Implicații etice la pacienții bolnavi de cancer și

cu afecțiuni psihice

În zilele noastre, tot mai mulți oameni suferă de boli psihice sau de tumori maligne. De fapt,
pentru un om, primirea veștii și a unui diagnostic de cancer poate declanșa sau întreține o boala
psihică. Cea mai frecventă boală psihică printre pacienții cu cancer este depresia. În acest sens, putem
afirma că depresia este foarte întâlnită la pacienții care suferă de cancer, iar condiționarea dintre
psihicul și experiența psihologică a pacienților din secțiile de oncologie poate reprezenta o problemă
etică importantă pentru sistemul de sănătate dintr-o anumită țară. Tratamentele oncologice pot avea un
impact major asupra sănătății mintale a pacienților, în timp ce pacienții cu cancer care suferă de boli
psihice preexistente ar putea necesita tratament specializat. Referitor la tratamentul tumorilor maligne,
medicii trebuie să le ofere atenție specială celor cu boli psihice preexistente datorită vulnerabilității lor
și să ofere empatie în relația cu cei bolnavi.
Cele două mari probleme de sănătate, respectiv cancerul și a bolile psihice, ridică o complexitate
etică suplimentară. Cum ar trebui ca medicii să mențină limitele pacienților cu cancer sau cum să
integreze persoanele care îi îngrijesc pe aceștia și care îi substituie în procesul de luare a deciziilor? Ce
procese de screening în sănătatea psihică a pacienților ar trebui să fie puse în aplicare în cercetarea
cancerului si în îngrijirea lor?
În lumea actuală, poate că nici un diagnostic nu este la fel de temut ca cel de cancer. Este evident
că incertitudinile unui diagnostic de cancer, cum ar fi prognosticul sau morbiditatea, pot provoca o
mare suferință oamenilor bolnavi. Ca un exemplu, ratele raportate de depresie variază de la 22% la 57
la sută la pacienții bolnavi, față de prevalența depresiei printre populația adultă europeană, care este de
6,7 %.
O altă întrebare esențială în tratamentul cancerului este aceea dacă afecțiunile psihice ale
pacientului pot afecta capacitatea de decizie a pacientului bolnav. În acest sens, acești pacienți pot
refuza unele tratamente care le-ar putea aduce vindecarea. Obiectivul principal este de a găsi acești
pacienți cu o capacitate de decizie alterată și de a proteja pe aceștia de posibilele prejudicii. În același
timp, stabilirea capacității de decizie medicală este destinată să păstreze dreptul pacienților de a lua
propriile decizii medicale, dar și de a interveni și a-i proteja atunci când capacitatea lor este afectată. O
persoană care nu deține capacitatea de a lua o anumită decizie medicală poate avea capacitatea de a lua
alte decizii. Evaluarea capacității poate fi subiectivă și înșelătoare pentru medici, mai ales în momentul
când pacienții refuză un tratament recomandat sau tratamentul presupune un risc important.
Prezența unei capacități decizionale corespunzătoare este un punct de vedere obligatoriu al
protocolului de consimțământ informat. Pentru ca un consimțământ informat să fie autentic, valabil, el
trebuie să cuprindă trei elemente: furnizarea de informații, voința liberă și competența. Furnizarea de
informațiile implică faptul ca un pacient să primească informații adecvate cu privire la prognosticul și
scopul tratamentului sau al procedurii, precum și riscurile, beneficiile și alternativele tratamentului,
inclusiv cele ale neefectuării tratamentului. Voința liberă reprezintă luarea unei decizii în mod voluntar
și fără obligare sau constrângere. Competența este o determinare legală a
capacitatății psihice care include acele deprinderi evaluate de clinicieni în evaluarea deciziilor
capacitate.
 În concluzie, legătura dintre sănătatea mintală și oncologie este variată și poate fi abordată din mai
multe direcții. De exemplu, trebuie studiat impactului biologic și psihologic al chimioterapiei asupra
sănătății mintale a pacientului, îngrijirea oncologică acordată celor cu boli psihice și modul prin care
afecțiunile mintale pot afecta
tratamentul oncologic și invers.