LICEUL TEHNOLOGIC “SCOALA NATIONALĂ DE GAZ” – MEDIAŞ

PROFIL: TEHNIC
DOMENIUL: MECANIC

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR
PROFESIONALE
Nivel 4

ÎNTREŢINEREA SI EXPLOATAREA
MAŞINII DE RABOTAT

ÎndrumătorProiect:
Prof.ing.: GRECU MARIA

Absolvent:
TURC IOAN DANIEL

Calificare: TehnicianMecanicpentruintreţinereşireparaţii
2015
 CUPRINS

ARGUMENTARE……………………………………………………...pag.3.

CAPITOLUL 1:PROCESUL DE AŞCHIERE…………………………pag.5.

1.1 Generalitaţidespreaşchiere
1.2 Mişcărinecesareprocesului de aşchiere
1.3 Procesulformăriiaşchiei
1.4 Sculeaşchietoare

CAPITOLUL 2:PRELUCRAREA PRIN RABOTARE……………..…pag.15.

2.1 Generalităţişiclasificare
2.2 Sculeaşchietoareutilizate la rabotare
2.3 Operaţii de prelucrareprinrabotare
2.4 Regimul de aşchiere

CAPITOLUL 3:
ÎNTREŢINEREA SI REPARAREA MAŞINII DE RABOTAT ..pag.19.
3.1 Categorii de lucrări de intreţinereşireparaţii
3.2 Importanţaîintretinerişireparatii
3.3 Îintretinereamaşini de rabotat

CAPITOLUL 4:NORME DE TEHNICĂ A SECURITĂŢII MUNCI….pag.22.

4.1 Norme de tehnica a securităţii la prelucrareaprinrabotare
4.2 Norme de tehnica a securităţii la intreţineresireparare

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………...pag.25.
ANEXE:SCHEMA CINEMATICĂ A RABOTEZEI…………………..pag.26.

2
 Argumentare

Aşchierea este un procedeu de realizare a unor obiecte necesare existenţei omului.A

existat încă din perioada preistorică, în anul 3000, apar primele maşini unelte rudimentare.
În secolele X-XII - apar primele "strunjiţe" - maşini de găurit acţionate manual, pentru
prelucrarea lemnului, în mijlocul sec. al XV-lea - Leonardo da Vinci realizează primul strung cu
acţionare continuă.
În anul 1815 se construiesc maşinile de rabotat,în 1900 se fabrică oţelurile rapide pentru
scule ce permit prelucrarea cu viteze mari a materialelor cu durităţi ridicate.
Apar primele sisteme de reglare automată în 1936 şi comenzile numerice în 1942,studiul
fenomenelor ce însoţesc procesele de aşchiere a fost o preocupare important pentru Rumford în
anul 1799, Time în anul 1870, Hirn în anul 1875, Zvorîkin în anul 1893, Taylor în anul 1900,
Acercan în anul 1965, în ţara noastră, Z. Duca, î. Lăzărescu, E. Botez aduc importante contribuţii
în perfecţionarea aparaturii de cercetare, măsură şi control, furnizând teoriei numeroase materiale
factice valoroase.
Progresul tehnic se reflectă presant în automatizarea maşinilor-unelte (utilizarea
comenzilor numerice CNC şi adaptive DNC), în materialele utilizate pentru scule aşchietoare
(carburi metalice sinterizate, materiale mineralo-ceramice, nitrura cubică de bor, diamantul
sintetic etc.).
În general prin rabotare se prelucrează suprafeţe plane, orizontale, verticale, înclinate,
cu forme complicate. Procedeul de prelucrare se clasifică în două tipuri de curse: activă şi in gol.
Din această cauză productivitatea prelucrări este mai mică.
Maşinile de rabotat sunt destinate prelucrării în producţie individuală si de serie mică a
semifabricatelor cu suprafeţe plane şi rar profilate. Maşinile de rabotat au superioritate, sub
aspectul productivităţii operaţie, faţa de maşinile de frezat, în condiţiile prelucrării suprafeţelor
înguste şi lungi.

3
 Rabotarea este procesul de prelucrare prin aşchiere la care mişcarea principală este
rectilinie, executată in plan orizontal . In funcţie de maşina – unealta pe care se realizează
prelucrarea.
Mişcarea principală şi cea de avans pot fi executate de catre cuţitul de rabotat sau de către piesa
pe masa maşinii:
la prelucrarea pe rabotare cu cap mobil , scula execută mişcarea principală, iar semifabricatului
mişcarea de avans:
la prelucrarea pe raboteze cu masa mobilă , semifabricatul execută mişcarea principal,
la prelucrarea pe maşini speciale , folosite în ateliere de cazangerie pentru rabotat,
muchiile tablelor , atât mişcarea principală cât şi cea de avans sunt executate de sculă .
În cazul mortezării mişcarea principală , rectilinie alternativă , se execută în plan vertical de către
sculă , iar mişcarea de avans de către semifabricatul prins pe masa mişcarii .
Atât în procesul de rabotare există o cursă activă si o cursă de gol .
În timpul cursei inactive scula are timp să se răcească , motiv pentru care , la cele două
procedee lichidele de răcire se utilizează doar in cazuri speciale.
Pentru ambele procedee , la capătul cursei de gol se realizează avansul intermitent de generare
iar după o traiectorie completă , o nouă adâncime de aşchiere se poate obţine prin indexarea
avansului vertical executat de sculă .
Deoarece , atât pentru cazul maşinilor de rabotat cât şi a celor de mortezat , viteza
mişcării principale este variabilă , fiind maximă la mijlocul cursei şi egală cu capetele acesteia
,prelucrarea cu o viteză maximă la mijlocul cursei si egală cu zero la capetele acesteia,
prelucrarea cu o vitezaă apropiată de cea econimică este posibilă numai pe o anumită porţiune
din cursă de-o parte şi de alta a centrului acesteia .
Acest lucru, precum şi existenţa cursei de gol , determină ca prelucrările prin rabotat şi mortezare
să fie caracterizate de o productivitate relativ scazută , motiv pentru care se folosesc , în general
în producţia individuală sau de serie mică .
Prin rabotare se pot prelucra suprafeţe plane (orizontale , verticale sau înclinate) , precum şi
suprafeţe profilate . Rabotarea se utilizează în special la prelucrarea suprafeţelor înguste şi lungi
(ghidaje , canale , marginile tablelor) unde lipsa de productivitate a procedeului este atenuată de
specificul dimensional al pieselor .

4
 CAPITOLUL 1
PROCESUL DE AŞCHIERE

1.1.Generalităţii despre aşchiere

În general,prin rabotare se prelucrează suprafeţele plane, orizontale, verticale, înclinate, cu
forme complicate . La acest procedeu de prelucrare, mişcarea principală de aşchiere este
rectilinie-alternativă, fiind efectuată de scula aşchietoare, la maşina de rabotat transversal
(şepinguri) prezentată în (fig.2.) sau piesa de prelucrat ,la maşina de rabotat longitudinal
(raboteze) schema este prezentată în (figura.1). Această mişcare se efectuează cu o anumită
viteză de aşchiere,care se măsoară în m/min. Mişcarea de avans este o mişcare de translaţie
executată de piesa de prelucrat, în cazul maşinilor de rabotat transversal, sau de scula
aşchietoare, în cazul maşinilor de rabotat longitudinal. La rabotare avansul reprezintă deplasarea
piesei după săgeată şi se exprimă în milimetri pe cursă dublă.

Fig.1. Schema rabotării

Maşina de rabotat transversal (şepingul) este prezentată în (figura.2.).Mişcarea principală de

aşchiere care este o mişcare rectilinie-alternativă, este executată de sculă. Scula aşchietoare se
fixează într-un dispozitiv special, legat de berbec. Dispozitivul sau suportul portcuţit are

5
posibilitatea să se deplaseze efectuând o mişcare de avans într-un plan vertical sau înclinat fie
manual, fie automat.

1 batiu
2 masa
3 cadru
4 traversa mobilă
5 sania
6 portcuţit

Fig.2.Maşina de rabotat transversal(şepingul)

Fig.3. Schema cinematică de principiu a şepingului

6
 Şepingul este construit la noi în ţară, la întreprinderea din Oradea. Funcţionarea şepingului poate
fi urmărită pe schema cinematică prezentată în (figura 3). Mişcarea principală se transmite de la
motorul M prin lanţul cinematic M-1-2 cutia de viteze CV-3-4 roţile dinţate Z1-Z2 mecanismul
cu culisă oscilantă C, la berbecul B. Ultimul element din lanţ execută mişcarea principală de
aşchiere care este o mişcare de du-te-vino. Mişcarea de avans transversal II se transmite de la
axul roţii Z2 prin Z4- mecanismul bielă b2-b3- clichetul k- roată dinţata Z5- şurubul de avans
transversal T. Pentru prelucrarea şepingului sunt necesare următoarele reglări :
• reglarea vitezei de aşchiere
• reglarea adâncimii de aşchiere prin coborârea suportului portcuţit
• reglarea avansului transversal prin modificarea razei butonului de manivelă
• reglarea poziţiei berbecului B pe ghidaje, pentru a se efectua cursa de lungime
• reglarea lungimii cursei de lucru a berbecului prin modificarea razei r a butonului de manivelă
b1, cu ajutorul şurubului s1
Piesele componente ale maşinilor şi ale aparatelor pentru care se cere o precizie mare şi o
netezire bună a suprafeţelor sunt supuse unui proces de prelucrare mecanică prin aşchiere.
Prelucrarea prin aşchiere presupune îndepărtarea de pe suprafaţa pieselor brute , obţinute prin
turnare, matriţare, forjare, laminare, a adaosului de prelucrare.
Mărimea adaosului de prelucrare depinde de :
Metoda de elaborare a semifabricatului ( a piesei brute )
Configuraţia şi complexitatea piesei
Natura materialului
Caracterul producţiei (de unicate,de serie mică,în serie sau in masă).
Adaosul de prelucrare se înlătură sub formă de aşchii. Adaosul de prelucrare trebuie să
fie cât mai mic, pentru a se face economie de metal, de timp, precum şi pentru a se reduce
consumul de scule aşchietoare. Adaosul de prelucrare se stabileşte pe baza unor normative sau se
poate determina prin calcul in cazul unui număr mare de piese , deoarece în acest caz este foarte
importantă stabilirea unei valori cât mai raţionale.

1.1Mişcări necesare procesului de aşchiere

Desprinderea aşchiilor de pe suprafaţa unui semifabricat presupune o mişcare relativă între scula
aşchietoare şi piesa de prelucrat.

7
 Mişcarea 1 aflată în (fig.4.), imprimată sculei aşchietoare sau piesei de prelucrat, în vederea
detaşarii aşchiilor, se numeşte mişcare principală de aşchiere .
Mişcarea principală poate fi:
• De rotaţie
• De translaţie
Pe lângă mişcarea principală de aşchiere este necesară şi o mişcare de avans 2 sau 3, care asigură
detaşarea continuă a aşchiilor.
Această mişcare poate fi executată de:
• Sculă aşchietoare (rabotare)
• Piesa de prelucrat
Strunjirea (1-mişcarea principală de aşchiere , 2- mişcarea de avans longitudinal , 3- mişcarea de
avans transversal)

Fig.4.
Frezarea(1- mişcarea principală de aşchiere , 2- mişcarea de avans)

8
În timpul procesului de aşchiere, scula înlătură de pe suprafaţa de aşchiat a piesei adaosul de
prelucrare. Suprafaţa pe care se îndepărtează aşchiile se numeşte suprafaţă de aşchiere, iar
suprafaţa rezultată în urma prelucrării, suprafaţă aşchiată.

1.3Procesul formării aşchiei (tipuri de aşchii)

Fig.5.
Procesul formării aşchiei
Procesul de formare aşchiei este prezentat în (fig.5.), desprinderea aşchiilor are loc ca
urmare a acţiunii forţei F, aplicată asupra sculei aşchietoare. Apăsarea exercitată de sculă creşte
treptat, producând la început deformarea locală, în starea elastic a materialului, după care, pe
măsura ce apăsarea creşte , defornaţiile trec in stare plastic. În faţa tăişului sculei se formează o
zonă de deformaţii puternice.În această zonă cristalele meltalului se lungesc şi se înclină treptat.
Când înclinarea a atins unghiul grăuntele de metal începe să alunece. Datorită alunecării
grăunţilor de metal, are loc desprinderea stratului de metal, formându-se aşchia.
Tipuri de aşchii : forma aşchiilor rezultate la prelucrare prin aşchiere depinde de natura
materialuli de prelucrat, de forma geometrică a sculei, de regimul de aşchiere.

9
10
 1.1Scule aşchietoare
A.Cutite de strung

Fig.6.
Cu ajutorul sculei aşchietoare prezentată în (fig.6.) are loc desprinderea stratului de metal de pe
suprafaţa unei feţe si generarea unei suprafeţe de pe o anumită formă şi dimensiuni. Pentru ca
procesul de aşchiere să poată fi realizat este necesar ca scula să îndeplinească anumite condiţii
legate de forma sa geometrică si de proprietăţile materialului din care este executată.

A Partea activă
B Partea pasivă
1 Tăiş principal vârf..
2.Faţă de aşezare principală
3 Faţă de degajare
4 Degajare
Fig.7 Cuţit de strung
În general o sculă aşchietoare are o parte activă A, cu care se realizează detaşarea
aşchiilor prezentată în (fig.7.), şi o parte de prindere B. Elementul cel mai important este partea
activă a sculei aşchietoare. În funcţie de caracterul mişcărilor principale de avans si de modul
cum se execută se caracterizează operaţia de prelucrare realizată şi maşina pe care se execută.
B. Freze
Procesul de prelucrare prin frezare apare în (fig.8.). În cazul frezării, mişcarea principală de
aşchiere este executată de sculă, iar mişcarea de avans de piesa de prelucrat (mai rar de
sculă).Regimul de aşchiere la frezare este caracterizat de:
adâncimea de aşchiere(t);
vansul de aşchiere(s);
viteza de aşchiere(v)

11
 fig.8.Frezare
C.Raboteze
Cuţitele de rabotat se aseamana cu cele utilizate la strunjire,dar sunt mai robust (fig.8.).
Corpul cuţitului trebuie să fie suficient de rezistent pentru a lucra în condiţii mai
grele,deoarece scula pătrunde cu şoc în material la începutul fiecărei curse active.Fixarea
cuţitului în suportul maşinii se face în asa fel încât,la cursa în gol,acesta să se poata roti în jurul
unei axe perpendicular pe direcţia mişcării principale.Astfel se micşorează frecările şi uzurile pe
faţa de aşezare.Forma corpului cuţitului este, de obicei ,încovoiată,pentru că, în momentul în care
cuţiul atinge eventualele incluziuni dure din crusta piesei,încovoindu-se sa nu se înfigă sub
suprafaţa de prelucrat.

12
Tipuri de cuţite ale rabotezei: (fig.9.)

Fig.9. Tipuri de cuţite

a - cuţite normale
b – cuţite drepte – pentru prelucrarea de degroşare a suprafeţelor plane
fără trepte
c - cuţite încovoiate şi cotite - pentru prelucrarea suprafeţelor în trepte
d - cuţite late cotite - pentru prelucrarea de finisare a suprafeţelor plane
e - cuţite de canelat – pentru rabotarea canalelor înguste
f - cuţite de retezat - pentru retezarea materialelor

13
Sculele folosite la rabotare se numesc cuţite de rabotat(fig.10.)

Fig.10. Sculele folosite la rabotare se numesc cuţite de rabotat:

- unghi de aşezare ; - unghi de ascuţire;- unghi de degajare

14
 CAPITOLUL 2
PRELUCRAREA PRIN RABOTARE

2.1 Generalităţi şi clasificare

Rabotarea este operaţia tehnologică de prelucrare mecanică prin aşchiere, cu ajutorul
unor scule aşchietoare tip cuţite de strung, pe maşini de rabotat prezentată în (fig.10).
În construcţia de maşini sunt foarte multe piese care au una sau mai multe suprafeţe plane, cum
ar fi: batiurile, carcasele, coloanele, mesele maşinilor-unelte etc. Unele dintre aceste suprafeţe ale
pieselor îndeplinesc funcţii de bază, fiind preavăzute alezaje,altele cu rol de ghidare, de reazem
sau de fixare.
Condiţiile tehnice care se impugn suprafeţelor plane se referă la : planitatea suprafeţelor,
paralelismul sau perpendicularitatea suprafeţelor .
Suprafeţeleplane pot fi prelucrate prindiferiteprocedee: rabotarea, mortezarea, frezarea,

2.2 Scule aşchietoare utilizate la rabotare

Pentru prelucrarea pe maşinile de rabotat se folosesc mai multe tipuri de
cuţite prezentate în (fig.11.) asemănătoare cu cele utilizate la strunjire . La rabotare
însă cuţitele lucreză in condiţii mai grele din cauza şocurilor puternice care se
produc la pătrunderea lor în metal . Cuţitele normale şi cele drepte se folosesc
pentru prelucrarea de degroşare a suprafeţelor plane fără trepte.Cuţitele încovoiate
şi cotite se utilizează pentru prelucrarea suprafeţelor în trepte. Cuţitele late cotite
se folosesc pentru prelucrarea de finisare a suprafeţelor plane , lucrînd cu avans
mare. Cuţitele de canelat se utilizează pentru rabotarea canalelor înguste, iar cele
de retezat pentru retezarea materialelor.
La fixarea cuţitelor in suportul portcuţit trebuie respectate aceleaşi reguli ca
la strunjire.

15
 Fig.11.
Tipuri de cuţite pentru rabotat

2.3 Operaţii de prelucrare prin rabotare

Prelucrarea prin rabotare schema este prezentată în (fig.12.) decurge după schema
prezentată în Rabotarea se poate executa în două variante cinematice principale: - pe maşini de
rabotat cu masă mobilă (raboteze) la care mişcarea rectilinie alternativă v este executată de către
semifabricatul 1, cuţitul de rabotat 2 efectuând mişcarea de avans intermitent s - pe maşini de
rabotat cu cuţit mobil (şepinguri) la care mişcarea rectilinie alternativă v este executată de către
cuţitul 2, semifabricatul 1 efectuând mişcarea de avans intermitent s.

Fig.12.Schema de prelucrare prin rabotare

Cuţitele de rabotat şi cele de mortezat au forma şi elementele geometrice asemănătoare
cuţitelor de strung , pot fi monobloc sau placate cu carburi metalice. Cuţitele de rabotat sunt mai
robuste decât acestea pentru a rezista şocurilor intermitente la intrarea în material. Corpul
cuţitului de rabotat, sub acţiunea forţelor de aşchiere, este supus unei solicitări de încovoiere şi
este cotit înapoi pentru a nu pătrunde sub nivelul suprafeţei prelucrate în urma deformării elastice
pe care le suferă, ceea ce duce la deteriorarea acesteia şi la apariţia vibraţiilor . Cuţitele de
mortezat, fiind mai suple, sunt solicitate mai ales axial, la compresiune, flambaj, încovoiere,
putând prelucra suprafeţe mai mici şi mai greu accesibile . La rabotare unghiurile de atac
principal şi secundar sunt identice ca şi la strunjire. Dacã la rabotare unghiurile de degajare şi

16
aşezare au o influenţă majoră asupra procesului de prelucrare deoarece rezistenţa vârfului
cuţitului este dependentã de solicitările care apar în procesul de prelucrare, la mortezare aceste
unghiuri pot fi mai mari deoarece în general prin mortezare se prelucrează suprafeţe mult mai
mici. În acelaşi timp la mortezare se observă că cuţitul de mortezat are două tăişuri, se disting
unghiurile de aşezare secundare (laterale) αl care au rolul de a evita producerea unei frecări
laterale a cuţitului la prelucrarea unui canal.
Dacă privim cuţitul frontal se observã existenţa unui unghi de atac secundar κr care de
asemenea are rolul de a reduce forţele de frecare şi a evita împănarea cuţitului în canalul supus
procesului de prelucrare prezentate în figura (fig.13.)

Fig.13.
Cuţite pentru rabotat
Prin rabotare se prelucrează suprafeţe plane exterioare orizontale sau verticale, înclinate,
canale, danturi precum şi suprafeţe profilate. Rabotarea este utilizată la prelucrarea suprafeţelor
unicate sau în serii mici, în special a suprafeţelor plane înguste şi lungi – faţete, ghidaje, canale,
etc. Rabotarea suprafeţelor plane orizontale se execută cu ajutorul cuţitelor drepte normale la
degroşare şi cu cuţite cotite late la finisare. Rabotarea suprafeţelor plane verticale se face cu
ajutorul cuţitelor drepte sau de colţ înclinate cu 15o ..20o faţă de direcţia de avans. Rabotarea
suprafeţelor înclinate se poate face prin înclinarea saniei portcuţit şi a suportului, avansul s fiind
paralel cu suprafaţa prelucrată sau înclinând semifabricatul cu unghiul corespunzător, fie prin
înclinarea mesei, fie prinzându-l în dispozitive universale sau speciale care permit înclinarea sa.
Rabotarea canalelor se face în mai multe faze, folosind mai multe tipuri de cuţite. Succesiunea
fazelor de prelucrare a unor

17
 2.4 Regimul de aşchiere
Rabotarea ca procedeu de prelucrare prin aşchiere prezentată în (fig.14.)se recomandă la
prelucrarea de degroşare sau semifinisare a suprafeţelor plane sau profilate, de lungime mare şi
înguste, orizontale sau verticale dispuse de obicei la exteriorul pieselor prismatice. Prin rabotare
se prelucrează în general semifabricate cu adaosuri de prelucrare mari cum ar fi cele obţinute
prin turnare, forjare şi debitare cu flacără oxiacetilenică sau prin procedee de tăiere cu plasmă
sau laser. Prelucrarea prin rabotare se execută cu scule monodinte, numite cuţite de raboteză, cu
tăişuri rectilinii sau curbilinii, care constau dintr-un corp prismatic şi o parte aşchietoare realizată
din oţel rapid sau carburi metalice sinterizate ( CMS ). Maşinile utilizate se numesc maşini de
rabotat transversal (şeping) şi maşini de rabotat longitudinal (raboteză). Aceste două tipuri de
maşini-unelte sînt caracterizate prin aceea că asigură o mişcare principală rectilinie, efectuată în
cicluri de curse duble (dus şi întors) din care numai una este activă,folosind mecanisme specifice,
respectiv culisa oscilantă în cazul şepingului şi roată dinţată-cremalieră în cazul rabotezei.
Mişcarea principală rectilinie se obţine prin transformarea unei mişcări cu traiectorie circulară cu
ajutorul unor mecanisme specifice.
Din această cauză, majoritatea lanţurilor cinematice principale, folosite în acest scop, sînt
identice sau foarte asemănătoare lanţurilor cinematice principale pentru obţinerea mişcării
circulare, atît din punct de vedere structural, cât şi din punct de vedere constructiv. Lanţurile
cinematice principale pentru obţinerea mişcării rectilinii sînt cele mai simple, deoarece domeniul
de variaţie a vitezei de aşchiere, respectiv frecvenţa mişcării rectilinii, este relativ mic (12 ─ 70
m/min), sau 10 ─ 125 curse duble/min. Mişcarea de avans se produce prin deplasări intermitente,
alternînd cu cîte un ciclu al mişcării principale de aşchiere. Rugozitatea suprafeţei aşchiate este
mare (minim 3,2 µm), iar precizia dimensională şi de formă se obţine într-un cîmp larg,
depinzînd şi de modul de generare a suprafeţei de prelucrat şi natura materialului de prelucrat. Ca
urmare, rabotarea se utilizează la prelucrarea individuală şi serie mică şi cîteodată la producţia de
serie mare. Prezenţa cursei de retragere a sculei din contact cu piesa şi repoziţionarea acesteia la
sfîrşitul fiecărei curse duble face ca acest procedeu să aibă productivitate redusă şi să fie folosit
numai în acele situaţii cînd nu pot fi utilizate alte procedee de prelucrare.

Fig.14. Prelucrarea prin finisare şi degroşare

18
 Capitolul 3
Întreţinerea şi repararea maşinii de rabotat

3.1 Categorii de lucrări de întreţinere şi reparaţii

Repararea maşinilor, utilajelorşi instalaţiilor se poate realiza prin mai multe sisteme,
principalele fiind urmatoarele:
• Sistemul de reparaţii executate după necesitate- după acest sistem, maşina se repară atunci când
nu mai poate fi menţinută în exploatare, deci neplanificat şi numai din cauza uzăriiavansate a
pieselor.
• Sistemul de reparaţii pe bază de constatări- este sistemul prin care cu ocazia unei revizii
executate la un utilaj se stabileşte şi termenul la care se face revizia următoare, precum şi
volumul repataţiei, pregătindu-se piesele de schimb şi materialele necesare. Volumul şi
termenele reparaţiei depind de starea maşinii.
Sistemul de reparaţii cu planificare rigida- prevede scoaterea obligatorie a maşinii din funcţiune,
pentru executarea reparaţiilor, la anumite perioade stabilite, independent de starea tehnică a lor,
precum şi repararea sau înlocuirea pieselor şi organelor component la termenele stabilite.
• Sistemul preventiv de reparaţii periodice planificate se bazează pe determinarea cât mai exacta a
variaţiei uzărilor în timp, la toate organele, piesele şi elementele maşinilor.
Potrivit normativelor tehnice de întreţinere şi reparare a utilajelor folosite în industria
constructoare de maşini, într-un ciclu de reparaţii se cuprind ca lucrări de bază:
• Revizii tehnice
• Reparaţii curente
• Reparaţia capitală
• Revizia tehnică reprezintă ansamblul de operaţii care se execută înaintea unei reparaţii
planificate, în scopul determinării stării tehnice a utilajului şi a principalelor lucrări de reparaţi
care trebuie effectuate cu ocazia acesteia
• Reparaţia curentă reprezintă ansamblul de operaţii care se execută periodic potrivit prevederilor
de plan, în vederea înlăturării uzurii materiale sau a unor deteriorări locale prin repararea,
recondiţionarea sau înlocuirea unor piese component sau sub ansambluri uzate

19
• Reparaţia capitală reprezintă categoria de intervenţie care se efectuează după expirarea ciclului
de funcţionare revăzut în normativul tehnic, având ca scop preaducerea caracteristicilor tehnico-
economice ale maşinii la nivelul avut initial şi preîntâmpinarea ieşirii din funcţionare a acestuia
înainte de termen.

3.2 Importanţa întreţinerii şi reparaţii

Desfăşurarea în mod ritmica activităţii de producţie a unei întreprinderi industrial
necesită, ca o condiţie de bază, o bună organizare a reparării şi întreţinerii utilajului. Acest lucru
este impus de faptul că în procesul folosirii lor productive, mijloacele fixe şi utilajul de
producţie, ca o componentă a acestora, sunt supuse uzurii fizice şi morale.
Ca urmare a uzurii fizice a utilajului de producţie are loc un process de pierdere treptată a
valorii de întrebuinţare şi, în cele din urmă, o pierdere a capacităţii lui de a satisfice o necesitate
sociala, ducând în final, în felul acesta, la pierderea valorii lui.
Uzura fizică a utilajului de producţie, în condiţiile folosirii utilajului în procesul de
producţie, este însoţită transferarea valorii asupra produselor create şi recuperarea ei continua
prin desfacerea acestora la diferiţi beneficiari.
În vederea menţinerii carasteristicilor funcţionale ale utilajului pe durata folosirii lui şi a
funcţionării în condiţii optime şi cu posibilităţi cât mai apropiate de cele iniţiale, în cadrul
întreprinderilor se organizează un sistem de întreţinere şi reparare a utilajului
Organizarea pe baze ştiinţifice a lucrărilor de întreţinere a utilajelor trebuie să ţină seamă
de particularităţile utilajului şi modul de uzură fizică a diferitelor părţi component ale acestora.
Din analiza comportamentului la uzura fizică a pieselor, semifabricatelor, ansamblelor
sau a mecanismelor care compun utilajul de producţie se constată că uzura lor se produce în mod
diferit în timp. La un motor, de pildă, cel mai rapid se uzează lagărele, pistoanele, segmenţii, în
timp ce la alte piese, cum este axul cu came, arborele motor, procesul de uzură este mai lent.
Aceasta impune repararea pieselor cu o uzură mai mare şi folosirea în continuare a maşinii.
Folosirea utilajului de producţie în condiţii optime necesită, de asemenea efectuarea în
scopuri preventive a unor măsuri de întreţinere, care împiedică uzura prematură şi operaţiei de
control şi reviziei care permit în timp depistarea eventualelor defecţiuni.

20
 Pentru o întreţinere industrială şi repararea utilajului de producţie prezintă o importanţă
deosebită. Astfel executarea acestor activităţi în condiţii optime asigură funcţionarea în mod
normal a utilajelor de producţie.
3.3 Întreţinerea maşinii de rabotat
Operaţia principală de întreţinere a maşinii de rabotat este ungerea curentă, ea este
mijlocul cel mai eficace pentru reducerea uzării premature, puterii consumate şi pentru
menţinerea preciziei în timpul lucrului. Muncitorul trebuie să controleze în fiecare zi nivelul din
baia de ulei şi să verifice dacă locaşurile de ungere sunt murdare, dacă transmit cantitatea de ulei
necesară şi daca ghidajele au pelicula de ulei corespunzătoare, în general ungerea se execută pe
baza schemei de ungere, întocmită pentru fiecare maşină. Este necesar să se respecte lubrifiantul
precis, precum şi data de înlocuire.
În cazul maşinilor de rabotat cu dimensiuni foarte mari, se prevăd mai multe instalaţii de
ungere, fiecare deservând o anumită parte a maşinii. Instalaţiile de ungere trebuie să fie
prevăzute cu aparatură de controlat care să permit urmărirea funcţionării în timpul lucrului
precum şi cu aparatură de reglare a debitului de ulei necesar ungerii.
Pentru a se uşura respectarea intervalelor de ungere prevăzute în instrucţiuni, locurile de
ungere pe maşină suntmarcate cu simboluri:
• Un semicerc indică două ungeri pe schimb
• Un cerc indică o singură ungere pe schimb
• Un triunghi indică o singură ungere săptămânală
• Un pătrat indică o ungere lunară sau trimestrială
Locurile de ungere sunt vopsite în culori diferite corespunzătoare unui anumit lubrefiant. În
timpul lucrului, operatorul trebuie să nu părăsească maşina şi să nu le creeze cu scule uzate,
ascuţite sau montate necorespunzător. La apariţia celui mai mic defect, maşina trebuie oprită
imediat, analizată şi dacă este în regula repusă la lucru. Dupa terminarea lucrului, muncitorul
trebuie să cureţe maşina şi să o lase în perfecta ordine. Maşina se curăţă de aşchii cu o perie şi
apoi cu cârpe. Ghidajele berbecului şi ale mesei se şterg cu o cârpă curate umezită în petrol
lampant, apoi cu o cârpă uscată după care ghidajele se ung cu ulei mineral curat.
Ambreiajul, rulmenţii, ghidajele şi curelele de transmisie trebuie verificate periodic şi
eventual reglate.Cel puţin o dată la 10 zile se verifică starea conductorilor electrice, iar periodic,
motorul de antrenare.

21
 Capitolul 4
Norme de tehnică a securităţii muncii

4.1 Norme de tehnică a securităţii la prelucrarea prin rabotare

În general, măsurile de tehnică a securităţii muncii sunt aceleaşi pentru toate tipurile de
maşini-unelte. La maşinile de rabotat şi de mortezat intervin unele măsuri specifice.
Muncitorul trebuie să cunoască funcţionarea maşinii şi să asigure fixarea corespunzătoare
a tuturor elementelor ce participă în procesul de aşchiere (cuţit,dispozitiv,piesă).
Maşina se porneşte numai dacă există certitudinea că totul este în siguranţă. Este necesară
urmărirea cu atenţie a lucrului,pentru a se evita accidente, ca :
• Pornirea suportului portcuţit şi deci ruperea cuţitului, ceea ce conduce la prinderea mâinii pe axa
de lucru a cuţitului în cursa activă(caz frecvent al neatenţiei). De aceea, se recomandă montarea
ecranelor ce permit vizibilitatea în timpul lucrului.
Comenzile maşinii şi reglarea curselor sunt interzise în timp ce maşina funcţionează.
Nerespectarea acestei prescripţii duce la :
• Ruperea danturii pinioanelor, blocarea diferitelor subansambluri, ruperea sculei, lovirea
muncitorului.
Pentru evitarea accidentelor de muncă ce pot aparea în timpul exploatării maşinilor de rabotat,
mortezat si broşat se iau o serie de măsuri speciale de prevenire cum sunt :
• Avertizarea persoanelor ce trec prin preajma maşinii asupra pericolului pe care îl prezintă masa
în mişcare şi chiar îngrădirea spaţiului în care se execută cursele mesei .
• Îngrădirea spaţiului în care sunt amplasate motoarele electrice de acţionare a maşinii de rabotat,
pentru a se preveni accidentele prin electrocutare.
Pentru prevenirea accidentelor de muncă ce pot apărea la exploatarea maşiniilor de ravotat
transversal se iau următoarele măsuri:
• Se vor utiliza paravane pentru protecţia împotriva aşchiilor ce sar în timpul prelucrării
• Se va evita operaţia de măsurare a pieselor de prelucrat în timp ce berbecul se deplasează,

22
• uşile de acces nu se vor lăsa deschise spre interiorul maşinii (la cutia de viteze sau la mecanismul
cu culisă oscilantă) în timpul funcţionării acesteia,
• la pornirea maşinii de rabotat transverasal nici o persoana nu trebuie să se afle în faţa ei,
deoarece poate fi lovită de berbecul aflat în mişcare.
La maşinile de rabotat longitudinal, în faţa cuţitelor se montează ecrane care deviază aşchiile în
direcţia laterală. Pentru a împiedica aruncarea aşchiilor se folosesc mai multe variante ce asigura
securitate în timpul lucrului:
• Aşezarea a trei panouri mobile mari în jurul maşinii
• Fixarea unui panou mare în partea din faţă a maşinii adică în direcţia în care pleaca aşchiile
• Îngrădirea mesei de lucru şi aşezarea în faţa ei a unei cutii pentru captarea aşchiilor.

4.2 Norme de tehnică a securităţii la întreţinere şi reparare

În atelierele de reparare a utilajelor se desfăşoară o activitate complex datorită cărui fapt
şi normele de tehnică a securităţii munci sunt diverse în funcţie de locurile de muncă.
Se vor respecta normele de tehncă a securităţii muncii şi normele de prevenire şi stingere
a incendiilor specifie lucrărilor de:
• Lăcătuşerie
• Prelucrarea metalelor la rece cu ajutorul maşinilor-unelte
• Sudare şi tăiere cu gaze şi arc electric precum şi următoarele norme specifie reparaţiilor:
• La demontarea, repararea şi montarea utilajelor, echipa va lucre sub conducerea unui maiestru
sau şef de echipă
• Uneltele şi dispozitivele de ridicat ( vinciuri, macarale , poduri rulante) utilizate de echipa de
reparaţii trebuie să fie în bună stare
• Înainte de începerea lucrărilor de întreţinere sau reparaţii la un utilaj, maiestrul sau şeful de
echipa se va asigura că maşina respective să nu poată fi pusă accidental în mişcare, iar pentru
orice eventualitate pe întrerupătorul electric principal se va pune o tablă indicatoare cu inscripţia
“Nu cuplaţi se lucrează”
• La maşinile prevăzute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje verticale trebuie luate
măsuri de sprijinire a acestora
• După terminarea repataţiilor, maşina nu va fi pusă în stare de funcţiune înainte de montarea
tuturor dispozitivelor de protecţie

23
• Înainte de punerea în funcţiune se va controla dacă sculele folosite la reparaţi au fost înlăturate
de pe maşină
• Darea maşinii în funcţiune nu se va face decât după executarea recepţiei
• În încăperile în care se spală şi degresează piesele lichide inflamabile este interzis fumatul sau
accesul cu foc deschis
• La degresarea pieselor cu solvent organici, care sunt toxici şi inflamabili, se vor folosi băi cu
capace de închidere şi se vor lua măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor
• Soda caustică se va introduce în băile de degresare cu coşuri de sită
• Piesele se vor introduce şi scoate în băile de degresare electronica numai după întreruperea
curentuli electric care alimentează baia
• La acoperiri galvanice muncitorii îşi vor unge mâinile şi nările cu alifie protectoare pentru a
prevenii acţiunea de vătămătoare a vaporilor diferiţilor compuşi chimici şi vor purta tot
echipamentul prevăzut de normele de protecţia muncii
• Nu este permis lucrul în poziţia aplecata deasupra băii
• Când nu se lucrează, băile vor fi acoperite cu un capac, pentru a împiedica evaporarea
electrolitului
• În incinta altelierelor de galvanizare se interzice introducerea şi consumarea alimentelor precum
şi a fumatului.

24
 BIBLIOGRAFIE

Avram Mihai – Acţionări hidraulice şi mecanice. Echipamente şi sisteme clasice şi

mecatronice .Editura Universitară, Bucureşti 2005
Bârsan O.,Roşu E – Auxiliar circular: Lucrări de întreţinere şi reparaţii. Proiect PHARE
TVET RO 2005/017-553
Ciocârlea V.,Constantin M. – Asamblarea,întreţinerea şi repararea maşinilor şi instalaţiilor,
Editura All Educational, Bucureşti 2002
Ciocârlea V.,Constantin M. – Organe de maşini şi mecanisme, Editura All Educational,
Bucureşti 2002
Ciocârlea V.,Constantin M. – Sisteme de transmitere a mişcării, Editura C.D.Press.ro,
Bucureşti 2007
Ciocârlea V.,Constantin M. – Tehnici de măsurare în domeniu – Editura CD Press.ro
Bucureşti 2007
Colecţia de reviste – “FIS”, Festo A686, Esslinger
Constantin M. – Asamblarea, întreţinerea şi repararea maşinilor şi instalaţiilor, Editura All,
Bucureşti 2002
Doiniţa Balaşoiu – Maşini electrice şi acţionări – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
2000
Dragoş Simulescu – Întreţinerea şi repararea maşinilor şi aparatelor electrice - Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1990
Gheorghe Zgura, E. Arieşanu – Utilajul şi tehnologia lucrărilor mecanice, E.D.P.,Bucureşti
1983
Huzum Niculae – Utilajul şi tehnologia meseriei –Editura Didactică şi Pedagogic, Bucureşti
1996
I.Săndulescu,S.Bucur,G.Georgescu – Repararea şi întreţinerea maşinilor-unelte,
E.D.P.,Bucureşti 1983
Isac Marin, Vodă Gheorghe – Manualul calităţii – Editura economic, Bucureşti, 1997
Mărginean C. – Organe de maşini şi mecanisme, Editura All, Bucureşti 2002
N.Albu,Al.Vaida – Exploatarea maşinilor-unelte, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
1983
Năstase Bichir, Dan Mihoc – Maşini, aparate, acţionari şi automatizări, E.D.P.,Bucureşti 1997
Oprea M. – Protecţia anticorozivă, Editura Eurobit Timiş 1998
Şuteu V.,Şuteu M. – Tehnologia întreţinerii şi reparării maşinilor şi utilajelor, Editura Dacia
Cluj-Napoca 1984

25
 Anexe

Maşina de rabotat transversal

1 – batiu; 2 - sanie vertical; 3 – masa maşinii; 4 – portcuţit; 5 - sanie

6 - berbec (cap mobil)

26
 Maşina de rabotat longitudinal

1- batiu ; 2- masa maşinii; 3- monanţi; 4-traversă fixă; 5- traversă mobilă; 6- sanieportcuţit;

7- sanii orizontale; 8- motor electric

27