DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR ROMÂNI

Unitatea de învăţare 14
DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR ROMÂNI
IV

CUPRINS

14.1. Drepturile garanţii

14.2. Îndatoririle fundamentale
14.3. Lucrare de verificare Unitatea 14

14.1. Drepturile garanţii

Acele drepturi care, prin conţinutul lor joacă, în principal, rolul de garanţii constituţionale.

Acestea sunt: - Dreptul la petiţionare (art. 51)

- Dreptul persoanei vătămate la o autoritate publică (art. 52).
1. Dreptul de petiţionare
 Art. 51 din Constituţie
 Este o garanţie generală pentru celelalte drepturi şi libertăţi
 Dreptul la petiţionare poate fi exercitat:
 Fie individual, de către cetăţean
 Fie de către organizaţiile petiţionare, în numele colectivelor
 Orice petiţie trebuie să fie semnată, trebuie să conţină datele de identificare a petiţionarului
 Corelativ acestui drept există obligaţia autorităţilor publice de a răspunde la petiţii în termenele şi în
condiţiile stabilite prin lege.
 Petiţiile se pot prezenta sub cel puţin patru forme:
 Cereri
 Reclamaţii
 Sesizări
 Propuneri
2. Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate public
 Art. 52 din Constituţie
 Este temiul constituţional al răspunderii autorităţilor publice, pentru vătămările produse cetăţenilor prin
încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăţilor acestora.
 Situaţii în care intervine răspunderea autorităţilor publice:
 Când emit un act administrativ prin care vatămă o persoană
 Când nu soluţionează în termenul legal o cerere a unei persoane
 Când prin erori judiciare săvârşite în procesele penale se produc prejudicii.

1
 Categorii de acte:
 Doar actele administrative (toate indiferent de autoritatea emitentă).
 Nu se referă la lege sau la hotărârile judecătoreşti
 Pretenţii pe care le poate formula cetăţeanul:
 Recunoaşterea dreptului pretins
 Anularea actului
 Repararea pagubei
 Cetăţeanul nu are obligaţia de a proba culpa autorităţii publice. El trebuie să demonstreze:
 Că a suferit o vătămare
 legătura de cauzalitate între actul administrativ şi vătămarea suferită.

14.2. Îndatoririle fundamentale

1. Fidelitatea faţă de ţară (art. 54).
2. Îndatorirea de apărare a ţării (art. 55).
3. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice (art. 56).
4. Îndatorirea de exercitare a drepturilor şi a libertăţilor cu bună – credinţă (art. 57).
1. Îndatorirea de fidelitate faţă de ţară
 Art. 54 din Constituţie
 Urmarea firească a cetăţeniei.
 Reprezintă obligaţia celor cărora le sunt încredinţate funcţii publice precum şi militarilor de a îndeplini
aceste funcţii cu credinţă şi de depune jurământul cerut de lege.
2. Îndatorirea de apărare a patriei
 Art. 55 din Constituţie
 Impune cetăţenilor să fie întotdeauna pregătiţi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni
armate, cât şi în cazul altor acţiuni îndreptate împotriva ţării.
 Potrivit legilor, călcarea jurământului militar, trădarea patriei, trecerea de partea inamicului, aducerea de
prejudicii capacităţii de apărarea a ţării, constituie crime grave şi sun pedepsite.
 Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor,
3. Îndatorirea cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice
 Art. 56 din Constituţie
 Această îndatorirea se realizează prin plata taxelor şi impozitelor
 Caracterul just la impunerilor fiscale trebuie să ţină cont de principiul proporţionalităţii şi al echităţii.
4. Îndatorirea de exercitare cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor şi de a respecta drepturile şi
libertăţile celorlalţi
 Art. 57 din Constituţie
 Toate persoanele trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile conform principiului bunei-credinţe, fără să
încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi

2
 14.3. Lucrare de verificare Unitatea 14
I. 1. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
2. Generaţiile de drepturi
II. Răspundeţi la următoarele întrebări-grilă:

1. Potrivit principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. 3 din Constituţia României, funcţiile şi demnităţile
publice pot fi ocupate de persoanele care :
a. au dublă cetăţenie (printre care şi cea română)
b. au dublă cetăţenie şi reşedinţa în România
c. au cetăţenia română şi domiciliul în ţară
2. Drepturile care, prin conţinutul lor, pot fi exercitate de către cetăţeni numai pentru participarea la guvernare
sunt:
a. dreptul de asociere, dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
b. dreptul de vot şi dreptul de a fi ales
c. libertatea întrunirilor şi dreptul de asociere

3. În funcţie de conţinutul lor drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt clasificate astfel:

a. private, publice şi politice
b. inviolabilităţile, drepturile şi libertăţile social - economice şi culturale, drepturile exclusiv
politice, drepturile şi libertăţile social - politice
c. în libertăţi primordiale sau primare şi libertăţi secundare sau complementare
4. Dreptul de asociere presupune:
a. asocierea liberă a cetăţenilor fără nici un fel de restricţii, în partide politice, sindicate şi în alte
forme de asociere
b. asocierea liberă a oamenilor în partide politice, sindicate şi în alte forme de asociere
c. asocierea liberă a cetăţenilor în partide politice, sindicate şi în alte forme de asociere
5. Drept de vot au:
a. toţii cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor
b. cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor şi care nu sunt exceptaţi de
constituţie
c. cetăţenii de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor, fără nici o restricţie
6. Dreptul la grevă are drept scop:
a. apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor
b. apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale şi politice ale cetăţenilor
c. protecţia socială a muncii
7. Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns în următoarele condiţii:
a. pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a

3
 libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi
naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav
b. ori de câte ori situaţia o impune
c. numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii,
a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei
penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav
8. Principiul universalităţii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale presupune:
a. toţi cetăţenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin constituţie şi
prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de către acestea
b. toţi oamenii beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin constituţie şi
prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de către acestea
c. toţi cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate prin constituţie şi prin
alte legi

BIBLIOGRAFIE

Cărţi:
1. BÎRSAN, C., Convenţia europeană a drepturilor omului, Comentariu pe articole, ediţia a 2-a,
C.H. Beck, Bucureşti, 2010;
2. CHIRIŢĂ, R., Convenţia europeană a drepturilor omului, Comentarii şi explicaţii, ed. a 2-a,.
C.H. Beck, Bucureşti, 2008;
3. DELEANU, I., Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat,
C.H.Beck, Bucureşti, 2006;
4. DRĂGANU, T., Drept constituţional şi instituţii politice, Lumina Lex, Bucureşti, 1998;
5. DUCULESCU, V. - Protecţia juridică a drepturilor omului: mijloace interne şi internaţionale,
Lumina Lex, Bucureşti, 1998;
1. MURARU, I., TĂNĂSESCU, E. S., Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a 15-a, vol. 1,
C.H.Beck, Bucureşti, 2016;
6. MURARU, I., TĂNĂSESCU, E. S. (coord.), Constituţia României-comentariu pe articole,
C.H.Beck, Bucureşti, 2008;
7. MURARU, I., CONSTANTINESCU, M., TĂNĂSESCU, S., ENACHE, M., IANCU G., –
Interpretarea Constituţiei. Doctrină şi practică, Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

4
8. MURARU, I., CONSTANTINESCU, M.- „Prioritatea reglementărilor internaţionale” în Studii
constituţionale, Actami, Bucureşti, 1995;
9. GEAMĂNU, G., Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale, Editura Academiei,
Bucureşti, 1977;
10. MANOLACHE, O., Drept comunitar, Cele patru libertăţi fundamentale. Politici comunitare,
ediţia a II-a, All Beck, 1999;
11. SELEJAN-GUŢAN, B. - Protecţia europeană a drepturilor omului, ediţia a 5-a, C.H. Beck,
Bucureşti, 2018;
12. NĂSTASE, A., - Drepturile omului, religie a sfârşitului de secol, I.R.D.O., Bucureşti, 1992;
13. POPESCU, C. L, - Protecţia internaţională a drepturilor omului- surse, instituţii, proceduri, All
Beck, Bucureşti 2000;
14. POPESCU, C. L, Dreptul european al drepturilor fundamentale, All Beck, București, 2005
15. RENUCCI, F., Tratat de drept european al drepturilor omului, Hamangiu, Bucureşti, 2009;
16. VOICU, M. - Protecţia europeană a drepturilor omului. Teorie şi jurisprudenţă, Lumina Lex,
Bucureşti, 2001.

Articole

1. ANDREESCU, L., Libertatea academică şi libertatea de exprimare, Noua Revistă de Drepturile Omului nr.
2/2009;
2. IOSIF CHIUZBAIAN, G.- Declaraţia Universală a Drepturilor Omului izvor de drept, Revista de
Drepturile Omului, Anul IV, nr. 4/1994;
3. DRĂGHICI, S., Dreptul fundamental între definiţie şi efecte juridice, Noua Revistă de Drepturile Omului
nr. 1/2009;
4. DICEY, A., Dreptul la liberate personală, Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 1/2009;
5. GERGELY D., Delimitările conceptuale ale discriminării directe în legislaţia din România: excepţii
permise sau derogări interzise?, Noua Revistă de Drepturile Omului nr. 4/2010;
6. HALLER, I., Dreptul la educaţie în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi
cazuisticii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Noua Revistă de Drepturile Omului nr.
2/2009;
7. MURARU, I. - Dispoziţiile Constituţiei şi exigenţele Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Revista
de Drepturile Omului, Anul VII, nr. 4/1997;
8. MURARU, I. - Prevederile Constituţiei României privind relaţia dintre reglementările internaţionale şi cele
interne din domeniul drepturilor omului, Revista de Drepturile Omului, nr. 1-4/1991.
9. NICOLAE, R., Limita art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului în materie fiscală, Noua
Revistă de Drepturile Omului nr. 3/2010
10. ANDREESCU, M., Restrângerea exercițiului unor drepturi și principiul proporționalității, Curierul Judiciar
nr. 7-8/2011
11. TĂNĂSESCU, E.S. – Integritatea în exercitarea funcțiilor publice ca garanție a drepturilor fundamentale,
Curierul Judiciar nr. 2/2018
12. DIMA, B. – Combaterea corupției în România: Repere conceptuale, instituționale și jurisprudențiale,
Curierul Judiciar nr. 4/20018

5
13. MIHĂILESCU E.M. – Informațiile de interes public în viziunea legislației și jurisprudenței românești
actuale, Curierul Judiciar nr. 12/2016
14. BARBU, S. G., ȘARMET, O., NIȚOIU L. G., Reglementarea constituțională a secretului corespondenței ca
drept fundamental din perspectiva unei viitoare revizuiri constituționale, Curierul Judiciar nr. 10/2015
15. BĂLĂCEANU, O., HANȚIG, M., Dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic (I), Curierul Judiciar
nr. 11/2010
16. BĂLĂCEANU, O., HANȚIG, M., Dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic (II), Curierul Judiciar
nr. 12/2010
17. IONESCU, C., Câteva comentarii pe marginea art. 23 din Constituția României, revizuită, Pandectele
Române nr. 8/2016
18. IONESCU, C., Câteva comentarii pe marginea dreptului la viață privată. O perspectivă constituțională.,
Pandectele Române nr. 7/2016
19. IONESCU, C., Câteva comentarii pe marginea art. 52 din Constitușia revizuită, Pandectele Române nr.
5/2016
20. IONESCU, C., Unele referiri pe marginea dreptului constituțional de petiționare, Pandectele Române nr.
2/2016
21. ANDREESCU M., ANDREESCU, C. Interfață între principiile constituționale ale egalității și
proporționalității – semnificații juridice și implicații sociale
22. PĂTRAȘCU, B., GENOIU, I. Abordarea dreptului la moștenire din perspectivă constituțională, Dreptul nr.
3/2017
23. IONESCU, C., Dreptul la viață. O perspectivă constituțională, Dreptul nr. 9/2016
24. IONESCU, C., Despre constituționalizarea dreptului la inviolabilitatea domiciliului, Dreptul nr.8/2016
25. IONESCU, C., Unele considerații cu privire la dreptul la apărare consacrat în art. 24 din Constituția
României, Dreptul nr. 5/2016