Sunteți pe pagina 1din 2

1.1.

Conceptul de gestiune financiar-contabile a intreprinderii

Gestiunea financiară este „un ansamblu de decizii şi activităţi care concură


la reglarea şi ajustarea fluxurilor financiare şi a fondurilor, la gospodărirea
resurselor financiare ale intreprinderii".
Alţi autori fac diferentă intre gestiunea financiar-contabilă şi funcţia
financiar-contabilă a intreprinderii, considerand gestiunea financiar-contabilă ca
fiind expresia operaţională (practică) a funcţiei financiar-contabile, respectiv
„gestiunea financiară ca expresie operaţională a funcţiei financiare a intreprinderii
cuprinde mulţimea deciziilor, operaţiunilor de realizare a acestora, precum şi
serviciile şi personalul chemat să le infăptuiasca, decizii şi operaţiuni care se referă
la procurarea capitalurilor necesare, la utilizarea lor, la obţinerea rezultatelor
financiare, la repartizarea şi utilizarea acestora”.
Gestiunea financiar-contabilă este considerată de unii autori expresia
operaţională (practică) a funcţiei financiar-contabile a intreprinderii, respectiv „un
ansamblu de decizii, operaţiuni şi modalităţi de organizare a activităţii financiare in
vederea procurării şi utilizării capitalurilor in scopul obţinerii, repartizării şi
utilizării rezultatului final, respectiv profitului".
Activităţile pe care le presupune gestiunea financiar-contabilă, consideră
B. Colasse, se caracterizează prin mare eterogenitate, unele avand caracter
„concret”, precum: gestiunea trezoreriei, colectarea de fonduri, realizarea
investiţiilor, iar altele sunt numite de autor activităţi „intelectuale”, respectiv:
previziunea şi analiza ocazionate de fundamentarea deciziilor financiare.
Pentru a defini gestiunea financiar-contabila, sustin specialistii, trebuie sa se aiba
în vedere trei elemente esentiale: decizile financiare; operatiunile financiare; cadrul
organizatoric al activitatii financiare.
În principal, mediul firmei este definit prin patru componente
interdependente care influenteaza activitatea întreprinderii, respectiv:

Componenta industrial-comerciala ce reflecta raporturile care se creeaza


între întreprindere si diferiti parteneri în procesul de achizitionare a factorilor de
productie si de valorificare a bunurilor si/sau serviciilor derivate din activitatea de
exploatare.

Componenta sociala are în vedere relatiile contractuale cu salariatii si


sindicatele cu privire la încadrarea în munca, utilizarea fortei de munca, salarizarea
si alte drepturi sociale ale personalului

Componenta statala este reprezentata de ansambul obligatiilor


întreprinderii
catre bugetul de stat si de raporturile nascute ca urmare a finantarii bugetare sub
forma de subventii sau diverse facilitati fiscale ori ca urmare a conlucrarii în
vederea elaborarii strategiilor de dezvoltare economica a ramurilor de activitate din
care face parte întreprinderea si a economiei nationale.

Componenta financiara se refera la totalitatea relatiilor dezvoltate de


întreprindere cu piata financiara, în procesul de constituire si utilizare a
capitalurilor acesteia.