Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deficitul bugetar
Instrumentele fiscal bugetare sunt foarte diversificate, din categoria acestora făcând parte şi
deficitul bugetar şi datoria publică. Dar aceşti doi indicatori bugetari trebuie analizaţi în corelaţie
cu PIB.
Cea mai simplă „definiţie” a deficitului bugetar, arată că acesta apare ca un sold negativ al
bugetului analizat, între veniturile încasate şi cheltuielile efectuate la nivelul unui exerciţiu
financiar.
În literatura de specialitate, autori precum Dornbusch şi Fischer (1990), reliefau posibilitatea
ca responsabilii politicilor publice să apeleze la finanţarea deficitului bugetar printr-o serie de
modalităţi şi anume:
prin reducerea cheltuielilor bugetare;
prin creşterea veniturilor fiscale;
prin emisiune monetară;
prin apelarea la împrumuturi interne şi externe, generatoare de datorie publică.
Fiecare modalitate de finanţare a deficitului este controversată. Nu există o metodă mai bună
sau mai rea, pentru fiecare există argumente pro şi contra în funcţie de specificul economic, politic
şi social unde se aplică.
Deficitul bugetar, din alt punct de vedere, poate fi acoperit prin apelarea de împrumuturi de la
instituţii financiare internaţionale, bănci comerciale, agenţi economici sau chiar de la populaţie.
Într-o economie în plină dezvoltare, este important ca măsurile de politică fiscală, bugetară şi
monetară să menţină constant gradul de îndatorare pe termen lung, astfel că volumul datoriei
publice să crească în acelaşi ritm cu PIB nominal. Deficitul bugetar care va asigura stabilitatea
raportului dintre datorie şi PIB este egal cu produsul dintre volumul datoriei publice şi rata de
creştere a PIB nominal, şi anume: