Popa PDF

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII
Specializarea: Tehnologia produselor animaliere
ANCA AURORA POPA (căs. POPOVICI)
TEZĂ DE DOCTORAT
PhD THESIS
ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL LA

NIVELUL REGIUNII DE NORD-VEST A ROMÂNIEI
REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
ENTREPRENEURSHIP IN THE BEEKEEPING SECTOR

IN THE NORTH-WEST REGION OF ROMANIA
SUMMARY OF Ph.D. THESIS
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Prof. Univ. Dr. LIVIU AL. MĂRGHITAŞ
Cluj-Napoca
2012
Anca Aurora Popa Rezumat al tezei de doctorat
CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................... 1 1
Necesitatea cercetării ............................................................................................ 1 1
Obiectivele cercetării............................................................................................. 3 1
Metodele cercetării................................................................................................ 5 2
PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII.................................... 7 3

CAPITOLUL I. SITUAŢIA SECTORULUI APICOL .…................................. 7 3
1.1. Scurt istoric al apiculturii………………………………………………….. 7
1.2. Sectorul apicol la nivel mondial ……………………………...…................ 10 3
1.3. Sectorul apicol în Europa …………………………………………………. 14
1.4. Sectorul apicol în România ………………….…………………….……… 16 4
1.4.1. Scurt istoric al apiculturii în România ……………………………..… 16
1.4.2. Analiza sectorului apicol în România ….…………………………..… 18 4
1.4.3. Producţia de miere în România……………………………….………. 22 5
1.4.4. Apicultura ecologică în România………………………………...…… 28
CAPITOLUL II. ANTREPRENORIATUL…………………………………… 31 5
2.1. Scurt istoric al antreprenoriatului……………………………………..…… 31
2.2. Definirea conceptului de antreprenoriat…………………………..…..…… 33 5
2.3. Antreprenoriatul ca domeniu de cercetare……………………….………… 36 6
2.4. Antreprenoriatul ca fenomen economic…………………………………… 42 6
2.5. Antreprenorul……………………………………………………………… 48
PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII……………………………….....…… 53 6

CAPITOLUL III. MATERIAL ŞI METODĂ…………………………...…….. 53 6
3.1. Arealul cercetării…………………..……..…………………………..……. 53 6
3.1.1. Scurtă prezentare a Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest……………… 53 6
3.1.2. Apicultura la nivelul Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest………….… 56
3.1.3. Analiza statistică privind numărul de înmatriculări de firme în
perioada 2007 -2011 în sectorul apicol în Regiunea de Dezvoltare
58
Nord-Vest…………………………………………………………….
3.1.4. Oportunităţi de afaceri existente la nivelul Regiunii de Dezvoltare
Nord-Vest………………………………………………...………....... 66
3.1.5. Obstacole în accesarea fondurilor structurale în Regiunea Nord-
68
Vest………………………………………………………………....
3.2. Metode de culegere a datelor………………………………………………… 70 7
3.2.1. Etapele cercetării……………………………………………………… 70 7
3.2.2. Documentarea…………………………………………………………… 71
I
3.2.3.Ancheta………………………………………………………………… 72 7
3.2.4. Obiectivele şi ipotezele cercetării……………………………………. 74 7
3.2.5. Eşantionul……………………………………………......................... 75
3.2.6. Chestionarul……………………………………………………..……. 76 7
3.2.7. Testarea şi adaptarea chestionarului (Ancheta Pilot)………………..… 79 8
3.2.8. Culegerea datelor………………………….…………………………. 80
3.3. Metode de analiză a datelor…………………………………………..……… 81 8
3.3.1. Corelaţia………………………………………………………………… 82 8
3.3.2. Regresia logistică………………………………….…………………… 83 9
3.3.2.1. Selecţia variabilelor………………………………………… 84
3.3.2.2. Tabelul de contingenţă……………………..………………… 85
CAPITOLUL IV REZULTATE ŞI DISCUŢII…………..…………………………… 86 10

4.1. Profilul socio-demografic al apicultorilor……………..…………………… 86 10
4.2. Aspecte legate de practicarea apiculturii…………………..……….……... 95 11
4.2.1. Experienţa în apicultură………………………………………..……... 95 11
4.2.2. Motivul practicării apiculturii…………………………………………. 96
4.2.3. Modalităţi de învăţare a apiculturii……………………………………. 97
4.2.4. Cursurile urmate de către apicultori…………………………………… 98
4.2.5. Interesul apicultorilor pentru diferite cursuri………………………….. 101
4.2.6. Apartenenţa apicultorilor la diferite asociaţii…………………………. 103
4.2.7. Dimensiunea exploataţiei apicole…………………………….……….. 106 12
4.2.8. Tipul de exploataţie apicolă………………………………….………… 107
4.3. Comercializarea produselor apicole………………………………………… 108 12
4.3.1. Produsele comercializate de către apicultori………………………….. 108
4.3.2. Modalităţi de comercializare a produselor apicole………………….. 110
4.4. Antreprenoriatul…………………………………………………………..… 115 13
4.4.1. Intenţia apicultorilor de a înfiinţa o firmă apicolă…………….………. 115 13
4.4.2. Colaborarea cu firme din sectorul apicol……………………………. 117 13
4.4.3. Planul de afaceri……………………………………………………… 119 14
4.4.4. Opinia apicultorilor privind factorii care împiedică înfiinţarea unei firm
apicole……………………………………….………........................... 123
4.5. Strategii de dezvoltare a exploataţiilor apicole…………………………..… 129
4.5.1. Modernizarea exploataţiei apicole…………………………………….. 130
4.5.2. Îmbunătăţirea produselor şi proceselor……………………………....... 132
4.5.3. Diversificarea ofertei de produse……………………………………… 134
4.5.4. Specializarea pe un singur produs………….…………………………. 136
4.5.5. Exportul produselor apicole……………………………………..……. 137
4.5.6. Alianţe cu firme din sectorul apicol…………………………………… 138
4.6. Accesarea Măsurilor menite să sprijine apicultura………………………… 143 14
II
4.6.1. Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”……………………………. 144

4.6.2. Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole”………………..... 147
4.6.3. Măsura 141„Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă”…..... 149
4.6.4. Programul Naţional Apicol………………………………………….… 151
4.6.5. Alte Măsuri menite să sprijine apicultura…………………………...... 153
4.6.6. Motivele neaplicării pentru Măsuri………………………………..….. 154
4.6.7. Dificultatea întocmirii dosarului…………………………………..….. 156
4.6.8. Sursele de informare pentru Măsuri…………………………………… 157
4.6.9. Măsura în care fondurile primite au fost utile………………………… 158
4.6.10. Apelare firmă de consultanţă………………………………………… 159
CAPITOLUL V. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ÎNFIINŢAREA UNEI

FIRME ÎN SECTORUL APICOL………………………….. 162 15
5.1. Factori care influenţează antreprenoriatul la nivel global şi în România…... 162
5.1.1. Factori de influenţă la nivel global………………………………….. 162
5.1.2. Factori care influenţează antreprenoriatul în România……………….. 166
5.2. Influenţa experienţei în apicultură asupra înfiinţării unei firme apicole… 170 15
5.3. Influenţa motivaţiei asupra înfiinţării unei firme apicole….……..………. 172 16
5.4. Influenţa participării la cursuri de management/marketing asupra înfiinţării
17
unei firme apicole…………………………………………………..………. 176
5.5. Influenţa cursurilor de apicultură asupra înfiinţării unei firme apicole…... 178
5.6. Influenţa colaborării cu firme din sectorul apicol asupra înfiinţării unei
firme……………………………………………………….……………… 181 19
5.7. Influenţa Măsurii 112 asupra înfiinţării unei firme apicole……………… 184 20
5.8. Influenţa Programului Naţional Apicol asupra înfiinţării unei firme
apicole…………………………………………………………………….. 187 21
5.9. Influenţa modernizării exploataţiei apicole asupra înfiinţării unei
190
firme…………………………………….………………………………….
5.10. Influenţa strategiei de a exporta produse asupra înfiinţării unei firme
apicole………………………………………………………...…..…......... 194 23
5.11. Influenţa strategiei de a crea alianţe cu firme din sectorul apicol asupra
înfiinţării unei firme………………………………………........................ 199 24
5.12. Influenţa distribuţiei de produse apicole la câteva magazine asupra
înfiinţării unei firme în sectorul apicol…………….…………..………..... 201
5.13. Influenţa dimensiunii exploataţiei asupra înfiinţării unei firme apicole… 204
5.14. Influenţa vârstei asupra înfiinţării unei firme apicole………………...…. 206 25
5.15. Influenţa nivelului de educaţie asupra înfiinţării unei firme apicole…… 208 26
5.16. Influenţa venitului asupra înfiinţării unei firme apicole………………… 210
III
CAPITOLUL VI. DETERMINAREA PROBABILITĂŢII DE A ÎNFIINŢA

O FIRMĂ APICOLĂ…………………………………......... 213 27
6.1. Variabilele alese……………………………………………………...... 213 27
6.2. Evaluarea puterii de discriminare………………………………………… 214 27
6.3. Elaborarea modelului antreprenorial…………………………………....... 217 29
6.4. Structura modelului……………………………………………………….. 223 32
6.5. Antreprenoriatul în sectorul apicol ca determinant al dezvoltării durabile 226 35
6.6. Ghidul apicultorului antreprenor………………………………………….. 228 35
CAPITOLUL VII. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI……………………..… 255 36

7.1. Validarea ipotezelor……………………………………………………… 255
7.2. Consideraţii finale……………………………………………..…………. 256 36
7.3. Contribuţii proprii …………………………………….……...................... 259 38
7.4. Relevanţa practică………………………………….……………………... 262 41
7.5.Continuarea cercetării ………………………...……………….................. 263 42
BIBLIOGRAFIE……………………………………………….…………........... 265 43
LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE………………………..…….…….......... 289
ABREVIERI ŞI ACRONIME………………………………………................... 292
ANEXE………………………………………………………….………………... 294
Anexa 1. Chestionarul distribuit apicultorilor………………………………… 294
Anexa 2. Curbele ROC………………………………………….…..…………. 298
Anexa 3: Procentul cazurilor corect clasificate în funcţie de pragul de alarmă... 305
Anexa 4: Rezumatul prelucrării cazurilor………………………....…………… 305
Anexa 5: Rezumatul Modelului………………………………..…………......... 305
Anexa 6: Testul Hosmer şi Lemeshow………………………………………… 305
REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ…………………………………………..… 317 49
IV
INTRODUCERE
NECESITATEA CERCETĂRII
În prezent, antreprenoriatul reprezintă una dintre cele mai dezbătute teme atât în
cadrul Uniunii Europene, cât şi în întreaga lume. Comunităţi, oraşe, regiuni şi naţiuni încep
să considere antreprenoriatul un motor al dezvoltării economice, al creşterii numărului de
locuri de muncă şi al competitivităţii firmelor.
Promovarea antreprenoriatului în sectorul apicol este extrem de importantă deoarece
acesta determină o accelerare a dezvoltării economico-sociale durabile prin valorificarea
superioară a potenţialului apicultorilor, albinelor şi a bazei melifere dintr-o anumită regiune.
Antreprenoriatul în sectorul apicol are la baza încurajarea practicării apiculturii de către cât
mai multe persoane, sporirea veniturilor apicultorilor, asigurându-se în acelaşi timp
stabilitatea habitatului şi a biodiversităţii. În România, activitatea de creştere a albinelor s-a
dezvoltat în condiţii naturale deosebit de favorabile, atât în ceea ce priveşte potenţialul
melifer, condiţiile climatice, cât şi calitatea aerului şi a solului, obţinându-se astfel producţii
apicole însemnate. În plus, albinele deţin un rol extrem de important în menţinerea
echilibrului ecologic şi în perpetuarea multor specii din regnul vegetal.
Cercetarea antreprenoriatului în sectorul apicol este necesară deoarece determină
identificarea factorilor care influenţează înfiinţarea unei firme noi şi a competenţelor care
susţin acest proces. În plus, identificarea factorilor care determină antreprenoriatul în sectorul
apicol este necesară deoarece, prin antreprenoriat, se realizează o maximizare a şanselor de
succes pentru sectorul apicol. Cunoscând factorii care determină antreprenoriatul, se pot
implementa strategii de dezvoltare a acestui sector, ca de exemplu, cursuri de dezvoltare a
competenţelor antreprenoriale ale apicultorilor.
OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivele prezentei teze de doctorat cuprind realizarea unei activităţi de cercetare-

documentare în Regiunea de Nord-Vest a României (judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj,
Maramureş, Satu-Mare, Sălaj) cu privire la factorii care influenţează antreprenoriatul în
sectorul apicol. Cercetarea îşi propune să evidenţieze mijloacele prin care s-ar putea realiza o
dezvoltare a antreprenoriatului în sectorul apicol, prin creşterea numărului de firme apicole şi
prin încurajarea apicultorilor înspre dezvoltarea exploataţiei. Cercetarea prezintă atât aspecte
individuale legate de apicultori (vârsta, venitul, educaţia etc.), cât şi de aspecte privind
apartenenta la o asociaţie apicolă, colaborarea cu firme din sectorul apicol, accesarea
fondurilor europene, mărimea exploataţiei etc., analizând factorii favorizanţi dezvoltării
antreprenoriatului în sectorul apicol.
1
METODELE CERCETĂRII
Analiza factorilor care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol s-a realizat

utilizând ca metodă de cercetare ancheta, iar instrumentul de cercetare ales este chestionarul.
Motivul alegerii acestei metode constă în dorinţa de a se obţine informaţii cât mai pertinente
cu privire la factorii de influenţă ai antreprenoriatului în sectorul apicol la nivelul Regiunii de
Nord-Vest şi a măsurii în care apicultorii au reuşit sau îşi propun să acceseze fondurile
europene. Chestionarul este alcătuit în aşa fel încât să se poată obţine cât mai multe date
legate de factorii care influenţează decizia unui apicultor de a începe o afacere în domeniul
apicol, nivelul de cunoştinţe şi educaţie, determinarea gradului de accesare al fondurilor
europene, colaborarea cu firme din sectorul apicol etc. Scopul aplicării chestionarului este de
a afla legătura dintre caracteristicile socio-personale ale apicultorilor şi strategiile acestora şi
intenţia de a începe o afacere în sectorul apicol. După derularea anchetei, s-a realizat o
centralizare a chestionarelor, urmată de interpretarea şi analizarea datelor.
Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS v19, realizându-se atât o
analiză primară a acestora (vârsta, educaţia, venitul, dacă au urmat sau nu un curs de
apicultură, dacă au accesat sau nu fonduri europene, dacă sunt membrii unei asociaţii etc.),
cât şi o analiză secundară, prin realizarea unor corelaţii între intenţia de a înfiinţa o firmă
apicolă şi diferite variabile. În final, s-a determinat probabilitatea de a deveni antreprenor în
sectorul apicol prin elaborarea unui model antreprenorial, cu ajutorul regresiei logistice.
Cunoaşterea factorilor care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol permite
integrarea acestora în cadrul cursurilor care vizează dezvoltarea competenţelor
antreprenoriale ale apicultorilor şi implementarea unei strategii de afaceri în sectorul apicol.
2
PARTEA I STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII
CAPITOLUL I
SITUAŢIA SECTORULUI APICOL
1.1. SECTORUL APICOL LA NIVEL MONDIAL
Importanţa economică a apiculturii este dată de valoarea produselor apicole directe pe

care omul le recoltează de la albine, dar şi de valoarea produselor agricole care se obţin de la
plantele cultivate şi spontane prin polenizare. Este foarte importantă şi valoarea medicală a
produselor apicole, acestea fiind utilizate în apiterapie cu scopul tratării diferitelor boli.
Producţia anuală de miere la nivel mondial este, în medie, de aproximativ 1,2 milioane de
tone. Aproximativ o treime din această producţie (420 mii tone) este comercializată pe piaţa
internaţională. Figura următoare prezintă principalii producători de miere la nivel mondial în
anul 2010 (FAOSTAT, 2012).
450.000
398.000
400.000
350.000
Miere (tone) Honey (tons)
300.000
250.000
200.000
150.000
100.000 81.115 79.789 70.800 59.000 55.684 54.000
50.000
39.500
0
China Turcia Argentina Ucraina SUA USA Mexic Federaţia India
China Turkey Argentina Ukraine Mexico Rusă
Russian
Federation
Ţări Countries
Figura 1. Principalii producători de miere în anul 2010
Sursa: FAOSTAT, 2012
Figura următoare prezintă evoluţia numărului de stupi la nivel mondial în perioada

2000-2010. Se poate observa o creştere a numărului de stupi în perioada 2000-2010, de la 59
de milioane de stupi, la 66 de milioane de stupi, fapt datorat măsurilor de sprijinire a
apiculturii luate în Europa şi în întreaga lume (APIMONDIA, 2012)
3
68 66,2
Milioane de stupi Millions 65,5 65,2 65,4
66 65,0
63,4 63,7
64
61,7 61,9
beehives
62 60,3
60
59,4
58
56
54
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Anii Years
Figura 2. Evoluţia numărului de stupi la nivel mondial în perioada 2000-2010

1.2. SECTORUL APICOL ÎN ROMÂNIA
1.2.1. Analiza sectorului apicol în România
Începând cu anul 2000, numărul de familii de albine a înregistrat o creştere progresivă

datorată sprijinului financiar oferit de către guvern prin măsurile menite să sprijine
dezvoltarea rurală, într-o primă etapă, iar apoi datorită fondurilor europene alocate după
integrarea României în Uniunea Europeană. Pentru dezvoltarea sectorului apicol din
România, trebuie să se aibă în vedere intensificarea şi diversificarea producţiei, creşterea
efectivelor de familii de albine, asigurarea calităţii producţiei (MADR, 2010). Ajutorul
financiar acordat apicultorilor prin Programul Naţional Apicol şi condiţiile pedoclimatice şi
de bază meliferă din România, care permit exploatarea economică a unui efectiv mare de
albine, au determinat o creştere a numărului de stupi în perioada 2000-2010, după cum se
poate observa în figura următoare:
1200 1.057,2
982,4 998,0
Mii de stupi Thousands
1000 840,0 888,0 888,2 891,0

745,0 781,0
800 614,0 649,0
beehives
600
400
200
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Anii Years
Figura 3. Evoluţia numărului de stupi din România în perioada 2000-2010
4
1.2.2. Producţia de miere în România
Mierea este principalul produs al apiculturii, apreciat atât pentru însuşirile sale
nutritive, cât şi pentru efectele sale terapeutice. Mierea se obţine din nectar, mană sau sucuri
dulci, care se găsesc în diferite părţi ale plantelor şi arborilor, în amestec cu unele substanţe
care iau naştere în glandele salivare ale albinelor (MĂRGHITAŞ, 2005). În anul 2011,
România a ocupat locul 17 în topul marilor producători de miere cu o producţie de
aproximativ 21 mii tone (Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale -MADR, 2012). Figura
următoare prezintă o evoluţie a producţiei de miere în perioada 2000-2011, observându-se
faptul că în anul 2011 cantitatea totală de miere extrasă a crescut semnificativ (cu 78%) faţă
de anul 2000. Creşterea cantităţii de miere extrasă se datorează în principal dezvoltării
sectorului apicol prin Programul Naţional Apicol (2007-2010, 2011-2013).
25000
21500 21000
Miere (tone) Honey (tons)
19150 18195 18195 20037

20000 17409 16767 17000
13434
15000 11746 12598
10000
5000
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Anii Years
Figura 4. Evoluţia producţiei de miere obţinută în România în perioada 2000-2011
Sursa: Asociaţia Crescătorilor de Albine din România, 2012
CAPITOLUL II
ANTREPRENORIATUL
2.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE ANTREPRENORIAT
Antreprenoriatul este definit ca „modul în care, de către cine şi cu ce consecinţe

oportunităţile de a produce noi bunuri şi servicii sunt descoperite, evaluate şi exploatate”
(SHANE şi VENKATARAMAN, 2000). Antreprenoriatul reprezintă crearea unor
organizaţii, procesul prin care organizaţiile iau naştere (GARTNER, 1988). Antreprenorul este
acel individ care creează o valoare nouă: o inovaţie sau o firmă nouă (BRUYAT şi JULIEN,
2001), determinând o schimbare (AUDRETSCH, 2002). Antreprenoriatul este procesul
dinamic de creare a unei bogăţii suplimentare. Această bogăţie este creată de către indivizi
care îşi asumă anumite riscuri şi îşi propun să confere valoare unor produse sau servicii.
Produsul sau serviciul în sine poate să fie sau să nu fie nou sau unic, dar antreprenorul trebuie
să îi confere valoare prin alocarea resurselor şi a abilităţilor necesare (HITT et al., 2001b).
5
2.2. ANTREPRENORIATUL CA DOMENIU DE CERCETARE
Cercetarea în domeniul antreprenoriatului cuprinde studiul procesului de apariţie a

unei firme noi, axându-se asupra originilor şi caracteristicilor ideilor de afaceri. Interesul pe
care societatea a început să-l acorde antreprenoriatului şi firmelor mici are un impact puternic
şi în mediul academic. În cadrul universităţilor, au apărut programe doctorale specializate în
antreprenoriat (FINKLE şi DEEDS, 2001).
2.3. ANTREPRENORIATUL CA FENOMEN ECONOMIC
Antreprenoriatul ca fenomen economic se referă în general la procesul prin care se

descoperă şi se implementează noi oportunităţi. Oportunitatea antreprenorială există atunci
când „bunuri noi, servicii, material brut sau metode organizaţionale pot fi introduse pe piaţă
şi vândute la un preţ mai mare decât preţul lor de producţie” (SARASVATHY, 2003).
Conform autorilor ACS et al. (2009) antreprenoriatul oferă o unică şi valoroasă contribuţie la
creşterea economică prin răspândirea şi comercializarea cunoştinţelor şi a ideilor care altfel
ar rămâne necunoscute. AUDRETSCH şi THURIK (2001) subliniază faptul că
„antreprenoriatul a devenit un motor al creşterii economice şi al dezvoltării sociale în
întreaga lume”.
PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII
CAPITOLUL III
MATERIAL ŞI METODĂ
3.1. AREALUL CERCETĂRII
3.1.1. Scurtă prezentare a Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest
Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest are o poziţie geografică strategică, la intersecţia

axelor nord-sud şi est-vest ale Europei de Est, fiind poarta de intrare în România dinspre
Ungaria şi Ucraina. În spaţiul naţional, ea se învecinează cu Regiunea Vest, la sud cu
Regiunea Centru şi la est cu Regiunea Nord-Est. Regiunea de Nord-Vest (Transilvania de
Nord) a fost creată în baza legii 151/1998 (modificată prin legea 315/2004) prin asocierea
voluntară a administraţiilor publice locale. Regiunea de Nord-Vest este una din cele 8 regiuni
de dezvoltare din România şi include 6 judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş,
Satu-Mare, Sălaj. Suprafaţa regiunii este de 34.159 km2, reprezentând 14,32 % din suprafaţa
ţării, cu o populaţie totală de 2.744.914 locuitori în anul 2011 (www.nord-vest.ro).
6
3.2. METODE DE CULEGERE A DATELOR
3.2.1 Documentarea
Analiza sectorului apicol s-a realizat cu ajutorul datelor secundare provenite din
statistici naţionale şi internaţionale, diferite rapoarte publicate de către MADR, date obţinute
de la ONRC, studiile şi analizele economice ale Consiliului Naţional al Întreprinderilor
Private Mici şi Mijlocii din România, FAOSTAT.
3.2.2 Ancheta
Ancheta s-a desfăşurat în perioada octombrie 2010 – martie 2011 la nivelul Regiunii
de Nord-Vest a României în cele şase judeţe: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj
şi Satu-Mare pe un eşantion de 420 de apicultori, eşantion considerat reprezentativ pentru
obiectivele cercetării pe baza informaţiilor colectate din literatura de specialitate. Iniţial au
fost distribuite 500 de chestionare din care s-au primit 440, iar dintre acestea au fost valide
un număr de 420 de chestionare.
Obiectivul general al tezei de doctorat constă în identificarea factorilor care
influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol la nivelul Regiunii Nord-Vest. Obiectivele
specifice vizează evidenţierea măsurii în care abordările teoretice privind antreprenoriatul
sunt valabile în ceea ce priveşte sectorul apicol din Regiunea Nord-Vest, identificarea
factorilor care determină probabilitatea ca un apicultor să devină antreprenor prin elaborarea
unui model antreprenorial şi analiza modului în care fondurile europene influenţează
antreprenoriatul în sectorul apicol.
3.2.3 Eşantionul
Eşantionul este reprezentat de apicultori din cadrul Regiunii de Nord-Vest, membri ai

Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA), dar nu numai, şi apicultori care au depus dosarul
pentru a accesa fonduri europene. Eşantionul este format din 420 de persoane cu vârste
cuprinse între 18 şi 90 de ani. Având în vedere faptul că populaţia de apicultori din cadrul
Regiunii Nord-Vest este suficient de omogenă, din raţiuni practice s-a recurs la intervievarea
apicultorilor în cadrul întâlnirilor apicultorilor.
3.2.4. Chestionarul
Chestionarul cuprinde un număr de 29 de întrebări care pe lângă o serie de întrebări

socio-demografice (vârstă, sex, venit etc.) cuprinde şi o serie de întrebări legate de
următoarele aspecte:
7
 Intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, intenţia de a moderniza stupina, de a exporta

produse apicole, de a crea alianţe cu firme apicole, de a diversifica oferta de produse,
de a se specializa pe un singur produs, de a îmbunătăţi produsele şi procesele, de a
apela la o firmă de consultanţă (întrebări privind intenţiile).
 Experienţa în apicultură, dacă s-a urmat un curs de apicultură, de management,
marketing apicol, apartenenţa la o asociaţie apicolă, colaborarea cu firme din sectorul
apicol (întrebări factuale de comportament).
 Aspecte legate de accesarea fondurile europene: dacă s-a aplicat pentru una dintre
Măsuri (112, 121, 141, Programul Naţional Apicol, alte măsuri menite să sprijine
apicultura) şi dacă s-au primit fonduri, dificultatea întocmirii dosarului, sursa de
informare cu privire la aceste măsuri, gradul de utilitate al acestor fonduri.
 Motivele pentru care practică apicultura, motivele pentru care nu doresc să îşi
înfiinţeze o firmă apicolă, nu doresc să îşi modernizeze stupina, motivele pentru care
nu au aplicat pentru niciuna dintre Măsurile menite să sprijine apicultura (întrebări
legate de motivaţii).
 Opinia respondenţilor legată de principalele motivele pentru care unii apicultori nu
doresc să îşi înfiinţeze o firmă apicolă (întrebări de opinie şi atitudini).
 Tipul de produse apicole comercializate, modalitatea de comercializare, dimensiunea
exploataţiei apicole, tipul de exploataţie.
 Vârstă, sex, educaţie, venit (întrebări de identificare).
3.2.5 Testarea şi adaptarea chestionarului (Ancheta Pilot)
Pretestarea şi adaptarea instrumentului de cercetare a avut în vedere identificarea

eventualelor erori de fundamentare a întrebărilor, precum şi determinarea modalităţilor
optime de implementare a chestionarului, încât să se realizeze atingerea obiectivelor.
Chestionarul a fost pretestat pe un număr de 30 de apicultori în cadrul întâlnirii apicultorilor
membri ai Asociaţiei Crescătorilor de Albine din judeţul Cluj, iar în urma acestei pretestări
chestionarului i s-a adus anumite modificări şi îmbunătăţiri.
3.3 METODE DE ANALIZĂ A DATELOR
3.3.1. Corelaţia
Legăturile dintre caracteristicile observate au fost analizate utilizând tabele de
corelaţie şi testul χ2 al lui Pearson. Criteriul Hi-pătrat are o largă sferă de aplicabilitate, fiind
în egală măsură aplicabil atât pentru distribuţiile numerice, cât şi pentru cele nenumerice.
Mai este numit, din aceste motive, şi test al frecvenţelor. Scopul aplicării testului Hi-pătrat
este verificarea asocierii dintre două variabile nominale, categoriale sau compararea de
frecvenţe între două eşantioane independente.
8
Testul Hi-pătrat, ca test de asociere, îşi propune a demonstra faptul că între structura
frecvenţelor observate (nij) şi structura frecvenţelor teoretice (n*ij) există diferenţă
semnificativă şi că, implicit, între caracteristicile cercetate este o relaţie de determinare
semnificativă. Utilizarea testului presupune determinarea variabilei Pearson de forma
(MERCE şi MERCE, 2009):
n  n ij 
2
 C2  
i j
ij
n ij*
Această valoare se compară cu cea teoretică pentru o probabilitate de eroare de 0,05
(5%) şi numărul gradelor de libertate corespunzător.
Dacă
 C2   02, 05 ; g
atunci se poate aprecia că între cele două variabile există o legătură.
3.3.2. Regresia logistică
Regresia logistică modelează relaţia dintre o clasă de variabile independente Xi

(categoriale, continue) şi o variabilă dependentă dihotomică (nominală, binară) Y. Această
variabilă dependentă apare, de regulă, atunci când reprezintă apartenenţa la două clase,
categorii – prezenţă/absenţă, da/nu (HOSMER şi LEMESHOW, 2000). Regresia logistică
estimează valori discrete (de tip 0-1, antreprenor-nonantreprenor) care rezultă într-o măsură
de tip continuu şi mărginit (în intervalul [0,1]) care poate fi interpretată drept probabilitatea
ca un individ să aparţină unei categorii sau alteia, în baza anumitor variabile explicative Xi
care o caracterizează. Regresia logit are următoarea formulă:
1
1
1
unde X este vectorul coloană al variabilelor explicative, iar β este vectorul linie al
coeficienţilor corespunzători variabilelor explicative, α este constantă.
O consecinţă a formei funcţiei de mai sus este că efectul variaţiei unei variabile
explicative Xi, precum şi a coeficienţilor β asupra lui , este maxim la nivelul mediei
populaţiei variabilelor explicative Xi şi care corespunde probabilităţii de 0,5 şi tinde să fie 0
la valorile extreme ale parametrilor (TRENCA şi BENYOVSZKI, 2011).
9
CAPITOLUL IV
REZULTATE ŞI DISCUŢII
4.1. PROFILUL SOCIO-DEMOGRAFIC AL APICULTORILOR
În ceea ce priveşte profilul socio-demografic al apicultorilor, se poate observa în

figura următoare faptul că aceştia se regăsesc în proporţii aproximativ egale în următoarele
categorii de vârstă: între 25 şi 34 de ani, între 35 şi 44 de ani, între 45 şi 54 de ani, respectiv
între 55 şi 64 de ani. Grupa de vârstă între 35 şi 44 de ani cuprinde cel mai mare număr de
apicultori (24,5%). Vârsta medie a apicultorilor din eşantion este de 45,13 ani. Prezenta
cercetare relevă faptul că un număr din ce în ce mai mare de tineri sunt interesaţi de
apicultură (19,5% au vârsta cuprinsă între 25-34 de ani), încurajaţi în special de posibilitatea
accesării fondurilor europene (Figura 5).
30
24,5%
25 22,6%
19,5% 19,3%
20
Nr. de respondenţi
No. of respondents
15
8,1%
10
6,0%
5
0
18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 peste 64 de
ani
Categorii de vârstă Age categories
Figura 5. Distribuţia apicultorilor în funcţie de categorii de vârstă
O altă caracteristică socio-demografică este nivelul de educaţie al respondenţilor. Se

poate observa în figura 6 faptul că un procent redus (3,8%) dintre respondenţi au maxim 8
clase, 27, 6% au absolvit liceul, iar 38,3% dintre apicultori au afirmat faptul că deţin studii
superioare.
10
45
40 38,3%
35
No. of respondents
Nr. respondenţi
30 27,6%
25
20 15,5% 14,8%
15
10
3,8%
5
0
Maxim 8 clase Şcoală Liceu Şcoală postliceală, Studii superioare
Maximum 8 profesională High school de maiştri University degree
classes Vocational school Post high school
Nivel educaţional Educational level
Figura 6. Distribuţia apicultorilor în funcţie de nivelul de educaţie
4.2. ASPECTE LEGATE DE PRACTICAREA APICULTURII
4.2.1. Experienţa în apicultură
Studiile care analizează sectorul apicol din punct de vedere economic, prezintă în
general şi experienţa apicultorilor (OLUWATUSIN, 2008). În ceea ce priveşte experienţa în
apicultură, se poate observa în figura următoare faptul că 36,9% dintre respondenţi au o
experienţă în apicultură cuprinsă între 3 şi 10 ani, urmată de categoria 11-20 de ani (20,5%).
40,0 36,9%
Nr. respondenţi No. of respondents
35,0
30,0
25,0 20,5%
20,0 16,2% 15,7%
15,0
7,1%
10,0
3,6%
5,0
,0
<3 3-10 11-20 21-30 31-40 >40
Experienţa în apicultură Experience in beekeeping
Figura 7. Distribuţia apicultorilor în funcţie de experienţa lor în apicultură (ani)
11
4.2.2. Dimensiunea exploataţiei apicole
În urma anchetei realizate, se poate observa faptul că, un procent de 47,1% dintre
apicultori deţin maxim 50 de familii de albine, fapt care ar trebui să determine luarea unor
măsuri la nivelul autorităţilor naţionale în vederea sprijinirii apicultorilor înspre creşterea
numărului de familii de albine. În plus, antreprenoriatul în sectorul apicol, pentru a fi
profitabil, trebuie să se fundamenteze pe exploataţii puternice cu un număr ridicat de familii
de albine, în general peste 100 de familii de albine. Un procent de 31,4% dintre respondenţi
deţin între 51-100 de familii de albine, 10,7% deţin între 101 şi 150 de familii de albine,
acelaşi procent (10,7%) regăsindu-se şi în cazul celor care deţin peste 150 de familii de
albine (Figura 8).
50 47,1%
Nr. de respondenţi No.of respondents
45
40
35 31,4%
30
25
20
15 10,7% 10,7%
10
5
0
maxim 50 familii de 51-100 familii de 101-150 familii de peste 150 familii de
albine (maximum 50 albine (51-100 colonies albine (101-150 albine (over 150
colonies of bees) of bees) colonies of bees) colonies of bees)
Dimensiunea exploataţiei apicole Size of the apiary
Figura 8. Distribuţia apicultorilor în funcţie de dimensiunea exploataţiei (numărul de familii

de albine)
4.2.3. Produsele comercializate de către apicultori
Antreprenoriatul în sectorul apicol porneşte de la premisa conform căreia produsele

stupului sunt foarte valoroase şi contribuie la creşterea veniturilor celor care le
comercializează (SANER et al., 2004; URBISCI, 2011). În acelaşi timp, polenizarea cu
ajutorul albinelor influenţează producţiile anumitor culturi de plante şi ajută la conservarea
biodiversităţii (SCHACKER şi MCKIBBEN, 2008).
În ceea ce priveşte produsele comercializate, un procent de 93,1% dintre apicultori
comercializează miere, polen în proporţie de 49,4%, propolis 59,7%, lăptişor de matcă 8,8%,
ceară 43,9%, iar veninul este comercializat doar de trei dintre respondenţi (0,7%) după cum
se poate observa din Tabelul 1.
12
Tabelul 1
Distribuţia produselor comercializate (%)
Produsul Da (%) Nu (%)
Miere 93,1 6,9
Propolis 59,7 40,3
Polen 49,4 50,6
Ceară 43,9 56,1
Lăptişor de matcă 8,8 91,2
Venin 0,7 99,3
Sursa: Calcule proprii în SPSS
4.3. ANTREPRENORIATUL
4.3.1. Intenţia apicultorilor de a înfiinţa o firmă apicolă
Prezenta cercetare îşi propune să evidenţieze intenţia apicultorilor privind înfiinţarea

unei firme apicole. Se remarcă faptul că un procent de 36,1% dintre respondenţi
intenţionează să îşi înfiinţeze o firmă apicolă, iar 63,9% dintre apicultori nu intenţionează
acest lucru.
4.3.2. Colaborarea cu firme din sectorul apicol
Colaborarea între apicultori este foarte importantă datorită faptului că prin aceasta se
obţin informaţii valoroase şi ajutoare financiare. Această colaborare determină o dezvoltare a
capitalului social definit ca o reţea puternică de relaţii bazate pe încredere şi schimb de
cunoştinţe (NAHAPIET şi GHOSHAL, 1998). Prezenta cercetare îşi propune să identifice
măsura în care apicultorii colaborează cu firme din sectorul apicol. Astfel, se poate observa
faptul că un procent de 18,3% dintre respondenţi colaborează foarte des cu firme din sectorul
apicol, 28,1% colaborează des, 26,7% colaborează rar, 4,8% colaborează foarte rar, iar
21,9% nu colaborează (Figura 9).
Foarte des… 18,3%

Collaboration
Colaborarea
Des… 28,1%
Rar… 26,7%
Foarte rar… 4,8%
Nu colaborez… 21.9%
,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0
Nr. respondenţi No. of respondents
Figura 9. Distribuţia apicultorilor în funcţie de colaborarea cu firme din sectorul apicol
13
4.3.3. Planul de afaceri
Pentru ca apicultorii să poată obţine fonduri europene, aceştia trebuie să îşi

întocmească un plan de afaceri privind dezvoltarea propriei exploataţii apicole. Planul de
afaceri trebuie să includă detalii privind investiţiile care se realizează, demonstrând faptul că
cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformităţii cu
standardele comunitare, modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei (APDRP, 2011).
Din figura următoare, se poate observa faptul că un procent de 48,3% dintre apicultori
deţin un plan de afaceri, rezultând faptul că aproape jumătate dintre respondenţi îşi cunosc
obiectivele privind dezvoltarea stupinei şi comercializarea produselor apicole. O parte dintre
respondenţii (8,8%), în general cu vârsta peste 65 de ani, au declarat faptul că nu au un plan
de afaceri şi nici nu cred ca le-ar fi util. Procentul celor care sunt conştienţi de utilitatea unui
plan de afaceri şi îşi doresc să deţină unul este de 31,2%. O altă parte dintre respondenţi
(11,7%) susţin faptul că deţin un plan de afaceri, dar acesta nu este redactat în scris.
60
48,3%
50
Nr.respondenţi
40
31,2%
30
20
8,8% 11,7%
10
0
Nu am şi nici nu Nu am, dar cred că Da, am un plan de Da, am un plan de
cred că mi-ar fi util mi-ar fi util afaceri, dar nu l-am afaceri redactat în
scris scris
Planul de afaceri
Figura 10. Distribuţia respondenţilor în funcţie de deţinerea unui plan de afaceri
4.4. ACCESAREA MĂSURILOR MENITE SĂ SPRIJINE APICULTURA
Importanţa apiculturii pentru populaţia din zonele rurale constă în capacitatea acesteia
de a oferi o sursă de venit. Apicultura poate să creeze locuri de muncă, determină
diversificarea rurală şi complementează alte activităţi. Având în vedere acest fapt, prezenta
cercetare evidenţiază procentul de apicultori care au accesat o anumită Măsură şi au primit
fonduri:
 Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” (14%)
 Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă” (21,7%)
 Programul Naţional Apicol (17,4%)
 Alte Măsuri menite să sprijine apicultura (2,1%)
14
CAPITOLUL V
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ÎNFIINŢAREA UNEI FIRME ÎN
SECTORUL APICOL
5.1. INFLUENŢA EXPERIENŢEI ÎN APICULTURĂ ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI

FIRME APICOLE
Prezenta cercetare îşi propune să analizeze dacă există o legătură între experienţa în
apicultură şi decizia de a iniţia o afacere în sectorul apicol. În Tabelele 2 şi 3, se prezintă
frecvenţele observate şi frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în
funcţie de experienţa în apicultură.
Tabelul 2
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de experienţa în
apicultură
Experienţa (ani)
Intenţie înfiinţare
firmă apicolă
<3 3-10 11-20 21-30 31-40 >40 Total
Da 34 70 28 17 1 1 151
Nu 34 84 58 48 29 14 267
Total 68 154 86 65 30 15 418
Tabelul 3
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de experienţa în
apicultură
Experienţa (ani)
Intenţie înfiinţare
firmă apicolă
<3 3-10 11-20 21-30 31-40 >40 Total
Da 24,6 55,6 31,1 23,5 10,8 5,4 151
Nu 43,4 98,4 54,9 41,5 19,2 9,6 267
Total 68 154 86 65 30 15 418
Analiza asocierii dintre cele două variabile se realizează cu ajutorul testului Hi-pătrat.
Ipoteza nulă a testului este aceea că nu există legătură dintre experienţa în apicultură şi
intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă. Rezultatele obţinute în urma analizei asocierii relevă
faptul că există o legătură semnificativă între experienţa în apicultură şi intenţia de a înfiinţa
o firmă apicolă, potrivit pragului de semnificaţie (0,000), fapt confirmat şi cu ajutorul testului
Hi-pătrat: χ2calc = 34,379 > χ2tab = 20,52, pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de
libertate 5, după cum se poate observa şi în tabelul următor.
15
Tabelul 4
Coeficienţi pentru testarea existenţei legăturii
Prag de semnificaţie 0,05 0,01 0,001
CHITEST (valoarea Sig) 0,000
Grade de libertate 5
CHIINV (Chi teoretic) 11,07 15,09 20,52
CHIINV (Chi calculat) 34,379
Plecând de la ipoteza că între aceste două caracteristici nu există nicio determinare, cu

ajutorul testului Hi-pătrat, s-a ajuns la concluzia că aceasta se respinge, între cele două
caracteristici există o legătură semnificativă. În concordanţă cu literatura de specialitate care
susţine faptul că experienţa antreprenorului influenţează înfiinţarea unei firme noi şi
dezvoltarea acesteia (MADSEN et al., 2003), prezentul studiu demonstrează faptul că există
o legatură seminificativă între intenţia de a înfiinţa o firmă şi experienţa în apicultură (POPA
şi colab., 2011a).
5.2. INFLUENŢA MOTIVAŢIEI ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE
Deoarece motivaţia antreprenorială joacă un rol fundamental în procesul de creare a

unei firme noi, autorii HERRON şi SAPIENZA (1992) susţin faptul că modelul care descrie
rolul antreprenorului asupra performanţei firmei trebuie să includă motivaţiile acestuia.
Potrivit altor studii, deciziile indivizilor de a înfiinţa o firmă sunt influenţate de diferiţi
factori, precum percepţia oportunităţilor în mediul lor, dacă au suficiente cunoştinţe şi
abilităţi, dacă cunosc alte persoane angajate în activităţi antreprenoriale (BOSMA et al.,
2008).
După cum se poate observa în tabelul de mai jos, 52 dintre apicultorii care
intenţionează să îşi înfiinţeze o firmă apicolă sunt motivaţi în special de pasiune, care este un
factor nefinanciar.
Tabelul 5
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de motivul
pentru care se practică apicultura
Intenţie Motiv
înfiinţare
Pasiune şi
firmă Comercializare Tradiţie
Pasiune comercializare Total
apicolă produse apicole în familie
produse apicole
Da 52 38 35 21 146
Nu 130 51 40 29 250
Total 182 89 75 50 396
16
Tabelul 6
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de motivul pentru
care se practică apicultura
Intenţie Motiv
înfiinţare Pasiune şi
Comercializare Tradiţie
firmă Pasiune comercializare Total
produse apicole în familie
apicolă produse apicole
Da 67,1 32,8 27,7 18,4 146
Nu 114,9 56,2 47,3 31,6 250
Total 182 89 75 50 396
Cu ajutorul pragului de semnificaţie (0,016), s-a stabilit faptul că între cele două
variabile există o legătură semnificativă, fapt confirmat şi cu ajutorul testului Hi-pătrat a
cărui valoare calculată (10,34) este mai mare decât valoarea teoretică (7,81) pentru o
probabilitate de eroare de 5% şi grade de libertate 3. Astfel, se poate afirma faptul că
motivele pentru care apicultorii practică apicultura influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă
apicolă (Tabelul 7).
Tabelul 7

Rezultatele prezentului studiu relevă faptul că există o legatură semnificativă între

motivaţie şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă. Potenţialii antreprenori sunt motivaţi în
special de factori emoţionali (pasiune, hobby, dragostea pentru natură), cât şi de faptul că pot
comercializa produsele apicole şi pot obţine profit (POPA şi colab., 2011a).
5.3. INFLUENŢA PARTICIPĂRII LA CURSURI DE MANAGEMENT/MARKETING

ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE
Potrivit lui SHANE şi VENKATARAMAN (2000), doar anumite persoane descoperă

oportunităţile antreprenoriale, deoarece deţin informaţii anterioare necesare identificării
oportunităţilor şi cunoştinţele necesare ca să preţuiască aceste oportunităţi. WENNEKERS et
al. (2005) susţin faptul că promovarea educaţiei manageriale susţine dinamica
antreprenorială.
17
În Tabelele 8 şi 9 se prezintă frecvenţele observate şi frecventele teoretice privind

intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de participarea la cursuri de management sau
marketing.
Tabelul 8
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de participarea
la cursuri de management sau marketing
Intenţie înfiinţare firmă Participare la curs de management sau marketing
apicolă Da Nu Total
Da 23 20 43
Nu 128 247 375
Total 151 267 418
Tabelul 9
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de participarea la
cursuri de management, marketing apicol
Intenţie înfiinţare firmă Participare curs de management sau marketing
Da 15,5 27,5 43
Nu 135,5 239,5 375
Total 151 267 418
Literatura de specialitate care studiază antreprenoriatul prezintă efectul pe care

anumite tipuri de cunoştinţe şi aptitudini îl au asupra procesului de demarare a unei afaceri
noi (SHANE, 2000). Pornind de la ipoteza că participarea la cursuri de management sau
marketing nu influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, a fost analizată existenţa
legăturii, după cum se poate observa în tabelul de mai jos.
Tabelul 10
Valoarea pragului de semnificaţie calculată este sub 0,05, de unde se poate deduce
faptul că între cele două variabile există o legătură. Astfel, valoarea Hi-pătrat calculată
(6,263) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (3,84), pentru o probabilitate de
eroare de 5% şi grad de libertate 1. Astfel, ipoteza nulă se respinge. Rezultatele prezentului
studiu demonstrează existenţa unei legături semnificative între participarea la cursuri de
management/marketing şi intenţia de a înfiinţa o firmă în sectorul apicol, de unde reiese
faptul că este foarte important a se organiza cursuri de management şi marketing pe care să le
poată urma apicultorii (POPA şi colab., 2011a).
18
5.4. INFLUENŢA COLABORĂRII CU FIRME DIN SECTORUL APICOL ASUPRA

ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE
Capitalul social manifestat prin colaborarea cu diverse firme, contribuie la procesul de

răspândire a cunoştinţelor, având un efect pozitiv asupra performanţei firmelor mici şi
mijlocii (GIBCUS et al., 2009). În ceea ce priveşte intenţia de a înfiinta o firmă în funcţie de
colaborarea cu firme din sectorul apicol, s-a constatat faptul că un număr de 45 dintre
respondenţi intenţionează să înfiinţeze o firmă şi colaborează foarte des cu firme din sectorul
apicol (Tabelul 11).
Tabelul 11
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de colaborarea
cu firme din sectorul apicol
Intenţie Colaborare cu firme din sectorul apicol

înfiinţare
firmă Nu
Foarte rar Rar Des Foarte des Total
apicolă colaborez
Da 15 7 40 44 45 151
Nu 75 13 72 74 32 266
Total 90 20 112 118 77 417
Tabelul 12
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de colaborarea cu
firme din sectorul apicol
Intenţie Colaborare cu firme din sectorul apicol

înfiinţare
Nu Foarte Foarte
firmă Rar Des Total
colaborez rar des
apicolă
Da 32,6 7,2 40,6 42,7 27,9 151
Nu 57,4 12,8 71,4 75,3 49,1 266
Total 90 20 112 118 77 417
Pentru a determina dacă între cele două variabile există legătură, s-a apelat la testul
Hi-pătrat, pornindu-se de la ipoteza nulă: H0 : χ2 = 0 (nu există legătură), H1: χ2 ≠ 0 (există o
legătură). În urma testării existenţei unei legături între cele două variabile, valoarea Hi-pătrat
calculată (31,441) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47), pentru o
probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de libertate 4 (Tabelul 13). Astfel, ipoteza nulă,
potrivit căreia între cele două variabile nu există nicio legătură, este respinsă. Între cele două
variabile există o legătură semnificativă (POPA şi colab., 2011a).
19
Tabelul 13

În sectorul apicol, capitalul social se formează printr-o varietate de relaţii, incluzând

cele cu clienţii, furnizorii, distribuitorii şi partenerii strategici. În cele mai multe cazuri,
apicultorii cei mai inovativi fac parte dintr-o puternică reţea socială de unde obţin informaţii
valoroase şi ajutor financiar. În cadrul reţelei, se pot crea centre de colectare unde apicultorii
îşi pot duce produsele care vor ajunge astfel pe piaţă (BRADBEAR, 2009).
5.5. INFLUENŢA MĂSURII 112 ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE
Conform autorilor AHMAD şi HOFFMAN (2008), antreprenoriatul apare ca rezultat

al unei combinaţii de trei factori: oportunităţi, persoane care deţin abilităţi speciale şi resurse.
Astfel, pentru a demara o afacere este absolut necesar ca apicultorii să deţină capitalul
financiar necesar (POPA şi colab., 2011b). Apicultorii pot să obţină resursele financiare
necesare prin accesarea fondurilor europene, aplicând pentru una dintre Măsuri. Obiectivele
specifice ale Măsurii 112 „Instalarea tinerilor fermieri” se referă la creşterea veniturilor
exploataţiilor conduse de tinerii fermieri, iar în plan operaţional creşterea numărului de tineri
agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca manageri ai unor exploataţii
şi încurajarea tinerilor fermieri înspre realizarea unor investiţii (APDRP, 2012).
În ceea ce priveşte accesarea Măsurii 112 de către respondenţi, se constată faptul că un
număr de 41 de apicultori care au accesat Măsura 112 şi au primit fonduri, intenţionează să
îşi înfiinţeze o firmă apicolă după cum se poate observa în Tabelul 14.
Tabelul 14
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de
Măsura 112
Măsura 112 “Instalarea tinerilor fermieri”
Intenţie
Da, dar Nu şi nici Da, dar
înfiinţare Da şi am Nu, dar
nu am nu încă nu am
firmă primit intenţionez Total
primit intenţionez primit
apicolă fonduri să aplic
fonduri să aplic fonduri
Da 41 2 25 80 3 151
Nu 18 1 25 221 2 267
Total 59 3 50 301 5 418
20
Tabelul 15
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de
Măsura 112
Măsura 112 “Instalarea tinerilor fermieri”
Intenţie Da, dar
Da, dar Nu şi nici
înfiinţare Da şi am Nu, dar încă nu
nu am nu
firmă primit intenţionez am Total
primit intenţionez
apicolă fonduri să aplic primit
fonduri să aplic
fonduri
Da 21,3 1,1 18,1 108,7 1,8 151
Nu 37,7 1,9 31,9 192,3 3,2 267
Total 59 3 50 301 5 418
În tabelul următor, se prezintă coeficienţii pentru testarea existenţei legăturii între

accesarea Măsurii 112 şi intenţia de a înfiinţa o firmă.
Tabelul 16
Prin compararea valorii Hi-pătrat calculată (46,97) cu valoarea Hi-pătrat teoretică

(18,47), se constată faptul că există o legătură semnificativă între intenţia de a demara o
afacere în sectorul apicol şi Măsura 112, deoarece valoarea Hi-pătrat calculată (46,97) este
mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47) pentru o probabilitate de eroare de 0,1%
şi grade de libertate 4. Rezultatele prezentei cercetări sunt în concordanţă cu literatura de
specialitate care susţine faptul resursele financiare sunt extrem de importante pentru succesul
noii firme (WIKLUND şi SHEPHERD, 2005). Performanţele afacerilor apicole cresc cu un
ritm mai rapid dacă acestea au acces la capital financiar (POPA şi colab., 2011b).
5.6. INFLUENŢA PROGRAMULUI NAŢIONAL APICOL ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI

FIRME APICOLE
În 2008, a fost implementat Programul Naţional Apicol care vizează lupta împotriva
Varrozei şi dezvoltarea şeptelului. În anul 2008, au fost accesate aproximativ 70-80% din
fondurile programului, însă, în anul 2009, s-au accesat mai puţin de 60% din aceste fonduri.
Programul Naţional Apicol continuă şi în perioada 2011-2013, iar paleta de activităţi în
contul cărora se acordă subvenţiile s-a diversificat (MADR, 2012).
21
Gruparea opţiunilor privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de

Programul Naţional Apicol se prezintă în Tabelul 17.
Tabelul 17
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de
Programul Naţional Apicol
Intenţie
Da, dar Da, dar
înfiinţare Da şi am Nu, dar Nu şi nici nu
nu am încă nu am
firmă primit intenţionez intenţionez Total
primit primit
apicolă fonduri să aplic să aplic
fonduri fonduri
Da 34 4 72 41 0 151
Nu 39 0 81 145 2 267
Total 73 4 153 186 2 418
Tabelul 18
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de
Intenţie
Da, dar
înfiinţare Da şi am Nu, dar Nu şi nici nu Da, dar încă
nu am
firmă primit intenţionez intenţionez nu am primit Total
primit
apicolă fonduri să aplic să aplic fonduri
fonduri
Da 26,4 1,4 55,3 67,2 0,7 151
Nu 46,6 2,6 97,7 118,8 1,3 267
Total 73 4 153 186 2 418
Pentru a se determina dacă între Programul Naţional Apicol şi intenţia de a înfiinţa o

firmă apicolă există legătură, s-a apelat la testul Hi-pătrat, pornindu-se de la ipoteza nulă
conform căreia între cele două variabile nu există nicio legătură.
Tabelul 19
Prin compararea valorii Hi-pătrat calculată (35,57) cu valoarea Hi-pătrat teoretică

(18,47), pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grade de libertate 4, rezultă că valoarea
calculată este mai mare decât valoarea teoretică, ceea ce însemnă că între Programul Naţional
Apicol şi înfiinţarea unei firme apicole există o legătură foarte semnificativă (Tabelul 19).
22
5.7. INFLUENŢA STRATEGIEI DE A EXPORTA PRODUSE ASUPRA ÎNFIINŢĂRII

UNEI FIRME APICOLE
Firmele nou înfiinţate orientate înspre export contribuie la răspândirea cunoştinţelor,

la creşterea concurenţei şi a diversităţii, determinând în cele din urmă creşterea economică
(HESSELS şi VAN STEL, 2011). Pentru a se testa existeţa unei legături între strategia de a
exporta produse şi înfiinţarea unei firme apicole au fost calculate frecvenţele obsevate şi
frecvenţele teoretice după cum se poate observa în următoarele două tabele.
Tabelul 20
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de strategia de a
exporta produse
Intenţie înfiinţare firmă Exportul produselor
Da s 56 95 151
Nu 43 215 258
Total 99 310 409
Tabelul 21
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de exportul
produselor
Intenţie înfiinţare Exportul produselor
firmă apicolă Da Nu Total
Da 36,6 114,4 151
Nu 62,4 195,6 258
Total 99 310 409
Tabelul 22
Pe baza analizelor de corelaţie, se poate afirma faptul că între exportul produselor şi

intenţia de a demara o afacere există o legătură foarte semnificativă potrivit pragului de
semnificaţie (0,000). De asemenea, valoarea Hi-pătrat calculată (21,64) este mai mare decât
valoarea Hi-pătrat teoretică (10,82) pentru o probabilitate de eroare de 0,1% şi grad de
libertate 1.
23
5.8. INFLUENŢA STRATEGIEI DE A CREA ALIANŢE CU FIRME DIN SECTORUL

APICOL ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE
Potrivit cercetărilor realizate de către DONCKELS şi LAMBRECHT (1995), crearea

unor alianţe influenţează în mod pozitiv creşterea firmei. Alianţele cu diferite firme din
sectorul apicol facilitează dezvoltarea exploataţiei apicole prin extinderea setului de
oportunităţi de afaceri viabile şi prin îmbunătăţirea capacităţilor sale (NICHTER şi
GOLDMARK, 2009). Crearea unor alianţe cu firme apicole din ţările dezvoltate din punct de
vedere economic are ca scop creşterea competitivităţii exploataţiilor apicole româneşti.
Gruparea opţiunilor privind asocierea dintre intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă şi crearea
unor alianţe cu firme din sectorul apicol se prezintă în tabelul 23.
Tabelul 23
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de alianţele cu
firme din sectorul apicol
Intenţie înfiinţare firmă Alianţe cu firme din sectorul apicol
Da 43 108 151
Nu 34 225 259
Total 77 333 410
Tabelul 24
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de alianţele cu
alte firme
Intenţie înfiinţare Alianţe cu firme din sectorul apicol
firmă apicolă Da Nu Total
Da Yes 28,4 122,6 151
Nu No 48,6 210,4 259
Total 77 333 410
În urma testării existenţei legăturii între strategia de a crea alianţe cu firme din
sectorul apicol şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, valoarea Hi-pătrat calculată (14,73)
este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (10,82), pentru o probabilitate de eroare de
0,1% şi grad de libertate 1 (Tabelul 25). Astfel, ipoteza nulă se respinge, între cele două
variabile existând o legătură semnificativă.
Tabelul 25

24
5.9. INFLUENŢA VÂRSTEI ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME APICOLE
LEVESQUE şi MINNITI (2003) demonstrează faptul că vârsta, înclinaţia înspre

asumarea riscului, situaţia financiară şi opţiunile alternative privind posibilitatea de angajare
sunt factori care contribuie la deciziile antreprenoriale. REYNOLDS et al. (2003) subliniază
faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani sunt cele mai dispuse să devină
antreprenori în stadiu incipient. Prezenta cercetare îşi propune să analizeze dacă există o
anumită legătură între vârstă şi intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă. Astfel, pe măsură ce
apicultorii înaintează în vârstă, aceştia îşi doresc din ce în ce mai puţin să aloce resurse unor
activităţi care generează venituri în timp, precum începerea unei firme noi (POPA şi colab.,
2011d).
În tabelele 26 şi 27 se prezintă frecvenţele observate şi frecvenţele teoretice privind
intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de vârsta apicultorilor.
Tabelul 26
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de vârsta
apicultorilor
Intenţie Vârsta
înfiinţare firmă peste 64
18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 Total
apicolă de ani
Da 16 46 48 24 16 1 151
Nu 9 36 55 55 79 33 267
Total 25 82 103 79 95 34 418
Tabelul 27
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de vârsta
apicultorilor
Intenţie Vârsta
înfiinţare
peste 64
firmă 18-24 25-34 35-44 45-54 55-64 Total
de ani
apicolă
Da 9,0 29,6 37,2 28,5 34,3 12,3 151
Nu 16,0 52,4 65,8 50,5 60,7 21,7 267
Total 25 82 103 79 95 34 418
Faptul că vârsta influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă este confirmat cu

ajutorul testului Hi-pătrat. Astfel, valoarea Hi-pătrat calculată (60,15) pentru 5 grade de
libertate şi o probabilitate de eroare de 0,1%, este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică
(20,51) (Tabelul 28). Ipoteza nulă, conform căreia între cele două variabile nu există nicio
legătură, se respinge. Între cele două variabile există o legătură foarte semnificativă.
25
Tabelul 28
5.10. INFLUENŢA NIVELULUI DE EDUCAŢIE ASUPRA ÎNFIINŢĂRII UNEI FIRME

APICOLE
Factori precum disponibilitatea finanţării, educaţia, piaţa muncii şi calitatea

infrastructurii influenţează în mod semnificativ antreprenoriatul (LEVESQUE şi MINNITI,
2003). Persoanele care au acumulat anumite cunoştinţe prin educaţie sau muncă vor avea
mult mai multe şanse de a descoperi oportunităţi antreprenoriale ca răspuns la o anumită
schimbare (SHANE, 2000). Prezenta cercetare îşi propune să demonstreze faptul că există o
legătură între educaţia apicultorilor şi intenţia acestora de a demara o afacere. Astfel, în
tabelul 29 se prezintă asocierea dintre cele două variabile. Se poate observa faptul că
apicultorii intenţionează să înfiinţeze o firmă apicolă pe măsură ce educaţia acestora creşte
(POPA şi colab., 2011d).
Tabelul 29
Frecvenţele observate privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de nivelul de
educaţie al apicultorilor
Intenţie Ultima şcoală absolvită
înfiinţare Şcoală Şcoală
Maxim 8 Studii
firmă profesională, Liceu postliceală, Total
clase superioare
apicolă de ucenici de maiştri
Da 1 15 53 17 65 151
Nu 15 50 62 45 95 267
Total 16 65 115 62 160 418
Tabelul 30
Frecvenţele teoretice privind intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă în funcţie de nivelul de
educaţie al apicultorilor
Intenţie Ultima şcoală absolvită
înfiinţare Şcoală Şcoală
Maxim 8 Studii
firmă profesională, Liceu postliceală, Total
clase superioare
apicolă de ucenici de maiştri
Da Yes 5,8 23,5 41,5 22,4 57,8 151
Nu No 10,2 41,5 73,5 39,6 102,2 267
Total 16 65 115 62 160 418
26
Aplicând testul Hi-pătrat, pentru a testa legătura între cele două variabile, se poate
afirma faptul că între nivelul de educaţiei al apicultorilor şi intenţia de a înfiinţa o firmă
apicolă există o legătură foarte semnificativă, având în vedere faptul că valoarea Hi-pătrat
calculată (19,371) este mai mare decât valoarea Hi-pătrat teoretică (18,47) pentru o
probabilitate de eorare de 0,1% şi grade de libertate 4 (Tabelul 31).
Tabelul 31
CAPITOLUL VI
DETERMINAREA PROBABILITĂŢII DE A ÎNFIINŢA O FIRMĂ APICOLĂ
6.1. VARIABILELE ALESE
Pornind de la o analiză a antreprenoriatului la nivel general şi de la trăsăturile care au

fost identificate ca fiind caracteristice antreprenorilor, se vor identifica factorii care
influenţează probabilitatea de a înfiinţa o firmă în sectorul apicol (POPA şi colab., 2011c).
6.2. EVALUAREA PUTERII DE DISCRIMINARE
Procesul de selecţie a variabilelor se va realiza prin aprecierea calitativă a puterii de

discriminare a variabilei. Puterea de discriminare a variabilelor a fost testată cu ajutorul
curbelor ROC1 şi a statisticii AUROC2. Statistica AUROC este semnificativă statistic la un
prag de 5%3 în cazul următoarelor variabile (Tabelul 32): dimensiunea exploataţiei, intenţia
de a moderniza stupina, distribuţia produselor la câteva magazine, strategia de a crea alianţe
cu alte firme, strategia de a exporta produse, interesul pentru Măsura 141 „Sprijinirea
fermelor agricole de semi-subzistenţă”, deţinerea unui plan de afaceri, colaborarea cu firme
din sectorul apicol, apartenenţa la o altă asociaţie apicolă, apartenenţa la un grup de
producători, măsura în care apicultorii sunt interesaţi de cursuri de management apicol,
măsura în care apicultorii sunt interesaţi de cursuri de apicultură, ultima şcoală absolvită,
grupa de vârstă (POPA şi colab., 2011c). Celelalte variabile nu au putere de discriminare.
1
Receiver Operating Characteristic.
2
Este indicatorul de suprafaţă a curbei ROC.
3
Ipoteza nulă este că AUROC=0.5. Cu cât este mai apropiată de 1 suprafaţa curbei ROC, cu atât are putere predictivă
mai bună variabila studiată.
27
Tabelul 32
Testarea puterii de discriminare a factorilor analizaţi cu AUROC
Variabila AUROC Eroare Prag de Interval de confidenţă de
standard semnificaţie* 95%
Limită Limită
inferioară superioară
Dimensiunea exploataţiei 0,614 0,029 0,000 0,557 0,672
(numărul familiilor de albine)
Apelare firmă de consultanţă 0,492 0,029 0,789 0,436 0,548
Intenţie modernizare stupină 0,437 0,028 0,033 0,382 0,493
Vânzare printr-un magazin 0,493 0,030 0,804 0,435 0,551
propriu
Distribuţie la câteva magazine 0,428 0,030 0,014 0,369 0,487
Vânzare în marile lanţuri 0,497 0,030 0,910 0,439 0,555
comerciale
Vânzare în piaţă 0,467 0,030 0,271 0,409 0,526
Vânzare la procesatori 0,459 0,030 0,164 0,401 0,517
Vânzare la prieteni şi cunoştinţe 0,468 0,029 0,279 0,411 0,525
Alianţe cu firme din sectorul 0,411 0,029 0,002 0,353 0,468
apicol
Exportul produselor 0,384 0,029 0,000 0,328 0,441
Specializare pe un singur produs 0,482 0,029 0,536 0,425 0,539
Diversificarea ofertei 0,484 0,029 0,588 0,427 0,541
Îmbunătăţirea produselor şi 0,514 0,029 0,634 0,457 0,571
proceselor
Măsura 141 0,435 0,030 0,028 0,377 0,493
Măsura 121 0,466 0,030 0,248 0,408 0,524
Deţinere plan de afaceri 0,713 0,026 0,000 0,663 0,763
Colaborare cu firme 0,648 0,028 0,000 0,593 0,702
Altă asociaţie apicolă 0,427 0,030 0,013 0,368 0,485
Un grup de producători 0,398 0,030 0,000 0,339 0,456
Asociaţia Crescătorilor de Albine 0,473 0,029 0,350 0,416 0,529
Interes cursuri de management 0,619 0,028 0,000 0,565 0,674
apicol
Interes curs de apicultură 0,619 0,028 0,000 0,564 0,673
Mediu 0,499 0,030 0,963 0,439 0,558
Venitul per membru al 0,516 0,030 0,586 0,458 0,574
gospodăriei (ultima lună)
Ultima şcoală absolvită 0,558 0,029 0,048 0,502 0,614
Sexul 0,533 0,030 0,261 0,475 0,591
Grup_vârstă 0,278 0,025 0,000 0,229 0,327
* Ipoteza nulă (Null hypothesis): AUROC = 0.5
Sursa: Estimări proprii în SPSS
28
Concavitatea curbelor ROC pune în evidenţă faptul că variabilele alese au o putere de

discriminare suficient de mare. Curbura ROC tinde către laturile pătratului unitate,
concavitatea curbei ROC este echivalentul scorurilor cu un conţinut informaţional. Dacă
variabilele nu ar avea putere de discriminare, scorurile ar fi fost răspândite în mod aleatoriu
pe grafic, fără o concentrare anume, astfel încât curba ROC ar fi fost similară cu prima
bisectoare (POPA şi colab., 2011c).
6.3. ELABORAREA MODELULUI ANTREPRENORIAL
Modelele antreprenoriale reprezintă modele multivariante, deoarece utilizează cei mai

importanţi indicatori economico-sociali şi percepţionali ai indivizilor ca variabile de intrare
(GYÖRFY, 2009). Rezultatul unei model antreprenorial este un scor numeric care măsoară
indirect probabilitatea ca un individ să devină antreprenor (ARENIUS şi MINITI, 2005). Cu
ajutorul variabilelor care au putere de discriminare, s-a elaborat un model logistic în
programul SPSS 19, în care variabilele explicative sunt factorii de influenţă ai probabilităţii
ca o persoană să-şi înfiinţeze o firmă apicolă. Variabilele semnificative statistic la un prag de
5% sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul 33
Variabilele explicative folosite în construcţia modelului
Notaţie Descriere Valori
MODERNIZ Intenţie modernizare stupină 1=Da, 0=Nu
Colaborare cu firme din 1=Nu colaborez, 2=Foarte rar,
COLAB
sectorul apicol 3=Rar , 4=Des, 5=Foarte des
1=Da, 2 = Nu, dar intenţionez să
Apartenenţa la o altă Asociaţie
ALTA_ASOC mă înscriu, 3 = Nu şi nici nu
Apicolă (diferită de ACA)
intenţionez să mă înscriu
Strategia de a exporta
STRAT_EXP 1=Da, 0=Nu
produsele apicole
Strategia de a crea alianţe cu
STRAT_ALIANTE 1=Da , 0= Nu
firme apicole
Comercializarea produselor
DISTRIB_MAG prin distribuţie la câteva 1=Da, 0=Nu
magazine
1=18-24, 2=25-34, 3=35-44,
GR_VARSTA Grupa de vârstă 4=45-54, 5=55-64, 6= peste 64 de
ani
Sursa: Elaborat de autor
29
Estimarea modelelor de tip logit se realizează prin metoda verosimilităţii maxime, în

care variabila explicativă este considerată a urma distribuţia binomială, iar distribuţia βx este
considerată logistică. Rezultatele estimării logit sunt prezentate în tabelul următor.
Tabelul 34
Rezultatele estimării modelului logit privind intenţia de înfiinţare a unei firme apicole
Variabila dependentă: probabilitatea ca un apicultor să-şi înfiinţeze o firmă apicolă
Eroare Statistica
Variabile explicative Coeficient Valoarea p
standard Wald
CONST 10,002 1,861 28,877 0,000
MODERNIZ 2,231 1,070 4,343 0,037
COLAB 0,356 0,099 12,869 0,000
ALTA_ASOC -0,799 0,258 9,584 0,002
STRAT_EXPORT 0,663 0,279 5,638 0,018
STRAT_ALIANTE 0,904 0,299 9,166 0,002
DISTRIB_MAG 1,428 0,527 7,454 0,006
GRUP_VARSTA 0,487 0,099 23,944 0,000
Număr de observaţii: 416
Cox & Snell R2= 0,276
Nagelkerke R2=0,379
Hosmer and Lemeshow test Chi 2(8)=2,582 cu valoare p=0,958
Sursa: Calcule proprii în SPSS
Funcţia logit are următoarea formă:

 P 
ln  i   10,002  2,231 MODERNIZ i 0,356 COLAB i 0,799 ALTA _ ASOC i 0,663 STRAT _ EXPORT i 
1  P i 
 0,904 STRAT _ ALIANTE i 1,428 DISTRIB _ MAG i 0,487 GRUP _ VARSTAi  i
Valorile lui Cox & Snell R2, Nagelkerke R2 şi rezultatul testului Hosmer şi Lemeshow4
obţinute la nivelul eşantionului de estimare5 denotă faptul că modelul obţinut respectă
exigenţele unei bune performanţe econometrice. Testarea coeficienţilor a fost realizată cu
4
Pragul de semnificaţie este 0,958, este peste pragul de 5%, ceea ce confirmă ipoteza nulă conform căreia modelul este
semnificativ, valorile estimate se apropie de cele reale.
5
Eşantionul de estimare este alcătuit din 416 de persoane. Au fost excluse din analiză persoanele care nu au răspuns la
întrebările analizate în model.
30
testul Wald. Coeficienţii sunt semnificativi statistic la un prag de semnificaţie de 0,056.

Variabilele explicative din model au semnele în concordanţă cu teoria economică. Apicultorii
care intenţionează să-şi modernizeze stupina, care colaborează cu firme din sectorul apicol,
care sunt înscrişi într-o asociaţie apicolă (diferită de Asociaţia Crescătorilor de Albine), a
căror strategie este de a exporta produse apicole şi de a crea alianţe cu firme din sectorul
apicol, care îşi comercializează produsele prin distribuţie la câteva magazine şi care sunt
tineri, înfiinţează cu o probabilitate mai mare o firmă apicolă (POPA şi colab., 2011c).
Procentul cazurilor corect clasificate în cazul celor care nu intenţionează să înfiinţeze o
firmă apicolă este 87,2%, iar în cazul celor care intenţionează să înfiinţeze o firmă apicolă
este 56,7%, după cum arată şi tabelul următor.
Tabelul 35
Tabel de clasificare
Estimate (Modelul logit)

Estimated (Logit model)
Observate
Intenţie înfiinţare firmă apicolă Cazuri corect
clasificate (%)
Nu Da
Intenţie
înfiinţare Nu 232 34 87,2
firmă apicolă
Da 65 85 56,7
Cazuri corect clasificate (%) 76,2
a. Prag de alarmă: 0,500
Sursa: Elaborat de autor
Conform coeficientului de contingenţă între variabilele binare,

∙ ∙ 232 ∙ 85 65 ∙ 34
0,808
∙ ∙ 232 ∙ 85 65 ∙ 34
(Kc=0,808) corelaţia este intensă şi pozitivă, intenţia de înfiinţare a unei firme apicole
se confirmă statistic.
În eşantionul de estimare, 266 (232+34) de apicultori au afirmat faptul că nu
intenţionează să-şi înfiinţeze o firmă apicolă. Dintre aceştia, 232 au fost corect identificaţi de
6
Nivelul de semnificaţie este sub 0,05 în cazul variabilelor, deci putem respinge ipoteza nulă conform căreia variabila
independentă nu ajută la explicarea variabilei dependente.
31
către model, iar 34 de apicultori au fost identificaţi greşit. Aceştia nu intenţionează să

înfiinţeze o firmă, dar, conform rezultatelor modelului, intenţionează să înfiinţeze o firmă.
În realitate, 150 de apicultori (65+85) intenţionează să demareze o afacere. Dintre
aceşti apicultori, 85, adică 56,7%, au fost corect identificaţi de către model. 65 de apicultori
nu au fost identificaţi corect, deoarece în realitate intenţionează să demareze o afacere, însă,
conform rezultatelor modelului, nu intenţionează să demareze o afacere.
Modelul a identificat corect 232 de apicultori dintre cei care nu intenţionează să
demareze o firmă apicolă şi 85 de apicultori dintre cei care planifică înfiinţarea unei firme
apicole. 108 (65+34) apicultori nu au fost corect identificaţi de către model, la un prag de
alarmă de 0,57. Se poate afirma faptul că modelul realizează o bună ordonare a apicultorilor
în funcţie de probabilitatea acestora de a deveni antreprenori. Dintre 232+34+65+85 de
apicultori, 76,2% au fost corect identificaţi. 232 de apicultori nu intenţionează să înfiinţeze o
afacere nici în realitate, nici conform rezultatelor modelului, iar 85 de apicultori
intenţionează să demareze o afacere şi în realitate şi conform rezultatelor modelului.
Procentul apicultorilor corect identificaţi prin model, pentru un anumit prag, se
calculează ca raport dintre numărul apicultorilor corect identificaţi prin model pentru acel
prag şi numărul total de apicultori.
6.4. STRUCTURA MODELULUI
Modernizarea exploataţiei apicole reprezintă o etapă importantă în decizia

apicultorului de a înfiinţa o firmă apicolă. Modernizarea exploataţiei apicole va determina
creşterea competitivităţii acesteia. Antreprenoriatul în sectorul apicol este influenţat de către
modernizarea tehnologiei folosite, prin asimilarea de noi tehnologii şi cunoştinţe din afara
ţării. Diferenţele privind echipamentul apicol folosit de către apicultorii profesionişti şi de
către cei care deţin exploataţii apicole de mici dimensiuni sunt o problemă curentă printre
apicultorii români. Dacă aceştia doresc să valorifice oportunităţile care există pe piaţă,
trebuie, în primul rând, să îşi modernizeze echipamentul folosit. Procesul de modernizare
implică şi implementarea unor schimbări privind etichetarea produselor apicole,
specificându-se originea geografică exactă a produsului, fapt care poate să influenţeze
creşterea gradului de încredere a consumatorilor în calitatea produselor respective. Produsele
apicole pot fi folosite în diverse moduri, cu condiţia ca acestea să fie procesate şi valorificate
în mod corespunzător. Pentru ca acest lucru să fie posibil, apicultorii trebuie să achiziţioneze
tehnologii moderne de colectare, procesare, ambalare etc.
Sectorul apicol din România necesită o colaborare coordonată între apicultori şi
firmele apicole existente cu scopul de a spori comunicarea şi de a oferi sprijin în procesul de
începere a unei firme noi. Apicultorii ar trebui să aibă în vedere importanţa colaborării cu
diferite firme apicole cu scopul de a crea reţele locale şi regionale, în cadrul cărora se
7
Dacă probabilitatea estimată este sub 0,5, persoana va fi inclusă în categoria „nu intenţionează să demareze o firmă
apicolă”, iar dacă probabilitatea estimată este peste 0,5, după model, persoana va aparţine categoriei conform căreia va
înfiinţa o firmă apicolă.
32
împărtăşesc cunoştinţe apicole şi se creează o dorinţă colectivă de inovare şi de îndeplinire a

unor scopuri comune.
Rezultatele prezentei cercetări relevă faptul că un număr din ce în ce mai mare de
apicultori se înscriu în alte asociaţii apicole, diferite faţă de Asociaţia Crescătorilor de Albine
din România (ACA). Înfiinţarea a cât mai multe asociaţii apicole se datorează faptului că
apicultorii trebuie să fie sprijiniţi şi să li se faciliteze accesul pe piaţă celor care doresc să îşi
înfiinţeze o firmă apicolă. Aceste asociaţii, deşi au mai puţini membri, sunt mai bine
organizate şi se implică într-o mai mare măsură în promovarea apiculturii. Prin înscrierea în
cadrul asociaţiilor apicole, apicultorii îşi doresc îmbunătăţirea relaţiei de colaborare cu toţi
actorii filierei apicole (furnizori de echipamente, materii prime etc.). Asociaţiile apicole
reprezintă în primul rând o sursă de informare şi un sprijin pentru apicultori.
Apicultorii care doresc să îşi exporte produsele sunt, de asemenea, interesaţi de
demararea unei firme noi, deoarece doresc să ajungă pe pieţele mondiale cu produse
procesate şi cu un brand, având în vedere faptul că prin vânzarea mierii en-gros la procesatori
nu se pot obţine preţuri ridicate. Exportul produselor apicole poate să aibă succes doar dacă
firmele vând produsele sub o anumită marcă, cu certificate privind calitatea şi ambalaje care
să atragă consumatorii (NYÁRS, 2003). Astfel, guvernul ar trebui să sprijine şi să promoveze
produsele apicole româneşti ca produse naturale şi de calitate, deoarece acest atribut este
deseori subestimat în cazul în care mierea este vândută en-gros. Apicultorii doresc să
stabilească relaţii comerciale cu importatori din diferite ţări şi îşi propun să realizeze acest
lucru prin demararea unei afaceri. Se recomandă apicultorilor a crea valoare în lanţul
productiv, astfel încât produsele apicole sa fie cât mai apreciate pe piaţă.
Apicultorii interesaţi de realizarea unor alianţe intenţionează să înfiinţeze o firmă
apicolă cu scopul de a explora noi pieţe şi de a obţine accesul la finanţare. Prin crearea unor
alianţe, apicultorii pot să obţină beneficii comune. Antreprenorii din sectorul apicol iniţiază
diverse alianţe cu firme din străinătate care presupun schimbul de informaţii şi de resurse.
Colaborând cu diverse firme din străinătate, firmele apicole româneşti pot să îşi dezvolte
capacităţile pentru a-şi crea un avantaj competitiv. Pentru dezvoltarea antreprenoriatului, se
impune căutarea de pieţe adecvate pentru produsele apicole atât pe plan naţional, cât şi pe
plan internaţional.
Apicultorii care îşi distribuie produsele la câteva magazine îşi doresc să demareze
propria afacere, deoarece intenţionează să îşi creeze propriul sistem de distribuţie. Distribuţia
produselor apicole la câteva magazine presupune un risc foarte ridicat în cazul în care aceste
magazine nu mai doresc să primească produse apicole. Pe de altă parte, acest tip de magazine
(magazin BIO, magazin Naturist) comercializează în general produse de la mai mulţi
apicultori sau de la firme diferite, mai multe mărci de produse şi astfel se poate crea un
conflict de interese între produse. În cazul în care apicultorii îşi comercializează produsele în
propriile magazine, aceştia pot să îşi maximizeze eficienţa şi pot deţine controlul asupra
produselor care ajung la consumatori.
Vârsta apicultorilor este, de asemenea, un factor care influenţează decizia de a începe
o firmă nouă (POPA şi colab., 2012c), acest proces fiind, în general, realizat de către
33
persoanele tinere. Astfel, probabilitatea ca un apicultor să devină antreprenor descreşte pe

măsură ce acesta înaintează în vârstă.
Antreprenoriatul în sectorul apicol poate să determine o creştere a locurilor de muncă
în mediul rural şi a competitivităţii apicultorilor. Dezvoltarea antreprenoriatul apicol
presupune faptul că apicultorii şi firmele apicole trebuie să se adapteze noilor tehnologii,
situându-se în poziţia necesară unei abordări inovative permanente (POPA şi colab., 2012c).
Politica guvernamentală poate să sprijine antreprenoriatul apicol prin facilitarea modalităţilor
de accesare a fondurilor necesare pentru începerea unei afaceri. Un ajutor financiar direct sub
forma unei subvenţii, a unui împrumut, poate, de asemenea, să crească resursele potenţialilor
antreprenori. Aptitudinile şi cunoştinţele antreprenorilor pot fi influenţate atât prin sistemul
educaţional, cât şi prin cursurile de specialitate pe care antreprenorii pot să le urmeze. Dacă
România doreşte să îşi menţină şi să îşi îmbunătăţească poziţia sa în rândul ţărilor care oferă
un mediu favorabil firmelor, aceasta va trebui să încurajeze antreprenoriatul, înlăturând
obstacolele cu care se confrunta firmele noi. Progresul tehnologic, globalizarea şi criza
economică propun o ideologie orientată înspre piaţă. În acest context, firmele noi sunt
percepute ca fiind un element esenţial pentru dezvoltarea economică.
Asemănător altor firme din industria alimentară, în cadrul firmelor apicole,
competitivitatea şi excelenţa se obţin numai pe baza promovării progresului, progres bazat pe
tehnologie şi inovare. Astfel, în cadrul firmelor apicole, este necesară formarea unei elite
manageriale capabilă să asigure un grad înalt de specializare şi cooperare, pe orizontală şi pe
verticală, cu întreprinderile de profil din ţară, dar în special cu cele din străinătate, prin
intermediul cărora se pot accesa cele mai performante metode în domeniul managerial, dar şi
în cel de producţie (POPA şi colab., 2012c).
Antreprenoriatul în sectorul apicol are la bază valorificarea tendinţei consumatorilor
de a achiziţiona produse benefice sănătăţii, diversificarea ofertei de produse, modernizarea
tehnologiei apicole utilizate, comerţul on-line a produselor apicole, căutarea unor oportunităţi
de comercializare a produselor apicole în străinătate. Relansarea sectorului apicol românesc
are în vedere şi o dezvoltare a sectorului din aval prin ocuparea forţei de muncă care se ocupă
cu prelucrarea produselor apicole, precum şi reţeaua comercială prin care se desfac aceste
produse. În ceea ce priveşte situaţia actuală în cadrul exploataţiilor apicole din România,
valorificarea factorilor care influenţează antreprenoriatul se poate realiza plecând de la
misiunea şi obiectivele exploataţiei apicole, care trebuie sa fie riguros fundamentate.
Promovarea antreprenoriatului, în carul exploataţiilor apicole, asigură un management
eficient al oportunităţilor şi ameninţărilor din exterior, în funcţie de punctele forte şi de
punctele slabe ale fiecărei exploataţii apicole.
34
6.5. ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL CA DETERMINANT AL

DEZVOLTĂRII DURABILE
Antreprenoriatul în sectorul apicol determină dezvoltarea durabilă, deoarece albinele

sunt un element esenţial pentru păstrarea biodiversităţii. Mai mult decât atât, prin
antreprenoriat, apicultorii pot să îşi sporească veniturile şi să îşi îmbogăţească capitalul
social. Antreprenoriatul influenţează dezvoltarea durabilă prin maximizarea veniturilor
apicultorilor din zonele rurale şi prin menţinerea sistemelor biologice prin polenizare.
Antreprenoriatul, ca strategie de dezvoltare a sustenabilităţii, combină interesele apicultorilor
cu cele ale mediului înconjurător (POPA şi colab., 2012b).
6.6. GHIDUL APICULTORULUI ANTREPRENOR
Având în vedere faptul că antreprenoriatul în sectorul apicol poate fi stimulat prin

educaţie antreprenorială, pe baza rezultatelor studiului, au fost formulate recomandări cu o
utilitate practică însemnată pentru dezvoltarea apiculturii, cuprinse în „Ghidul Apicultorului
Antreprenor”.
Pentru a moderniza exploataţiilor apicole româneşti, este absolut necesară promovarea
programelor de perfecţionare, de cunoaştere a ceea ce este nou, modern şi eficient în sectorul
apicol. În cadrul unui asemenea program de perfecţionare se poate utiliza „Ghidul
Apicultorului Antreprenor” redactat în urma cercetărilor întreprinse în cadrul prezentei teze
de doctorat. Astfel, modelul de antreprenoriat elaborat în cadrul prezentei cercetări este pus
în practică prin întocmirea acestui Ghid care fi dat preşedinţilor de asociaţii apicole pentru a
fi distribuit membrilor asociaţiei care intenţionează să înfiinţeze o firmă în sectorul apicol, să
acceseze fonduri europene, sau să practice apicultura ca o activitate care le va completa
veniturile, pe lângă serviciul sau activitatea principală prestată.
35
CONCLUZII
CONSIDERAŢII FINALE
Modelul antreprenorial elaborat în cadrul prezentei teze de doctorat are la bază

următoarele principii:
1. Antreprenoriatul în sectorul apicol contribuie la dezvoltarea comunităţilor, la
ocuparea forţei de muncă din mediul rural şi la generarea de venituri. Începerea
unei afaceri în apicultură are capacitatea de a oferi oportunităţi pentru îmbunătăţirea
bunăstării gospodăriilor din zonele rurale. Prezenta cercetare evidenţiază faptul că
antreprenoriatul în sectorul apicol reprezintă un motor important ale creşterii
economice în zonele rurale. Dezvoltarea spiritului antreprenorial poate fi un mijloc
important de combatere a sărăciei din zonele rurale.
2. Apicultorii care colaborează cu diverse firme din sectorul apicol sunt capabili să
îşi modernizeze stupina şi să se dezvolte mult mai repede decât cei care
acţionează pe cont propriu datorită faptului că relaţiile sociale sporesc
diversitatea informaţiilor disponibile privind noile tehnologii, noi pieţe de
desfacere, noi nişe de piaţă. Beneficiile pe care antreprenorul le poate obţine de la
firmele apicole cu care colaborează sunt adesea legate de accesul la resurse valoroase,
cum ar fi informaţii privind oportunităţile de piaţă, potenţiali clienţi şi furnizori.
3. Pentru ca dezvoltarea antreprenoriatului să fie posibilă, apicultorii trebuie să fie
susţinuţi financiar. Prezenta cercetare evidenţiază faptul că accesarea fondurilor
europene reprezintă un factor care influenţează intenţia de a demara o afacere,
finanţarea fiind esenţială pentru ca firmele să îşi îndeplinească obiectivele. Fondurile
europene sunt menite să asigure faptul că apicultura rămâne prezentă în zonele rurale,
sectorul apicol jucând un rol strategic în societate prin îmbunătăţirea şi conservarea
biodiversităţii şi a echilibrului ecologic, prin conservarea vieţii plantelor, apicultura
fiind un model de producţie durabilă în mediul rural. Sectorul apicol românesc are un
potenţial însemnat, dar pentru a valorifica acest potenţial, spiritul antreprenorial
trebuie să fie stimulat în segmentul de colectare, procesare, ambalare şi comercializare
a produselor apicole. Dezvoltarea sectorului apicol prin tranziţia de la exploataţii mici
36
(0-50 de stupi) la exploataţii performante (peste 100 de stupi) care să comercializeze o

gama diversificată de produse apicole se realizează prin antreprenoriat şi prin
accesarea fondurilor europene. Pentru ca fondurile Uniunii Europene, o dată primite,
să fie gestionate în mod corespunzător, apicultorii trebuie să implementeze diferite
strategii şi metode de producţie performante.
4. Antreprenoriatul în sectorul apicol reprezintă o strategie de revitalizare şi
transformare a acestuia prin găsirea unor oportunităţi de piaţă şi promovarea
unor produse diversificate şi de calitate. Sectorul apicol din România are multe
oportunităţi care pot fi valorificare prin antreprenoriat, pentru a se realiza o creştere a
competitivităţii acestui sector. Mobilizarea resurselor precum şi descoperirea
oportunităţilor sunt cei mai importanţi factori implicaţi în crearea unei întreprinderi
apicole competitive şi durabile. Antreprenoriatul în sectorul apicol se poate dezvolta
prin acţiunile apicultorilor de promovare a produselor apicole, selectarea eficientă
a posibilelor canale de distribuţie din ţară şi din străinătate, controlul calităţii
produselor apicole, conversia înspre apicultura ecologică, utilizarea ambalajelor
personalizate, etichetarea produselor, identificarea şi valorificarea oportunităţilor de pe
piaţă. Aceste oportunităţi determină creşterea valorii adăugate prin dezvoltarea de noi
linii de produse, precum şi dezvoltarea unei imagini proprii a unor produse apicole
româneşti, prin crearea unei identităţi vizuale unice şi prin promovarea brandului.
Pentru a deveni antreprenori de succes, apicultorii trebuie să caute şi să evalueze
informaţiile relevante din mediul exterior pentru a descoperi oportunităţile care
există pe piaţă. Atunci când descoperă o oportunitate, apicultorii trebuie să
implementeze o strategie pentru a valorifica această oportunitate. Antreprenorii în
sectorul apicol trebuie să îşi modernizeze exploataţia, să dobândească resursele
necesare şi să îşi dezvolte o piaţă pentru produsele apicole.
5. Conform rezultatelor prezentului studiu, este necesar a se pune bazele unor
cursuri care să urmărească educaţia antreprenorială şi promovarea
antreprenoriatului în rândul apicultorilor. În cadrul firmelor apicole, este necesară
formarea unei elite manageriale capabilă să coopereze cu întreprinderile de profil din
ţară, dar şi cu cele din străinătate, prin intermediul cărora se pot accesa cele mai
performante metode în domeniul managerial, dar şi în cel de producţie. Lipsa
cunoştinţelor privind practicile de management apicol modern, a tehnicilor de
37
procesare şi ambalare reprezintă factori care împiedică antreprenoriatul în sectorul

apicol. Deţinând cunoştinţele, competenţele şi abilităţile necesare, apicultorii reuşesc
să implementeze o strategie pentru firma lor şi să o realizeze cu succes. Aceste resurse
ajută apicultorii să creeze alianţe şi alte strategii de cooperare cu diferite firme din ţară
şi străinătate. O funcţie esenţială a antreprenorului în economiile în curs de dezvoltare
este tocmai aceea de a mobiliza resurse, precum capitalul şi forţa de muncă
specializată.
6. Creşterea cererii de produse apicole în Uniunea Europeană şi în întreaga lume
reprezintă o oportunitate pentru apicultorii care îşi propun să exporte produsele.
Exportul de produse apicole este profitabil, dar, pentru a exporta produse apicole,
potenţialul apicultorilor trebuie să fie ridicat, aceştia trebuie să deţină cunoştinţe,
expertiză, contacte şi să realizeze investiţii. Produsele apicole pot fi folosite în diverse
moduri, cu condiţia ca acestea să fie procesate şi valorificate în mod corespunzător.
Pentru ca acest lucru să fie posibil, apicultorii trebuie să achiziţioneze tehnologii
moderne de colectare, procesare, ambalare şi să creeze alianţe cu diferite firme din
străinătate.
7. Modernizarea exploataţiei apicole şi obţinerea de produse corespunzătoare
principiilor dezvoltării durabile şi securităţii alimentare reprezintă factori foarte
importanţi pentru relansarea sectorului apicol. Apicultorii trebuie să se informeze
dacă există cerere pentru produsele apicole pe care şi le propun să le comercializeze,
astfel încât firma să poată deveni viabilă. Prin studierea pieţei, coeficientul de risc al
unei noi afaceri poate fi redus semnificativ, identificându-se nevoile grupului ţintă de
consumatori. În plus, studiul pieţii conferă credibilitate în faţa finanţatorilor şi
investitorilor externi.
CONTRIBUŢII PROPRII
Prezenta teză de doctorat aduce o contribuţie semnificativă la cercetările existente în

domeniul antreprenoriatului, oferind o perspectivă de noutate prin identificarea factorilor
care influenţează antreprenoriatului în sectorul apicol. Caracterul inovativ al prezentului
studiu se datorează şi lipsei de cercetări din Romania în domeniul antreprenoriatului în
sectorul apicol şi vizează următoarele aspecte:
38
1. Identificarea celor mai importante tendinţe de cercetare din domeniul

antreprenoriatului şi evidenţierea abordărilor teoretice privind antreprenoriatul
care sunt valabile în ceea ce priveşte sectorul apicol din Regiunea de Dezvoltare
Nord-Vest.
2. Realizarea unei analize a antreprenoriatului în sectorul apicol la nivelul Regiunii
de Dezvoltare Nord-Vest a României, pentru prima dată în ţara noastră,
identificându-se factorii care influenţează intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă.
Fiecare factor care s-a dovedit a influenţa antreprenoriatul în sectorul apicol s-a
analizat în comparaţie cu literatura de specialitate în domeniul antreprenoriatului.
Astfel, s-a încercat a se determina dacă factorul respectiv este identificat ca
influenţând antreprenoriatul şi în cadrul altor studii de specialitate. Analizele
realizate au demonstrat existenţa unei legături semnificative între intenţia de a
înfiinţa o firmă în sectorul apicol şi factori precum experienţa în apicultură,
motivaţia, participarea la cursuri de apicultură, cursuri de management/marketing,
colaborarea cu firme din sectorul apicol, accesarea Măsurii 112 „Instalarea
tinerilor fermieri” şi a Programului Naţional Apicol, modernizarea exploataţiei
apicole, exportul produselor apicole, crearea de alianţe cu firme din sectorul
apicol, distribuţia de produse apicole la câteva magazine, dimensiunea exploataţiei
apicole, vârsta apicultorilor şi nivelul de educaţie. De asemenea, s-au identificat
principalele motive datorită cărora apicultorii nu intenţionează să îşi înfiinţeze o
firmă apicolă (birocraţia, lipsa unui sprijin din partea statului, frica de eşec, lipsa
de experienţă şi vârsta înaintată).
3. Elaborarea unui model antreprenorial, unic în sectorul apicol, care identifică
probabilitatea ca un apicultor să devină antreprenor. Astfel, s-au identificat factorii
relevanţi care au fost utilizaţi în elaborarea modelului econometric antreprenorial,
realizând o bună ordonare a apicultorilor în funcţie de probabilitatea acestora de a
deveni antreprenori. Modelul logit obţinut identifică factorii de influenţă ai
probabilităţii de a deveni antreprenor în sectorul apicol. Cu ajutorul variabilelor
care au putere de discriminare, s-a elaborat un model logistic în care variabilele
explicative sunt factorii de influenţă ai probabilităţii ca o persoană să-şi înfiinţeze
o firmă apicolă. Astfel, apicultorii care intenţionează să-şi modernizeze exploataţia
apicolă, care colaborează cu firme din sectorul apicol, care sunt înscrişi într-o altă
39
asociaţie apicolă (diferită de Asociaţia Crescătorilor de Albine din România), a

căror strategie este de a exporta produse apicole şi de a crea alianţe cu firme din
sectorul apicol, care îşi comercializează produsele prin distribuţie la câteva
magazine şi care sunt tineri, înfiinţează cu o probabilitate mai mare o firmă
apicolă.
4. Analiza gradului de accesare a Măsurilor menite să sprijine apicultura, a
factorilor care împiedică accesarea acestor fonduri şi a principalelor surse de
informare privind aceste fonduri. În urma analizei, s-a constatat faptul că Măsura
141 a fost accesată de către cei mai mulţi apicultori (21,7%), urmată de Programul
Naţional Apicol (17,4%) şi Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri” (14%). De
asemenea, s-a evidenţiat faptul că există o legătura foarte semnificativă între
accesarea Măsurii 112 şi înfiinţarea unei firme apicole. În plus, au fost identificaţi
principalii factori care au împiedicat apicultorii să acceseze fondurile. Aceştia s-au
dovedit a fi birocraţia, lipsa de experienţă în apicultură, lipsa de informare privind
Măsurile şi vârsta înaintată.
5. Evidenţierea faptului că antreprenoriatul în sectorul apicol este o activitate
generatoare de valoare la nivelul a trei dimensiuni: valoare socială (crearea de
relaţii de colaborare între apicultori), valoare economică (creşterea veniturilor
apicultorilor) şi valoare pentru mediul înconjurător (ca determinant al dezvoltării
durabile prin conservarea biodiversităţii).
6. Structurarea factorilor care influenţează antreprenoriatul în comportamentul
inovativ al apicultorilor (modernizarea exploataţiei apicole), competenţele
interpersonale (colaborarea, asocierea) şi strategiile de afaceri (exportul
produselor, alianţele cu firme din sectorul apicol). Astfel, comportamentul
inovativ, competenţele interpersonale şi strategiile de afaceri reprezintă esenţa
antreprenoriatul în apicultură.
40
RELEVANŢA PRACTICĂ
Înainte de a se aplica măsuri de stimulare a antreprenoriatului în sectorul apicol, este

absolut necesar a se cunoaşte factorii care influenţează acest comportament (economici şi
socio-demografici).
1. Relevanţa practică a prezentei teze de doctorat reiese din faptul că pe baza
rezultatelor studiului, au fost formulate recomandări cu o utilitate practică
însemnată pentru dezvoltarea apiculturii, cuprinse în „Ghidul Apicultorului
Antreprenor”. Ghidul va fi dat preşedinţilor de asociaţii apicole pentru a fi
distribuit membrilor asociaţiei, indiferent de vârstă care intenţionează să înfiinţeze
o firmă în sectorul apicol sau să desfăşoare o activitate care le va completa
veniturile, pe lângă serviciul sau activitatea principală prestată. Ghidul a fost
elaborat din dorinţa de a oferi apicultorilor informaţiile necesare privind înfiinţarea
unei firme apicole, cu scopul de a încuraja apicultorii să înceapă o afacere sau să
îşi mărească exploataţia.
2. Pentru autorităţile sau organizaţiile implicate în proiecte privind dezvoltarea
rurală şi a apiculturii (guvern, agenţii de dezvoltare locale, asociaţii apicole,
centre de consultanţă), rezultatele prezentei cercetări pot să reprezinte puncte de
plecare în elaborarea unor strategii de revitalizare a sectorului apicol, având în
vedere faptul că promovarea spiritului antreprenorial ar trebui să devină o parte
integrantă a oricărui plan de dezvoltare rurală. Cunoscând factorii care influenţează
antreprenoriatul, se pot organiza cursuri de instruire a apicultorilor care să vizeze
consultanţa în domeniul dezvoltării unei mici întreprinderi pentru apicultorii din
mediul rural, în cadrul birourilor de informare/orientare la nivelul fiecărui judeţ din
regiunile vizate şi în cadrul asociaţiile apicole din fiecare judeţ. Apicultorii vor
descoperi mai uşor oportunităţilor care există în sectorul apicol şi vor reuşi să
creeze mici întreprinderi care să le asigure sporirea veniturilor.
3. Pentru apicultori, cunoaşterea factorilor care influenţează şi favorizează
înfiinţarea unei firme în sectorul apicol le asigură posibilitatea realizării unui plan
coerent şi riguros care să cuprindă strategiile pe care trebuie să le adopte
dacă intenţionează să demareze o afacere.
41
4. Utilitatea practică a cunoaşterii exacte a Măsurilor pe care apicultorii le-au accesat

constă în posibilitatea evaluării fiecărei Măsuri şi a utilităţii acesteia pentru
apicultori. În cazul în care se intenţionează continuarea acordării de fonduri pentru
apicultori, se va cunoaşte mult mai bine care este cea mai adecvată Măsură
pentru aceştia. Cunoaşterea factorilor care au împiedicat accesarea fondurilor
oferă posibilitatea încercării de a înlătura aceşti factori şi de a sprijini apicultorii
astfel încât aceştia să poată accesa fondurile.
CONTINUAREA CERCETĂRII
Continuarea cercetării în domeniul antreprenoriatul în sectorul apicol cuprinde

următoarele posibile perspective:
1. Analiza factorilor care determină antreprenoriatul şi în celelalte Regiuni de Dezvoltare
ale României prin extinderea ariei geografice incluse în studiu, utilizând un număr mai
mare de variabile în analiză;
2. Analiza acţiunilor care trebuie să se întreprindă în momentul în care se întrevede o
oportunitate de afaceri în sectorul apicol; realizarea unor analize a fezabilităţii ideilor
de afaceri în apicultură;
3. Crearea unei reţele naţionale a apicultorilor întreprinzători în formare, cu scopul de a
le facilita procesul de înfiinţare a unei firme şi monitorizarea constantă a evoluţiei
acestora;
4. Construirea unei baze de date cu firmele apicole nou înfiinţate, care să conţină
informaţii privind firma, caracteristici financiare şi organizaţionale, gradul de inovare,
tipurile de utilaje folosite, interesul de a colabora cu firme din ţară sau străinătate, de a
diversifica produsele, de a le exporta, de a se focaliza asupra apiculturii ecologice;
5. Realizarea unei evaluări a urmărilor adiacente ale antreprenoriatului, analizându-se în
special nivelul satisfacţiei, învăţarea pe parcurs, managementul cunoştinţelor etc.;
42
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. ACS, Z. J., 2006, How is entrepreneurship good for economic growth?, Innovations, 1:1, 97–108.
2. ACS, Z., D. AUDRETSCH, R. STROM, 2009, Entrepreneurship, Growth and Public Policy,
Cambridge University Press, New York.
3. ADLER P. S. and S. W. KWON, 2002, Social Capital: Prospects for a New Concept, Academy of
Management Review, 27, 17–40.
4. AHMAD, N. and A. HOFFMAN, 2008, A Framework for Addressing and Measuring Entrepreneurship,
OECD Statistics Working Papers 2, OECD Publishing, 18-20.
5. ALDRICH, H. and CATHERINE ZIMMER, 1986, Entrepreneurship Through Social Networks, In:
Donald L. Sexton and Raymond W. Smilor Eds., The art and science of entrepreneurship, Cambridge,
MA: Ballinger., 3–23.
6. ARENIUS, P. and MARIA MINNITI, 2005, Perceptual Variables and Nascent Entrepreneurship, Small
Business Economics, Springer, 24, 233–247.
7. ARDELEAN, M., 2007, Metodologia elaborării tezelor de doctorat, AcademicPres, Cluj-Napoca.
8. ASRANI, S., S. KAUSHIK, , S. K. SHARMA, H.D. KAUSHIK, 2007, Prospects of beekeeping in
Haryana: perceived needs, constraints and enablers , J. Daiying, Foods & H.S., 26:l, 48-53.
9. AUDRETSCH, D. B., and A. R. THURIK, 2000, Capitalism and democracy in the 21st century: From
the managed to the entrepreneurial economy. Journal of Evolutionary Economics,10, 1: 17–34.
10. AUDRETSCH, D.B., 2002, Entrepreneurship: a survey of the literature. Prepared for the European
Commission, Enterprise Directorate General. Institute for Development Strategies, Indiana University
and Centre for Economic Policy Research (CERP), London.
11. AUDRETSCH, D. AND R. THURIK, 2004, A model of the entrepreneurial economy, International
Journal of Entrepreneurship Education 2:2, 143-166.
12. AUDRETSCH, D. B. and M. KEILBACH, 2004, Entrepreneurship capital and economic performance,
Regional Studies, 38:8, 949–959.
13. BABATUNDE, R.O, E.O. OLORUNSANYA, O.A. OMOTESHO, B.I. ALAO, 2007, Economics of
honey production in Nigeria: implications for poverty reduction and rural development Global
Approaches To Extension Practice (GAEP), 3:2.
14. BANDURA, A., 1997, Self Efficacy: The Exercise of Control, W.B. Freeman and Company, New
York.
15. BANU, I., 2011, Târgurile, adevărate stimultente pentru dezvoltare, Lumea Apicolă, anul IV, nr. 25,
ianuarie-martie, Eurohonig BeeVital SRL
16. BARDOS, M., 2001, Analyse discriminante. Application au risqué et scoring financier, Dunod, Paris.
17. BAUMOL,W.J., 1993, Formal entrepreneurship theory in econonics, Existance and bounds. Journal of
Business Venturing 8:3, 197-210.
18. BERGEVOET, R.H.M., 2005, Entrepreneurship of Dutch dairy farmers, PhD Thesis, Wageningen
University .
19. BHAVE, M. P., 1994, A process model of entrepreneurial venture creation, Journal of Business
Venturing, 9, 223-242.
20. BLALOCK, G. and P. J. GERTLER, 2004, Learning from exporting revisited in a less developed
setting, Journal of Development Economics, 75:2, 397–416.
21. BODESCU, D., 2006, Managementul apicol în corelaţie cu producţia horticolă, Universitatea de Ştiinţe
Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, Lucrări ştiinţifice - Seria: Horticultură, vol 49, Ion Ionescu de la
Brad, Iaşi.
22. BORZA ANCA, CĂTĂLINA MITRA, O. BORDEAN, ANAMARIA MUREŞAN, ROXANA
SUPURAN, 2009, Antreprenoriat. Managementul firmelor mici şi mijlocii, Risoprint, Cluj-Napoca.
43
23. BOSMA, N., K. JONES, , E. AUTIO, J. LEVIE, 2008, Global Entrepreneurship Monitor 2007
Executive Report.
24. BOSMA, N., M. van PRAAG, R. THURIK, G. de WIT, 2004, The Value of Human and Social Capital
Investments for the Business Performance of Start-ups, Small Business Economics, 23:3, 227-36.
25. BOURDIEU, P., 1986, The forms of capital, In: J.E. Richardson (ed.) Handbook of Theory of Research
for the Sociology of Education, New York: Greenwood, 46-53.
26. BRADBEAR NICOLA, 2009, Bees and their role in forest livelihoods, Food and Agriculture
Organization of the United Nations, Rome.
27. BRUYAT, C. and P.A. JULIEN, 2001, Defining the field of research in entrepreneurship, Journal of
Business Venturing, 16, 165-180.
28. CARREE, M. A., and A. R. Thurik, 2003, The Impact of Entrepreneurship on Economic Growth, In: D.
B. Audretsch and Z. J. Acs (eds.), Handbook of Entrepreneurship Research. Boston and Dordrecht:
Kluwer Academic Publishers, 437–471.
29. CHELCEA, S., 2004, Iniţiere în cercetarea sociologică, Editura comunicare.ro, Bucureşti.
30. CHELL, E., J. HAWORTH, S. BREARLEY, 1991, Entrepreneurial personality: concepts, cases and
categories, Routledge, London.
31. CHEN, H. and T.-J. CHEN, 2003, Governance structures in strategic alliances: Transaction cost versus
resource-based perspective. Journal of World Business, Journal of World Business 38, 1–14.
32. CHIRILĂ AURELIA şi SILVIA PĂTRUICĂ, 2005, Tehnologii apicole moderne. Stupăritul pastoral,
Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă.
33. CHRISTODOULAKIS, G. and S. SATCHELL, 2008, The Analytics of Risk Model Validation,
Elsevier, London.
34. CLAUSS, B.,1992, Bees and beekeeping in the North Western Province of Zambia. Ndola, Zambia:
Forestry Department.
35. DAVIDSSON, P., 2004, Researching Entrepreneurship, Springer, Boston
36. de JANVRY, A. and E. SADOULET, 2001, Income Strategies among Rural Households in Mexico:
The Role of Off-farm Activities. World Development, 29:3,467-480.
37. DELMAR, F. and S. SHANE, 2003, Does business planning facilitate the development of new
ventures?, Strategic Management Journal, 24, 1165-1185.
38. DESS, G., G. LUMPKIN, and J. COVIN, 1997, Entrepreneurial Strategy Making and Firm
Performance: Tests of Contingency and Configurational Models, Strategic Management Journal, 18:1,
2-23.
39. DONCKELS, R. and J. LAMBRECHT, 1995, Networks and small business growth: an explanatory
model, Small Business Economics,7:4, 273–289.
40. DRUCKER, P., 1986, Innovation and Entrepreneurship, Harper & Row.
41. FINKLE, T.A. and D. DEEDS, 2001, Trends in the market for entrepreneurship faculty 1989-1998,
Journal of Business Venturing, 16, 613-630.
42. FRĂSINEANU, F., 2010, Mierea de albine, în faţa unei posibile crize de productie?,
http://www.modernbuyer.ro
43. FRITSCH, M., U. BRIXY, O. FALCK, 2006, The Effect of Industry, Region, and Time on New
Business Survival – A Multi-Dimensional Analysis, Review of Industrial Organization, 28, 285–306.
44. GARIBAY, S., P. GANZ, R. VANDAME, U. BROEKER, S. BOGDANOV, 2011, Organic
Beekeeping: Opportunities and Risks, First World Conference on Organic Beekeeping, 96-103.
45. GARRITY, D., A. OKONO, M. GRAYSON, S. PARROTT, 2006, World Agroforestry into the Future.
Nairobi: World Agroforesty Centre.
46. GARTNER, W. B., 1988, “Who is an Entrepreneur” is the wrong question. American Small Business
Journal (Spring), 11-31.
47. GARTNER, W.B., 1985, A conceptual framework for describing the phenomenon of new venture
creation, Academy of Management Review, 10, 696-706.
44
48. GARTNER, W.B., 1990, What are we talking about when we talk about entrepreneurship, Journal of
Business Venturing, 5:1, 15-29.
49. GARTNER, W.B., 2001, Is there an elephant in entrepreneurship? Blind assumptions in theory
development, Entrepreneurship Theory and Practice, 25:4, 27-39.
50. GIBCUS, P., P.A.M. VERMEULEN, J.P.J. de JONG, 2009, Strategic decision-making in small firms: a
taxonomy of small business owners, International Journal of Entrepreneurship and Small Business, 7:1,
74-91.
51. GYÖRFY, L.-Z., Ş. PETE, D. MATIŞ, A. NAGY, ANNAMARIA BENYOVSZKI, TUNDE PETRA
PETRU, 2008, Raport de ţară Romania 2008, Raport privind activitatea antreprenorială în România,
Global Entrepreneurship Monitor (www.gemconsortium.org).
52. GYÖRFY, L.-Z., 2009, Activitatea antreprenorială din România în contextul dezvoltării economice,
Teză de doctorat, UBB Cluj-Napoca.
53. HALL J., VREDENBURG H., 2003, The challenges of innovating for sustainable development. Sloan
Management Review 45 (1), 61–69.
54. HALL J.K., G.A. DANEKE, M.J. LENOX, 2010, Sustainable development and entrepreneurship: Past
contributions and future directions, Journal of Business Venturing 25:439–448.
55. HARLING, K.F., 1992, A Test of the Applicability of Strategic Management to Farm-Management,
Canadian Journal of Agricultural Economics, 40, 129-139.
56. HATTEN, T., 2009, Small Business Management, 4th Edition, USA, Houghton.
57. HATTEN T., 2012, Small Business Management, Entrepreneurship and Beyond, 5th Edition, South-
Western, Cengage Learning, Canada
58. HERRON, L. and SAPIENZA, H.J., 1992. The entrepreneur and the initiation of new venture launch
activities. Entrep.Theory Pract. 17 (1), 49 – 55.
59. HESSELS JOLANDA and A. van STEL, 2011, Entrepreneurship, export orientation, and economic
growth, Small Bus Econ, 37, 255–268.
60. HISRISCH, R. D. şi M. P. PETERS, 1989, Entrepreneurship. Starting, Developing and Managing a
New Enterprise. Homewood, IL: Irwin In: Davidsson, P., 2004, Researching Entrepreneurship,
Springer, Boston.
61. HITT, M. A., R. D. IRELAND, S. M. CAMP, D. L. SEXTON, 2001b, Strategic entrepreneurship:
Entrepreneurial strategies for wealth creation. Strategic Management Journal, 22 (special issue): 479–
91.
62. HITT, M. A, R D. IRELAND, S M. CAMP, D. L SEXTON, 2002, Strategic entrepreneurship, Creating
a New Mindset, Blackwell Publishing.
63. HOSMER, D.W. and S. LEMESHOW, 2000, Applied logistic regression, John Wiley and Sons.
64. ILIEŞ L., ROXANA STEGEREAN, CODRUŢA OSOIAN, D. LUNGESCU, 2005, Managementul
firmei, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
65. ILLGNER, P. M., ETIENNE NEL, and M. P. ROBERTSON, 1998, Beekeeping and local self-reliance
in rural Southern Africa, The Geographical Review, 88:3, 349-362.
66. IRELAND, R. D., M. A. HITT, S. M. CAMP, D. L. SEXTON, 2001, Integrating entrepreneurship and
strategic management actions to create firm wealth, Academy of Management Executive, 15:1, 49–63.
67. IRELAND, R.D., M.A. HITT, D. G. SIRMON, 2003, A Model of Strategic Entrepreneurship: The
Construct and its Dimensions, Journal of Management, December 2003 vol. 29 no. 6: 963-989.
68. KÁRPÁTI, L., CSAPÓ Z. GEORGINA VÁNYI ÁRVÁNÉ, Innovation and rural development: the
solution for the Hungarian beekeeping sector, the 113th EAAE Seminar Belgrade, The role of
knowledge, innovation and human capital in multifunctional agriculture and territorial Rural
Development, Republic of Serbia December 9-11, 78-90
69. KURATKO, D.F., 2009, Entrepreneurship: Theory, process, practice (8th ed.). Mason, OH:
Southwestern/Cengaga Publishers.
70. LABĂR, A.V., 2008, SPSS Pentru Ştiinţele Educaţiei, Polirom.
45
71. LAFUENTE, E. şi O. DRIGA, , 2007, 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania, Centre for
Entrepreneurship & Business Research. CEBR working paper series WP 01/2007.
72. LAGES, L. F., and D. B. MONTGOMERY, 2004, Export performance as an antecedent of export
commitment and marketing strategy adaptation. Evidence from small and medium-sized exporters.
European Journal of Marketing, 38(9–10), 1186–1214.
73. LANDSTRÖM, H., 2005, Pioneers in entrepreneurship and small business research, Springer, Boston.
74. LEVESQUE, M. and MARIA MINNITI, 2003, The Effect of Aging on Entrepreneurial Behavior,
Technical Memorandum Number 774, School of Management Case Western Reserve University.
75. LOW, M. B. and I. C. MACMILLAN, 1988, Entrepreneurship: past research and future challenges,
Journal of Management, 14, 139-161.
76. LU, J. W. and P. W. BEAMISH, 2001, The internationalization and performance of SMEs. Strategic
Management Journal, 22(6–7), 565–586.
77. LUCAS, R., 1993, Making a Miracle, Econometrica, 61:2, 251.
78. MACKE D. and D. MARKLEY, 2006, Entrepreneurship and Rural America, Illinois Institute for Rural
Affaires, 17, 4.
79. MADSEN, T. M., E. MOSAKOWSKI, and S. ZAHEER, 2003, Knowledge retention and personnel
mobility: the nondisruptive effects of inflows of experience’. Organization Science, 14, 173–91.
80. MAN, T.W.Y, THERESA LAU, K.F. CHAN, 2002, The competitiveness of small and medium
enterprises, A conceptualization with focus on entrepreneurial competencies, Journal of Business
Venturing, 17: 2, 123–142.
81. MĂRGHITAŞ, L. AL., 2005, Albinele şi produsele lor, Ed. Ceres, Bucureşti.
82. MCADAM JACKIE, 2007, Eu market opportunities for African honey and beeswax, Market Access
Centre, Traidcraft Exchange, UK.
83. MCCLELLAND, D. C., 1961, The achieving society. Princeton: Van Nostrand.
84. MCCLELLAND, D. C., 1975, Power: The inner experience. New York: Irvington.
85. MERCE, E. şi I. IVAN, 2005, Managementul exploataţiei agricole, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2005.
86. MERCE, E. şi C. C. MERCE, 2009, Statistică, Paradigme consacrate şi paradigme întregitoare, Editura
AcademicPres, Cluj-Napoca.
87. MERCE, E., C. C. MERCE, DIANA DUMITRAŞ, 2010, Prelucrarea statistică a datelor, Editura
AcademicPres, Cluj-Napoca.
88. MERCE, E., F.H. ARION, C.C. MERCE, 2000, Management general şi agricol, Editura AcademicPres,
USAMV, Cluj-Napoca,
89. MILES, R., C. SNOW, 1978, Organizational Strategy, Structure, and Process. New York: McGraw-
Hill.
90. MINNITI MARIA, 2005, Entrepreneurship and Network Externalities, Journal of Economic Behavior
and Organizations, 57:1,1–27.
91. MINTZBERG, H., 1994, The fall and rise of strategic planning. Harvard Business Review,
(January/February), 107–114.
92. NAHAPIET, J. and S. GHOSHAL, 1998, Social capital, intellectual capital, and the organizational
advantage, Academy of Management Review, 23, 242–266.
93. NICHTER, S. and L. GOLDMARK, 2009, Small Firm Growth in Developing Countries, Elsevier, 37:
9, 1453-1464.
94. NICOLESCU, O. şi C. NICOLESCU, 2008, Intreprenoriatul şi managementul firmelor mici şi mijlocii,
Editura Economică, Bucureşti.
95. OLUWATUSIN, F.M., 2008, Cost and Returns in Modern beekeeping for Honey production in Nigeria,
Pakistan Journal of Social Sciences, 5:4, 310-315.
46
96. OJWAYA, J., 2006, The Importance of Beekeeping” in Beekeeping and Sustainable
Development,http://www.socialresearchmethods.net/Gallery/Ojwaya/Jael's%20 webpage.htm
97. POCOL CRISTINA BIANCA, ANCA AURORA POPA, 2011, Perception study regarding organic
beekeeping in the North-West Region of Romania, Revista „Lucrări ştiinţifice. Seria Agronomie” ,
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi,Volumul 54, nr. 2, 445-449.
98. POCOL CRISTINA BIANCA, ANCA AURORA POPA, 2012a, The development of the rural
economy through entrepreneurship and innovation in the beekeeping sector, 131st EAAE and 21th
Agrarian Perspective Seminar “Innovation for agricultural competitiveness and sustainability of rural
areas”, Prague, September 18-19,
99. POCOL CRISTINA, 2008, Managementul şi Marketingul produselor apicole în România şi în Uniunea
Europeană, Teză de doctorat, USAMV Cluj.
100. POP CECILIA, D. ŞTEF, M. POP, 2009, Managementul calităţii alimentelor, Ed. Edict.
101. POP, M. D., 2004, Cercetări de marketing, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca.
102. POPA ANCA AURORA, L. Al. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA POCOL, 2011b, The impact of
the European Union funds on beekeeping exploitations in the North-West Region of Romania, Analele
universităţii din Oradea, Fascicula: ecotoxicologie, zootehnie si tehnologii de industrie alimentară, Ed.
Universităţii din Oradea, vol. X/A, 297-304.
103. POPA ANCA AURORA, L. Al. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA POCOL, 2011c, A Complex
Model of Factors that Influence Entrepreneurship in the Beekeeping Sector, Bulletin USAMV
Horticulture 68 (2):188-195.
104. POPA ANCA AURORA, L. AL. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA POCOL, 2011d, Economic and
socio-demographic factors that influence beekeepers’ entrepreneurial behavior, Revista „Lucrări
ştiinţifice. Seria Agronomie”, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, Volumul 54, nr. 2, 450-455.
105. POPA ANCA AURORA, L. Al. MĂRGHITAŞ, CRISTINA BIANCA. POCOL, 2011a, Factors that
influence entrepreneurship in the beekeeping sector in the North-West Region of Romania, Analele
Universităţii din Oradea, Fascicula Ecotoxicologie, Zootehnie şi Tehnologii de Industrie Alimntară,
Ed. Universităţii din Oradea, vol. X/A, 287-295.
106. POPA ANCA AURORA, L. AL. MĂRGHITAŞ, POCOL CRISTINA BIANCA, 2011e, Categorization
of Beekeepers from the North-West Region of Romania, Bulletin USAMV Horticulture 68:2, 275.
107. POPA ANCA AURORA, MĂRGHITAŞ L. AL., ARION F.H,. POCOL CRISTINA BIANCA, 2012a,
Sustainable Beekeeping through Entrepreneurship in the North–West Region of Romania, The 3rd
CASEE Conference “Sustainable Agriculture and Food production in the Danube Region”, USAMV
Cluj-Napoca, AcademicPres, 88-89.
108. POPA ANCA AURORA, Mărghitaş L. Al., Arion F.H,. Pocol Cristina Bianca, 2012b, Entrepreneurial
behavior in the beekeeping sector as determinant of sustainable development, Analele universităţii din
Oradea, Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Ecotoxicologie, Zootehnie şi Tehnologii de
Industrie Alimntară, Ed. Universităţii din Oradea, vol.XI/A, 131-140.
109. POPA ANCA AURORA, MĂRGHITAŞ L. AL., POCOL CRISTINA BIANCA, 2012c, Determinants
of Entrepreneurship in the Beekeeping Sector in the North-West Region of Romania, Bulletin USAMV
serie Horticulture 69 (1-2)
110. POPA ANCA AURORA, Mărghitaş L. Al., Pocol Cristina Bianca, 2012d, Export of Honey as an
Entrepreneurial Strategy in the Beekeeping Sector, Bulletin USAMV serie Horticulture 69 (1-2).
111. PORTER, M.,1980, Competitive Strategy, New York: The Free Press.
112. REYNOLDS, P. D., B. BYGRAVE, M. HAY, 2003, Global Entrepreneurship Monitor Report,
Kansas City, MO: E.M. Kauffmann Foundation.
113. ROMER, P. M., 1986, Increasing Returns and Long Run Growth, Journal of Political Economy, 94,
1002–37.
114. ROTARIU, T. şi P. ILUŢ, 1997, Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Ed. Polirom, Iaşi.
47
115. ROTHAERMEL, F.T., and D.L. DEEDS, 2006, Alliance type, alliance experience and alliance
management capability in high-technology ventures, Journal of Business Venturing, 21:4, 429–460.
116. SANER, G., S. ENGINDENIZ; B. TOLON; F. CUKUR, 2004, The economic analysis of beekeeping
enterprise in sustainable development: a case study of Turkey APIACTA 38, 342-351.
117. SARASVATHY, S., N., DEW, R., VELAMURI, S. VENKATARAMAN, 2003, Three views of
entrepreneurial opportunity. In Acs. Z.J. and D. B. Audretsch (Eds.), Handbook of Entrepreneurship
Research. Dordrecht, NL: Kluwer.
118. SCHACKER, M., B., MCKIBBEN, 2008, A spring without bees. How Colony Collapse Disorder Has
Endangered our Food Supply. The Lyons Press.
119. SHANE, S. and S. VENKATARAMAN, 2000, The Promise of entrepreneurship as a field of research,
Academy of Management Review, 25:1, 217-226.
120. SHANE, S., 2000, Prior Knowledge and the Discovery of Entrepreneurial Opportunities, Organization
Science, 11:4, 448-469.
121. URBISCI, L, 2011, The economic effects of size and enterprise diversity on apiary profits in Canada, A
Major Research Paper Presented to The Department of Food, Agricultural and Resource Economics of
The University of Guelph for the degree of Master of Science.
122. VENKATARAMAN, S., 1997, The distinctive domain of entrepreneurship research: An editor's
perspective. In: J. Katz & R. Brockhaus (Eds.), Advances in entrepreneurship, firm emergence, and
growth, vol. 3:119-138. Greenwich, CT: JAI Press.
123. VESPER, K.H., 1982, Research on education for entrepreneurship, In: Kent, C.A. & Sexton, D.L. &
Vesper, K.H. (eds.), Encyclopedia of Entrepreneurship, Englewood Cliffs, NJ.: Prentice-Hall.
124. VÎLCEAN, C., 2007, Curs de tehnologia creşterii şi exploatării albinelor,
http://www.scribd.com/doc/23393883/Tehnologii-Apicole-Moderne-Stuparitul Pastoral
125. WIKLUND, J. and D. SHEPHERD, 2005, Entrepreneurial orientation and small business performance:
a configurational approach, Journal of Business Venturing, 71–91.
126. http://faostat.fao.org/
127. http://www.apimondiafoundation.org/
128. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, www.madr.ro
129. www.nord-vest.ro
130. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, http://www.apdrp.ro/
48

Limbă

Popa PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Popa PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

Specializarea: Tehnologia produselor animaliere

ANCA AURORA POPA (căs. POPOVICI)

ANTREPRENORIATUL ÎN SECTORUL APICOL LA

ENTREPRENEURSHIP IN THE BEEKEEPING SECTOR

PARTEA I. STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII.................................... 7 3

PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII……………………………….....…… 53 6

CAPITOLUL IV REZULTATE ŞI DISCUŢII…………..…………………………… 86 10

4.6.1. Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”……………………………. 144

CAPITOLUL V. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ÎNFIINŢAREA UNEI

5.14. Influenţa vârstei asupra înfiinţării unei firme apicole………………...…. 206 25

CAPITOLUL VI. DETERMINAREA PROBABILITĂŢII DE A ÎNFIINŢA

CAPITOLUL VII. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI……………………..… 255 36

LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE………………………..…….…….......... 289

ABREVIERI ŞI ACRONIME………………………………………................... 292

REZUMAT ÎN LIMBA ENGLEZĂ…………………………………………..… 317 49

Obiectivele prezentei teze de doctorat cuprind realizarea unei activităţi de cercetare-

Analiza factorilor care influenţează antreprenoriatul în sectorul apicol s-a realizat

PARTEA I STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

1.1. SECTORUL APICOL LA NIVEL MONDIAL

Importanţa economică a apiculturii este dată de valoarea produselor apicole directe pe

Figura următoare prezintă evoluţia numărului de stupi la nivel mondial în perioada

Figura 2. Evoluţia numărului de stupi la nivel mondial în perioada 2000-2010

1.2. SECTORUL APICOL ÎN ROMÂNIA

1.2.1. Analiza sectorului apicol în România

Începând cu anul 2000, numărul de familii de albine a înregistrat o creştere progresivă

1000 840,0 888,0 888,2 891,0

1.2.2. Producţia de miere în România

19150 18195 18195 20037

2.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE ANTREPRENORIAT

Antreprenoriatul este definit ca „modul în care, de către cine şi cu ce consecinţe

2.2. ANTREPRENORIATUL CA DOMENIU DE CERCETARE

Cercetarea în domeniul antreprenoriatului cuprinde studiul procesului de apariţie a

2.3. ANTREPRENORIATUL CA FENOMEN ECONOMIC

Antreprenoriatul ca fenomen economic se referă în general la procesul prin care se

PARTEA a II-a CERCETĂRI PROPRII

3.1. AREALUL CERCETĂRII

3.1.1. Scurtă prezentare a Regiunii de Dezvoltare Nord-Vest

Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest are o poziţie geografică strategică, la intersecţia

3.2. METODE DE CULEGERE A DATELOR

Eşantionul este reprezentat de apicultori din cadrul Regiunii de Nord-Vest, membri ai

Chestionarul cuprinde un număr de 29 de întrebări care pe lângă o serie de întrebări

 Intenţia de a înfiinţa o firmă apicolă, intenţia de a moderniza stupina, de a exporta

3.2.5 Testarea şi adaptarea chestionarului (Ancheta Pilot)

Pretestarea şi adaptarea instrumentului de cercetare a avut în vedere identificarea

3.3 METODE DE ANALIZĂ A DATELOR

3.3.2. Regresia logistică

Regresia logistică modelează relaţia dintre o clasă de variabile independente Xi

4.1. PROFILUL SOCIO-DEMOGRAFIC AL APICULTORILOR

În ceea ce priveşte profilul socio-demografic al apicultorilor, se poate observa în

Figura 5. Distribuţia apicultorilor în funcţie de categorii de vârstă

O altă caracteristică socio-demografică este nivelul de educaţie al respondenţilor. Se

Figura 6. Distribuţia apicultorilor în funcţie de nivelul de educaţie

4.2. ASPECTE LEGATE DE PRACTICAREA APICULTURII

4.2.1. Experienţa în apicultură

Figura 7. Distribuţia apicultorilor în funcţie de experienţa lor în apicultură (ani)

4.2.2. Dimensiunea exploataţiei apicole

Figura 8. Distribuţia apicultorilor în funcţie de dimensiunea exploataţiei (numărul de familii

4.2.3. Produsele comercializate de către apicultori

Antreprenoriatul în sectorul apicol porneşte de la premisa conform căreia produsele

4.3.1. Intenţia apicultorilor de a înfiinţa o firmă apicolă

Prezenta cercetare îşi propune să evidenţieze intenţia apicultorilor privind înfiinţarea