SOLUŢII MODERNE PRIVIND

REALIZAREA ŞI CONDUCEREA
STAŢIILOR ELECTRICE

Curs pentru uzul studenţilor la masterat

 CUPRINS

1.Echipamente moderne în staţiile electrice...............................................................................5

1.1.Întreruptoare....................................................................................................................5
1.1.1. Întreruptoare cu hexafluorură de sulf..................................................................5
1.1.2. Întreruptoare cu vid.............................................................................................8
1.2.Separatoare......................................................................................................................9
1.3.Descărcătoare şi scurtcircuitoare..................................................................................11
1.4.Conductoare şi izolatoare..............................................................................................18
1.5.Transformatoare de măsură...........................................................................................19
1.6.Transformatoare de putere............................................................................................22
2.Staţii electrice cu izolaţia în aer.............................................................................................27
3.Staţii electrice cu izolaţia în SF6............................................................................................41
4.Celule prefabricate de medie tensiune...................................................................................54
5.Posturi de transformare..........................................................................................................63
6.Sisteme integrate de protecţie, automatizare, măsură, control şi supraveghere.....................80
Bibliografie...............................................................................................................................95

3
 1. ECHIPAMENTE MODERNE ÎN STAŢIILE ELECTRICE

1.1.Întreruptoare
1.1.1.Întreruptoare cu hexafluorură de sulf
1.1.2.Întreruptoare cu vid
1.2.Separatoare
1.3.Descărcătoare şi scurtcircuitoare
1.4.Conductoare şi izolatoare
1.5.Transformatoare de măsură
1.6.Transformatoare de putere

1.1.ÎNTRERUPTOARE

Întreruptoarele utilizate în staţiile electrice au evoluat de la cele cu ulei la cele cu

hexafluorură de sulf sau cu vid.
Astfel, primele tipuri de întreruptoare cu comutaţia în ulei au fost cele cu ulei mult.
Acestea sunt caracterizate de:
- dimensiuni mari;
- cantităţi mari de ulei.
Au fost construite până la 330kV/25kA.
Au urmat întreruptoarele cu ulei puţin, construite până la tensiuni foarte înalte
(765kV) şi capacitatea de rupere a curenţilor de scurtcircuit de 40 kA datorită:
- constucţiei camerelor de stingere pe principiul modulului;
- realizării de întreruperi multiple pe pol.
Aceste întreruptoare au câteva dezavantaje:
- necesită revizii periodice lungi;
- prezintă pericol sporit de incendiu şi explozii.
Există în exploatare pe piaţa aparatelor cu caracteristici medii dar tendinţa este de
scădere a utilizării lor.
Întreruptoarele cu aer comprimat sunt primele care folosesc tehnica de comutaţie în
gaze sub presiune. Folosesc drept mediu electroizolant şi de stingere aerul la presiune mai
mare decât cea atmosferică. Se folosesc în momentul de faţă ca întreruptoare de generator şi
întreruptoare de exterior în zone cu climat aspru (până la -40 0C).
În paralel cu întreruptoarele de putere realizate în tehnici tradiţionale (cu ulei, cu aer
comprimat), au apărut întreruptoare bazate pe o tehnică nouă, cea a comutaţiei în
hexafluorură de sulf. Datorită performanţelor atinse, aceste întreruptoare tind să le înlocuiască
pe cele tradiţionale.
Întreruptoarele cu comutaţie în vid avansat folosesc vidul ca mediu electroizolant şi
de stingere a arcului electric. Aceste întreruptoare se folosesc dominant în reţelele de
distribuţie de medie tensiune.

1.1.1. Întreruptoare cu hexafluorură de sulf

Hexafluorura de sulf este un gaz incolor, inodor şi, până la o anumită concentraţie în
aer, netoxic. Este unul din cele mai grele gaze, densitatea sa, în condiţii normale de presiune
şi temperatură este de aproape cinci ori mai mare decât a aerului. Se poate lichefia uşor prin

5
comprimare şi stoca în mod comod sub formă lichidă. Este un gaz electroizolant de mare
rigiditate dielectrică şi un excelent fluid extinctor, capabil să transporte o mare cantitate de
căldură care permite răcirea arcului electric prin conducţie termică.
Proprietăţile dielectrice şi de mediu de stingere a arcului electric care caracterizează
hexafluorura de sulf nu se regăsesc împreună la nici un alt fluid.
După tehnica utilizată pentru obţinerea suflajului în camera de stingere se disting trei
generaţii de întreruptoare cu hexafluorură de sulf:
- cu dublă presiune;
- cu autocompresie;
- cu autosuflaj;
- cu suflaj magnetic
Întreruptoare cu dublă presiune
La aceste întreruptoare stingerea arcului electric se face prin suflarea cu hexafluorură
de sulf comprimată la presiuni ridicate. Circuitul de gaz este închis şi conţine două rezervoare,
de joasă presiune (circa 0,3 MPa), respectiv de înaltă presiune (1,5 MPa), între care este
amplasat un compresor. Hexafluorura de sulf la joasă presiune umple în întregime construcţia
întreruptorului, realizând izolaţia internă. La deconectare, gazul stocat în rezervorul de înaltă
presiune străbate ajutajele camerei de stingere exercitând suflajul necesar stingerii arcului
electric, după care se destinde în rezervorul de joasă presiune. Presiunea în rezervorul de
înaltă presiune este refăcută prin intrarea în funcţiune a compresorului.
Întreruptoarele cu hexafluorură de sulf sunt realizate în două variante: dead-tank şi
live-tank, diferite prin modul de realizare a izolaţiei căilor conductoare faţă de pământ.
La întreruptorul dead-tank, fig.1.1, partea activă a polului este închisă într-o cuvă
metalică care funcţionează la potenţialul pământului. Aceasta este umplută cu gaz la joasă
presiune care realizează izolaţia.
În cazul întreruptorului live-tank, fig.1.2,
izolaţia faţă de pământ se obţine cu o coloană
electroizolantă din porţelan, care susţine camera
de stingere.

Fig.1.2. Întreruptor live-tank cu dublă

presiune: 1-cameră de stingere modul;
2-izolator de trecere; 3-borne de
Fig.1.1. Întreruptor dead-tank cu dublă conexiuni; 4-izolator suport; 5-
presiune compresor de hexafluorură de sulf

Întreruptoare cu autocompresie
Aceste întreruptoare funcţionează cu hexafluorură de sulf la o singură presiune:
0,5÷0,7MPa. Suflajul necesar activării stingerii arcului electric se obţine la deconectare prin
autocompresie, pe durata deplasării echipajului mobil. Se aduc astfel căteva simplificări:
- se elimină compresorul şi valvele pentru comanda suflajului;
6
 - se renunţă la sistemul de încălzire a gazului deoarece, la presiunile scăzute de
lucru ale acestuia, lichefierea hexafluorurii de sulf se poate produce numai la
temperaturi foarte scăzute, de - 40 0C.
Dintre întreruptoarele cu SF6, acestea sunt cele mai răspândite datorită:
- simplităţii constructive;
- indicatorilor înalţi de fiabilitate;
- mentenabilităţii ridicate;
- cheltuielilor de exploatare reduse.

Fig.1.3. Întreruptor LWE: 1-

camere de stingere modul; 2-
rezistoare de şuntare; 3-
coloana electroizolantă; 4-
şasiu metalic; 5-dispozitiv Fig.1.4. Întreruptor tip H: 1-cameră de stingere; 2-
pneumatic de acţionare; 6- coloana izolatorului suport; 3-mecanismul întrerupător;
rezervor de aer comprimat 4-presostate de control; 5-mecanismul de acţionare; 6-
conducte de înaltă presiune; 7-suporţi metalici

7
 Întreruptoarele cu autocompresie de înaltă presiune sunt de tip monopolar în varianta
live-tank.
Pentru tensiuni foarte înalte şi capacităţi mari de rupere se fabrică aparate de tip dead-
tank.
În fig.1.3 este prezentat un întreruptor de înaltă tensiune tip LWE (SUA) (362
kV/3000A/63 kA) iar în fig.1.4 un întreruptor tip H (Romînia).
Pentru parametri superiori valorilor de 550kV/4000A/63kA, firma ABB fabrică
întreruptoare de tip dead-tank, fig.1.4. Aceste întreruptoare rezistă unor solicitări seismice
severe. Izolatoarele de trecere, de tip transformator de curent, contribuie la micşorarea
gabaritului şi oferă facilităţi importante pentru rezolvarea optimizată a instalaţiilor de
protecţie prin relee.

Întreruptoare cu autosuflaj
Deoarece la întreruptoarele cu autocompresie presiunea necesară stingerii arcului
trebuie asigurată chiar şi pentru cazurile de defect cu curenţi de valori extreme, energia
mecanică necesară a fi furnizată de mecanismul de acţionare trebuie să fie deosebit de mare şi
conduce la forţe de reacţie însemnate. Au apărut astfel întreruptoarele cu SF6 cu autosuflaj
unde presiunea necesară este creată cu ajutorul energiei termice a arcului. În prima parte a
cursei de deschidere, o parte din gazul care a preluat energia termică de la arcul electric este
reintrodus în cilindrul de autocompresie. În a doua parte a cursei, cilindrul continuă
comprimarea gazului din camera de compresie. Sporirea acţiunii de răcire a coloanei arcului
electric de către fluxul de gaz comprimat creat de creşterea de presiune, depăşeşte scăderea
puterii de răcire prin încălzirea acestui gaz, astfel
încât – în ansamblu, eficienţa răcirii arcului electric
creşte totuşi. Efectul direct (în comparaţie cu soluţia
cu autocompresie simplă) este o creştere a puterii de
rupere cu circa 20%, în timp ce energia mecanică
necesară pentru acţionare este redusă cu circa 40%.

Întreruptoare cu suflaj magnetic

Pentru diminuarea şi mai pronunţată a
energiei mecanice care trebuie furnizată de
mecanismul de acţionare, se pot folosi forţele
electromagnetice care se exercită între bobine
montate pe cilindrul de compresie şi pe pistonul
acestuia. La trecerea arcului electric pe contactele de
arc, bobinele sunt înseriate în circuitul principal,
Fig.1.5. Întreruptor cu fiind parcurse chiar de curentul ce trebuie întrerupt.
autocompresie tip dead-tank ABB La întreruptoarele prezentate mai sus, arcul
electric de deconectare este supus unui suflaj cu gaz
sub presiune, în măsură să producă răcirea coloanei acestuia prin evacuarea cpldurii în afara
volumului camerei de stingere. Arcul electric este practic fixat între contacte în timp ce gazul,
ca mediu de stingere, se deplasează pe seama diferenţelor de presiune.
Principiul de stingere pe care se bazează funcţionarea întreruptoarelor cu suflaj
magnetic constă în deplasarea rapidă a arcului electric într-un volum închis de hexafluorură de
sulf, aflat iniţial în repaus. În acest caz, mediul de stingere este practic fix iar coloana arcului
electric, sub acţiunea unor forţe de tip Lorentz, se deplasează cu viteze comparabile cu cea a
sunetului. Coloana arcului are o mişcare rapidă de rotaţie. Alungirea coloanei favorizează

8
cedarea căldurii spre mediul de stingere iar deplasarea rapidă a acesteia intensifică
deionizarea prin difuzie.
Forţele exercitate între bobine pot asigura până la 90% din energia necesară pentru
declanşare, numai restul de 10% fiind asigurat de mecanismul de acţionare.
Avantajele care decurg din folosirea unui mecanism de acţionare mai redus sunt:
- reducerea costului;
- creşterea fiabilităţii;
- reducerea volumului lucrărilor de întreţinere.

1.1.2. Întreruptoare cu vid

La întreruptoarele cu vid nu se poate folosi nici unul din procedeele mecanice de suflaj
sau de răcire a arcului electric. Singurul proces fizic prin care se poate restabili rigiditatea
dielectrică a spaţiului dintre contacte este difuzia arcului electric însuşi. Singura intervenţie
posibilă asupra arcului electric este cea a câmpului magnetic. Atât operaţia de anclanşare cât
şi cea de declanşare se execută de către o singură piesă mobilă. De aceea, energia necesară
acţionării este mai mică decât la orice alt tip de întreruptor, folosindu-se de regulă mecanisme
cu resort.
Tensiunea pentru care a fost construit un astfel de întreruptor a ajuns la 120 kV.
Limitările acestui tip de întreruptoare constau în:
- tensiunea redusă pe camera de stingere;
- dificultatea de realizare a unor camere de stingere capabile să suporte un curent de
durată de valoare mare.
Avantajele întreruptoarelor cu vid sunt:
- au performanţe de rupere ridicate;
- prezintă fiabilitate şi siguranţă de funcţionare ridicate;
- au un nivel poluant acustic redus;
- nu prezintă pericol de incendiu;
- sunt compacte, uşoare, necesită un spaţiu de instalare redus şi sunt uşor de
transportat;
- necesită un volum de întreţinere şi revizie mult redus faţă de celelalte tipuri.
Datorită acestor avantaje, întreruptoarele cu vid sunt folosite intensiv în aplicaţiile
industriale, pentru tensiuni până la 36 kV şi curenţi de rupere de 8÷36 kA.
Principiul folosirii vidului avansat pentru stingerea arcului electric include două idei
fundamentale:
- rigiditatea dielectrică deosebit de mare, chiar pentru distanţe reduse;
- dezvoltarea arcului electric în vaporii metalici produşi de el prin acţiunea asupra
elementelor de contact.
În vid neexistând materie, la separarea pieselor de contact arcul electric se formează în
plasma de vapori metalici produşi de pata catodică. La curent zero, plasma metalică difuzează
rapid şi dispare, ceea ce face ca întreruptoarele de acest tip să fie caracterizate de o mare
putere de rupere.
În funcţie de performanţele care trebuie asigurate întreruptorului cu vid, elementele
contactului său se pot clasifica în trei categorii;
- electrozi plani;
- electrozi cu câmp magnetic de antrenare (transversal);
- electrozi cu câmp magnetic axial.
Pentru prevenirea supraîncălzirilor şi topirilor locale ale suprafeţelor electrozilor se
foloseşte ghidarea magnetică a arcului electric cu ajutorul unui cîmp magnetic cu o pronunţată
componentă transversală sau un câmp magnetic axial îndreptat în acelaşi sens cu curentul care
urmează a fi întrerupt. Curenţii de rupere pot atinge valori de 200 kA.

9
 Întreruptoarele cu vid, din cauza marii lor capacităţi de rupere, prezintă fenomenul de
tăiere a undei de curent (întreruperea curentului înainte de trecerea sa prin zero), ceea ce
conduce la apariţia unor supratensiuni suplimentare, de frecvenţe foarte ridicate care solicită
echipamentul electric din reţea.
Pentru protejarea acestuia se pot aplica diferite măsuri:
- folosirea unor electrozi confecţionaţi din materiale care asigură tăierea curentului
la valori nu foarte ridicate;
- folosirea descărcătoarelor cu oxizi de zinc care prezintă un răspuns corespunzător
la acţiunea undelor de supratensiune cu front foarte rapid;
- folosirea, pe partea dinspre aval, a unor limitatoare de supratensiuni de natură
capacitivă sau rezistiv-capacitivă.

1.2. SEPARATOARE

Separatoarele normale sunt aparate de comutare, care separă în mod vizibil şi cu

suficientă izolaţie conductoarele unui circuit în scopul:
- protejării personalului care lucrează în instalaţie;
- realizării unei anumite configuraţii de funcţionare a instalaţiei;
- legării vizibile la pământ a unei părţi din instalaţie fără tensiune.

a b c
Fig. 1.6. Separatoare de înaltă tensiune: a-rotativ vertical cu sau fără cuţit de legare la
pămînt tip RV 420 kV; b- rotativ orizontal cu sau fără cuţit de legare la pămînt tip
ROM 245 kV; c- rotativ orizontal cu sau fără cuţit de legare la pămînt tip ROM 123 kV
În fig.1.6 şi 1.7 sunt prezentate separatoare fabricate la Electroputere Craiova.

10
 Separatoarele de sarcină sunt echipamente de comutaţie care, în plus faţă de
separatoarele normale, sunt capabile să întrerupă curenţii corespunzători regimurilor normale
de funcţionare a instalaţiilor. De aceea, un separator de sarcină are un dispozitiv de stingere a
arcului electric de deconectare şi un mecanis de acţionare care permite deplasarea contactelor
mobile cu viteză adecvată, independentă de operator.
Separatorul de sarcină se utilizează eficient în următoarele cazuri:
- comutarea bateriilor de condensatoare având puteri de cel mult 1,2 MVAr şi
tensiuni nominale de maximum 20 kV;
- înlocuirea întreruptoarelor de putere în puncte ale reţelelor caracterizate prin puteri
de scurtcircuit de valori mici (30 MVA), dar în care frecvenţa operaţiilor de
comutaţie este mare;
- echipament de comutaţie în reţelele buclate, cu rol de a închide şi deschide bucla la
sarcină nominală de trecere;
- echipament de comutaţie pentru linii electrice aeriene sau în cablu funcţionând în
gol.
Acest separator are o construcţie mai simplă şi mai ieftină decât a întreruptorului de
putere. Deoarece puterea sa de rupere este limitată la 25÷30 MVA, protecţia la scurcircuit se
realizează cu întreruptoare de putere sau siguranţe fuzibile.
Hexafluorura de sulf se utilizează la construcţia separatoarelor de sarcină moderne.
Acestea se caracterizează prin existenţa unei carcase etanşe care conţine toate elementele
componente şi în care SF6 se găseşte la presiuni variind între 0,15÷0,5 MPa, în funcţie de
varianta constructivă.
Suflajul cu hexafluorură de sulf, sub acţiunea căruia are loc stingerea arcului electric
de deconectare, se obţine prin autocompresie.
În fig.1.8 este prezentat un separator de
sarcină cu hexafluorură de sulf cu tensiunea
nominală de 110 kV; acesta poate întrerupe curenţi
nominali de sarcină de până la 630 A (cosϕ=0,7),
curenţi mici inductivi (cosϕ=0,1) de 25 A şi curenţi
capacitivi de maximum 100A.
Calea de curent a separatorului conţine
bornele de conexiuni1, izolate de restul construcţiei
prin izolatoarele de trecere 2, contactul fix 3 şi
contactul mobil tubular 5. Întreaga construcţie este
etanşă în carcasa metalică 8, presiunea de lucru a
SF6 fiind de 0,15 MPa. Solidare cu contactul mobil
5, pistonul 6 şi tija electroizolantă 7 se deplasează
simultan sub comanda mecanismului de acţionare.
La deconectare, datorită depresiunii create pe
faţa inferioară a pistonului 6, hexafluorura de sulf
este absorbită prin contactul mobil tubular 5,
dezvoltând suflajul necesar în zona de ardere a
arcului electric. Coloana arcului este dirijată în
interiorul tijei mobile 5; în acest fel se separă pe
contactul mobil zona de preluare a arcului electric în
Fig.1.8. Separator de sarcină cu SF6 raport cu zona de lucru. Protecţia la electroeroziune
a contactului fix 3 se obţine cu ajutorul armăturii
inelare 4, realizată din material dur, rezistent la acţiunea arcului electric.

11
 1.3. DESCĂRCĂTOARE ŞI SCURTCIRCUITOARE

Descărcătoarele electrice sunt folosite pentru limitarea supratensiunilor care pot apărea
într-o instalaţie electrică. Acestea au fost concepute iniţial pentru a face faţă supratensiunilor
de origine atmosferică, ca şi fenomenelor conexe privind propagarea şi reflexia simplă sau
multiplă a undelor de supratensiune, în puncte în care linia îşi modifică impedanţa
caracteristică (cablu – linie aeriană, sfîrşit de linie). În stadiul actual, descărcătoarele au
capacitatea termică suficientă pentru a face faţă şi supratensiunilor de comutaţie.
Din punct de vedere constructiv, un descărcător este
alcătuit, fig.1.9, din:
1. – coloana de eclatoare. Numărul acestora depinde de
tensiunea nominală a reţelei;
2. – rezistenţe neliniare care asigură repartizarea
tensiunii în mod uniform pe spaţii disruptive;
3. – rezistenţă neliniară principală, formată din înserierea
mai multor discuri realizate din carbură de siliciu sau
oxid metalic;
4. – anvelopă de porţelan;
5. – A, B bornele aparatului.
În principiu într-o instalaţie echipată cu
descărcătoare corect amplasate nu apar tensiuni
periculoase, superioare nivelului de protecţie.
Fig.1.9. Schiţa unui descărcător Funcţionarea descărcătorului se iniţiază prin amorsarea
eclatorului la apariţia unei supratensiuni.

După scurgerea sarcinilor electrice, curentul scade,

rezistenţa neliniară creşte foarte mult şi eclatoarele se
sting.

Locul descărcătorului într-o reţea electrică

a. Între neutrul unui transformator şi pămînt,
fig.1.12.a. O undă de supratensiune, care ar pătrunde
în transformator se poate reflecta în locul de
modificare a impedanţei, adică în punctul neutru.
b. Între linia aeriană şi pămînt, în posturile de
transformare, fig.1.12.b.
c. La intrarea unei linii aeriene într-o staţie de
conexiuni sau de transformare, fig.1.12.c.
d. La conexiunea prin cablu a unui motor electric,
fig.1.12.d.
Fig.1.10. Modul de descărcător cu
suflaj magnetic;

12
Fig.1.11 Funcţionarea unui descărcător : a. diagrama de mărimi electrice: b.
formarea curentului de însoţire

Fig.1.12. Locul de montaj al unui descărcător în instalaţiile electrice

Soluţii constructive
– Pentru tensiuni joase (Un≤1000V) descărcătorul are un singur eclator.
– Pentru tensiuni medii, eclatorul este înglobat în rezistenţa neliniară, care întocmai unui
divizor de tensiune, asigură o egală repartizare a tensiunii pe intervalele disruptive. La
tensiunea nominală, în absenţa unei supratensiuni din geometria construcţiei şi neuniforma
intensitate a cîmpului electric se realizează o stare de preionizare în zone imediat apropiate
intervalelor disruptive.
– Pentru tensiuni continue relativ joase (Un=1000÷3000V), eclatorul este prevăzut cu
un sistem de suflaj magnetic, care introduce arcul electric într-o cameră de stingere cu pereţi
reci şi fante progresiv îngustate în vederea stingerii.
– Pentru tensiuni înalte şi foarte înalte, descărcătorul este construit din module conectate
în serie. De exemplu pentru un modul de circa 8÷10 kV, descărcătorul cuprinde mai multe
eclatoare de amorsare şi stingere, conectate în serie cu un subansamblu format dintr-o bobină
de suflaj L şi cu rezistenţe neliniare R1 şi R2. Fiecare modul este şuntat de rezistenţa neliniară
R3, care asigură repartizarea uniformă a tensiunii pe module. La tensiuni Un>245 kV, fiecare
modul este prevăzut cu un condensator C≈50÷100 pF, pentru a asigura o repartiţie mai
uniformă pe module, fig.1.10.
13
 Funcţionarea descărcătorului este ca în fig. 3 şi fig. 4. Ca referinţă se ia diagrama
tensiunii u . În absenţa unei supratensiuni, prin R trece un curent de ordinul mA. În momentul
i 3
t apare o supratensiune, iar la t amorsează eclatoarele E la tensiunea u . Curentul de
1 2 as a
descărcare I trece prin R de şuntare a bobinei B. Curentul I trece şi prin R . Tensiunea cea
d 1 d 2
mai mare, după amorsare, la bornele descărcătorului este tensiunea reziduală u . După
r
conducerea la pămînt a sarcinilor electrice ale descărcării, eclatoarele îşi conservă ionizarea,
iar prin descărcător va trece începînd din t curentul de însoţire I . Acesta este limitat la cîteva
3 i
sute de amperi de către rezistenţa R . Curentul de însoţire fiind de frecvenţă relativ redusă (50
3
sau 60 Hz) va trece prin bobinele de suflaj magnetic L. Acestea determină inducţia magnetică
B în zona eclatoarelor şi astfel se dezvoltă forţe Lorentz, care împing arcul electric în
camerele de stingere cu fante şi pereţi reci. Datorită răcirii interne a arcului electric, tensiunea
lui de ardere creşte şi, în cele din urmă, arcul electric se stinge la momentul t .
4
În absenţa descărcătorului, supratensiunea ajunge la o valoare mai mare, după linia
punctată u . Tensiunea de protecţie a descărcătorului u este practic tensiunea de amorsare
stn pd
sau cea reziduală.

Rezistenţa neliniară
Se prezintă sub formă de discuri cu
diametrul de 75÷100 mm şi grosime 15÷20
mm. Caracteristic pentru disc este
dependenţa neliniară între tensiune şi
curent. În fig.1.13 se prezintă caracteristica
U = f(I) pentru un disc de carborundum.

Fig.1.13. Caracteristica electrică

Descărcătorul cu rezistenţă neliniară din oxizi metalici (DOM)

În varianta actuală descărcătoarele electrice se construiesc fără eclatoare şi folosesc
rezistoare puternic neliniare (varistoare) realizate pe bază de oxizi metalici, de regulă oxizi de
zinc (ZnO). Caracteristica puternic neliniară a ZnO face ca descărcătorul de acest tip să
prezinte o rezistenţă foarte mare la tensiunile normale şi o rezistenţă foarte scăzută la
supratensiuni.
Principalele limitări ale utilizarii descărcătoarelor DOM sunt următoarele:
- tensiunea permanenta de funcţionare a sistemului in care sunt utilizate;
- supratensiunea temporara maxima a sistemului in care sunt incluse;
- nivelul de protejare pe care trebuie sa îl asigure echipamentului de protejat;
- amplitudinea curentului de descarcare şi energia disipata de coloana descărcătorului
şi care produce supraîncalzirea acesteia;
- stabilitatea termica a descarcatorului.
Pentru asigurarea parametrilor necesari, au fost proiectate doua tipuri de
descarcatoare:
- cu eclator;
- fără eclator.
14
 Construcţia de bază a acestor două tipuri este prezentată în fig. 1.14.

Fig.1.14. Principiul constructiv al DOM

Anvelopa descărcătorului trebuie să conţină elementele varistoare cu ZnO şi trebuie să
conţină un mecanism de siguranţă pentru eliminarea presiunii interiare care apare în cazul
funcţionării necorespunzătoare. De asemenea trebuie să aibă suficientă rezistenţă mecanică,
pentru a prelua eforturile mecanice din timpul exploatării.
Elementele cu ZnO sunt sensibile la prezenţa umidităţii. De aceea, o bună etanşare
contra pătrunderii aerului atmosferic, este esenţială pentru buna funcţionare.
Avantajele descărcătorului fără eclatoare includ răspunsul prompt la supratensiuni,
lipsind intervalul de timp necesar amorsării specifice eclatoarelor, chiar în condiţii meteo
nefavorabile.
Descărcătorul fără eclatoare este în permanenţă sub tensiune, prezentând un curent
slab chiar la tensiunea de serviciu. Există astfel în permanenţă pericolul ca descărcătorul să se
manifeste pentru reţea ca un punct slab, iar un defect interior descărcătorului echivalează cu
un scurtcircuit fază-pământ şi linia va fi scoasă de sub tensiune. De aceea este necesară
prezenţa unui dispozitiv automat de deconectare a unui descărcător defect.
Descărcătoarele moderne (cu oxizi metalici) pot coexista în aceeaşi instalaţie cu
descărcătoarele clasice, cu eclatoare.
Caracteristicile principale ale descărcătoarelor cu oxizi metalici sunt prezentate în
tabelul 1.1.
Tabelul 1.1. Caracteristicile principale ale descărcătoarelor cu oxizi metalici

15
 În fig.1.15 sunt prezentate câteva tipuri de descărcătoare ale firmei Toshiba.

Fig. 1.15. Descărcătoare Toshiba: a- cu izolaţie în gaz (pentru staţii capsulate); b-cu
izolaţie din porţelan; c-cu izolaţie din cauciuc siliconic

16
 Pentru protejarea personalului în cazul reviziilor şi reparaţiilor în staţiile electrice se
folosesc dispozitive mobile de scurtcircuitare (scurtcircuitoare). Sistemul de prindere al
acestora este diferit în funcţie de forma conductorului sau a dispozitivului pe care îl pune la

Fig.1.16. Tipuri de scurtcircuitoare

17
pământ (funie, bară, etc.). În fig. 1.16 şi 1.17 sunt prezentate cîteva tipuri de scurtcircuitoare
şi modul de legare în instalaţii.

Fig.1.17. Tipuri de scurtcircuitoare şi modul de legare îm instalaţii

18
 1.4.CONDUCTOARE ŞI IZOLATOARE

În mod obişnuit, în staţiile electrice se folosesc, practic, două tipuri de conductoare:

- conductoare flexibile, de regula, sub forma de funii ;
- conductoare rigide de tip bară sau, la tensiuni de peste 110 kV inclusiv în staţiile
exterioare ,sunt sub forma de ţeava.
În ceea ce ce priveşte materialul din care sunt confecţionate, in majoritatea cazurilor
acesta este aluminiul, respectiv aluminiu-oţel pentru funii.
În cazul folosirii conductoare flexibile se practica doua modalitati de susţinere a
acestora :
- prinse pe stalpi, cadre de susţinere sau pereţi prin intermediul lanţurilor de izolatoare
de intindere, simple sau duble; in foarte multe situatii, pentru reducerea deplasarilor pe
orizontala a conductoarelor se folosesc lanţuri de izolatoare duble, in V;
-sustinute pe izolatoare suport sau pe izolatoarele unor aparate, de regula, separatoare.
Căile de curent realizate cu legături flexibile se folosesc, de regula, pana la curenti de
aproximativ 1500 A, ceea ce la tensiuni mari acopera majoritatea cazurilor. Mai trebuie
menfionat ca aceste legaturi conductoare nu trasmit şocurile şi vibraţiile la aparatele la care
sunt racordate.
Cicuitele trifazate realizate cu legaturi flexibile necesita, de regula, distanţe mai mari
intre faze comparativ cu circuitele folosind conductoarele rigide din cauza posibilului balans
al conductoarelor flexibile. De asemenea, la realizarea elementelor de susţinere a legăturilor
conductoare flexibile trebuie avuta in vedere săgeata făcută de acestea, ceea ce
limiteazădeschiderea dintre două cadre de susţinere
Conductoarele rigide utilizate la realizarea cailor de curent din staţii sunt sustinute
numai pe izolatoare suport sau pe izolatoarele unor echipamente ca, de exemplu, separatoarele
sau transforrnatoarele de masurare a curentului.
În cazul statiilor exterioare, utilizarea conductoarelor rigide (ţeava la tensiuni peste
110 kV inclusiv), permite:
-distanţe intre faze mai mici;
-trasee mai complicate;
-valori mari ale curenţilor.
Pe de alta parte, utilizarea conductoarelor rigide necesita un numar mare de izolatoare
suport şi o serie de masuri care sa previna transmiterea eforturilor de dilatare, a şocurilor şi
vibraţiilor la izolatoare şi aparate. Se poate insa spune ca, folosirea conductoarelor rigide
pentru realizarea cailor de curent, permite o mai bună compactare a instalaţiei decat in cazul
folosirii conductoarelor flexibile.
Se utilizează, în ultimul timp, bare capsulate prefabricate în tronsoane modul, pentru
diferite configuraţii de traseu la racordarea generatoarelor, transformatoarelor bloc si a
transformatoarelor de servicii proprii în centrale electrice, având tensiunile nominale de 6-10-
10,5-15,75-18-24 kV si curenţii nominali de 2000...10000 A. Construcţie cu ecranare comunã

a b c

Fig.1.18. Bare capsulate fabricaţie Electroputere Craiova: a – bare capsulate

18kV 6 kA; b - bare capsulate 15,75 kV 8 kA, tronson modul cot vertical; c -
bare capsulate 15,75 kV 8 kA

19
(trifazatã) sau separatã (monofazatã) folosind izolatori suport din răşină sinteticã sau porţelan
si spatii izolante de aer la presiunea atmosfericã sau cu suprapresiune. Sunt prevăzute cu
cleme de racordare, sisteme de : preluare a dilatării si abaterilor de montaj, legare la pământ,
etc. În fig.1.18 sunt prezentate bare capsulate fabricaţie Electroputere Craiova iar în fig.1.19 –
bare capsulate într-o staţie de 110kV.

Fig.1.19. Bare capsulate într-o staţie exterioară de 110 kV

Bazate pe experienţa realizării liniilor electrice au apărut, şi în construcţia staţiilor, noi

tipuri de izolatoare din materiale compozite care nu mai necesită curăţare sau ungere, sunt
mult mai uşoare decât izolatoarele din porţelan şi sunt mai ieftine.

1.5.TRANSFORMATOARE DE MĂSURĂ

Transformatoarele de măsură convenţionale sunt, la medie tensiune, cu izolaţia

exterioară din porţelan şi interioară din răşină epoxidică iar la înaltă tensiune – cu izolaţia
interioară din ulei.
În fig.1.20 sunt prezentate transformatoare de măsură cu ulei ale firmei ABB.
Ţinând seama de scăderea substanţială a consumurilor pe partea secundară prin
aparatura de măsură şi protecţie cu puteri proprii reduse sau chiar 0 în cazul celor digitale, o
nouă generaţie de transformatoare de măsură bazate pe izolaţie composită şi gaz SF6 va lua
locul celei cu răşină epoxidică, fig.1.21.
Transformatoarele de măsură neconvenţionale (TMN) au ca mărime de ieşire o
tensiune de ordinul volţilor (5A nu se mai justifică). Circuitele secundare realizate cu
echipamente numerice necesită puteri de intrare extrem de mici. Senzorii moderni pun
accentul pe precizia instrumentală. Concepţia de realizare a TMN poate fi în sistem „activ”
sau „pasiv”.
Sistemul „activ” se caracterizează prin aceea că toate dispozitivele electronice care
realizează conversia analog-numerică a datelor pentru a le transmite apoi prin fibră optică se
găsesc pe partea de înaltă tensiune. De exemplu, transformatorul optic digital de curent
20
funcţionează pe principiul Rogowschi de măsurare a curentului, transmisia semnalului fiind
realizată prin fibră optică.
Transformatoarele optice „pasive” utilizează efecte optice (efectul Faraday, efectul
piezo-electric) pentru măsurarea curentului sau a tensiunii, dispozitivele electronice nefiind
supuse unei tensiuni ridicate.
TMN utilizate în prezent pe plan mondial sunt:
- senzor combinat curent-tensiune bazat pe cordonul Rogowski pentru curent şi
divizor capacitiv sau rezistiv pentru tensiune;
- transformator optic digital de curent bazat pe cordonul Rogowski;
- senzori bazaţi pe efecte optice:
- senzor de curent bazat pe efectul Faraday;
- senzor de tensiune bazat pe efectul piezo-electric.

a b
Fig.1.20.Transformatoare de măsură de înaltă tensiune construcţie ABB: a-trafo curent:
1-pernă de gaz; 2-element de încărcare cu ulei; 3-strat de cuarţ; 4-izolaţia din hârtie a
conductorului primar; 5-înfăşurări/miezuri secundare; 6-cutia de borne secundare; 7-
racord tensiune capacitivă; 8-vas de expansiune; 9-sticlă de nivel; 10-borne primare; 11-
bornă de legare la pământ; b-trafo tensiune inductiv: 1-borna primară; 2-vizor de
referinţă; 3-sticlă de nivel; 4-strat de cuarţ; 5-izolator; 6-bornă pentru neutru; 7-cutia de
borne secundare; 8-legarea la pământ; 9-vas de expansiune; 10-izolaţie din hârtie; 11-
cuvă; 12-înfăşurare primară; 13-înfăşurare secundară; 14-miez; 15-consolă pentru
ridicare

În sisteme energetice moderne, unde principiile de măsură, protecţie şi comandă sunt

cele neconvenţionale, se utilizează materiale şi tehnologii noi. În aceste sisteme, suportul de
21
transmisie a informaţiilor între partea primară şi cea secundară este fibra optică, iar mai
departe către elementele de comandă-decizie se utilizează fibra optică, cablul coaxial,
circuitele telefonice simple sau comutate.
În fig.1.22 sunt prezentate traductoare cu fibră optică ale firmei ABB.
Traductoarele de curent cu fibre optice au avantaje mari privind funcţionarea în
condiţii din cele mai ostile:
- izolare electrică inerentă;
- construcţie compactă şi greutate redusă;
- cost redus de instalare şi exploatare;
- securitate sporită a personalului şi a instrumentaţiei;
- număr redus de tipuri de traductoare;
- gamă dinamică extinsă şi remanenţă nulă;
- absenţa histerezisului;
- liniaritate largă într-o bandă largă de frecvenţă;
- imunitate la interferenţele electromagnetice;
- erori suplimentare nule prin conversie A/D;
- fiabilitate foarte mare.

Fig.1.21. Transformator de Fig.1.22 Traductor de curent

curent cu izolaţie SF6 mogneto-optic cu fibră optică
construcţie ABB construcţie ABB

Pentru înlocuirea vechilor transformatoare de curent şi de tensiune sunt două direcţii

de acţiune:
- pentru sisteme de joasă şi medie tensiune, caracterizate de valori mari ale
curentului de scurtcircuit, inelul Rogowschi poate să fie cel mai potrivit tip de
traductor de curent, având cele mai bune performanţe în domeniul curenţilor mari;

22
 - pentru sisteme de înaltă tensiune, traductoarele de curent electro-optice bazate pe
efectul Faraday par a fi cele mai potrivite datorită siguranţei şi performanţelor de
izolare.
Ambele tipuri de traductoare de curent sunt adecvate asocierii cu sisteme de achiziţii de date.

1.5.TRANSFORMATOARE DE PUTERE

În domeniul transformatoarelor de putere cu ulei sunt noutăţi în tehnologia de

fabricaţie. Astfel, firma ABB are noutăţi în ce priveşte:
- bobinajul. Construcţia clasică a transformatoarelor presupune construcţia
bobinajului pe cilindri electroizolanţi, după care acesta este introdus pe coloana
miezului începându-se operaţia de împănare. La firma ABB, bobinajul este
monolit şi executat direct pe fiecare coloană în parte, fapt ce face ca acesta să fie
oval urmărind forma miezului.
- ansamblul parte activă. Construcţia clasică a miezului se face în poziţie orizontală
după care acesta este ridicat „în picioare” şi despachetat jugul superior pentru a se
introduce pe coloane bobinele. După împănarea bobinelor pe coloane, se
împachetează jugul superior şi se rigidizează întregul ansamblu prin sistemul de
tiranţi şi buloane. La ABB, bobinajul fiind executat direct pe coloanele miezului,
realizarea ansamblului parte activă se face pe o instalaţie specializată de
împachetare a transformatoarelor cu bobinajul direct pe coloană. Această instalaţie
permite împachetarea orizontală a miezului, fapt ce face ca în urma împachetării să
se obţină un întrefier redus ce are drepr consecinţă pentru transformator, pierderi în
fier reduse cu până la 10% faţă de valorile impuse de standard.
- uscarea transformatoarelor. Printre materialele electroizolante, utilizate în
construcţia transformatoarelor de putere – hârtia, trafoboardul, tuburile
electroizolante, uleiul de transformator – reprezintă categoria de materiale cu cea
mai mare sensibilitate la acţiunea factorilor externi. Dintre factorii externi,
conţinutul de apă, temperatura, presiunea şi eforturile mecanice la care lucrează
aceste materiale, au o mare influenţă asupra nivelului de izolaţie şi a duratei de
viaţă a transformatoarelor. Uscarea clasică a transformatoarelor se face în
autoclave ale căror instalaţii permit realizarea unor cicluri succesive de încălzire şi
vid. În timpul acestor cicluri, partea activă a transformatorului se încălzeşte la
temperaturi de circa 125-127 0C, iar prin vid se extrage din autoclavă vaporii de
apă apăruţi datorită temperaturii ridicate. După uscarea părţii active, aceasta este
scoasă din autoclavă şi încuvată, urmând umplerea cu ulei ce se face în general în
autoclavă, sub vid. ABB a elaborat o tehnologie de evacuare a apei din materialele
electroizolante, avînd la bază căldura degajată de bobinajul ce este parcurs de
curenţi de joasă frecvenţă. Transformatoarele sunt introduse în interiorul unei
autoclave care permite realizarea unei presiuni reduse, unde înfăşurarea de înaltă
tensiune este alimentată la o tensiune relativ mică (sub 1200 V) fiind parcurs de un
curent de joasă frecvenţă de maxim 20 Hz, iar înfăşurarea de joasă tensiune este
legată în scurtcircuit. Transformatorul este introdus în autoclavă încuvat, complet
închis, având conectat un furtun la valva de golire, prin care în timpul uscării se
introduce aer cald, iar la finalizarea uscării se introduce uleiul la o temperatură de
60 0C. Concomitent cu creşterea temperaturii, creşte şi vidul din autoclavă fapt ce
face ca eliminarea vaporilor de apă să se facă continuu pe măsură ce izolaţia se
usucă. În timpul uscării, hârtia specială utilizată se polimerizează, strângând
bobinajul şi rigidizând ansamblul parte activă, fapt ce face ca transformatorul se
prezinte o stabilitate dinamică la scurtcircuit mult superioară construcţiei clasice.

23
 După finalizarea procesului de uscare, automat, sub vid, se face umplerea cu ulei a
transformatoarelor.
Performanţele obţinute ca urmare a tehnologiilor prezentate sunt:
- capacitate de suprasarcină mărită;
- rezistenţa la scurtcircuit (stabilitate dinamică) superioară construcţiei standard;
- pierderi în fier reduse cu circa 10% faţă de prevederile standard.
Transformatoarele de distribuţie, în ulei, ermetice, în cuve cu ondule, produse de ABB
prezintă următoarele avantaje faţă de construcţia clasică:
- izolare totală a componentelor interioare faţă de exterior, fapt ce înseamnă:
- păstarea calităţii sistemului de izolaţie în timp;
- mentenanţă redusă – costuri reduse pe durata de viaţă
- fiabilitate mare în exploatare
- menţinerea supra şi subpresiunii în limitele funcţionale prin variaţia volumului
intern;
- capacitate de suprasarcină pe timp îndelungat;
- risc redus de poluare cu ulei a mediului;

a b
Fig.1.23. Trafo cu ulei 69kV/34,5kV, 20 MVA construcţie ABB: a-vedere exterioară; b-
bvedere interioară: 1-racorduri de intrare în înfăşurarea primară; 2-racorduri la
comutatorul de ploturi; 3-conectarea înfăşurărilor de ÎT; 4-bare de JT; 5-conectarea
înfăşurărilor de JT; 6-bare flexibile; 7-înfăşurare pe fază; 8-conductor de ÎT; 9-miez
(deplasabil); 10-întrefier; 11-suport lateral; 12-suport de bază; 13-barieră izolatoare între
faze
- cost redus, în condiţii comparabile, prin diminuarea numărului de accesorii faţă de
construcţia cu conservator.
În fig.1.23 este prezentat un transformator cu ulei construcţie ABB iar în fig. 1.14 unul
de construcţie Toshiba.

24
Fig.1.24. Trafo 500kV în primar, 1000MVA construcţie Toshiba

Fig.1.25. Trafo cu SF6 construcţie Toshiba-construcţie interioară

25
 Necesitatea utilizării unui spaţiu
mai redus, a evitării pericolului de
incendiu şi protecţia mediului au condus
la apariţia transformatoarelor cu izolaţia
SF6.
Avantajele principale ale acestor
transformatoare sunt:
- nu sunt inflamabile – folosesc SF6 ca
mediu izolant şi de răcire;
- nu există pericol de explozie a cuvei
transformatorului – presiunea din
cuvă permite rezistenţa acesteia la
creşterea presiunii în cazul unui
defect intern;
- compactitate – deoarece nu este
necesar conservatorul, înălţimea
incintei transformatorului se poate
reduce cu 2-2,5 m;
- instalare uşoară – nu este necesar un
proces de purificare a uleiului;
- întreţinere uşoară – numai presiunea
gazului SF6 trebuie urmărită în timpul
funcţionării.
Structura internă a unui
Fig.1.25. Trafo cu SF6 construcţie Toshiba- transformator cu SF6 de
vedere exterioară 275kV/66kV/21kV de 300 MVA,
construcţie Toshiba,
este prezentată în
fig.1.25 iar în
fig.1.26 – vedere
exterioară a unui
astfel de
transformator care
se foloseşte în staţii
electrice închise.

Fig.1.26. Trafo cu SF6 construcţie Toshiba-într-o staţie interioară

Pentru posturi de
26
transformare, se utilizează din ce în ce mai mult transformatoare uscate în răşină sintetică.
Sunt fabricate în gama 100-2500 kVA, cu tensiuni de alimentare până la 20 kV (tensiune
secundară 410 V). Are următoarele caracteristici:
- nu prezintă risc de poluare;
- nu necesită întreţinerea dielectricului;
- este uşor instalat;
- este autoextintibil;
- rezistă la agresiunile mediului;
- nu necesită amenajări constructive (cuvă);
- gabarite şi greutate reduse.
Transformatoarele uscate elimină limitările impuse de transformatoarele cu ulei.
Astfel, ele pot fi amplasate chiar în centrul de consum (de sarcină) solicitat (blocuri de
locuinţe, spitale, metrou, etc.). Specifică acestor transformatoare este tehnologia de etanşare a
bobinajelor în vid la temperaturi înalte, într-o răşină epoxidică, ceea ce îi conferă
transformatorului o comportare excelentă la agresiunile specifice şi elimină riscurile fisurării.

27
 2. STAŢII ELECTRICE CU IZOLAŢIA ÎN AER
Staţiile exterioare cu izolaţia în aer (SEIA, respectiv denumirea din limba engleza AIS
- Air Insulated Switchgear) sunt realizate prin amplasarea în aer liber a instalaţiilor şi
echipamentelor componente. Acest mod de dispunere, considerat clasic, este practicat cu
precadere pentru tensiuni inalte şi foarte inalte (peste 110 kV) şi a fost adoptat initial din
motive preponderent economice. În prezent, existenţa staţiilor capsulate, cu izolaţia în gaz
(SF6), face ca, mai ales la tensiuni foarte inalte, motivaţia economica sa nu mai fie favorabila
staţiilor exterioare cu izolaţia în aer.
Principalele avantaje ale realizarii de statii exterioare cu izolaţia in aer sunt:
- absenţa unei cădiri şi deci, consum redus de materiale de construcţii;
- timpi de execuţie mai reduşi în comparaţie cu staţiile amplasate în cladiri;
- posibilitaţi de extindere relativ comode;
- limitarea extinderii avariilor din cauza distantelor mari între faze şi circuite;
- acces uşor la echipamente pentru exploatarea curenta şi pentru înlocuire, vizibilitate
buna a echipamentelor.
Dintre dezavantaje trebuie amintite în primul rand:
- suprafeţele mari de teren pe care le necesita;
- expunerea echipamentelor la intemperii şi poluare, deci cheltuieli mai mari de
investitie şi de exploatare.
Soluţiile constructive ale staţiilor exterioare cu izolare în aer sunt determinate, în
principal, de următoarele elemente:
- tipul constructiv al separatoarelor;
- tipul constructiv şi amplasarea căilor de curent;
- schema monifilară;
- restricţiile de teren.
În ultimul timp, mai multi constructori de echipamente pentru statii electrice propun
solutii noi, moderne care urmaresc in principal:
- reducerea suprafeţelor ocupate;
- creşterea siguranţei in funcţionare şi a disponibilitatii circuitelor;
- reducerea volumului de lucrari necesare intreţinerii echipamentelor;
- reducerea costurilor de investitii;
- reducerea costurilor de exploatare şi de intreţinere.
Pentru a ilustra in ce masura soluţiile moderne pentru statii electrice exterioare cu
izolatia in aer işi ating scopurile mai sus enunţate se va prezenta mai intai o solutie
constructiva clasica. Astfel, in figura 2.1 este prezentata o secţiune printr-o celula a unui
circuit de linie dintr-o
staţie de 110 kV cu doua
sisteme de bare colectoare.
Este important de remarcat
in acest desen modulul
notat simbolic S-I-TC-S,
format de separatorul de
bare SB, intreruptorul I,
transformatorul de
măsurare a curentului TC
şi separatorul de linie SL .
Fig.2.1. Secţiune printr-o celulă de linie dintr-o staţie de 110 Este un modul care se
kV regaseşe in majoritatea
statiilor electrice
27
exterioare. Dupa cum se observa din desen, in aceasta varianta constructivă, aşa zisă clasică,
el ocupa o parte importanta a celulei.
Punctul slab al acestor solutii "clasice", il reprezinta separatoarele cu izolatia intre
contactele deschise in aer. Aceste separatoare ocupa o suprafata mare, necesita operatii de
intreţinere (revizii, reparatii) care, chiar daca nu sunt foarte frecvente, presupun scoaterea din
funcţiune a elementelor staţiei care sunt direct racordate la aceste separatoare. Un exemplu
concludent îl reprezintă separatorul de bare, care in cazul unei revizii necesita scoaterea din
funcţiune a barei colectoare respective, cu efecte asupra intregii staţii. Ca urmare, pentru a
rezolva această problema apar mai multe sisteme de bare colectoare, ceea ce complica staţia
atat constructiv cat şi ca exploatare.
Un alt element caracteristic acestor soluţii il reprezinta faptul ca elementele
componente (separatoare, intreruptoare, transformatoare de masurare) se inlocuiesc greu, ele
trebuind, de cele mai multe ori, reparate pe amplasamentul din staţie. Pentru aceasta este
necesara prevederea unor zone de lucru cu distante de protecţie corespunzatoare, deci o
suprafaţă mai mare pentru staţie.
În dezvoltarea soluţiilor inovative de realizare a staţiilor electrice exterioare cu izolatia in
aer un rol important l-au avut progresele obtinute in construcţia echipamentelor electrice:
- întreruptoarele au devenit mai simple, mai mici şi mai uşoare chiar la tensiuni foarte
mari
- modernizările întreruptoarelor au permis ca funcţiile de separare şi legare la pămant sa
fie integrate intreruptorului. Ca urmare, o serie de separatoare din circuitele clasice au
inceput sa fie inlocuite de contacte debroşabile foarte sigure in exploatare şi care nu
necesită intretinere.
- au aparut sensori de curent şi tensiune avand la baza principii optice sau electrice, care
inlocuiesc clasicele transformatoare de masurare şi care pot fi cu uşurinta integrate
altor echipamente ca, de exemplu, intreruptoarele. Totodată au fost puse la punct
echipamente de control şi protecţie care pot comunica direct cu aceşti senzori şi care
cer foarte puţina energie. Sunt deja in construcţie astfel de echipamente care vor lucra
direct cu semnale digitale in locul semnalelor analogice.
- sistemul clasic de control şi protecţie poate fi completat cu sisteme care pemit
obţinerea a numeroase informaţii, nu numai referitoare la tranzitul energiei, ci şi la
comportarea echipamentelor din staţie, ca de exemplu: starea gazului din
intreruptoare, numarul de intreruperi, curenţii intrerupţi, viteza contactelor etc. Toate
aceste informaţii pot fi utilizate ulterior in cadru1 operaţiilor de intreţinere curentă,
reparaţii etc.
Realizarea unor echipamente cu o fiabilitate ridicată şi cu o întreţinere redusă sau chiar
fără întreţinere au avut o contribuţie importantă la proiectarea staţiilor moderne.
Marea majoritate a soluţilor noi, inovative, propuse pentru modemizarea sau construcţia
unor staţii exterioare noi au ca obiect modulul S-I-TC-S prezentat anterior şi mai ales
inlocuirea separatoarelor clasice avand. contacte mobile şi izolaţia intre aceste contacte in aer.
Trebuie remarcat faptul ca, in proiectarea soluţiilor moderne, o mare atenţie a fost
acordată posibilitaţii ca acestea sa poată fi aplicate cu relativa uşurinta la modemizarea
statiilor existente, avandu-se in vedere numarul mare de statii cu o durata de viaţă depaşita.
Direcţiile în care s-au dezvoltat soluţii inovative privind construcţia staţiilor electrice
sunt:
- gruparea aparatelor modului S-I-TC-S intr-o singură unitate constructivi. Această
unitate, care are aparenta unui singur echipament, este prefabricată in condiţii
corespunzatoare in hale industriale, folosindu-se separatoare, intreruptoare,
transformatoare de masurare obişnuite, aflate in fabricaţie curentă. Unitatea necesită
un singur utilaj de transport şi o singura fundaţie, timpul de montaj in staţie este redus;
de asemenea, poate fi inlocuită relativ rapid.

28
 - realizarea de echipamente care sa indeplineasca mai multe functiuni. Un astfel de
echipament poate prelua, de exemplu funcţiunile cerute de modulul S-I-TC-S. Ideea de
baza a acestei direcţii de modernizare o reprezintă renuntarea la separatoarele cu
contacte mobile clasice şi inlocuirea lor cu contacte debroşabile amplasate chiar pe
intreruptor, fig.2.2...fig.2.5. De asemenea, progresele realizate in construcţia
echipamentelor folosite la masurarea curentului şi tensiunii (in sensu! renunţării la
transformatoarele de masurare clasice şi înlocuirea lor cu traductoare) au permis
amplasarea acestora direct pe intreruptoare, de regula, in izolatoarele de trecere ale
acestora. Un alt exemplu poate fi un modul care sa inglobeze functiunile aparatelor
amplasate pe o plecare de linie: transformatorul de masurare a tensiunii, descarcatorul
cu rezistenţă variabila, cutitele de legare la pamant.
- realizari obţinute in domeniul staţiilor capsulate cu izolaţia in SF6 şi consta in
realizarea de module S-I-TC-S capsulate in SF6. Aceste soluţii au fost gandite mai ales
pentru modernizarea staţiilor existente prin inlocuirea uneia sau mai muItor celule
clasice cu aceste module capsulate cu izolaţia in SF6, rezultatul fiind o soluţie hibrida.
Consecinţa acestor progrese a fost simplificarea schemelor de conexiuni a staţiilor.
Pana acum, mai ales la tensiuni mari, şchemele folosite erau cele cu mai multe sisteme de
bare colectoare, cu bare de ocolire sau cu mai multe intreruptoare pe circuit, pentru a se putea
funcţiona fara intrerupere in cazul reviziilor sau reparaţiilor la echipamente. Realizarea de
aparate şi chiar module intregi cu fiabilitate ridicata şi care, in acelaşi timp, necesita foarte
puţina intretinere (unele chiar detoc) a permis utilizarea schemelor de conexiuni simple cu un
singur sistem de bare colectoare, scheme H in diverse variante etc, fig.2.2...fig.2.5. Evident,
prin aceasta se simplifica substantial construcţia şi exploatarea unei staţii, se reduc costurile şi

Fig.2.2. Configuraţia barelor colectoare comparativ cu o staţie convenţională cu bară de

transfer

Fig.2.3. Configuraţia barelor colectoare comparativ cu o staţie convenţională cu bara dublă

timpul de realimentare.

29
 Fig.2.4. Configuraţia barelor colectoare comparativ cu o staţie convenţională cu 1 ½
intreruptoare pe circuit

Fig.2.5. Configuraţia barelor colectoare comparativ cu o staţie convenţională cu schema in

H

Exemple de solutii moderne propuse de diverse firme

Module S-I-TC-S realizate cu echipamente clasice. Una dintre aceste solutii este cea
propusa de firma ABB pentru statii cu tensiuni de peste 245 kV inclusiv. Ea consta din
amplasarea pe un singur schelet a unui intreruptor tip HPL flancat de doua separatoare cu o
singura coloana (tip pantograf) prevazute cu cutite de legare la pamant şi a unui traductor de
curent realizat pe principii optice, fig.2.6.
În prezent exista variante propuse pentru tensiuni de la 245 kV la 550 kV.
Principalele avantaje ale acestei solutii sunt :
- reducerea suprafetei necesare pentru amplasare; comparativ cu solutiile clasice acest
modul poate conduce la reduceri de circa 60% a suprafeţei ocupate, fig.2.7; corespunzator se
va reduce costul terenului afectat statiei;
- reducerea volumului de fundatii necesar, a volumului de lucrari, respectiva costului
lucrarilor de constructii;
- reducerea volumului căilor de curent dintre aparate;
- realirarea şi testarea cablării interne intre aparatele componente în condiţii de fabrica;
- înlocuirea unei astfel de unitaţi se poate face mult mai repede decat în cazurile clasice.

30
 Fig.2.6.. Intreruptor debroşabil in module compacte

Fig.2.7. Economie de spaţiu pentru o staţie de 145 kV

Tot firma ABB propune o soluţie de modul prefabricat S-I-TC-S, pentru staţii de pana la
170 kV, in care cele doua separatoare sunt amplasate pe un schelet metalic deasupra
întreruptoarelor, fig.2.8.
O soluţie asemanatoare este propusa şi de firma Siemens pentru staţii cu tensiuni de 123
kV, pennitand reducerea cu circa 50% a suprafetei ocupate.
31
 Fig.2.8. Modul prefabricat S-I-TC-S în varianta MUW

Solutii compacte folosind module cu contacte debroşabile. La realizarea acestor soluţii

un rol important il are inlocuirea separatoarelor clasice cu contacte debroşabile compuse din
Fig.2.9. Modulul LTB COMPACT
contacte fixe care, de regula, fac parte
din restul instalatiei şi nu necesita nici
un fel de intreţinere şi contacte
amplasate pe întreruptor, mobile prin
deplasarea intreruptorului pe o cale de
rulare. Exista mai multe variante, in
functie de posibilitatile de deplasare a
intreruptorului. In afara întreruptorului
şi a contactelor debroşabile, un astfel de
modul mai poate contine
transfonnatoare combinate de curent şi
tensiune ori traductoare optice de curent
şi/sau tensiune, cutite de legare la
pamant, elemente de control şi
protectie.
Una din solutiile propuse de
firma ABB, denumita LTB COMPACT
foloseşte, ca şi soluţia HPL
COMPACT, intreruptorul cu SF6, tip
LTB deja probat in numeroase instalatii.
Acest intreruptor este amplasat pe o
cale de rulare care permite, eventual cu

32
ajutorul unui mecansim de acţionare, o deplasare inainte-inapoi, realizandu-se in acest fel
operaţia de separare cu ajutorul contactelor debroşabile ale intreruptorului. Contactele fixe pe
partea dinspre barele colectoare fac parte din acestea. Ele nu necesita intreţinere. De
asemenea, cadrul de susţinere a barelor colectoare poate face parte (opţional) din modulul
prefabricat (fig.2.9). La cerere, modul mai poate conţine cuţite de legare la pamant,
transformatoare de masurare sau traductoare pentru curent şi tensiune, descarcator pentru
protecţie impotriva supratensiunilor şi module specializate de control a functionarii
intreruptorului.
In prezent exista variante propuse pentru tensiuni de la 123 kV la 170 kV.
Principalele avantaje sunt
legate de reducerea suprafetei
ocupate, de simplificarea
schemelor de conexiuni, de
creşterea fiabilitaţii, scaderea
costurilor de intretinere,
instalarea rapida etc.
O soluţie oarecum
asemanatoare a firmei ABB este
denumita COMPASS.
Intreruptorul folosit are forma
literei greeceşi Γ (camera de
stingere este orizontală) şi pentru
debroşare poate fi deplasat lateral
Fig.2.10. Modul COMPASS (fig.2.10). De asemenea,
intreruptorul poate fi coborat de
pe soclu şi apoi retras din instalatie.
Modulul mai contine transformator de
masurare a curentului şi echipament
pentru protecţie şi control, iar opţional-
transformator de masurare a tensiunii şi
descarcator.
Practic, acest modul conţine cea
mai mare parte a celulei. Tensiunile
pentru care se propune un astfel de modul
sunt cuprinse intre 72 kV şi 170 kV.
Avantajele prefabriciirii celei mai
mari părţi ale celulei sunt multiple:
- transport comod şi sigur,
- lucrarile de construcţie pe teren
putine şi in timp scurt,
- teste executate in conditii de
fabrica etc.
Partea de protecţie şi control este
realizată cu ajutorul unui computer de
celulă şi este amplasata in dulapuri
speciale care conţin echipamentul a doua
celule. Sistemul este astfel conceput incat
sa permită adaugarea şi a altar funcţiuni
Fig.2.10. Elemente componente modul ca, de exemplu. de monitorizare a
COMPASS: 1-camera de stingere; 2- intreruptorului, etc. Întregul modul
transformator de curent; 3-separatoare necesită o fundaţie foarte simplă de formă
rectangulară, de mică grosime şi fără

33
 probleme speciale de rezistenţă.
Deoarece modulul prezentat nu contine şi cuţite de legare la pamant, el poate fi folosit
impreuna cu un alt modul, care sa contina transformatorul de măsurare a tensiunii şi cuţitul de
legare la pamant. Utilizarea modulului COMPASS la realizarea unor staţii electrice, fig.2.11,
permite in primul rand adoptarea unor scheme de conexiuni foarte simple: scheme cu un
singur sistem de bare colectoare, secţionate sau nu, diverse categorii de scheme H. In astfel de
situaţii, barele colectoare se realizeaza din teava de aluminiu, autoportante, iar cele trei faze se
amplaseaza in
triunghi.

Fig.2.11. Folosirea modulului COMPASS într-o staţie de 145 kV

34
 Şi firma Siemens propune o solutie de modul cu intreruptor debroşbil pentru statii cu
tensiuni de 123 - 145 kV. Modulul conţine un întreruptor tip 3APIF, contacte debroşabile, un
dispozitiv electromecanic de acţionare, transformator de masurare a curentului şi tensiunii, un
dulap pentru aparatura de automatizare şi control. Tot modulul este preasamblat şi testat în
conditii de fabrica. Avantajele sunt cele enumerate anterior. Şi în cazul folosirii acestui modul
sunt de preferat scheme de conexiiuni foarte simple. Reducerile de suprafaţă ocupată de staţie
sunt de ordinul a 45%.
Solutii compacte folosind module capsulate cu izolatia in SF6. Avantajele solutiilor
constructive folosind izolaţia în gaz sunt foarte bine cunoscute. Realizarea de statii cu izolatia
in SF6 a devenit ceva obişnuit, existand ţări in care, practic, nu se mai construiesc statii noi de
inalta tensiune decat cu această tehnologie. Pe de alta parte există destul de multe statii vechi
cu izolatia în aer, cu durata de viata depaşita. Reconstrucţia lor completa poate fi costisitoare.
Plecand de la aceste considerente s-au dezvoltat solutii în care modul S-I-TC-S este realizat
capsulat cu izolatia în SF6. Aceste solutii au avantajul ca pot fi foarte bine folosite şi la
modernizarea statiiIor exterioare cu izolatia in aer. O astfel de solutie constructiva propune
firma ABB sub denumirea de PASS, care este de fapt prescurtarea de la Plug and Switch
System, adica instaleaza, cupleaza circuitele secundare (plug) şi se poate face comutatia dorita
(switch).
Solutia PAS' constă in realizarea unei celule complete de înalta tensiune prin
integrarea întreruptorului, a separatoarelor de bare, a senzorilor de masurare, a cutitelor de
legare la pamant într-un singur compartiment capsulat şi cu izolare în SF6. Echipamentul de
inalta tensiune este limitat la strictul necesar unei funcţionari in siguranţă a statiei. Capsularea
este monofazata şi fiecare unitate constructiva este asamblata şi complet testata in fabrica. La
transport se demonteaza doar izolatoarele de trecere prin care caile de curent intra in modul.
Intreruptorul, separatoarele de bare şi cutitele de legare la pamant sunt cele care au
fost indelung testate in tehnologia realizarii statiilor capsulate cu izolare în SF6. Capsula este
realizata din fibra de sticla impregnata cu raşini epoxidice. Functiunile transformatoarelor
traditionale de masurare a curentului şi tensiunii sunt realizate prin intermediul unei generatii
avansate de senzori care inglobează ambele functiuni intr-o singura unitate. Aceşi senzori
permit o gama larga de masuratori pentru o gama larga de functiuni de control şi protectie.
Există un echipament complet de monitorizare a funcţionarii modulului, începand cu
masuratori ale gazului şi continuand cu multe aIte masuratori privind conditiile in care
funcţioneaza intreruptorul (durata de functionare a pompei, energia consumată pentru
acţionare, viteza de deplasare a contactelor, durata de viaţă ramasă, etc.).
Necesarul de lucrari in statie pentru amplasare se rezumă la realizarea unei fundatii
relativ simple şi ieftine pentru fiecare modul monofazat. Toate circuitele secundare se

Fig.2.11. Schema de conexiuni a modulul PASS comparativ cu modulul clasic

35
racordează prin cabluri din fibra optica speciale prevazute cu conectori care nu necesita decat
introducerea „ în priza” (plug).

Fig.2.13. Solutia constructiva a modulului PASS pentru o faza

In figura 2.12 este prezentata schematic conceptia modulului pentru cazul unei celule
dintr-o statie cu doua sisteme de bare colectoare. Se observa absenţa separatorului de linie şi a
cutitului de legare la pamant pe partea dinspre linie. Absenta separatorului de linie este
justificata de disponibilitatea foarte mare a modulului capsulat. În ceea ce priveşte necesitatea
legarii la pamant a liniei, aceasta se poate realiza cu ajutorul cutituIui dinspre separatoarele de
bare, prin inchiderea intreruptorului. Constructorul ofera insa, la cerere, şi posibilitatea

Fig.2.14. Amplasarea unui modul PASS într-o staţie

36
amplasarii unui modul aditional, tot in SF6, continand separatorul de linie şi cutitul de legare
la pamant respectiv.
Solutia constructiva a modulului PASS pentru o faza este prezentata in figura 2.13 iar
amplasarea unui modul PASS într-o staţie – în fig.2.14.
Aşa cum s-a mai aratat, modulele PASS au multiple posibilitati de utilizare, de la
modernizări de statii existente pana la realizarea de statii noi. A vantajele sunt:
- fiabilitate foarte mare, datorata tehnologiei de izolare in gaz;
- aplicabilitate la orice configuratie a schemei de conexiuni;
- reducerea cu aproape 60 % a suprafeţei necesare realizarii staţiei;
- posibiltatea aplicării mentenanţei adaptive;
- amplasarea pe teren intr-o singura zi a echipamentului primar al unei celule;
- optimizarea costurilor totale: investiţii plus costuri de exploatare.
În continuare sunt prezentate citeva posibilităţi de utilizare a modulelor PASS la
modernizarea unei staţii clasice exterioare, cu izolare in aer, cu dauă sisteme de bare
colectoare. Astfel, in cazul unei staţii de 220 kV cu două circuite de linie şi un circuit de
transformator, fig.2.15, într-o prima etapă, se păstrează caile de curent ale barelor colectoare
şi se inlocuieşe numai echipamentul celulei de transformator. Operaţia se poate face fără a se
modifica structura construita a barelor colectoare şi spatiul

afectat celulei de transformator, fig.2.16. Sunt necesare doar reconstruirea fundatiilor. In mod
similar se pot inlocui ulterior şi echipamentele celorlalte circuite.
Solutia poate fi aplicata şi la extinderea unei staţi clasice la care există restrictii de
teren. În astfel de cazuri trebuie extinse doar barele colectoare. În plus, in cazul staţiilor cu
doua sisteme de bare colectoare, modulele PASS permit amplasarea de celule faţă in faţă, fără
a se recurge la cel de-al treilea camp de bare, fig.2.17, aşa cum este uzanta in cazul solutiilor
constructive clasice.
Soluţia cu module PASS poate fi aplicata şi la realizarea unor staţii complet noi. De
exemplu. in cazul unei staţii de 220 kV noi cu doua sisteme de bare colectoare şi 4 circuite
(doua LEA, un transfonnator şi o cuplă transversală), fig.2.18, realizata numai cu module
PASS reducerea suprafeţei ocupate, comparativ cu realizarea clasica este de 58%.

Fig.2.15. Schema clasică a staţiei de 220 kV

37
Fig.2.16. Înlocuirea celulei trafo cu modul PASS

Fig.2.17. Celule faţă în faţă cu module PASS

38
 Fig.2.18. Staţie nouă cu module PASS

Firma ABB construieşte staţii electrice interioare închise de înaltă şi foarte înaltă
tensiune (110-550 kV), tip I-AIS, folosind ca mediu izolant aerul. Imagini din interiorul unei
astfel de staţii sunt în fig.2.19.

Fig.2.19. Staţie interioară tip I-AIS fabricaţie ABB

39
 Firma Alstom fabrică, de asemenea, staţii compacte izolate cu aer tip CAIS – 72,5 kV
la 170 kV, cu avantajele prezentate mai sus. O comparaţie între staţiile izolate cu aer (AIS),
cele compacte (CAIS) şi cele izolate cu gaz (GIS) este arătată în fig.2.20.

Fig.2.20. Comparaţie între diferite tipuri de staţii electrice interioare

40
 3. STAŢII ELECTRICE CU IZOLAŢIA ÎN SF6
Celulele capsulate sunt cele la care echipamentul component este complet inchis in
carcase de protectie, etanşe fata de aerul atmosferic. Capsularea se poate realiza şi prin
blindare, in scopul asigurarii unei protectii sporite la solicitari mecanice. În interior, izolarea
poate fi obtinuta utilizand diferite fluide, in general, la presiuni superioare celei atmosferice.
Dezvoltarea rapida a statiilor electrice cu celule capsulate in metal a fost declanşata de
creşterea necesarului de energie electric a, mai ales in zonele dens populate, cum sunt oraşele
mari şi centrele industriale, acolo unde tensiunea de 110 kV a devenit tot mai mult o tensiune
de distributie. Adeseori, in aceste zone nu mai exista spatiu suficient pentru constructia
statiilor in aer liber sau pentru extinderea instalatiilor de înaltă tensiune clasice. De asemenea,
costul terenului mereu in creştere in marile oraşe face neeconomica amplasarea unor astfel de
instalatii.
Întrucat dimensiunile de gabarit ale instalatiilor de inalta tensiune se stabilesc in
special in functie de distanţele de izolare necesare, compactarea presupune adoptarea unor
masuri pentru diminuarea acestor distante. Printre masurile principale de reducere a
distantelor de izolare pot fi citate:
a) folosirea dispozitivelor de limitare a supratensiunilor;
b) aplicarea unui strat protector pe izolatoare pentru micşorarea efectelor poluarii din
marile oraşe sau de pe unele platforme industriale;
c) montarea in spaţii interioare, pentru inlaturarea influentei conditiilor de clima,
precum şi a poluarii;
d) capsularea, prin introducerea in invelişuri metalice etanşe;
e) folosirea dielectricilor cu o rigiditate dielectrica mai mare decat cea a aerului la
presiune atmosferica;
f) marirea densitatii, mai ales cea a dielectricilor gazoşi;
g) adoptarea unor masuri pentru uniformizarea campurilor electrice.
În cazul instalatiilor clasice sunt aplicabile doar masurile a, b, c şi intrucatva g, ele
permitand insa numai o foarte mica reducere a dimensiunilor de gabarit ale statiilor. De abia
combinarea masurilor d-g şi eventual a permit o micşorare substanţiala a gabaritelor,
elementul esenţial pentru reducere ramanand capsularea ermetică a tuturor elementelor aflate
sub tensiune într-un înveliş metalic legal la pământ.
Capsularea asigura, de asemenea:
- eliminarea impurităţilor,
- reducerea numarului de avarii provocate de alţi factori externi,
- securitatea impotriva electrocutarilor,
- reducerea irnpactului asupra mediului.

Alegerea mediului de capsulare

Capsularea in metal pentru realizarea unor instalaţii electrice cu gabarite reduse este
cunoscuta de multa vreme, dar cu materialele izolante clasice - ulei, aer comprimat sau izolant
solid - a fost folosita limitat. O utilizare pe scara mai larga au cunoscut-o numai legaturile
conductoare sau celulele cu gabarite nemicşorate, corespunzatoare unei izolari in aer la
presiune atmosferica, la care capsularea se utilizeaza doar cu scopul unei protecţii prin carcasa
(din metal sau uneori din materiale plastice).
Dielectrici solizi
Folosirea materialelor dielectrice solide este dezavantajoasa in primul rand ca urmare
a cerintelor tehnologice şi de calitate deosebite care se pun la producerea lor. Nu este înca
suficient clarificat procesul de imbatranire şi limita duratei de viată pentru folosirea izolaţiei

41
solide la tensiuni foarte înalte. Este destul de greu sa se asigure o omogenitate
corespunzatoare.
Folosirea dielectricilor solizi nu este posibila in zonele in mişcare ale
intreruptoarelor şi separatoarelor.
Dielectricii solizi se utilizeaza insa in combinaţie cu alte medii de izolare.
Dielectrici lichizi
Folosirea dielectricilor lichizi, mai ales a uleiului, este cunoscuta de mult şi raspandita pe
scara larga în construcţia de aparate electrice. Dezavantajele folosirii uleiului constau în
cantitaţile mari de ulei necesare, cheltuielile destul de ridicate ce deriva din aceasta, pericolul
sporit de incendii, produsele sale de descompunere care reduc nivelul de izolare.
Dielectrici gazoşi
Cei mai utilizaţi dielectrici gazoşi sunt aerul şi hexafluorura de sulf (SF6). La început a
fost utilizat aerul comprimat.
Carcasele au fost realizate din oţel nemagnetic şi aluminiu, compartimentate şi legate
la pamant individual.
Apariţa instalaţiilor cu aparataj in carcasa metalică cu izolaţie gazoasa (GIS- Gas
Insulated Switchgear), a carui izolare este realizata, cel puţin parţial, de către un gaz izolant,
altul decat aerul a revoluţionat însa concepţia staţiilor electrice.
Dezvoltarea pe scara industriala a GIS in ultimii 30 ani s-a facut pe seama
proprietaţilor foarte bune ale hexafluorurii de sulf (SF6) - atat ca material izolant, cat şi ca
rnediu de stingere a arcului electric - care au creat condiţii deosebite pentru dezvoltarea
tehnicii intreruptoarelor de putere. Astfel, SF6:
- are rigiditate dielectrică de cca 4 ori mai mare la presiuni de cca 4 ori mai mici faţă
de aerul comprimat;
- are viteză de recombinare a ionilor mare şi inerţie termică mică, proprietăţi care îl
fac un bun agent de stingere a arcului;
- are greutate specifică de 5 ori mai mare decât aerul, proprietate care-l face uşor de
manipulat;
- este incolor, inodor, stabil chimic, neinflamabil şi netoxic;
- are un coeficient de transmitere a căldurii prin convecţie de 5 ori mai mare decât
aerul;
- are capacitate mare de absorbţie a electronilor liberi.
Singurele frâne de folosire masivă a SF6 în realizarea instalaţiilor de înaltă tensiune
sunt de natură tehnologică şi anume:
- tehnologia de obţinere a hexafluorurii de sulf pure fiind mai dificilă face ca preţul
să se menţină relativ ridicat;
- tehnologia de realizare şi exploatare a unor astfel de instalaţii presupune acurateţe
în direcţia realizării etanşării tuturor componentelor şi în direcţia realizării
etanşării tuturor componentelor şi în direcţia conservării în timp a purităţii gazului
care evident se va afla în contact permanent cu părţile metalice şi cele izolante ale
instalaţiei.
Ambele dificultăţi vor dispare treptat deoarece pe de o parte creşterea producţiei de
SF6 va duce inevitabil la scăderea preţurilor acestui gaz, iar pe de altă parte o trăsătură
caracteristică a dezvoltării societăţii este şi perfecţionarea continuă din toate punctele de
vedere a tehnologiilor industriale.
Folosirea hexafluorării de sulf ca izolant în instalaţiile de înaltă tensiune presupune
introducerea unor principii oarecum diferite de cele folosite la alte categorii de instalaţii şi
anume:
- capsularea întregii instalaţii în carcase metalice etanşe, capsulare care poate fi
făcută monofazat sau trifazat;
- compartimentarea în module normalizate interschimbabile.

42
 Capsularea este obligatorie pentru menţinerea gazului în zona instalaţiei. Practica
dovedeşte că atât capsularea monofazată cât şi cea trifazică oferă avantaje care duc la
folosirea ambelor soluţii.
Capsularea trifazică duce la economie de spaţiu, de materiale şi manoperă iar în plus,
câmpurile celor trei faze, compensându-se
reciproc, duc la scăderea pierderilor. Capsularea
monofazată elimină scurtcircuitele între faze,
limitează eforturile electrodinamice între faze,
permiţând orice aşezare relativă a fazelor.
Carcasa se execută din oţel nemagnetic sau
din aluminiu. Numai la diametre mari ale
blindajului se pot folosi carcase din oţel obişnuit
Fig.3.1. Capsularea barelor: a – deoarece curenţii turbionari ce pot duce la
monofazată; b – trifazată încălziri inadmisibile în carcasă sunt mici.
În fig.3.1 se reprezintă capsularea mono şi
trifazată.
Compartimentarea se realizează de obicei
în module care constituie şi elementele
componente ale celulei (întreruptor, separator, etc.)
şi care se separă între ele etanş. Aceste module se
pot asambla în diferite moduri pentru a se realiza
schema monofilară dorită sau pentru a se putea
încadra instalaţia în restricţie privind dimensiunile.
Compartimentarea are însă şi alte avantaje
importante:
Fig.3.2. Izolatoare folosite în - limitarea propagării defectelor;
instalaţiile cu SF6: a – conice; b – - localizarea scăpărilor de gaze;
disc; c - suport - reducerea cantităţii de gaz ce se
manipulează la o intervenţie în
interiorul carcasei;
- posibilitatea demontării unei
părţi din instalaţie fără
scoaterea din funcţiune a
întregului.
Separarea etanşă a
compartimentelor se poate realiza cu
izolatoare conice sau disc (fig.3.2). În
fig.3.3 se prezintă un exemplu de
compartimentare a unei instalaţii cu
bară dublă.
Presiunea gazului SF6 în
interiorul carcasei metalice se alege în
aşa fel ca rigiditatea dielectrică să fie
cea necesară (rigiditatea dielectrică este
direct proporţională cu presiunea) şi să
Fig.3.3. Compartimentarea unei instalaţii cu SF6 se evite condensarea SF6 la
temperaturile minime de funcţionare a
instalaţiilor. Practica a arătat că domeniul optim de presiune este de 2,8 at la –40 0C şi 5 at la
+75 0C. În întreruptoare presiunea poate fi mai mare.
Elementele componente ale instalaţiilor cu SF6 se realizează în diferite soluţii
constructive.

43
 Barele colectoare şi căile de curent în general se execută din ţevi din cupru sau
aluminiu susţinute de izolatoare din răşini epoxidice şi capsulate mono sau trifazat. Modulele
de bare au lungimi de 2-5 m. Derivaţiile şi capetele barelor sunt prevăzute cu ecrane ce
realizează uniformizarea potenţialelor.
Întreruptoarele folosite în instalaţiile izolate cu SF6 sunt cu ulei puţin, cu vid sau mai
natural cu SF6. Acestea din urmă sunt constructiv asemănătoare cu întreruptoarele cu aer
comprimat şi pot fi pneumatice sau autopneumatice. Cele pneumatice sau cu dublă presiune
sunt echipate cu rezervoare speciale în care se comprimă SF6 la 12-14 at. La acţionarea
întreruptorului, prin deschiderea unei supape, gazul pătrunde în compartimentul de joasă
tensiune, „spălând” spaţiul de stingere a arcului. Readucerea gazului în rezervoare se face cu
ajutorul unor compresoare şi filtre care reţin produsele de descompunere rezultate din
contactul gazului cu arcul electric.
Deoarece la 00C şi 13,26 at gazul se lichefiază în aceste întreruptoare se montează o
instalaţie de termostatare a gazului. Întreruptoarele autopneumatice realizează circulaţia
gazului în zona contactului printr-un piston auxiliar acţionat odată cu contactul. Aceste
întreruptoare sunt mai robuste dar pentru atingerea aceloraşi performanţe ca şi întreruptoarele
autopneumatice sunt necesare mai multe camere de stingere. Acţionarea se poate face
pneumatic sau oleopneumatic.
Separatorul nu mai poate, prin însăşi construcţia sa, să separe vizibil părţi ale
instalaţiei, lucru care face folosirea lui puţin diferită de cea din instalaţiile izolate cu aer la
presiunea atmosferică. Astfel pentru a se garanta securitatea personalului şi deci pentru a se
putea certifica poziţia deschis a
separatorului se practică
următoarele metode:
- se montează
separatoare de legare la
pământ mai multe decât
în celelalte categorii de
instalaţii. Practic se
prevede posibilitatea
punerii la pământ a
tuturor elementelor din
instalaţie care pot fi
separate;
- se prevăd ecrane
Fig.3.4. Secţiune printr-un separator de instalaţie cu special legate la pământ
SF6 care se introduc între
contactele
separatoarelor în poziţia deschis a acestora;
Se folosesc aproape exclusiv separatoare de tip axial cu contactul fix în formă de
tulipă. Principial un astfel de modul separator este prezentat în fig.3.4.
Separatorul de legare la pământ este folosit drept element principial de securitate şi
pentru şuntarea arcului electric eventual apărut, pentru stingerea lui rapidă şi limitarea
efectelor distructive.
În acest din urmă scop dispozitivul de legare la pământ se prevede cu un dispozitiv
de acţionare automată rapidă la închidere. Pentru scopul prim este necesar ca poziţia
dispozitivului să fie ferm semnalizată în exterior.
Transformatorul de curent este de tip toroidal. În zona transformatorului de curent
trebuie luate măsuri de reducere a influenţei curenţilor din carcasă, de exemplu prin
întreruperea carcasei în interiorul miezului transformatorului dacă miezul are diametrul mai
mare decât carcasa.

44
 Transformatorul de tensiune poate fi inductiv sau capacitiv. Transformatoarele
capacitive sunt mai uşor de încadrat în aceste instalaţii. Principial acest tip de transformatoare
de tensiune au sarcina secundară nominală limitată. Acest neajuns poate fi înlăturat prin
legarea sarcinii secundare la divizor prin intermediul unei scheme electronice de amplificare.
Racordul spre exterior (cablu, LEA) are funcţia de a realiza etanşeitatea între mediul exterior
instalaţiei (uleiul din cablu, aerul atmosferic) şi hexafluorura de sulf din interior. Se realizează
cu un izolator conic străbătut de un izolator de trecere de tip condensator.
De obicei se combină cu
separatorul de linie şi cel de legare
la pământ. O secţiune este dată în
fig.3.5. Toate acestea sunt susţinute
de o secţiune prezentată în fig.3.6
printr-o instalaţie cu SF6 de 110 kV
cu bară dublă în care se evidenţiază
şi raportul dimensional între
elementele componente.
Fig.3.5. Secţiune printr-un racord în cablu: 1 –
Barele colectoare sunt
contact; 2 – conductor; 3 – piese de racord; 4, 5 –
ecranate monofazat şi întreruptorul
ecran; 6 – manşon terminal
este cu ulei puţin.
Dispoziţiile spaţiale a
elementelor instalaţiei cu SF6 sunt diverse şi rezultă din modul de aşezare a întreruptorului
(orizontal sau vertical), de amplasarea barelor colectoare (sus sau jos), de capsularea barelor
colectoare (mono sau trifazat) de numărul de bare colectoare (simplă, dublă, triplă), etc.
Fiecare dispoziţie este avantajoasă din anumite puncte de vedere.

Fig.3.6. Secţiune şi schemă monofilară printr-o instalaţie de

110 kV cu bară dublă în SF6

În fig.3.7 sunt prezentate variante de instalaţii cu întreruptorul montat vertical, iar în

fig.3.8 o instalaţie cu întreruptorul (I) montat orizontal şi barele colectoare (B1 şi B2) aşezate
jos şi capsulate trifazat.
Transformatorul de tensiune (TT) şi racordul cablului (RC) sunt amplasate unul
deasupra altuia în spatele celulei.
La medie tensiune, introducerea instalaţiilor cu SF6 permite pe de o parte
campactizarea instalaţiilor (dimensiuni ale instalaţiilor de 7,2-36 kV se dau în tabelul 9.5) iar
pe de altă parte desensibilizarea acestora la agresivităţile mediului.

45
 Fig.3.7. Dispoziţii constructive de instalaţii cu SF6, bare duble şi
întreruptor vertical: a – bare sus capsulate trifazate; b – bare jos capsulate
monofazate; c – bare jos capsulate trifazate

În fig.3.9 se prezintă o vedere a unei instalaţii de medie tensiune cu SF6 care foloseşte
întreruptor cu vid.
Tabelul 9.5.
Schema Bară simplă Bară dublă
Dimensiunea
Lăţimea 600 600
Înălţimea 2120 2200
Adâncimea 1510 2430

46
 Montarea unei instalaţii cu SF6 este
relativ simplă deoarece constă din amplasarea
modulelor ce reprezintă componente ale
instalaţiilor, module realizate şi încercate
individual în fabrică.
În exploatare, esenţială este
supravegherea continuă a etanşeităţii şi
completarea pierderilor de gaz care se poate
face şi automat. Instalaţia poate funcţiona la o
presiune de minim 85% din cea nominală
Fig.3.8. Instalaţie în SF6 cu bară dublă şi când instalaţia se scoate automat din
întreruptor montat orizontal sus funcţiune.
Starea instalaţiei inclusiv defectele pot
fi evidenţiate pe căi clasice sau prin urmărirea
presiunii gazului.
Pentru intervenţia la un modul
component se execută următoarele operaţii:
- scoaterea de sub tensiune şi
punerea la pământ;
- extragerea gazului din tronsonul în
cauză (există o instalaţie specială
de golire-depozitare-umplere);
- punerea modulului în contact cu
aerul;
- demontarea flanşelor sau a gurilor
de vizitare;
- intervenţia propriu-zisă;
- montarea flanşelor sau/şi gurilor
de vizitare;
- extragerea umidităţii şi aerului cu
pompa de vid;
- umplerea cu SF6;
Fig.3.9. Vedere în perspectivă a unei - deconectarea punerilor la pământ
instalaţii cu SF6 şi întreruptor cu vid: S – şi punerea sub tensiune;
separator; I - întreruptor În concluzie, instalaţiile cu SF6 s-au
impus vertiginos la o plajă de tensiuni între 6
şi 750 kV fiind cerute de restricţii de spaţiu şi de necesitatea simplificării exploatării. Volumul
cheltuielilor de investiţie este acum mai ridicat decât la soluţiile clasice dar această diferenţă
poate fi compensată prin reducerea volumului de construcţii, a timpului de realizare,
reducerea volumului operaţiilor de exploatare, simplificarea reţelelor de distribuţie.
Necesarul de suprafaţă este considerabil mai mic decât la soluţiile clasice. Faţă de
instalaţiile de tip exterior, o instalaţie cu SF6 necesită, la 110 kV cca 6% suprafaţă, la 220 kV
cca 4% şi la 380 kV cca 3%. Aceasta face oportună introducerea lor ori de câte ori există
suprafaţă disponibilă limitată (de exemplu la centralele hidro subterane, la extinderea sau
modernizarea unor instalaţii existente, etc.
Securitatea în funcţionare este cert mai ridicată decât la soluţiile clasice şi se datorează
următoarelor particularităţi:
- posibilităţi mici de amorsare a unui arc electric în interiorul instalaţiei;
- sensibilitate mult mai redusă faţă de agenţii externi (izolatoarele şi căile de curent
sunt practic inaccesibile pentru agenţii chimici din atmosferă iar dimensiunile
reduse pe verticală a instalaţiilor le fac mai puţin vulnerabile la cutremure);
- sunt complet protejate la loviturile directe de trăsnet;

47
 - este înlăturat pericolul de incendiu;
- sunt practic insensibile la praf şi murdărie, proprietate care le recomandă în unele
medii extreme (termocentrale).
Avantaje au instalaţiile cu SF6 şi din punct de vedere al acţiunii lor asupra mediului
exterior şi a oamenilor, cum ar fi:
- nu produc zgomot, câmpuri electromagnetice şi nu poluează estetic mediul;
- pericolul de explozie a carcasei este practic inexistent;
- măsurile de electrosecuritate sunt mai uşor de îndeplinit;
- volumul şi greutatea modulelor de transport şi montaj le fac uşor de manipulat.

Fig.3.10. Exemple de instalaţii de 245 kV rezultate din

combinarea unor elemente capsulate cu altele în execuţie
clasică exterioară: a – cu întreruptorul şi transformatorul
de măsură capsulat; b – cu bare capsulate blindate

Există şi posibilitatea combinării unor module de instalaţii cu SF6 cu instalaţii clasice,

situaţii care pot apărea la extinderi, modernizări sau să fie impuse de restricţii de suprafaţă. În
fig.3.10 sunt prezentate două instalaţii de 245 kV combinate din module cu SF6 şi aparate
montate în exterior.
În figurile următoare sunt arătate diferite tipuri de staţii izolate cu gaz (SF6) construite
de diferite firme: MITSUBISHI (fig.3.11), ABB (fig.3.12), ALSTOM (fig.3.13) care pot fi
montate în interior sau exterior.

48
 a b

c
Fig.3.11. Staţii izolate cu gaz, fabricaţie MITSUBISHI: a – izolaţie monofazată
(72,5...300 kV); : a – izolaţie monofazată (362...800 kV); c - izolaţie trifazată
(72,5...170 kV);

a b

c d
Fig.3.12. Staţii izolate cu gaz, fabricaţie ABB: a – tip ELK0 (72,5...170 kV); b –
tip ELK14 (220...300 kV); c – ELK3 (362...550 kV)

49
 a b

c d
Fig.9.51.Staţii izolate cu gaz, fabricaţie ALSTOM: a – tip B65 (145 kV); b – tip
B95 (170...245 kV); c – tip T105 (245...362 kV); d- tip T155 (420...550 kV)

Influenta GIS asupra mediului

În afara de influenţa mediului ambiant asupra sigurantei in funcţionare a instalaţiei

electrice, o mare importantă o poate avea şi efectul reciproc: influenţa instalaţiei de inaltă
tensiune asupra mediului ambiant.
- Ecranarea electrica inlatura acţiunea campului electric asupra mediului exterior şi
asupra personalului. Se evita perturbarile de inalta frecvenţă daunatoare pentru receptoarele
radio şi TV. Influenţa arcurilor electrice asupra mediului inconjurator este mult redusă.
Rezultatele anchetei internaţionale efectuate de grupul de lucru CIGRE-23, au scos in
evidentă faptul ca la 65% dintr-un total de 73024 celule cu intreruptor şi an nu s-au raportat
probleme legate de compatibilitatea electromagnetica, la 32% s-au indicat descarcari la
carcasa şi la 16% - diverse disfuncţionalităţi in circuitele secundare. Dintre cei supuşi
anchetei, 19% au luat masuri prin legări suplimentare la pamant şi 17% - diverse masuri de
protectie a circuitelor secundare. Interferentele cu tertii au fost neglijabile.
- Instalaţiile capsulate asigura o protecţie sporita contra atingerii accidentale a
elementelor aflate sub tensiune.
- Densitatea de 5 ori mai mare decat a aerului, atrage dupa sine o conductibilitate
fonica slaba. Intrucat deconectarea intreruptoarelor cu SF6 este mult mai silenţioasa, se reduce
simţitor poluarea fonica.
- Construcţia este foarte compacta şi se poate integra intr-un spaţiu restrans.
- Impactul vizual al statiilor capsulate este foarte redus, deoarece acestea se pot
amplasa uşor in constructii existente şi deja integrate in mediul ambiant. Pe de alta parte,

50
"staţia viitorului" este special concepută pentru a fi compatibila cu mediul; ea este formata din
cateva carcase, cu o alegere corespunzătoare a acoperişului, a materialului pentru pereţi şi a
culorii. S-au pus la punct sisteme pe calculator, care utilizeaza tehnologii de tratare
tridimensională a imaginii pentru a vizualiza pe ecran modul in care staţia se integreaza
estetic in mediul ambiant şi pot furniza o baza de date pentru facilitarea unui schimb de opinii
cu privire la concepţia staţiei.

Manipularea hexafluorurii de suIt şi a produselor sale de descompunere

În timpul funcţionarii staţiilor electrice capsulate pot apărea diverse produse de
descompunere, ca urmare a descompunerii catalitice la nivelul suprafetelor calde (aflate la
circa 200 °C), prin descarcari parţiale, prin ruperea arcului electric sau ca urmare a arcurilor
interne. Tipul şi concetraţia produselor de descompunere depind de o serie de factori, cum ar
fi caracteristicile sursei de descompunere, concepţia aparatajului şi materialele utilizate.
Printre parametrii de baza pot fi amintiţi curentul de descarcare şi durata sa, timpul dupa
descarcare şi prezenţa unor produse asociate pentru reacţii chimice.
Principalele produse de reacţie sunt materialele vaporizate din electrozi (cupru,
wolfram, aluminiu, carbon). Reacţia acestor substante cu fragmente de SF6 produse prin
procesul de descarcare conduc, in mai puţin de o secunda, la un anumit numar de produse de
descompunere primare, printre care ce1e mai importante sunt fluoruri metalice solide (CuF2,
AlF3) şi gazoase (WF6), tetrafluorura de carbon CF4 (gaz) şi tetrafluorura de sulf SF4 (gaz).
Unele dintre aceste produse primare sunt chimic stabile, in timp ce alte1e (WF6, SF4) nu,
conducand in prezenţa aerului, apei, aluminiului, siliciului, la un mare numar de reacţii
secundare. Aceste reacţii secundare se produc intr-un timp de reacţie foarte variabil (de la
cateva secunde pana la mai multe luni) şi evolueaza in funcţie de cantitatea de produse de
reacţie existenta.
Reacţiile primare şi secundare produc un amestec de produse solide şi gazoase, care
depinde de timp şi de concepţie şi care, in general, nu poate fi specificat cantitativ.
Studiul efectuat de grupul de lucru CIGRE pe un chestionar la care au raspuns 56 de
organizaţii din 16 tari, a permis desprinderea unor concluzii prezentate succint in cele ce
urmeaza. Astfel s-a constatat ca punctele calde, descarcarile parţiale şi scânteile produc in
special produse de reacţie cu impuritaţi gazoase, umiditatea fiind principalul catalizator al
reacţiei. În schimb, arcul electric, fiind o sursa puternica de ca1dura, conduce la o vaporizare
importanta a materialului de contact, producând astfel compuşi metalici solizi şi gazoşi in
cantitate mult mai mare. In ceea ce priveşte toxicitatea produselor de descompunere, s-a
constatat ca o toxicitate importanta este produsa doar ca urmare a unui arc electric important,
deci în intreruptoarele de putere sau in caz de arc intern.
Absorbţia produselor de descompunere se poate face prin utilizarea diverselor tipuri de
produse absorbante. Introducerea unor absorbanţi statici in interiorul instalaţiei capsulate
permite absorbţia vaporilor de apa şi a produselor de descompunere gazoase. Substante
absorbante suplimentare, capabile sa separe produse de descompunere solide şi/sau
pulverulente şi gazele reactive sunt utilizate in unităţi de întreţinere şi/sau reciclare.
Absorbantele utilizate in intreruptoare sunt in general concepute sa menţina centraţia
produselor de descompunere reactive şi toxice la un nivel compatibil cu cerinţele de securitate
şi sa evite coroziunea materialelor, care ar putea distruge carcasa.
În cazuri speciale (de exemplu, ca urmare a unei manevre greşite de întreţinere sau în
cazul eliminării în exterior a unei suprapresiuni provocată de un arc intern), produse de
descompunere a hexafluorurii de sulf pot fi evacuate în exterior şi este important de ştiut ce
consecinţe pot avea acestea, în contact cu umiditatea şi cu aerul ambiant, asupra oamenilor,
mediului şi materialelor.
Influenta SF6 asupra persoanelor. SF6 este de circa 5 ori mai grea decat aerul şi tinde
a se acumula in punctele joase ale cladirilor (subsoluri, canale de cabluri), rezervoare şi in alte
volume deschise, inlocuind aerul din aceste zone. Daca in aceste spaţii se acumuleaza o

51
cantitate importanta de SF6, exista un anumit risc de sufocare din cauza lipsei de oxigen. O
astfel de situaţie poate aparea doar in cazul unor scapari foarte mari de SF6, intr-un timp foarte
scurt, ceea ce in funcţionare normală este foarte putin probabil.
Hexafluorura de sulf in stare noua nu este toxica. Aerul inhalat poate conţine deci o
proportie relativ mare de SF6, evitandu-se evident ca prin ridicarea concentraţiei sa apara o
lipsa de oxjgen (proporţia de oxigen sa scada sub circa 16%). În masura in care aerul obţinut
contine aproximativ 20 % oxigen, este posibil deci un adaos de circa 25% SF6, fara dificultaţi
de inhalare. Rezulta urmatoarea compoziţie limita a aerului: 20% SF6, 16% O2 şi 64% N2.
Reglementarile din diverse ţări limiteaza concentraţia admisibila la locul de munca,
(presupunand ca o persoana petrece 8 ore pe zi intr-un anumit spaţiu) la circa 0,1 % pe volum,
fiind deci cu doua ordine de mărime sub valoarea limita indicata mai sus ca fiind periculoasa.
În timpul lucrarilor de revizie la intreruptor sau ca urmare a unui arc intern intr-unul
din compartimente, cand se intra in contact cu produsele de reacţie ale SF6, sunt suficiente
masurile elementare de protecţie. În condiţii de lucru incorecte, personalul poate fi insa expus
la produse de descompunere solide sau gazoase. Produsele de descompunere solide pot genera
o senzaţie de arsura pe pielea neprotejata, precum şi probleme respiratorii. Daca expunerea
este de scurta durata, acest efect este reversibil şi nu implica deteriorari permanente. În caz de
inhalare a unor produse de descompunere gazoase în concentraţie mare, pe o durata mare de
timp, pot aparea insa edeme ale plamanilor, care pot conduce la asfixie. Concentraţiile de gaze
detectabile prin miros (de oua clocite) sunt insa cu doua ordine de marime sub cele
periculoase şi deci personalul este avertizat.
Principalele gaze care se produc in cantitate importanta şi care sunt suficient de stabile
pentru a prezenta un risc pentru sanatate sunt oxifluorura de sulf (SOF2), dioxidul de sulf
(SO2) şi acidul fluorhidric (HF). Principalele componente ale produselor de descompunere
solide sunt fluorurile de cupru şi aluminiu ( AlF3 şi CuF3) şi oxidul de wolfram (WO3). Din
cauza dimensiunilor foarte reduse (circa 2µm), pudra produsa ca urmare a unei perforari prin
arc intern sau a unei funcţionari a dispozitivului de decompresie poate pluti în aer un timp
considerabil (peste 2 ore), mai ales in absenţa ventilaţiei. Experienta arata ca pudra poate
deveni acida în prezenţa umiditaţii, ceea ce trebuie luat în considerare la alegerea
materialului de protectie a personalului.
Criteriile de expunere pentru majoritatea produselor de descompunere sunt studiate şi
publicate in numeroase tari. Ele sunt cu mult inferioare concentraţiei mortale de 50%, stabilita
pentru şoareci dupa 60 de minute de expunere, indicata in raportul grupului de lucru CIGRE.
In condiţii normale de serviciu, concentraţiile produselor de descompunere in
apropierea staţiilor GIS pot fi uşor menţinute cu mult sub nivelurile indicate in raportul
mentionat mai sus, ca urmare a pierderilor foarte reduse de gaz.
Influenta SF6 asupra mediului. Efectele fluorocarburilor clorurate (CFC) asupra
atmosferei (distrugerea stratului de ozon stratosferic şi efectul de "sera") au sensibilizat opinia
publica şi cu privire la SF6. Producţia de SF6 este însa de circa 1000 de ori mai redusa,
comparativ cu cea a tluorocarburilor clorurate. Pe de aIm
parte, spre deosebire de fluorocarburile clorurate, SF6 nu este in mod deliberat lasata libera in
atmosfera, fiind menţinuta in interiorul GIS şi riguros reciclata. Cu un nivel uzual al
pierderilor sub 1 % pe an, cantitatea de SF6 scapata in mod real in atmosfera nu depaşeşte
cateva procente din producţie. Prin urmare, concentraţia de SF6 in atmosfera va fi net
inferioara celei de CFC. Prin urmare, deşi SF6 are proprietati de efect de sera asemanatoare cu
cele ale CFC, ea va contribui la efectul total intr-o proporţie neglijabila (sub 0,01 %). În ceea
ce priveşte distrugerea stratului de ozon, SF6 nu contribuie de loc, deoarece:
- nu este activa sub aspect fotolitic la altitudinea la care se produce distrugerea de ozon
- nu conţine clor, care este agentul distructiv al ozonului.
Cu toate acestea, este de dorit evitarea aruncarii deliberate a SF6 in atmosfera, cu
ocazia lucrarilor de intretinere şi reparare a GIS, precum şi la sfârşitul duratei de viată a

52
instalatiei, fiind profitabila prevederea unor instalaţii de manipulare a gazului, in scopul
tratarii şi reciclarii gazului uzat.
Influenta SF6 asupra materialelor. Gazul SF6 utilizat intr-un aparat electric atlat în
functiune conţine mai multe tipuri de impuritati. Impurităţi precum azotul sunt inofensive,
chiar in concentraţii importante. Alte impuritati trebuie limitate cantitativ, astfel incat separat
sau în asociere cu altele sa nu prezinte risc pentru funcţionarea instalatiei. De exemplu, apa,
impuritaţile acide şi oxigenul (mai ales in combinaţie) pot provoca coroziune cu implicaţii
asupra funcţionarii mecanice; apa, in asociere cu impurităţi acide, poate condensa la
temperatura joasa şi la presiune de serviciu ridicata, constituind un risc crescut de conturnare
a izolaţiei electrice a aparatului.
Rezistenta diferitelor materiale utilizate in construcţia staţiilor capsulate in SF6, la
diferite produse de descompunere a fost bine studiata. Cea mai mare parte a metalelor (cu
exceppa celor "mai ieftine", care conţin, de exemplu, zinc), a maselor plastice şi a
cauciucului, nu prezinta de loc coroziune. Anumiţi lubrefianţi reacţioneaza insa cu produsele
de descompunere. Materialele conţinand siliciu (sticla, portelanul, cuarţul) reacţioneaza cu
acidul fluorhidric. Astfel de materiale nu trebuie utilizate la realizarea unor componente
supuse solicitarilor electrice importante, unde exista risc crescut de aparitie a produselor de
descompunere şi de patrundere a umezelei.
Expunerea la produse de descompunere corozive, in asociere cu arcuri interne este de
scurta durata şi nu implica precauţii speciale in ceea ce priveşte alegerea materialelor.
Experienta de circa 40 de ani de utilizare a staţiilor capsulate in SF6 sintetizata in
materialele CIGRE, a aratat ca pe parcursul acestei perioade s-au constatat puţine probleme
provocate de coroziune. Problemele principale au aparut in principal ca urmare a unei proaste
utilizari a materialelor şi a nerespectarii regulilor de alegere a acestora.
În afara de aspectele legate de coroziune, trebuie luat in consideraţie şi efectul
"mecanic" al produselor de descompunere. O cantitate considerabila de produse pulverulente
acumulata, in special, in intreruptor poate crea probleme de deplasare a pieselor mobile şi
trebuie luate masuri de eliminare a oricaror influenţe negative.

Fiabilitatea crescută a echipamentelor capsulate implică o reducere a cheltuielilor de

întreţinere, facilităţi mai mari de diagnosticare şi de creştere a eficienţei. Posibilitatea de a le
prefabrica (cu toate avantajele de calitate şi economicitate ce decurg din aceasta) este un alt
argument în favoarea utilizării GIS. În general însă, oportunitatea economică a folosirii GIS se
bazează pe economia de teren pe care o asigură acest tip de instalaţie electrică.
Chiar atunci când GIS rezultă mai scumpe, ele pot fi impuse de anumite condiţii
speciale, cum ar fi, după cum s-a arătat, mediul poluant, spaţiul disponibil foarte restrâns sau
considerente de încadrare în mediul ambiant.

53
 4. CELULE PREFABRICATE DE MEDIE TENSIUNE

Celulele electrice prefabricate sunt instalaţii containerizate, continand aparate cu functiuni de

comutatie, protectie şi izolare (separare), materiale electrice, precum şi aparataj de masurareşi
automatizare, care se livrează complet pregătite şi incercate electric, gata pentru a fi montate
in intalatii. In cadrul acestui capitol se prezintă aspecte privind celulele prefabricate destinate
retelelor trifazate de curent alternativ, cu tensiune nominală peste 1 kVşi până la 35 kV
(inclusiv).

Utilitate şi condiţii de calitate

Fiind un tot unitar realizat la scara industriala, care se livreaza complet pregatit şi
incercat electric, celulele electrice prefabricate beneficiaza de un control de calitate care le
garantează siguranta şi securitatea in functionare. In plus, cerintele mereu in creştere privind
ameliorarea calitatii distributiei de energie electrica conduc spre descentralizarea
automatizarilor şi dezvoltarea dispozitivelor de teleconducere, a caror realizare industriala
permite creşterea sensibila a fiabilitatii şi scăderea costurilor. Prefabricarea simplifica, de
asemenea, operatiile de montare a celulelor şi scurteaza durata de punere in functiune a
statiilor.
Principalele conditii de calitate pe care trebuie să le indeplinească celulele electrice
prefabricate moderne sunt:
- dimensiuni reduse, care să permita realizări compacte ale statiilor electrice;
- securitate, fiabilitateşi durata de viata ridicata;
- insensibilitate la conditii de mediu;
- intretinere redusă;
- flexibilitateşi posibilitati de extindere;
- vizibilitateşi accesibilitate ridicata;
- posibilitati de instalare a diverse accesorii (de exemplu, pentru controlul permanent
al temperaturii, indicatoare de tensiune, de succesiune a fazelor, detectoare de arc electric
etc.);
- monitorizarea functionarii partilor active, cu declanşarea alarmei atunci cand
parametrii supravegheati se apropie de conditiile limita;
- posibilitati de telecomanda;
- transport uşor, instalare simpla şi rapida.
Progresele din domeniul aparatajului electric de medie tensiune, precum şi a
echipamentelor de control-comanda, au condus la o reducere sensibila a dimesiunilor
celulelor prefabricate, la o diminuare a cheltuielilor de punere in funcţiune şi de exploatare
(s-a ajuns la solutii care nu necesita practic intreţinere), la creşterea duratei de viaţa a
instalatiilor, precum şi la o creştere a fiabilităţii sistemului pe ansamblu.
Preocuparile fabricanţilor de a realiza astfel de echipamente, din ce in ce mai
performante, mai fiabile şi mai uşor de intreţinut, cu protectie maxima a personalului şi la
costuri reduse, au condus la aparitia unui sortiment foarte diversificat de celule prefabricate.
In cazul general, alegerea poate fi facuta din urmatoarele categorii constructive:
- celule de tip deschis, care sunt delimitate in spatiu doar partial, persoanele fiind
protejate numai impotriva atingerii accidentale a partilor aflate sub tensiune;
- celule de tip inchis, care sunt delimitate total prin pereţi plini, astfel incat nici o parte
aflata sub tensiune nu poate fi atinsa, iar invelişul metalic al celulei protejeaza persoanele
împotriva efectelor termice ale arcului electric;
- celule de tip capsulat, la care echipamentul este complet inchis in carcase de
protectie, etanşe fata de aerul atmosferic; capsularea se poate realiza şi prin blindare, in scopul
asigurarii unei protectii sporite la solicitari mecanice; in interior, izolarea poate fi obfinuta
54
utilizand diferite fluide, in general, la presiuni superioare celei atmosferice; uneori capsularea
poate fi realizata partial, doar pentru anumite compartimente ale celulei (de regula, cel
destinat aparatajului de comutatie).
Trebuie remarcat faptul ca celulele prefabricate de tip deschis sunt considerate
actualmente depaşite, toate echipamentele moderne fiind de tip prefabricat protejat.
Elementul de noutate trebuie cautat in mod incontestabil in utilizarea hexafluorurii de sulf
pentru izolare şi in folosirea unor aparate de comutaţie mai performantă, cu stingerea
arcului electric in vid sau in SF6.
Selectarea unei anumite celule prefabricate din bogata oferta de piata se poate face pe
baza unui algoritm unitar, care deşi se bazeaza pe criteriile de alegere caracteristice fiecarui
aparat din componenta celulei, nu constituie o simpla insumare a acestora. În afara unor
criterii de natura tehnica, la alegerea echipamentelor electrice trebuie sa se ţină cont şi de
unele aspecte economice (preţ de cost, cheltuieli de intretinere şi reparatii, masa, gabarit etc.),
precum şi ecologice (spaţiu ocupat, aspect estetic, risc de poluare etc.).
Noile generatii de celule electrice prefabricate, deşi mai scumpe decat cele clasice, au
o fiabilitate sporita şi cheltuieli reduse de exploatare (sunt practic fara intretinere), in special
datorita folosirii intreruptoarelor cu SF6 sau vid, precum şi datorita utilizarii pe scară extinsa a
unor materiale electroizolante cu proprietaţi superioare (raşina epoxidica, siliconi, SF6). Pretul
mai ridicat al echipamentului este compensat in multe cazuri de reducerea spaţiului necesar
execuţiei staţiilor, eliminarea pericolului de incendiu şi explozie, simplificarea exploatarii,
insensibilitatea la condiţiile de mediu.

Destinaţie şi condiţii de instalare

Un prim aspect care condiţoneaza alegerea unei celule prefabricate il constituie
incadrarea sa ulterioară intr-o staţie electrica de distribuţie sau de abonat, intr-un punct de
alimentare sau intr-un post de transformare. În funcţie de terenul disponibil pentru realizarea
instalaţiilor şi de concepţia lor constructivă, pot fi alese celule prefabricate care permit
dispunerea in statie:
- pe un şir, cu un coridor de acces lateral sau cu acces pe ambele parţi ale celulei;
- pe doua şiruri, cu culoar central sau cu dispunere a celulelor "spate in spate".
La alegere trebuie sa se ia in considerare schema electrică de conexriuni a statiei şi
tipul circuitului pentru care este destinata celula (de exemplu, celula prefabricata de linie
pentru o staţie cu un sistem de bare colectoare sau cu dublu sistem de bare, celula prefabricată
de cupla etc.). in unele cazuri, celulele corespunzatoare circuitelor de linie sau transformator
diferă, atat ca echipare cat şi ca dimensiuni.
Alegerea celulei presupune precizarea tipului constructiv al statiei (posibilitatea unor
extinderi, mediu de izolare folosit, amplasament al celulelor in interior sau exterior, restricţii
de suprafata sau spaţiu, eventualitatea unor solicitari mecanice deosebite, pericol de explozie
etc.)şi comparaţia cu oferta fabricantului de celule prefabricate. De la bun inceput,
proiectantul trebuie sa dispuna de informaţii care sa-i permita sa selecteze dintre ofertele de
celule prefabricate pe cele care, potenţial, satisfac cerintele de baza ale staţiei proiectate.
- Spre exemplu, in incăperi de productie, definite - conform PE 101 - ca spaţii
accesibile şi persoanelor neinstruite in exploatarea instalaţiilor electrice, se impune utilizarea
unor celule de tip inchis, luându-se şi toate masurile necesare pentru a se evita posibilitatea
efectuarii unor manevre de catre persoane necalificate care circuIa prin apropiere.
- In zonele cu restrictii de teren trebuie realizate instalaţii foarte compacte, cu celulele
dispuse in carcasă metalică, legată la pămant, complet inchisă (cu excepţia conexiunilor
exterioare), de regulă, cu izolare in SF6
- Deşi experienţa actuala de folosire a echipamentului prefabricat de exterior (inclusiv
cea privitoare la instalaţiile cu SF6) este buna, majoritatea celulelor prefabricate folosite in
statii sunt de tip interior, amplasate in incaperi special amenajate. Luand in considerare acest
aspect, materialul prezentat in continuare se refera in principal la celule prefabricate destinate

55
a funcţiona in interiolul unei clădiri, pentru care masa şi gabaritul infervin ca mărimi deosebit
de importante.

Încadrarea celulei în instalaţia proiectată.

La aceasta etapa urmeaza a fi precizate şi comparate cu oferta fabricantului conditiile
care rezulta ca o consecinţă a relatiei dintre celula aleasa şi respectiv, celulele limitrofe,
exteriorul statiei de conexiuni, eventualele restrictii de spatiu precizate anterior, structura de
rezistenă a cladirii etc.
- Conform schemei de conexiuni şi a dispozitiei constructive, intre celule pot fi
necesare legaturi prin bare colectoare, poduri de bare, intre doua celule diferite ale aceluiaşi
circuit etc. La alegerea tipului constructiv al celulei prefabricate, aceste aspecte pot impune o
serie de conditii privind traseele de legaturi. De exemplu, in cazul statiilor cu celule
prefabricate dispuse pe două şiruri poate fi necesara (pe langa alegerea celulei prefabricate
propriu zise)şi alegerea unui pod de bare corespunzator (prefabricat de asemenea), care
serveşte pentru a lega electric şi mecanic cele doua şiruri de celule. Tot cu poduri de bare
prefabricate se poate executa şi legatura electrică şi mecanică intre doua sectii de celule din
acelaşi şir. În functie de distanta dintre celulele intre care se executa podul rezulta un anumit
numar de cutii prefabricate necesar pentru realizarea acestuia. Alteori, in scopul realizarii
acestor legaturi se utilizeaza celule prefabricate speciale sau legaturi in cablu.
- Intrarile in celule sau plecarile pot fi realizate aerian (capsulat sau nu) ori in cablu, in
functie de caracteristicile retelei cu care va fi in legatura celula respectiva. Acest aspect
cunoscut de proiectant in faza de alegere a celulei, poate servi la precizarea unei optiuni cu
privire la traseul preferat pentru intrare sau ieşire. În vederea sistematizarii circuitelor de linie
racordate la o statie, a evitarii supratraversarilor etc., uneori se folosesc porţiuni de linii in
cablu la ieşirea/intrarea in statii, care se continua apoi aerian.

Concepţia constructivă a celulelor prefabricate

Alegerea unei celule prefabricate depinde de mai multe criterii, cum ar fi: modul de
delimitare a spatiului celular şi mediul izolant din interior, structura celulei şi modul de
realizare a legaturilor, tipul constructiv at echipamentului folosit in interiorul celulei etc.
Modul de delimitare a spaţiului celular şi mediul izolant din interior
- Celulele prefabricate sunt realizate de către fabricant intr-o carcasa protectoare,
mediul izolant din interior fiind aerul sau un alt fluid (gaz inert). Calităţile dielectrice
remarcabile, asociate cu proprietati de stingere a arcului nu mai putin deosebite, au făcut ca şi
la medie tensiune, pentru constructia celulelor prefabricate compacte sa fie preferată
heaxafluorura de sulf(SF6).
Rigiditatea dielectricl a SF6 fiind superioara majoritaţii mediilor de izolare cunoscute,
utilizarea SF6 ca mediu de izolare permite o mai buna compactare a celulelor prefabricate,
extinzandu-se folosirea acestora pe intreg domeniul de inalta tensiune (peste 1 kV), in
condiţiile creşterii sigurantei in funcfionare şi a securitaţii persoanelor, precum şi a eliminarii
totale a pericolelor de incendiu şi de poluare a mediului ambiant.
În cazul celulelor de medie tensiune, presiunea gazului la 20°C este de ordinul 50 -
100 kPa, in funcţie de nivelul de izolare şi de curentul nominal, ceea ce permite reducerea
pasului celular la circa 600 mm. Pentru a se putea mentine insa pe toată durata exploatarii
aceleaşi proprietaţi dielectrice avantajoase ale SF6, deci pentru a obtine siguranta in
funcţionare a instalaţiilor capsulate in metal cu SF6, trebuie realizata o montare curata şi o
capsulare perfect etanşă in vederea protejarii instalaţiei de influentele mediului ambiant şi a
reducerii pierderilor de gaz.
- În principal, carcasa celulelor prefabricate trebuie sa asigure:
• protectia persoanelor impotriva atingerii accidentale a pieselor aflate sub
tensiune in funcţionare normala sau a pieselor in mişcare din interiorul
invelişului;

56
 • protecţia aparatelor şi materialelor electrice impotriva patrunderii corpurilor
solide straine, precum şi contra patrunderii apei;
• protecţia aparatelor şi materialelor electrice contra deteriorarilor mecanice.
Spre exemplu, majoritatea celulelor de 12-24 kV prefabricate la Baileşti sunt
construite cu protecţia IP 3X, ceea ce inseamna o bună protecţie impotriva atingerii (chiar in
condiţiile folosirii unor unelte ascuţie, fire etc., cu diametru sau grosime peste 2,5 mm) şi a
patrunderii corpurilor straine (cu diametru peste 2,5 mm). Simbolizarea veche (conform
STAS 5325) era IP 33. Echipamentul destinat a funcţiona in exterior şi prevazut cu o protecţie
adecvata acestor condiţii este recunoscut prin litera W, plasata imediat dupa simbolul IP.
Celulele moderne de medie tensiune cu izolare in SF6 sunt foarte sigure pentru
personal, fiind introduse in carcase metalice inchise ermetic şi legate la pamant, care exclud
atingerea directa a parţilor aflate sub tensiune.
Incadrarea condiţiilor existente in exploatare intr-unul din tipurile normale de protecţie
este foarte importanta, deoarece alegerea unui produs cu o protecţie superioara celei necesare
inseamna, pentru aceleaşi caracteristici electrice, un echipament mai scump, in timp ce o
subestimare a gradului de protecţie va conduce la scurtarea duratei de viaţă.
- Celulele prefabricate trebuie să asigure personalului protectie maximă in
eventualitatea aparitiei unui arc electric. In urma incercarilor celulelor prefabricate la
propagarea unui arc electric, fabricantul trebuie să garanteze că:
• nici o parte componentă care inchide sau blocheaza uşi sau panouri nu se
deschide ca urmare a solicitărilor mecanice provocate de un arc electric liber
şi nici o parte componenta nu este aruncata in afara;
• carcasa exterioara a celulei nu este perforata ca urmare a arderii arcului
electric;
• eventualele panouri desparţitoare din materiale combustibile nu sunt arse sau
distruse de emisia de gaze fierbinţi sau componente aruncate;
• instalaţia de legare la pamant ramane activa.
Celulele prefabricate de tip inchis, care conţin instalaţiile aferente unui circuit primar
(inclusiv barele colectoareşi cutiile terminale ale cablurilor sau izolatoarele de ieşire in cazul
plecarilor aeriene) asigura conditii de securitate sporita fata de cele de tip deschis, deoarece
elementele aflate sub tensiune sunt inaccesibile, iar invelişul metalic al celulei protejeaza
persoanele impotriva efectelor termice ale arcului electric. Pentru ca suprapresiunea rezultata
in celula ca urmare a apariţiei unui arc liber sa nu afecteze rezistenta celulei, aceasta poate fi
realizată de tip blindat, in scopul asigurarii unei protecţii sporite la solicitari mecanice şi/sau
pot fi prevazuta cu supape de siguranta. care se deschid foarte rapid (dupa 5...10 ms), dirijand
jetul de gaz spre spatele celulei şi limitând considerabil presiunea.
Capsularea (în special, cea monopolară) şi utilizarea altor medii de izolare decât aerul
reduce în mod considerabil riscul apariţiei defectelor însoţite de arc liber, fiind foarte sigure în
exploatare, în principal datorită eliminării influenţelor factorilor externi. Dacă se produce
totuşi un defect în interiorul unui compartiment izolat cu hexafluorură de sulf, arcul electric
dezvoltă doar o treime din energia corespunzătoare arcului dezvoltat în aer.

Structura celulelor şi modul de realizare a legăturilor

- În interiorul celulelor spaţiul este mai mult sau mai puţin compartimentat, ceea ce
limiteaza propagarea defectelor. În plus, se micşoreaza riscul atingerii accidentale a unei parţi
aflate sub tensiune. Barele colectoare sunt intotdeauna delimitate de restul echipamentului
(fiind uneori chiar capsulate monofazat ) şi pot fi dispuse in partea superioara, inferioara sau
mediană a celulei. Aparatajul de masurare şi protecţie cu care este prevazuta celula
beneficiaza de asemenea de compartiment propriu. Celulele prefabricate de tip inchis sunt in
general mai compartimentate decât cele de tip deschis, mai ales in scopul limitării extinderii
eventualelor avarii care pot fi mai frecvente la astfel de celule datorita gabaritelor lor mai
reduse. Principalele compartimente ale celulei sunt:
57
 • compartimeotul barelor colectoare,
• compartimentul aparatajului de comutaţie (întreruptor, contactor etc.),
• compartimmtul de racordare
• compartimentul aparatajului corespunzător circuitelor sectmdare (figura 4.1).
O celula de medie tensiune izolată cu gaz inert este constituita dintr-o serie de module,
care permit obţinerea unor configurafii flexibile, uşor adaptabile cerinţelor practice.

Fig.4.1. Compartimentarea unei celule de medie tensiune in carcasă metalică

În realizarea celulelor se intalnesc variante in care sunt umplute cu gaz inert (azot sau
SF6) doar cornpartimentele aparatajului de comutaţie sau, soluţii in care toate modulele sunt
etanşe şi contin gaz de izolare.
- Celulele prefabricate de medie tensiune cu izolare in SF6 se realizeaza in prezent in
capsulare tripolara (de exemplu, produsele ABB din gama ZX2) sau monopolara (de exemplu,
celule de tip 8DA10şi 8DB10, produse de Siemens). Utilizarea unei carcase comune pentru
cele trei faze ale celulei conduce la o buna compactare a instalaţiei. Pe de alta parte,
capsularea monopolara prezinta avantaje,cum ar fi:
• eliminarea totala a posibilitaţii apariţiei unui scurtcircuit intre faze;
• limitarea eforturilor electrodinamice intre faze;
• crearea posibilitaţii realizarii unei scheme cu fazele dispuse separat, respectiv,
conductoarele diferitelor circuite, dar aparţinand aceleiaşi faze, sunt aşezate unul langa
altul.
- În echiparea celulelor moderne se utilizeaza mai ales cabluri uscate cu izolaţie şi manta
din mase plastice, precum şi cabluri izolate cu hartie impregnata. Izolaţia electrica din
policlorura de vinil, polietilena, cauciuc, degaja prin ardere mult fum şi substante nocive şi se
evita, pe cat posibil. Pentru micşorarea duratei de execuţie şi creşterea fiabilitaţii, cele mai
moderne tehnologii de execuţie a ansamblurilor terminate şi a manşoanelor de legatura se
bazeaza pe folosirea elementelor prefabricate realizate din materiale electroizolante siliconice.
Elastomerii siliconici reprezinta un tip de polimeri, utilizabil într-un domeniu larg de
temperatura (-100 °C ... +300 °C), rezistent la umezeala şi cu proprietaţi electrice şi mecanice
foarte bune.
Cablurile de distributie a energiei pot fi racordate la celulele adiacente prin
intermediul cutiilor terminale "clasice" sau prin intermediul unor conectoare ambroşabile
(fişe), amplasate de regula intr-un compartiment separat de restul celulei, care mai poate
contine detectoare de prezenţa a tensiunii, cutite de legare la pamânt şi transformatoare de
masurare. În scopul reducerii duratei de intrerupere a alimentarii pentru detectarea locului de
apariţie a unui defect pe reţeaua de medie tensiune, pe cabluri sunt prevazute in unele cazuri

58
indicatoare de localizare a defectelor. Capacul metalic al compartimentului destinat plecărilor
in cablu este legat la pamant, iar sistemul de blocare cu care este prevazut nu permite accesul
decat dupa deconectareşi legare la pamant.
La alegerea celulei prefabricate trebuie, de asemenea, sa se tina seama de numarul
plecarilor in cablu care se pot manta intr-o celulă. Uneori, pentru marirea acestui numar, se
utilizeaza celule speciale pentru plecari in cablu (fara alte aparate).

Dispunerea aparatajului electric in celulă

- Diversele funcţii indeplinite de aparatele electrice pe un circuit pot fi realizate
individual, utilizand pentru fiecare dintre ele câte un aparat specializat (reunirea mai multor
funcţii presupune inserierea mai multor aparate pe circuit) sau prin asocierea mai multor
functii pe un aparat (aparate cu funcţiuni multiple).
Tendinţa actuala in domeniul celulelor prefabricate este de a se integra in constructia
echipamentelor de baza celelalte echipamente specifice. Astfel, pe bornele întreruptoarelor se
pot monta transformatoarele de curent, ca simple toruri bobinate. Alteori se utilizeaza
transfonnatoare combinate (de curent şi de tensiune).
- Montajul aparatajului electric in celulă se poate face fix sau debroşabil. Montajul fix
prezinta avantajul unei realizari simple, fara aparate sau blocaje speciale, dar conduce la
dimensiuni mai mari ale celulelor. Montajul debroşabil realizeaza, in primul rand, o
importanta reducere a volumului celulelor, deoarece este eliminat spaţiul din interiorul
acestora destinat montajului sau lucrarilor de intretinere. Se reduce, de asemenea, timpul de
inlocuire a unor aparate defecte şi timpul necesar reviziilor, prin folosirea unui carucior/caseta
de rezerva. Utilizarea sistemului debroşabil permite realizarea unei construcţii fără
separatoare, ceea ce reduce greşelile de manevra sub sarcina cu separatorul (in general,
insoţite de arc electric liber) şi contribuie sensibil la compactarea celulei. Este favorizata, de
asemenea, utilizarea elementelor prefabricate. Construcţiile debroşabile implica însă blocaje
speciale pentru interzicerea deplasarii caruciorului atunci cand intreruptorul şi eventual
separatoarele nu sunt in poziţie "deschis". Sunt necesare, de asemenea, masuri speciale de
protecţie impotriva atingerii elementelor ramase sub tensiune dupa scoaterea caruciorului.
Trebuie remarcat faptul că uneori, în cazul celulelor moderne, cu aparataj simplu şi
care nu necesită întreţinere, dispare utilitatea elementelor debroşabile.

Tipul constructiv al aparatajului folosit pentru echiparea celulelor

Cunoaşterea caracteristicilor constructive ale aparatelor şi materialelor care intra în
componenta unei celule electrice prefabricate este esenţiata pentru alegerea acesteia. .
- Barele colectoare. Barele colectoare ale unei celule prefabricate se formeaza prin
asamblarea unor module standard, dotate cu o serie de accesorii (de racord, de control al
vibraţiilor etc.). Ele pot fi dispuse in partea de sus, de jos sau mediana a instalaţiei. Cele trei
faze care formeaza sistemul de bare pot fi izolate monopolar sau tripolar. Problema capsulării
monofazate sau trifazate a barelor colectoare depinde în ultima instanta de alegerea
materialului pentru capsulare, de incarcarea barei, precum şi de posibilitatea de uzinare de
care dispune constructorul.
- Intreruptorul. Progresele pe plan mondial, inregistrate în ultimii ani in construcţia
aparatelor de comutaţie, condiţionate de utilizarea unor tehnici noi şi a unor materiale
electroizolante cu proprietaţi foarte bune de stingere a arcului electric au impus treptat
diversificarea construcţiei celulelor prefabricate, actualmente utilizandu-se mai ales
întreruptoare cu hexafluorură de sulf sau cu vid, debroşabile sau in montaj fix. Daca în ceea
ce priveşe comportarea în regim de scurtcircuit, întreruptoarele cu vid şi SF6 sunt competitive,
comparaţia este in favoarea vidului în ceea ce priveşte masa şi gabaritul, precum şi anduranţa
mecanica şi cea electrica. Intreruptoarele cu vid sunt preferabile în situaţiile cu comutaţii
frecvente in regim normal de funcţionare. Intreruptorul cu vid poate fi dispus cu polii în orice
poziţie (verticala sau orizontala).

59
 - Separatoarele. Pentru echiparea celulelor prefabricate pot fi folosite diferite tipuri
constructive de separatoare sau acestea pot lipsi cu totul daca, de exemplu, celula prefabricata
este cu simplu sistem de bare colectoare şi întreruptorul este debroşabil (de tip caseta sau
montat pe carucior). Construcţia "fara separatoare" permite reducerea riscului unor greşeli de
manevra cu separatorul (în general, însoţite de arc electric liber) şi contribuie sensibil la
compactarea celulei.
Atunci când este cazul, de exemplu pentru selectarea unuia dintre sistemele de bare, se
utilizeaza separatoare cu cutit, prevazute cu blocaj electromagnetic sau mecanic. In soluţiile
modeme, utilizându-se un cuţit rotitor cu trei poziţii, cu acelaşi aparat de gabarit redus pot fi
realizate atat funcţiile separatorului, cat şi cele de legare la pamant.
Trebuie menţionat faptul ca anumite firme constructoare realizeaza la medie tensiune
scheme cu bare colectoare duble în sistem "duplex": selectarea sistemului de bare se face prin
folosirea a cate doua celule cu bare simple montate alipit sau faţă în faţă, pentru fiecare
circuit. Aceasta soluţie (cu doua întreruptoare pe fiecare circuit), deşi necesita investitii mai
mari, se poate justifica economic pentru instalatii la care siguranta in functionare este foarte
importanta.
- Legaturile la pamant. Pentru realizarea legarii la pamant a anumitor parti din -
instalatiile electrice se pot folosi mai multe procedee:
• scurtcircuitoare mobile (cabluri cu fişe);
• cutite de legare la pamant;
• intreruptoare-scurtcircuitoare.
Deşi mai costisitoare, cuţitele de legare la pămant se impun practic in celulele
compartimentate, la care bomele de legare la pamant sunt mai greu accesibile. La noi in tara,
toate celulele prefabricate de medie tensiune cu racord in cablu sunt echipate cu cutite de
legare la pamant, actionate manual şi avand blocaj electromagnetic sau mecanic.
Unele firme livreaza la cerere un carucior echipat cu cuţite de legare la pamant, care poate
fi montat in locul unui carucior clasic cu intreruptor şi care permite alegerea uneia dintre
urmatoarele functiuni :
• legarea in scurtcircuit şi la pamant a plecarii in cablu;
• legarea in scurtcircuit şi la pamant a barelor colectoare;
• injectarea unui curent sau tensiuni pentru localizarea unui defect pe plecarea in cablu.
La echiparea celulelor se pot folosi cutite de legare la pamant cu sau fara capacitate de
conectare pe scurtcircuit. Reducerea capacitatii de conectare pe scurtcircuit simplifica
dispozitivele de comanda, dar constituie un risc in caz de manevra greşita. Pentru diminuarea
acestui risc se pot prevedea diferite sisteme de interblocare.
- Transformatoarele de masurare. În celulele prefabricate se utilizeaza in general
transformatoare de masurare cu izolatie uscata, montate pe diferite circuite şi/sau pe barele
colectoare. Transformatoarele de curent pot fi de tip suport sau de tip trecere, fiind uneori
integrate pe racordurile de putere care susţin prizele fixe de ambroşare a plecarilor in cablu.
Transformatoare de tensiune pot fi monopolare sau bipolare şi uneori pot fi cu sigurantele
fuzibile inglobate.
Se pot utiliza de asemenea, transformatoare combinate, de curent şi de tensiune.
Sub aspectul modemizarii celulelor prefabricate trebuie remarcata tendinta de
inlocuire a transformatoarelor de masurare clasice prin sisteme de masurare neconvenţionale
cu domeniu larg de masurare. Principalele avantaje simt reducerea numarului de variante şi
simplificarea alegerii, precum şi performante mai bune (o mai bună liniarizare a curbei de
raspuns).
In aceste sisteme moderne, suportul de transmisie a informaţiilor intre partea primara
şi cea secundara este fibra optica, iar mai departe, catre elementele de comanda-decizie se
utilizeaza fibra optica, cablu coaxial, circuite telefonice.
- Descarcatoarele. Atunci cand este cazul, pe barele staţiei sau la bornele
transformatoarelor de putere se utilizeaza celule prefabricate echipate cu descarcatoare, care
60
realizeaza protecţia impotriva supratensiunilor, limitandu-le la valori nepericuloase pentru
izolaţie. Descarcatoare pot fi conectateşi la plecarile in cablu daca, simultan, reţeaua de
cabluri este legata direct la linii electrice aeriene din zona de protecţie a descarcatoarelor
montate la ultimul punct de sprijin al liniei aeriene nu include tot aparatajul.

Echiparea pe partea de circuite secundare

Opţiunile utilizatorului se refera in special la partea de protecţie şi control-comanda,
cuprinsa de regula in compartimentul de circuite secundare al celulelor prefabricate. În
prezent, materialele disponibile pentru protecţie aparţin urmatoarelor tehnologii:
electromecanica, analogica şi numerica. Cea mai veche este tehnologia electromecanica, ce
utilizeaza relee simple, specializate (de curent, de tensiune etc.), avand o precizie relativ
redusa. Comparativ cu tehnologia electromecanica, tehnologia electronica analogica
(tranzistorizata) prezinta o mai bună precizie şi siguranţă in funcţionare a protecţiilor.
Introducerea tehnologiei numerice bazate pe microprocesoare a permis realizarea unor unitaţi
de tratare a informaţiei care:
• asigura o protecţie globala;
• inlocuiesc releele (automatizarile) clasice;
• permit masurarea diverşilor parametri care se urmaresc in exploatare.
Astfel de unitaţi de protecţie şi masurare sunt flexibile, performante, fiabile şi totodata
economice, deoarece necesita cabluri mai puţine şi timp mai scurt de punere in funcţiune. În
plus, pot realiza şi funcţiuni suplimentare de monitorizare, afişare, comunicare etc.
Echipamentele primare neconvenţionale au pe langa funcţiile tipice mult amplificate şi
funcţii suplimentare de conversie de date analog-digitala, transmisie de date, automatizare
proprie şi de sistem, control şi comanda. Procesul de deplasare a funcţiilor secundare catre
echipamentul prirnar permite şi refacerea concepţiei de proiectare a interfeţelor de proces şi
face ca delimitarea tradiţionala între echipamente primare şi secundare sa fie depaşită.
Profitand de capacitatea de comunicare numerica a noilor unitaţi de tratare a
inforrnaţiei, in prezent a devenit posibila extinderea teleconducerii reţelelor electrice de medie
tensiune, care inglobeaza funcţii de telesemnalizare, telesupraveghere, telemasurare şi
telecomanda. Sistemele de telecomanda permit optimizarea exploatarii reţelei şi micşorarea
timpilor de intrerupere, prin supravegerea permanenta (în timp real) a echipamentului electric.
Trebuie însa remarcat faptul ca odată cu dezvoltarea tehnologiilor numerice apare
necesitatea coabitării circuitelor de înaltă tensiune cu dispozitive electronice de protecţie şi
control-comanda, foarte sensibile la perturbatii electromagnetice. Se accentueaza deci
problemele de compatibilitate electromagnetica, ce trebuie luate in considerare in toate fazele
procesuIui, de la fabricarea celulelor şi pana la utilizarea lor.

Fig.4.2. Celule 24 kV construcţie Energobit

61
Fig.4.3. Elemente componente celulă 24 kV(CM6 TM-24-630) - Energobit

62
 5. POSTURI DE TRANSFORMARE
Posturile de transformare reprezinta staţii coboratoare la joasa tensiune (sub
1 kV), cu transformatoare de mică putere, al căror curent secundar nu depăşeşte, in
general, 2500-4000 A. În sistemul energetic national sunt in functiune peste 65000
posturi de transformare, totalizand o putere instalată mai mare de 24000 MV A.

Destinaţia şi amplasamentul postului

După destinatie, posturile de transformare se proiectează in varianta reţea şi
in varianta consumator (abonat).
Varianta retea de realizare a posturilor de transformare este destinata alimentarii
retelelor de distributie publică de joasă tensiune radiale şi buclate care deservesc consumul
casnic şi tertiar, fiind echipate in general cu un transformator de putere. Din postul de
transformare pot fi alimentati şi alti mici consumatori, care nu ridică probleme deosebite de
continuitate in alimentare şi care nu produc perturbatii in punctul comun de racord la retea, ca
de exemplu mici ateliere, depozite etc.
Varianta consumator (abonat) de realizare a posturilor de transformare este destinata
alimentarii cu energie electrică a consumatorilor industriali şi similari. În functie de nivelul de
sigurantă necesar a fi asigurat, pot fi echipate cu unul, două sau chiar mai multe
transformatoare.
Stabilirea amplasamentului posturilor de transformare se face tinand seama de
conditiile prevazute in normativele in vigoare, referitoare la:
- masurile de pază şi stingere a incendiilor;
- incadrarea in mediul ambiant şi protectia acestuia;
- accesul in instalatie pentru personal, aparataj, racorduri la retea etc.
Din cauza densitatii tot mai mari de sarcină in zonele de consum, un interes deosebit il
prezinta apropierea posturilor de transformare de centrele de greutate ale sarcinii, astfel incat
distributia energiei electrice sa se faca la tensiune mai inaltă (6 - 20 kV sau 1 kV) pană in
imediata vecinătate a punctului de consum.
Acest racord adanc se poate realiza prin divizarea puterii instalate in mai multe
transformatoare de putere unitară mai mică, amplasate cat mai aproape de centrele de sarcina.
Efectuand transportul la medie tensiune, pierderile de energie in reţea sunt mai recluse. De
asemenea, intr-o retea de joasa tensiune de lungime mai mică caderile de tensiune sunt
micşorate, deci este imbunatătită calitatea energiei livrata consumatorilor.
Prin urmare, posturile de transformare de distributie publica sau industriale se
ampaseaza tot mai des in interior, chiar in cladirile pe care le alimenteaza cu energie electrica.
În cazul cladirilor foarte inalte (10 - 30 niveluri) se pot amplasa posturi de transfonnare de
1000 - 3150 kV A la etajele tehnice (situate la extremitătile cladirii sau central) şi in plus se
prevad transfonnatoare mai mici (de ordinul sutelor de kV A) la fiecare 1 - 3 etaje.
În unele ţari se prefera amplasarea posturilor la subsol, dar exista şi pareri care resping
aceasta solutie ca fiind mai scumpa, cu, dificultati la racirea transformatoarelor şi incomoda in
exploatare.
La instalarea in interior a transformatoarelor de putere se pun o serie de probleme
particulare privind prevenirea, combaterea şi limitarea incendiilor. În general, se recomanda
sa se foloseasca aparate cu cantitati reduse de ulei şi in toate cazurile sunt necesare masuri de
colectare a uleiului, prin realizarea de borduri sau colectoare pentru retinerea intregii cantitati
de ulei, luandu-se totodata masuri in vederea impiedicarii scurgerii acestuia. Fiecare
transformator de putere cu ulei de putere peste 1000 kV A se amplaseaza. conform PE 101,
intr-o camera separata, construita din materiale incombustibile.

63
 Problema evitării incendiilor şi a exploziilor capătă o importanţă deosebită, mai ales
în cazul posturilor de transformare amplasate în zone cu mari aglomerări umane (cartiere de
locuit, magazine, săli de sport, de spectacol, etc.). În astfel de situaţii renunţarea la ulei ca
mediu de izolare şi răcire pentru transformatoare reprezintă principala măsură care se
adoptă într-o serie de ţări pentru eliminarea pericolului de incendiu şi de explozie.
La etajele superioare, precum şi in clăidiri înalte se prefera, de regula, instalarea unor
transformatoare cu fluide incombustibile sau uscate. Cheltuielile de instalare în interior a
transformatoarelor neinflamabile sunt in general mai reduse decat a celor cu ulei de putere
comparabila, datorită masei şi a gabaritului mai mici, precum şi a eliminarii unor masuri de
paza contra incendiilor. Uneori a fost adoptata şi solutia amplasarii posturilor cu
transformatoare uscate pe acoperişul unor cladiri nu prea inalte.
Înglobarea posturilor de transformare în clădiri ridică unele probleme privind masa
şi gabaritul echipamentului, precum şi în legătură cu alegerea tipului de transformator cum
ar fi:
- pericolul de incendiu al uleiului;
- pericolul ecologic al lichidelor neinflamabile;
- costul mai ridicat al transformatoarelor uscate.
În afară de instalarea postului în interior/exterior, la alegerea unui post de transformare
mai trebuie precizate insa şi alte elemente. Spre exemplu, în funcţie de terenul disponibil
pentru realizarea instalaţiei şi de concepţia lor constructiva, posturile pot fi alese în varianta
compacta sau nu, cu culoar de deservire in interior sau cu deservire din exterior.

Încadrarea postului în reţeaua electrică

- Racordarea postului la reteaua de alimentare se poate realiza, in funcţie de structura
refelei şi de tipul consumatorilor alimentaţi, in sistem intrare-ieşire pe un distribuitor (în bucla
sau - utilizand denumirea din limba engleza - Ring Main Unit), in dubla derivafie şi în antenă,
(fig.5.1).
Volarile tensiunii nominale la care sunt alimentate posturile variaza în limite largi.
Este de remarcat preferinţa de trecere la valori mai ridicate ale tensiunii de alimentare. Astfel,
în tara noastra, circa 85% din numarul total al posturilor de transformare sunt cu tensiunea
nominala superioara de 20 k V, fata de numai 10% alimentate la 6 kV.
În prezent, treptele de joasa tensiune recomandate de CEI sunt 230/400V, 400/690 V
şi 1000 V. Tensiunea de 690 şi 1000 V prezintă un interes special pentru reţele de distribuţie
de lungime mare, cum ar fi de exemplu exploatările miniere şi petrolifere sau aşezarile
izolate.
Avantajul esenţial al utilizarii unor trepte mai ridicate de joasa tensiune il reprezinta
scaderea pierderilor de putere electrica şi de tensiune, in condiţiile mentinerii aceleiaşi valori
a puterii tranzitate prin cabluri. În plus, se reduce consumul de materiale neferoase deficitare,
creşte raza de acţiune a posturilor de transformare, se mareşte puterea unitara a
transformatoarelor, precum şi puterea limită superioara a motoarelor electrice etc.
În cazul unui defect de izolaţie pe una din faze, curenţii de scurgere prin locul de
defect depind de marimea tensiunii de linie, a rezistenţei de izolaţie şi a capacităţii reţelei fata
de pamant. Deoarece marirea nivelului tensiunii de alimentare determină creşterea curentului
de defect şi a capacitaţii reţelei electrice fata de pamant este necesar sa se evalueze pericolele
de electrocutare şi, in anumite condiţii, de explozie/incendiu, pentru a se stabili eventuale
masuri de protecţie.
- Intrările în post sau plecările pot fi realizate aerian ori în cablu, în funcţie de
caracteristicile reţelei cu care va fi în legatura postul respectiv.
Variante de realizare a posturilor de transformare cu alimentare aeriană sunt, de
regula, destinate reţelelor de distribuţie la joasa tensiune radiale, care deservesc consumul
casnic şi iluminatul public din mediul rural.

64
 Variante de realizare a posturilor de transformare cu alimentare în cablu se proiecteaza
pentru reţele de distribuţie publica la joasa tensiune, radiale şi buclate, care deservesc
consumul urban (casnic şi terţiar). În unele ţari dezvoltate industrial, în scopul ameliorarii
calitaţii livrarii de energie electrică, se dezvolta tot mai mult reţelele in cablu (chiar in mediu
rural).

Fig.5.1. Scheme utilizate pentru alimentarea posturilor de transfonnare: a - PT derivaţie

(antenă) ,care asigură alimentarea consumatorilor de mică putere in zone cu caracter rural;
b - PT alimentat in dubla derivatie , care asigura alimentarea consumatorilor casnici şi
terţiari din mediu urban; c,d - PI care asigura alimentarea consumatorilor casnici şi tertiari
din mediu urban, in sistem intrare-ieşire ; in cazul in care este echipat cu a treia celulă de
linie, poate prelua un alt PT in derivaţie; e - PT de abonat sau mixt, care asigura
alimentarea unui consumator industrial sau similar de putere relativ mică.

Echiparea electrică a posturilor

Componentele principale ale unui post de transformare sunt transformatoarele,
echipamentul de înaltă şi respectiv, joasa tensiune, legaturile corespunzatoare şi instalaţii1e
auxiliare.

Transformatoarele
- Numărul transformatoarelor. Actualmente se constata o evidenta tendinţă către
simplificare. Marca majoritate a posturilor sunt echipate cu cate un singur transformator. Un
numar mai mare de unitaţi de transformare se prevede doar în unele cazuri, de exemplu,
atunci când se impun condiţii speciale de calitate a alimentarii cu energie electrică sau atunci
cand consumurile din zona inconjuratoare depaşesc puterea maxima a unitătilor pe care le
poate furniza fabrica constructoare. I
65
 - Puteri nominale. Puterea unitara a transformatoarelor pentru posturi se incadreaza in
scala normalizată R5 sau R10. Majoritatea posturilor de transformare romaneşti sunt echipate
cu transformatoare trifazate în ulei, cu circulatie naturala a uleiului şi cu racire libera cu aer,
de tip TTU-ONAN, cu puteri nominale cuprinse intre 40...1600 kVA,
- Conexiunea infăşurarilor. În general, pentru transformatoarele din posturi se prefera
concxiunea DYn. Printre avantajele acestei conexiuni se subliniaza valoarea mai redusa a
impedantei homopolare, ceea ce imbunataţeşte conditiile de protectie in cazul punerilor la
pamant monofazate. Alte grupe de conexiuni care pot fi eventual folosite sunt YYn şi YZn. În
conditiile unui dezechilibru a sarcinii in secundar, conexiunea în zig-zag a infaşurarii
secundare asigura o mai bună echilibrare a curentilor din primar, deoarece sarcina de pe o
faza a infaşurarii secundare se repartizeaza pe doua faze ale infaşurarii primare. La aceeaşi
putere, conexiunea secundara in zig-zag da cea mai mica impedantă homopolara şi deci cea
mai buna comportare a transformatorului la sarcini monofazate. Din cauza impedanţei
homopolare foarte mici, in cazul unor scurtcircuite monofazate pe partea de joasa tensiune a
transformatorului, curenţii de defect rezultaţi pot fi insa mai mari decât cei de scurtcircuit
trifazat. În plus, transfonnatoarele cu conexiunea in zig-zag necesita o cantitate mai mare de
cupru pentru realizarea bobinajului, in comparaţie cu conexiunea în stea sau in triunghi.
- Răcirea. Ca agent de răcire, fabricantii de transformatoare MT/JT utilizează diferite
fluide.
Transformatoarele imersate. Dielectricul lichid se dilata in funcţie de incarcarea
transformatorului şi de temperatura ambianta. Fabricanţii utilizeaza două tehnologii de
compensare a variaţiilor corespunzătoare de volum:
• dilatarea lichidului se face intr-un rezervor de expansiune (conservator);
suprafaţa lichidului poate intra în contact direct cu aerul ambiant sau poate fi
separata de acesta printr-un perete etanş din material sintetic deformabil; in
ambele cazuri, patrunderea umidităţii în interiorul rezervorului trebuie
combatută prin prevederea unui produs desicator;
• introducerea transformatorului intr-o cuva etanşă (orice oxidare a dielectricului
lichid in contact cu aerul ambiant este evitata), dilatarea lichidului fiind
compensata prin deformarea elastica a peretilor cuvei; sub capacul cuvei se
lasă p perna de aer, care preia variaţiile de volum; prin eliminarea
conservatorului şi a pericolului pătrunderii umezelei, construcţia
transformatorului este simplificată, ceea ce conduce la un preţ de cost şi
cheltuieli de intreţinere mai reduse (simpla supraveghere), economie de spatiu
pentru instalare, facilitaţi în modul de dispunere a bornelor şi deci de racordare
la retea.
Lichidul cel mai des utilizat in construcţia transformatoarelor (atat ca dielectric, cat şi
ca mediu de racire ) este uleiul mineral. .Acesta este biodegradabil şi nu conţine substanţe
toxice. Este insa un material inflamabil (punctul de inflamabilitate al uleiului se afla sub 300
°C), de cele mai multe ori fiind necesare masuri specifice de paza/stingere a unor potenţiale
incendii. La cerere, uleiul mineral poate fi inlocuit printr-un alt dielectric lichid, adaptand
construcţia transformatorului şi luand eventuale precauţii complementare.
Circulaţia lichidului de racire se face natural (prin efect de tefrmosifon), cu racire
libera in aer (simbol ONAN).
Din punct de vedere al agentului de racire utilizat de fabricant, STAS 1703 include
transformatoarele cu miezul şi infaşurarile complet introduse in ulei mineral sau în alt lichid
sintetic inflamabil echivalent in grupa O.
Daca pentru racire se utilizeaza lichide izolante sintetice neinflamabile (cu punct de
inflamabilitate peste 300 °C), transformatorul aparţine grupei L. Lichidele neinflamabile
utilizate in construcţia transformatoarelor sunt amestecuri de triclorbenzen şi hexa-, penta- sau
triclordifenili, precum şi uleiuri siliconice. În ultima vreme, utilizarea policlordifenililor este

66
mult limitată, din cauza problemelor ecologice pe care le ridică (atat difenilii cloruraţi, cat şi
vaporii lor sunt toxici).
Vascozitatea dielectricului lichid constituie unul dintre indicatorii cu ajutorul carora
poate fi apreciată capacitatea de cedare a căldurii. Vascozitatea lichidelor neinflamabile este
de regula putin mai mica decat a uleiului, deci cedarea caldurii catre mediul ambiant se face in
condiţii foarte bune şi, pentru dimensiuni şi incarcari egale, transformatoarele cu lichide
neinflamabile funcţioneaza la o temperatura inferioara cu cateva grade celei corespunzătoare
transformatoarelor cu ulei. Datorită faptului ca lichidele neiflamabile pot suporta temperaturi
ridicate fara a-şi modifica proprietaţile (temperatura de oxidare este de peste 1100°C),
capacitatea de supraîncărcare a transformatoarelor din grupa L este in orice caz comparabila
cu cea corespunzătoare folosirii uleiului.
Densitatea lichidelor neinflamabile este mai mare decat cea corespunzătoare uleiului
mineral şi ca urmare, masa transformatorului cu lichid neinflamabil este superioara celei
corespunzătoare unui transformator cu ulei, la aceleaşi performante tehnice.
Datorita rigiditaţii dielectrice comparabile, transformatoarele cu lichide neinflamabile
au in general aceleaşi distanţe de izolare ca pentru ulei, deci un volum comparabil.
- În cazul transformatoarelor aparţinand conform STAS 1703 grupei A, infăşurarile
(impregnate sau nu cu raşina) se află in aer; la aceste transformatoare, pierderile prin încălzire
sunt disipate direct în aer, de unde rezultă necesitatea de a se adopta densitaţi mici de curent şi
suprafete mai mari de cedare a caldurii.
- Dacă agentul de racire este un gaz oarecare (azot, hexafluorura de sulf,
hexafluoretan, perfluorpropan ), transformatoarele aparţin grupei G.
- Transformatoarele uscate au o buna rezistenţa la foc şi sunt autoextinctibile. Riscul
poluarii chimice a mediului ambiant este foarte redus, in cele mai multe cazuri fiind eliminat
total, prin absenta oricaror subproduse toxice sau corozive. Nu sunt necesare amenajari
speciale la instalare pentru colectarea lichidului izolant (obligatorii la transformatoarele
imersate).
Pe de alta parte, transformatoarele inglobate in raşina sintetica se comportă foarte bine
in atmosfera industriala, fiind insensibile la agenţi exteriori (praf, umiditate etc.). Prin urmare,
fiabilitatea transformatoarelor inglobate in raşina este mai buna, iar intretinerea este mult
simplificata. Volumul acestor transformatoare este mai mic decat la cele cu ulei.
Transformatoarele uscate prezinta insa un cost ridicat (de circa 5 ori mai mare) şi
pierderi ceva mai mari decat cele cu ulei (de circa 1,3 ori mai mari), ceea ce face ca
deocamdata utilizarea lor sa fie limitata in cazuri bine justificate, ca de exemplu, in posturi de
transformare amplasate chiar in centrele de consum cu aglomerari de persoane (blocuri de
locuinţe, spitale, metrou etc.).
În tot mai multe cazuri, folosirea transformatoarelor uscate rezolvă totuşi eficient din
punct de vedere economic problema electroalimentării consumatorilor din centrele dens
populate, cu echipamente nepoluante şi fără risc de incendiu, fiind introduse in fabricatie de
serie de tot mai multe firme constructoare.
Pentru asigurarea unui grad de protectie mai ridicat impotriva patrunderii corpurilor
solide şi a picaturilor de apa, precum şi pentru o mai buna protectie a personalului impotriva
atingerii partilor aflate sub tensiune, transformatoarele uscate se pot introduce in carcase
metalice, constituite din panouri demontabile şi prevazute cu ventilatie şi diverse accesorii.
- Prizele pentru reglajul tensiunii. Transformatoarele din posturi de transformare sunt
prevazute, de regula cu reglaj in absenţa sarcinii. In ultimul limp, un reglaj de numai ±5 %,
este considerat o soluţie depăşită, necorespunzatoare actualelor cerinţe de asigurare a calitatii
tensiunii la consumatori, transformatoarele modeme pentru posturi fiind realizate cu reglaj de
±2x2,5 %.(la cecere fiind posibile şi alte trepte de reglare).

67
 Aparataj electric pe partea de tensiune superioara
- Conexiuni. În solutiile moderne, pentru alimentarea posturilor de transformare, se
utilizeaza mai ales cabluri uscate cu izolatie şi manta din mase plastice, precum şi cabluri
izolate cu hârtie impregnata. Izolatia electrica din policlorura de vinil, polietilena, cauciuc se
evita deoarece degaja prin ardere mult film şi substanţe nocive. Cablurile de medie tensiune
pot fi racordate prin intermediul cutiilor terminale "clasice" sau prin intermeiliul unor
terminale ambroşabile ori termoretractabile, amplasate de regula intr-un compartiment separat
de restul celulei, care mai poate conţine detectoare de prezenţă a tensiunii, cuţite de legare la
pamant şi trasformatoare de masurare. Anumite firme utilizeaza pentru racordarea cablurilor
de medie tensiune conectoare speciale ( in T), ceea ce faciliteaza intervenţiile pentru
incercarile cablurilor, localizarea defectelor etc.
În scopul reducerii duratei de intrerupere a alimentarii pentru detectarea locului de
aparitie a unui defect pe reteaua de medie tensiune, in unele cazuri pe cabluri sunt prevazute
indicatoare de localizare a defectelor. Capacul metalic al compartimentului destinat
racordurilor in cablu este legat la pamant, iar sistemul de blocare cu care este prevazut nu
permite accesul decat dupa deconectare şi legare la pamant.
- Celule prefabricate. Pentru echiparea posturilor de transfonnare se utilizeaza celule
electrice prefabricate de construcţie speciala, cu izolatie in aer (de tip deschis sau inchis) sau

Fig.5.2. Celulă prefabricată in sistem modular, echipată cu contactor (Schnider): 1 -

compartimentul aparataj: separator cu trei poziţii (deschis, inchis şi legat la pământ), intr-
o carcasă umplută cu SF6 la o presiune de circa 40 kPa, care asigură şi separaţia intre
compartimente; 2 - barele colectoare izolate, extensibile; 3 - compartimentul de racordare
a aparatajului (contactor arnplasat intr-o carcasă cu SF6 la o presiune de circa 250 kPa,
prevăzut sau nu cu sigurante fuzibile); 4 – compartimentul de comandă a aparatajului de
comutaţie şi cu semnalizări; 5 – compartimentul de control, pentru instalarea unor relee de
mici dimensiuni şi cutii cu borne pentru incercări, controlul tensiunii etc. (se adaugă o
cutie suplimentară in partea superioară a celulei)

68
 Fig.5.3. Sistem modular de celule de medie tensiune fabricaţie INAEL Spania

in hexafluorura de sulf (SF6). În interiorul celulelor spatiul este compartimentat, ceea ce

limiteaza propagarea defectelor. Pereţii desparţitori protejeaza impotriva caldurii şi presiunii
generate de un eventual arc electric. În plus, se micşoreaza riscul atingerii accidentale a unei
parti aflate sub tensiune.
Pentru echiparea posturilor de transformare se pot utiliza celule electrice in sistem
constructiv:
• modular (fig.5.2 şi 5.3): celulele se prezinta sub forma unor module
individuale (pentru linii, transformatoare, cuple, masurare), cu izolare in aer
sau in SF6, echipate cu aparataj fix sau debroşabil; schema electrica de
conexiuni pe partea de medie tensiune se realizeaza dupa dorinţa
proiectantului, prin asamblarea diverselor module;
• monobloc (fig.5.4 şi 5.5): dupa cateva variante de scheme electrice prestabilite
de fabricant, aceste celule cuprind intr-un singur ansamblu (distribloc) toate
functiile de medie tensiune necesare unui post de transformare (întreruptor ori
separator de sarcina cu sau făra siguranţă fuzibila, insotite de legaturile la
pamant cerute de norme); intreg ansamblul este inchis intr-o carcasa metalica
legata la pamant, etanşa, umpluta cu SF6 şi sigilata pe viaţa (sistem constructiv
cunoscut sub denumirea RMU - Ring Main Unit, destinat utilizarii in cadrul
retelelor de distributie buclate).
Celulele monobloc prezintă câteva avantaje faţă de cele modulare, cum ar fi
dimensiunile mult mai reduse şi preţul de cost mai scăzut (cu circa 40%). Prezintă însă unele
limitări de utilizare în ceea ce priveşte schema de conexiuni şi extinderile ulterioare.
Figurile 5.6 a şi b scot in evidenţa evolutia volumului aparatajului de medie tensiune şi
a carcasei posturilor de transformare MT/JT de-a lungul timpului.
În solutiile mai vechi de realizare a posturilor de transformare se utilizau aparate de
comutaţie cu rupere in aer (separatoare şi separatoare de sarcina) sau in ulei (întreruptoare cu
ulei puţin) şi cu izolare in aer. In ultimii ani se constata utilizarea pe scară tot mai larga a
celulelor de medie tensiune pentru posturi de transformare folosind SF6 atat ca mediu de
izolare, cat şi ca mediu de stingere a arcului electric.
Partile active ale separatorului de sarcina sau intreruptorului sunt dispuse intr-o
carcasa metalici etanşa, sigilata pe viaţă..
Se pot utiliza, de asemenea, intreruptoare cu vid, integrate intr-un mediu izolant cu
SF6.

69
Fig.5.4. Distribuitor prefabricat monobloc, izolat integral: A - contact principal fix al
separatorului de sarcă; B - contact principal mobil al separatorului de sarcina; C - echipaj
mobil; D - contact mobil de legare la pămant; E - contact fix de legare la pământ; F - bara
colectoare a legaturilor la pamant; G - dispozitiv de actionare; H – carcasă metalica etanşa;
I - bare colectoare; J - suport; K - borne de racordare (prize ambroşbile); L - racord la
reteaua electrica; M - compartiment fuzibile; N -legătura spre transformator.

Fig.5.5. Celule de medie tensiune în sistem monobloc fabricaţie INAEL Spania

70
 Fig.5.6. Evoluţia posturilor de transformare, sub aspectul volumului aparatajului de medie
tensiune (a) şi al gabaritului carcasei (b)

Pentru echiparea celulelor prefabricate pot fi folosite diferite tipuri constructive de

separatoare sau acestea pot lipsi cu totul daca, de exemplu, celula prefabricata este cu simplu
sistem de bare colectoare şi întreruptorul sau separatorul de sarcina este debroşabil (de tip
casetă sau montat pe carucior). Construcţia "fara separatoare" permite reducerea riscului unor
greşeli de manevra cu separatorul (în general, insoţite de arc electric liber) şi contribuie
sensibil la compactarea celulei.
Trebuie remarcat insa ca in cazul celulelor moderne, cu aparataj simplu şi care nu
necesita intreţinere, unele firme renuntă la elementele debroşbile.
Concepţia modernă a separatoarelor de bare cu trei poziţii (deschis, inchis, legat la
pamant) utilizate in schemele de alimentare in bucla (intrare-ieşire) exclud închiderea

71
simultana a aparatului de comutaţie şi a cuţitului de legare la pamant pe partea de medie
tensiune.
- Racordarea transformatoarelor. Protecţia transformatorului se poate realiza cu
intreruptor prevazut cu relee de protecţie sau cu separator de sarcina şi siguranţă fuzibila
(soluţie mai putin indicata in cazul suprasarcinilor). În cazul transformatoarelor de puterl
relativ mari se recomanda protecţia cu întreruptor. În soluţiile moderne (RMU), se folosesc
conectoare de medie tensiune ambroşabile, ceea ce permite accesul direct la transformator,
fara compartiment special. Prin folosirea acestor sisteme de conectare la transformatoare şi
prin acoperirea conexiunilor la instalaţia de joasa tensiune prin capace de masa plastica este
asigurata protecţia la atingere a instalaţiei.

Aparataj electric de joasa tensiune

- Tablourile de distributie a energiei electrice la joasa tensiune sunt de regula tot
prefabricate, urmarindu-se, de asemenea, in principal, protecţia personalului şi compactarea.
În general, ele sunt constituite dintr-un ansamblu de dulapuri metalice, in care se gasesc placi
sau cadre cu aparate electrice (de conectare, protecţie, masurare, comanda, semnalizare etc.),
elemente de conexiune, elemente de izolare, care impreuna constituie o unitate functionala,
capabila sa asigure funcţiuni, cum ar fi:
• conectarea barelor generale la sursa de energie electrica;
• conectarea consumatorilor la bornele generale;
• protecţia la scurcircuit şi suprasarcina;
• masurarea parametrilor electrici ai retelei;
• comanda locala a aparatelor de comutaţie etc.
În funcţie de rolul indeplinit in ansamblul functional, tabloul de distribuţie la joasa
tensiune care realizeaza alimentarea cu energie electrica a consumatorilor (pentru posturi de
abonat) se compune dintr-o serie de dulapuri-tip: de sosire trafo, de cupla, de plecare spre
consumatori, de AAR, de masurare centralizata a energiei.
Tablourile de distribuţie la joasa tensiune destinate alimentarii cu energie electrica a
consumatorilor edilitari, a agentilor comerciali şi a iluminatului stradal (pentru post in
varianta "retea") se compun din dulapuri (varianta "inchisa") sau cadre metalice (varianta
"deschisa") care susţin aparatajul de protecţie şi comutaţie general, coloanele de alimentare a
consumatorilor, modulul pentru iluminat public, blocuri de masurare a energiei pe intrare şi
pentru iluminat public.
În scopul asigurarii unor facilităţi de adaptare la modificarea condiţiilor de utilizare
sau la extinderi (fara intreruperi lungi in alimentare), se pot utiliza diverse sisteme modulate
de distribuţie a energiei electrice, care combina flexibilitatea cu siguranta şi eficienta
economica pe termen lung. Un dulap de distributie complet poate fi realizat cu puţine
componente, ceea ce reduce timpul de alegere şi de realizate a instalaţiei de distributie a
energiei. Unităţile funcţionale sunt debroşabile, ceea ce simplifica acţionarea şi/sau
schimbarea lor, fara scoaterea din funcţiune a intregii instalaţii. Pentru a se obţine solutii
„inteligente” de distributie a energiei electrice, sistemele modulate sunt dotate cu automate
programabile legate-in retea, care asigura monitorizarea, controlul şi protectia sarcinii.
- În conditiile in care se constată creşterea consumului urban de putere reactiva,
bateriile de condensatoare instalate in posturi de transformare ofera multe avantaje, ca de
exemplu: reducerea pierderilor din retea, creşterea capacitatii de transport a retelei, renuntarea
la reglajul sub sarcina la transformatoarele de mare putere care alimenteaza reteaua de medie
tensiune. Ultimul avantaj se concretizeaza atat prin reducerea investiţiilor, cat şi a daunelor
provocate de intreruperile in alimentare ca urmare a fiabilitatii mai reduse a
transformatoarelor cu dispozitive de reglare a tensiunii sub sarcina.

72
 Ecbipamente anexe
Cerinţele mereu in creşere privind ameliorarea calitaţii alimentarii cu energie electrica
au impus introducerea unor noi funcţii in reţelele electrice de distribuţie, ceea ce implica
instalarea unor echipamente auxiliare in posturile de transformare moderne (livrate "la
cheie"). Astfel, teleconducerea retelelor de MT presupune introducerea comenzilor electrice la
toate aparatele de comutaţie de MT , telesupravegherea presupune instalarea unor detectoare
de defect pe cablurile de alimentare a posturilor de distribuţie publica, teletransmiterea datelor
contorizate la clienţi (utilizand reţeaua de IT ca suport de transmisie) necesita un echipament
pentru centralizarea informaţiei in postul de transformare etc.
Utilizarea unor unitaţi de control şi monitorizare integrate in celule oferă multe
avantaje personalului de exploatare, ca de exemplu: reducerea timpului de identificare şi
izolare a unor defecte, optimizarea regimului de funcţionare a reţelei prin monitorizarea
sarcinii şi reconfigurări uşoare, accesul la informaţii privind calitatea tensiunii etc.

Concepţii constructive pentru posturi

Solutii constructive pentru posturi de transformare

În cazul posturilor de transformare exista o mare diversitate de soluţii constructive, care pot fi
diferentiate dupa unele criterii cum ar fi modul de deservire a instalaţiei electrice, modul de
instalare a transformatoarelor etc.
- În funcţie de terenul disponibil pentru realizarea instalaţiei şi de concepţia lor
constructiva, posturile pot fi realizate cu un culoar de deservire in interior sau cu deservire din
exterior. În general, posturile cu puteri instalate mai mari sunt cu deservire din interior.
- Din punct de vedere a instalarii transformatoarelor se pot realiza posturi de
transformare cu transformatorul amplasat:
• in aer liber (posturi exterioare): protecţia persoanelor impotriva atingerilor directe ale
parţilor aflate sub tensiune se realizeaza prin:
a) suprainalţare ( transformator pe stalpi);
b) ingradire (transformator dispus la sol);
c) folosirea unor conectoare capsulate la transformatoare şi acoperirea spaţiului de
conectare a cablurilor la instalaţia de joasa tensiune prin capace de protectie;
• in interiorul unei carcase/clădiri independente sau inglobate in alte construcţii civile,
industriale etc. (posturi interioare); in cazul posturilor compacte se preferă sistemul c
de protecţie la atingere
- Postul de transformare pe stâlp este un post de transformare al carui echipament, inclusiv
transformatorul, este instalat in exterior, pe o construcţie speciala de stalpi sau direct pe stalpii
LEA.
În Romania, transformatoarele cu puteri nominale de pana la 250 kV A se pot instal pe
un singur stalp, iar cele cu puteri de pana la 400 kV A - pe doi stalpi.
În ţările dezvoltate industrial, numarul posturilor pe stalpi este in scadere, mai ales
datorita trecerii pe scara tot mai larga la realizarea retelelor in cablu, chiar in mediu rural.
Astfel, in scopul ameliorarii calitaţii in alimentarea cu energie electrica noilor retele de
distribuţie trebuie sa fie realizat in subteran. Aceasta presupune adoptarea unor noi soluţii
pentru posturile de transformare din mediul rural. Au aparut posturile de tip "soclu" (100 -
160 kVA) care aduc la nivelul solului cele trei funcţiuni de baza (protectie la joasa tensiune,
transformare şi securitatea persoanelor), integrandu-le lntr-un singur bloc (un mini post).
Transformatorul este dispus pe un soclu prefabricat din beton şi este prevazut cu trei
conectoare ambroşabile, echipate cu un divizor capacitiv, pentru racordarea cablurilor de
medie tensiune. Optional, se poate prevedea şi un dispozitiv de legare la pamant. Pentru
protectie, la medie tensiune sunt prevazute sigurante fuzibile integrate in cuva. Protectia la
joasa tensiune este asigurata prin intreruptor. Dimensiunile postului sunt reduse (sub 1 m2).
Materialele utilizate sunt simple şi nu necesita intretinere. Instalarea este uşoara şi rapida.
73
 - În cazul posturilor de transformare pentru consumatori industriali şi similari,
echipate cu transformatoare de putere 1000 kV A-1600 kV A, aparatajul de medie şi joasa
tensiune este amplasat in interiorul unei carcase de protectie sau a unei incaperi, care poate fi
înglobată in hala industriala, alipita acesteia sau independenta, iar transformatoarele pot fi
amplasate in exterior şi ingradite.
- În cazul posturilor de tip interior, amplasate în cladiri independente "tradiţionale ",
constructia se realizeaza din zidarie cu blocuri ceramice sau cu blocuri din beton celular
autoclavizat (bca). În cazul variantei "abonat", cladirea este prevazuta cu doua sau trei
incaperi, fiecare prevazuta cu uşă. În acest fel se asigura şi delimitarea competenţelor dintre
furnizorul de energie electrica şi consumator. Ca amenajari constructive tehnologice, sub
transformator se prevede un colector de ulei, acoperit cu un stingator de flacara din strat de
pietriş. Pentru ventilatie, care de regula este de tip natural, încaperea transformatorului se
prevede cu doua goluri dispuse la inaltimi diferite şi prevazute cu pale dispuse in V, pentru a
opri patrunderea pasarilor, frunzelor etc.
- Uneori, datorita avantajelor economice obtinute prin scurtarea distributiei la joasa
tensiune (fragmentarea puterii instalate in posturi şi apropierea acestora de consumatori), se
adopta soluţia îngropării posturilor de transformare. Partea de joasa tensiune, prevazută in
general la suprafaţa solului, este protejata printr-o carcasa de mici dimensiuni, a carei culoare
se armonizează cu mediul inconjurător.
Transformatorul este ingropat intr-un camin din beton sau material plastic armat cu
fibra de sticla.

Posturi prefabricate.
Restricţiile de mediu, dificultăţile de obtinere a terenului necesar, precum şi costul
acestuia, reglementările administrative şi fiscale au direcţionat in mod natural evoluţia
posturilor de transforrnare spre o diminuare a dimensiunilor şi o compactare a
echipamentului. Spre exemplu, evoluţia tehnica şi tehnologica a diverselor parti componente
ale posturilor de transformare pentru distribuţie publica din ultimii treizeci de ani a permis o
reducere de aproape 5 ori a volumului util. Reducerea dimensiunilor de gabarit şi a masei (la
15 - 20 tone) faciliteaza transportul cu mijloape auto a echipamentului complet asamblat spre
locul de amplasare.
În aceste condiţii, realizarea componentelor şi a carcaselor posturilor a fost treptat
reorientata de la producţia artizanala spre cea industriala (prefabricare).
- Posturile electrice prefabricate sunt echipamente containerizate, conţinand intr-o
carcasa comuna, aparate cu funcţiuni de comutaţie, protectie şi izolare (separare), materiale
electrice, transformatoare, aparataj de masurare şi automatizare, precum şi instalaţii auxiliare,
care se livreaza complet pregatite şi încercate electric, gata pentru a fi montate in instalaţii. În
prezent, tendinţa generală este de a utiliza posturi complet prefabricate, deoarece acestea:
• fiind tipizate, corespund unor produse bine definite, ceea ce simplifica alegerea şi
inlătura necesitatea intocmirii unor proiecte specifice;
• concepţia modulara permite o gama larga de configuraţii;
• fiind realizate la scara industriala, beneficiaza de un control de calitate care le
garanteaza fiabilitatea şi securitatea;
• fiind un tot unitar, care se livreaza complet pregatit şi incercat electric, pot fi instalate
şi puse in funcţiune foarte rapid, in orice perioada a anului;
• prezinta un bun raport intre calitate şi pret;
• fiind realizate intr-o gama destul de larga, permit adaptări arhitecturale necesare unei
bune integrari in mediul ambiant.
În plus, cerintele mereu in creştere privind ameliorarea calitatii distribuţiei de energie
electrica conduc spre descentralizarea automatizarilor şi dezvoltarea dispozitivelor de
teleconducere, instalarea acestor noi funcţiuni fiind necesara in anumite posturi de

74
transformare. Realizarea industriala a ansamblului de echipamente de putere şi control-
comanda permite creşterea sensibila a fiabilitaţii şi scaderea costurilor.
Progresele din domeniul aparatajului de medie tensiune, a echipamentelor de control-
comandă, precum şi cele obţinute prin realizarea industriala a posturilor telecomandate livrate
la "cheie" au condus la o diminuare sensibila a cheltuielilor de investiţie, de punere în
funcţiune şi de exploatare, precum şi la o creştere a fiabilitatii sistemului pe ansamblu.
Noile generaţii de posturi prefabricate au o fiabilitate sporita şi cheltuieli reduse de
exploatare (sunt practic fără intreţinere), in special datorita utilizarii pe scara extinsa a unor
materiale electroizolante cu proprietaţi superioare (raşina epoxidica, siliconi, SF6), precum şi
datorita folosirii comutaţiei in SF6 sau vid.
Celulele prefabricate monobloc cu izolaţie in SF6 asigură muh mai bine şi la un pret de
cost rezonabil principalele cerinte impuse in prezent constructorilor de celule pentru posturi
de transformare, realizand:
• securitate ridicata a persoanelor;
• buna fiabilitate in exploatare;
• independenta fata de influenţele externe;
• dimensiuni foarte reduse.
Disponibilitatea şi durata de viata ridicată ce caracterizeaza posturilor de transformare
prefabricate sunt obţinute in principal prin:
• construcţia compartimentata, folosirea de componente şi aparataj standardizat;
• utilizarea unor construcţii solide, insensibile la condiţii de mediu şi fără pericol de
incendiu;
• integrarea unor celule monobloc izolate cu SF6, beneficiind de toate avantajele
incapsularii ermetice şi sigure.
- Exista o preocupare permanenta a firmelor constructoare pentru reducerea spaţiului
ocupat de posturile de transformare, compactarea fiind posibila şi prin proiectarea judicioasă a
carcasei, precum şi prin alegerea convenabilă a izolaţiei echipamentului.
Carcasa reprezinta o componenta a postului de transformare prefabricat care asigura
protecţia echipamentului impotriva. patrunderii in interior a corpurilor straine, respectiv
protecţia persoanelor impotriva atingerii parţilor active şi a celor mobile. În cazul izolarii cu
alt fluid decât aerul, carcasa este etanşă şi impiedica pierderile de agent izolant.
Subcomitetul 17C al Comisiei Electrotehnice Internaţionale a elaborat normele
CEI 1330/1995 prin care sunt standardizate carcasele posturilor compacte prefabricate, in
domeniul 1- 52 kV, abordandu-se aspecte privind:
• gradul minim de protecţie asigurat persoanelor prin carcasa;
• securitatea persoanelor la arc intern;
• nivelul de ţinere a carcasei la solicitari mecanice;
• comportarea la foc;
• ventilaţia.
Majoritatea posturilor se realizeaza in carcase de beton uşor sau metal (otel, aluminiu,
diverse aliaje), cu izolare in aer, astfel proiectate incat sa permită utilizarea unui echipament
cat mai diversificat.
Materialul folosit pentru carcasă trebuie sa indeplineasca conditiile minime de
combustibilitate şi rezistenta la foc, care poate aparea atât in interiorul, cat şi in exteriorul
postului. Betonul este un material incombustibil care prezinta avantaje cum ar fi soliditatea,
buna comportare in timp, inertia termica (fără condens), intreţinere simpla şi relativ ieftina,
tehnologie de realizare bine cunoscută. Pentru posturi de transformare de putere mai mare se
prefera, de regula, carcasa metalica (oţel, aluminu etc.), rezistenta sau protejată la coroziune.
S-au realizat şi posturi prefabricate in carcase din mase plastice armate cu fibre de sticlă,
precum şi posturi de tip miniaturizat cu izolaţie solid, făra carcasa. Aceasta are drept
consecinţă o reducere considerabilă a dimensiunilor de gabarit şi a volumului posturilor

75
respective. Sub aspectul comportării la foc, masele plastice trebuie incercate dupa metoda ISO
1210A.
Deservirea postului se poate face din exterior sau din interiorul carcasei. In acest ultim
caz, in interiorul postului de transformare prefabricat trebuie prevazut un coridor de acces, de
cel puţin 800 mm, care sa permită efectuarea tuturor activitaţilor de manevra şi intretinere.
Prin deschiderea oricarei uşi sau prin acţionarea oricarui aparat de comutaţie nu trebuie redusa
laţimea coridorului la mai putin de 500 mm.
Carcasa este dispusa pe o fundaţie de beton armat, de asemenea prefabricată, care in
cazul posturilor echipate cu transformatoare imersate cuprinde cuva de reţinere a lichidului,
pentru evitarea poluarii mediului şi accesoriile pentru montarea cablurilor de medie şi joasa
tensiune. Uneori, cuva de retinere se poate realiza din tabla zincată la cald, caz in care
fundatia se executa local.
Deoarece posturile de transformare sunt de regula amplasate in zone accesibile
publicului, carcasa trebuie sa asigure o protecţie corespunzătoare persoanelor. Fiecare
componentă a postului trebuie prevazuta cu conductor de legare la pamant. În cazul carcaselor
nemetalice, se leaga la pamant uşile şi alte piese metalice de inchidere accesibile. In plus, in
afara de asigurarea protecţiei impotriva patrunderii corpurilor straine şi a apei, carcasa trebuie
sa protejeze personalul impotriva atingerilor directe. Sub acest aspect, carcasa trebuie sa aiba
cel putin gradul de protecţie IP 230.
Pentru limitarea efectelor termice, mecanice şi chimice ale unor scurtcircuite cu
producerea arcului electric in interiorul postului de transformare se recomanda unele masuri,
cum ar fi introducerea unor detectoare de temperatura, lumina, presiune etc. care sa permită
decuplare rapida, a telecomenzilor, a mijloacelor de depresurizare etc.
O problema importantă in realizarea posturilor de transformare prefabricate o prezintă
evacuarea căldurii produse de echipamentul postului (in principal, de transformator). Dupa
unele cercetări privind comportarea in exploatare, realizarea posturilor cu tot echipamentul
dispus intr-o singura camera este avantajoasa, deoarece caldura degajată de transformator
incălzeşe toate celelalte aparate şi creaza un climat favorabil in interiorul postului. Pe de alta
parte, separaţia fizica intre compartimente limiteaza patrunderea prafului şi a umiditaţii
dinspre transformator spre aparatele de medie şi joasa tensiune, in aceste compartimente
neexistand circulaţie de aer cu exteriorul.
Alegerea corecta a materialului pentru pereţii exteriori ai carcasei, in funcţie de
condiţiile climatice ale zonei de amplasare (pentru beton, constanta de timp a schimbului de
caldura este de circa 50 ore, pentru masa plastica armată cu fibra de sticla - circa 1 ora, iar
pentru otel sau aluminiu - sub 10 minute), precum şi o ventilaţie corespunzatoare a incintei
preintampina formarea condensului. Pentru a se asigura o buna răcire şi evitarea condensului
trebuie studiata amplasarea orificiilor de ventilare naturala, in practica existand o mare
diversitate de solutii.
Alegerea corespunzatoare a unui post de transformare prefabricat presupune alegerea
clasei carcasei, prin care se intelege diferenta de temperatura intre regimul de funcţionare a
transformatorului aflat in exterior, respectiv, in carcasa şi care depinde de temperatura de la
locul de instalare a postului şi de gradul de incarcare a transformatorului. Clasa nominala a
carcasei postului este clasa corespunzatoare puterii maxirne nominale a transformatorului
pentru care a fost proiectat postul. Carcasele posturilor de transformare se pot realiza in trei
clase nominale (10, 20, 30), corespunzatoare diferentelor de incalzire 10K, 20K, 30K. La o
clasa nominala data, coeficientul de incarcare a transformatorului din post depinde de
temperatura mediului ambiant.
Combinarea izolanţilor solizi cu cei fluizi pare a fi o soluţie avantajoasa de
compactare, construirea posturilor prefabricate cu izolatie combinată aer-masă plastică in
carcasa metalica fiind adoptata de multe firme constructoare.
In prezent, se extinde realizarea posturilor prefabricate in carcase metalice, in
concepţia carora hexafluorura de sulf este folosita atat ca mediu de izolare, cat şi pentru

76
stingerea arcului electric. Majoritatea posturilor prefabricate compacte sunt in prezent
echipate cu celule monobloc cu comutaţie şi izolare in SF6, ceea ce permite realizarea unor
posturi a caror suprafaţă este cu circa 80% mai mica decat a celor realizate in cladire zidita
"tradiţionala" (fig.5.7).
Rigiditatea dielectrica a SF6 fiind superioara majoritaţii mediilor de izolare cunoscute
(de cinci ori peste cea a aerului de presiune atmosferica), utilizarea SF6 ca mediu de izolare
permite o mai buna compactare a posturilor, in conditiile creşterii securitaţii persoanelor,
precum şi a eliminarii totale a pericolelor de incendiu şi de poluare a mediului ambiant.
Echipamentele capsulate sunt, de asemenea, insensibile la influente climaterice şi la
altitudine.
În figura 5.7 este indicata o comparaţie intre diferite concepţii de realizare a posturilor
de transformare, echipate cu un transformator de putere pana la 630 kV A (inclusiv).
Soluţia „tradiţonala” din figura 5.7, a reprezinta un post cu exploatare din interior, cu
echipament clasic dispus in cladire de beton armat.

Fig.5.7. Variante de realizare a posturilor de transformare: 1 - compartimentul

transformatorului de forţă cu puterea pană la 630 kVA; 2 - celule de medie
tensiune; 3 - tabloul de joasă tensiune

In cele ce urmeaza, suprafata de aproxirnativ 25 m2, necesara realizarii acestui post

este considerata ca referinţă (100%). In figura 5.7, b este prezentata o varianta moderna de
post prefabricat in carcasa de beton, de asemenea, cu deservire din interior. Pe partea de
medie tensiune, postul poate fi echipat cu o unitate monobloc cu trei funcţii (RMU) sau cu 3
celule in sistem modular, utilizand ca mediu de izolare hexafluorura de sulf. Tablourile de
distribuţie pentru reteaua de 0,4 kV sunt realizate in construcţie deschisa sau in dulapuri
metalice. Suprafata necesară postului a fost redusa la circa 7 m2 (28%, comparativ cu varianta
de referinţă).
Reduceri mai mari de suprafaţă sunt posibile in cazul posturilor de transformare
prefabricate cu deservire din exterior. În figura 5.7, c este prezentat un astfel de post în
carcasa de beton, echipat pe partea de medie tensiune cu o unitate monobloc, cu izolare in
SF6, cu trei funcţii, pentru amplasarea acestui post fiind necesara o suprafaţă de numai 4,8 m2
(19%). Un post similar ca echipare dar amplasat in carcasa metalica, care necesita doar 4,3 m2
(17%) este reprezentat în figura 5.7, d.

Încadrarea postului în mediul ambiant

Impactul produselor asupra mediului este un factor suplimentar care trebuie luat in
calcul, atat de catre utilizatori, cat şi de catre constructori, inca din faza de concepţie a
77
postului. Obiectivul principal al acestui gen de preocupari, care intereseaza in egala masura
colectivitaţile locale şi administraţia, il constituie realizarea unor produse "prietenoase faţă de
mediu" (environment friendly), bazate pe utilizarea unor materiale reciclabile şi
biodegradabile.
Orice dielectric lichid mineral sau sintetic, precum şi vaporii sai, poate coostitui o
sursă de poluare chimică a mediului ambiant, diversele consecinţe ale , potuarii fiind mai mult
sau mai putin daunatoare in funcţie de natura chimică a substanţei poluante.
La instalarea echipamentetor care contin ulei sau alt lichid de racire este necesar sa se
ia masuri pentru protejarea calitaţii resurselor de apa de suprafaţă şi subterane impotriva
impurificarii, atât in situaţii normale, cat şi in caz de incident sau accident. În particular, s-a
constatat că dielectricii pe baza de difenili cloruraţi, fiind foarte putin solubili in apa, dar
rniscibili in substanţe grase, au fost detectaţi in ţesuturile adipoase ale vieţuitoarelor acvatice.
Cat priveşte poluarea prin emanaţii gazoase, aceasta poate avea loc prin simpla vaporizare a
substanţei in caz de descompunere la temperaturile foarte ridicate produse de arcul electric.
Din aceasta cauza, folosirea policlordifenililor a fost interzisa in unele state (de
exemplu, SUA, Japonia), iar in altele s-au demarat investigaţii specifice de anvergura pentru
detectarea raspandirii acestor substanţe in mediul arnbiant, a impactului asupra biosferei,
precurm şi pentru dezvoltarea unor tehnologii de retratare.
În vederea micşorarii riscului de contaminare a mediului ambiant trebuie luate o serie
de masuri de stocare corespunzatoare (îngropare), de neutratizare prin descompunere chimica
sau de distrugere prin incinerare a rezidurilor cu urme de poticlordifenili. De asemenea,
trebuie prevazute o serie de masuri in vederea evitării raspandirii lichidului sau a acumularii
unei cantitaţi de vapori peste nivelul admis de norme. Aceasta se poate realiza relativ simplu
prin prevederea unor praguri pentru retinerea lichidului in caz de defecţiune, printr-o ventilare
corespunzatoare (care adeseori exista deja in halele industriale) etc.
Toxicitatea poticlordifenililor este comparabilă cu a majoritaţii solvenţilor pe baza de
clor şi relativ apropiata de a altor substanţe chimice folosite pe scari larga in industrie.
Preocuparile sporite pentru protecţia mediului ambiant din ultimii ani au limitat totuşi
considerabil folosirea lor, pentru racirea şi izolarea transformatoarelor fiind promovate alte
substanţe care nu ridica probleme de compatibilitate cu mediul inconjurator.
Poluarea nu apare în cazul transformatoarelor uscate, care pot fi instalate în orice
poziţie şi nu necesită nici un fel de măsuri de protecţie speciale, deoarece nu conţin substanţe
toxice.
Un alt aspect de care trebuie sa se ţina seama la alegerea posturilor de transformare -
in special a celor amplasate in zone locuite - este izolarea fonică. Combaterea zgomotutui şi a
vibraţiilor a devenit actualmente o problema acuta, pe de o parte ca urmare a inmulţirii
considerabile a surselor de mare putere, iar pe de alta parte, ca urmare a numeroase cercetari
care au evidenţiat caracterul daunator al poluarii fonice asupra organismului uman, mai ales in
perioadele de odihna. Dupa cum arata unele studii, zgomotul deţine primul loc in randul
factorilor stresanti, fiind urmat de solicitările nervoase şi apoi de concentrarea vizuala.
Necesitatea găsiirii unor soluţii de limitare a zgomotelor apare ca urmare a efectelor
psihofiziologice pe care zgomotele le au asupra organismului uman. Efectul fiziologic este
conditionat de spectrul şi de distributia statistica a zgomotelor. Aspectul psihologic este legal
de predispozitia oamenilor pentru o mai mare sau o mai mica toleranta fata de zgomot.
Sursa principală de zgomot o reprezintă transformatoarele. Zgomotul produs de
transformatoarele din statii şi posturi consta numai din frecvenţe joase, discrete şi cu
intensitati care pot ajunge la aproximativ 80...90 dB. Sursa principală de zgomot a
transformatoarelor o reprezinta miezul magnetic, din cauza efectului magnetostrictiv al
otelului. Variatia in timp a fluxului in miezul magnetic produce variatia lungimii tolelor,
simultan cu modificarea polarităţii. Vibratiile miezului se transmit peretilor transformatorului,
radiatoarelor şi tuturor accesoriilor echipamentelor in doua moduri: prin structura suport a
miezului şi prin uleiul izolant, care este practic incompresibil. Fenomenul este insotit de

78
rezonanta unor elemente apropiate de acest circuit. În plus, se manifesta şi efectul campului
transversal care prin modificarea campului magnetic in straturile miezului şi in infaşurari,
genereaza vibratii ca urmare a apropierii şi respingerii lor alternative, cu o frecventa egala cu
dublul frecventei de alimentare.
Intrucat la o putere dată, dimensiunile transformatorului depind in mare masura de
izolatia pe inaltă tensiune, rezulta deci ca nivelul de zgomot al transformatoarelor dintr-o serie
unitară diferă in funcţie de putere şi de nivelul de izolare al infăşurării de inaltă tensiune.
Diverse studii au evidentiat intensificarea nivelului de zgomot cu aproximativ 1dBA, pentru
fiecare procent de creştere a tensiunii de exploatare.
Sub aspectul poluarii acustice, transformatoarele uscate sunt inferioare celor cu
lichide, nivelul lor de zgomot in timpul functionarii fiind cu circa 5-10 dB mai scăzut.
O altă sursă de poluare o constituie ventilaţia postului. Alegerea unui sistem judicios
de ventilaţie poate reduce sensibil nivelul de zgomot in apropierea postului.
Pentru verificarea nivelului de zgomot produs de posturile de transformare
prefabricate se recomanda incercari care sa evalueze diferenta nivelului de zgomot intre un
transformator montat independent şi respectiv, in interiorul carcasei. Este de dorit ca prin
introducerea in carcasa sa nu fie amplificat nivelul de zgomot.
Pentru reducerea nivelului de zgomot provocat de funcţionarea transformatoarelor se
pot lua masuri inca din faza de construcţie a transformatoarelor sau se pot monta ecrane
fonoabsorbante şi atenuatoare de zgomot la locul de instalare.
In principal, atenuarea zgomotelor depinde de frecventa sunetului, de spaţiul de aer
dintre transformator şi placile antifonice care captuşesc încaperea, de proprietaţile
materialului placii etc.
Materialul folosit in mod obişnuit pentru izolarea fonica a posturilor este pîsla minerala.
Zidaria de caramida contribuie de asemenea la izolarea fonica a transformatorului din post
fata de zona înconjuratoare.
Pentru posturi de transfonnare se pune de asemenea problema unei armonizari estetice
cu mediul inconjurator (atât sub aspectul formei arhitecturale, cat şi sub cel al culorii şi al
calitaţii finisajelor exterioare), care sa creeze un echilibru intre aspectele funcţionale şi cele
ambientale.
Se poate alege dintr-o diversitate de soluţii pentru fnisarea pereţilor: vopsire intr-o
anumita culoare, caramida aparenta, placare cu scandura de lemn impregnata sub presiune,
acoperire cu masa plastica sau raşina sintetica etc.
De multe ori insa, restricţii privind regimul de funcţionare limitează considerabil
posibilitaţile de realizare a produsului şi generează forme tehnice care se regasesc in aspectul
exterior.
Sub aspectul integrării estetice în mediul ambiant, posturile de transformare pot fi
alese în execuţie:
- aparentă: posturi dispuse în aer liber sau în construcţie independentă supraterană;
- disimulată: posturi integrate sau încorporate în alte clădiri, posturi subterane sau
semiîngropate.
Realizarea unor posturi subterane permite gasirea mai uşara a unui amplasament, dar
ridica unele probleme cum ar fi pericolul de infiltraţii cu apa, sisteme mai complexe de
ventilaţie etc.

79
 6. SISTEME INTEGRATE DE PROTECŢIE, AUTOMATIZARE,
MĂSURĂ, CONTROL ŞI SUPRAVEGHERE

Generalităţi
În mod tradiţional, echipamentul primar (partea de înaltă tensiune) şi cel secundar
(protecţia, controlul, măsura şi automatizarea) au fost tratate ca sisteme separate. Interfaţa
între cele două sisteme o reprezintă un număr de conexiuni între echipamentul primar şi cel
secundar. Cele două sisteme – primar, respectiv secundar – au ajuns la un înalt nivel de
maturitate, ceea ce face ca îmbunătăţiri funcţionale substanţiale să se poată face numai prin
integrarea mutuală a acestora.
Evoluţia integrării reciproce între tehnologiile echipamentelor primare şi secundare
din staţiile de transformare, poate fi împărţită în trei etape majore: convenţională, modernă,
inteligentă.
În prima etapă, tehnologia releelor de protecţie şi automatizare electromagnetice a
determinat schemele şi legăturile circuitelor secundare într-o staţie. Etapa se caracterizează
prin existenţa unui număr mare de echipamente, fiecare dintre ele concepute pentru o aplicaţie
distinctă, interconectate între ele prin fire conductoare în vederea îndeplinirii funcţiilor de
protecţie, control şi măsură. Constatăm astfel un mare număr de conexiuni între echipamentul
primar şi cel secundar aflate în locuri diferite – celula de înaltă sau medie tensiune, respectiv
camera de protecţie sau cea de comandă.
Progresul realizat în domeniul electronicii digitale face ca astăzi majoritatea
funcţiunilor echipamentului secundar să poată fi implementată cu ajutorul modulelor
software, care rulează pe o platformă bazată pe calculator. Asemenea unităţi multifuncţionale
sunt utilizate atât pentru control, cât şi pentru protecţie. În anii din urmă, se constată tendinţa
de integrare a echipamentului secundar al unei celule într-un singur dispozitiv. Comunicaţia
între nivelul celulei şi cel al staţiei se realizează prin transmisie de date serială, înlocuind
astfel conexiunile individuale tradiţionale pentru fiecare semnal.
În ultimul timp, introducerea conexiunii pe fibră optică între echipamentul de protecţie
şi cel de înaltă tensiune duce la mutarea delimitării tradiţionale între secundar şi primar.
Funcţiuni de conversie analog-digitală, precum şi unele funcţiuni de preprocesare sunt
descentralizate cât mai aproape de proces şi sunt integrate fizic în echipamentul primar.
Funcţiile subsistemului secundar
Subsistemul secundar trebuie să asigure:
- deconectarea porţiunilor de reţea în cazul defectelor. Subsistemul secundar trebuie
să detecteze defectul şi să comande, cât mai repede posibil, întreruptoarele
corespunzătoare pentru izolarea porţiunii defecte;
- echipamentul primar trebuie corect întreţinut pentru a fi menţinut operaţional.
Subsistemul secundar colectează informaţii relative la starea echipamentelor
primare;
- dispeceratele locale, zonale etc. Primesc informaţii de stare din staţii şi trebuie,
totodată, să poată comanda echipamentele de comutaţie. Transferul acestor
informaţii/comenzi este realizat tot de subsistemul secundar;
- controlul şi supravegherea locală a staţiilor trebuie asigurată atât pentru staţiile fără
control de la distanţă, cât şi pentru cele telecomandate, ca o rezervă în cazul
indisponibilităţii funcţiilor de telecomandă.
Funcţiile majore ale subsistemului secundar sunt:
- protecţia sistemului împotriva defectelor;
- managementul stărilor anormale în sistem;
- automatizare;
- control local şi de la distanţă;
80
 - măsură;
- osciloperturbografie;
- monitorizare echipamente primare;
- analiză automată a datelor.
În fig.6.1 sunt prezentate funcţiunile şi interdependenţa acestora într-un sistem de
transport şi distribuţie a energiei electrice. În
această abordare, toate funcţiunile care concură
la buna funcţionare a sistemului energetic au la
bază interfaţarea între subsistemul secundar al
staţiilor şi echipamentele primare. De asemenea,
există o strânsă legătură între diversele obiective
ale subsistemului secundar.
Toate funcţiunile arătate mai sus trebuie
îndeplinite în timp real. Pentru a utiliza eficient
resursele de calcul necesare, diferitele funcţii
software înglobate în echipamentele şi
dispozitivele numerice, trebuie clasificate în
Fig.6.1. Funcţiile şi relaţiile acestora funcţie de timpul de răspuns pe care trebuie să-l
într-un sistem de transport şi distribuţie asigure. O unitate elementară de procesare
(microprocesor, microcontroler, etc.) poate astfel
să execute, după priorităţi, mai mulţi algoritmi (funcţii) cu timpi de răspuns diferiţi.
Trebuie remarcat că majoritatea funcţiilor subsistemului secundar sunt localizate la
nivelul celulei. Alte funcţii le regăsim la nivelul staţiei, iar unele acoperă atât zona celulei cât
şi a staţiei.

Subsistemul secundar în staţiile de transformare moderne

Categoria echipamentelor electronice inteligente (EEI) utilizate în staţiile de

transformare includ calculatoarele de la nivelul staţiei, echipamentele de achiziţie şi comandă,
controlere programabile, relee digitale de protecţie şi automatizare, înregistratoare secvenţiale
de evenimente, osciloperturbografe digitale, echipamente de comunicaţie şi concentratoare de
date.
Principalele aplicaţii ale EEI aflate în staţii sunt achiziţia şi procesarea datelor relativ
la echipamentele electrice ale staţiei, precum şi transferul datelor către destinaţii interne sau
externe staţiei. Aceste transferuri pot avea loc imediat – pentru informaţii de timp real – sau
decalat, la cerere, pentru informaţii cum sunt listele de evenimente, istoricul de măsurători etc.
Aplicaţiile asociate sunt legate de transferul datelor de control provenind din surse exterioare
staţiei (spre exemplu de la dispecerul energetic) către EEI.
O a doua categorie de aplicaţii, aflată în plină dezvoltare pe plan mondial, se referă la
monitorizarea digitală a echipamentelor electrice, respectiv la protecţia reţelelor şi
echipamentelor electrice bazată pe relee digitale. Şi această categorie de aplicaţii implică
transferuri de date între sistemul exterior staţiei şi EEI, precum şi între EEI din staţie.
În următorii ani staţiile tind să-şi mărească gradul de independenţă funcţională, cu
preţul creşterii nevoii de coordonare la nivelul sistemului.
Din punct de vedere al protecţiilor, se desprind câteva tendinţe:
- o singură protecţie de bază şi o singură protecţie de rezervă, ambele cu facilităţi de
autotestare;
- timpii de eliminare a defectelor sunt determinaţi de câţiva factori incluzând
stabilitatea sistemului, stabilitatea termică a componentelor în condiţii de
scurtcircuit;
- pe lângă viteză, selectivitate şi disponibilitate, este necesar ca protecţiile să
acopere o gamă mai largă de defecte şi să aibă capabilităţi adaptative;

81
 - nevoia de protecţii novatoare, tendinţele de extindere a controlului de la distanţă,
reclamă facilităţi de telecomunicaţie sporite, cu fiabilitate mărită a transmisiei
datelor;
- tendinţa este de a coordona şi adapta protecţia la nivelul sistemului, în centrul de
control. Tot aici se preconizează asigurarea protecţiei de rezervă;
- în viitoarele staţii de transport, arhitectura sistemului de control şi protecţie va fi
bazată pe o abordare descentralizată şi deschisă. În echipamentele secundare
(RTU, protecţii, automatizări) trebuie implementate protocoalele de comunicaţie
standard, sau acestea trebuie să poată fi uşor adaptate la diferitele protocoale.
Din punct de vedere al controlului staţiilor sunt următoarele tendinţe:
- durata morală de viaţă a dispozitivelor numerice va fi în continuare de aproximativ
5 ani;
- media cerinţelor de disponibilitate ale sistemelor de control (bazate pe calculator)
ale staţiei este de 99,8% cu o medie a timpilor de reparaţie de 5 ore. Cerinţa poate
fi îndeplinită, teoretic, de sisteme bazate pe un singur calculator, cu o bună
eficacitate a funcţiilor de autotestare.
Subsistemul secundar din staţiile actuale utilizează un mare număr de conexiuni.
Pentru a reduce drastic numărul acestor conexiuni, cu efecte importante asupra
costurilor şi fiabilităţii, sistemele de control ale staţiilor viitoare vor trebui să utilizeze pe larg
soluţii bazate pe reţele locale (LAN) de mare viteză la nivelul staţiei.
Apariţia echipamentelor digitale de automatizare şi protecţie este un fenomen de
actualitate. Unele protecţii au nevoie nu numai de informaţii locale, din zona de proces cu
care se interfaţează în mod direct, dar şi de informaţii globale, care por fi cunoscute numai
prin prelungiri ale interfaţării în alte zone ale procesului tehnologic. Astfel, echipamentul de
protecţie devine foarte complicat odată cu luarea în considerare a unei mai mari cantităţi de
informaţii globale, pierzându-şi din flexibilitate şi disponibilitate. Multiplicarea interfeţelor de
achiziţie, precum şi răspândirea lor în spaţiu este un fenomen nedorit, cu atât mai mult cu cât
diferitele sisteme de protecţie folosesc adesea aceleaşi mărimi de intrare dinspre proces.
În mod normal, releele numerice au o interfaţă serială. Sistemele de control ale staţiei,
bazate pe microprocesor, prevăd deopotrivă informaţii globale de proces, cât şi legături de
comunicaţie. Apare astfel naturală preocuparea pentru conlucrarea între sistemele de protecţie
şi cele de control.
Preocupările actuale privind tratarea unitară a protecţiei şi controlului, se pot împărţi
în două categorii majore, şi anume:
a) Sisteme coordonate de protecţie şi de control. Sistemele de control şi de protecţie
îşi păstrează autonomia unele faţă de celelalte, însă prevăd funcţiuni de „colaborare”
reciprocă. Într-un asemenea concept, funcţia de protecţie este localizată, în general, în
echipamente distincte de cele de comandă/control. Cele două subsisteme comunică însă,
transmiţându-şi reciproc informaţii globale, rezultate, în general, în urma prelucrării
mărimilor din proces.
b) Sisteme integrate de protecţie şi control. Subsistemele de control şi de protecţie
sunt concepute ca un tot unitar, utilizând în comun anumite resurse hardware şi software. În
acest caz asistăm la o descentralizare foarte puternică a funcţiunilor de comandă, control şi
protecţie, elementul cheie în acest concept fiind comunicaţia de mare viteză între modulele
componente.
Sisteme coordonate de protecţie şi control
Coordonarea sistemelor de protecţie şi comandă este realizată cu ajutorul sistemului de
comunicaţie, folosind informaţia suplimentară din sistemul complet (întreg). Motivul
principal pentru un asemenea concept coordonat nu este doar de a înlocui protecţia
convenţională cu dispozitivele de control bazate pe microprocesoare, ci şi de a exploata toate
facilităţile acestei noi tehnologii, pentru o mai bună performanţă a protecţiei şi controlului în
staţie şi pentru un control îmbunătăţit al reţelei. Este prevăzut un sistem unificat care

82
coordonează controlul staţiei şi protecţia staţiei, bazat pe microprocesoare, într-o arhitectură
descentralizată. Coordonarea constă în combinarea controlului şi a protecţiei, fără a se pierde
autonomia protecţiei. Unificarea înseamnă că toate datele şi informaţiile în sistem sunt
accesibile în acelaşi mod prin sistemul comun de comunicaţie. Descentralizarea înseamnă că
atât informaţiile (datele achiziţionate sau calculate), cât şi funcţiile sunt distribuite şi sunt
folosite procesate, în cel mai apropiat loc de procesul tehnologic la care se referă.
Structura funcţiunilor unui sistem de control şi protecţie coordonat la nivelul unei
staţii de transformare este reprezentată în fig.6.2.

Fig.6.2. Structura unui sistem coordonat de control şi protecţie

O staţie de transformare este întotdeauna constituită din celule, conţinând conexiunile

de intrare-ieşire la una sau mai multe bare, care funcţionează ca noduri electrice şi definesc
întreaga staţie. Există diferite sarcini de control şi de protecţie realizate la nivelul celulei.
Astfel, structura de bază este ierarhică şi constă în două niveluri: nivelul celulei şi nivelul
staţiei.
La nivelul celulei sunt realizate acele sarcini care reclamă informaţii (date) numai de
la nivelul celulei şi emit comenzi către dispozitivele şi echipamentele din această celulă.
Aceste sarcini sunt: controlul celulei (comenzi, blocaje la nivelul celulei); interfaţa om-
maşină, dacă este necesar; măsurători şi monitorizare la nivelul celulei (I, U, P, Q,
evenimente, defecte); protecţia celulei (eliminarea defectelor şi măsuri preventive).
La nivelul staţiei se execută acele sarcini care au nevoie de informaţii de la mai mult
de o celulă şi emit comenzi către dispozitivele situate în mai multe celule. Aceste sarcini sunt:
controlul staţiei (baza de date centrală, supervizoare, coordonare comunicaţie, interblocaje la
nivelul staţiei, procesare centrală a datelor culese de celule); protecţii la nivel de staţie
(exemplu protecţia diferenţială de bare); interfaţa om-maşină pentru operatorul staţiei;
comunicaţia dintre staţie şi nivelul superior de comandă şi control. În conformitate cu
definiţia celulei de mai sus, nivelul staţiei nu presupune acces direct la proces. În acest
context, protecţia de bare, de exemplu, este o funcţie la nivelul staţiei, cu interfeţe
intrare/ieşire situate la distanţă, în celule.
Cel mai important, şi nou totodată, aspect într-un sistem coordonat este comunicaţia în
sistem. Această comunicaţie susţine performanţele ambelor grupuri de funcţii (control,
protecţie). Accesul facil la toate informaţiile sistemului asigură calitatea funcţiilor atât în
situaţii normale de funcţionare a instalaţiilor, cât şi în caz de avarie. Comunicaţia „leagă” baza
de date, care este descentralizată. Toţi parametrii modulelor celulei sunt memoraţi la nivelul
celulei în aceste module şi sunt citiţi la cerere. Astfel, la nivelul staţiei sunt disponibile numai

83
datele actuale în forma procesată ( nu se transmit valori instantanee ale mărimilor
supravegheate, ci stări care reflectă încadrarea sau depăşirea anumitor limite, îndeplinirea
anumitor condiţii). Comunicaţia este elementul de bază al coordonării diferitelor scheme de
protecţie.
O facilitate a schemelor de control al staţiei coordonate cu protecţia este
supravegherea continuă. Se obţine o disponibilitate ridicată a protecţiilor, disponibilitate care
se bazează pe mai mult decât simpla supraveghere a curenţilor, tensiunilor, tensiunilor
auxiliare şi logica de comandă prevăzute de releele convenţionale. Supravegherea continuă
este realizată pentru toate elementele componente, la toate nivelurile. Având în vedere această
posibilitate şi cu o proiectare corespunzătoare, avem şansa de a obţine un compromis mult
mai bun între probabilitatea de nefuncţionare şi probabilitatea de funcţionare greşită a
echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie.
Verificările complicate, necesare în sistemele clasice pentru a avea siguranţa unei
funcţionări corespunzătoare a sistemului de protecţie şi control, sunt acum înlocuite de
conceptele de autosupraveghere şi autotestare a sistemului numeric. Acest concept diferă
fundamental de cel tradiţional. Datorită autosupravegherii funcţiunilor şi posibilităţilor de
afişare a valorilor actuale (măsurate şi calculate) corespunzătoare funcţiunilor implementate,
sistemul de protecţie şi control nu mai are nevoie să fie testat periodic, ca dispozitivele
tradiţionale, ci depinde numai de rezultatele autotestului continuu şi de supravegherea
condiţiilor.
Reglajul releelor numerice dotate cu interfaţă serială se efectuează după o nouă
procedură: reglajele pot fi calculate şi testate în laborator, iar apoi pot fi transmise direct spre
releul de protecţie, folosind comunicaţia sistemului de comandă şi control. Acest mod de
lucru previne în bună măsură reglajele incorecte datorate erorilor umane şi prevede o
documentare completă a stării fiecărui releu.
Parametrizarea (schimbarea reglajelor, în funcţie de diferite condiţii de lucru ale
reţelei) poate fi de mare interes pentru performanţa globală a reţelei electrice. Dacă se iau
măsuri de siguranţă ca parametrizarea (schimbarea propriu-zisă) să aibă loc în afara
condiţiilor de defect, se poate considera că această funcţiune îmbunătăţeşte semnificativ
funcţionarea reţelei prin performanţa mai bună a elementelor care depind de încărcarea liniilor
şi transformatoarelor sau de topologii particulare ale reţelei.
Putem imagina totodată şi îmbunătăţiri ale centrului de control (dispecer). Modificarea
schemei de funcţionare a reţelei, restaurarea automată a reţelei după defect şi protecţia de
rezervă centralizată sunt funcţiuni la nivelul centrului de control al reţelei. Nivelul staţiei
efectuează toate funcţiunile posibile cu datele de la nivelul staţiei. Atunci când acest lucru nu
este suficient, nivelul staţiei efectuează o preprocesare în folosul nivelului de control.

Sisteme integrate de control şi protecţie

Dacă în sistemele clasice remarcăm existenţa unor echipamente distincte de control şi
respectiv de protecţie, sistemele integrate îşi propun să utilizeze mai eficient interfeţele şi
funcţiile de achiziţie şi prelucrare, evitând suprapunerile de module similare (de exemplu
funcţia de achiziţie a unui anumit semnal analogic poate apărea în mai multe echipamente
clasice, pe când într-un sistem integrat este posibil ca mărimea de interes să fie culeasă de
către o singură interfaţă şi transmisă celorlalte funcţiuni – chiar din echipamente distincte –
prin intermediul comunicaţiei).
Subsistemul secundar din staţiile moderne se bazează din ce în ce mai mult pe un
număr de echipamente digitale multifuncţionale. Tendinţa este de a integra la nivelul celulei
în acelaşi echipament, funcţiuni care, istoric, sunt separate – protecţia, controlul, comunicaţia
şi măsura.
Într-un sistem inteligent de protecţie, control şi monitorizare echipamentele primare şi
cele secundare devin din ce în ce mai strâns legate. La această dată senzorii pentru
supravegherea tuturor funcţiunilor importante ale echipamentelor primare şi aceştia devin

84
parte integrantă din echipament. Datorită acestui fapt, cele mai probabile schimbări pe care le
va aduce viitorul apropiat pentru echipamentul primar sunt:
Includerea senzorilor de măsură de curent şi tensiune. Noile tehnologii de realizare a
senzorilor de curent şi tensiune reduc foarte mult dimensiunile acestora şi fac posibilă
integrarea lor în echipamentul primar. Transmiterea valorilor măsurate se face prin
intermediul unor canale de comunicaţie numerice către subsisteme externe.
Apariţia echipamentelor primare inteligente. Includerea senzorilor de măsură şi a
capabilităţilor de prelucrare a datelor în echipamentele primare va provoca transformarea
acestora în subsisteme inteligente, capabile să ducă la îndeplinire toate sarcinile de control şi
supraveghere. Acest subsistem inteligent este platforma ideală pentru implementarea
funcţiunilor de monitorizare şi diagnostic, inclusiv autotestarea echipamentului. Totodată
devin posibile noi facilităţi cum ar fi conectarea/deconectarea sincronizată a întreruptorului la
trecerea prin zero a curentului, cu profunde implicaţii asupra duratei de viaţă a întreruptorului
şi chiar a reţelei prin reducerea nivelului supratensiunilor.
Integrarea. Echipamentele primare şi cele secundare vor deveni mult mai compacte
datorită noilor tehnologii de realizare. În cele mai multe cazuri fabricanţii de echipamente vor
putea asambla şi testa celule complete – inclusiv subsistemul secundar – înainte de expedierea
lor la locul de montaj.
Descentralizarea funcţiunilor subsistemului secundar. Ideea principală a sistemelor
integrate este de a descentraliza componentele subsistemului secundar ca efect al dezvoltării
echipamentelor primare inteligente. Acestea din urmă vor asigura funcţiunile care reclamă
informaţii locale, provenite de la senzorii proprii şi vor colabora, prin intermediul legăturilor
de comunicaţie de mare viteză, pentru realizarea funcţiunilor care necesită informaţii externe
echipamentului.

Tabelul 6.1. Implicaţiile sistemelor integrate asupra costului global

Componenta evaluată Efectul asupra costului global
Control şi protecţie Reducere cu 5-10%
Mentenanţă preventivă Reducere cu 5-10%
Reparaţie Reducere cu 5-10%
Exploatare Reducere cu 5-10%
Retrageri din exploatare Reducere semnificativă >10%

Reducerea costurilor globale de instalare şi exploatare. Efortul tehnologic de

realizare a echipamentelor primare inteligente şi de integrare a funcţiunilor subsistemului
secundar este pe deplin răsplătit de reducerea costurilor globale. În tabelul 6.1 sunt prezentate
implicaţiile sistemelor integrate de protecţie, control şi monitorizare asupra costurilor globale,
considerate pe întreaga durată de viaţă a sistemelor.

Echipamente multifuncţionale de protecţie şi control

Utilizând cele mai noi realizări în domeniul tehnicii de prelucrare digitală şi mai ales
cele din domeniul comunicaţiilor de mare viteză, putem imagina un echipament complex de
control şi protecţie la nivelul celulei, care se interconectează în aceeaşi reţea de date cu
echipamentele de prelucrare de la nivelul staţiei.
Echipamentele de la nivelul celulei, îndeplinesc funcţii de protecţie şi comandă ale
transformatoarelor şi liniilor electrice şi recepţionează cererile de comandă de la nivelul
staţiei.
La nivelul staţiei sunt implementate funcţii de protecţie (de exemplu, protecţia
diferenţială de bare), în care informaţiile de curent sunt prelevate la nivelul celulelor şi
transmise prin reţeaua de date a staţiei.

85
 Funcţionarea protecţiei de linie şi trafo se bazează pe informaţii locale, astfel încât
acestea sunt independente de căderile reţelei de comunicaţie. În acelaşi timp, este
recomandabil să fie implementată o magistrală duală de comunicaţie, pentru a îmbunătăţi
fiabilitatea protecţiei de bare.
Informaţia curentă culeasă (eşantionată) de echipamentele de la nivelul celulelor
trebuie transmisă în câteva milisecunde în reţea, pentru o funcţionare corectă a protecţiei de
bare. Acest lucru reclamă legături de comunicaţie de mare viteză, de timp real, între
echipamentele celulei şi echipamentul de la nivelul staţiei.
În cazul echipamentelor de protecţie şi control digitale, toate funcţiunile sunt
implementate software, adesea pe platforme hardware asemănătoare. Devine justificată astfel
preocuparea de a configura aceeaşi platformă harware astfel încât să poată duce la îndeplinire
diferite sarcini, fie ele de protecţie, control sau monitorizare. Într-o oarecare măsură,
echipamentele digitale multifuncţionale pot fi privite ele însele ca sisteme deschise.
O atenţie specială trebuie acordată independenţei diverselor funcţiuni de protecţie şi
control, atâta timp cât ele sunt procesate în acelaşi dispozitiv. Astfel, ca şi în cazul
echipamentelor clasice de protecţie, trebuie asigurată redundanţa în cazul funcţiunilor
importante de protecţie.
Structura unui echipament digital multifuncţional configurabil
Un echipament digital tipic reclamă, de fapt, o combinaţie de funcţiuni, precum şi un
număr de interfeţe de intrări (numerice şi analogice) şi ieşiri (în general numerice). Structura
de bază este arătată în fig.6.3.
Numărul şi felul intrărilor şi ieşirilor sunt determinate fizic de partea hardware, pe
când funcţionalitatea echipamentului este determinată în special de partea software. Unitatea
de prelucrare determină în mod decisiv puterea de calcul.

Fig.6.3. Structura unui echipament digital multifuncţional

Structura hardware este întotdeauna stabilită de către producătorul echipamentului, în
concordanţă cu specificaţiile utilizatorului. Tot producătorul instalează componentele
software de bază, cum sunt sistemul de operare şi biblioteca de funcţiuni. Configuraţia şi
funcţionalitatea finală este însă stabilită de către utilizator în concordanţă cu specificul
aplicaţiei.
Cerinţele hardware diferă în funcţie de sarcinile de protecţie şi control pe care urmează
să le îndeplinească echipamentul:

86
 - Intrări analogice. Configuraţiile tipice pornesc de la şase intrări (3 U, 3 I) până la
32 intrări, foarte rar mai mult.
- Intrări şi ieşiri numerice. Pot varia foarte mult de la doar câteva interfeţe la câteva
zeci sau chiar sute. Modularizarea echipamentului, precum şi simplitatea
constructivă a interfeţelor de intrare/ieşire numerice lasă însă suficientă libertate
pentru acoperirea unei game largi de aplicaţii.
- Capacitatea de prelucrare. Este determinată decisiv de tipul şi numărul unităţilor
de procesare (microprocesoare, microcontrolere, procesoare de semnal). La un
moment dat, puterea de calcul necesară reprezintă în fapt suma timpilor de
prelucrare a diferitelor funcţiuni din bibliotecă şi nu trebuie să depăşească limita
teoretică, specifică unităţii (unităţilor) de prelucrare. Numărul intrărilor/ieşirilor,
precum şi comunicaţia influenţează de asemenea, timpul de prelucrare necesar.
Funcţiile interfeţei om-maşină, respectiv ale comunicaţiei, trebuie să permită
utilizatorului să definească funcţionalitatea echipamentului. Operaţiile principale în acest sens
sunt:
- activitatea şi configurarea funcţiunilor de control, protecţie, automatizare,
monitorizare;
- ataşarea intrărilor şi ieşirilor echipamentului la funcţiile activate;
- specificarea tipului şi caracteristicilor intrărilor şi ieşirilor, respectiv stabilirea
corespondenţei acestora cu mărimile corespondente din procesul tehnologic;
- funcţiuni de test şi informare.
Teoretic, orice combinaţie de funcţiuni de bibliotecă este posibilă, la o anumită
capacitate a intrărilor şi ieşirilor. În mod practic, însă, există câteva limitări de care trebuie
ţinut cont:
- gama configuraţiei platformelor hardware (şi deci a costului acestora) trebuie să
acopere de la aplicaţiile care reclamă cerinţe reduse la aplicaţiile complexe. Apar
astfel limitări ale numărului de intrări/ieşiri şi ale puterii de calcul corespunzătoare
fiecărui sortiment din această gamă;
- funcţiunile din biblioteca de funcţiuni nu sunt testate în orice combinaţie posibilă.
Testele efectuate de fabricantul echipamentului (şi deci garanţia bunei funcţionări)
se referă la o gamă de aplicaţii stabilită la un moment dat ca fiind cuprinzătoare.
Biblioteca de funcţiuni este ea însăşi limitată.
Analiza interdependenţelor
Complexitatea şi numărul procedurilor de testare cresc proporţional cu complexitatea
echipamentului. Complexitatea este dată, printre altele, de numărul şi felul interconectărilor şi
interdependenţelor între părţile componente. Metodologia testării întregului sistem porneşte
de la premisa că fiecare componentă a fost verificată în particular.
Distingem două mari categorii de dependenţe: funcţionale, cum ar fi circulaţia datelor
între părţile componente, şi neintenţionate, cum este accesul concurent la resursele de
memorie ale echipamentului. În general, cele neintenţionate pot fi reduse semnificativ, dacă
sunt respectate anumite precauţii:
- utilizarea de limbaje de programare şi compilatoare cu un control corespunzător al
tipurilor de date;
- utilizarea limitată a lucrului cu pointeri de memorie în programe;
- evitarea tehnicilor de programare recursivă, care pot duce la probleme cu stiva de
memorie;
- utilizarea unui management de memorie corespunzător lucrului în mod protejat;
- evitarea buclelor de program cu repetare nelimitată.
Respectarea următoarelor principii generale poate conduce la reducerea
interdependenţelor:
- simplitate – păstrarea numărului de module şi funcţiuni la minimul necesar, pentru
un control strict al acestora;

87
 - resurse suficiente pentru cazul cel mai defavorabil – chiar dacă nu reprezintă un
panaceu, această prevedere este elementară;
- stabilirea unor limite de aşteptare – atunci când diferitele componente hard/soft
colaborează în realizarea unei funcţiuni, pentru a evita blocarea prin
întârzierea/căderea unei componente, trebuie limitat timpul de aşteptare la
comunicarea între module;
- sistem de operare de timp real, matur şi bine testat. Toate funcţiunile şi resursele
echipamentului sunt, în cele din urmă, lansate în execuţie şi controlate de către
sistemul de operare, indiferent că este vorba de un sistem de operare complex sau
un simplu nucleu de timp real. De stabilitatea şi robusteţea acestuia depinde
esenţial performanţa ansamblului.
Funcţiunile de protecţie ale echipamentului necesită o consideraţie specială; ele
trebuie să fie sigure, rapide şi să nu fie blocate niciodată de alte funcţii. Astfel spus, ele nu
trebuie să depindă de alte funcţiuni care nu au legătură cu protecţia propriu-zisă, de exemplu
funcţiile de control nu au voie să întrerupă sau să întârzie funcţiile de protecţie.
Funcţiunile cu rol de evaluare (măsură, perturbografie, jurnal de evenimente) nefiind
esenţiale pentru realizarea funcţiilor de protecţie, trebuie să fie puse pe un nivel de prioritate
inferior în mecanismul concurenţei la resursele echipamentului (procesor, memorie, interfeţe,
etc.). În principiu, se admite ca ele să fie întârziate sau chiar blocate de funcţiunile de
protecţie, dar niciodată invers.
Funcţiunile de comunicaţie trebuie să respecte în general aceleaşi prevederi ca cele de
mai sus. Atunci când realizarea funcţiilor de protecţie depinde esenţial tocmai de comunicaţie,
aceasta devine ea însăşi o categorie prioritară alături de protecţie. Situaţia poate fi întâlnită în
special în cazul distribuirii senzorilor de măsură în procesul tehnologic, când transmisia
valorilor semnificative se face prin comunicaţia de date.
Funcţiunile de autotestare şi autodiagnosticare au rolul de a valida integritatea
funcţională a echipamentului. Întrucât componentele supuse testului sunt cuprinse ele însele
în funcţiunile de protecţie, autotestul şi autodiagnosticul nu trebuie să depindă, sau să fie
întrerupte/blocate, de alte funcţiuni. Excepţia o constituie tot categoria funcţiunilor de
protecţie care trebuie să aibă prioritate absolută.
Avantaje şi riscuri ale echipamentelor digitale multifuncţionale
Combinarea unui număr de funcţiuni pe o aceeaşi platformă hardware aduce după sine
construcţii compacte, tipizate şi deci reduceri ale costurilor iniţiale. Influenţele se extind şi
asupra costurilor de instalare şi exploatare, datorită numărului redus de echipamente de
rezervă de care are nevoie un utilizator.
Posibilitatea configurării, de către utilizator, a echipamentului permite ca, oricând este
nevoie (de la proiectarea unei instalaţii, punerea în funcţiune sau în exploatare), funcţiunile
acestuia să poată fi adaptate diferitelor cerinţe care apar pe parcurs. Nu numai posibilitatea
adăugării sau eliminării unor funcţiuni este importantă: chiar şi simpla redefinire a intrărilor şi
ieşirilor reduce substanţial manopera pe care o reclamă diferitele modificări în schemele de
protecţie.
Operaţiunile de mentenanţă sunt simplificate de faptul că trebuie efectuate asupra unui
număr redus de tipuri – dictate în general de platformele hardware utilizate.
Fiind dată o anumită platformă harware, implementarea conceptului de sistem deschis
poate fi realizată în trei moduri:
1-utilizând funcţii dintr-o bibliotecă de funcţiuni. Reprezintă procedura standard
oferită de interfaţa om-maşină a echipamentului, care permite implementarea tuturor
funcţiunilor importante, fără să fie nevoie ca utilizatorul să aibă cunoştinţe speciale în
domeniul tehnicii de calcul;
2-programare prin diagrame funcţionale. Pentru completarea capabilităţilor funcţiilor
din bibliotecă, poate fi utilizat un mediu grafic care să permită implementarea de funcţiuni
suplimentare;

88
 3-utilizând limbaje de programare dedicate, de nivel înalt. Echipamentul poate
permite – prin intermediul unui mediu software adecvat – accesul la modificarea/extinderea
funcţiunilor sale. Fără îndoială că această facilitate implică riscuri, întrucât permite
utilizatorului să creeze funcţiuni ale căror performanţe nu mai sunt testate apriori de către
fabricant. Pe de altă parte, reclamă cunoştinţe aprofundate în domeniul tehnicii de calcul,
precum şi o cunoaştere amănunţită a echipamentului.
Cântărirea avantajelor şi riscurilor unei arhitecturi deschise la nivelul echipamentelor
multifuncţionale de protecţie, monitorizare şi control trebuie făcută cu luarea în considerare a
factorilor de cost.
Fiabilitatea echipamentelor digitale multifuncţionale
Combinarea mai multor funcţiuni într-un singur echipament, presupune că, la o
eventuală cădere a echipamentului, toate funcţiunile sunt pierdute. Pe de altă parte, reducerea
semnificativă a complexităţii hardware a ansamblului, prin integrarea funcţionalităţilor într-un
singur echipament, are efecte benefice asupra fiabilităţii. În esenţă problema nu este nouă, iar
rezolvarea constă, ca şi la echipamentele clasice, în rezervarea funcţiunilor vitale.
Utilizarea echipamentelor multifuncţionale aduce şi alte avantaje:
- autotestarea şi autodiagnosticarea este activ permanent şi detectează imediat
apariţia unui defect care poate conduce la funcţionarea incorectă;
- testarea periodică nu mai este necesară sau poate fi efectuată la intervale mult mai
mari de timp. Astfel, mentenanţa preventivă este redusă la minimum, aplicându-se
numai componentelor care nu intră în testarea automată sau asupra cărora
eficacitatea acesteia este redusă;
- starea de bună funcţionare a echipamentului poate fi determinată în orice moment
de la un punct central de control prin intermediul căilor de comunicaţie. Pot fi
lansate în execuţie rutine suplimentare de test şi diagnostic, verificând, astfel,
însăşi integritatea funcţiei de autotest;
- media timpului de bună funcţionare a sistemului compus din două echipamente în
configuraţie redundantă este foarte mare (teoretic 18000...456000 ani) în
comparaţie cu media timpului de bună funcţionare a echipamentului (teoretic
10...50 ani) datorită timpilor de reparaţie foarte mici (1 zi).

Comunicaţia
Conceptul unui sistem integrat de automatizare, protecţie şi control este ilustrat în
fig.6.4

Fig.6.4. Comunicaţia într-un sistem integrat de achiziţie, protecţie şi control la

nivelul staţiei de transformare
89
 Performanţa unui asemenea sistem depinde în mod decisiv de sistemul de
comunicaţie, ceea ce implică nu numai stabilirea unei arhitecturi corespunzătoare la nivel fizic
şi logic, dar şi o atentă organizare a funcţiunilor la nivelul aplicaţiei. Astfel, abordarea
propusă constă în structurarea pe obiecte şi clase a întregului sistem. Se definesc astfel clase
care înglobează atât caracteristicile echipamentelor, cât şi funcţiunile pe care le îndeplinesc
sau la care participă.
Interfeţele care definesc schimbul de informaţii între două sau mai multe entităţi la
nivelul staţiei de transformare sunt arătate în fig 6.5. Interfaţa 9 asigură legătura între centrul
de control şi nivelul staţiei. O legătură distinctă 7 este prevăzută pentru funcţiunile de
configurare şi service ale sistemului.
Interfeţele 1 şi 6 formează legătura între nivelul staţiei şi nivelul echipamentelor de
control şi protecţie ale celulei. În interiorul celulei se găsesc interfeţele între echipamentele
din aceeaşi categorie de funcţiuni – 8 control/control respectiv 2 protecţie/protecţie. Între
nivelul celulei şi procesul tehnologic se găsesc: interfeţele 4 pentru achiziţia valorilor
analogice (de la trafo de curent, tensiune, etc.); interfeţele 5 care asigură legăturile necesare
funcţiunilor de control; interfeţele 10 pentru legăturile necesare funcţiunilor de protecţie.

Fig.6.5. Definirea interfeţelor într-un sistem integrat

Exemple de sisteme integrate ale unor staţii moderne

Staţiile izolate cu aer tip I-AIS fabricaţie ABB sunt prevăzute cu sisteme integrate de
comandă-control, protecţie şi supraveghere într-o structură arhitecturală ierarhizată, distribuită
şi deschisă, fig.6.6.
În această configuraţie echipamentele modulare şi bazate pe tehnologie modernă sunt
distribuite în staţie pe următoarele niveluri:
- celulă: cabina de relee;
- staţie: camera de comandă a staţiei.
La nivelul celulelor sunt distribuite echipamente terminale cu funcţii specializate,
fig.6.7:
- relee de protecţie, cu funcţiuni multiple de protecţie, de autosupraveghere şi de
monitorizare a datelor de avarie;
90
- echipamente numerice locale de comandă, blocaj, supraveghere, achiziţie date şi
prelucrarea automată a datelor.

Fig.6.6. Sistem integrat la o staţie tip I-AIS (izolată cu aer) fabricaţie

ABB: MMI – interfaţă (om-maşină) de comunicare cu operatorul

Fig.6.7. Echipamente la nivelul celulei: DOIT-traductor de curent-

tensiune; ES-cuţit de legare la pământ; DS-separator; CB-intreruptor

Fig.6.8. Terminal control protecţie pentru legătura cu calculatorul

91
 La magistrala de proces din staţie sunt conectate mai multe celule. Între magistrala de
proces şi cea de calculatoare a staţiei este prevăzut terminalul protecţie comandă, fig.6.8. În
fig.6.9 este prezentat modul de lucru al acestui bloc de comandă-protecţie prin succesiunea
evenimentelor în cazul unui scurtcircuit pe bara colectoare.

a b

c d
Fig.6.9. Succesiunea evenimentelor: a-funcţionare normală; b-apariţie scurtcircuit pe
bara colectoare; c-blocul comanda-protecţie comandă declanşare întreruptor; d-
întreruptorul declanşează
La nivelul staţiei este prevăzută interfaţă de comunicare cu operatorul (MMI-Local) şi
un procesor ce asigură servicii de conversie a protocoalelor pentru a permite comunicare cu
sistemul mobil de calcul. Pe ecranul monitorului MMI-Local sunt accesibile toate informaţiile
referitoare la exploatarea staţiei: schema, valori de stare (masurate in proces), valori de stare
(ex.temperatura uleiului în trafo.), informaţii de diagnoză şi supraveghere, evoluţii în timp a
datelor, posibilitatea de a executa comenzi, fig.6.10 şi 6.11.

a b
Fig.6.10. Control şi supraveghere: a – vizualizare scheme pentru control; b –
vizualizare evoluţii parametri

92
 Fig.6.11.Informaţii la nivelul magistralei calculatoarelor din
staţie

Fig.6.12. Traductoare: DOCT – de curent; DOVT – de

tensiune

Transmiterea informaţiilor de la nivelul celulei la cel al staţiei şi a comenzilor către

celulă se realizează prin transmisiuni seriale, folosind fibre optice, insensibile la perturbaţii
electromagnetice. Prin aceasta se realizează o mare economie de cabluri convenţionale , cu
conductoare din cupru. În fig.6.12 sunt arătate traductoarele de curent şi de tensiune, care sunt
integrate în modulul compact al întreruptorului, şi transmiterea informaţiilor de la acestea prin
fibre optice.
Erorile de măsură ce apar la o măsură convenţională faţă de o măsură cu traductoare
electronice şi transmitere semnal prin fibre optice sunt arătate în fig.6.13. Acestea se
evidenţiază prin variaţii ale valorilor instantanee măsurate în regim normal de funcţionare şi
prin valori mult peste cele reale în cazul unei avarii.

93
 a

b
Fig.6.13. Erori posibile in circuitul de măsură convenţional
faţă de cel cu magistrală de proces din fibră optică: a – valori
instantanee; b – valori în cazul unui defect in circuitul de
măsura convenţional

94
M I
itsubishi ntegrated Compact Substation
 MICS is an integrated compact substation incorporating all the
substation equipment which are directly connected with each other and
mounted on steel skid-bases. Compact substation can be constructed in a
shorter period and will assure lower construction cost while maintaining
the same high reliability as the conventional scheme.
Digital controlled GIS, MV-Switchgear as well as digital protection
equipment are adopted to realize this compact substation.
Because it is skid-mounted and pre-fabricated in the factory, site work is
limited to the interconnection between the skid-base units. Therefore, the
high reliability built in the factory can be maintained.

Minimum
Land Space

● Compactness
● Reduction of S/S Area
Advantages
Minimum
Construction
M
Cost
(Civil, Erection & Test)
● Reduction of S/S Area
High
● Pre-fabricated & Tested Reliability
Short in the Factory
Delivery ● Skid-mounted & Minimum
Shipping Split ● Proven Equipment
● Pre-fabricated & Tested
● Standard Specification, in the Factory
Design, Maintenance & Test ● Gas Insulation Technology
● Pre-fabricated & Tested
in the Factory
● Skid-mounted & Minimum
Shipping Split
 PRE-FABRICATED AND SKID-MOUNTED COMPACT SUBSTATION

MV Switchgear

I CS
Protection & Control System Power Transformer

HV Switchgear (GIS)

Data Acquisition Protection Panel Remote IO Panel

and Control Panel
 ONE-LINE DIAGRAM & LAYOUT
STANDARD ONE-LINE DIAGRAMS

HV Switchgear

TR

MV Switchgear

GIB CONNECTION AIR CONNECTION

SUBSTATION SPACE SAVING

AIS (100%) MICS
Line No.1 HV Switchyard Line No.2 AIR CONNECTION (30%)
HV Switchgear(GIS) Protection & Control

TR
No.1

TR
No.2

MV Switchgear

GIB CONNECTION (20%)

HV Switchgear(GIS) MV Switchgear

TR TR
No.1 No.2

TR TR
No.1 No.2

Protection & Control Panel,

MV Switchgear Building Protection & Control
Ratings (Based on IEC Standard)
Rated voltage (kV) 72.5 100 123 145
Rated current (A) 1000/1250/1600/2000/2500/3150
HV Rated short-time withstand current (kA) 20/25/31.5 20/25/31.5/40 (50/63)
Rated insulation Rated short-duration power-frequency withstand voltage (kV) 140 185 230 275
level Rated lightning impulse withstand voltage (kV,peak) 325 450 550 650

Rated capacity (MVA) 10 to 30 (60)

TR Inpedance (%) 10 to 15
Type of cooling OFAF

Rated voltage (kV) 12 24 36

Rated current (A) 630/1250/2000
MV Rated short-time withstand current (kA) 25 25/31.5
Rated insulation Rated short-duration power-frequency withstand voltage (kV) 28 50 70
level Rated lightning impulse withstand voltage (kV,peak) 75 125 170

Ratings (Based on ANSI/IEEE Standard)

Rated voltage (kV) 72.5 123 145
Rated current (A) 2000/2500/3150
HV Rated short-time withstand current (kA) 20/25/31.5 20/25/31.5/40 (50/63)
Rated insulation Low frequency withstand voltage (kV) 160 215 310
level Rated BIL (kV,peak) 350 550 650

Rated capacity (MVA) 10 to 30 (60)

TR Inpedance (%) 10 to 15
Type of cooling FOA

Rated voltage (kV) 15 25.8 38

Rated current (A) 630/1250/2000
MV Rated short-time withstand current (kA) 25 25/31.5
Rated insulation Low frequency withstand voltage (kV) 36 60 80
level Rated BIL (kV,peak) 95 150 200

( ): Option

Global Network of Transmission & Distribution Systems

Country/Area Address Telephone

Argentina Melco Argentina, S.A. Florida 890-20-Piso, Buenos Aires, Argentina +54(1)311-4801
Australia Mitsubishi Electric Australia Pty. Ltd. 348 Victoria Road, Rydalmere, N.S.W. 2116, Australia +61(2)9684-7777
Brazil MELCO-TEC Rep. Com. e Assessoria Technica Ltda. Av.Rio Branco,123,S/1507 Rio de Janeiro, RJ CEP 20040-005,Brazil +55(21)221-8343
China Mitsubishi Electric (H.K.)Ltd. Beijing Office Room No. 1502, Building A, Pacific Century Place, A-2 Worker's Stadium,
Road North, Chaoyang District, Beijing, China +86(10)6539-2161
Mitsubishi Electric (H.K.)Ltd. Shanghai Office 39th, Floor, Shanghai Senmao International Building
101 Yin Cheng East Road, Pudong New Area, Shanghai, China +86(21)6842-0606
Egypt Mitsubishi Electric Europe B.V. Egypt Branch 4D El Gezira Street, 8th Floor, Zamalek, Cairo, Egypt +20(2)737-0784
HongKong Mitsubishi Electric (H.K.)Ltd. 41st Floor, Manulife Tower, 169 Electric Road, North Point, HongKong +852(2510)0555
Kuwait Mitsubishi Electric Corp. Kuwait Office Al-Wataniya Building, 1st Floor, Salem, Al-Mubarak Street, Salmiya,
Kuwait P.O.Box 2707, Salmiya 22028, Salmia, Kuwait +965(574)7494
Saudi Arabia Mitsubishi Electric Saudi Ltd. P.O.Box 2391, Riyadh 11451, Saudi Arabia +966(1)477-7947
Singapore Mitsubishi Electric Asia Pte, Ltd. 307 Alexandra Road #05-01/02, Mitsubishi Electric Building, Singapore 0315 +65(473)2308
U.A.E. Mitsubishi Electric Corp. Dubai Branch P.O. Box 1554, Deira, Dubai, U.A.E. +971(4)827763
U.K. Mitsubishi Electric Europe B.V. Project Engineering Div. 15th Floor, Leon House, 233 High Street, Croydon, Surrey,
CRO 9XT, England, U.K. +44(208)686-9551
U.S.A. Mitsubishi Electric Power Products, Inc. 512 Keystone Drive, Warrendale, Pennsylvania 15086, U.S.A. +1(724)772-2555

HEAD OFFICE: MITSUBISHI DENKI BLDG., MARUNOUCHI, TOKYO 100-8310. TELEX: J24532 CABLE: MELCO TOKYO
( Internet : http://www.melco.co.jp, E-mail to:TDTSC@ita.melco.co.jp )
For further information, please contact Mitsubishi Electric Corp. Transmission & Distribution, Transportation Systems Center,
Amagasaki, Hyogo, Japan 661-8661 Telephone:+81(6)6497-8115 Facsimile : +81(6)6497-9338

I-0336-A Printed in Japan (MDOC) Specifications subject to change without notice.

 BIBLIOGRAFIE

1. Iordache M., Hurdubeţiu S, Comănescu Gh. – Elemente moderne în realizarea

staţiilor electrice, Editura Agir, Bucureşti, 2000;
2. Baraboi A., Avram M., Ciuntea I., Hnatiuc E., Tehnici moderne în comutaţia de
putere, Editura A 92, Iaşi 1996;
3. Hazi A., Hazi Gh., Staţii electrice şi posturi de transformare, Editura Tehnică „Info”
Chişinău, 2003;
4. Hazi A., Hazi Gh., Partea electrică a centralelor şi staţiilor, Editura Tehnică „Info”
Chişinău, 2003;
5. www.abb.com
6. www.vatechtd.com
7. Catalog Produse – S.C.Electroputere S.A. Craiova, Alstom, Toshiba, Schneider
Electric, EnergoBit, Mitsubishi Electric.