Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMPETENŢELOR PROFESIONALE
PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:
ANUL 2018
CLAVECINUL BINE TEMPERAT ,
operă de seamă in creația instrumentală a
lui
Concluzii :
Locul lui Johann Sebastian Bach in muzica universală ...............
Bibliografie ...............................
Argument
Preclasicismul , ca perioadă importantă din istoria muzicii , a avut
trei reprezentanti de seamă : Bach , Handel și Scarlatti . Dintre aceșstia ,
Bach este incontestabil părintele preclasicismului , prin bogăția și
varietatea operei create , cât și prin valoroasa sinteză între tehnica
polifonică și contrapunctică și regulile tonalității apărute în urma
împărțirii gamei în 12 tonuri egale de către Werkmeister .
Caracteristici generale
Johann Sebastian rămâne orfan la frageda vârstă de zece ani, fiind apoi
crescut şi instruit de fratele său mai mare, Johann-Christoph, organist la
Ohrdurf. J. Christoph i-a asigurat o severă educaţie, ce i-a servit la obţinerea
unei virtuozităţi de scriitură polifonică, necesară în mânuirea cu lejeritate a
mijloacelor de exprimare. Din anii de la Ohrdurf (1695-1700) datează
informaţii valoroase în legătură cu şcolarizarea sa, din care rezultă că a fost
un elev excepţional, distingându-se atât la învăţătură – în special ca bun
latinist – cât şi ca muzicalitate, în cadrul unei formaţii corale sever instruită.
Din vara anului 1708 începe cea de-a doua perioadă din viaţa
„muzicianului angajat”, de data aceasta ca muzician de curte. Mai întâi la
Weimar, ca organist şi Konzertmeister, în serviciile ducelui Wilhelm Ernst
von Saxa (1708-1717), apoi la Köthen. Se adună astfel 15 ani de slujbă sub
autoritate laică, ani care promiteau să-i însenineze viaţa, dar care s-au
dovedit până la urmă la fel de împovărători ca şi cei trăiţi în atmosfera de
rigiditate a dogmelor bisericeşti. Talentul său i-a entuziasmat pe principii
domnitori, mândri de a-l fi numărat printre slujitorii lor, însă niciunul dintre
ei nu şi-a depăşit mentalitatea feudalistă şi nu a dat artistului şi omului Bach
nici drepturile şi nici cinstea ce i se cuvenea. Cele două curţi, deşi conduse
de principi înrudiţi, se deosebeau ca atmosferă şi mod de viaţă: cea de la
Weimar – austeră, supusă unui suveran lutheran profund credincios, care
controla riguros prezenţa familiei şi a supuşilor săi la slujbele religioase şi
care ordona stingerea tuturor lumânărilor la opt seara; cea de la Köthen –
condusă de un prinţ tânăr, iubitor de muzică (el însuşi violist şi violonist,
pasionat colecţionar de instrumente) – curte deschisă permanent concertelor
şi seratelor muzicale. Activitatea lui Bach va fi marcată de ambianţa
specifică celor două curţi, manifestându-se şi evoluând în direcţiile oferite
de condiţiile lor diferite. În anii petrecuţi la Weimar a dominat arta
organistului. Profunzimea şi virtuozitatea interpretărilor sale au cucerit
renume şi i-au adus numeroase invitaţii pe la curţile din oraşele învecinate
pentru a concerta sau pentru a-şi spune cuvântul de expert în construcţia
orgii. Este perioada în care Bach compune şi cea mai mare parte a lucrărilor
sale pentru orgă. Privind tabloul cronologic al creaţiei, impresionează
marele număr de preludii şi fugi, de toccate şi fantezii compuse în anii de la
Weimar (din rândul cărora face parte şi celebra Passacaglie în do minor).
La 28 iulie 1750, către seară, Bach s-a stins din viaţă. Primul
mormânt l-a avut în curtea bisericii Sf. Ioan din Leipzig. Dar peste două
veacuri, când întreaga lume a comemorat cu veneraţie această zi, rămăşiţele
sale au fost transportate în faţa altarului din Biserica Sf. Toma, unde muzica
sa răsună în fiecare sărbătoare şi-i continuă trecerea prin viaţă.
Capitolul II : Clavecinul bine temperat
Vincent d ‘Indy in ,,Cours de Composition musicale’’ plasează
fuga la un punct terminus al unei evoluții ce pornește din coralul
gregorian și definește fuga drept o compoziție polifonică, scrisă în stil
contrapunctic, pe o temă unică, expusă într-o ordine tonală determinată de
către legea cadențelor , iar J.Muller-Blattau cataloghează fuga ca fiind cea
mai dezvoltată formă artistică a stilului contrapunctic.
BIBLIOPGRAFIE
S.TODUTĂ-Formele barocului în operele lui J.S.Bach vol.1-3, 1969
DAN VOICULESCU- Fuga în creația lui Bach , 2000