NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

DEFINIŢIE. Necesitate a fiinţei umane de a absorbi alimente de bună calitate şi în

cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi energia
indispensabilă unei bune funcţionări.

INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice

necesare unei bune funcţionări a organismului.
Diluează toţi produşii rezultaţi din metabolismul intermediar.
Se găseşte în organism în 2 stări: - liberă-circulantă;
- fixă-structurală.
Apa liberă reprezintă 70% din greutatea organismului.
- 50% în interiorul celulelor = lichid intracelular
- 15% în spaţiile lacunare = lichid interstiţial
- 5% circulă în vase = lichid plasmatic
Apa menţine în soluţie o serie de săruri minerale.
Sărurile minerale menţin presiunea osmotică a lichidelor din organism.

NECESARUL DE APĂ ŞI SĂRURI MINERALE - odată cu nevoile de apă, se satisfac şi

nevoile de săruri minerale.

- necesarul de apă:
- la adult : -2000-2500 ml în 24 h
- la copil: nevoia este mai mare în raport cu greutatea
-180 ml apă/kg corp în primele 6 luni
-150 ml apă/kg corp între 6 şi 9 luni
-120 ml apă/kg corp între 9 şi 12 luni
-100 ml apă/kg corp peste 12 luni

- necesarul de minerale:
- 4g Na/24h;
- 3-4g K/24h;
- 2g Ca/24h;
- 0,15g Mg/24h;
- 18mg Fe/24h;
- 6g Cl/24h.

Pentru a se menţine sanatoasă, fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de

alimente, conţinând elementele nutritive indispensabile vieţii. Cantitatea şi natura
alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex, vârsta, greutate, înălţime, activitate depusă,
starea de sănătate sau de boală.
O alimentare adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi
asigurării tuturor funcţiilor organismului în condiţii normale: glucide, proteine, lipide,
vitamine, apă, săruri minerale.
1
 Glucidele (hidraţii de carbon) reprezintă sursa principală energetică a
organismului. Digerarea şi asimilarea lor nu solicită organismul prea mult, de aceea este
bine ca 50% din necesităţile calorice ale organismului să se asigure prin hidraţii de carbon,
dacă nu există o contraindicaţie în ceea ce priveşte aportul lor (diabetul zaharat, obezitate,
etc.).
La copii, aportul de glucide trebuie mărit în boli febrile, caşexie, denutriţie, afecţiuni
hepatice şi renale.
Necesarul: 4-6 g/kg corp/24 h.
Proteinele reprezintă materialele plastice ale organismului, ele înlocuind substanţele
distruse prin uzura fiziologică sau patologică. Ele reprezintă, în acelaşi timp, o sursă
importantă de energie şi constituie materia primă a enzimelor şi a hormonilor.
Necesarul: 1-1,5 g/kg corp/24 ore.
Aportul insuficient de lungă durată al substanţelor proteice determină scăderea proteinelor
plasmatice, distrugerea parenchimului hepatic, apariţia unei anemii şi prin reducerea
presiunii coloid-osmotice a sângelui, retenţia apei în organism cu formarea de edeme.
Creşterea cantităţii de proteine este indicată în sarcină şi alăptare, arsuri, anemii,
evacuări pleurale şi abdominale, postoperator. Scăderea cantităţii de proteine este indicată
în boli renale, afecţiuni febrile.
Lipidele – au valoare calorică mare, acestea având calităţi energetice mari, într-un
volum mic. Pe lângă rolul energetic, lipidele intră şi compoziţia ţesutului nervos şi a
stromei eritrocitare, iar sub formă depozitară, reprezintă rezervele de energie ale
organismului şi ţesutul de susţinere pentru organele interne.
Necesarul este de 1-2 g/kg corp/24h.
Raţia de grăsimi se va reduce în insuficienţa hepatică, nefroza lipoidică, DZ, obezitate,
boli febrile.
Raţia de grăsimi se măreşte în stări de subnutriţie, hipertiroidism.
Vitaminele – sunt necesare menţinerii metabolismului normal al organismului,
nevoia de vitamine creşte în majoritatea bolilor.
Necesar de: vitamina c=150mg, vitamina b1=25mg, vitamina b6=6mg, vitamina pp=8mg
si vitamina k=20mg. Necesarul lor se asigură prin consumarea fructelor, legumelor,
salatelor, sucurilor de fructe.

A. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII

Biologici:
- vârsta şi dezvoltarea: nevoile alimentare sunt variabile, în funcţie de perioada de creştere
şi dezvoltare (copil, adolescent, adult, vârstnic);
- activităţi fizice: cu cât efortul fizic este mai intens, cu atât creşte metabolismul şi aportul
alimentar;
- orarul şi intervalul dintre mese: se recomandă un program riguros al orelor de masă,
tuturor indivizilor.
Psihologici:
emoţiile: sunt indivizi care-şi pierd apetitul şi alţii care consumă mai multe alimente;
anxietatea: ca şi emoţiile.
Sociologici:
2
Climatul: iarna mesele sun bogate în calorii, calde şi nutritive, iar vara se preferă mesele
uşoare bogate în fructe şi legume, precum şi hidratare corespunzătoare.
Statutul socio-economic: deprinderile alimentare se formează în copilărie şi sunt
influenţate de apartenenţa la un grup social sau de sărăcie.
Religia: în funcţie de apartenenţa religioasă, indivizii au anumite ritualuri alimentare.
Cultura: alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărui popor.

B. MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ

Cavitatea bucală: să aibă dentiţie bună sau proteza bine adaptată, mucoasa bucală roz şi
umedă, limba roz şi gingii roz şi aderente la dinţi;
Masticaţia: să fie usoară, eficace cu gura închisă;
Reflexul de deglutiţie (inghiţire): prezent;
Digestia: lentă şi nestingherită;
Deprinderi alimentare: orarul meselor regulat, 3 mese principale, plus două gustări (ora
10, pauza nocturnă);
Apetit: poftă de mâncare – senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană;
Foame: senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
Saţietate: senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană este
satisfacută;
Hidratare: nevoia de lichide în funcţie de necesităţi;
Gust şi valoare acordate mâncării: deprinderile individului privind alegerea alimentelor,
servirea meselor, tradiţia.

C. INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE PENTRU MENŢINEREA

INDEPENDENŢEI

calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de activitate;

în repaus, un adult sănătos are nevoie de 25 cal/kg corp/24h;
în activitate uşoară 35-40 cal/kg corp/24h;
în activitate medie 40-45 cal/kg corp/24h;
în activitate intensă 45-60 cal/kg corp/24h;
as. med. calculează necesarul de calorii/24h în funcţie de vârstă: + 20-30%
pentru copii, minus 10-15% vârstnici;
calculează ratia alimentară echilibrată (necesar de calorii în funcţie de vârstă
şi activitate);
asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel:
50-55% glucide, 10-15% proteine, 30-40% lipide.
- asigură echilibrul între produsele de origine animală şi vegetală: 40%
proteine de origine animală, 60% proteine de origine vegetală, 35% lipide de
origine animală, 65% lipide de origine vegetală.

3
- calculează nr. de calorii /kg corp/24h în stări fiziologice: sportiv, sarcină,
alăptare +30%;
- cercetează deprinderile alimetare ale individului şi alege alimentele în
funcţie de preferinţele lui;

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Sunt două probleme de dependenţă:

- alimentaţie şi hidratare inadecvată prin deficit;
- alimentaţie şi hidratare inadecvată prin surplus.

Surse de dificultate
De ordin fizic: alterarea mucoasei bucale, digestive, a peristaltismului intestinal (mişcarea
intestinelor); Obstrucţii, tumori, strangulări; Dezechilibre: neurologice, endocrine,
metabolice, durere, abuzul de medicamente şi alcool.
De ordin psihologic: anxietate, stres, situaţii de criză.
De ordin sociologic: seceta, foame, malnutriţie.
Lipsa cunoaşterii: de sine şi a mediului înconjurător.

ALIMENTAŢIA ŞI HIDRATAREA INADECVATĂ PRIN DEFICIT

Definiţie: aport insuficient de elemente nutritive cantitativ şi calitativ care afecteaza starea
nutriţională a individului.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

inapetenţa: lipsa poftei de mâncare;

anorexie: lipsa poftei de mâncare;
disfagie: dificultate la înghiţire;
condiţia cavităţii bucale: absenţa dinţilor, carii dentare, ulceraţii ale mucoasei bucale,
limba încarcată cu depozite albicioase „limba saburală”;
glosite: inflamaţia limbii şi a gingiilor
digestia: insoţită de greaţă, vărsături, regurgitaţii (revenirea alimentelor ingerate în
stomac), aerofagie (eliminarea aerului din stomac pe gură), pirozis (arsuri la stomac);
deprinderi alimentare: greşeli în alegerea alimentelor şi în prepararea lor, orar nesatisfăcut
al orelor de masă.
hidratare: consum insuficient de lichide, pierderi în greutate, semne de deshidratare:
tegumente uscate, urină concentrată, slăbiciune.
Gust şi valoare acordate mâncării: dezordonat, mănâncă în picioare sau în pat, consumă
numai alimente crude, reci sau un singur fel.

4
 INTERVENŢIILE ASISTENTEI LA PACIENTUL CU
VULNERABILITATE

Obiective:
pacientul să aibă o stare de bine, fără greţuri şi vărsături;

Intervenţii:
aşeaza pacientul în poziţie semisezând, şezând saudecubit dorsal, cu capul
într-o parte;
protejează lenjeria cu muşama şi alezaă şi captează vărsătura;
educă pacientul să inspire profund;
administrează medicaţia prescrisă;
întrerupe regimul alimentar normal şi asigură regimul dietetic impus.

Obiective:
pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic;

Intervenţii:
alimentează pacientul pe cale intravenoasă cu sol. de glucoză 5%, 10% 20%,
NaCl (ser fiziologic);
calculează necesarul de calorii în funcţie de diferite stări patologice (adaugă
13% pentru fiecare grad de temperatură peste 370C);
daca nu varsă, se hidratează pe cale orală cu lichide reci, în cantităţi mici, la
intervale scurte de timp;
explorează gusturile alimentare ale pacientului

Obiective:
pacientul să fie echilibrat nutriţional;

Intervenţii:
serveste pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate,
prezentate cat mai apetisant;
învaţă pe pacient nr. de calorii conţinut de alimentele consumate;
susţine psihic pacientul

ALIMENTAŢIE INADECVATĂ PRIN SURPLUS

Definiţie: un aport alimentar exagerat cantitativ şi calitativ.

5
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

- greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;

- bulimie: constă în scăderea saţietăţii şi creşterea accentuată a senzaţiei de foame. O
întâlnim în tumori cerebrale, isterie, neurastenie, distonii neurovegetative, disfuncţii
endocrine, erori înnăscute în metabolism, alcoolism, tabagism.
- polifagie: reprezintă o nevoie exagerată şi permanentă de a mânca. Ea poate fi fiziologică
(la tineri) şi patologică, în obiceiuri defectuoase alimentare, în stress, tumori cerebrale,
hipertiroidie, diabet zaharat, parazitoze intestinale sau medicamentoasă.
- greţuri şi vărsături.

INTERVENTIILE ASISTENTEI LA PACIENTUL CU MANIFESTĂRI DE

DEPENDENŢĂ

Obiective:
pacientul să aibă greutate corporală în funcţie de vârstă, sex, înălţime;
să desfăşoare activitate fizică;
să fie încurajat psihic.
Intervenţii:
explorează gusturile pacientului;
învaţă pacientul valoarea calorică a alimentelor;
stabileşte un regim hipocaloric;
supraveghează pacientul să consume numai alimente permise;
cântăreşte zilnic pacientul;
conştientizează pacientul de importanţa activităţii fizice;
stabileşte un program de exerciţii;
învaţă pacientul metode de relaxare;
la nevoie, administrează medicaţia prescrisă.

ALIMENTAŢIA DIETETICĂ

Înseamnă o contribuţie la tratarea pacientului, prin alimentele ingerate. Regimurile

dietetice sunt foarte variate, în funcţie de calitatea şi cantitatea alimentelor ce le compun.
În funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice şi hipercalorice. Din
punct de vedere calitativ ele sunt adaptate diverselor categorii de îmbolnăviri.
Regimurile dietetice urmăresc:
Punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:
Regim de cruţare a intestinului gros – în dizenterie
Regim de cruţare a mucoasei bucale – stomatită;
Regim de cruţare a stomacului – gastrită, ulcer gastric;
Regim de cruţare a ficatului – hepatită, ciroză;
6
Regim de cruţare a rinichiului – nefrită, glomerulonefrită, insuficienţă renală acută;
La alcătuirea regimurilor de cruţare se va ţine seama de compoziţia chimică a alimentelor,
de modul de preparare, precum şi de starea lor de agregaţie;
Echilibrul unor funcţii deficitare sau exagerate ale organismului:
În colita de fermentaţie – regim bogat în proteine;
În colita de putrefacţie – regim bogat în carbohidraţi;
În insuficienţa cardiacă – restricţie de lichide
Compensarea unor tulburări rezultate din disfuncţia glandelor endocrine:
Se va stabili toleranţa la glucide în diabetul zaharat; regimul va corespunde acestei
toleranţe;
Satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:
În boli infecţioase – regim bogat în vitamine;
Afecţiuni osoase – regim bogat în calciu;
În tratamentul cu hormoni corticosuprarenali – regim bogat în proteine;
Îndepărtarea unor produse patologice de pe pereţii intestinali:
Produse patologice ca: mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regimului de mere rase
sau morcovi;
În vederea alcătuirii unui regim dietetic cât mai variat este necesară cunoaşterea
echivalenţelor calitative şi cantitative ale principiilor alimentare;
Numărul regimurilor dietetice este variat în funcţie de diversitatea îmbolnăvirilor, de
stadiul şi de gravitatea acestora;
Regimul hidric Indicaţii
În primele zile postoperator, diarei acute, gastrite acute
Alimente permise:
Supe limpezi de legume, ceaiuri îndulcite cu zaharină sau
neîndulcite, zeamă de orez, supe diluate şi degresate din
carne, apă fiartă şi răcită
Hidro-zaharat Indicaţii:
Perioada de debut a hepatitei epidemice; insuficienţa
renală acută, insuficienţa hepatică acută, colecistită acută,
în perioada febrilă a bolilor infecţioase
Alimente permise:
Sucuri de fructe îndulcite, ceaiuri îndulcite, zeamă de
compot, zeamă de orez
Se administrează în cantităţi mici şi repetate
Semilichid Indicaţii:
Colecistită subacută, perioada icterică a hepatitei
epidemice, ciroza hepatică, varice esofagiene, după
primele zile ale infarctului miocardic
Alimente permise:
Supe de făinoase, supe de legume, piureuri de legume,
fructe coapte, făinoase, sufleuri de brânză de vaci
Mese mici cantitativ şi mai frecvente
Lactat Indicaţii:
În primele 3-5 zile ale fazei dureroase a bolii ulceroase, în
primele zile după hemoragia digestivă superioară
7
 Alimente permise:
1000-2000 ml lapte, eventual îmbogăţit cu frişcă sau
smântână
Lacto-făinos Indicaţii:
după puseul acut al ulcerului în remisiune, după operaţii
pe stomac
Alimente permise:
brânză de vaci, ouă moi, caş, lapte, pireuri de legume,
smântână, frişcă, făinoase
Hepatic Indicaţii:
hepatită cronică, ciroză hepatică decompensată, neoplasm
hepatic
Alimente permise:
brânză de vaci, caş, urdă, iaurt, carne slabă fiartă, pâine
albă prăjită, legume, făinoase, fructe coapte, biscuiţi, supe
de făinoase, unt 10 g/zi, ulei 20-30 g/zi
Renal Indicaţii:
glomerulonefrită acută difuză, insuficienţă renală
Alimente permise:
salată de crudităţi cu untdelemn, fructe crude, coapte,
compot, supe de legume şi făinoase, prăjituri cu mere,
caş, brânză de vaci, urdă, gălbenuş de ou, frişcă, pâine
fără sare;
Cardio-vascular Indicaţii:
cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct
miocardic acut în a doua săptămână de boală:
Alimente permise:
lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de sfeclă,
fructe crude sau coapte, compot, aluat de tartă, dulceaţă,
unt 10 g şi ulei 30 g/zi
Diabetic Indicaţii:
diabetul zaharat
Alimente permise:
în funcţie de toleranţa la glucide va cuprinde alimente
cântărite în mod obligatoriu şi alimente necântărite:
alimente cântărite: pâine, lapte, cartofi, făinoase, legume
uscate, fructe
alimente necântărite: peşte, carne, mezeluri, ouă, supe de
carne, sosuri fără făină, ulei
Hipocaloric Indicaţii:
obezitate, hipertensiune arterială
Alimente permise:
240 calorii – 300 g brânză de vaci
400 calorii – lapte, brânză de vaci, carne albă, legume,
mere
600 calorii – din aceleaşi alimente
8
9