TIPURI DE CUNOAŞTERE APLICATĂ

ÎN PROCESUL INTERPRETĂRII/STUDIULUI
CREAŢIEI MUZICALE
TYPES OF APPLIED KNOWLEDGE IN THE
INTERPRETATION/STUDY OF MUSICAL CREATIONS
Lilia GRANEȚKAIA,
doctor, conferențiar universitar interimar,
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
Abstract: The article highlights the importance of introducing different types of musical
and artistic knowledge in the study and interpretation of the musical compositions. We pro-
pose the following types: the type of scientific dilettante, artistic and pedagogical knowledge.
The author solves some educational approaches in the classroom of musical instrument.
Keywords: musical knowledge, piano study, scientific knowledge, dilettante knowledge,
artistic knowledge, pedagogical knowledge, interpretation process of musical creations.
Procesul instructiv instrumental- dentul nefiind capabil, ca regulă,
pianistic al studenţilor, viitori profe- să determine rolul semantic al lim-
sori de muzică, prin potenţialul său bo- bajului muzical în crearea imaginii
gat, are un rol decisiv în formarea lor. artistice, să explice unui eventual
Posibilităţile inepuizabile ale acestui public conţinutul lucrării etc.;
domeniu vor fi realizate adecvat şi ex-  în clasa de instrument muzical,
haustiv în cazul revizuirii, remodelării analiza imaginii muzicale a lucră-
lui în conformitate cu exigenţele actua- rilor studiate nu este tratată unitar:
le ale teoriei şi metodologiei muzical- muzicologic-interpretativ-pedagogic,
educaţionale. Or, analiza situaţiei pri- asigurînd, în aşa fel, o viziune şi o
vind pregătirea instrumentală iniţială înţelegere largă a mesajului artistic,
a pedagogului-muzician denotă cîteva necesar a fi adus ascultătorului;
probleme esenţiale care, după cum  în practica instrumentală nu sînt
demonstrează practica, estompează integrate anumite tehnologii didacti-
formarea adecvată a competenţelor ce specifice de analiză interpretati-
vă a imaginii muzicale, orientate
muzical-pedagogice:
spre formarea unor competenţe ne-
 activitatea instructiv-pianistică a
cesare realizării cu succes a ulterioa-
studenţilor nu se axează pe cu-
rei activităţi muzical-pedagogice.
noaşterea de tip complex: muzico- Conform lui C. Bîrzea, ştiinţa este
logică, artistică şi pedagogică; alter ego-ul artei. Or, cunoaşterea
 studiul lucrării muzicale nu urmă- artistică presupune o sinteză a indivi-
reşte, în fond, înţelegerea profundă dualului şi a generalului, prin imagi-
pluriaspectuală a imaginii muzica- nea artistică. Imaginea artistică şi
le, el fiind limitat, frecvent, la exe- imaginea interpretativă este rezultatul
cutarea tehnic-interpretativă a unei cunoaşteri a muzicii de tip com-
textului muzical; plex, care consonează nemijlocit cu no-
 însuşirea interpretativă a lucrării ţiunile de imaginaţie şi imaginar. Ima-
muzicale nu prevede o abordare ginea este sursa obţinerii unui sens
muzicologică şi pedagogică, stu- muzical, artistic, spiritual-filozofic etc.
47
 Procesul de cunoaştere de tip
muzical presupune, în primul rînd, re-
ceptarea operei de artă. Pentru aceasta
este nevoie ca subiectul să stăpînească
arta audiţiei muzicale, deoarece, după
cum afirmă G. Bălan, există o artă a
ascultării, după cum există una a lec-
turării. „Activarea de către sunete a
centrului nostru existenţial, a emotivi-
tăţii ca premisă a marilor revelaţii, ne-
cesită iniţierea în tainele muzicii, asi-
milarea particularităţilor ei stilistice şi
de structură, care sînt de natură a în-
tregi şi a adînci înclinări afective spre
„arta cea mai intim învecinată înaltei
cunoaşteri esoterice” [1, p. 230]. Muzi-
ca ne deşteaptă emoţii puternice, ea
invită şi predispune la meditaţie şi la
surprinderea directă a înţelesului. Emo-
ţiile provocate de creaţia artistică pot
servi drept unul din indicele de cu-
noaştere a fenomenului artistic. Însă
din acestea nu rezultă că scopul artei
se reduce la o simplă excitaţie emoţio-
nală. Muzica nu este doar „un prilej
de desfătare, ci un obiect de investiga-
ţie” [2, p. 128]. Muzicologul şi filozo-
ful G. Bălan consemnează şapte trepte
ale procesului de cunoaştere a unei
creaţii muzicale:
I – Reacţia emoţională.
II – Percepţia imaginativă, constituită
din reprezentări mentale.
III – Efectul muzicii asupra gîndirii:
meditaţii inspirate de stările sufleteşti.
IV – Gîndirea pur muzicală: contem-
plarea muzicii în realitatea ei obiectivă.
V – Filozofia inerentă muzicii, ema-
nată de gînduri subiective.
VI – Percepţia muzicii ca o lume în
sine.
VII – Treapta existenţială: ascultarea
muzicii ca necesitate vitală [3, p.130].
Încercînd să decupăm şi să re-
aranjăm elementele mai importante
din tezele de mai sus, concluzionăm
48
că doar la treapta a patra ascultarea
muzicii devine act veritabil de cu-
noaştere, cînd muzica este percepută
ca fiind desprinsă de impactul ei emo-
ţional şi intelectual [3, p. 130]. Astfel,
principalul mijloc de investigaţie tre-
buie să fie ascultarea analitică. Arta
muzicală este un proces de conştiinţă
complex, ce adună emoţii, impresii,
sentimente, idei. Accesul la esenţa
muzicii este înlesnit prin convergenţa
trăirii şi înţelegerii, sensibilului şi
mentalului, desfătării şi cugetului.
După V. Pavelcu, valoarea unei
creaţii artistice este trăită, dar cunos-
cută numai prin inteligenţă; „cu cît cu-
noaşterea este mai intens trăită, cu atît
mai mult elimină din conştiinţă orice
altă conduită” [5, p. 84]. A. Piliciauskas
a elaborat modelul complex al cu-
noaşterii muzicale, în care evidenţiază
patru tipuri de cunoaştere muzicală:
ştiinţifică, diletantică (de amator), ar-
tistică şi pedagogică. Autorul menţio-
nează că profesorul de muzică „în acti-
vitatea sa practică, trebuie să posede,
îndeosebi, cunoaşterea de tip artistic
şi pedagogic, deoarece în aceste tipuri
cunoaşterea este centrată pe Om, Per-
sonalitate în legătura lui nemijlocită
cu natura, societatea – tot Universul”
[6, p. 11]. Trecerea prin toate tipurile
de cunoaştere muzicală este necesară
studentului-interpret, deoarece înles-
neşte formarea competenţei interpre-
tative a viitorului profesor de muzică.
Cunoaşterea de tip ştiinţific îi
oferă interpretului posibilitatea de a
pătrunde în structura formală a lucră-
rii, de a cerceta mijloacele de expresi-
vitate muzicală. Specificul procesului
de interpretare presupune ca analiza
ştiinţifică să fie susţinută de o trăire
emoţională profundă, astfel să coor-
doneze cu cunoaşterea de tip „dile-
tant” (de amator), prin care studentul
 sesizează caracterul muzicii, cunoaşte cu muzica, în cunoaşterea, simţirea
fondul estetic şi etic al muzicii. sensului personal al lucrării.
Cunoaşterea artistică este ima- Cunoaştere de tip pedagogic
gistică, conţinutul ei este cucerit de constituie un tip complex de cunoaş-
natura dublă a omului – factorii emo- tere. Drept rezultat al acestui tip de
ţional şi raţional. Arta îşi are rostul cunoaştere este determinat conţinutul
prin judecata explicativă a mişcărilor şi sensul creaţiei muzicale, fiind tratat
emoţional-afective. Cunoaşterea mu- ca o structură complexă triplă:
zicii, menţionează C. Cozma, „necesi- a) Imaginea muzicală (IM): la aceas-
tă un exerciţiu armonios al funcţiilor tă etapă studentul determină rolul
senzoriale, al acestora cu întreaga trăi- expresiv-artistic al limbajului mu-
re afectiv-emoţională şi cu gândirea în zical, cunoaşte fondul estetic şi
stare a conduce procesul de înţelegere etic al lucrării – stilul, tradiţiile eti-
şi interpretare a ceea ce a fost auzit/ ce şi estetice ale compozitorului;
audiat” [4, p.18]. Cunoaşterea de tip b) Imaginea artistică (IA): este o
artistic apropie interpretul de conţinu- etapă indispensabilă în formarea
tul muzicii, deoarece drept rezultat al profesorului de muzică, la care sînt
acestui tip de cunoaştere este creată determinate ideile, trăirile, sensul
imaginea artistică a lucrării aflată în personal-artistic al interpretului.
studiu. Esenţa cunoaşterii de tip artis- c) Imaginea interpretativă (II): la
tic constă în conştientizarea emoţiilor, această etapă sînt integrate com-
trăirilor/ideilor personale, care au ponentele emoţional-artistice şi
luat naştere ca urmare a comunicării kinestezice (Tabelul 1).
Tabelul 1
Modelul de cunoaştere muzical-interpretativă (după A. Piliciauskas)
Elementele modelului
Tipul de Calea
Scopul Obiectul Rezultatul
cunoaştere cunoaşterii
cunoaşterii cunoaşterii cunoaşterii
Ştiinţific Raţional Cunoaşterea Limbaj muzical Cunoştinţe
formei Componentele muzical-teoretice
(în sens restrîns) muzicii.
Diletant Satisfacţie
hedonistică Dimensiunea Impresii gene-
a) a) pasiv Emoţional estetică şi etică a rale despre ca-
b) b) activ Emoţional Sesizarea caracte- muzicii racterul muzicii
rului general al
muzicii
Artistic Intonaţional- Cunoaşterea mu- Trăiri intonate Imaginea
spiritual zicală a existenţei artistică
Pedagogic Complex- Sensul personal al Textul muzical: Conţinutul lucră-
integrativ: imaginii muzicale; Muzică- limbaj rii: imaginea
Raţional, Interpretarea Mijloacele de expre- muzicală =
emoţional, instrumentală a sivitate/ dimensiu- imaginea
intonaţional, lucrării muzicale. nea estetică şi etică artistică + ima-
motric. a muzicii/ trăiri ginea interpreta-
emoţionale intonate tivă
Astfel, cunoaşterea de tip peda- în cunoaşterea muzicii, trebuie să
gogic presupune faptul că studentul, treacă prin următoarele etape: Ima-
49
gine muzicală, Imagine artistică, Ima- a muzicii, „вхождение в образ”. La
gine interpretativă: de la înţelegerea această etapă pianiştii cercetează
personală a sensului muzical pînă la textul muzical (unii nu apelează la
predarea /transmiterea lui (a sensului) instrument, formîndu-şi impresia, vi-
ascultătorilor/elevilor. ziunea artistică cu ajutorul auzului in-
Cunoaşterea de tip pedagogic vi- terior), determină complexitatea teh-
zează şi sfera motivaţională a studen- nică etc. A doua etapă cuprinde tot
tului. Л. Бочкарев, în structura com- lucrul tehnic şi artistic – frazarea, di-
petenţelor muzical-interpretative, evi- gitaţia, pedalizarea, învingerea difi-
denţiază trei tipuri de motivaţie [7]: cultăţilor tehnice etc. La a treia etapă
1) motivaţie expresivă – necesi- este integrat lucrul tehnic şi artistic –
tatea de interpretare artistică; imaginea artistică este vizată integru,
2) motivaţie comunicativă – nece- aici intervin unele schimbări în trata-
sitatea de contactare muzical- rea sensului muzical-artistic în gene-
artistică cu publicul; ral, are loc cristalizarea viziunii artis-
3) motivaţie sugestivă – necesita- tice personale, pregătirea psihologică
tea influenţei active în sens artis- pentru redare/transmitere a mesaju-
tic, educativ asupra auditoriului. lui/sensului muzical-artistic ascultăto-
Aceste trei tipuri de motivaţie vor rului. Prin urmare, observăm că la pri-
fi prezente la studenţi atunci cînd ei ma etapă mai mult se va apela la cu-
vor crea imaginea artistică şi imaginea noaştere de tip diletant şi ştiinţific, la
interpretativă a lucrării, cînd vor trece a doua etapă interpretului i se va soli-
prin toate tipurile de cunoaştere, îndeo- cita cunoaştere de tip artistic, iar la a
sebi prin cunoaşterea de tip pedagogic. treia etapă interpretul, creînd imagi-
A. Вицинский [8], cercetînd nea artistică şi interpretativă, demon-
aspectele psihologice ale procesului strează o cunoaştere de tip pedagogic.
de studiere a lucrării muzicale, a ape- Concluzie: procesul de interpre-
lat la experienţa a zece mari pianişti tare instrumentală necesită integrarea
ruşi: E. Gilels, G. Ginsburg, M. Grin- tuturor tipurilor de cunoaştere muzi-
berg, Iac. Zac, K. Igumnov, A. Ioheles, cală: ştiinţifică, diletantă, artistică, pe-
H. Neuhaus, L. Oborin, S. Rihter şi Iac. dagogică, ele fiind oportune în desco-
Flier. Drept rezultat al cercetării, auto- perirea sensului muzical, în cunoaş-
rul a constatat că toţi pianiştii trec prin terea tuturor aspectelor imaginii mu-
trei etape (cu excepţia că unii delimi- zicale (imaginii artistice şi interpre-
tează strict aceste etape, iar la alţii ele tative) – astfel, devenind indispensa-
pot fuziona). Prima etapă este cunoaş- bile în formarea competenţei interpre-
terea iniţială (emoţională, hedonistică) tative a viitorului profesor de muzică.
Referinţe bibliografice
1. Balan, G. În căutarea maestrului, Iaşi: Institutul European, 1999, 283 p.
2. Bagdasar, N. Teoria cunoştinţei, Bucureşti: Univers enciclopedic, 1995, 472 p.
3. Bălan, G., Cum să ascultăm muzica, Bucureşti: Humanitas, 1998, 132 p.
4. Cozma, C., Meloeticul, Iaşi: Editura Juminea, 1996, 408 p.
5. Pavelcu, V., Principii de docimologie, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1968. 164p.
6. Пиличяускас, А.А., Познание музыки как воспитательная проблема, Москва:
Мирос, 1992, 38 р.
7. Бочкарев, Л.П., Психологические аспекты публичного выступления музыкантов-
исполнителей // Вопросы психологии, 1975, №1 p. 68-79
8. Вицинский, А,. Психологический анализ работы исполнителя над музыкальным
произведением // Известия АПН РСФСР. Вып. 25., Москва, 1950, р. 171-215.
50