Sunteți pe pagina 1din 22

BUDISMUL ȘI

CIVILIZAȚIA
POPOARELOR
ASIATICE

1
CUPRINS:

I.ȊNTEMEIETOR

II.DOGMATICA
1. PRIMUL ADEVĂR
2. AL DOILEA ADEVĂR
3. AL TREILEA ADEVĂR
4. AL PATRULEA ADEVĂR

III.COMUNITATEA
1. CĂLUGĂRII
2. LAICII

IV.DIVIZIUNI
1.BUDISMUL THERAVADA-MICUL VEHICUL
2.BUDISMUL MAHAYANA-MARELE VEHICUL

V.EXPANSIUNEA GEOGRAFICǍ

VI.BUDISMUL ÎN DIFERITE REGIUNI ASIATICE


1. BUDISMUL ÎN SRI LANKA
2. BUDISMUL ÎN TIBET
3. BUDISMUL ÎN CHINA
4. BUDISMUL ÎN THAILANDA
5. BUDISMUL ÎN JAPONIA
6. BUDISMUL ÎN MONGOLIA
7. BUDISMUL ÎN INDIA

VII.AREAL DE DESFǍŞURARE LA NIVEL GLOBAL


VIII.IMPACTUL ASUPRA POPOARELOR ASIATICE

IX.BIBLIOGRAFIE

2
I.ÎNTEMEIETOR

La originea budismului stă un om.Istoricitatea acestui om excepțional,contestată


un timp,este astăzi recunoscută,însă datele sale exacte nu vor fi cunoscute cu
certitudine niciodată.El se naște în luna vesākha în anul 624 înainte de Cristos intr-un
mic regat nepalez,Terai,in sȃnul unei familii bogate.Istoriografia budistă chineză îl
face să se nască cu 60 sau 160 de ani mai tȃrziu.Unii savanți mai moderni îl
întineresc și mai mult.Pentru a face un compromis se aleg secolele VI si V(către 566-
486).Prime ște numele de Siddharta iar după unii autori acest nume nu este un titlu
ceea ce ar face ca numele său să rămȃnă necunoscut.Numele de familie era Gautama
care împreună cu prenumele său înseamnă “Cel care ș i-a împlinit țelul”.
În jurul vȃrstei de 30 de ani are 4 întȃlniri care îi răscolesc viața:se intȃlnește
cu un bătrȃn- descoperă bătrȃnețea,cu un om bolnav-descoperă durerea,cu un mort-
descoperă moartea ș i cu un călugar cerș etor-sărăcia.Astfel află suferințele care-i
apasă pe oameni ș i începe să-ș i pună întrebări despre rostul existenței.Se hotărȃș te
să se calugărească ș i sălăsuieste mai întȃi în preajma asceților hinduș i de unde învață
să postească ș i să mediteze.Studiază textele sacre ale hinduismului dar negăsind
răspuns la întrebările sale se hotȃrăste să caute în el însuși calea către
Adevăr.Meditează în locul numit Bodh-Gaya,pe rȃul Nairajana,un afluent al
Gangelui,în provincia Magadha sub un copac care în limba hindi se numeș te pipal iar
în limba latină ficus religiosa.În țarile budiste se crede că trezirea a avut loc în
răstimpul unei singure nopți cu luna plină din luna Vesakha(potrivit calendarului

3
nostru lunar aprilie-mai).După trezire preia numele de Buddha care se referă atȃt la el
însu și dupa trezire cȃt ș i la orice om care realizează propria sa trezire.
Prin Trezire el descoperă o metodă ce poate elibera definitiv o ființă de
patimi.
Buddha dorea,din cauza adȃncii lui compasiuni pentru oameni să le comunice
descoperirea sa.Dupa ce a oscilat un timp între a păstra această descoperire pentru
sine și a o împarta și ș i celorlalți,în cele din urmă s-a hotȃrăt să încerce să o
comunice și altora.
S-a indreptat astfel către centrele populate din sud înș irate de-a lungul
bazinului central al Gangelui și începe să pună în miscare așa-zisa “roata a
adevărului”.Timp de 45 de ani,el a continuat “să învȃrtească roata
adevărului”,explicȃnd calea descoperită de el spre eliberarea de suferință la toate
categoriile de oameni:regi si țarani,brahmani și paria,bancheri și cerșetori,asceți și
hoți-fără a face nici o distincție între ei, ignorȃnd orice sistem de caste sau stratificări
sociale,adunȃnd în jurul lui călugări și adepți laici iar la insistențele discipolului său
Ananda ș i călugărițele.
Ajuns la o vȃrstă avansată și considerȃndu-și misiunea împlinită ,el dispare
pentru totdeauna inȃlțȃndu-se în Parinirvana.Imediat după moarte,moaștele sale vor
fi vehement disputate,apoi împărțite între mai multe regate,fiind incluse în inima
primelor stupa(monument caracteristic pentru arhitectura budistă,edificiu
comemorativ ș i relicvar)

. Stupa.

4
II.DOGMATICA
Buddha enunță pentru prima dată,în mod clar “Cele patru adevăruri sfinte” care
stau la baza învățăturii sale,într-o predică ținută în Sarnath.
1. PRIMUL ADEVǍR:”Iată o călugări,Adevărul sfȃnt despre suferință:nașterea
este suferință,bătrȃnețea este suferință,boala este suferință,moartea este
suferință,unirea cu ceea ce nu iubim este suferință, despărțirea de ceea ce iubim este
suferință,neîmplinirea dorințelor noastre este suferință,pe scurt cele cinci feluri de
obiecte ale dragostei sunt suferință”(Traducere realizată de E. Lamotte,Histoire du
boudisme indien des origins a l’ere Shaka).
Budismul poate părea o religie pesimistă însă explicația ar fi că la pace
interioară se ajunge privind realitatea suferinței drept în față.Budismul este realist și
nesentimental,clarvăzător ș i pragmatic.
Primul adevăr este o constatare:universalitatea “dukkei”,termen din pali,tradus
prin “suferință”-acesta este sensul efectiv primului sens al cuvȃntului :suferință fizică
ș i morală care în contextul budismului acoperă ș i noțiunile de
imperfecțiune,schimbare,nepermanență.O altă interpretare ar fi de la originea
cuvȃntului dukkha-stare condiționată care ne face să cugetăm asupra modului în care
budismul concepe ceea ce noi numim individ -o combinație de energii fizice și
mentale,în ve șnică mi șcare,energii sau forme repartizate în cinci
agregate:material,senzațiile,percepțiile,formațiunile mentale și conștiința.Moartea,în
acest caz este concepută ca o dezintegrare a acestor agregate care nu dispar o data cu
corpul fizic,ci își continuă existen ța sub o altă formă.Cu aceasta optica budismul
acceptă pe deplin noțiunea de samsara preferȃnd traducerea “renaștere” în loc de
“reîncarnare”.
În cadrul acestui prim adevăr Budhha a făcut distincție între trei caracteristici
ale existenței:
1.suferința fizică sau mintală

2.impermanența(anitya):orice manifestare a vieții este impermanentă iar dorința


noastră de a face lucrurile să dureze este o sursă majoră de suferință.
3.lipsa de substanțialitate a eului uman(anatman).Budismul susține că un “eu” sau
“suflet” ce rămȃne neschimbat de-a lungul vieții și supraviețuiește după moartea
biologică este o iluzie.

5
2. AL DOILEA ADEVǍR:”Iată,calugări,adevărul sfȃnt despre originea
durerii:este setea neostoită de la o renaștere la alta,înso țită de plăcere ș i lăcomie,care
î și găse ște ici și colo plăcerea:setea de plăcere,setea de existență,setea de
nepermanență”.
Cel de-al doilea adevăr expune cauza suferinței omului:setea(tanha) lui de
lucruri imposibile de avut .
3.AL TREILEA ADEVǍR:”Iată,calugări,adevărul sfȃnt despre înăbușirea
suferinței:domolirea acestei sete,prin anihilarea totală a dorinței,alungȃnd
dorința,renunțȃnd la ea,eliberȃndu-ne,nemailăsȃndu-i loc”.
Cel de-al treilea adevăr exprimă posibilitatea eliberării de suferință,posibilitatea
unei stări de pace interioară caracterizată prin absența suferințelor mintale(în
sanscrită:nirvana).Nirvana presupune o adȃncă înțelegere și acceptare a vieții,a lumii
ș i a mor ții,în țelegere ce risipeș te iluziile ș i ignoranța care dau naștere la suferință.O
înțelegere la nivel de idei nu este suficientă,înțelegerea trebuie să vină din adȃncul
inimii.Cuvȃntul nirvana are în limba sanscrită și sensul de expirație.Viața este
respirație,adică inspirație,urmată de expirație.Dacă din prea multă sete de viață,cineva
se ata șează de inspira ție ș i refuză să mai expire,el își va pierde viața prin
sufocare.Nirvana înseamnă expirație,un mare suspin de ușurare,o stare de perfectă
deta șare,o totală acceptare a vie ții a șa cum este.
4.AL PATRULEA ADEVǍR”Iată ,o,călugări,adevărul sfȃnt pe drumul ce duce
la înăbușirea suferinței:este drumul sacru cu opt ramuri,care se numește :întelegere
dreaptă,gȃndire dreaptă,cuvȃnt drept,faptă dreaptă,mijloace de existență drepte,efort
drept,concentrare dreaptă”.
Dupa ce afirmă posibilitatea unei eliberări,Buddha arată calea care conduce la
ea și care este denumită în mod curent:”Nobila Cărare Octupală” .Opt factori,legați
între ei,deoarece,fiecare contribuie la dezvoltarea celorlaltor.Această cale este propusă
pentru a atinge sănătatea mintală,echilibrul ș i pacea interioară,nirvana.Cele opt
brațe(aspecte) ale căii sunt grupate în mod tradițional în trei categorii:
I.Întelepciune(în pali:panna):1.înțelegere clară(samma ditthi);
2.motivație sănătoasă(samma sankappa)

II.Moralitate(sila):3.vorbire dreaptă(samma vaca)


4.acțiuni drepte(samma kammanta)
5.mijloace de existență corecte(samma ajiva)

6
III.Meditație(bhavana):6.efort potrivit(samma vayama)
7. concentrare(samma samadhi)
8.clarviziune(samma sati)
samma=drept,corect,potrivit,clar,sănătos

Dharmachakra,roata cu opt spițe reprezentȃnd „Calea


cu opt brațe” a budismului.Forma circulară a simbolului
sugerează perfecțiunea învațăturilor lui Buddha.

Întelegerea clară a realitații este începutul,mijlocul


și sfȃrșitul căii budiste.
Aceste patru adevăruri nobile nu trebuie
interpretate ca fiind dogme ce trebuie crezute a priori
sau la care lumea trebuie să se închine.Ele descriu terapia(metoda) articulată de
budism pentru eliberarea de suferință.Ea constă în întelegerea suferinței,eliminarea
cauzei suferinței,afirmarea posibilității stingerii suferinței și cultivarea căii ce duce la
stingerea suferinței.Buddha nu a cerut niciodată discipolilor să-l creadă orbeste.El i-a
încurajat să fie critici,să se convingă ei însiș i de adevărurile spuse de el ș i de
eficacitatea metodei.Cȃnd era vorba de alegerea unei religii,Buddha îi sfătuia pe
oameni să o testeze mai întȃi empiric înainte de a o accepta și practica:”Nu credeți în
ceva doar din auzite.Nu credeți în tradiții numai pentru că au fost acceptate de
nenumărate generații succesive.Nu credeți într-o învățătură religioasă numai pentru că
mulți vorbesc de ea…Dar,dacă după observații îndelungate și analiză temeinică,găsiți
că o învățătură este în acord cu experiența și rațiunea voastră și ea este spre binele
tuturor,atunci acceptați-o și trăiți în acord cu ea”.
Budismul este o religie făra credințe,diferită de celelalte religii teiste,care cer
credincio șilor să creadă necondiționat în adevărul celor spuse în cărțile
sfinte,adevăruri ce pot fi discutate și puse la îndoială.Buddha a adoptat următoarea
regulă:”orice adevăr pe care îl afirm,trebuie mai întȃi să-l fi trăit,să-l fi vazut,să-l fi
cunoscut,să-l fi simțit eu însumi”După el,poziția omului este supremă,omul fiind
propriul său refugiu.Nu există autoritate mai înaltă decȃt el,care să-i judece
viața”Omul este propriul său refugiu”-Buddha.Trezirea nu presupune vreo grație
divină:”Trebuie să păsiți voi înșivă pe cale prin propriile voastre eforturi,căci eu nu
fac decȃt să vă arăt calea”-Buddha.În virtutea principiului responsabilității
individuale pentru salvare,budismul lasă o mare libertate de gȃndire discipolilor

7
săi.Aceasta este necesară pentru că,după Buddha,salvarea omului depinde de
înțelegerea directă,de către el însuși ,a adevărurilor fundamentale ale vieții și ale
lumii.Buddha a susținut că învățătura lui nu conține doctrine ezoterice sau învățături
secrete ș i că el nu a avut niciodată nimic de ascuns.
Doctrina budistă nu se întemeiază pe o explicație sau pe o revelație privind
creația și sfȃrșitul lumii însa n-a păstrat tăcere deplină cu privire la lumea
fenomenală.Potrivit Scripturilor canonice,lumea(în pali:loka) nu se mărgine ște la
planeta locuită de ființele umane și la astrele concepute ca un sistem
organizat.Dimpotrivă,este compusă din nenumărate unități(loka-dhatu),care
corespund,fiecare,unui sistem solar.
În diverse pasaje canonice,miile de sisteme planetare de mici
dimensiuni(sata-sahassi culanika-hatu)sunt explicate în felul următor:”Acolo unde se
găse ște lumina a mii de sori ș i a mii de luni,acolo se întinde suprafa ța a mii de
sisteme planetare de mici dimensiuni ș i acolo se găsesc mii de Jambudipa,mii de
Aparagoyana,mii de Uttarakuru ș i mii de Pubbavideha”(aceste nume corespund celor
patru regiuni sau continente cunoscute în vremea lui Buddha.Aceste detalii nu sunt
prezentate ca revelații asupra Universului.Budismul a dorit să marcheze astfel refuzul
său deplin de a formula o doctrină în care omul ș i Pamantul să ocupe un loc
unic.Altfel spus,învățăturile budismului cu privire la viață,existență se referă la toată
lumea,inclusiv la zei,la diver șii brahma,chiar ș i la animale.Din această cauză doctrina
vorbe ște de fiin țe vii(satta) și nu doar de fiin țe umane.Doctrina budistă nu începe
prin a descrie diversitatea ființelor vii si nici imensitatea lumii,ea este interesată în
special de condiția prezentă a fiecărui individ își prescrie să înceapă prin a înțelege
lucrurile interioare și nu cele exterioare.
Canonul este format din cele “Trei Coșuri”-Tripitaka:Regula mȃnăstirească-
Vinaya,Discursul-Sutra ș i Doctrina aprofundată-Abhidharma.În cele cinci clase ale
Discursului se afla păstrate ceea ce este privit ca autenticele cuvinte ale lui Buddha
rostite însă de Ananda,un discipol apropiat al său ș i care încep sistematic cu formula
“după cum am auzit”.

8
O ediție completă,în limba
thai,a canonului Pali.

Doctrina budismului
vechi se sprijină pe trei piloni
denumiți “cele trei

giuvaieruri”:Maestrul(Buddha),învățătura sa(Dharma) și comunitatea(Shanga).

III.COMUNITATEA
Comunitatea avea două compartimente:
1.Călugării

2.Laicii
1.Călugării-sunt denumiti”bhikshu” ceea ce înseamnă cer ș etori,pentru că neputȃnd
efectua nici o activitate productivă,ei sunt nevoiți să cerșească de la laicii pe care în
schimb îi învață doctrina.Vȃrsta minimă fixată pentru intrarea în ordinele călugărești
este de 7 ani.Intrarea se face prin actul plecării:candidatul se rade pe cap,îmbracă
ve șmȃntul galben al celor ce se retrag din lume ș i roste ște de 3 ori în fața unui
călugăr căruia i se atribuie această sarcină,formula triplă de adoptare a refugiilor:”Plec
în refugiul lui Buddha,plec în refugiul lui Dharma,plec în refugiul lui
Samgha”(Această practică este astăzi curentă în Asia de SE).Urmează o perioadă de
noviciat iar apoi hirotonisirea în cadrul unei ceremonii în care,în fața adunării
comunității,novicele primea de la maestrul său castronul și veșmȃntul,simboluri ale
vieții monastice,după care cerea de 3 ori să primească hirotonisirea.I se puneau apoi o
serie de întrebări,destinate ca să garanteze că nimic nu se împotrivea călugăririi sale
definitive.Apoi cererea de hirotonisire era repetată de către maestru iar comunitatea
î și exprima aprobarea prin tăcere.Noului călugar i se repartizau din acel moment,timp
de 10 ani doi mae ștri:unul însărcinat să-l înve țe disciplina ș i să-i supravegheze
conduita,celălalt însărcinat să aprofundeze cunoștin ț ele sale despre doctrină.Din acel
moment viata lor decurge după un tipar neschimbat.

9
Călugări budiști

2.Laicii-credincio șii care după ce au rostit tripla formulă a acceptării refugiilor,se


angajează să trăiască în respectul celor cinci percepte morale:abținerea de la
omor,furt,minciună,practice sexuale nepermise și consumarea moderată a băuturilor
care îmbată.Ei nu renunță la societate dar speră că săvȃrșind fapte demne de laudă,se
vor na ște din nou in condi ții superioare.

V.DIVIZIUNI
Începȃnd cu secolul al III-lea î.Chr.,budismul se imparte în două mari curente
care propun fiecare o cale(vehicul)diferită pentru a ajunge la nirvana:
1. BUDISMUL THERAVADA-MICUL VEHICUL

Este practicat azi de 35% dintre budiști .Este religia dominantă în Sri Lanka,în
Birmania ,în Thailanda,în Cambodgia ș i în Laos.Credincio șii aplică cu strictețe
regula vieții lui Buddha.Ei se angajeaza să-și gaseasca refugiu în Buddha,dharma
ș i în shanga.Budismul theravada este prin esen ță o regulă de via ță monastică,fără

10
o divinitate supremă.Credincio șii respectă interdic țiile iar călugării aleg să se
retragă din societate pentru a medita.În fiecare an se sărbatoreș te întemeierea
comunității(februarie,martie)și momentul cȃnd călugării rămȃn în mȃnăstire pe
timpul sezonului ploilor(iulie,august).
Cărțile aparținȃnd Micului Vehicul sunt compuse în pali,dialect literar strȃns
înrudit cu sanscrita.Scrierile pali se plasează cam între secolul al VI-lea d.Chr.
2.BUDISMUL MAHAYANA-MARELE VEHICUL

Întruneste astazi 60% dintre budi ști.Este practicat mai ales în China,în Coreea,în
Japonia,Nepal,Mongolia și Vietnam.Budistii Mahayana interpeleaza mai pe larg
mesajul lui Buddha.Ei consacră în acelaș i timp un cult divinitaților hinduse ș i
celor dintr-o altă religie,cum ar fi daoismul în China ș i ș intoismul în
Japonia.Venerează mai cu seamă diferitele figuri ale lui Buddha,din care au făcut
un zeu. Ei îi închină un cult ș i unor bodhisttava,niște oameni în țelep ți care au
hotȃrăt să se dedice mȃntuirii celorlalți.Cel mai venerat dintre ei este
Avalokinteshvara,care are mai multe brațe și numeroase capete simbolizȃnd
ajutorul infinit pe care îl aduce oamenilor.Cu prilejul ceremoniilor,calugării
acoperă statuia lui Buddha cu stofe,aur ș i bijuterii.Credincioș ii aduc ofrande sub
formă de hrană,flori ș i tȃmăie.Recită rugaciuni și se așează la picioarele lui
Buddha pentru a medita.
Textele Marelui Vehicul sunt compuse în sanscrită.Printre cele mai
importante dintre aceste texte se numără:Mahavastru,Lalita Vistara,Divyavadana ș i
Saddharma Pundarika.
Învățăturile și organizarea monahală instituite de Buddha pot fi numite prin
termenul budism presectar,cu toate că toate diviziunile actuale ale budismului au fost
prea mult influențate pentru a garanta o includere sub acest nume și a delimita

11
caracterul acestei forme originale.O modalitate de clasificare a budismului utilizată
atȃt de savanți cȃt și de credincioși cum ar fi:
1.Budismul est-asiatic numește budismul răspȃndit în Corea,Japonia, Singapore
ș i o mare parte din China și Vietnam. Budismul estic este un nume alternativ
pentru budismul est-asiatic sau se referă uneori la toate formele tradiționale de
budism,în contrast cu budismul vestic răspȃndit în Europa și America.
2.Budismul ezoteric este sinonim cu Vajrayana. Unii savanți au aplicat termenul
unor practici ale budismului Theravada întȃlnite în zone precum Cambodgia.
3.Budismul nordic este un nume folosit pentru budismul tibetan.
4.Budismul sud-estic denume ște Theravada.
5.Budismul sudic denumeș te Theravada.
6.Budismul tantric este un alt nume pentru Vajrayana ș i Tantrayana.
7.Budismul tibetan este budismul întȃlnit în Tibet,Mongolia,Bhutan și unele zone
din China,India și Rusia.
8.Mantrayana este sinonim pentru Vajrayana.Școala Tenda din Japonia a fost
influențată de Mantrayana,conform tradiției.
9.Sravakayana un termen alternativ pentru primele școli budiste.
10.Şcolile budiste timpurii sunt școlile în cadrul cărora budismul a fost divizat în
primele secole.Dintre aceste ș coli,doar una a supravie țuit, Theravada.
11.Tantrayana este considerat de obicei o alta denumire a budismuliu Vajrayana.
12.Theravada este budismul tradițional răspȃndit în Sri Lanka,
Birmania,Thailanda,Laos,Combodgia,o parte din Vietnam,China,India, Bangladesh ș i
Malaezia. Este singura ș coala budistă timpurie care a rezistat de-a lungul istoriei.
Uneori termenul este utilizat pentru a desemna toate ș colile budiste timpurii.
13.Vajrayana o formă religioasă care s-a desprins din budismul Mahayana. Este de
obicei asociat cu budismul tibetian, deși nu există o definiție precisă a acestei
diviziuni.

IV.EXPANSIUNEA GEOGRAFICĂ
Chiar dacă la început budismul număra doar cȃteva persoane,la cȃteva
săptămȃni după prima sa predică,Buddha a dat o deviză acestei mișcări a celor care
renunțaseră la lume:”Pentru binele multora,pentru fericirea multora”.Mesajul se
sprijinea pe două virtuți:ințelepciunea și compasiunea.

12
“O,calugări,m-am eliberat de toate legăturile umane ș i divine ș i voi,de
asemenea,v-ați eliberat.Porniți la drum și umblați pentru binele celor mulți,pentru
fericirea celor mulți din compasiune pentru lume,spre folosul,spre binele,spre fericirea
zeilor ș i a oamenilor.Nu urma ți doi acela și drum.Propovăduiți Legea care este
binefăcătoare la începutul sau,binefăcătoare la mijlocul ei,binefăcătoare la sfȃrșitul
ei.Propovăduiți-o în spiritul ei,în litera ei,arătați în toată puritatea sa,practica vieții
religioase.Exista ființe care nu sunt din fire orbite de patimă:acestea se vor converti la
Lege”.
Cu aceste cuvinte,Buddha,conform Vinaya subliniază elanul misionar al
învățăturilor sale.
Astfel budismul s-a extins în afara Indiei pe trei direcții.Spre sud,călugării l-au
răspȃndit,călătorind pe pămȃnt și pe apă în Sri Lanka și Asia de SE.Spre
nord,învățătura a fost propovăduita în întreaga Asie Centrala și de-a lungul Drumului
Mătăsii,pȃnă în China,iar de aici,în cele din urma și-a croit drum spre Coreea și
Japonia.Un val mai tȃrziu a purtat budismul dincolo de Himalaya,în Tibet.

Răspȃndirea budismului-un proces pașnic în sine a fost întămpinată periodic cu


ostilitate.În anul 842 d.Chr. în China, împaratul Wuzong din dinastia Tang,a început
să persecute religiile de origine străină.În jur de 4600 de mȃnăstiri budiste au fost
desființate,opere de artă de o valoare inestimabilă au fost distruse și în jur de 260000
de călugări și călugărițe au fost obliga ți să se întoarcă la viața laică.Istoria s-a repetat

13
odată cu încercarea Partidului Comunist chinez de a suprima budismul-cel mai
evident în Tibet.După datele oferite de Compania Internațională pentru
Tibet,începȃnd cu 1949 au fost distruse peste 6000 de mȃnăstiri și temple și cel
puțin 50000 de tibetani au murit închiși,torturați,înfometați din cauza războiului.
Numărul actual al budiștilor variază între 230 ș i 500 de milioane,cu tate ca
suma de 375 de milioane este în general acceptată ca fiind cea mai verosimilă.Aceasta
discrepanța de date demografice se datorează faptului că în multe țări,credincioșii îșI
exprimă adeziunea atȃt budismului cȃt și unor credințe populare(sau chiar altor
religii),oscilȃnd între practicile celor două tipuri de sisteme religioase sau îmbinȃndu-
le.Cu toate acestea,numărul aderenților este considerabil plasȃnd budismul pe poziția
a cincea în clasamentul celor mai mari religii ale lumii,după creștinism,cu 2,1
miliarde de credincio și,islamism cu 1,3 miliarde,hinduism cu 870 milioane ș i religia
tradițională chineză cu 405 milioane.

VI.BUDISMUL ÎN DIFERITE REGIUNI ASIATICE

1.Budismul în Sri Lanka


Fiind țara unde budismul a avut cea mai mare longevitate și unde și-a
conservat cel mai mult timp statutul de religie a majorității,Sri Lanka a îmbrățișat
această credință încă din secolul al doilea î.Hr. conform unor cronici ca Dipavamsa în
urma acțiunilor misionare ale călugărului Mahinda, fiul lui Asoka. Astăzi 70% din
populație este budistă, cei mai mulți dintre ei fiind adepții ramurii Theravada,care de
altfel are ș i o bogată tradiție în această insulă. Canonul Pali de exemplu, autoritatea
supremă theravadinilor, a fost transpusă în forma scrisă în Sri Lanka în jurul anilor 30
î.Hr. O legendă spune ca Sanghamitta,fiica lui Asoka a adus pe insulă o ramură din
Copacul Iluminării (sau Copacul Bodhi), a sfințit locul și a plantat-o la Anuradhapura.

2.Budismul în Tibet
Budismul tibetan se diferențiază foarte mult de celelalte forme ale budismului.
Fiind tradițional afiliat Mahayanei prin scopul de a obține condiția de buddha pentru a
elibera semenii de suferința, el cuprinde și ritualurile magice și ezoterice ale
Vajrayanei. Legendele spun că elementele budiste au pătruns în Tibet în timpul „celui

14
de-al 28-lea rege”, Thothori Nyantsen(sec. al V-lea),care se pare că a fost un
conducător local din valea Yarlung. Istoria legendară relevă multe aspcte inedite,
miraculoase, în timpul domniei acestei căpetenii( se spune că din cer cădeau volume
sacre,lovind acoperișul regelui,etc.), dar e posibil ca aceste mituri să aibă ș i un suport
real:venirea misionarilor budi ști.

3.Budismul în China
Budismul a pătruns în China la puține secole de la decesul lui Buddha, într-o
perioadă cȃnd taoismul și confucianismul dominau acest teritoriu asemȃnător Indiei
prin vastitate ș i diversitate culturală. La început nu a acaparat mulți adepți în China,
însă începȃnd cu secolul al II-lea d.Hr.își lărgește comunitatea datorită unor oarecare
similarități cu taoismul și a ușurinței cu care învățătuile erau receptate. Astăzi China
are cel mai mare număr de adepți ai religiei budiste(deși greu de stabilit,numărul s-a
aproximat la cca.102 milioane), majoritatea fiind mahayaniș ti: cei din est sunt
„budi ști est-asiatici” sau „mahayanisti tibetani”. Instaurarea comunismului în China
ș i Tibet a împiedicat dezvoltarea liberă a acestei religii prin închiderea mănăstirilor ș i
abolirea oricăror forme de ceremonii religioase publice.

4.Budismul în Thailanda
Cu 95% din populație împărtășind credința budistă,Thailanda este țara în care
această religie are cea mai mare densitate demografica. Budismul thailandez este
theravadin,dar integrează și elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea
strămo șilor.Se prezumă fără dovezi concrete că budismul a pătruns pentru prima oară
în această zonă în secolul al III-lea a.Chr. mulțumită misionarilor regelui
Asoka.Arhitectura religioasă se caracterizează prin stupe înalte poleite cu aur.Ca în
majoritatea țărilor theravadine,budismul în Thailanda este reprezentat de autoritatea
călugărilor,care pȃnă în a doua jumătate a secolului al XX-lea,își începeau vocația la
opt ani slujind la un templu ca dek wat (”copil de templu”).Principalul motiv pentru a
deveni un dek wat este de a acumula o învățătură de bază prin citirea,scrierea și
memorarea textelor sacre cȃntate în diferite ritualuri.De aceea templele rurale(wat) au
servit ca o structură de bază în instruirea elementară a populației.Astăzi ele cedează
teritoriu aparatului educațional condus de guvern deși încă își exercită dominația cu
pregnanță în unele zone.

15
5.Budismul in Japonia

Kinkaku-ji,”Templul pavilionului de aur”-Kyoto,Japonia

Budismul Mahayana a fost adus în Japonia din Coreea în secolul al VI-lea d.Chr
ca o consecință a contactelor cu lumea central asiatică prin Drumul Mătăsii.S-a impus
rapid în arhipelag datorită voluminosului canon religios,a corpului doctrinar elaborat,a
clerului bine organizat ș i a tradiției înfloritoare în artă ș i arhitectură,caracteristici de
care credința autohtonă japoneză,șintoismul,ducea lipsă.Superioritatea netă a
budismului nu a exclus o simbioză cu religia tradițională,ci dimpotrivă,Buddha a
devenit în scurt timp un zeu șintoist(kami).Budismul japonez a marcat istoria
budismului internațional prin diverse școli tradiționale,cele mai importante fiind
probabil cele din timpul lui Kamakura(1185-1333) și anume Şcoala Amidista a
Pămȃntului Pur,promulgată de Genshin și articulată de unii călugări ca Honen,care
insista asupra salvării prin credință într-un Buddha celest numit Amitabha și
constituie cea mai mare sectă budistă din Japonia(ș i poate chiar din Asia) ș i Şcoala
Zen,cu un caracter mult mai filozofic,care a fost adoptată de clasele nobiliare
japoneze și a avut un impact imens asupra culturii Japoniei.În perioada
naționalismului japonez ce a precedat cel de-al doilea război mondial,budismul a fost
privit cu ostilitate ca un element exterior ce periclitează valorile tradiționale și s-a
încercat,de și fără succes, o dislocare a ș intoismului din budism.Astăzi Japonia
numără peste 89 de milioane de budiști(aproape 50% din populație),fiind a doua ț ară
din lume după China în ceea ce prive ște lărgimea comunității budiste.

16
6.Budismul in Mongolia

Mȃnăstire de lama în Tsetserleg,Mongolia

Forma budistă instituită în Mongolia este cea a budismului tibetan. Mongolezii


tradiționali venerau cerul și pe strămoși.În anul 1578, Altan Khan,vrȃnd să unească
sub conducerea sa neamul mongol,a pactizat cu liderul unei secte budiste tibetane
oferindu-i ș colii sale protec ție în schimbul legitimită ții religioase. Liderul a primit
titlul de DALAI LAMA(adică de învățător spiritual suprem,în traducere expresia
înseamnă”lama oceanului”),pe care îl poartă ș i succesorii săi de astăzi. Althan Khan
moare puțin timp mai tȃrziu, însă secta budistă Gelug se răspȃndește în întreaga
Mongolie. Budismul mongolez combină Mahayana cu ritualurile tantrice ș i practicile
tibetane tradiționale și este coordonat de lama, lideri spirituali similari unor guru
hindu și.În perioada 1924-1990, manifestarea religioasă în această țară a fost
stingherită de comunism(de altfel Mongolia a fost prima țară care a trecut la
comunism).

7.Budismul in India
După extincția budismului de
pe teritoriul indian din secolul al
XIII-lea, această religie tinde să se

17
întoarca la origini abia în 1891, prin inițiativa unui mentor sri lankez, Anagarika
Dharmapala care fondează Maha Bodhi Society. Această societate construieș te multe
temple și mȃnăstiri(vihara) în India, inclusiv cea din Sarnath, locul primei predici a
lui Buddha ș i se ocupa cu promovarea budismului în peninsulă.

Temple și mȃnăstiri budiste

În 1892, Kripasaran Mahasthavir creează o nouă organizație, Bengal Buddhist


Association, avȃnd aceleași scopuri. O altă mișcare pro-budistă este aceea a
indienilor fără casă(dalit sau paria) inițiată în anii 1890 de reprezentanți ai acestei
clase, Iyothee Thass, Brahmananda Reddy si Dharmananda Kosambi. În 1956, prin
convertirea liderului dalit B. R. Ambedkar la budism,mulți dintre partizanii lui au fost
impulsionați să îi imite gestul. Mediația budistă Vipassana acaparează tot mai mulți
amatori mai ales în India,dar ș i în țările occidentale.În prezent,în India sunt 12-17
milioane de budi ști.

18
VII.AREAL DE DESFǍŞURARE LA NIVEL
GLOBAL

Primele douăzeci de state în funcție de numărul credincioșilor budiști.

Budismul s-a extins atȃt în interiorul Asiei cȃt și în Europa și spre est,spre
America.
Intelectualii europeni au importat budismul în secolul al XIX-lea,dar numărul
adepților a rămas redus pȃnă la apariția imigranților asiatici budiști,la sfȃrșitul
secolului al XX-lea.
Pe continentul american budismul a fost adus de către chinezii porniți să caute
aur,în California,în 1848.Le-au urmat la scurt timp japonezii plecați să recolteze
trestia de zahăr în Hawai.Anii 60 au adus un nou val:imigranții din sud-estul Asiei.
Dacă din totalul de budiști de 379 de milioane,98% adică 373 de milioane trăiesc
în Asia,2% adică 6 milioane trăiesc pe celelalte continente după cum urmează:în SUA
si Canada există un număr de 3,11 de adepți,în Europa numărul budiștilor se
estimează la 1,64.În America Latină sunt 0,71,în Oceania 0,50 iar în Africa 0,15.

19
VII.INFLUENŢA BUDISMULUI ASUPRA
POPOARELOR ASIATICE
Budismul a avut un impact puternic asupra popoarelor asiatice datorită
faptului că se proclama ca fiind în primul rȃnd o filozofie sau o formă de psihologie
ce ajută oamenii să se elibereze de suferință.Spre deosebire de alte religii,el nu susține
existența unei ființe supreme și încurajează să se pună la îndoiala sau chiar să se
sfideze autoritatea.
Budismul și-a dezvoltat un stil accesibil tuturor claselor de oameni care i-a
permis să se extindă și să primească adepți.
Unul din motivele pentru care a rezistat atȃt de mult timp în culturi diferite
este felul în care a reu șit să înglobeze diferitele elemente ș i să se modeleze după
obiceiurile fiecărei zone în care a pătruns.
Budismul a oferit popoarelor asiatice instrumente eficace care conduc spre
experimentarea directă a con știin ței după cum afirmă Lopon Ceciu Rinpoce,unul
dintre cei mai experimentați maeștrii budiști.Învățătura lui Buddha este asemenea
diamantului:de și esența îi este aceeaș i,î ș i schimbă culoarea în funcție de cea a
ambianței.Budismul se adaptează tradițiilor culturale ale diferitelor țări,fără ca esența
să-i fie alterată.
Viziunea budistă precum ș i metodele sale de o mare flexibilitate sunt astăzi
mai u șor de în țeles ca oricȃnd.
Atrași de idealurile budismului precum pacifismul,dăruirea ș i implicarea
socială s-au înființat diferite organizații care colectează și trimit bani unor grupuri
naționale și internaționale care militează pentru pace și drepturile omului.Se
organizează ș i sesiuni ale unor secte centrate pe problemele sociale cu care se
confruntă societatea:divorțul,dependența de droguri,depresia sau sinuciderea.
Așadar impactul asupra popoarelor asiatice a fost atȃt de puternic încȃt
oamenii s-au schimbat și sunt dispuși să facă voluntariate,să doneze bani,să
organizeze proteste,să se sacrifice ș i totul pentru a urma cuvintele discipolului
lor”Pentru binele multora,pentru fericirea multora”.

20
IX.BIBLIOGRAFIE

1.Carrithers M.(1983) Buddha.Traducere Russo V.(1996),Editura


Humanitas,Bucure ști

2.Eliade M.,Culianu I.P.(1990) Dicționar al religiilor,Editura Humanitas,Bucure ști

3.Gaudin P.,Combe V.,(1995) Marile religii.Traducere Antonescu S.(1995),Editura


Orizonturi,Bucure ști

4.Delumeau J.(1993) Religiile lumii.Traducere Pagu A.(1996),Editura


Humanitas,Bucure ști

5.Naudin C.,Cuq M.L.(1995) Religiile lumii-Enciclopedie pentru tineri.Traducere


Negrea I.(1996),Editura Enciclopedică Rao,Bucure ști

6.Granet M.(1989) Religia chinezilor.Traducere Vasiloiu M.J.(2004),Editura


Artemis,Bucure ști

7.Coomaraswamy A.K.(1997) Hinduism si budism.Traducere Popa G.


(1997),Editura Timpul,Ia și

8.McCurry S.(2005) National Geographic

9.Brune F.(1995) Hristos si Karma.Spre reconciliere?.Traducere Velescu Ş.


(1997),Editura Univers Enciclopedic,Bucure ști

10.Flaviu C.(1999) Mesajul lui Buddha.Editura Dacia,Cluj-Napoca

21
BUDISMUL ŞI
CIVILIZAŢIA
POPOARELOR ASIATICE

FARCAŞ MARIA MIRELA


GEOGRAFIE,AN I.

22