MATILDA,

de Roald Dahl

Capitolul 1: Cititoarea
Matilda, personajul principal al acestui roman, este o fetiţă căreia îi plăcea să citească. Ea
a început sa citească singură până al 3 ani, iar la 4 ani citea foarte bine. Mergea singură la
biblioteca din orăşel de unde îşi împrumuta cărţi. Doamna Phelps, bibliotecara, i-a recomandat
Matildei o listă de lecturi impresionantă, pe care aceasta o citi pe parcursul a şase luni.
Fratele Matildei, Michael, era un copil prefect obişnuit, iar părinţii acestora, domnul şi
doamna Wormwood, erau atât de obtuzi că le era cu neputinţă să îşi aprecieze fiica.

Capitolul 2: Domnul Wormwood, cel mai grozav vânzător de maşini

Părinţii Matildei locuiau într-o casă frumoasă, cu trei dormitoare la etaj şi o bucătărie şi
două camere de oaspeţi la parter. Tatăl acesteia era un priceput vânzător de maşini la mâna a
doua. El cumpăra maşini stricate, aproape pe nimica, amesteca uleiul din cutia de viteze cu talaş
şi le vindea următorului client. De asemenea, el dădea ceasul maşinilor înapoi cu zeci de mii de
kilometri cu bormaşina electrică.
Matilda nu era e acord cu afacerile murdare ale tatălui său. Mama sa, o mare iubitoare de
bingo, era o femeie voinică, cu părul blond şi machiaj strident. Aceasta o considera obraznică pe
fiica sa, cerându-i să-şi ţină gura închisă pentru a se uita la televizor. Domnul Wormwood o
obliga pe Matilda să se uite la televizor desi ea ar fi preferat să meargă în camera ei pentru a citi.

Capitolul 3: Pălăria şi lipiciul

Ȋnainte ca tatăl său să plece la serviciu, Matilda s-a strecurat în garderobă, a luat pălăria
pe care o purta zi de zi la muncă şi a tras o dungă subţire de lipici pe marginea interioară a
pălăriei. Domnul Wormwood nu a băgat de seamă, punându-şi pălăria pe cap, ca de obicei. Ajuns
la serviciu, nu a fost în stare să o scoată, aşa că a rămas cu ea pe cap toată ziua. Ȋntors acasă,
pălăria tot nu se dezlipise. Soţia se oferise să i-o scoată ea, aşa că trase cu putere, însă, în zadar.
Domnul Wormwood a fost nevoit să meargă cu pălaria la culcare, în speranţa că se va lăsa până
dimineaţa şi o va putea da jos.

1
 Dimineaţa sosi, iar pălăria nu se lăsase şi nici nu dădea semne că se lasă, aşa că doamna
Wormwood a luat o foarfecă şi a decupat-o cu grijă de pe cap. Unde a fost lipiciul, aceasta a
trebuit să taie părul până la piele.

Capitolul 4: Fantoma
Ȋntr-o seară, domnul Wormwood se întoarse de la garaj negru, ca un nor de furtună. S-a
îndreptat spre camera de oaspeţi unde Matilda, ghemuită pe un fotoliu, citea. Acest lucru îl scotea
din sărite pe taică-său.
Pe neaşteptate, acesta se apucă să smulgă paginile cărţii şi să le azvârle în coşul de hârtii.
Matilda îngheţă de groază deoarece cartea era de la bibliotecă. Ea nu s-a apucat de plans, ci a
rămas la locul ei, nemişcată, alba ca varul si gânditoare. Mintea ei căuta o nouă pedeapsă pentru
veninosul de taică-său.
Planul ei se baza pe papagalul lui Fred, prietenul Matildei, în special, de cât de bine ştia
pasărea să vorbească. Aceasta a împrumutat papagalul de la Fred, dându-i toţi banii ei de buzunar
pe săptămâna următoare, şi l-a dus acasă. Fetiţa a ascuns papagalul pe coşul semineului în sus,
complet ascuns vederii.
Ȋn acea seară, pe când luau cina în faţa televizorului, din camera de zi se auzi o voce care
spunea “Alo, alo, alo!” Mama a crezut că sunt hoţi în camera de zi, îndemnându-l pe soţul său şa
îi prindă. Sotul a sugerat să meargă toţi pentru a vedea ce este.Ȋnarmaţi cu ce au găsit în cameră:
o crosă de golf, lampa de pe masa, vătraiul, cuţit, tuspatru s-au îndreptat spre camera de zi.
Vocea se auzi din nou. Matilda a spus că este o fantomă deoarece a mai auzit-o şi altă
data. Toţi au fugit afară, trântind uşa după ei.
Ȋn după-amiaza următoare, Matilda a scos papagalul din şemineu, plin de funingine şi
destul de prost dispus, scoţându-l afară din casă fără să o vadă nimeni.

Capitolul 5: Aritmetică
Domnul Wormwood se întoarse vesel de la serviciu, spunându-i fiului său că a avut o zi
încununată de succes. A vândut nici mai mult, nici mai puţin decât cinci maşini, luând, pe toate,
bani frumoşi. Ȋntr-o zi, fiul său urma sa preia conducerea afacerii, aşa că încerca sa vadă cum îi
merge mintea. I-a dat să scrie, pe un carneţel, nişte cifre, cu cât a cumpărat el cele cinci maşini, şi

2
cu cât le-a vândut. I-a cerut fiului său să calculeze profitul scos. Acesta se plânse că erau multe
calculi de făcut.
În acea clipă, Matilda, cu voce joasă, spuse suma exactă a profitului. Tatăl, furios, o acuză
pe fetiţă că a trişat, uitându-se pe foaia lui, desi ea era în cealaltă parte a camerei.

Capitolul 6: Un bărbat blond-platinat

Matilda hotărî să îşi pedepsească tatăl pentru ultima dovadă de răutate din partea acestuia.
Aşa că, în dimineaţa următoare, fetiţa se trezi devreme şi se încuie în baie.
Doamna Wormwood obişnuia să îşi vopsească părul, de două ori pe an, blond-platinat,
însă, pentru a-şi întreţine culoarea, se spăla lunar cu o soluţie numită VOPSEA DE PĂR
BLOND-PLATINAT EXTRA PUTERNICĂ. Aceasta era păstrată într-un dulăpior din baie.
Tatăl Matildei avea părul des şi negru, fiind extrem de mândru de el. El îşi întreţinea
părul cu o loţiune tonică pentru păr cu violete. Ȋşi masa viguros parul cu o mare cantitate de ulei
cu violete.
Ȋn dimineaţa cu pricina, Matilda a deşurubat capacul uleiului de violete şi a turnat în
chiuvetă trei sferturi de sticlă. Umplu apoi flaconul cu vopsea de păr blond-platinat extra
puternică.
La micul dejun, domnul Wormwood şi-a făcut apariţia în sufragerie, cu mare tam-tam. A
cerut micul dejun, iar soţia se duse să îl aducă. Matilda nu îndrăznea să îşi ridice ochii din
farfurie. Fratele său se uita afară, pe geam, înfulecându-şi pâinea cu unt de arahide şi gem de
căpşuni.
Tatăl tocmai dădea să se aşeze în capul mesei, când mama apăru din bucătărie, cu micul
dejun. Aceasta a scos un ţipăt. Toţi se speriaseră, inclusive domnul Wormwood. Mama arăta cu
degetul înspre părul soţului său, spunându-i că şi l-a vopsit, desi acesta nega acest lucru. Aşa că a
cerut să i se aducă o oglindă.
Domnul Wormwood se uită în oglindă şi nu îî venea să creadă ce vede. Părul său era
blond, ca al soţiei sale. Nu ştia cum s-a întâmplat acel lucru. Doamna Wormwood a sugerat să îşi
vopsească părul, acesta strigând să îi facă o programare la coaforul soţiei pentru un vopsit.

3
 Capitolul 7: Domnişoara Honey
Matilda merse la şcoală mai târziu decât alţi copii deoarece părinţilor săi nu le păsa de
educaţia fetei. Ea păşi prima dată într-o sală de clasă la vârsta de cinci ani şi jumătate.
Şcoala primară era o clădire urâtă de cărămidă şi se numea Şcoala Primară Crunchem
Hall. Acolo studiau cam două sute cincizeci de elevi, cu vârste între cinci si doisprezece ani.
Directoarea şcolii, pe nume domnişoara Trunchbull, era o femeie care semăna teroare pe
unde trecea, fiind un tiran care-i speria atât pe elevi, cât şi pe profesori.
Ȋnvăţătoarea lor, Domnişoara Honey, avea darul de a se face iubită de toţi copiii din clasă.
Ȋn prima zi de şcoală, domnisoara Honey le spuse copiilor câteva lucruri despre
domnisoara Trunchbull, sfătuindu-i să nu o supere, să nu îi răspundă obraznic şi să nu se ia la
harţă cu ea.
Ea întrebă care dintre copii ştiau tabla înmulţirii cu doi. Matilda ridică mâna. Ea recită
înmulţirea cu doi, însă nu se opri la doi ori doisprezece, ci continuă, spunând că nu ştire cât poate
să continue. Domnişoara Honey, văzând acest lucru, îi dădu să calculeze ceva mai greu, Matilda
reuşind să spună rezultatul corect.
Domnişoara Honey era foarte impresionată de Matilda. Ştia că are în faţă un creier
mathematic extraordinar, un copil “geniu”.
Matilda se descurcă şi la citi, reuşind să citească fără a se încurca. Astfel, domnişoara
Honey află că Matilda iubeşte să citească.

Capitolul 8: Domnişoara Trunchbull

Domnișoara Honey, aflând cât de multe știa Matilda, voia să o mute la o clasă mai mare,
împreună cu elevii de unsprezece ani, considerând o greșeală să o lase să înveţe în clasa întâi.
Prin urmare, ea se duse la domnșoara Trunchbull pentru a-i spune acest lucru.
Aflând numele fetei, Matilda Wormwood, domnișoara Trunchbull a spus că îi cunoaște
tatăl deoarece îi vânduse o mașină de care, ea, era foarte mulţumită. De la tatăl fetei, domnișoara
Trunchbull aflase că fata e soi rău, o mare pacoste.
Auzind motivul pentru care domnișoara Honey o vizitase, directoarea credea că tânăra
învăţătoare voia să scape de fată și nu a fost de acord cu mutarea Matildei într-o clasă mai mare.
Domnișoara Honey văzând acest lucru, se hotărî să găsească un mod în care s-o ajute.

4
 Capitolul 9: Părinţii
Domnișoara Honey a mers la colegii care predau la clasele mari și a împrumutat câteva
manuals algebra, geometrie, literatură engleză și franceză, șsi altele, apoi i le-a dat Matildei
pentru a învăţa singură din ele, ea oferindu-se să îi explice ce nu întelegea.
Învăţătoarea se hotărî să meargă să stea de vorbă cu părinţii fetei. Părinţii Matildei păreau
deranjaţi de prezenţa domnișoarei Honey deoarece urmăreau una din emisiunile lor preferate.
Aceasta le spuse motivul pentru care venise: Matilda, la vârsta de cinci ani, făcea lucruri pe care
niciun alt copil nu era capabil de așa ceva: să citească, să socotească, să facă înmulţiri complicate
în cap cu viteza fulgerului.
Părinţii, însă, nu crezură acest lucru, spunând că ei nu au învăţat-o să citească. Ei păreau
deranjaţi de inteligenţa fiicei lor, mama considerând că e mai important să arăţi bine pentru a-ţi
găsi un soţ decât să pierzi vremea cu cititul.
Domnișoara Honey, văzând că nu se poate înţelege cu ei, plecă.

Capitolul 10: Aruncarea cu ciocanul

Matilda se împrieteni uşor cu ceilalţi copii. Una dintre prietenele ei era o fetiţă, Lavender.
Într-o zi, Matilda şi Lavender îşi petreceau pauza într-un colt al curţii. Hortensia, o fată de
zece ani se apropie de ele şi le ură bun venit la casa de corecţie. Aceasta le spuse fetelor că
Trunchbull nu putea suferi elevii de clasa întâi şi că în biroul directoarei se află un dulap căruia i
se zice Mormântul.Acesta era un dulap lung, însă foarte îngust. În acel dulap sunt închişi copii
care fac năzdrăvănii.
Hortensia le povesti fetelor cum a fost ea închisă în Mormânt, cum un băiat, care mânca
bomboane cu lemn-dulce, a fost azvârlit pe fereastra deschisă de către domnişoara Trunchbull.
Directoarea a fost aruncătoare de ciocan în echipa olimpică a Angliei, fiind mândră de braţul ei
drept.
În curtea şcolii apăru chiar directoarea care o chemă pe Amanda Thripp, o fetiţă cu codiţe
împletite. Domnişoara Trunchbull nu suporta codiţele, aşa că o apucă pe copilă de codiţe, începu
să o învârte în aer, tot mai tare, apoi îi dădu drumul, copila zburând peste gardul locului de joacă.

5
 Capitolul 11: Bruce Bogtrotter şi tortul
În ziua următoare, copiii au avut parte de un nou exemplu care le demonstră cât de
primejdioasă era directoarea. Elevii au fost anunţaţi să se reunească în sala de festivităţi.
După ce elevii îşi ocupaseră locurile în sala, Trunchbull îşi făcu apariţia. S-a înfipt în
mijlocul scenei, plimbându-şi privirea peste chipurile din sală. Dintr-o data, ea a stigat numele lui
Bruce Bogtrotter.Acesta a urcat pe scenă. Directoarea l-a acuzat că, în urmă cu o zi, acesta a furat
o bucată de tort de ciocolată de pe tava pregătită pentru ea.
Drept pedeapsă, Trunchbull i-a spus bucatăresei să îi aducă băiatului un tort, căci tot
adoră el tortul acela. Un uriaş tort apăru în mijlocul scenei. Bruce a fost nevoit să îl mănânce pe
tot. Având colegii de partea lui, încurajările acestora, Bruce a reuşit să mănânce până la ultima
îmbucătură, fiind aplaudat, în acel moment, de toţi copiii din sală. Furioasă, directoarea a spart
platoul de porţelan în capul bietului Bruce.

Capitolul 12: Lavender

Domnişoara Honey anunţă copiii că doamna directoare are obiceiul să intre câte o oră pe
săptămână la fiecare clasă, conform unui orar bine stabilit. La clasa lor, trebuia să intre în fiecare
joi, după masa de prânz. A prevenit copiii că directoarea este foarte severă. I-a sfătuit să aibă
haine curate, să fie curaţi pe mâini şi pe faţă şi să nu vorbească neîntrebaţi.
În ziua următoare, Lavender fugi în bucătărie şi găsi una dintre carafele lui Trunchbull. O
umplu pe jumătate cu apă şi aşeză vasul pe catedră. Din penarul ei, a scos o salamandră, pe care
a prins-o cu o zi înainte, şi a pus-o în carafa cu apă. Apoi a fugit în curtea şcolii, să se joace cu
colegii până când va veni vremea să intre la oră.

Capitolul 13: Examinarea săptămânală

Copiii se întoarseră la clasă la ora două fix. Aşteptau vizita directoarei. Aceasta a sosit şi
se proţăpi în faţa clasei. Ea a început să îi jignească, însă copiii tăcură.
Trunchbull le verifică mâinile, pentru a vedea dacă sunt curaţi. Îl certă pe un băieţel,
Nigel, pentru că avea mâinile murdare iar pe cămaşă avea o boabă de fasole.
Faptul că toţi elevii ştiau să spună pe litere cuvântul DIFICULTATE a enervat-o pe
doamna directoare. Pe Rupert, un băieţel care, din cauza emoţiilor, nu a ştiut cât fac doi ori şapte,

6
l-a prins de păr, ţinându-l în aer deasupra băncii. Pe Eric, care nu a spus correct cum se scrie
CEVA, l-a apucat de ambele urechi, strângându-i-le între arătător şi degetul mare.
Domnişoara Honey a încercat să le ia apărarea copiilor, însă Trunchbull i-a spus că
trebuie să le bage lecţiile în cap, recomandându-i învăţătoarei să citească Nicholas Nickleby, de
Charles Dickens. Atunci, Matilda a spus că ea a citit cartea. Trunchbull o consider mincinoasă.
Când află că este fiica lui Wormwood, îi spuse că tatăl ei era un mare şarlatan, care i-a vândut o
maşină stricată. O ameninţă pe Matilda că va fi cu ochii pe ea.

Capitolul 14: Primul miracol

Trunchbull continua să vorbească lucruri urâte despre copii, ea considerând şcoala
perfectă aceea fără copii.
Aceasta luă carafe de porţelan şi îşi turnă apă în pahar. Deodată, se pomeni că din carafă
îi curge în pahar o salamandră. Scoase un ţipăt şi sări ca arsă de pe scaun. Ea o acuză pe Matilda
de punerea salamandrei în carafă. Trunchbull era atât de furioasă, că faţa i se făcuse roşie ca
focul. Însă şi Matilda începea să vadă roşu în faţa ochilor. Deşi fetiţa continua să îi spună că nu
ea a pus salamandra, Trunchbull nu o credea, ameninţând-o că o va croi cu catarama de la curea.
Matilda se simţea tot mai furioasă. O ura pe Trunchbull. Privi spre paharul în care se afla
salamandra. Îşi dorea să i-l toarne în cap. Ţinându-şi privirile aţintite asupra paharului, reuşi să
mişte puţin paharul, apoi îl împinse mai tare. Atunci, paharul căzu de pe catedră, vărsând apa.
Apa, cu tot cu Salamandra, săriră pe pieptul lui Trunchbull, udând-o. Aceasta îi arse un dos de
palmă salamandrei care ateriză lângă banca lui Lavender. Fata o luă şi o puse, iarăşi, în penar.
Directoarea o acuză, din nou, pe Matilda pentru vărsarea paharului cu apă. Copiii o
apărară pe colega lor, spunând că nici nu s-a mişcat din bancă.
După ce Trunchbull a ieşit ca o furtună din clasă, copiii au ieşit afară la joacă.

Capitolul 15: Al doilea miracol

Matilda nu a ieşit afară ca şi colegii săi. Voia să vorbească cu domnişoara Honey. Fetiţa i-
a mărturisit că ea a fost cea care a vărsat paharul cu apă. Domnişoara Honey îi ceru să mai facă o
data. Paharul gol a fost aşezat în mijlocul mesei. Matilda îi porunci în mintea ei paharului să se
verse. A văzut cum se clatină şi cum cade pe catedră, aproape de braţele domnişoarei Honey.

7
 Învăţătoarea rămase cu gura căscată. Amuţise în faţa miracolului produs chiar în faţa
ochilor ei. Nu-i venea să creadă. O invită pe Matilda la casa ei pentru a bea un ceai împreună.

Capitolul 16: Căsuţa domnişoarei Honey

Domnişoara Honey şi Matilda se întâlniră la poarta şcolii şi au pornit împreună către casa
acesteia. În prezenţa domnişoarei Honey, Matilda se simţea foarte vioaie. Acestea vorbeau despre
puterea Matildei, domnişoara Honey considerând că au de-a face cu forţe misterioase.
Într-un ţârziu, au ajuns pe o cărăruie îngustăcare ducea spre o căsuţă minusculă. Căsuţa
domnişoarei Honey era simplă, ţărănească. Au intrat în casă, domnişoara Honey rugând-o pe
Matilda şa o ajute să facă ceaiul. Fetiţa aduse apă în găleată de la fântâna din grădina din spate.
Matilda o întrebă de învăţătoarea ei cum reuşeste să scoată suficienta apă ca să facă baie,
iar aceasta îi răspunse că se spală la găleată, în picioare. Atunci, realiză Matilda că domnişoara
Honey era săracă. Era şocată de casa în care locuia învăţătoarea ei cea elegantă şi distinsă.

Capitolul 17: Povestea domnişoarei Honey

Domnişoara Honey recunoscu că Matilda era prima persoană care îi calcă pragul şi care
află despre problemele ei. Aceasta, îi spuse Matildei o poveste, povestea copilăriei ei.
Tatăl său era un doctor ocupat, aşa că, după moartea mamei sale, a adus-o pe sora mamei
să locuiască la ei în casă. Domnişoara Honey a urât-o din prima clipă deoarece nu se purta foarte
frumos. Tatăl ei a murit pe neaşteptate când avea cinci ani. Aşa că, mătuşa i-a devenit tutore
legal. Avea drepturile unui părinte şi a trecut casa pe numele ei.
Matilda a vrut să ştie cum a murit tatăl domnişoarei Honey, însă nu ştia sigur, căci era
prea mică la acea vreme. Considera moartea tatălui său învăluită în mister, nevrând să creadă că
acesta se sinucise.
Domnişoara Honey a continuat să îi spună Matildei despre viaţa grea pe care a avut-o
alături de mătuşa ei şi cum a ajuns să locuiască în acea colibă. Ea a reuşit să trăiască vreme de
doi ani cu o liră pe săptămână, restul banilor din salariul ei fiind trimis în contul mătuşii, care i-a
reproşat domnişoarei Honey că îi datorează mii de lire pentru mâncare, haine şi pantofi.
Matilda află că mătuşa domnişoarei Honey era chiar domnişoara Trunchbull.

8
 Capitolul 18: Numele
Matildei nu-i venea să creadă că domnişoara Trunchbull era mătuşa care a terorizat-o pe
domnişoara Honey.
Nevrând să vorbească doar despre viaţa ei, domnişoara Honey o întrebă pe Matilda ce
mai putea face şi sugeră să facă nişte experimente. Matilda, în urma celor aflate despre viaţa
domnişoarei Honey, refuză şi voi să meargă acasă. Fetiţa a promis că nu va spune nimănui despre
acel lucru. A vrut să afle, totuşi, trei lucruri:cum Il striga domnişoara Trunchbull pe tatăl
domnişoarei Honey, cum îi zicea domnişoarei Trunchbull şi cum I se spunea domnişoarei Honey
acasă.
Matilda află, astfel, că tatălui domnişoarei Honey i se zicea Magnus, domnişoarei
Trunchbull i se zicea Agatha, iar domnişoarei Honey i se spunea Jenny.
Mulţumind pentru ceai, Matilda plecă.

Capitolul 19: Antrenamentul

Ajunsă acasă, Matilda găsi casa goală, ca de obicei. Ea îşi făcuse un plan ca s-o ajute pe
domnişoara Honey. Trabucul avea un rol important.
Ea avea în dormitory o măsuţa de toaleta pe care aşeză trabucul. Apoi merse pe pat.Ea
porunci trabucului să se mişte, şi, spre marea ei surpriză, trabucul se răsuci şi căzu de pe masă pe
covor.
Puse trabucul pe masă şi încercă să îl ridice. Reuşi să îl ţină sus cam zece secunde, însă,
pe urmă, căzu la loc.
Zi de zi, Matilda se închidea în camera ei şi exersa cu trabucul, până când, nu numai că
era în stare să-l ridice, dar putea să-l facă să se mişte prin aer exact aşa cum voia.

Capitolul 20: Al treilea miracol

A doua zi era joi, iar copiii ştiau că era ziua în care Trunchbull prelua clasa timp de o oră.
Elevii aşteptau tăcuţi şi înfricoşaţi.
Trunchbull intră în clasă. Se proţăpise în faţa clasei, cu privirea încruntată. Îl puse pe
Wilfred să spună tabla înmulţirii cu trei invers. Băiatul, bâlbâindu-se, îi spuse că nu o ştie invers.
Trunchbull îi reproşă domnişoarei Honey că nu i-a învăţat nimic săptămâna aceea. Directoarea îi
mai puse o întrebare lui Wilfred, dar acesta era prea speriat ca să mai poată deschidă gura.

9
Trunchbull, cu o figură de judo sau karate, îl lovi peste picior, încât acesta făcu un salt în aer.
Înainte să cadă, ţrunchbull îl apucă de picior şi-l ţinu atârnat în aer.
Dintr-o dată, creta de la tablă începu să se mişte singură. Trunchbull se uită înspre tablă.
Creta scria pe tablă numele ei. Îl aruncă pe Wilfred la pământ, apoi urlând, întrebă cine scria
chestiile acelea. Creta continua să scrie: "Sunt Magnus. " "Agatha, dă-i înapoi casa lui Jenny a
mea!" I se cerea să îi dea lui Jenny salariul, casa, apoi să plece, căci, altfel, o va goni el.
Domnişoara Trunchbull a căzut la pământ, fără viaţă. Domnişoara Honey ceru copiilor să
cheme sora medicală. Aceasta a fost dusă de cinci profesori şi de asistentă la infirmerie.
Domnişoara Honey alergă înspre Matilda şi o strânse tare în braţe şi o sărută.

Capitolul 21: Un cămin nou

Prin oraş se vestea că directoarea îşi revenise şi că please pe poarta şcolii, lividă la faţă.
În dimineaţa următoare nu apăru la şcoală. Directorul adjunct sună acasă, însă nu a răspuns
nimeni la telefon. Acesta hotărî să investigheze situaţia, aşa că se decise să îi facă o vizită
domnişoarei Trunchbull. Sună la sonerie, însă niciun răspuns. Uşa era deschisă. Intră. Deşi totul
părea normal, când deschise câteva sertare, constată că acestea erau goale.
Domnişoara Honey a primit o scrisoare de la o firmă locală de avocatură, care o informa
că testamentul tatălui său fusese găsit. Domnişoara Honey era proprietara casei care fusese
ocupată de domnişoara Trunchbull. Economiile tatălui său îi reveneau ei.
De atunci, Matilda mergea permanent la casa domnişoarei Honey.
La şcoală, domnul Trilby, a fost numit director. La scurt timp, Matilda a fost mutată în
clasa a cincea. Matilda a constatat că nu mai putea mişca obiecte, domnişoara Honey spunându-I
că din cauza faptului că, pentru prima data, creierul său are de-a face cu provocări pe masura lui,
funcţionând la capacitate maximă.
Ajungând acasă, Matilda îşi găsi părinţii îndesând haine în două valize mari.
Urmau să plece în Spania, însă Matilda nu voia să meargă. Plângând, Matilda alergă spre casa
domnişoarei Honey. Ea spus de hotărârea părinţilor de a pleca. Fetiţa voia să rămâna cu
domnişoara Honey, asă că, amândouă, s-au grăbit să meargă la părinţii Matildei pentru a le cere
să o lase pe fetiţă să rămână cu domnişoara Honey.
Părinţii fetei au fost de accord să o lase pe Matilda în grija învăţătoarei sale.

10
 "MATILDA"- IMPRESII

Mie mi-a plăcut faptul că Matilda, deşi era neglijată de părintii ei, şi-a găsit fericirea în
cărţi. Este o fetiţă demnă de admirat pentru inteligenţa ei, dar şi pentru bunătatea de care a dat
dovadă în numeroase ocazii.
Domnişoara Honey este o învăţătoare minunată deoarece iubeşte copiii şi încearcă să îi
apere de cruzimea domnişoarei Trunchbull.
Nu mi-au plăcut părinţii Matildei, care nu aveau deloc grijă de ea. Mama, deşi nu lucra,
era preocupată de frumuseţea ei şi de jocul de bingo.
Domnişoara Trunchbull este un personaj rău, făra suflet, deşi era înconjurată de copii. În
loc să îi protejeze, ea le făcea rău.

11