Sunteți pe pagina 1din 40

BULETINUL CONSTRUCTIILOR NR.

5/1999 

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI 

GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE Şl EXPLOATARE 
(URMĂRIRE, INTERVENŢII) PRIVIND PROTECŢIA 
ÎMPOTRIVA COROZIUNII A CONSTRUCŢIILOR 
DIN OŢEL 

c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe construcţii din oţel; 
procedee de intervenţie INDICATIV GP 035­98. 

Elaborat de: 
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – 
DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA 
CONSTRUCŢIILOR ­ INCERC 

Director de departament:  dr. ing. Şerban PETRE LAZĂR 

Consilier ştiinţific  chim. Dinu TEODORESCU 
Şef laborator PCC  dr. ing. Ioan PEPENAR 
Elaborator  chim. Maria Ana PĂUNEL 
Responsabil din 
partea MLPAT  ing. Paulina DRAGOMIRESCU 

C U P R I N S 

pagina 
1. DOMENIU Şl LIMITELE DE APLICARE 
2.  URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE 
ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL 
SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE 
2.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp a sistemelor de protecţie anticorosivă 
aplicate pe elemente de construcţii din oţel 
2.2. Stabilirea necesităţii remedierilor sistemelor de protecţie anticorosivă aplicate pe 
elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare
3.  PROCEDEE DE INTERVENŢIE 
3.1. Generalităţi 
3.2. Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii 
din oţel la care protecţia anticorosivă este deteriorată 
3.3. Refacerea protecţiei anticorosive 
3.4. Măsuri privind protecţia muncii şi măsuri P.S.I 
ANEXA 1 ­ SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (conform SR ISO 4628) A 
INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR CURENTE DE 
DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI ALE ACOPERIRILOR 
METALICE (TERMICE SAU PRIN PULVERIZARE 
ANEXA 2 ­ TIPURILE DE DEFECTE 
ANEXA 3 ­ ECHIVALENŢA ÎNTRE GRADELE DE CURĂŢARE ALE 
SUPRAFEŢELOR DIN OŢEL DIN STAS 10166/1 Şl CELE DIN 
ISO 8501/1 ŞI 8501/2 
ANEXA 4 LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE 

GHID DE PROIECTARE, EXECUŢIE ŞI EXPLOATARE 
(URMĂRIRE. INTERVENŢII) PRIVIND 
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII 
A CONSTRUCŢIILOR DIN OŢEL  Indicativ 
GP 035­98 
c) Urmărirea comportării în exploatare a acoperirilor de protecţie aplicate pe 
construcţii din oţel; procedee de intervenţie 

1. DOMENIUL Şl LIMITELE DE APLICARE 

1.1. Prezentul ghid se referă la: 
­  urmărirea  comportării  în  exploatare  a  acoperirilor  de  protecţie  a  construcţiilor  din  oţel 
supraterane; 
­ evaluarea degradării acoperirilor suprafeţelor prin aprecierea intensităţii, a numărului şi a 
dimensiunilor tipurilor curente de defecte; 
­ stabilirea gradelor de degradare la care devin necesare intervenţiile, în funcţie de clasa de 
agresivitate a mediului în care sunt exploatate construcţiile metalice protejate; 
­ procedeele de intervenţie cel mai frecvent folosite în cazul unor deteriorări ale protecţiei 
anticorosive; 
­ procedeele de intervenţie care devin necesare în cazul degradării suprafeţelor vopsite.
Elaborat de: 
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE – 
DEZVOLTARE ÎN CONSTRUCŢII Şl  Aprobat de: 
ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR  MLPAT cu ordinul nr. 52/N 
­ INCERC ­  din 17.06.1998 

2. URMĂRIREA COMPORTĂRII ÎN TIMP A SISTEMELOR DE PROTECŢIE 
ANTICOROSIVĂ APLICATE PE ELEMENTE DE CONSTRUCŢII DIN OŢEL 
SITUATE ÎN MEDII CU DIVERSE TIPURI DE AGRESIVITATE 

2.1.  Asigurarea  urmăririi  comportării  în  timp  a  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă 
aplicate pe elemente de construcţii din oţel 

2.1.1. Asigurarea urmăririi comportării în timp în condiţii normale de exploatare a sistemelor 
de protecţie anticorosivă aplicate pe elemente de construcţii din oţel se va face prin grija 
beneficiarilor, după următoarele intervale de timp: 
­ în mediu cu clasa de agresivitate 1 m, odată la 5 ani; 
­ în mediu cu clasa de agresivitate 2 m, odată la 3 ani; 
­ în mediu cu clasa de agresivitate 3 m, odată la 1 an; 
­ în mediu cu clasa de agresivitate 4 m, odată la 6 luni. 

Când apar accidente în urma cărora se produc avarii, intervenţiile trebuie făcute imediat 
după producerea lor. 

Urmărirea se va face conform sistemului general de evaluare a intensităţii, numărului şi 
dimensiunii  tipurilor  curente  de  defecte  ale  acoperirilor  cu  vopsea  şi  ale  acoperirilor 
metalice (termice sau prin pulverizare), conform ANEXE11. 

Rezultatele observaţiilor vor fi consemnate în cartea tehnică a construcţiei şi se vor lua, 
dacă este nevoie, măsuri de remediere. 

Tipurile,  stadiile  şi  evaluarea  deteriorărilor  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  se  vor 
nota conform ANEXEI 2 din prezentul ghid. 

2.2.  Stabilirea  necesităţii  remedierilor  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  aplicate  pe 
elemente de construcţii din oţel, în funcţie de tipurile şi de gradele de deteriorare. 

2.2.1.  Remedierea  deteriorărilor  sistemelor  de  protecţie  anticorosivă  aplicate  pe  elemente  de 
construcţii din oţel va fi făcută conform tabelelor 1,2,3,4,5 şi 6.
Tabelul 1 

Tipul curent de defect  Necesitatea efectuării remedierilor în medii 
BĂŞICARE  cu clasa de agresivitate 
conform STAS 10.128 
Dimensiunea  Grad de deteriorare  1m  2m  3m  4m 
2  2  NU  NU  NU  NU 
fig.1  3  NU  NU  DA  DA 
din ANEXA 2  4  DA  DA  DA  DA 
5  DA  DA  DA  DA 
3  2  NU  DA*  DA*  DA 
fig.2  3  DA  DA  DA  DA 
din ANEXA 2  4  DA  DA  DA  DA 
5  DA  DA  DA  DA 
4  2  DA*  DA*  DA  DA 
fig.3  3  DA  DA  DA  DA 
din ANEXA 2  4  DA  DA  DA  DA 
5  DA  DA  DA  DA 
5  2  DA*  DA  DA  DA 
fig.4  3  DA  DA  DA  DA 
din ANEXA 2  4  DA  DA  DA  DA 
5  DA  DA  DA  DA 
* ­ Remediere parţială 

Tabelul 2 

Tipul curent de defect  Necesitatea efectuării remedierilor în medii 
FISURARE NEPREFERENŢIALA  cu clasa de agresivitate 
conform STAS 10.128 
Dimensiunea  1m  2m  3m  4m 

Invizibilă la o  NU  NU  NU  NU 


mărire sub 10x 

Gradul 1 
fig.5  NU  NU  NU  NU
din ANEXA 2 
Gradul 2 
fig.5  NU  NU  NU  DA* 
din ANEXA 2 

Gradul 3 
fig.5  NU  NU  DA  DA 
din ANEXA 2 

Gradul 4 
fig.5  DA  DA  DA  DA 
din ANEXA 2 

Gradul 5 
fig.5  DA  DA  DA  DA 
din ANEXA 2 

* ­ Remediere parţială 

Tabelul 3 

Tipul curent de defect  Necesitatea efectuării 
EXFOLIERE NEPREFERENŢIALĂ  remedierilor pentru clasa de 
agresivitate conform STAS 10.128 
Dimensiunea  Suprafaţă corodată %  1m  2m  3m  4m 

Invizibilă la o 
mărire sub 10x  0  NU  NU  NU  NU 
fig.6 
din ANEXA 2 

Vizibilă la o 
mărire sub 10x  0,1  NU  NU  NU  NU 
fig.6 
din ANEXA 2 

Deabia vizibilă 
cu ochiul liber  0,3  NU  NU  NU  NU
fig.6 
din ANEXA 2 
Vizibilă clar 
cu ochiul liber  1,0  NU  NU  DA*  DA* 
fig.6 
din ANEXA 2 

Fisuri importante, 
în general până  3,0  NU  NU  DA*  DA* 
la 1 mm lăţime 
fig.6 
din ANEXA 2 

Fisuri foarte 
importante, în  15  DA  DA*  DA  DA 
general cu o 
lăţime mai mare 
de 1mm 
*­ Remediere parţiala  *­Fig. 6 din ANEXA 2  Gradul 5 

Tabelul 4 
Tipul curent de defect  Necesitatea efectuării remedierilor 
RUGINIRE*  pentru clasa de agresivitate 
(conform STAS 10.128) 
Dimensiunea  Suprafaţă corodată %  1m  2m  3m  4m 
R0  0  NU  NU  NU  NU 
R1  0,05  NU  NU  NU  NU 
R2  0,5  NU  NU  NU  NU 
R3  1,0  NU  NU  DA  DA 
R4  8,0  DA*  DA*  DA  DA 
R5  40/50  DA  DA  DA  DA 
* ­ Fig. 7 din ANEXA 2 

3.  PROCEDEE DE INTERVENŢIE 

3.1.  Generalităţi 

3.1.1. Înainte de remedierea sistemelor de protecţie anticorosivă se va face o expertizare.
Expertizarea  necesită  asigurarea  mijloacelor  de  acces  şi  efectuarea  operaţiilor  necesare 
examinării şi investigării (curăţare, spălare, etc). Aceste condiţii vor fi asigurate de către 
beneficiar. 
In urma expertizării se va stabili dacă este necesară intervenţia. 

Pentru  executarea  intervenţiei  se  va  elabora  un  proiect  care  va  cuprinde  rezultatele 
expertizei. 
Proiectul  trebuie  supus  verificării,  pentru  a  se  constata  dacă  este  în  concordanţă  cu 
rezultatele expertizei. 

3.1.2. Dacă după investigare reiese că este nevoie de consolidare, modul de consolidare va fi 
prevăzut în acelaşi proiect. 
În cazul în care trebuie înlocuite elementele de construcţii, trebuie luate măsurile pentru 
asigurarea stabilităţii construcţiei. 

3.1.3. Atât operaţiile de consolidare, cât şi cele de remediere, necesită asigurarea accesului la 
elementele de construcţii. 

3.2.  Pregătirea suprafeţelor metalice. Curăţarea suprafeţelor elementelor de construcţii 
din oţel  la care protecţia anticorosivă este deteriorată 

3.2.1. Înainte de pregătirea mecanică a suprafeţelor, se va efectua o spălare a lor cu o soluţie 
apoasă de detergent, după care urmează o clătire cu apă curată sub presiune (până la 300 
bari) şi o uscare cu aer cald. În cazurile în care clătirea nu se poate face cu apă curată sub 
presiune,  aceasta  se  poate  face  şi  cu  cârpe  îmbibate  în  apă  curată,  până  când  cârpele 
rămân curate.   Degresarea  este  completă  când,  pe  suprafaţa curăţată se obţine un film 
continuu de apă 

3.2.2.  Pentru    tipurile  principale  de  defecte  ale  sistemelor  de  protecţie:  băşicare,  fisurare, 
exfoliere  şi  ruginire,  în  funcţie  de  clasa  de  agresivitate  a  mediului,  se  vor  folosi 
procedeele  de  curăţare  a  suprafeţelor  conform  cerinţelor  sistemelor  de  protecţie  care 
urmează să se aplice pe aceste suprafeţe. 

3.2.3. Pentru pregătirea suprafeţei din oţel vor fi folosite unul sau mai  multe din  următoarele 
procedee (după efectuarea degresării prin spălare cu detergent şi clătire cu apă curată): 

­ curăţarea manuală a suprafeţei; 

­ perierea suprafeţei folosind peria de sârmă tip oală şi de tip disc, montate pe unelte 
rotitoare cu acţiune electrică; 

­ baterea suprafeţei folosind dispozitivul cu eclise şi cu roţi dinţate, montate pe unelte 
rotitoare cu acţionare electrică;
­ baterea suprafeţei folosind maşina pneumatică de curaţat cu ace; 

­ curăţarea cu jet abraziv (sablare, curăţare cu jet de alice, de fontă sau de carborund 
etc). 

3.2.4. Dintre procedeele chimice de curăţare şi tratare a suprafeţelor elementelor de construcţii 
din oţel, se va folosi curent decaparea cu diverşi decapanţi sau conversia chimică. 

3.2.5.  Procedee de îndepărtare a straturilor de protecţie vechi şi a ruginei 

• îndepărtarea manuală 

3.2.5.1. Îndepărtarea manuală a straturilor vechi de protecţie şi a ruginei poate fi făcută prin: 

­ ciocănire; 

­ dislocare; 

­ răzuire cu şpaclu sau cu peria de sârmă; 

­ şlefuire cu şmirghel, piatră ponce sau carborund. 

3.2.5.2.  Straturile  vechi  de  vopsea  puternic  aderente  de  suprafaţă  şi  rugina  dură  va  fi 
îndepărtată  în  special  prin  batere  cu  ciocanul.  Loviturile  scurte  şi  puternice  cu 
ciocanul nu trebuie să aibă în nici un caz, drept consecinţă, deformarea sau curbarea 
porţiunilor   mai slabe ale elementelor de construcţie. 

3.2.5.3.  Îndepărtarea manuală a straturilor de vopsea vechi şi a ruginei conduce la un consum 
mai mare de timp şi este, în majoritatea cazurilor, incompletă *. Aceasta este indicată 
numai  în  cazul  unor suprafeţe  mici  sau atunci când  alte procedee  nu pot fi utilizate 
din diferite motive. 

• Îndepărtarea mecanică a straturilor vechi de vopsea şi a ruginei 

3.2.5.4.  Îndepărtarea  mecanică  a  ruginei  se  poate  face  cu  unelte  acţionate  electric:  discuri 
abrazive,  perii  rotative  şi  unelte  de  ciocănit,  lovit  şi  frezat,  care  sunt  mult  mai 
eficiente  din  punct  de  vedere  al  gradului  de  îndepărtare  a  ruginei  obişnuite,  în 
comparaţie cu îndepărtarea manuală. 

3.2.5.5.  Îndepărtarea mecanică a ruginei va fi făcută în special în acele locuri unde nu pot fi 
folosite  alte  metode  de  curăţare,  de  exemplu,  în  cazul  în  care  trebuie  îndepărtat 
ţunderul de pe suprafeţele limitate, ia curăţarea turnurilor cu zăbrele, a elementelor de 
construcţii  din  oţel  cu  suprafeţe  înguste,  etc.  Dacă  colţurile  şi  unghiurile  nu  pot  fi 
curăţate suficient de bine cu uneltele mecanizate, curăţarea se va definitiva manual.
3.2.5.6.  În cazurile în care este necesară o suprafaţă de metal lipsită de produşi de coroziune, 
vor fi folosite unelte de şlefuire cu discuri sau hârtie abrazivă. 

3.2.5.7.  Pentru îndepărtarea straturilor vechi de acoperire care produc o mare cantitate de praf 
sau  care  sunt  nocive,  ca  în  cazul  acoperirilor  cu  plumb,  sau  cu  pigmenţi  de  plumb, 
şlefuirea mecanică va fi făcută numai în mediu umed. 

3.2.5.8.  Înlăturarea ruginei şi a vopselei vechi, relativ neaderente la suport, va fi făcută prin 
perieri mecanice. 

3.2.5.9.  Pentru  îndepărtarea  straturilor  de  rugină  groase  (peste  0,5mm)  şi  de  vopsea  veche, 
aderente  la  suprafaţa  suport,  folosirea  periilor  de  sârmă  mecanizate  nu  dă  rezultate 
satisfăcătoare.  Pentru  o  curăţare  corespunzătoare  este  necesară  mai  întâi  utilizarea 
dispozitivelor de batere a suprafeţei şi apoi perierea cu peria de sârmă. 

________________________________________________________________________________ 
* Ţunderul din profunzime şi cuiburile adânci de rugină  nu pot fi  îndepărtate suficient de bine. În 
cazul ţunderului foarte aderent şi a ruginei foarte aderente, îndepărtarea manuală a ruginei afectează 
mai puternic oţelul, decât, de exemplu, prelucrarea cu jet. 

3.2.5.10.  Pentru  îndepărtarea  ruginei  grosiere  şi  aderente,  precum  şi  a  straturilor  de  vopsea 
veche  aderente  la  suportul  de  oţel,  vor  fi  folosite  dispozitive  montate  pe  unelte 
rotative cu turaţia de cca. 4 000 rotaţii/minut. 

Folosirea  acestor  dispozitive  este  indicată  pentru  curăţarea  suprafeţelor  plane.  Pe 
suprafeţe  cu  geometria  complicată  şi  pe  profile  înguste,  folosirea  acestora  nu  este 
indicată din cauza inaccesibilităţii uneltelor la aceste suprafeţe. 

3.2.5.11. Montarea elementelor de construcţii metalice ca şi pregătirea suprafeţelor acestora cu 
ajutorul  uneltelor  cu  acţionare  pneumatică  uşurează  munca  operatorului,  datorită 
greutăţii mai reduse a acestor unelte, faţă de uneltele cu acţionare electrică. 

3.2.5.12.  Curăţarea  de  rugină  a  suprafeţelor  de  construcţii  din  oţel,  prin  folosirea  uneltelor 
pneumatice  cu  ace,  se  realizează  prin  lovirea  suprafeţei  din  oţel  speciale,  având 
diametre de 2, 3 sau 4 mm. 
Aceste  unelte  pot  fi  folosite  cu  rezultate  bune  şi  pentru  curăţarea  elementelor  de 
construcţii  cu  geometrie  complicată,  mănunchiul  de  ace  având  o  mobilitate  care 
permite curăţarea zonelor greu accesibile sau inaccesibile altor procedee de curăţare. 

3.2.5.13.  Curăţarea  cu  jet  abraziv  (sablarea,  curăţarea  cu  alice)  este  procedeul  mecanic  prin 
care  se  realizează  curăţarea  perfectă  a  suportului  din  oţel,  conferind  astfel  o 
durabilitate maximă a acoperirii protectoare.
3.2.5.14. Pentru remedierea deteriorărilor, operaţie care se face în special în condiţii de şantier, 
vorfi folosite instalaţii de sablare mobile, uşor manevrabile. 

În  vederea  eliminării  sau  reducerii  prafului  degajat  la  sablare,  se  vor  folosi 
dispozitive speciale pentru absorbţia prafului (de ex. pompe de absorbţie, aspiratoare, 
etc). 

• Îndepărtarea chimică a straturilor vechi de protecţie anticorosivă şi a ruginii 

3.2.5.15.  Îndepărtarea  chimică  a  straturilor  vechi  de  vopsea  se  va  face  cu  decapanţi,  care  au 
rolul  de  a  înmuia  stratul  vechi  de  protecţie,  uşurând  îndepărtarea  sa  cu  şpaclul  şi 
raşcheta. 

3.2.5.16.  După  îndepărtarea  acestui  strat,  suprafaţa  suport  din  oţel  se  va  spăla  cu  apă  curată 
fierbinte  şi  apoi  se  va  clăti  cu  apă  rece  până  la  îndepărtarea  oricăror  urme  de 
decapant. 

3.2.5.17.  Îndepărtarea  ruginei  se  va  face  cu  alte  tipuri  de  decapanţi  decât  cei  folosiţi  la 
îndepărtarea  straturilor  vechi  de  protecţie.  De  obicei,  în  acest  scop  se  utilizează 
decapanţi specifici. 

3.2.5.18. După folosirea acestor decapanţi, suprafaţa suport din oţel se va spăla conform pct. 
3.2.5.16. 

3.2.5.19. Dacă îndepărtarea ruginei nu se poate face prin decapare, se vor folosi soluţii pentru 
fixarea chimică a ruginei. 

3.3.  Refacerea protecţiei anticorosive 

3.3.1.  Examinarea protecţiei existente 

3.3.1.1.  Verificarea  detaliată  va  fi  făcută  de  către  institute  care  prin  statutul  lor  pot  face 
expertize  şi  care  vor  încadra  deteriorările  sistemului  de  protecţie  anticorosivă  în 
etaloanele din ANEXELE prezentului ghid. 

3.3.1.2.  Examinarea protecţiei anticorosive a unui element de construcţie din oţel se va realiza 
în  scopul  stabilirii  unui  nivel  de  protecţie  necesar,  în  acord  cu  starea  suprafeţei 
elementului. 

3.3.1.3.  Analiza  detaliată  va  începe  cu  examinarea  zonelor  elementelor  de  construcţii  care, 
prin alcătuire şi poziţionare sunt mai sensibile la coroziune. 

3.3.1.4.   Înaintea lucrărilor de protecţie vor fi executate lucrările de etanşeizare a elementelor 
de construcţii.
3.3.1.5.   Necesitatea refacerii acoperirilor protectoare, în zonele deteriorate, se va determina în 
următoarele condiţii: 

a)  Sistemele  de  acoperire  prin  vopsire  (AVa  şi  AVc)  se  refac  în  cazul  constatării 
următoarelor grade de deteriorare (conform STAS 10.166/1). 
Re5  pentru clasele de agresivitate 1 m şi 2 m (STAS 10.128); 
Re4  pentru clasele de agresivitate 3 m şi 4 m (STAS 10.128); 

b)  Acoperirile  metalice  termice  (sau  prin  metalizare)  se  refac  în  cazul  constatării 
prezenţei  ruginii  pe  o  suprafaţă  cumulată  de  cca.  20%  din  suprafaţa  totală  a 
elementului. 

c)  Acoperirile  combinate  (acoperiri  termice  +  acoperiri  prin  vopsire  cu  uscarea 
vopselelor  la  aer  şi  acoperiri  prin  metalizare  +  acoperiri  prin  vopsire  cu  uscarea 
peliculelor la aer) se refac dacă se constată: 

­  deteriorarea  sistemului  de  acoperire  prin  vopsire  pe  o  suprafaţă  cumulată  de  cca. 
40% din suprafaţa totală a elementului; 

­  prezenţa  ruginei  pe  o  suprafaţă  cumulată  de  cca.  20%  din  suprafaţa  totală  a 
elementului 

d)    In  condiţii  speciale,  beneficiarul poate  solicita  şi  alte  sisteme  de  protecţie  decât 
cele indicate la literele a, b şi c. 

3.3.1.6.  În scopul  evidenţierii unor eventuale  fenomene de coroziune,  în cazul sistemelor de 


protecţie  pe  bază  de  produşi  bituminoşi*,  va  fi  examinată  prin  sondaje  şi  starea 
suprafeţelor  de  sub  straturile  de  protecţie,  coroziunea  fiind  întotdeauna  posibilă  sub 
această categorie de produse. 

3.3.1.7.  Examinarea  stării  sistemelor  de  protecţie  vechi  necesită  o  aparatură  simplă  din  care 
absolut necesară este aceea pentru evaluarea  aderenţei  şi grosimii, conform SR ISO 
2409 şi SR ISO 2808. 

3.3.1.8.  În  cazul  în  care  protecţia  veche  nu  se  îndepărtează,  se  va  efectua  un  test  de 
compatibilitate  între  sistemul  vechi  de  protecţie  şi  cel  nou,  care  urmează  să  fie 
aplicat. 

3.3.2.  Metode de stabilire a posibilităţilor de aplicare a unei protecţii anticorosive noi 
peste protecţia anticorosivă veche 

3.3.2.1.    Înainte  de  începerea  lucrărilor  va  fi  examinată  starea  protecţiei  existente  şi  va  fi 
redactat un proces verbal de recepţie.
3.3.2.2.   Următoarea operaţie este stabilirea posibilităţii de aplicare a sistemelor de protecţie 
noi peste cele vechi. 

* Devenind poroşi în timp, produşii bituminoşi permit coroziunii să se dezvolte fără să se fi produs o 
dezlipire a straturilor de vopsea bituminoasă. 

3.3.2.3.  Această posibilitate se stabileşte prin următoarele operaţii: 

­ verificarea posibilităţii efectuării unei curăţări uşoare sau spălări, dacă s­a decis să 
se aplice un nou sistem de protecţie peste sistemul vechi de protecţie. 

­  în  cazul  în  care  pelicula  veche  de  vopsea  este  parţial  deteriorată,  este  necesară 
verificarea  prezenţei  ţunderului  pe  suprafaţa  de  oţel  rămasă  neacoperită  şi  în  cazul 
existenţei acestuia, stabilirea unui sistem de protecţie nou, care să se poată aplica pe o 
suprafaţă acoperită cu ţunder; 

­ stabilirea metodei optime de curăţare a suprafeţei, în scopul evitării unor neclarităţi 
la încheierea contractului de lucrări. 

3.3.2.4.  Operaţiile de mai sus vor fi executate pe suprafeţe reprezentative ale lucrării, în mai 
multe  zone  alese,  în  funcţie  de  mărimea  şi  tipul  elementului  de  construcţie. 
Executarea lor se va face sub supravegherea unui specialist în domeniu. 

3.3.3.  Stabilirea sistemului de protecţie pentru remedieri 

3.3.3.1.  Încercarea prealabilă de curăţare a suprafeţelor suport va permite alegerea unui sistem 
de remediere, în funcţie de tipul de sistem de protecţie vechi şi de gradul de curăţare 
a suprafeţei neacoperite. 

Dacă  curăţarea  s­a  executat  cu  jet  abraziv  până  la  metal  curat,  îndepărtându­se 
complet  sistemul  de  protecţie  aplicat  anterior,  pe  suprafaţa  curăţată  se  poate  aplica 
orice  sistem  de  protecţie  rezistent  la  coroziune,  în  funcţie  de  clasa  de  agresivitate  a 
mediului  în  care  sunt  exploatate  elementele  de  construcţii  din  oţel  a  căror  protecţie 
trebuie să fie remediată sau înlocuită. De asemenea, la alegerea sa, se va ţine seama şi 
de  categoria  construcţiei  (conform  HG  nr.261/1994),  de  tipul  lucrării,  cât  şi  de 
posibilităţile de acces la această lucrare. 

3.3.4.  Tehnologii de remediere a protecţiei anticorosive a structurilor metalice montate 

Tehnologiile  de  remediere  a  protecţiei  anticorosive  a  structurilor  metalice  montate 


existente vor cuprinde următoarele lucrări: 

­ pregătirea suprafeţelordin oţel;
­ remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee. 

3.3.4.1.  Pregătirea suprafeţelor din oţel se va face conform cap.3.2. 

3.3.4.2.  Remedierea sistemelor de protecţie prin diferite procedee. 

3.3.4.2.1.  După  curăţarea  suprafeţelor  metalice  de  murdărie,  de  rugină  şi  de  urme  de  vopsea 
neaderentă  sau  cu  aderenţă  slabă,  se  va  trece  la  operaţiunea  de  degresare  şi  apoi  la 
cea de aplicare a materialelor anticorosive. 

3.3.4.2.2. Aplicarea materialelor de protecţie se va executa pe şantier prin următoarele metode: 

­ cu pensula, utilizat la aplicarea de straturi cu grosimea de până la 50 microni; 

­ prin pulverizare cu pistolul; 

­ prin procedeul airless. 

3.4.  Măsuri privind protecţia şi igiena muncii 

Măsurile  privind  protecţia  şi  igiena  muncii  şi  cele  privind  paza  şi  siguranţa  contra 
incendiilor vor fi cuprinse, obligatoriu, în proiectul de consolidare a construcţiei şi de 
remediere a protecţiilor anticorosive. 
Aceste  măsuri  vor  fi  bazate,  în  funcţie  de  tipul  protecţiilor  anticorosive  cu  care 
urmează să se facă remedierile construcţiilor şi elementelor de construcţii din oţel, în 
prevederile  indicate  de  producătorii  materialelor,  precum  şi  pe  următoarele 
documente de reglementări în domeniu: 

­  Norme  republicane  de  protecţia  muncii,    aprobate  de  Ministerul  Muncii  şi 
Ministerul Sănătăţii cu Ordinele nr. 34/75 şi respectiv 60/75; 

­  Regulamentul  privind  protecţia  şi  igiena  muncii  în  construcţii  ­  Ordin 


9/N/15.03.1993; 

­  "Norme  generale  de  protecţie  împotriva  incendiilor  la  proiectarea  şi  realizarea 
construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate cu decretul  nr. 290/77, completate cu Norme 
generale aprobate prin ordin comun MI­MLPAT, nr.381/1219/MC din 1994;
­  Normele  tehnice  de  proiectare  şi  realizare  a  construcţiilor  privind  protecţia  la 
acţiunea focului P 118; 

­  Normativ  de  prevenire  şi  stingere  a  incendiilor  pe  durata  executării  lucrărilor  de 
construcţii şi instalaţii aferente acestora, indicativ C 300, aprobat cu ordinul 20 N/94 
al MLPAT; 

În afara normelor menţionate se fac şi următoarele precizări: 

­ în spaţiile de lucru, pe toată durata executării lucrărilor de protecţii anticorosive se 
interzice fumatul şi orice sursă de căldură cu foc deschis; 

­  în  spaţiile  în  care  se  aplică  protecţia  anticorosivă,  pentru  iluminat,  se  vor  folosi 
numai lămpi antiex; 

­  se interzice folosirea, pentru ştergerea suprafeţelor, a materialelor din fibre sintetice 
sau lână, care pot produce scântei datorită încărcărilor electrostatice prin frecare; 

­ muncitorii care execută protecţiile, precum şi persoanele care supraveghează lucrul 
trebuie  să  fie  dotate  şi  să  poarte  ochelari,  mănuşi  şi,  în  anumite  cazuri,  costume 
întregi de protecţie; 

­  la întreruperea lucrului, muncitorii trebuie să­şi cureţe mâinile cu solvenţi adecvaţi, 
după care se spală cu apă cu detergent sau săpun şi se ung cu o cremă emolientă; 

­ păstrarea alimentelor şi consumul lor la locul de muncă sunt strict interzise. 

ANEXA 1 

SISTEMUL GENERAL DE EVALUARE (Conform SR ISO 4628) A 
INTENSITĂŢII, NUMĂRULUI Şl DIMENSIUNII TIPURILOR 
CURENTE DE DEFECTE ALE ACOPERIRILOR CU VOPSEA ŞI 
ALE ACOPERIRILOR METALICE (TERMICE SAU PRIN 
PULVERIZARE), conform SR ISO 4628 

1.  Generalităţi 

1.1.   A fost adoptată o convenţie unică pentru evaluarea intensităţii şi a numărului defectelor, 
prin notări pe o scară numerică de la "0" la "5": 
"0" pentru nici un defect 

"5" pentru defecte atât de importante, încât o divizare suplimentară nu mai are 
semnificaţie practică.
Celelalte  notări,  1,  2,  3,  4  sunt  definite  pentru  stabilirea  divizării  optime  pe  toată 
întinderea scării. 

2.  Aprecierea intensităţii şi a numărului defectelor 

2.1.   Pentru aprecierea defectelor apărute în urma deteriorării uniforme vizibile a acoperirii, va 
fi folosit tabelul 1. 

Tabelul 1 

Deteriorare uniformă. Mod de notare pentru 
evaluarea intensităţii deteriorării acoperirii cu vopsea, 
apărute în urma unei modificări uniforme, perceptibile 
vizual. 

Notare  Intensitatea modificării 
0  Neschimbată ­ nici o modificare perceptibilă 
1  Foarte uşoară ­ modificare abia perceptibilă 
2  Uşoară ­ modificare perceptibilă cu claritate 
3  Medie ­ modificare perceptibilă foarte clar 
4  Considerabilă ­ modificare pronunţată 
5  Severă ­ modificare intensă 

2.2.  Pentru  aprecierea  numărului  defectelor  discontinui  sau  în  cazul  neregularitaţilor  locale 
ale  acoperirii  dispersate  pe  suprafaţa  de  încercare  într­un  fel  mai  mult  sau  mai  puţin 
regulat, va fi folosit tabelul 2. 

TABELUL 2 

Numărul defectelor. Mod de notare pentru evaluarea numărului defectelor care 
constau din discontinuităţi sau alte imperfecţiuni locale ale acoperirii cu vopsea. 

Notare  Numărul defectelor raportat la o suprafaţă de încercare de 1 ...2 dm 2 
0  Nici unul ­ nici un defect decelabil 
1  Foarte mic ­ câteva defecte abia semnificative 
2  Mic ­ număr de defecte redus, dar semnificativ 
3  Mediu ­ o cantitate medie de defecte 
4  Mare ­ o cantitate apreciabilă de defecte 
5  Dens ­ o densitate mare a defectelor
NOTĂ: Dacă este necesar, numărul defectelor mici dispersate pe suprafaţa examinată se 
poate  exprima  şi  prin  frecvenţa  lor,  cu  ajutorul  metodei  grilei.  Detaliile  unei  astfel  de 
metode sunt descriseîn standardul ISO 4540. 

2.3.  Aprecierea dimensiunii defectelor se face conform tabelului 3 

TABELUL 3 

Dimensiunile defectelor. Mod de notare pentru stabilirea dimensiunii ­ ordinului de 
mărime ­ a defectelor 

Clasa  Dimensiunea defectelor 
0  Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x 
1  Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x 
2  Abia vizibilă ­ cu ochiul liber 
3  Vizibilă clar cu ochiul liber ­ până la 0,5 mm 
4  De la 0,5 la 5 mm 
5  Peste 5 mm 

ANEXA 2 

TIPURILE DE DEFECTE 

Tipurile de defecte ale sistemului de protecţie care se produc cel  mai  frecvent în cursul 


expunerii  în  medii  agresive  a  elementelor  de  construcţii  din  oţel  protejate  anticorosiv 
sunt: 

­ băşicarea; 

­ fisurarea; 

­ exfolierea (jupuirea); 

­ ruginirea. 

1.  Băşicarea 

1.1.  Desemnarea gradului de băşicare
1.1.1. Evaluarea 

Evaluarea  densităţii  şi  dimensiunilor  băşicilor  unor  acoperiri  de  vopsea  se  face  cu 
ajutorul etaloanelor ilustrate, reproduse în figurile 1...4, după SR ISO 4628/8 

Aceste  etaloane  ilustrează  băşici  de  gradele  2,  3,  4  şi  5,  iar  pentru  fiecare  grad  sunt 
prezentate dimensiunile 2, 3, 4 şi 5. 

Dacă  proba  prezintă  băşicări  de  dimensiuni  variabile,  evaluarea  dimensiunii  reţinute 
trebuie să fie aceea a celor mai mari băşici care sunt suficient de numeroase pentru a fi 
caracteristice epruvetei. 

2.  Fisurare 

2.1.  Desemnarea gradului de fisurare (conform SR ISO 4628/4) 

2.1.1.  Evaluare 

Se  evaluează  importanţa  fisurării  făcând  referire  la  tabelul  2  şi  utilizând  figura  5  ca 
exemplu. 

Figura 5 ilustrează fisurări nepreferenţiale. 
Se apreciază dimensiunea medie a fisurilor conform clasificării date în tabelui 1. 

TABELUL 1 

Clasa  Dimensiunea fisurilor 
0  Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x 
1  Abia vizibilă ­ în cazul unei măriri egale sau mai mici de 10x 
2  Abia vizibilă ­ cu ochiul liber 
3  Vizibilă clar cu ochiul liber 
4  Fisuri importante, în general până la 1 mm lărgime 
5  Fisuri foarte importante, în general de lărgime mai mare de 1 mm 

Dacă este posibil, se indică adâncimea fisurilor, cu referire la nivelul stratului de vopsea 
al sistemului, până la care s­au produsfisurile. 

Se disting trei tipuri de defecte prin fisurare: 

a) fisuri superficiale care nu au penetrat complet stratul de finisare 

b) fisuri care au penetrat complet stratul de finisare, stratul sau straturile situate dedesubt 
fiind practic intacte;
c) fisuri care afectează întregul sistem de vopsire. 

3.  Exfolierea 

3.1.  Desemnarea gradului de exfoliere (jupuire) 

3.1.1. Evaluare 

Evaluarea  importanţei exfolierii pe o suprafaţă  suport relativ exfoliată, se  face conform 


tabelului 2 şi utilizând ca exemple figura 6. 

Fig.6 ilustrează exfolieri care nu prezintă direcţie preferenţială. 
Scara de desemnare a importanţei exfolierilor 

TABELUL 2 

Clasa  Dimensiunea exfolierii 
0  Invizibilă ­ în cazul unei măriri de 10x 
1  Până la 1 mm 
2  Până la 3 mm 
3  Până la 10 mm 
4  Până la 30 mm 
5  Superioară a 30 mm 

Este  necesar  să  fie  indicată  adâncimea  jupuirii  în  comparaţie  cu  nivelul  peliculei 
sistemului  de  vopsire  atinsă  de  defecte.  Se  disting  două tipuri  de  defecte  prin  exfoliere 
(jupuire): 
a) strat de finisare exfoliat faţă de stratul mediu; 
b) sistemul de vopsire detaşat complet de suprafaţa suport. Când proba prezintă exfolieri 
de dimensiuni variabile se va releva ca dimensiune cea a celor mai importante suprafeţe 
exfoliate care sunt suficient de numeroase pentru a fi tipice epruvetei. 

4.  Ruginirea 

4.1.  Desemnarea gradului de ruginire 

Standardul  SR  ISO  4628/5  furnizează  etaloane  ilustrate  pentru  desemnarea  gradului  de 
ruginire a suprafeţelor din oţel vopsite. 

4.1.1. Evaluarea gradului de ruginire
Se  va  desemna  gradul  de  formare  de  rugină  prin  etaloanele  fotografice  reproduse  în 
fotografiile reproduse în fig.7. 

Etaloanele  ilustrate  sunt  alese  din  Scara  Europeană  de  Grade  de  Ruginire  editată  de 
Comitetul European al Asociaţiilor de Fabricanţi de Vopsele, Cerneluri de imprimerie şi 
Culori de Artă de la Bruxelles. 

Aceste  etaloane  prezintă  suprafeţe  de  oţel  acoperite,  deteriorate  la  diferite  grade  prin 
asocierea  ruginei  care  traversează  acoperirea  cu  rugina  de  sub  acoperire,  devenită 
aparentă prin exfolierea vopselei. 

În  tabelul  3  este  prezentată  relaţia  între  scara  de  ruginire  ISO  şi  scara  de  ruginire 
europeană. 

TABELUL 3 

Scara de ruginire ISO  Scara de ruginire europeană 
prezentată şi în STAS 10.166/1 
Rl0  Re0 
Rl1  Re1 
Rl2  Re2 
Rl3  Re3 
Rl4  Re4 
Rl5  Re5 

Cantităţile  aproximative  de  rugină  aparentă  care  traversează  acoperirea  de  vopsea, 
prezentate prin aceste etaloane, sunt indicate în tabelul 4. 

Relaţia între gradul de ruginire şi suprafaţa ruginită 

TABELUL 4 

Gradul  Suprafaţa ruginită % 

Rlo  0 
Rl1  0,05 
Rl2  0,5 
Rl3  1 
Rl4  8 
Rl5  40­50
Etaloanele prezentate în STAS 10.166/1 sunt, în principiu, destinate evaluării gradului de 
ruginire pe oţelul acoperit (R0...R9). 

Ele  pot  fi  utilizate  pentru  a  desemna  gradul  de  coroziune  chiar  pe  metale  neferoase 
acoperite, dacă forma de degradare este compatibilă cu cea a etaloanelor.
ANEXA 3 

ECHIVALENŢA  ÎNTRE  GRADELE  DE  CURĂŢARE  ALE  SUPRAFEŢELOR 


DIN OŢEL DIN STAS 10.166/1­77 Şl 

Echivalenţa între gradele de curăţare prevăzute în STAS 10.166/1­77 şi cele prevăzute în 
ISO 8501/1 este 

STAS 10.166/1­77  ISO 8501  ISO 8502 


1  Sa 3  Psa 3 
2  Sa 2 1/2  Psa 2 1/2 
3  St 3  PSt 3 

Litera P pusă înaintea gradului de curăţare, conform ISO 8501/2 indică numai îndepărtări 
locale ale acoperirilor de 

ANEXA 4 

LISTĂ DE DOCUMENTE TEHNICE CONEXE 

1  ­ Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. Monitorul Oficial al României, partea 1, nr. 
12, 1995. 
2  ­  STAS  10128  ­  PROTECŢIA  CONTRA  COROZIUNII  A  CONSTRUCŢIILOR 
SUPRATERANE  DIN   OŢEL. Clasificarea mediilor agresive. 
3  ­  STAS  10166/1­77  ­  PROTECTIA  CONTRA  COROZIUNII  A  CONSTRUCŢIILOR 
SUPRATERANE   DIN   OŢEL. Pregătirea mecanică a suprafeţelor. 
4  ­  STAS  10702/1­83  ­  PROTECTIA  CONTRA  COROZIUNII  A    CONSTRUCŢIILOR 
SUPRATERANE   DIN   OŢEL. Condiţii tehnice generale. 
5  ­  INSTRUCŢIUNII   TEHNICE   C  139­87 PRIVIND PROTECŢIA  ANTICOROSIVĂ  A 
CONSTRUCŢIILOR METALICE. 
6  ­  ISO  8501/1/88  ­  Pregătirea  suprafeţelor  suport  din  oţel  înaintea  aplicării  vopselelor  şi 
produşilor înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei. 
7  ­ ISO 8501/2 ­ Pregătirea suprafeţelor suport din oţel înaintea aplicării vopselelor şi produşilor 
înrudiţi. Aprecierea vizuală a suprafeţei la remedieri. 
8  ­ SR ISO 4628/1 VOPSELE ŞI LACURI 
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite 
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. 
Partea 1: Principii generale şi modul de notare. 
9  ­ SR ISO 4628/2 
VOPSELE ŞI LACURI 
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite. 
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente dedefecte. 
Partea 2: Aprecierea gradului de băşicare.
10  ­ SR ISO 4628/3 
VOPSELE ŞI LACURI 
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite. 
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. 
Partea 3: Aprecierea gradului de ruginire. 
11  ­ SR ISO 4628/1 
VOPSELE SI LACURI 
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite 
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. 
Partea 4: Aprecierea gradului defisurare. 
12  ­ SR ISO 4628/5 
VOPSELE ŞI LACURI 
Evaluarea degradării suprafeţelor vopsite. 
Aprecierea intensităţii, numărului şi dimensiunii tipurilor curente de defecte. 
Partea 5: Aprecierea gradului de exfoliere (jupuire).