fiziopatologic, există o stadializare a AF.

În condiții normale avem un stoc corect de depozite de Fe cu feritina plasmatică cu saturatia transferitenei 
eritropoieza și morofologie eritrocitara normale
Cantități f mici de sânge, 1-2 ml, înseamnă mai puțin de 1 mg de F – pierderea cronică a Fe este compensată rapid 
printr-o abs mai mare dar printr-o saturație completă, eritropoieza este normală pt că inca există fe in circ, inca 
exista fe in depozite. Anormal – incepe si fol mici cantitati din depozite pt ca nu e suficient din circulatie – stadiul I
Stadiul II: depozite incep să fie aproape golite, avem o feritină scăzută, începe să fie saturația transf scăzute, la niv 
măduvei ajung cantit din ce în ce mai mici de fe și avem o sinteză a Hb deficitară, deci eritropoieză deficitară. Durata 
unei prolif, maturaării și dezv precursoriilor este de app 4-6-8 sapt, de aceea cel din periferie sunt încă normale.
St II este f scurt, față de I care poate ține și luni, anii.
În mom în care eritrocitele anormale formate medulare – cu încărcare mai mică de Hb și cu volum mai mic – 
microblasți – microcite, cînd pătrund în circulație –manifestă clinic – st III.
Ca sa ajungă aici – are nevoie de un traseu de aprox 12-16-24 luni

Evoluția fiind așa de insinuoasă, el își adaptează capacitatea de efort la posiblitățile reduse de furnizare a oxigenului 
și ajunge la spital în condițiile în care are Hb 4-5 g

Îi dăm Fe până își încarcă din nou depozitele.

Căutam cauza!!!

SIMPTOMATOLOGIE
● Oboseală
● Paloare
● Glosită Hunter
● Koilonichie
● Ca orice sd anemic,  poate să scoate în evidență o insuf resp fie o insuf cardiacă
54.Etiopatologia anemiilor sideroblastice
ANEMIILE SIDEROBLASTICE
= un sd care grupeaza un grup f heterogen de anemii , caract prin eritropoieza ineficienta, aparitia sideroblastilor in 
nr f mare in maduva . in periferie eritrocite mici si slab incarcate cu hb ( chem scazut ) , un nivel al Fe total in orgm 
crescut.
Etiopatogenie : 2 forme :
● ereditara  – X lincata, prez doar la sex masc , mod de transmitere aautozomal  recesiv. Forma 
dominanta , extrem de rara , prez si la sex feminin ,  arata ca si precedenta defecte ale combinarii 
hemului cu globina la  niv blastilor.
● Dobandita-  dat fie intoxicatiilor ( etanoica cel mai frecvent , cu pb =>  saturnism, cu zinc) fie 

19
 deficitului de cupru, fie implicarii unor  med ( izoniazida , cloramfenicolul , fenilbutazona). Si in 
formele  dobandite defectul apare la acelasi nivel . 
Hb incepe sa fie sintetizata la niv precursorilor (de la proeritroblast). Hb e alc din 4 lanturi globiice si un inel de hem 
.sinteza globinei are loc in ribozomi , si a hemului la niv mitrocomial. Exista deficit de combinare intre goblina si 
hem => depozite de hem se in special intramitocondrial => cand depozitele st mari acesta se dispune perinuclear 
=> hipocromie. Dat deficitului de sinteza a hb , in conditiile in care nucleul suera o degenerescenta => eritrocite 
mici si variate => in periferie avem anizocitoza cu poikilocitoza. Hb scazuta in periferie => stim de secretie de 
eritropoetina=> stimulare medulara , dar care e ineficienta=> agravarea anemiei.
Tratam : trasfuzii si chelatori de Fe, pt k Fe ajunge in exces in periferie si se depune la niv splinei , ficatului.

55 Fiziopatologia alfa-talasemiilor
ALFA TALAZEMIE
= deficit in sinteta lantului alfa => 2 tipuri de hb : hb bart ( tetramer gama ) , hb H ( tetramer beta)
Formele majore st extrem de severe=> hidropsfetal prin insuf fetala => moartea fatului.
Formele minore ca si beta st asimptomatice.
Nu exista tratam specific , sg aplicatii care se fac st : transfuziile post criza si splenectomia.
Sansa ca 2 purtatori , bolnavi de forme minore , sa dea nastere unui copil cu forma majora e f mare .

56 Fiziopatologia beta-talasemiilor
BETA TALASEMIA
= deficit in sinteza in Hb A1 => exces de Hb A2 si /sau hb fetala.
Ce mai severa forma de anemie hemolitica : anemia Cooley – la copii , hepatospenomegalie imentsa , stimulare 
medulara exagerata , niv Hb totale e scazut => stim abundenta , excesiva medulara a eritropoezei=> la niv oaselo 
plate apare o modificare => craniu in perie.
Formele minore de beta talazemie st asimpromatice de cele mai mutle ori . alte ori devin evidente , dar dg se face 
prin screening de cele mai multe ori.
In formele majore speranta de viata e de 20 ani.
57.Etiopatogenia microsferocitozei ereditare
1. anemii  hemolitice​ –se dat :
○ defecte  intracorpusculare : de membrana ( microspeforcitoza ereditara , 
eliptocitoza etc) , enzimopatii ( deficit de G-6 PD, deficit de  gluthation etc) , 
hemoglobinopatii cantitatice (sd salasemice) sau  calitative ( siclemia)
○ defecte  extracorpuscular : autoimune ( prin anticorpi) , hemoliza mecanica 
( se produc in special la niv gambelor la cei care merg mult ,  prin frecarea vasului de 
un plan oso), hemiliza chimica (veninuri)
MICROSFEROCITOZA = anemia hemolitica congenitala
Boala ereditara dat unui defect mb la niv unei proteine structurale care sn spectrina – form o retea si este o prot 
fibrinala de forma unui alfa helix. Deficitele de sinteza calitativa sau cantitativa , fac ca mb eritrocitului sa piarda 
acea selectivitate ionica=> lasa patrunderea Na in cel , nu prin pompa Na/ K , face ca dupa el sa treaca apa. Cel se 
balonizeaza , isi schimba forma , din disc biconcav , cu un diametru max de 77 microni, se transfm intr-un sferocit 
cu diametru maxim 6 microni. Incarcarea cu hb nu e afectata. Modificarea formei se face in periferie. => este o 
anemie normocroma , normocitara.ATENTIE isi schijmba forma da nu isi modifica volumul => VEM e in limite 
normale , si incarcare normala de Hb !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Pe langa defectul congenital de spectrina incepe sa apara si un defect energogenetic, pt k impotriva acestei apa 
care patrunde ..... la un moment dat nu mai exista rezerve de ATP pt functionarea pompei => incepe sa se consuma 
si din straturile lipidice.
Cel moare repede pt k aaceasta modificare de spectrina da si o modificare a plasticitatii hematiei -> eritrocitul nu 
mai poate sa se deformeze si sa treaca cum ar trebui prin capilare=> ofera suprafata si timp de actiune 
macrofagelor splenice => distructie
Hemoliza evoluiaza de obicei in crize , ca apar din prima copillarie , nu st mari , reticulocitoza care apare post criza 
nu e mare ( 4-5 % reticulocite).

20
Frotiul periferic dominat de eritrocite mici , sferice , dimensiuni reduse si colorate intens, uniform.( normal st mai 
palide la int , dar formei de disc biconcav). => frotiul de sg da erori in
Alte anemii hemolitice prin defect membranar : eliptocitoza si acantocitoza. ..........
Acantocitoza= eritrocite care au pe supraf prelungiri ca niste spini. E dat modif lipidelor membranare. Boala rara.

58 .Etiopatogenia anemiei aplastice

1. anemia  aplastica  = cauza : hipoplazia / aplazia medulara => maduva hematopoetica  sau cel 
stem eritrocitara st slab dezvl , anormale dezv sau absente.  Exista f multe procese pat care interfera 
tranzitoriu sau permanent  cu viabilitatea cel multipotente=> reducerea nr de cel stem=>  scade nr 
de cel cap de serite=> perturbarea functiei  hematopoetice a maduvei .dak toate cel stem cap de serie st 
afectate  ( pt megacariocite , leucocite ) => pancitopenie .  simptomatologia va fi intricata in 
pancitopenie , sd anemic dpdv  semiologic fiin sters de sd infectios dat leucopeniei si sg 
hemoragipar dat traomboicitopeniei. Fecventele sd hemoragipare acc  sd anemic, modificandu-i aspectul 
=> tinde spre o anemie  hipocroma , microcitara.
Dak e afectata doar cel cap de serie eritrocitara=> anemie aplastica . acesta aplazie eritrocitara pura e relativ rara. 
cauze care pot da : mielofibroza , leucemia , mielomul , carcinoamele, unele proc autoimune medulare , IRC, 
radiatiile ionizante , unele infectii virale – in special din gr mixovirusuri si parvovirusuri , med – cloramfenicol , 
fenilbutazona , antidiabetice orale , cimetidina.
Pb fiziopat e f neclara pt k din totalul pers expuse la acesti factori ,un nr f mic prez aplazie medulara si anemie 
aplastica. => apar 2 teorii : se pp k exista fie o stare latenta de preaplazie medulara , dat unui deficit probabil 
genetic al cel stem , fie exista o perturbare preexistenta a microclimatului medular care e responzabil de procesele 
de proliferare si diferentiere. Aici st incluse macrofagele medulare , cel endoteliale , fibroblastii, deficit al factorilor 
stimulatori ( interleuchina 7 , alte citokine).
Manifestarile bolii st cele ale unui sd anemic mediu spre sever.
Biopsia medulara e cea care atrage atentia.
In periferie eritricite de VEM si CHEM la limitele inf. Apare un grad de poikilocitoza.
Dg e susceptibil in conditiile in care in periferie intr-un sd anemic avem un nr f redus de reticulocite
59.Fiziopatologia anemiei posthemoragice acute
anemia post hemoragica​ = anemie normocroma , normocitara ; apare dupa hemoragii unice si abundente.
Intotdeauna intreaba : esti la camera de garda si iti vine un pacient , fie politraumatizat , fie si-a taiat venele , 
urgenta ii face hemostaza. Il intrebi cat sg a pierdut si spune o galeata. Apreciem prin puls si tensiune cat sg a 
pierdut. Ele se modifica . atentie TA depinde de valorile ant hemoragiei. Ta este convergenta.
Primul gest : nr eritrocite , hb , Ht = > teoretic ,imediat dupa hemoragie avem valorile normale. Insa rapid apar 
modif adaptative => vasoconstrictie cu mobilizarea sg din depozite care e f concentrat in hematii=> valori crescute 
ale nr eritrocite , hb si ht . modificarea insa fata de valorile ant hemoragiei nu depaseste nr normal !!!! deci dat 
mecanismelor adaptativa val acestora cresc imediat dupa hemoragie . insa intervin mecanismele pe termen lung 
care incearca sa refaca vol=> ficatul sintetizeaza mai multe albumine => apa trtrece din interstitiu in vol vascular pt 
k creste pres coloid –osmotica => hemodilutie => scad valorile eritrocite ,. Hb si ht => annemia post hemoragica 
propriuzisa cu hipoxie => stim eliberarii de eritropoetina => creste procesele de proliferare si diferentiere la niv 
medular , si diapedeza => arunca reticulocite in periferie . la o anemie medie de pana in 1 l de sg pierdut brutal , 
refacerea anemiei se produce in 24-20 de ore , refacerea masei de eritrocite se face in 40-60 de zile.
1 g albunina atrage 16-18 ml apa
Metoda Sali de determinare a Hb : in 10 ml de sange se pune HCl => se produce liza totala a eritrocitelor =>
60​.Etiopatogenia drepanocitozei
Siclemia ​– drepanocitoza , anemia falciforma – cm imp forma de anemie hemolitica- dat de inlocuirea unui aa in 
lantul beta al hb => hb S care nu mai are plasticitatea normala => se aseaza intracitoplasmatic in eritrocit sub forma 
unor benzi => forma eritrocitului se schimba c ca o secera. Mai mult , aceasta hb S este predispusa frecvent la a 
precipita=> incluziuni intracitoplasmatice = corpusculi HAINS . si dat acestor corpusculi , dar si dat pierderii 
plasticitatii , eritrocitele au viata scurta. Caracteristic insa siclemiei este faptul k avem o dubla hemoliza :
● intravasculara-  produce aparitia unor precipitate din resturi cel cu microocluzii in  capilarele de tip 
capilar , care dau uneori sd algic , cm frecvent  la niv extrem , art coxo-femurale , niv mezenterului. 
Sau dau sd  neurologic atunci cand aceste ocluzii trombotice vassc se gasesc la  niv capilarelor 

21
 cerebrale.
● intrasplenica

61 Etiopatogenia anemiilor hemolitice autoimune prin autoanticorpi de tip IgG

Reprez un grup heterogen de sd anemice care au dpdv clinic si therapeutic cateva caract commune :
Apar autoanticorpi fata de antigene eritrocitare. Acesti autoanticorpi in functie de natural or vor produce hemoliza 
prin mecanisme specifice cu sau fara fixarea complementului.
AutoAc din clasa IgG produc distrugerea prin :
● Aderarea imuna  a eritrocitelor de macrofage= are loc prin Ag de suprafata a  eritrocitului care il fixeaza 
IgG prin regiunile Fab ( alc din  resturile amino ale lanturilor grele si lanturile usoare). Pe 
macrofag se gasesc receptorii ce se lega specific de fragmentul Fc a  igG. Aceasta e o legare imuna la 
care mai participa receptorul pt  complement ce se leaga de C3 a sau \C5 a care st pe mb macrofagului. 
Toate acestea se petrec la niv sinusoidelor splenice , mai devreme  de 120 de zile , cat este speranta de 
viata a eritrocitelor. Acest  mecanism e un mecanism de hemoliza prin hipersensibilitate de tip  II 
impotriva antigenelor eritrocitare.e mediata de complement –  este tot o fagocitoza opsonizanta . 
reactiile posttransfuzionale se  produc identic.
● Eritrocitul are  Ag pe el impotriva caruia organismul a produs un Ac impotriva lui ,  care prin legare 
declanseaza cascada complementului => in final  imi rezulta MAC( complex membranar de atac) care 
face gauri in  peretele eritrocitului , protruzii prin care patrund liber apa si  enzimele din mediul 
intercelular si distrug eritrocitul. Acest  proces de hemoliza este intravasculara , de cele mai multe ori. 

62.Etiopatogenia anemiilor hemolitice autoimune prin autoanticorpi de tip IgM

Reprez un grup heterogen de sd anemice care au dpdv clinic si therapeutic cateva caract commune :
Apar autoanticorpi fata de antigene eritrocitare. Acesti autoanticorpi in functie de natural or vor produce hemoliza 
prin mecanisme specifice cu sau fara fixarea complementului.
igM actioneaza la rece , avand actiune aglutinanta in special pt k are o structura pentamerica ( ca si cum ar avea 5 
molecule de IgG ) => are 5 perechi de fragmente => poate sa fixeze 5 eritrocite => se depun si cand ajung la niv 
capilarelor splenice si st distruse.
Temperatura optima de actiune este de 4-8 grade .
Acesti autoAc pot sa apara in 2 conditii:
● Ca ac neoclonali rezultati in urma unei neoplazii limfocitare
● Ca ac policlonali rezultati in urma unui proces infectios ( cu micoplasme, dupa mononucleoza infectioaza) 

63 Insuficienta cardiaca de cauza hemodinamica

Insuficienta  cardiaca = starea patologica caracterizata prin alterarea functiei de pompa a inimii, inima fiind inaptasa 
preia  si/  sau  sa  expulzeze  o  cantitate  de  sange  adecvata  necesitatilor  metabolice,  cu  alte  cuvinte,  debitul  cardiac 
este inadecvat fata de necesitatile organelor.
In  marea  majoritate  a  cazurilor  de  IC  Dc  este  scazut,  exceptie  fiind  IC  ce debuteaza pe fondul unui Dc crescut, dar 
totusi  insuficient  cu necesitatile tisulare mult crescute de O2; acesta apare cand exista conditii patologice prealabile 
ce cresc Dc prin cresterea intoarcerii venoase, sau prin rezistenta vasculara periferica, cum ar fi:
a) fistule arterio-venoase numeroase => creste intoarcerea venoasa
b)  anemii  importante  =>  rezistenta  vasculara  scazuta  (sange  cu  densitate scazuta) +la tesuturi ajunge o cantitate 
scazuta  de  O2  (datorita  cantitatii  scazute  de  Hb)  =>  hipoxie  =>  acumulare  de  ac.  lactic  =>  acidoza  =>  scaderea 
tonusului vascular periferic
c) hipertiroidism => efct calorigen => scaderea tonusului vasc. periferic => scaderea rezistentei vasc. periferice
In aceste conditii patologice, desi Dc este crescut apare o IC deoarece acest Dc este totusi ineficient:
- in anemii este necesara o cantitate mare de O2
- hipertiroidismul creste necesitatile metabolice
- fistulele arterio- venoase produc hipoxie 555t199f tisulara => necesar de O2 crescut
Agravarea  acestei IC se manifesta prin scaderea contractilitatii miocardice => treptat va scadea si Dc => se va transf. 
intr-o IC tipica cu Dc scazut
CLASIFICAREA INSUFICIENTELOR CARDIACE:
1) INSUFICIENTA CARDIACA LATENTA:
- este IC in care scaderea Dc este minima a.i. nu apar manifestari clinice
2) INSUFICIENTA CARDIACA ACUTA:
- este IC brutal instalata ce nu permite intrarea in functie a tuturor mecanismelor compensatorii
3) INSUFICIENTA CARDIACA CRONICA:
22
-  este IC instalata progresiv, lent ce permite intrarea in functiune a tuturor mec. compensatorii, a.i. tulburarile 
fiziopatologice si clinice se dat. IC propriu-zise si mec. compensatorii
4) INSUFICIENTA CARDIACA RETROGRADA
-  este IC in care majoritatea tulburarilor fiziopatologice si clinice se dat. stazei venoase inapoia ventriculului ce 
este  insuficient:  staza  venoasa  retrograda  Vs  =>  staza  venoasa  pulmonara,  staza  retrograda  Vd  =>  staza  venoasa 
sistemica ( pe venele cave)
5) INSUFICIENTA CARDIACA ANTEROGRADA
- este IC la care mejoritatea tulburarilor fiziopatologice si clinice se datoreaza scaderii expulziei ventriculare
6) INSUFICIENTA CARDIACA RETROGRADA SI ANTEROGRADA
-  este  IC  in  care  acelasi  bolnav  prezinta  un  anumit  grad  de  IC  retrograda  cat  si  un  anumit  grad  de  IC 
anterograda, in proportii diferita, una din ele predominand sau in proportii egele.
7) INSUFICIENTA CARDIACA STANGA
- se manifesta anterograd, retrograd sau mixt
8) INSUFICIENTA CARDIACA DREAPTA
- se manifesta predominant retrograd
9) INSUFICIENTA CARDIACA GLOBALA
- apare prin extinderea IVS la Vd
- mai rar apare ca atare de la inceput ( miocardite, cardiomiopatii)
10) CORDUL PULMONAR ACUT/ CRONIC
- ICdr acuta/ cronica det. de suprasolicitarea Vd prin HTP det. de diferite afectiuni pulmonare
11) INSUFICIENTA CARDIACA CONGESTIVA
- este IC in care semnele si simptomele se dat. stazei venoase retrograde
- staza pulmonara => IVS : dispnee, raluri
- staza in venele cave => IVD: turgescenta jugularelor, hepatomegalie, edeme ale mb inferioare
12) INSUFICIENTA CARDIACA REFRACTARA
- este IC terminala, care nu poate fi controlata terapeutic, devenind ireductibila
CLASIFICAREA ETIOPATOGENICA A INSUFICIENTEI CARDIACE
Afectarea functiei de pompa a inimii se poate frace prin afectarea:
a) mecanismului diastolic = afectarea functiei de umplere
b) mecanismului sistolic = afectarea functiei de ejectie
In  functie  de  mecanismul  alterat  de  factorii  etiopatologici  se  dinting  3  forme de IC, 2 datorate afectarii ejectiei si 1 
datorat afectarii umplerii.
1) INSUFICIENTA CARDIACA DISDIMAMICA
- este datorata suprasolicitarii de rezistenta (presiune) sau de volum asupra ventriculilor
-  suprasolicitarile  de  presiune  sau  de  volum  cronice  duc  secundar  la  deprimarea  treptata  a  contractilitatii 
miocardice => scade ejectia ventriculara
-  suprasolicitarile  de  presiune  si  de  volum  acuta  pot  det.  scaderea  expulziei  chiar  daca  contractilitatea,  ca 
proprietate intrinseca a miocardului nu este afectata
-  embolia  pulmonara  masiva  det.  suprasolicitare  presionala  mare  asupra  Vd  =>  Vd  se  dilata  compensator, 
contractilitatea sa nu este afectata, dar datorita cresterii presionale ejectia sa nu se mai face corespunzator.
a) suprasolicitarea de presiune:
cauze cardiace:
- defecte de mecanica valvulara : stenoza stransa de valva
-  cardiomiopatia  obstructiva  cronica: hipertrofie mare a fetei stg. a septului ventricular exact inzona canalului 
de evacuare a Vs => zona se obstrueaza => baraj in calea ejectiei
cauze extracardiace:
- HTA esentiala ( pt. Vs)
- HTP ( pt. Vd)
- cresterea vascozitatii sangelui (poliglobulii) => suprasolicitarea atat a Vs cat si a Vd
b) suprasolicitarea de volum:
cauze cardiace:
-  defecte  importante  de  mecanica  valvulara  :  insuficienta  valvulara  (ex.IAo:  dupa  expulzia  Vs  sangele 
regurgiteaza  din  Ao  in  Vs,  in  diastola  la  acest  sange  se  adauga  cel  din  As  =>  la  urmatoarea  sistola  Vs  va expulza o 
cantitate mai mare de sange
-  DSV : cel doi ventriculi comunica => in sistola o parte din sangele Vs ajunge in Vd => Vd va fi suprasolicitat de 
volum
cauze extracardiace:
- hipervolemii (intoarcere venoasa mai mare)
- fistule arterio-venoase => creste intoarcerea venoasa
64  2)  INSUFICIENTA  CARDIACA  PRIN  AFECTAREA  PRIMARA  A  CONTRACTILITATII 
MIOCARDICE SAU / SI SCADERII EFICIENTEI CONTRACTIEI MIOCARDICE
23
A)  Scaderea  primara  a  contractilitatii  (ca  si  scaderea  sec.  a  contractilitatii)  det.  alterarea  mecanismului  sistolic  = 
scaderea ejectiei
ex.) miocarditele toxice sau infectioase ( miocardita difterica)
miocarditele metabolice sau nutritionale (miocardita prin
avitaminoza B1, miocardita alcoolica)
miocarditele imunoalergice ( miocardita reumatismala)
cardiomiopatia primitiva / secundara dilatativa
ischemia miocardica semnificativa ( scade producerea de energie
necesara contractiei)
plagi miocardice, traumatisme miocardice
B) Scaderea eficientei miocardice ( randamentul contractiei este mai mic)
1) scaderea masei musculare ventriculare contractile
ex.) infarct mare => zona necrozata nu mai este contractila
2) anomalii de macanica si geometrie ventriculara
a)  dilatatia  ventriculara  =>  det  dilatarea  orificiului  atrio-ventricular  =>  aparatul  valvular  nu  mai  poate  inchide 
etans orificiul => regurgitarea sangelui din ventricul in atrii in sistola
b)  asincronii  mecanice  vantriculare  :  zonele  necrotice  postinfarct  sunt  hipokinetice  (  contractie  mai  slaba  si  mai 
tardiva) => ejectie scazuta cu eficienta scazuta
c) dischinezii ventriculare : o parte a peretelui se contracta, iar cealalta parte se relaxeaza
ex.)anevrismul  ventricular:  uneori  zona  postinfarct  se  remoleste => in sistola ventriculara aceasta zona se dilata, se 
umple cu sange ca o dilatatie saciforma, o parte din sangele ce trebuie ejectat se strange aici
 
65​ 3)INSUFICIENTA CARDIACA PRIN ALTERAREA UMPLERII
VENTRICULARE DE CAUZA CARDIACA
 
​66​ A)Factori miocardici:
a) scaderea compliantei ventriculare:
boli miocardice infiltrative
fibroza miocardica sociata unei hipertrofii miocardice
cicatrici miocardice multiple
b)  scaderea  contractilitatii  miocardice  =>  indirect  scade  umplerea;  in  contractia  ventriculara,  fb.  miocardice  se 
scurteaza  acumuland  in  ele  o  foeta  elastica  =  forta  de  resort  intern;  cand  s-a  terminat  sistola,  acesta  forta  se 
elibereaza  brusc  =>  pe  baza  energiei  elastice  se  produce  o  relaxare  energica  ce  da  nastere  unei  forte  =  forta  e 
suctiune  a  sangelui  din  atrii  ce  favorizeaza  umplerea;  odata  cu  scaderea  contractilitatii  scade  si  forta  de  resort 
odata cu care scade si forta de suctiune => scade umplerea ventriculara
67​ B) Factori pericardici:
pericardite constrictive
tamponada cardiaca
efectul constrictiv asupra miocadului ii scade capacitatea de umplere
C) Factori endocardici:
stenoze valvulare AV stranse
existenta de trombi sau tumori in cavitatea ventriculara
D) Factori cardiaci functionali:
tulburari de ritm cu frecventa crescuta ( se scurteaza diastola => se scurteaza umplerea ventriculara)
TULBURARI NEUROENDOCRINE IN INSUFICIENTA CARDIACA
Initial  aceste  tulburari  survin  in  compensarea  debitului,  insa,  cu  timpul,  pe  masura  ce  devin  excesive,  agraveaza 
tulburarile cardiace.
TULBURAREA ACTIVITATII SNS
Inca din primele stadii ale IC sunt activati intens centrii vegetativi simpatici.
Punctul  de  plecare  al  activarii  este  scaderea  debitului  sistemic  =>  mecano, volo, baroR sinocarotidieni nu mai sunt 
stimulati suficient => nu mai trimit impulsuri inhibitoare catre centrii simpatici => acestia se activeaza
Scaderea  ejectiei  ventriculare  =>  cresterea  vol.  telediastolic  : dupa fiecare sistola ramane in ventricul o cantitate de 
sange  reziduala  la  care  se  adauga  in  diastola  sange  din  atriu  =>  volumul telediastolic ventricular este mai mare => 
distensia  peretilor  ventriculari  =>  stimularea  anumitilor  mecanoreceptori  de  distensie  de  la  care  pleaca  impulsuri 
ca activeaza centrii simpatici.
In  evolutia  IC  prin  interventia  unor  mecanisme ( vasiconstrictia periferica, retentia hidrica), TA si volumul circulator 
se  redreseaza;  in  timp  se  ajunge  chiar  la  hipervolemie  =>  mecano.  volo,  baroR  ar  trebui  sa  revina  la  activitatea 
normala,  declansand  impulsuri  inhibitoare  pt.  centrii  simpatici;  dar  acesti  R  contribuie  in  continuare  la 
hiperactivarea  centrilor  simpatici,  deoarece  in  timp  datorita  cresterii  volemice,  mecanoR  isi  pierd  sensibilitatea, 
peretele  atrial  , unde se gasesc acestia, devine mai rigid ( datorita retentiei hidrice => edem de perete) a.i. cresterea 
volemica trebuie sa fie foarte mare a.i. mecanoR sa fie stimulati

24
Efectele activarii SNS:
1)​ ​La nivelul codului:
a)​ ​efecte fevorabile:
-  crescterea  frecventei  si  contractilitatii cardiace, datorita eliberarii de NorA din terminatiile nervoase sipatice 
intramiocardice; NorA se fixeaza pe R1 miocardici =>creste AMPc => efecte
- aceste efecte amolioreaza debitul cardiac
- pe masura ce IC evolueaza, contractilitatea scade, singurul suport al cresterii debitului fiind tahicardia
-  excesul  de  NorA  stimuleaza  hipertrofia  miocardica  =>  ameliorarea  contractilitatii  in  timp;  daca  hipertrofia 
este excesiva scade performanta cardiaca.
b)​ ​efecte defavorabile:
- in timp concentratia intramioc. de NorA scade pt. ca:
--"dilutia" terminatiilor nervoase intr-o masa musculara
hipertrofiata
--epuizarea capacitatii secretorii a terminatiilor nervoase
intramiocardice stimulte indelung
--scaderea activiattii tirozinhiroxilazei
--recuperarea insuficienta de dopamina in veziculele
secretorii ale terminatiilor nervoase intramiocardice
-  stimularea  exagerata  de  NorA  a  frecventei  si  contractilitatii  miocardice  creste  consumul  de  O2;  dar  un 
miocard  insuficient  nu  poate  creste  debitul  coronarian  =>  creste  si  mei mult necesarul de O2 => dezechilibru intre 
necesar si aport de O2 => ichemie miocardica ce scade contractilitatea miocardica
-  stimularea adrenergica activeaza la niv cardiomiocitelor glicoliza => crescte cantitatea de ac. lactic => acidoza 
cu efecte negative : scaderea afinitatii proteinelor contractile pt. Ca => scaderea contractilitatii miocardice
-  stimularea  adrenergica  favorizeaza  cresterea  excitabilitatii  =>  tuloburari  de  ritm  cu  cresterea  frecventei 
miocardice => cresterea necesarului de O2 si scaderea eficientei contractilitatii.
- excesul initial de NorA este cardiomiocitotoxic prin 2 mec.:
a) NorA produce rpodusi de oxidare in prezenta speciilor de O2 cu efect direct
b)  excesul  de  NorA  supraactiveaza  sistemul  adenilatciclaza-AMPc  =>  AMPc  concura  la  deschiderea  unor  canale 
transmb.  de  Ca  voltajdependente  =>  creste  conc.  intracel  de  Ca  =>  activarea  endonucleazei  si  a  unor  enzime  ce 
decl. moartea cel. prin apoptoza si necroza; d.p.d.v.histologic cele 2 forme de moarte cel. difera prin:
  -  ​necroza  cel.  presupune  liza  organitelor,  edem  celular,  epuizarea  rezervelor  de  ATP,  fragmentarea  mb.  si 
deversarea  continutului  celular  in  tesuturi:  se  elibereaza  citokine,  enzime  lizozomale, factori de crestere ce initiaza 
un  proces  inflamator;  fragm.  cel. moarte prin necroza sunt fagocitate de macrofage => macrofagele se activeaza => 
eliberarea de alte citokine, enzime, specii de O2 active => inflamatia postnecrotica se amplifica.
-  apoptoza  cel​.  presupune  scaderea  vol.  cel.,  condensarea  cromatinei  nucleare  la  periferia  nucleului  si  falduri ale 
celulei;  organitele  sunt  intacte,  celula  nu  se  fragmenteaza;  prin  scaderea  volumului  cel.  se  formeaza  corpi 
apoptotici  care  sunt  fagocitati  de  macrofage,  dar  nu  apare  inflamatia  deoarece  corpii  apoptotici  inhiba  activitatea 
macrofagelor prin TNF si IL1).
Stimulul principal pt. necroza este ischemia.
Apoptoza poate fi declabsata atat de ischemie, de distensia cardiomiocitelor
( suprasolicitare de presiune si de volum)cat si de factori neurohormonali in exces: NorA, AT II, endotelina.
Citokinele, speciile de O2, eliberate in inflamatiile postnecrotice declanseaza apoptoza.
Apoptoza  are  un  mecanism  complex,  controlat  genetic:  exista  gene  activatoare  si  gene inhibitoare; in mod normal 
exista un echilibru intre aceste gene.
In  IC  apoptoza  este  crescuta  ca  o  consecinta  a  unor  factori (exces de hormoni,distensia,ischemia intramiocardica), 
dar poate fi si determinata genetic, initiind fenomenele patologice din IC.
2)​ ​La nivelul circulatiei periferice:
a)​ ​efecte favorabile:
- vasoconstrictie selectiva => dibitul sistemic se ca distribui preferential catre miocard si creier
-  vasoconstricatia  periferica  impiedica  scaderea  TA  consecutiva  scaderii  debituli  cardiac,  a.i.  presiunea  de 
perfuzie in tesuturi acceptabila
-  vasoconstrictie venoasa (splenica, ficat, tegument) mobilizarea in circulatie de cantitati suplimentare de sg. ce 
amelioreaza debitul cardiac si perfuzia tisulara
b)​ ​efecte defavorabile:
-  creste rezistenta periferica initiata de vasoconstrictie se permanentizeaza prin faprul ca excesul de NorA si de 
alti  hormoni  det.  o  hipertrofie  a  tunicii  musculare  arteriale;  rezistenta  periferica  creste  si  mai  mult  prin  edemul 
peretului  dat.  retentiei  hidrosaline;  cresterea  rezistentei  periferice  duce  la  cresterea postsarcinii => suprasolicitare 
de presiune si volum a ventriculului => se grabeste decompensarea ventriculara
-  cresterea postsarcinii det cresterea consumului de O2, necesarul de O2 nu poate fi satisfacut => dezechilibru 
intre necesar si aport de O2 =. ischemie => scaderea contractilitatii.
 

25
 
 

26