Marea Neagra

Marea Neagra este o mare din bazinul atlantic, situata intre Europa si Asia, care se invecineaza cu Rusia, Ucraina, Romania, Bulgaria,
Turcia si Georgia. Prin Stramtoarea Cherci se ajunge in Marea Azov, prin Bosfor in Marea Marmara, iar prin stramtoarea Dardanele in
Marea Egee si deci in Mediterana. Ea este un rest al Marii Sarmatice si prezinta o serie de aspecte unice in lume.

Marea se intinde pe o suprafata de 413.000 km². Cel mai adanc punct se afla la 2206 m sub nivelul marii in apropierea de Ialta. Mareele
sunt in general de mica amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este in larg de 17-18 la mie, fata de 24-34 la mie in alte mari si oceane. In
zona litoralului romanesc salinitatea scade si mai mult, in mod obisnuit fiind intre 7 si 12 la mie.Cuprins [ascunde]
Fluvii si rauri care se varsa in Marea Neagra

Sunt mai multe fluvii si rauri care se varsa in Marea Neagra. In zona europeana principalele sunt Dunarea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud si
Cubanul. In Asia Mica principalele ape care se varsa in Marea Neagra sunt Scaria, Enige, Chizil-Irmac si Iesil-Irmac. Alte ape care se
varsa in Marea Neagra sunt Coruh in Armenia turceasca, Rion in Gruzia, Provadia si Camcia in Bulgaria etc. Un aport mare de apa este
primit de Marea Neagra de la Don, prin intermediul Marii Azov.

Dispunerea circulara a surselor de apa si existenta unei singure legaturi externe - prin Stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, Stramtoarea
Dardanele - cu Oceanul planetar, alaturi de incalzirea relativ moderata a apei de catre Soare, determina lipsa aproape totala a curentilor
marini verticali si existenta doar a curentilor orizontali pe un imens traseu circular impotriva sensului acelor de ceasornic.

Ecosistemul Marii Negre

Face parte din categoria ecosistemelor statatoare de apa sarata. Din punct de vedere al salinitatii, Marea Neagra se imparte in:
zona de suprafata;
zona de adancime;

Sub aspect biocenotic gasim trei zone:

zona litorala;
zona pelagica;
zona abisala;

Temperatura apei variaza la suprafata: vara pana la 29 de grade celsius care ajung iarna pana la 0 grade celsius. Lumina patrunde in largul
marii la o adancime de 150-200 m. Oxigenul este inexistent la adancime [CO2,H2S]Curentii au intensitate redusa pe verticala si mai
mare pe orizontala; iarna sau in timpul unor variatii ale starii vremii, pot aparea valuri care ating 5-10 m. Biocenoza: alge inferioare, alge
verzi, brune rosii. Animalele sunt reprezentate prin viermi, moluste, pesti iar in atmosfera apropiata pasari si pescarusi.

Biotopul pontic

Biotopul pontic poate fi impartit in 4 etaje principale:

1. Etajul supralitoral - acesta este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod ocazional. Zona prezinta o umiditate
accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala.
De obicei materiile organice se afla in descompunere, formand depozite rau mirositoare. Flora este formata mai ales din anumite forme
de alge - rar licheni cu rezistenta la variatii de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme, mai ales in
partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi, bacterii aerobe si - mai putin - anaerobe.
Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea
trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare.

2. Etajul mediolitoral - ce cuprinde zona de spargere a valurilor (intre cca. 0 si -0,5 m altitudine). In linii mari, etajul pseudolitoral
corespunde cu etajul mediolitoral al lui Bacescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres si Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic
al lui Ercegovic (1957). Dupa substratul solului se imparte in zone pietroase, respectiv nisipoase ori maloase. Pseudolitoralul ocupa in
cadrul zonelor cu substrat dur o fasie lata de 2-10 m in functie de inclinatia platformei stancoase. Zonele pseudolitorale pietroase
(stancoase) adapostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare si care se pot fixa bine de substrat (de exempu
midiile se fixeaza prin firele cu bissus). Aici intra unele specii de alge si scoici. Li se adauga vietuitoare care vin periodic din etajul
supralitoral sau infralitoral. In anumite conditii si in acest mediu apar depozite de materie organica, facand legatura cu biotopul prezentat
mai sus. Cele mai cunoscute vietuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii si stridii. Etajul pseudolitoral nisipos
cuprinde in special animale capabile de ingropare rapida in substrat. Biocenoza caracteristica zonei de spargere a valurilor pentru
pseudolitoralul nisipos de granulatie medie si grosiera este cea a bivalvei Donacilla cornea si polichetului Ophelia bicornis, carora li se
mai asociaza izopodul Eurydice dollfusi si polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota si Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949,
Bacescu. et al 1967). Pseudolitoralul nisipurilor fine este caracterizat de predominarea populatiilor amfipodului Pontogammarus
maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus si turbelariatul Otoplana subterranea (Surugiu 1999).

3. Etajul sublitoral(infralitoral) - aflat la adancimi de 0,5 pana la 12 (maximum 18) metri. Este zona cea mai favorabila vietii, in care se
afla majoritatea speciilor de plante si cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde portiunea de
fund marin permanent imersata, situata intre limita inundarii permanente si adancimea care permite existenta organismelor
fotosintetizante.

4. Etajul elitoral - se situeaza de la limita inferioara a algelor unicelulare sau pluricelulare (60 m) pana la marginea platformei
continentale.

In Marea Neagra nu exista etajele batial, abisal si hadal.

Alte caracteristici

Marea Neagra este saraca in insule, avand un tarm putin dantelat. Cele mai importante insule sunt Insula Serpilor si cele formate de
Dunare, dincolo de varsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai importanta peninsula este Peninsula Crimeea, "impartita" cu Marea Azov.
Golfurile Marii Negre sunt fie largi, putin prielnice adapostirii vaselor pe furtuna (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful
Samsun sa), fie colmatate la iesire de curentii orizontali si transformati in limane (Limanul Nistrului de exemplu).

Etajul mediolitoral al Marii Negre, cuprinzand zona de spargere a valurilor (0-0,5 m adancime), adaposteste in portiunile pietroase
organisme - animale si vegetale - care se fixeaza puternic si pot suporta unele perioade de uscare.

Cateva orase importante se afla la Marea Neagra, cum ar fi Burgas, Varna, Constanta, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi si
Trabzon. Un oras care nu se afla propriu-zis la Marea Neagra, dar este mult legat istoric si economic de aceasta mare este orasul Istanbul
(mai demult Constantinopol si capitala Bizant-ului).

In vremea romana marea se numea Pontus Euxinus.

Marea Neagra face legatura intre Europa si Asia. Granita stabilita de geografi intre cele doua continente, pe Caucaz si stramtoarea Bosfor
taie aceasta mare in doua parti inegale, cea mai mare parte fiind europeana.

Ca urmare a pozitiei sale Marea Neagra este singura, principala sau una din marile a numeroase popoare care locuiesc din timpuri mai
vechi sau mai noi tarmurile sale. Cele mai vechi popoare pontice sunt Romanii, Armenii, Gruzinii si Abhazii. Alte popoare pontice sunt
Grecii, slavii cunoscuti sub numele de Bulgari, Turcii si alte popoare turcice (de exemplu Gagauzii), Tatarii sau Mongolii (veniti in
regiune in sec. XIII), Rutenii, Ucraineenii, Azerii, Rusii si altii. Toate aceste popoare prezinta astazi o serie de traditii, legende si alte
forme de folclor legate de Marea Neagra.