Sunteți pe pagina 1din 2

TOAMNA

Mic dicţionar
Fenomene ale naturii - manifestare a elementelor naturii.
Bruma – cristale de gheaţă care se formează noaptea pe plante, pe pământ sau pe suprafeţele
corpurilor libere, în urma scăderii temperaturii sub 0 grade.
Burniţa – o ploaie cu picături foarte mici încât căderea lor se observă cu greu, mai mult se simte.
Ceaţă – aburi de apă care plutesc în aer aproape de pământ, tulburând transparenţa aerului, 2
negură uşoară, pâclă; ca un nor care se formează deasupra solului.
Cer – spaţiu nesfârşit deasupra orizontului.
Înnorat – acoperit, umbrit de nori, noros.
Meteorologia – ştiinţa care ne învaţă să cunoaştem mersul vremii.
Noros – întunecat, posomorât, plin de nori.
Ploaia – precipitaţie atmosferică sub formă de picături de apă provenite din condensarea
vaporilor din atmosferă.
Vântul – deplasarea unei mase de aer din atmosferă.

Informaţii utile:
- Norii sunt milioane de picături de apă curată care învăluie fire de praf foarte mici, atât de mici
încât noi nu le vedem.
- Frunzele îşi schimbă poziţia după lumină, se îndreaptă spre lumina mai puternică.
- Termometrul este un aparat care măsoară temperatura, iar barometrul este un instrument care
măsoară presiunea atmosferică.

De unde vine ploaia?


Norii gri şi negricioşi conţin multe picături de apă, reci şi grele. Aerul din jurul lor este mai cald
şi mai uşor, de aceea picăturile încep să cadă spre pământ. În drumul lor spre pământ, ele
întâlnesc alte picături şi se unesc între ele devenind mai mari.
Ploaia specifică toamnei este ploaia mocănească, când plouă mărunt şi uniform ore în tregi şi
chiar zile. Uneori pământul nu mai absoarbe atâta apă şi ea bălteşte.

De ce suflă vântul?
Vântul este aer în mişcare, iar deplasările se datorează diferenţelor de temperatură ale aerului în
diferite locuri. Aerul cald este mai uşor, iar cel rece mai greu şi mai dens. Când aerul rece se
întâlneşte cu cel cald se petrece un schimb de poziţii: aerul rece coboară spre pământ, iar cel cald
urcă spre cer, atunci aerul începe să se mişte şi simţim un vânt uşor. Deasupra lacurilor şi a
pădurilor aerul este mai rece, iar în oraşe este mai cald. Atunci când masele de aer sunt în
cantităţi mari, se produc vânturi puternice, care pot deveni furtuni.

 Schimbările din natură


Lunile de toamnă sunt: septembrie, octombrie, noiembrie.
Zilele sunt tot mai scurte, se întunecă mai devreme.
Nopţile sunt tot mai lungi şi din ce în ce mai friguroase, cade bruma.
Temperatura scade de la o zi la alta, soarele nu mai încălzeşte puternic, răsare mai târziu şi apune
mai devreme.
Plouă mărunt şi des, ploile sunt mai reci.

 Viaţa plantelor
În prima parte a toamnei înfloresc crizantemele şi tufănelele. În grădini şi în livezi se coc şi se
recoltează fructele, legumele şi cerealele. 2
Iarba şi florile încep să se ofilească, se veştejesc şi se usucă. Frunzele îngălbenesc, ruginesc şi
cad, copacii rămân goi.

 Viaţa vieţuitoarelor
Păsările călătoare pleacă în ţările calde.
Insectele (gâzele) îşi fac adăposturi, se ascund în pământ.
Animalele sălbatice se pregătesc pentru iernat: îşi pregătesc hrana şi culcuşul.
Animalelor domestice li se pregăteşte hrana pentru iarnă.

 Viaţa şi activitatea oamenilor


Copiii şi adulţii îşi schimbă îmbrăcămintea de vară cu cea de toamnă, se îmbracă mai gros,
poartă umbrelă sau pelerină pe timp de ploaie.
Copiii se joacă din ce în ce mai puţin pe afară.
În grădini şi pe ogoare oamenii recoltează fructe, legume, cereale, efectuează semănăturile de
toamnă.
În gospodării se pregătesc conserve pentru iarnă.