Sunteți pe pagina 1din 1

Medicina �n evul mediu[modificare | modificare sursa]

Paracelsus - Portret de Quentin Metsys (1466-1536), Mus�e du Louvre, Paris


�n aceasta epoca ?tiin?a a cunoscut o faza de stagnare, interpretarea scolastica a
textelor lu�nd locul observa?iei. �naintarea arabilor �n bazinul mediteranean a
avut ?i un efect pozitiv. Cunoscatori ai textelor grece?ti dar ?i ai celor persane,
au propagat �n Europa vechile �nva?aminte ale culturii antice. Al-Razi (secolul al
X-lea p. Ch.)a descris variola ?i pojarul iar vestitul Avicenna (arab.: Ibn Sina)
scrie �n secolul urmator Canon medicinae, opera ce avea sa ram�na p�na �n vremurile
moderne manualul de baza al faculta?ilor de medicina.
Un moment important l-a reprezentat �nfiin?area la �nceputul secolului al XI-lea,
de catre calugarii benedictini din Monte Cassino a primei institu?ii de �nva?am�nt
medical la Salerno �n Italia (?coala de la Salerno). �n secolul al XII-lea, tot �n
Italia, medicina se dezvolta �n special �n centrele universitare din Bologna ?i
Padova.
Medicina �n perioada Rena?terii[modificare | modificare sursa]
Se exprima primele critici asupra concep?iei lui Galenus ?i ale ?colii arabe,
considerate p�na atunci intangibile, ?i se redescopera �nva?atura lui Hippocrate.
Preocuparile se �ndreapta �n special �n direc?ia anatomiei ?i �n 1543 apare opera
monumentala a lui Andreas Vesalius De Humani Corporis Fabrica (Cu privire la
construc?ia corpului omenesc), moment crucial �n istoria medicinei.
Tot din aceasta perioada trebuiesc men?ionate lucrarile lui Girolamo Fracastoro
(1478 - 1553), �n Italia, cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub
forma unui poem intitulat Syphilis sive Morbus Gallicus), ?i ale lui Philippus
Aureolus Paracelsus (1493 - 1541), medic ?i alchimist �n Elve?ia, asupra substan?
elor cu ac?iune vindecatoare.
A fost meritul chirurgului francez Ambroise Par� prin succesele sale terapeutice sa
aduca chirurgia �n cadrul medicinei, considerata p�na atunci o meserie ?i nu o
arta, lasat
a la dispozi?ia barbierilor.
Medicina �n secolul al XX-lea ?i �n prezent[modificare | modificare sursa]
Caracteristica este combaterea efectiva a bolilor infec?ioase prin vaccinari �n
masa, introducerea antibioticelor, prin masuri sanitare ?i �mbunata?irea condi?
iilor de via?a.
Tratamentul medicamentos specific cu substan?e chimice al bolilor infec?ioase a
�nceput �n Germania cu lucrarile lui Paul Erlich (1854 - 1915). �n 1932 Gerhard
Domagk (1895 - 1964) descopera sulfamidele iar �n 1928 �n Anglia Alexander Fleming
(1881 - 1955) constata ac?iunea bacteriostatica a ciupercii Penicillium, din care
biochimistul Howard Florey (1898 - 1968) extrage Penicillina �n forma pura, ini?
iindu-se astfel era antibioticelor.
Progrese importante au fost facute �n domeniul geneticii, descoperindu-se modul de
transmitere a caracterelor, structura cromozomilor ?i rolul genelor precum ?i
structura chimica a acidului dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informa?iei
genetice.
Dupa ce se cuno?teau deja anticorpii serici ca factori esen?iali �n mecanismele de
aparare ale organismului, �n a doua jumatate a secolului al XX-lea se pune �n
eviden?a rolul diverselor limfocite �n imunitatea celulara ?i producerea de
anticorpi.
La �nceputul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce �n medicina termenul de
alergie. Studiul ?tiin?ific al bolilor alergice, �nceput de Pirquet, va continua �n
decursul secolului X