Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AUXILIAR CURRICULAR
pentru
CLASA a XII-a
Profil: TEHNIC
2006
CONSULTANŢĂ:
CUPRINS
I. ARGUMENT 4
V. SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR 94
VI. ANEXE 97
ARGUMENT
OBIECTIVE URMĂRITE
Fişă de curs
DIAGRAMA Fe-C
Fişă de curs
Ferita
- soluţie solidă de carbon în fier α, cu conţinut mic de carbon (sub 0,04% C);
- este moale şi plastică.
Austenita
- soluţie solidă de C în fier γ, cu conţinut de carbon până la 2 % C;
- este moale şi plastică;
- este stabilă numai la temperaturi înalte (peste 7270C).
Cementita
- compus definit (Fe3C);
- foarte dură şi fragilă;
- cementita primară apare sub formă de lamele de culoare albă, întotdeauna
împreună cu ledeburita;
- cementita secundară apare sub formă de lamele fine sau globule (în perlită)
şi sub formă de reţea albă, întotdeauna împreună cu perlita în aliajele
hipereutectoide.
Ledeburita
- amestec mecanic, care la temperatura ambiantă este format din perlită şi
cementită primară;
- apare singură numai în aliajul eutectic cu 4,3% C;
- dură şi fragilă;
- nu poate fi prelucrată prin aşchiere, lovire sau presare.
Perlita
- amestec mecanic de ferită şi cementită secundară, cu structură lamelară sau
globulară;
- duritate medie, plasticitate satisfăcătoare şi rezilienţă scăzută;
- apare singură numai în aliajul eutectoid cu 0,77%C;
- în aliajele hipoeutectoide apare împreună cu ferita, iar în cele
hipereutectoide, împreună cu cementita secundară.
Fişă de curs
OŢELURI ŞI FONTE
Oţelurile sunt aliaje care conţin carbon până la 2,08, respectiv 2,11%.
Fontele sunt aliaje care conţin mai mult de 2,08, respectiv 2,11% C.
În funcţie de compoziţia chimică oţelurile se împart în:
- oţeluri carbon;
- oţeluri aliate.
Oţelurile carbon conţin în principal fier şi carbon, alte elemente ca fosfor,
sulf, siliciu, mangan, etc. găsindu-se numai în proporţii foarte mici nefiind introduse
intenţionat ci rezultând din procesul elaborării oţelului.
Oţelurile aliate conţin în afară de fier şi carbon şi alte elemente, introduse
special sau care conţin o proporţie de elemente însoţitoare ca siliciu, mangan, etc.
mai mare decât cea din oţelurile carbon obişnuite. Pentru alierea oţelurilor se pot
întrebuinţa un număr foarte mare de elemente: crom, nichel, siliciu, wolfram,
molibden, vanadiu, cobalt, titan, aluminiu, cupru, niobiu, zirconiu, bor, azot, beriliu,
etc.
Scopul alierii: modificarea proprietăţilor oţelurilor în direcţia cerută de
întrebuinţări.
Fontele – aliaje ale fierului cu carbonul care conţin mai mult de 2,08
respectiv 2,11% C. Se deosebesc:
-fonte albe care nu conţin grafit, ele corespund sistemului metastabil fier-
cementită;
-fonte cenuşii, conţin grafit şi solidifică fie după sistemul fier-grafit, fie după
ambele sisteme.
În afară de fier şi carbon, fontele mai conţin şi alte elemente ca: siliciu,
mangan, fosfor, sulf, etc. în cantităţi mai mari decât oţelurile.
Fonte albe sunt fonte de primă fuziune rezultând din reducerea minereurilor
de fier în furnal.
Fontele cenuşii se împart în fonte de primă fuziune şi fonte de cea de-a doua
fuziune. Fontele cenuşii de primă fuziune se obţin prin reducerea minereurilor de
fier în furnal. Aceste fonte nu sunt utilizate în mod obişnuit în turnătorii; ele se
toarnă de obicei sub formă de lingouri care sunt retopite pentru a se obţine
compoziţia chimică dorită după care se toarnă sub formă de piese pentru
construcţia de maşini. Fontele obţinute prin retopire din fontele de primă fuziune
se numesc fonte de a doua fuziune sau fonte de turnătorie.
Caracteristic fontelor cenuşii este prezenţa grafitului în cantitate relativ
mare astfel că în spărtură ea apare de culoare închisă de unde denumirea de fontă
cenuşie. Structura unei fonte cenuşii este deci formată dintr-o masă de bază
asemănătoare cu a unui oţel şi filamente de grafit. Grafitul, având proprietăţi
inferioare oţelului se comportă ca nişte goluri sau fisuri formând discontinuităţi în
masa metalică de bază. Ca urmare, proprietăţile unei fonte cenuşii sunt mult
inferioare proprietăţilor unui oţel.
Fişă de curs
PROPRIETĂŢI MECANICE ŞI TEHNOLOGICE
ALE METALELOR ŞI ALIAJELOR
PROPRIETĂŢI TEHNOLOGICE
Proprietate tehnologică - capacitatea unui material metalic de a putea
fi prelucrat printr-un anumit procedeu tehnologic.
Capacitatea de turnare – se referă la posibilitatea de a fi turnat în
forme, pentru a se obţine piese turnate de forme variate. Este
determinată de fuzibilitatea şi fluiditatea materialului.
Fluiditatea – uşurinţa cu care un material metalic topit curge prin
orificii înguste şi poate să umple golurile tiparului în care se toarnă.
Deformabilitatea la cald – capacitatea materialelor metalice de a se
prelucra prin deformare plastică la cald (laminare, extrudare, forjare).
Sudabilitatea- proprietatea unui material metalic de a se îmbina cu el
însuşi sau cu un alt metal prin sudare, executată prin topire sau
presare.
SEMIFABRICATE FT
Semifabricat – produs cu un anumit grad de prelucrare, care se livrează
altei secţii sau unei alte întreprinderi pentru a fi prelucrat în continuare în vederea
obţinerii unui produs finit.
Semifabricatele se obţin prin:
- turnare continuă direct din material metalic lichid;
- laminare la cald a lingourilor;
INSTALAŢIE
DE TURNARE
ŢAGLE
CONTINUĂ
- secţiune pătrată;
- se folosesc pentru laminarea ţaglelor,
BLUM profilelor, precum şi la forjare.
- secţiune dreptunghiulară;
SLEB (BRAMĂ) - se folosesc la laminarea tablelor groase, a
benzilor late şi mijlocii sau la forjare;
FT
SEMIFABRICATE ŞI PRODUSE FINITE
FT
SEMIFABRICATE ŞI PRODUSE FINITE
Fişă de curs
PROCEDEE DE PRELUCRARE PRIN DEFORMARE PLASTICĂ
1-cilindrii de laminare;
2-materialul metalic
zonă de
deformare
Fişă de curs
LINIA DE LAMINARE
LINIE DE LAMINARE
1- cajă de laminare; 2- motor principal de acţionare; 3-mecanisme de transmitere a
mişcării de rotaţie
ELEMENTE COMPONENTE
Caja de angrenare este alcătuită dintr-un număr de cilindri dinţaţi egal cu numărul
cilindrilor de lucru care-i antrenează, transmiţând mişcarea de rotaţie de la motor
la cilindrii de laminare.
Volantul are forma unui disc sau a unei roţi şi are rolul de a acumula energie în
perioadele de mers în gol şi de a o ceda în timpul laminării (mers în sarcină).
Fişă de curs
FT
CAJA DE LAMINARE
traversa
superioară
parte verticală
Cadrele cajei
a) de tip închis; 1-parte verticală; 2-traversa inferioară; 3-traversa superioară.
b) de tip deschis; 1-capac; 2- părţi verticale; 3- buloane.
lagăr
portlagăr
fu
s
FT
CAJA DE LAMINARE
CALIBRU
CILINDRU
VERTICAL
CILINDRU
ORIZONTAL
CALIBRU
FT
CILINDRI DE LAMINARE
parte de
tăblie cuplare
fus
Cilindri cu tăblie netedă
CILINDRI CALIBRAŢI
FT
Fişă de curs
Produsele laminate se obţin din lingouri sau semifabricate ale căror forme
iniţiale se modifică prin laminare.
Pentru obţinerea unui produs laminat este necesară efectuarea unui anumit
număr de treceri printre cilindri.
Calibrarea cilindrilor de laminare constă în stabilirea secţiunilor succesive, a
formei şi a dimensiunilor calibrelor prin care trece un metal până ajunge la secţiunea
finală dorită.
Calibrul reprezintă forma golului realizat de perechile corespondente de cilindri
în poziţia de laminare.
Laminarea tablelor şi benzilor se realizează cu cilindri netezi.
Profilele simple şi fasonate se laminează cu cilindri calibraţi.
Cordoanele sunt
CALIBRU
porţiunile de tăblie
dintre marginile
calibrelor ce separă
calibrele între ele
CALIBRU
FORME DE CALIBRE
Fişă de curs
UTILAJELE AUXILIARE ALE SECŢIILOR DE LAMINARE
2
1
4
1
3
Căi cu role
1-rolă; 2-laminat; 3-lagăr ; 4-portlagăr.
Răsturnătoare cu pârghii
Răsturnătoarele cu pârghii sunt montate pe paturile de control ale laminoarelor
pentru tablă groasă şi mijlocie şi servesc la întoarcerea tablelor, în vederea
controlului şi înlăturării defectelor pe ambele feţe ale laminatului.
Paturi de răcire
Grinzi păşitoare pentru paturi de răcire
1- laminat; 2 şi 3 - grinzi păşitoare;
Paturile de răcire asigură răcirea uniformă a metalului după laminare şi în acelaşi
timp transportul lui.
FT
Colaci de sârmă
transportor de spire
ţaglă
Role de ghidare
masă de buclare
caja de
laminare
FT
PRODUSE OBŢINUTE PRIN LAMINARE
bare
Fişă de curs
TREFILAREA
1)Definiţie. Prin trefilare se înţelege procesul de deformare plastică ce se
realizează prin trecerea forţată a unui semifabricat printr-un orificiu calibrat al unei
scule de deformare numită filieră, sub acţiunea unei forţe de tragere, cu scopul
reducerii secţiunii transversale şi creşterii corespunzătoare a lungimii produsului.
- sârma trece prin filiera 3 şi apoi se înfăşoară pe treapta a doua a conului etajat a şi
aşa mai departe, până când trece prin ultima filieră şi se înfăşoară pe bobină.
FT
MAŞINI MULTIPLE DE TREFILAT CU ACUMULARE
2
3 5
Fişă de curs
Desfăşurător cu coş
- capătul sârmei este dirijat de o rolă de desfăşurare, întregul coş având posibilitatea
de rotire pe o placă turnantă montată pe rulmenţi;
- se evită astfel posibilitatea de torsionare a sârmei în timpul desfăşurării.
Fişă de curs
Înfăşurătoare
coş bobină
-după tragere, sârma trebuie înfăşurată din nou în colac pentru a putea fi
transportată la alte maşini de tras, la alte instalaţii sau la magazia de produse finite;
-înfăşurarea pe bobină se practică atunci când se urmăreşte obţinerea unui colac cu
spirele înfăşurate foarte strâns, sau când desfăşurarea sârmei într-un alt proces de
fabricaţie se face numai de pe bobine.
Maşini de sudat
-sunt destinate sudării cap
la cap a colacilor de sârmă
pentru evitarea pierderilor
de timp cu ascuţirea sau
înfilarea sârmei.
Fişă de curs
FORJAREA
Prin forjare se înţelege procesul de deformare plastică ce se realizează sub
acţiunea unor tensiuni de comprimare statice (forjarea la prese) sau dinamice
(forjarea la ciocane), între două suprafeţe plane (forjarea liberă) sau profilate
(forjarea în matriţe- matriţarea).
Metalele şi aliajele care pot fi deformate plastic pe utilaje care acţionează cu
şoc sau fără şoc, fără ca să apară fisuri şi crăpături, se numesc materiale forjabile.
Cel mai des folosite materiale forjabile în secţiile de forjă sunt oţelurile, restul fiind
metale şi aliaje neferoase (Al, Cu, Zn, Mg, Ni, Co, utilizate cel mai frecvent sub formă
de aliaje).
Semifabricate utilizate la forjare: lingouri (numai în cazul pieselor mari sau în
cazul oţelurilor speciale); semifabricate laminate (blumuri, sleburi şi ţagle→pentru
piese mici forjate); semifabricate turnate continuu. Mărimea pieselor ce urmează să
se obţină şi calitatea oţelului sunt factorii care determină alegerea materialului de
pornire.
După modul în care se realizează deformarea materialului, forjarea poate fi:
liberă şi în matriţă. Prin forjare liberă, forma produselor se obţine prin curgerea
materialului pe trei direcţii în spaţiu, dintre care pe una sau două direcţii curgerea se
realizează liber. Forjarea în matriţă este procedeul prin care materialul curge pe cele
trei direcţii în mod dirijat. O asemenea curgere se realizează în locaşuri (cavităţi)
executate în blocuri metalice numite matriţe. Forma locaşurilor reprezintă negativul
piesei care trebuie realizată.
Operaţiile tehnologice de bază, în cazul forjării sunt operaţiile prin care se
realizează atât modificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale metalelor şi aliajelor
cât şi modificarea formei şi dimensiunilor semifabricatelor folosite ca materie primă.
Dintre operaţiile de bază fac parte: refularea, întinderea, găurirea, îndoirea,
răsucirera, etc.
Operaţii auxiliare: debitarea, încălzirea, răcirea, transportul, ş.a.
Refularea constituie operaţia de forjare prin care se realizează mărirea
dimensiunilor transversale ale semifabricatului pe seama micşorării lungimii sau
înălţimii iniţiale a acestuia prin care corpului supus deformării i se micşorează
înălţimea iniţială, crescându-i secţiunea transversală (fig.1).
Aplicarea operaţiei de îndoire la forjarea pieselor lungi cu axa curbă sau frântă
asigură o orientare bună a fibrelor în raport cu configuraţia piesei, asigurându-se
astfel caracteristici mecanice ridicate.
În cea de a doua categorie intră piese care se forjează din bare laminate,
urmărindu-se însă ca fibrajul să nu fie orientat paralel cu axa semifabricatului, ci
acesta să aibă o orientare elicoidală (fig.7). Această cerinţă se impune mai ales la
piesele tubulare care sunt expuse la solicitări variabile în direcţie radială,
producându-se în acest fel şi deformaţii variabile. La astfel de solicitări, dacă efortul
de tracţiune este perpendicular, pe fibre apar uşor fisuri; dacă efortul de tracţiune
face un unghi oarecare cu direcţia fibrelor apariţia fisurilor este întârziată şi
rezistenţa la oboseală a piesei mărită.
FT
PRESĂ HIDRAULICĂ
1- placa de bază (masa presei);
2-cilindru principal; 3-piston
principal; 4- traversă mobilă; 5-
coloane; 6- traversă fixă; 7- cilindrii
PRESĂ HIDRAULICĂ
cu pistoanele de retur; 8-tiranţi de
legătură.
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
- La această presă cilindrul de lucru este încorporat în traversa fixă.
- La introducerea lichidului sub presiune în partea superioară a cilindrului, pistonul
este împins în jos şi odată cu el traversa mobilă şi pistoanele de retur.
- Prin deplasarea în jos a acestui sistem, traversa mobilă culisează în coloane.
- Nicovala superioară este montată pe traversa mobilă, iar cea inferioară pe care se
sprijină semifabricatul, pe masa presei.
- Pentru retragerea în poziţia iniţială a sistemului mobil, se introduce lichid sub
presiune în cilindrul de retur, iar din cilindrul principal se asigură evacuarea
lichidului utilizat în faza de lucru.
Fişă de curs
EXTRUZIUNEA
Principiul de funcţionare
Pentru realizarea diferitelor produse prin
extruziune semifabricatul 1 se introduce
într-un recipient metalic al presei de
extruziune numit container 2, de unde sub
acţiunea forţei de comprimare exercitată
de poansonul 3 prin intermediul şaibei de
Schema de realizare a deformării prin
presare 4 materialul metalic este forţat
extruziune
să treacă prin orificiul calibrat al matriţei
1-semifabricat; 2-container; 3-poanson;
5 susţinută de inelul de sprijin 6 şi port
4-şaibă de presare; 5-matriţă; 6-inel de
matriţa 7.
sprijin; 7-portmatriţă.
Avantaje
- asigură presiuni hidrostatice foarte ridicate, ceea ce are ca efect posibilitatea
deformării unor materiale metalice cu plasticitate foarte redusă;
- permite obţinerea unor profile sau piese cu complexitate ridicată, care prin alte
procedee de deformare nu pot fi realizate.
Dezavantaje
Forţele necesare pentru deformare sunt foarte mari, neuniformitatea
deformaţiei şi în consecinţă anizotropia proprietăţilor pe lungimea şi în secţiunea
produselor extrudate este mai mare decât în cazul altor procedee de deformare.
Fişă de curs
TRATAMENTE TERMICE - caracterizare generală
Fişă de curs
1-pereţii lingotierei;
2- globulite;
3-dendrite;
4-cristale centrale sau
echiaxe;
5-con de depunere
(format din dendrite a b
rupte).
recoacere de
recristalizare
Structura unui oţel deformat la rece 65% Structura unui oţel deformat la rece 65% şi
recopt 1 oră
Fişă de curs
Clasificare
-după condiţiile de încălzire:
Recoacere subcritică implicând încălzire la temperaturi apropiate dar mai mici decât
punctul Ac1, realizând în principal fragmentarea şi globulizarea cristalelor de
cementită din perlită;
Recoacerea incompletă, implicând încălzire la temperaturi superioare cu 20-30 0C
punctului Ac1, dar inferioare punctului Ac3 şi punctului Accem.
Recoacerea completă, implicând încălzire la temperaturi superioare punctului A c3 şi
respectiv Accem. Recoacerea completă cu răcire în aer se numeşte normalizare.
Fişă de curs
CĂLIREA OŢELURILOR
a b
Fig.1- Influenţa vitezei de răcire asupra structurii unui oţel eutectoid răcit din
domeniul austenitic
martensită
Perlita fină şi troostita au durităţi mai mari decât perlita grosolană. Ele
reprezintă aspecte diferite ale aceluiaşi constituient normal, respectiv perlita.
Fişă de curs
REVENIREA OŢELURILOR
2) Revenire medie
- temperatura de încălzire: 350-4500C;
- modifică structura oţelului călit (martensita se descompune
într-un amestec de ferită şi cementiră secundară numit
troostită de revenire); troostită
- troostita de revenire are duritate mai mică decât martensita şi de revenire
elasticitate mare;
-se aplică pieselor din oţel care trebuie să fie elastice în exploatare (exemple: arcuri,
resorturi, etc.).
3) Revenire înaltă
- modifică structura oţelului călit (martensita se descompune într-un amestec de
ferită şi cementită secundară, numit sorbită);
- sorbita este rezistentă, plastică şi tenace;
- se aplică la organele de maşini în mişcare (exemple: arbori,
biele, discuri, buloane, etc.);
- încălzirea la temperaturi cuprinse între 650-700 0C conduce la
globulizarea cementitei din amestecul ferită-cementită sorbită
secundară, rezultat din descompunerea martensitei. Ca urmare, se obţine perlită
globulară şi duritatea oţelului scade foarte mult; Este indicat pentru îmbunătăţirea
prelucrabilităţii prin aşchiere.
Tratamentul termic format din călire şi revenire înaltă, se numeşte
îmbunătăţire.
Fişă de curs
TRATAMENTE TERMOCHIMICE
CARBURAREA
- constă în îmbogăţirea stratului superficial cu carbon;
- se realizează prin încălzire peste punctul A3 (de obicei 870-9500C) într-un mediu
capabil să pună în libertate carbon atomic, menţinere în funcţie de adâncimea dorită şi
apoi răcirea în anumite condiţii;
-obiectiv: realizarea unui strat superficial cu duritate ridicată, rezistent la uzură, la
oboseală şi a unui miez moale cu tenacitate mare, rezistent la şocuri;
- se aplică pieselor supuse în exploatare unor solicitări complexe la uzură, oboseală şi
şoc (exemple: roţi dinţate, axe canelate, came şi axe cu came, bolţuri, bucşe, inele şi
role de rulmenţi etc.).
a) Carburarea în mediu solid
- constă în încălzirea pieselor într-un mediu solid capabil să asigure atomi activi de
carbon, menţinere în funcţie de adâncimea de carburare, la o temperatură cuprinsă
între 870-9300C şi apoi răcirea în anumite condiţii;
-mediul de carburare este format din mangal (cărbune de lemn de esenţă tare), cocs,
piele (deşeuri), oase, etc. şi anumite săruri numite activatori cel mai cunoscut fiind
BaCO3 (carbonatul de bariu);
b) Carburarea în mediu lichid se aplică pieselor cu dimensiuni mici, cărora li se
prescrie o adâncime mică a stratului (0,15...0,30)mm. Compoziţia uzuală a mediului
lichid pentru carburare este următoarea: Na 2CO3 (carbonat de sodiu), NaCl şi SiC
(carbură de siliciu).
c) Carburarea în mediu gazos – este cel mai răspândit procedeu, datorită avantajelor
pe care le prezintă: control riguros al parametrilor tehnologici, posibilităţi de
mecanizare şi automatizare, condiţii mai uşoare de lucru.
NITRURAREA
CARBONITRURAREA
- constă în încălzirea produselor din oţeluri sau fonte la temperaturi situate în
intervalul 550-8800C, în medii gazoase, lichide sau solide, pentru formarea unor
straturi superficiale îmbogăţite în carbon şi azot, în scopul creşterii durităţii,
rezistenţei la uzură, oboseală, presiune de contact, etc.;
- scop: îmbinarea efectelor carburării cu ale nitrurării;
1) Carbonitrurare la temperaturi înalte (800-8800C) caracterizată prin faptul că la
răcire au loc transformări atât în miez cât şi în strat, fiind necesar să se aplice
tratamente termice ulterioare;
a) carbonitrararea în mediu gazos se execută în atmosfere controlate formate dintr-
un gaz de carburare (gaz endoterm cu adaos de gaz natural) şi amoniac uscat;
b) carburarea în mediu lichid se efectuează în amestecuri de săruri topite formate
din cianură şi săruri neutre; (exemplu: băi cu cianură de sodiu, carbonat de sodiu şi
clorură de sodiu).
2) Carbonitrurarea la temperaturi joase (550-5700C) se caracterizează prin faptul
că în timpul răcirii nu au loc transformări structurale nici în strat şi nici în miez. La
aceste temperaturi predomină pătrunderea azotului şi din această cauză tehnologia se
mai numeşte şi nitrurare în mediu lichid. Carbonul pătrunde doar pe o adâncime de
câţiva microni, unde se poate forma o zonă subţire de carbonitruri (strat alb). Stratul
alb asigură o rezistenţă mare la uzură, la gripaj şi la coroziune.
SULFIZAREA
- constă în îmbogăţirea cu sulf a straturilor superficiale ale pieselor de oţel sau din
fontă, prin încălzirea lor în medii capabile să pună în libertate sulf activ;
- scop: îmbunătăţirea rezistenţei la uzură, a proprietăţilor de rezistenţă la gripaj şi
micşorarea coeficientului de frecare; Piesele sulfizate se comportă bine la frecare,
deoarece stratul superficial favorizează rodajul suprafeţelor care se rotesc,
păstrează bine lubrifianţi, se opune formării rizurilor la frecare şi creşte rezistenţa
la uzură a pieselor;
- este un tratament termic final, aplicându-se după călirea şi revenirea pieselor.
CEMENTAREA CU CROM
- constă în încălzirea produselor din oţel sau fontă la temperaturi de 960-1050 0C, în
medii solide, gazoase sau în vid, pentru formarea unor straturi îmbogăţite în crom cu
grosime de 0,03-0,15mm;
- scop mărirea durităţii stratului superficial, îmbunătăţirea rezistenţei la uzură, la
coroziune (în special în medii acide) şi la oxidare.
CEMENTAREA CU SILICIU
- constă în îmbogăţirea stratului superficial al oţelului cu siliciu;
- scop: mărirea rezistenţei la coroziune, în acizi (acid azotic şi sulfuric), atât la
temperatura obişnuită cât şi la temperatură ridicată;
- duritatea nu creşte;
- stratul silicizat este fragil şi nu se prelucrează prin aşchiere;
- se aplică diferitelor piese din industria constructoare de maşini, chimiei şi a hârtiei.
CEMENTAREA CU ZINC
-constă în saturarea cu zinc a materialului din stratul superficial al produselor din oţel
(ţevi, table, sârme, etc.);
- scop: creşterea rezistenţei la coroziune în atmosferă şi în gaze fierbinţi care conţin
hidrogen sulfurat;
-cementarea cu zinc în topitură de zinc se aplică sârmelor;
-cementarea cu zinc în mediu solid (sherardizare), permite obţinerea la piese cu
contur complicat a unor straturi de difuzie, de bună calitate, uniformă ca structură şi
dimensiuni.
Fişă de curs
Fişă de curs
1. coroziune intercristalină
- se răspândeşte în interior prin distrugerea
limitelor dintre cristalele metalului;
- produsele de coroziune rămân, în acest caz în
interiorul metalului şi îi slăbesc coeziunea încât chiar
pierderi foarte mici de greutate ale piesei, în
aparenţă neschimbate, pot reduce rezistenţa
mecanică a acesteia la valori neînsemnate. Piesa
poate ceda la cea mai mică solicitare;
- se corodează intercristalin mai ales aliajele de
aluminiu şi oţelurile inoxidabile.
2. coroziune transcristalină
4.coroziune selectivă
-distruge aliajele prin trecerea în soluţie a unui
component şi acumularea pe suprafaţă a celorlalte;
De exemplu, alamele în mediu acid se corodează
selectiv în raport cu zincul: în timp ce acesta trece
în soluţie, suprafaţa aliajului se acoperă cu un strat
roşiatic de cupru fin pulverulent.
Fişă de curs
PROFIL TEHNIC; Nivel 3; CALIFICAREA: TEHNICIAN PRELUCRĂRI MECANICE 57
TEHNOLOGIA MATERIALELOR
FIŞĂ DE DOCUMENTARE
FIŞĂ DE DOCUMENTARE
recoacere de
recristalizare
Structura unui oţel deformat la rece 65% Structura unui oţel deformat la rece 65%,
recopt 1 oră
FIŞĂ DE DOCUMENTARE
Oţelurile din această clasă sunt destinate fabricării diverselor scule utilizate în
operaţiile de prelucrare a produselor metalice sau nemetalice. Diversitatea operaţiilor
de prelucrare, mecanică sau plastică, practicate în prezent precum şi particularităţile
specifice ale materialelor supuse prelucrării, a dus la crearea unui număr considerabil
de mărci de oţeluri de scule. Această situaţie ridică, atât pentru producătorul de
oţeluri de scule cât şi pentru utilizator, necesitatea stabilirii unor criterii de
clasificare a acestei grupe de oţeluri, care să dea posibilitate utilizatorului, ca pe
baza unei comparări şi evaluări complete să aleagă marca de oţel potrivită destinaţiei,
iar producătorului de oţel, să-şi standardizeze şi să-şi îmbunătăţească fabricaţia,
corespunzător caracteristicilor pe care oţelul urmează să le asigure unei anumite
scule.
Tenacitatea este o rezultantă a durităţii şi respectiv ductilităţii unui oţel aflat într-
o anumită stare de tratament termic. Tenacitatea unui oţel este în funcţie de
compoziţia sa chimică, mărimea sculei, structură şi chiar de starea suprafaţei
acesteia. Un alt factor care influenţează tenacitatea este temperatura de lucru a
sculei.
Duritatea la temperatura de lucru denumită şi duritate la cald, este o măsură
directă a capacităţii oţelului de scule analizat de a-şi păstra la temperatura de lucru,
structura şi proprietăţile corespunzătoare unei comportări normale a sculei. De regulă
este definită prin temperatura maximă, admisă de o marcă dată, de la care apar
modificări însemnate de structură, care duc la scăderea vizibilă a durităţii şi
respectiv şi a altor caracteristici, care fac inutilizabile scopului, sculele realizate.
FIŞĂ DE DOCUMENTARE
6) Alegerea mărcii de oţel. În cazul arcurilor realizate din oţeluri trase la rece şi
care nu se tratează după formare, la baza alegerii stau caracteristicile de rezistenţă
ale sârmei în stare de livrare. La arcurile tratate termic după formare, alegerea
mărcii de oţel se face în funcţie de călibilitate. O regulă de bază este ca după călire în
centrul spirei sau foii să fie un conţinut de martensită de minimum 80%. Pentru
construcţia arcurilor care trebuie să lucreze în mediu corosiv se utilizează oţeluri
inoxidabile. Arcurile destinate să lucreze în condiţii de temperaturi ridicate trebuie
să fie confecţionate din materiale stabile din punct de vedere metalurgic (structură
şi caracteristici) la temperatura de lucru. Pentru realizarea acestei cerinţe se
consideră necesar ca oţelul să fie inoxidabil la temperatura şi în mediul de utilizare
respectiv şi să nu-şi modifice microstructura la temperaturi mai înalte cu cca 100 0C
decât cea de lucru.
Tipuri de arcuri
Arcuri elicoidale
arcuri foi
Bibliografie:
http://www.arcindustrial.ro/industrial.php
PROFIL TEHNIC; Nivel 3; CALIFICAREA: TEHNICIAN PRELUCRĂRI MECANICE 69
TEHNOLOGIA MATERIALELOR
TEST DE EVALUARE
Tema: Diagrama Fe-Fe3C
Lucraţi individual. Timp de lucru 30 minute. Se acordă 10 puncte din oficiu.
EXERCIŢIUL nr.1
I. Alegeţi din paranteză cuvântul potrivit astfel încât următoarele enunţuri să fie adevărate şi tăiaţi
cu o linie celălalt cuvânt.
1. Ferita este o soluţie solidă de carbon în Fe α cu un conţinut de carbon de 5p
până la (0.04 / 3%).
2. Cementita este (moale şi plastică / dură şi fragilă). 5p
3. Ledeburita (poate/nu poate) fi prelucrată prin aşchiere, lovire, presare. 5p
4. Austenita este o soluţie de carbon în (Feα / Feγ) 5p
5. Perlita este un (compus definit /amestec mecanic). 5p
6.Cementita este forma (stabilă/metastabilă) a carbonului. 5p
7.Aliajele care conţin 3,15%C se numesc (fonte/oţeluri) 5p
1………………………… 2……………………………
a) A3 ; b) A2; c) A0.
2.Temperatura de transformare eutectoidă este:
a) 2130C; b) 13920C; c) 7270C.
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Proprietăţi mecanice şi tehnologice ale metalelor şi aliajelor
EXERCIŢIUL nr.2
I. Completaţi spaţiile libere astfel încât enunţurile să fie adevărate.
5. Uşurinţa cu care un material metalic topit curge prin orificii înguste şi poate să
umple golurile tiparului în care se toarnă se numeşte___________________
II. Grupaţi următoarele proprietăţi ale materialelor metalice după cum urmează: în
coloana A proprietăţile mecanice, iar în coloana B proprietăţile tehnologice.
1- duritatea, 2- prelucrabilitatea prin aşchiere; 3-capacitatea de turnare; 4-
elasticitatea; 5-rezistenţa la oboseală; 6- rezilienţa; 7-sudabilitatea; 8- rezistenţa.
STUDIU DE CAZ
Tema:Alegerea şi utilizarea oţelurilor
EXERCIŢIUL nr.3
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Linia de laminare
1.....................................................
....................................................... 2...............................................
............................................... .................................................
..............................................
3.................................................................
...................................................................
................................................................
A B
1. dispozitive de siguranţă a- susţine toate elementele cajei de lucru
2. dispozitive de echilibrare b- previn distrugerea elementelor cajei
3. mecanism de poziţionare al c-susţine ansamblul cajei cu tot
cilindrilor echipamentul mecanic şi electric
4. fundaţia şi plăcile de bază d- serveşte pentru menţinerea corectă a
axei de laminare.
5. cadrele cajei e- modifică distanţa dintre cilindri
6. lagăr f- sprijină cilindrii
Analizaţi împreună cu colegii rezolvarea subiectelor.
FIŞĂ DE LUCRU
2.
1._____________________________ 3.____________________________
Analizaţi împreună cu colegii rezolvarea subiectelor.
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: FORJAREA
Lucraţi individual. Timp de lucru 25 minute.
EXERCIŢIUL nr. 6
I. Completaţi spaţiile libere cu cuvintele potrivite astfel încât enunţurile să fie
adevărate.
1. Metalele şi aliajele care pot fi deformate plastic pe utilaje care acţionează cu şoc
sau fără şoc, fără ca să apară fisuri şi crăpături, se numesc materiale
_____________
2. Prin forjare ______________, forma produselor se obţine prin curgerea
materialului pe trei direcţii în spaţiu, dintre care pe una sau două direcţii curgerea se
realizează liber.
3. Forjarea în ______________este procedeul prin care materialul curge pe cele
trei direcţii în mod dirijat.
4. Cele mai des folosite materiale forjabile în secţiile de forjă sunt _____________.
5. Prin forjare se înţelege procesul de deformare plastică ce se realizează sub
acţiunea unor tensiuni de comprimare statice (forjarea la ______________) sau
dinamice (forjarea la ____________________).
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Forjarea
PROFIL TEHNIC; Nivel 3; CALIFICAREA: TEHNICIAN PRELUCRĂRI MECANICE 76
TEHNOLOGIA MATERIALELOR
D G Ă U R I R E I D A Ţ I E
T F O A R F E C N E L K F B
C A L E C U F O D B I M O O
A N H I N F U S O I A T O R
J R T R A N L P I T T O R O
A U D R A S A U R A C I R E
C I L I N D R U R R I N E A
Î N T I N D E R E E M A R T
T R A N S P O R T T O R O M
*
II. Completaţi aritmogriful. Pe verticala A-B veţi descoperi denumirea utilajului
folosit la forjarea care se realizează sub acţiunea unor tensiuni de comprimare
statice.
A
1 P O A N S O N
2 M A T R I T A
3 L I B E R A
4 S E M I F A B R I C A T
5 C I O C A N
B
1. Sculă folosită la găurirea în vederea forjării.
2. Bloc metalic în care se execută locaşuri (cavităţi) folosit la forjare.
3. Procedeu de forjare la care forma produselor se obţine prin curgerea
materialului pe trei direcţii în spaţiu, dintre care pe una sau două direcţii
curgerea se realizează liber.
4. Bucată de material metalic folosită pentru obţinerea unei piese forjate de
dimensiuni mici.
5. Utilaj folosit la forjarea care se realizează sub acţiunea unor tensiuni de
comprimare dinamice.
FIŞĂ DE LUCRU
a b
Sarcina de lucru :
Stabiliţi deosebirile şi asemănările dintre maşina de trefilat multiplă cu
acumulare din figura a şi maşina multiplă de trefilat cu alunecare din figura b.
Vă veţi referi la: utilizare, părţi componente, lubrifiant folosit.
În interiorul celor două cercuri scrieţi elementele specifice fiecărei maşini, iar
în zona de intersecţie a cercurilor scrieţi elemente comune (asemănările) dintre ele.
Centralizaţi rezultatele obţinute într-o diagramă asemănătoare pe tablă.
Citiţi cu voce tare ce aţi scris.
Comparaţi diagrama voastră cu cea centralizată şi faceţi completări sau
ştergeţi ceea ce nu corespunde.
* Folosind editorul de text Word realizaţi un tabel după modelul de mai jos în care
să scrieţi asemănările şi deosebirile dintre cele două maşini de trefilat .
Maşină de trefilat cu ASEMĂNĂRI Maşină de trefilat cu
alunecare acumulare
(elemente caracteristice) (elemente caracteristice)
FIŞĂ DE LUCRU
A) Maşină de trefilat_______________________
1-7 ___________________________________
a,b ___________________________________
c,d ___________________________________
B) Maşină de trefilat_______________________
1 _______________________ 3,4,5______________________
2________________________ ______________________
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Maşini şi dispozitive auxiliare specifice secţiilor de trefilare
Lucraţi în perechi. Timp de lucru 25 minute.
EXERCIŢIUL nr. 10
În tabelul de mai jos sunt reprezentate maşini şi dispozitive auxiliare specifice
secţiilor de trefilare.
Sarcina de lucru: Identificaţi maşina sau dispozitivul şi precizaţi denumirea acestuia.
Stabiliţi cu colegul rolul acestora în fluxul tehnologic de fabricaţie a sârmei şi completaţi
spaţiile liniate. Citiţi cu voce tare ce aţi scris.
1. Denumire____________________________________
Rol funcţional______________________________________
___________________________________________________
2. Denumire______________________________________
Rol funcţional______________________________________
3. Denumire____________________________________
Rol funcţional___________________________________
4. Denumire____________________________________
Rol funcţional___________________________________
5. Denumire_____________________________________
Rol funcţional______________________________________
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: TREFILARE
Lucraţi individual. Timp de lucru 20 minute.
EXERCIŢIUL nr. 11
I. Completaţi aritmogriful. Pe verticala A-B veţi descoperi denumirea
procedeului de prelucrare prin deformare plastică utilizat la fabricarea sârmei.
A
1
2
3
4
5
6
7
8
9
B
II. Identificaţi scula folosită la tragere din figură şi precizaţi părţile componente.
Denumire__________________
Părţi componente:
1________________________
2________________________
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Extruziunea
Lucraţi în perechi. Timp de lucru 20 minute.
EXERCIŢIUL nr. 12
În figura de mai jos aveţi reprezentată schema de realizare a deformării prin
extruziune.
Sarcini de lucru:
I- Identificaţi elementele componente ale utilajului reprezentat schematic şi scrieţi
denumirea acestora în dreptul cifrei corespunzătoare.
1_______________________ 5_________________________
2_______________________ 6 _________________________
3_______________________ 7 _________________________
4_______________________
FIŞĂ DE AUTOEVALUARE
Tema: Extruziunea
Lucraţi individual. Timp de lucru 10 minute.
EXERCIŢIUL nr. 13
I. Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Procesul de deformare plastică la care produsul finit se obţine prin curgerea
forţată a materialului metalic printr-un orificiu calibrat al unei scule la care se
execută deformarea sub acţiunea forţelor de comprimare se numeşte:
a) laminare;
b) extruziune;
c) trefilare.
III. În tabelul de mai jos în coloana A sunt scrise denumirile operaţiilor tehnologice la
extrudare, iar în coloana B scopul acestora. Realizaţi corespondenţa între acestea,
unind cifra cu litera corespunzătoare.
A (denumire operaţie B (scop)
tehnologică)
Exemplu: cojirea Scop: îndepărtarea crăpăturilor, suprapunerilor de
material, etc.
1. prelucrare frontală a a- eliminarea urmelor de ulei
semifabricatului
2. debitare b-îndepărtarea lubrifiantului
3. încălzire c- rotunjirea muchiilor
4. lubrifiere d-micşorarea rezistenţei la deformare
5. degresare e- tăierea semifabricatelor la lungimea necesară
f- evitarea lipirii metalului de sculele de deformare
Comparaţi răspunsurile voastre cu răspunsurile prezentate de către profesor în
baremul de corectare şi notare. Corectaţi eventualele greşeli.
PROFIL TEHNIC; Nivel 3; CALIFICAREA: TEHNICIAN PRELUCRĂRI MECANICE 83
TEHNOLOGIA MATERIALELOR
FIŞĂ DE AUTOEVALUARE
Tema:Tratamentele termice - caracterizare generală
Lucraţi individual. Timp de lucru 15 minute.
EXERCIŢIUL nr. 14
I. Completaţi enunţurile următoare cu cuvintele potrivite, astfel încât acestea să
fie adevărate:
1. Tratamentele termice propriu-zise constau în modificarea structurii şi
proprietăţilor prin simple încălziri şi răciri _______ modificări de compoziţie chimică
2. Tratamentele ________________ sunt tratamente la care se produc şi
modificări ale compoziţiei chimice la suprafaţa pieselor, prin difuzia unor elemente.
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Călirea oţelurilor
Lucraţi individual. Timp de lucru 15 minute.
EXERCIŢIUL nr. 16
I.Completaţi spaţiile libere astfel încât enunţul să fie adevărat.
1. Călirea este tratamentul termic care constă în încălzirea oţelurilor la o
temperatură în domeniul ______________, menţinerea la această temperatură un
timp suficient pentru ca tot amestecul ferito-cementitic să se transforme în
____________ după care oţelul se răceşte cu viteză mare, astfel încât în structura
sa apare __________________.
2. Temperatura la care austenita se transformă numai în _______________ poartă
denumirea de punctul Ms al oţelului respectiv.
a) denumire_____________________________
b) proprietăţi ___________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
Comparaţi răspunsurile voastre cu cele ale colegilor. Argumentaţi răspunsurile alese de voi.
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Revenirea oţelurilor
Lucraţi individual. Timp de lucru 10 minute.
EXERCIŢIUL nr. 17
I.Stabiliţi valoarea de adevăr a următoarelor enunţuri, încercuind litera A dacă
consideraţi că enunţul este adevărat şi F dacă consideraţi că enunţul este fals.
1. Revenirea oţelurilor este tratamentul termic care constă în încălzirea oţelurilor
călite martensitic la o temperatură inferioară temperaturii A c3, menţinerea un timp
determinat la temperatura de încălzire după care sunt răcite.
A F
2. Structura oţelurilor care se supun revenirii este formată din martensită şi
austenită reziduală;
A F
3. Revenirea este un tratament termic preliminar.
A F
4. Revenirea imprimă materialului proprietăţile mecanice cerute de întrebuinţare şi
contribuie la micşorarea tensiunilor interne din material.
A F
5. Troostita de revenire este rezistentă, plastică şi tenace.
A F
6. Sorbita are elasticitate mare.
A F
III. În coloana A sunt date diferite tipuri de reveniri, iar în coloana B categorii de piese cărora li se
aplică aceste tratamente termice. Precizaţi ce tip de revenire se aplică fiecărei categorii de piese
ţinând cont de proprietăţile pe care acestea trebuie să le aibă în exploatare, prin unirea cifrei cu
litera corespunzătoare.
A B
1 - revenire joasă a-se aplică la piesele şi sculele care trebuie să aibă durităţi mari
FIŞĂ DE LUCRU
Tema: Tratamente termochimice
Lucraţi individual. Timp de lucru 20 minute.
EXERCIŢIUL nr. 18
I. Alegeţi din paranteză cuvântul potrivit astfel încât următoarele enunţuri să fie
adevărate şi tăiaţi cu o linie celălalt cuvânt.
1. Tratamentele (termice / termochimice) constau în modificări dirijate ale
compoziţiei chimice şi structurii straturilor superficiale ale produselor metalice cu
scopul conferirii acestora de proprietăţi mecanice, fizice şi chimice diferite de ale
restului volumului lor.
2. Tratamentele termochimice conduc la (scăderea /creşterea) durităţii superficiale,
a rezistenţei la uzură, la coroziune şi la oboseală, cu menţinerea la valori
(scăzute/ridicate) a caracteristicilor de plasticitate şi de tenacitate ale miezului
produsului.
Comparaţi răspunsurile voastre cu cele ale colegilor. Argumentaţi răspunsurile alese de voi.
FIŞĂ DE AUTOEVALUARE
Tema: Coroziunea
Lucraţi individual. Timp de lucru 15 minute.
EXERCIŢIUL nr.19
Stabiliţi valoarea de adevăr a fiecăruia dintre enunţurile următoare. Scrieţi în
tabelul de mai jos în rubrica “Răspuns ales” litera A dacă apreciaţi că enunţul este
adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals.
1. Coroziunea este procesul de distrugere a metalelor sub acţiunea chimică sau
electrochimică a mediului înconjurător.
A F
2. Coroziunea electrochimică se produce prin reacţii chimice obişnuite între agentul
corosiv şi materialul metalic; A F
3. Coroziunea chimică are loc atunci când metalele vin în contact cu anumite
substanţe lichide, capabile să conducă curentul electric, numite electroliţi;
A F
4. Coroziunea selectivă distruge aliajele prin trecerea în soluţie a unui component şi
acumularea pe suprafaţă a celorlalte.
A F
5. Coroziunea intercristalină se răspândeşte în interior prin distrugerea limitelor
dintre cristalele metalului.
A F
6. Deteriorările punctiforme (ciupiturile) se repartizează pe porţiuni relativ mari de
suprafaţă şi au adâncimea relativ mică.
A F
7. Coroziunea sub acţiunea gazelor uscate se produce în special prin reacţia dintre
metale şi oxigen, CO2, SO2, în prezenţa umidităţii.
A F
8. Coroziunea chimică produsă de agenţi lichizi se datorează reacţiilor directe dintre
metal şi agentul corosiv. Acesta dizolvă suprafaţa metalului, fără să se formeze o
peliculă protectoare.
A F
AUTOEVALUARE
Nr. enunţ Răspuns ales Realizat Nerealizat Punctaj
1
2
3
4
5
6
7
8
Se acordă din oficiu 2 p
Total punctaj
Comparaţi răspunsurile voastre cu răspunsurile prezentate de către profesor în baremul de
corectare şi notare. Bifaţi în rubrica „realizat”, dacă răspunsul a fost corect şi în
rubrica”nerealizat” dacă răspunsul a fost incorect.Fiecare răspuns corect va fi notat cu 1 punct.
ACTIVITATE PRACTICĂ
Tema: Recoacerea de recristalizare
Se lucrează în echipă. Timp de lucru 50 minute
EXERCIŢIUL nr.20
Scopul lucrării : alegerea tratamentului termic pentru sârma trefilată în
vederea continuării deformării la rece.
Materiale necesare: mostre de sârmă ecruisată şi sârmă recoaptă de aceeaşi
dimensiune; micrometru.
Consideraţii teoretice: Prin deformare plastică la rece rezistenţa la curgere,
limita de curgere şi duritatea cresc, iar alungirea se micşorează, cu alte cuvinte prin
deformare plastică la rece materialele se întăresc, devin mai rezistente, mai dure, mai
puţin plastice, etc. Acest fenomen este numit durificare prin deformare sau
ecruisare.
Exemplu:sârma laminată cu Ø6mm se trefilează până la dimensiunea de 2,80mm,
la care devine tare şi nu mai poate fi deformată plastic la rece. Pentru a continua
deformarea prin trefilare la dimensiuni mai mici, sârma trebuie supusă tratamentului
termic de recoacere de recristalizare.
Recristalizarea este procesul de refacere a structurii materialului metalic
ecruisat prin încălzirea acestuia la o anumită temperatură, numită temperatură de
recristalizare. Prin recristalizare se realizează scăderea rezistenţei şi a durităţii şi
creşterea plasticităţii.
Sarcini de lucru
Se formează grupe de câte 3 elevi.
Elevul 1 citeşte fişele de curs şi cele de documentare existente.
Elevul 2 măsoară diametrul sârmelor cu micrometrul şi le grupează pe dimensiuni.
Elevul 3 verifică pentru fiecare diametru capacitatea fiecărei sârme de a se deforma.
Concluzie: sârma care se deformează greu prin îndoire este ecruisată şi deci trebuie
supusă unei recoaceri de recristalizare, iar sârma care se deformează uşor este
recoaptă şi poate fi trefilată la dimensiuni mai mici.
Fiecare elev va analiza apoi vizual şi tactil fiecare mostră de sârmă. Se va
discuta în fiecare echipă influenţa recoacerii de recristalizare asupra proprietăţilor şi
se va argumenta pe baza consideraţiilor teoretice necesitatea aplicării tratamentului
de recoacere de recristalizare.
Atenţie !
La evaluarea activităţii practice se va ţine seama de:
TEST DE EVALUARE
Tema: ACOPERIRI PROTECTOARE METALICE
Lucraţi în perechi. Timp de lucru 10 minute.
EXERCIŢIUL nr. 22
În coloana A sunt date câteva metode de acoperire metalică anticorosivă iar în
coloana B modul de realizare a acestora.
Sarcina de lucru :
Stabiliţi corespondenţa între tipul de acoperire şi modul de realizare a acesteia.
A B
1-acoperiri metalice a- metalul de acoperire se proiectează pe suprafaţa piesei,
prin pulverizare sub formă de picături lichide, acestea se solidifică rapid
atingând suprafaţa piesei, unde se sudează între ele
formând un strat de depunere foarte aderent, cu grosimea
de circa 0,03 mm.
2-acoperiri metalice b-se poate realiza prin: turnare, laminare, sudură;
prin difuzie
3-acoperiri metalice c-această o metodă are la bază difuzia unui element în stare
prin placare atomică de la suprafaţa piesei spre interiorul acesteia;
PROIECT
Lucraţi în echipă.
EXERCIŢIUL nr.23
Utilizând orice sursă de documentare (cărţi de specialitate din biblioteca
personală sau a şcolii, Internet, etc) realizaţi un proiect cu tema “ZINCAREA
SÂRMELOR DIN OŢEL”.Timp de lucru – trei săptămâni.
Proiectul va cuprinde :
- Metode de protecţie anticorosivă-generalităţi
- Materii prime şi materiale folosite;
- Formarea acoperirii de zinc;
- Fluxul tehnologic;
- Scule, dispozitive , mijloace de măsură şi control, maşini şi utilaje utilizate;
- Instrucţiuni de lucru;
- Norme de tehnica securităţii muncii.
Etapele proiectului:
- orientarea în sarcină;
- conştientizarea finalităţilor;
- stabilirea sarcinilor de lucru;
- stabilirea responsabilităţilor în cadrul echipei;
- identificarea modalităţilor de lucru, a căilor de acces la informaţii;
- elaborarea finală a produsului;
- întocmirea raportului final;
- evaluarea.
Evaluarea
Profesorul poate aprecia rezultatele proiectului urmărind:
- adecvarea metodelor de lucru, a materialelor la sarcina de lucru;
- raportul final şi modul de prezentare al acestuia;
- gradul de implicare al participanţilor în sarcina de lucru.
TERMENI DE SPECIALITATE
TERMEN EXPLICAŢIE
sistem fizico-chimic un corp sau un ansamblu de corpuri care se găsesc în
interacţiune şi care se izolează de mediul
înconjurător, ca de exemplu o bucată de material
metalic;
fază o parte a unui sistem eterogen omogenă din punct de
vedere fizico-chimic;
constituienţi aspectele structurale caracteristice ale fazelor
structurali sau dintr-un material la examinarea microscopică;
metalografici
eutectic care se topeşte sau se solidifică la o temperatură
(despre amestecuri constantă, inferioară punctului de topire a fiecăruia
mecanice) dintre constituienţi;
eutectoid aliaj sub formă de amestec mecanic a două sau mai
multe faze solide rezultate prin cristalizarea lor
simultană la temperatură constantă;
călibilitate adâncimea zonei pe care un oţel se căleşte la
martensită;
punctul Curie al feritei 7700C este temperatura la care fierul α îşi pierde
feromagnetismul devenind paramagnetic (când este
încălzit);
coroziune proces chimic sau electrochimic de degradare,
exercitat la suprafaţa corpurilor de oxigenul din aerul
umed sau de diverse substanţe chimice;
corosiv (despre care provoacă o coroziune;
substanţe chimice)
agent corosiv substanţă care exercită o acţiune chimică sau
electrochimică pe suprafaţa unui material cu care vine
în contact, provocând coroziunea;
anticorosiv substanţă care împiedică coroziunea;
poanson piesă a unei matriţe, cu un contur cu muchii tăietoare
sau cu o suprafaţă de lucru plană sau profilată, care
V. SOLUŢIILE EXERCIŢIILOR
EXERCIŢIUL nr.1
I. 1-0,04; 2-dură şi fragilă; 3-nu poate; 4- Feγ ; 5-amestec mecanic; 6-metastabilă; 7-
fonte. II. 1-oţel; 2- fontă; III 1-a; 2-c. IV. 1-normali; 2-fazelor; 3-grafit şi
cementită.
EXERCIŢIUL nr.2-I. 1-duritate; 2-lovit; 3-sudabilitate; 4-exterioare; 5-fluiditate; 6-
rupere; 7-aşchiere; 8-tehnologică;9-oboseală. II. A(1,4,5,6,8); B(2,3,7).
EXERCIŢIUL nr.3- Studiu de caz
EXERCIŢIUL nr.4
I. 1-caja de laminare (este utilajul de bază al liniei de laminare în care se realizează
deformarea materialului metalic); 2- motorul principal de acţionare (are rolul de a
imprima cilindrilor de laminare mişcarea de rotaţie necesară laminării); 3-mecanismele
de transmitere a mişcării de rotaţie (reductorul, cuplajele, caja de angrenare, bara de
cuplare, volantul-au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie de la motor la cilindrii de
laminare).
II. 1-b; 2-d; 3-e; 4-c; 5-a; 6-f
EXERCIŢIUL nr.5
I. A (6, 7, 8, 9, 15, 16) ; B (4,5,10); C( 11 ); D(1,2,3,12,13,14).
II. 1-cale cu role; 2-pat de răcire; 3-răsturnător cu pârghii
EXERCIŢIUL nr.6
I. 1-forjabile; 2-liberă; 3-matriţă; 4-oţelurile; 5-prese, ciocane.II.operaţii
tehnologice de bază: 2, 4, 5, 6, 8; operaţii auxiliare: 1, 3, 7, 9. III. 1-c; 2-d; 4-
a;5-b;
EXERCIŢIUL nr.7
D G Ă U R I R E I D A Ţ I E
T F O A R F E C N E L K F B
C A L E C U F O D B I M O O
A N H I N F U S O I A T O R
J R T R A N L P I T T O R O
A U D R A S A U R A C I R E
C I L I N D R U R R I N E A
Î N T
A I N D E R E E M A R T
T R1 A
P O N AS NP S O O
R NT T O R O M
I.
2 M A T R I T A
3 L I B E R A
4 S E
PROFIL TEHNIC; Nivel 3; CALIFICAREA: M I PRELUCRĂRI
TEHNICIAN F A B MECANICE
R I C A T 96
5 C I O C A N
B
TEHNOLOGIA MATERIALELOR
II.
EXERCIŢIUL nr.9
A) Maşină de trefilat cu alunecare (în emulsie); 1-7 filiere; a,b conuri etajate; c,d
portfiliere. B) Maşină de trefilat cu acumulare; 1-portfilieră; 2-toba de tragere;
3,4,5-role de ghidare şi conducere a sârmei.
EXERCIŢIUL nr.10
1- Maşină de ascuţit; Realizează ascuţirea sârmei prin laminare la rece, în vederea
înfilării (introducerii în filieră); 2-suport pentru colaci; asigură desfăşurarea colacului
de sârmă care urmează să fie trefilată, evitând încurcarea spirelor; 3-Maşină de
sudat; realizează sudarea cap la cap a colacilor de sârmă pentru evitarea pierderilor
de timp cu ascuţirea sau înfilarea sârmei. 4-dispozitiv pentru decapare mecanică;
realizează crăparea şi îndepărtarea stratului de oxizi de pe suprafaţa sârmei prin
îndoiri repetate. 5-coş (înfăşurător); realizează înfăşurarea sârmei după tragere, în
colac, pentru a putea fi transportată la alte maşini de trefilat, la alte instalaţii sau la
magazia de produse finite.
EXERCIŢIUL nr.11
I.
A
1 T O B A
2 F I L I E R A
3 M I E Z
4 L U B R I F I A N T
5 M U L T I P L E
6 A L U N G I R E
7 C A R C A S A
8 P O R T F I L I E R A
9 E M U L S I E
B
EXERCIŢIUL nr.15
I. 1-recristalizarea; 2-tehnologice; 3-omogenizare; II. A(omogenizare, detensionare şi
recristalizare); B(incompletă, subcritică şi completă); III.1-F; 2-A; 3-F; 4-F; IV.
Obiectiv recoacerilor fără transformări de fază în stare solidă este aducerea
produselor metalice într-o stare apropiată de echilibrul termodinamic prin încălziri şi
răciri în timpul cărora se produce diminuarea sau înlăturarea în totalitate a unor
efecte ale prelucrării anterioare cum sunt: tensiuni interne remanente, neomogenitate
chimică, ecruisaj.
EXERCIŢIUL nr.16
I. 1-austenitic, austenită, martensită; 2-martensită; II. oţelurile a şi b se încălzesc la
o temperatură A3+500C;oţelurile c), d), e) se încălzesc la o temperatură A 1+500C III.a)
martensită; b) soluţie suprasaturată de carbon în fier α; dură şi fragilă; aspect acicular;
duritatea sa creşte cu creşterea conţinutului de carbon a oţelului;
EXERCIŢIUL nr.17
I. 1-F;2-A; 3-F; 4-A; 5-F; 6-F; II. 1-sorbită; 2-joasă; III.1a; 2-c;3-b;
EXERCIŢIUL nr.18
I. 1-termochimice, termice; 2-creşterea, ridicate, scăderea, scăzute; II.1-c;2-a; 3-
b; 4-d;III.Cementare cu aluminiu (cutii pentru tratamente termice, oale pentru turnarea
aluminiului, ţevi de eşapament, paletele turbinelor cu gaze, teaca temocuplelor);
cementare cu carbon (roţi dinţate, came şi axe cu came, bucşe,bolţuri inele şi role de
rulmenţi); cementare cu zinc (sârme, table, ţevi).
EXERCIŢIUL nr.19
1-A; 2-F;3-F; 4-A; 5-A; 6-F; 7-F; 8-A.
EXERCIŢIUL nr.22
1-a; 2-c; 3-b; 4-d.
VI. ANEXE
ANEXA 1
Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are
alocate un număr de 66 de ore / an, din care:
teorie- 33 ore
laborator tehnologic – 33 ore;
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
24. TEHNOLOGIA MATERIALELOR 1 credit
- 24.1. Analizează materiale metalice folosite în industria constructoare de maşini.
- 24.2. Descrie procedeele de elaborare a semifabricatelor.
- 24.3. Prezintă tratamentele termice şi termochimice care se aplică materialelor metalice.
24.4.Explică procesul de coroziune a metalelor şi aliajelor metalice.
2. GÂNDIRE CRITICĂ ŞI REZOLVARE DE PROBLEME 0, 5 credite
- 2.1. Identifică probleme complexe.
- 2.3. Evaluează rezultatele obţinute.
ANEXA 2
STANDARD DE PREGĂTIRE
PROFESIONALĂ
LICEU prin ruta SAM
NIVEL 3
2005
PROFIL TEHNIC; Nivel 3; CALIFICAREA: TEHNICIAN PRELUCRĂRI MECANICE 103
TEHNOLOGIA MATERIALELOR
Nivel: 3
Competenţe:
Criterii de Performanţă:
Materiale metalice: oţeluri carbon şi oţeluri aliate (cu elemente de aliere Mn, Si,
Cr, Ni, W, Mo, Ti, Nb, Al etc.), fonte (albe, pestriţe, cenuşii),
materiale obţinute prin metalurgia pulberilor şi materiale
compozite
Probe de Evaluare:
Probe scrise şi orale care atestă capacitatea candidatului de a alege materialele metalice
folosite în industria constructoare de maşini, conform criteriului de performanţă (a), cu respectarea
condiţiilor de aplicabilitate.
Criterii de Performanţă:
Probe de Evaluare:
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să clasifice
semifabricatele folosite în construcţia de maşini, conform criteriului de performanţă (a), cuprinzând
toate condiţiile de aplicabilitate precizate.
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să clasifice
procedeele de elaborare a semifabricatelor, conform criteriului de performanţă (b), cuprinzând toate
condiţiile de aplicabilitate precizate.
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie
procedeele de elaborare a semifabricatelor, conform criteriului de performanţă (c), cuprinzând toate
condiţiile de aplicabilitate precizate.
Criterii de Performanţă:
Probe de Evaluare:
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să caracterizeze
tratamentele termice şi termochimice, conform criteriului de performanţă (a), şi condiţiilor de
aplicabilitate precizate.
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să clasifice
tratamentele termice şi termochimice, conform criteriului de performanţă (b), şi condiţiilor de
aplicabilitate precizate.
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie
tratamentele termice şi termochimice, conform criteriului de performanţă (c), şi condiţiilor de
aplicabilitate precizate.
Probe practice şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să aleagă
tratamentele termice şi termochimice pentru diferite piese din materiale metalice, conform
criteriului de performanţă (d), şi condiţiilor de aplicabilitate precizate
Criterii de Performanţă:
Probe de Evaluare:
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să prezinte procesul
de coroziune, conform criteriului de performanţă (a), şi condiţiilor de aplicabilitate precizate.
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să clasifice
procesele de coroziune, conform criteriului de performanţă (b), şi condiţiilor de aplicabilitate
precizate.
Probe scrise şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să descrie procesele
de coroziune, conform criteriului de performanţă (c), şi condiţiilor de aplicabilitate precizate.
Probe practice şi orale prin care candidatul demonstrează că este capabil să explice
metodele de protecţie împotriva coroziunii, conform criteriului de performanţă (d), şi condiţiilor de
aplicabilitate precizate.
VII. BIBLIOGRAFIE
1. Anghel, M., (1992), Protecţia anticorosivă prin zincare termică, Editura Tehnică,
Bucureşti.
2. Cazimirovici, E., (1981), Teoria deformării plastice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
3. Cazimirovici, E., Negulescu, I., ş.a., (1990), Teoria şi tehnologia deformării prin
tragere, Editura Tehnică, Bucureşti.
4. Cheşa, I., Laşcu-Simion, N., ş.a., (1984), Alegerea şi utilizarea oţelurilor, Editura
Tehnică, Bucureşti.
5. Dulămiţă, D., Florian, E., (1982), Tratamente termice şi termochimice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
6. Dulămiţă, T., ş.a., (1982), Tehnologia tratamentelor termice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
7. Grosu, V., Georgescu, Al., Dimitriu, S., ş.a., (1986), Întreţinerea şi repararea
utilajelor siderurgice, Editura Tehnică, Bucureşti.
8. Manualul inginerului metalurg, (1978), Editura Tehnică, Bucureşti.
9. Mihăescu, C., Sîrbulescu, B., (1961), Utilajul şi tehnologia laminării, Editura de
Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
10. Moldovan, V., Maniu, A., (1982), Utilaje pentru deformări plastice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
11. Oprescu, I., Vîrcolacu, I., ş.a., (1977), Utilaje metalurgice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
12. Popescu, N., (1975), Studiul materialelor. Manual pentru licee, anul I şi şcoli de
maiştri, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
13. Popescu, V., Drăgan, I., Alexandru, T., (1980), Tehnologia forjării, Editura
Tehnică, Bucureşti.
14. Rădulescu, C., Guţu, M., Derlogea, Ş., (1979), Utilaje de laminoare, Editura
Tehnică, Bucureşti.
15. www.forsev.ro
16. www.upetrolam.ro