Sunteți pe pagina 1din 3

Adevarul este amar doar atunci cind violeaza granita confortului nostru,care este 

fundamentata pe principiul existentei unui microunivers in noi. Problema creste 


atunci cind noi cautam confortul,adica acest "Eden pierdut" in minte,in simturi, 
pe cind el se afla undeva prin increngaturile putrezi ale inimii. Si inima de ar fi 
mai rationala uneori, probabil ca adevarul ar avea un alt gust decit amar ,iar 
"Edenul" nu ar avea statutul de "pierdut ".  
Alarma suna mai devreme de ora 6. Capul ratacit in perna mototolita de visuri, 
implora sa mai stea un pic ,doar un pic. Inca 5 minute aminate . Parca au fost o 
secunda . Alarma insista sa functioneze corect si se facea auzita si in capul lui 
,determinind -ul sa deschida fortat ochii . Incretit si incleiat de somn, se desprinse de 
patul dulce si se indrepta spre chiuveta. Apa rece ii aminti de ce se trezi atit de 
dimineata. Trebuia sa plece la un seminar ,organizat intr-o localitate mare si pitoreasca 
de pe malul Prutului. "Cine mai organizeaza parade de astea intr-o zi de vineri ?" se 
revolta in sinea lui.  
Aroma cafelei gata pregatita absorbi monotonia diminetii , era inca intuneric si avea 
sa ramina asa inca cel putin o ora. Nu iubea diminetile, dar pe asta aproape ca o ura. 
Sorbi lacom din lichidul amar , puse coatele pe masa si se pierdu in geamul negru 
,incercind sa distinga macar vreo lumina sau forma de viata. Parca il lovise cu ceva in 
cap, isi aminti de visul de aseara . "Ce-o mai fi insemnind si visul asta ? Duca-se cu 
noaptea". Dar noaptea inca nu trecu. 
Zorii treptat isi faceau loc pe cerul inghesuit de intunericul noptii . Parca era o lupta 
dintre culori. Incepuse a singera orizontul , iar cocosii interpretau ode . Dimineata are 
farmecul ei , e o senzatie unica sa prinzi zorii zilei ,probabil din ideea ca ,spre deosebire 
de apus,rasaritul il prinzi foarte rar. Mergea grabit cu fata incretita de somn,dar furat 
de cresterea luminii din dreapta sa. Daca apusul e melancolic , atunci rasaritul e 
inaltator si un bun antidepresiv, inspirindu-i incredere in ziua cel asteapta inainte.  
Si totusi, sa o visezi cum te trage confident de mina si te impinge strain in gol..." Atit de 
real ,puteam sa jur ca nu era vis". O silueta palida se ivi pe cale ,cu un pas marunt si 
grabit. Sigura pe ea , persoana nu privi deloc in urma . Aparuse de pe strada Ei ,parea 
ca incetineste . Ea se opri brusc, intoarse capul... O recunoscu . Inima incepu sa bata ca 
nebuna .Cafeaua sau privirea ei isi facea efectul. Parca-l luase caldurile in dimineata 
asta rece si neobisnuita.  
—Buna dimineata domnule profesor ! rasuna cu dulceata in glas . 
—Buna dimineata,incotro asa devreme ? 
—La capitala , astazi soseste scumpul meu prieten din Marea Britanie si vreau sa—l 
intimpin la aeroport. 
—Scumpul tau prieten ? E britanic ? 
—M-ati inteles gresit, prietenul ,adica iubitul ,revine in tara dupa 2 luni muncite in 
strainatate.Vreau sa—l intimpin cum se cuvine . 
Se intrista la auzul acestor vorbe. O iubea in taina de ceva vreme. Inca se lupta cu 
sentimentele, incerca sa le sugrume , pentru ca realizase ca nu prea are sanse sa i se 
raspunda la ele. Pe de o parte ,era impacat in mintea sa,dar gindul ca apartine altuia 
aceasta faptura de linga el, ii descompunea inima in depresie 
—Am inteles. Zimbea chinuit si fortat .  
Ea ii prinse falsitatea din zimbet,capul agitat si miinele aproape tremurinde.Dar nu a 
inteles nimic. 
—Dumneavoastra unde mergeti ,va simtiti bine?  
—Da,desigur, m—a cam luat frigul . Plec la un seminar ,e o zi metodica. Ne adunam 
toti profesorii si pierdem timpul. 
—Am inteles. Faceti des asta ?  
—Din fericire,nu ,o data—doua ori pe an. 
— Eu demult ma gindeam sa va intreb, dar nu am avut ocazia inca; spuneti—mi , cum e 
sa fii tinar profesor,va place ,ati face asta toata viata?  
—Of, nici nustiu cum sa—ti raspund. Astfel de intrebari ,de obicei, nu se dau dimineata 
pe stomacul gol,caci risti sa—ti strici pofta de viata pe toata ziua inainte. Totodata esti 
atit de draguta ca intrebi asta,numai ca eu nu sunt pregatit sa—ti raspund. Probabil ca 
din toate intrebarile care le poate adresa un elev,asta e cea mai grea. 
Ea zimbi indraznet , aprobind din cap ca intelege . 
—Domnule profesor, raspunsurile pe nepregatite sunt cele mai sincere,iar eu asta 
astept. Inteleg ca totul devine neplacut si greu cu o asa conducere,chiar si functia de 
profesor care e prost remunerata. 
—Hmm, e chiar o bataie de joc. Pina si tu ca eleva ai prins ca ceva nu merge bine sus si 
ai intuit raspunsul meu. Eu spun altfel, conducerea e perfecta pentru noi— " dupa sac 
si petec" ,parca asa se spune,nu? . Suntem in asteptarea permanenta ca altcineva sa ne 
rezolve problemele. Mereu aruncam vina pe altii ,preferabil pe cei care stau cu fundul 
in capul nostru. 
—Pai, oare nu e asa ? Nu toate problemele sunt din cauza guvernarii ? 
—Ei... si da si nu. Sa nu uitam cum ajung o mina de oameni la conducere—tot noi ii 
alegem . Da,suntem prostiti mereu de ei , dar asta e din cauza ca noi permitem—ne 
place . Constiinta comuna e de vina sau ,mai bine zis, lipsa ei . Avem nevoie de o trezire 
interioara ,dormim realitatea transformabila din jurul nostru. E pacat. 
Ea fu patrunsa de consistenta vorbelor si ii da dreptate, totusi fu mirata de claritatea 
si fluiditatea raspunsului ,care nu fu afectat de dimineata rece. 
—Nu ma simt implinit inca, nu imi este deloc usor,ba chiar foarte greu. Zilnic ma 
ciocnesc de chestii banale si foarte neimportante,dar care sunt cerute in permanenta. 
Fel de fel de foi,hirtii de completat, statistici,metode,tehnici,asistente la ore si multe 
alte batai de cap. Citeodata stau si ma intreb care e rostul profesorului, sa completeze 
fise,cataloage ? Cum ramane cu educatia tinerii generatii ? O lasam pe seama foilor 
completate ? Eu zic ca e lipsa de modele adevarate care sa ne ghideze . Si asta e 
aproape in fiecare domeniu. Ni se da de inteles ca aceste activitati de "secretariat" , 
asigura dezvoltarea elevilor. Daca e asa , atunci de ce se simte pe an ce trece o 
degradare in educatia copiilor, o scadere vizibila a calitatii educatiei. Daca e sa calculezi 
, majoritatea timpului e ocupat de formalitati care—ti fura din placerea de a preda o 
lectie. Nu—i interesant...Personal,mi—am imaginat altfel munca de profesor . 
—Va inteleg, multumesc de sinceritate, m—a convins sa evit si mai mult aceasta 
profesie pe care parintii mi—o tot propun. 
—Hmm, cit de mult te inteleg... Si eu am trecut prin asta. Sunt profesor pentru ca nu 
am fost invatat sa aleg ceea ce pot face cu placere, eram confuz si fricos,nu aveam 
incredere in fortele proprii. 
—Si ce anume trebuia sa alegeti ? 
—Arte plastice.Acum stiu sigur ca asta ar fi trebuit sa fie alegerea mea atunci. 
—Interesant, am observat ca aveti niste lucrari destul de bune si uneori ma intrebam 
ce cautati in pedagogie,cu toate ca faceti o treaba foarte buna la lectii— eu in sfirsit am 
reusit sa inteleg geografie,iar asta e datorita dvs. 
—Multumesc mult de apreciere ,inseamna mult pentru mine cuvintele tale . 
—Eu sunt sincera, iar pe viitor am sa fiu mai atenta cu alegerea profesiei. Uite si rutiera 
mea. Multumesc pentru discutie, a fost placut si util. Am sentimentul ca dvs ma puteti 
intelege corect, nustiu sigur de ce, poate ca sunteti tinar si nu e mare diferenta de 
virsta. 
—Deasemenea, a fost repede, aveam atitea sa—ti mai spun, dar probabil cu alta 
ocazie.  
—Si eu ,domnule profesor ,v—as mai intreba mai multe, e interesanta discutia cu dvs. 
Sa stiti ca sunteti profesorul meu preferat .  
Zimbi larg si—i lumina chipul pentru toata ziua. 
—O, imi pare bine sa aud asta. Chiar multumesc,esti foarte draguta . O zi frumoasa sa 
ai . 
—La revedere.