Curs Extracție

Produsele vegetale (droguri = plantă uscată) sunt: O singură plantă sau în diferite asocieri.
Specii: diuretice, carminative, purgative (sau laxative), astringente, pectorale, diuretice,
calmante, antiinflamatoare;
Condiționare: unidoză (pliculețe pentru ceai), multidoză, comprimate, capsule, granule.

Forme Extractive
După natura de obținere și natura solventului

Dizolvare extractivă cu solvent:

 apă (macerate, infuzii, decocturi)
 alcool (tincturi)
 ulei (digestii)

Dizolvare extractivă și concentrare:

 extracte fluide
 extracte moi
 extracte uscate

După consistență:
 forme lichide
 forme semisolide
 forme solide

După forma farmaceutică:

 Soluții extractive apoase
 Soluții extractive uleioase
 Soluții extractive alcoolice
 Soluții extractive concentrate
 Reziduuri ale soluțiilor extractive
Definiții: Fitopreparate de extracție
 Macerate = produsul vegetal uscat este pus în contact cu solventul la temperatura
camerei
 Digestii = produsul vegetal uscat este macerat la temperatura de 40-50 ºC
 Infuzii = produsul vegetal uscat este pus în contact cu apa la temperatura de fierbere.
 Decocturi = produsul vegetal uscat este fiert în apă.
 Tincturi: produsul vegetal uscat este pus în contact cu soluţia hidroalcoolică 60-90%
(sau alcool-eter) la temperatura camerei. Raportul drog-solvent este de 1:5. Pentru
produsul vegetal cu conținut de principii puternic active - 1:10.
 Tincturi mamă: este macerat produsul vegetal proaspăt. Raportul drog - solvent este
de 1:10, calculat după masa plantei uscate. La diluția alcoolului se ține seama de
cantitatea de plantă proaspătă și umiditatea ei, precum și de cantitatea și concentrația
alcoolului. O excepție este tinctura mamă de Calendula, unde se prepară la un raport de
1:20.
 Extracte:
o fluide = la care 1g extract corespunde după conținutul în principii active cu 1g
plantă uscată, deci corespunde cu 5g tinctură sau 10 g de tinctură mamă.
o moi = conțin 20% apă (umiditate).
o uscate = conțin 5% apă.
 Alcoolate: preparate obținute prin macerarea produsului vegetal cu alcool, urmat de
distilare și alte operații. Se clasifică în spirturi, esențe și balsamuri.
 Hidrolate = ape aromatice.
 Uleiuri volatile = distilate din plantă cu vapori de apă.
 Nebulizate = extracte vegetale atomizate.
 Macerate glicerinate: preparate obținute din muguri, boboci, radicele, semințe sau
scoarțe tinere proaspete prin macerare în alcool de 90%, la care se adaugă apă și
glicerină.
 Fitoli: produsul vegetal este macerat inițial cu glicerină. Reziduul rămas este macerat
cu apă. Apoi ambele macerate se combină. Rezultă un extract hidro-alcoolic, care
conține principii active “integrale”. Glicerina dizolvă principiile lipofile şi uleiul volatil.
Apa extrage principiile hidrofile (flavone, taninuri, heterozide, glucide, alcaloizi săruri,
aminoacizi, săruri minerale)
  Fitozoli: digestii uleioase din plante sterilizate în prealabil. După digestie urmează
turboextracţia. Raportul plantă-solvent 1:1. Extracția uleioasă obținută este emulgată în
apă.
 Intracte: produsul vegetal proaspăt este stabilizat cu alcool la fierbere. Alcoolul este
îndepărtat la o temperatură de 25-30 ºC sub vid. Extractul moale obținut este deshidratat,
uscat şi pulverizat.
 Suspensii integrale din plantă proaspătă: suspensie din plantă proaspătă într-o soluție
hidroalcoolică, obținută cu ajutorul unei instalații speciale, dotate cu un sistem de
refrigerare în momentul mărunțirii.

Componenții produselor vegetale:

 Substanțe active (fitocomplex)
 Substanţe secundare
 Substanţe inerte (balast)
 Substanţe din structura scheletică a PV

Factori ce influențează extracția:

 Natura materiei prime
 Gradul de mărunțire
 Natura solventului
 Raportul PV-solvent
 pH-ul mediului
 Substanţe tensioactive
 Agitarea, durata de extracție şi temperatura
 Curs Filtrare
Curs Forme apoase

Macerare – După F.R. X:

• Peste PV mărunţit şi spălat sub jet de apă se aduce cantitatea de apa prescrisa, la
temperatura camerei si se lasă in contact 30 min. Se agită periodic de 5-6 ori, se filtrează
prin vată şi soluţia extractiva obținută se completează la masa prescrisa prin spălarea
reziduului vegetal, fără stoarcerea reziduului. Daca soluția extractiva depășește 100 g se
adaugă 0,1 g amestec de nipagin-nipasol (75:25) pentru fiecare 100 g soluție rezultata.
Infuzare:
• Acest procedeu se folosește la extragerea principiilor active din produse vegetale care
conțin țesuturi friabile: flori, frunze, ierburi. Uneori părți ale plantei cu textura dura,
lemnoasa: rădăcini, scoarțe, semințe.
• Înainte de infuzare, este necesara o umectare a produsului vegetal cu solvent
(apa sau alcool),
• Îmbiba membranele celulare si le permeabilizează
• Facilitează începerea mai rapida a fenomenului de difuziune-osmoza,
permițând o extracție mai completa a principiilor active
• Totodată, prin aceasta umectare prealabila, se elimina aerul prezent in
țesăturile produsului vegetal mărunţit, evitând-se fenomenul de flotare
sau fixarea particulelor de planta pe pereții recipientului de extracție, in
momentul in care se adaugă apa fierbinte.
• După F.R.X:
• 1 g produs vegetal mărunţit se umectează cu 3 ml. apa; după 5 min. se tratează
cu cantitatea de apa prescrisa, încălzită la fierbere si se lasă in contact 30 min.
se filtrează prin vata si soluţia extractiva obținută se completează la masa
prescrisa prin spălarea si stoarcerea reziduului.
• Daca soluția extractiva depășește 100 g se adaoga 0,1 g amestec de nipagin-
nipasol pentru fiecare 100 g soluție rezultata.
• produsele vegetale care conțin uleiuri volatile se vor umecta cu 0,5 ml
alcool diluat, pentru 1 g produs vegetal;
• florile de tei se infuzează prin metoda generala; ele nu se umectează cu
alcool diluat, pentru a nu se produce precipitarea mucilagiilor;
 • frunzele de digitala nu se umectează, ci se tratează direct cu apa fierbinte;
acest procedeu are in vedere evitarea hidrolizei glicozidelor
cardiotonice;
• PV cu heterozide cardiotonice- pH neutru. Termosensibile.
• produsele vegetale cu alcaloizi se supun infuzării cu apa la care se
asociază acid citric, clorhidric sau tartric, in cantitate egala cu conținutul
in alcaloizi al plantei. Scoarța de China, prescrisa sub forma de infuzie,
se va prepara ca decoct.
Decocturi:
• pentru extragerea principiilor active termostabile
• Din produsele vegetale cu textura dura, lemnoasa, rădăcini, rizomi, scoarțe sau frunze
coriace aduse la un grad de diviziune avansat (sitaV).
• Ca si la infuzare, este necesara o umectare prealabila a produsului vegetal cu solvent
extractiv (apa), in aceleași proporții.
• După F.R. X:
• 1 g produs vegetal maruntit, umectat cu 3 g apa, lăsat in repaus 5 min., se
tratează cu cantitatea de apa prescrisa, încălzită la fierbere si se mentine 30
min, in baia de apa, in fierbere. Dupa acest timp, solutia fierbinte se filtreaza
prin vata si se completeaza la masa prescrisa prin spalarea cu apa sau
stoarcerea reziduului. Daca solutia extractiva depaseste 100 g se adauga 0,1 g
amestec de nipagin-nipasol pentru fiecare 100 g solutie rezultata.
• Cazuri speciale:
• PV cu taninuri se extrag doar prin metoda decocţiei. Se filtrează imediat
Fierbinte!
• PV cu saponine-cu adaos de bicarbonat 1:10, doar daca este prescris.
• PV cu antracenderivaţi-de obicei decocturi, se filtrează imediat-
descompunerea oximetilantrachinonelor.
• PV care contin alcaloizi vezi la infuzii, cu exceptia scoartei de China, la
care in apa, se adauga 1,5 ml acid clorhidric, la 1 g alcaloizi.
• PV cu mucilagii-doar macerate la rece.
Coeficient de absorbție:
• rădăcini — 1,5; flori, herba — 2,0; seminţe — 3,0.
• Pentru 200 ml infuzie raport drog : solvent 1:10 vom avea nevoie de:
200 + (20,0•2) = 240 ml apă

Alcoolul folosit la prepararea tincturilor:

• mai des este folosit alcoolul de concentraţiile: 40%, 60%, 70%. Uneori 90%, 95%, 30%,
20%.
• Selectarea solventului se face ţinând cont de proprietăţile substanţelor ce urmează a fi
extrase, precum şi de substanţele a căror prezenţă în soluţie nu este dorită.
• După F.R. X: Produsul mărunţit la gradul indicat în monografie şi lichidul
extractiv se introduc într-un vas, care se închide bine şi se lasă 10 zile la
temperatura camerei, agitând de 3-4 ori pe zi. Lichidul extractiv se decantează
şi reziduul se presează. Lichidele extractive reunite şi omogenizate se lasă să
sedimenteze la 5-10ºC timp de şase zile şi se filtrează evitând pierderile prin
evaporare. Pe o probă filtrată se determină principiile active şi, dacă este cazul,
se diluează cu solvent la concentraţia prevăzută.

Factorii care influenţează extracţia:

• natura substanţelor active (şi a PV),
• umiditatea,
• gradul de fragmentare a drogului vegetal,
• natura solventului,
• reacţia mediului,
• raportul dintre drog şi solvent,
• durata contactului,
• temperatura
• într-o măsură deosebită procedeul de extracţie.

Procedee de extracţie folosite:

• macerarea,
• macerarea fracţionată,
• macerarea cu circulaţia forţată a extragentului,
• turboextracţia,
 • vibroextracţia
• extracţia ultrasonală,
• percolarea (înlocuirea),
• dizolvarea extractelor, ş.a

Curs Percolarea

Percolarea:
Este un procedeu de extracţie în care solventul, adăugat treptat, străbate încet, sub
acţiunea gravitaţiei, un sirat de produs vegetal mărunţit, antrenând principiile active cedate de
produsul vegetal prin osmoză sau prin dizolvare.
Denumirea provine de la per - prin şi colare - a scurge picătură cu picătură.
În literatura de specialitate se poate întîlni şi altă denumire mai veche - lixiviere - care
derivă de la liscivius - leşie de cenuşă, amintind de un procedeu descris de Aristotel (350 î.
e. n.) prin care se obţinea leşia din cenuşa plantelor.

După F.R. X:
Produsul vegetal mărunţit se umectează cu 0,5 p. lichid extractiv prevăzut, se amestecă
şi se lasă la temperatura camerei trei ore în vas bine închis. Se trece apoi prin sita 1, se
întroduce în percolator, presând usor, se adauga lichid extractiv puţin câte puţin, până când
acesta incepe să curgă prin robinetul inferior deschis, iar deasupra amestecului se mai atlă un
strat de lichid. Se închide robinetul şi după 24 de ore se începe percolarea.
Viteza de percolare trebuie să fie astfel reglată, încât în 24 de ore să se obţină 1,5 p.
soluţie extractivă pentru fiecare parte de produs. În tot timpul extracţiei, produsul trebuie să
fie acoperit cu lichid extractiv.

Modificări ale percolării:

• macerarea repetată în percolator;
• percolarea la cald;
• percolarea fracţionată;
• extracţia în contracurent;
• diacolarea;
 • evacolarea şi mucolarea;
• extracţia prin sistemul montejus.

Percolarea fracţionată:
Pentru a se evita actiunea căldurii la concentrarea percolatelor secundare şi pentru a
economisi vehiculul, E. R. Squibb (1866) a propus utilizarea mai multor percolatoare,
colectarea din fiecare percolator a unui prepercolat şi utilizarea percolatului sau percolatelor
secundare pentru umectarea şi extracţia produsului vegetal din percolatorul următor din
bateria de percolatoare.
Denumirea procedeelor variază după autori: repercolare, percolare fracţionată,
percolare în curent continuu, percolare în contracurent etc.Procedeul constă din repartizarea
produsului vegetal în 3 până la 12 percolatoare

Diacolarea:
Reprezintă o modificare a procedeului de extnacţie prin percolare, în sensul că
solventul este forţat, cu ajiiutorul presiunii, să stăbată prin drogul întrodus într-o serie de
percolatoare legate între ele (diacolalor), iar în final lichidul extractiv este deplasat cu apă.
La diacolare interesează viteza cu care solventul traversează produsul vegetal.
Ca exemplu, se poate arăta că 100 g rădăcină de valeriana diacolată cu o viteză de
întroducere a lichidului de 1 picătură/min. necesită pentru extracţie 78-80 g dizolvant, iar cu 3
picături/min. ceva mai mult de 100 g.

Evacolarea şi mulcolarea:
Evacolarea este o modificare a procedeului de extracţie prin diacolare, propusă de E.
Kessler
constă în folosirea unui singur tub lung cu diametrul mai mare (evacolator), iar circulaţia
solventului este uşurată prin aspirarea cu ajutorul unei trompe de vid .
Când evacolatoarele sunt aşezate în serie de până la 12 tuburi, aparatul se numeşte
mulcolator iar operaţia mulcolare.