Primăria Comunei Cîrţişoara – judeţul Sibiu

comunacirtisoara-sibiu.ro/infrastructura

Factura unitara a masivului a determinat posibilitati destul de limitate pentru cai de acces
pe teritoriul dat. Drumurile legate si de principalele centre urbane si-au croit trasee
perimetrale care strabat poalele masivului. Astfel se remarca:
la nord DN1 Sibiu-Fagaras-Brasov (E68) dublat de drumurile: Complex Sâmbta-Orasul
Victoria-Cabana Arpas si Avrig-Mârsa-Racovita
la vest DN7 Sibiu-Râmnicu Vâlcea dublat de soseaua Câinenii de Arges-Perisani-Suici-
Curtea de Arges
la sud DN73C si 73 Râmnicu Vâlcea-Curtea de Arges-Câmpulung-Rucar
la est drumurile de pe vaile Dâmbovita si a Bârsei Tamasului dublate de trecatoarea
Branului si DN73A Poiana Marului.
Pe lânga toate acestea cea mai importanta artera de acces în regiunea turistica Bâlea
este Transfagarasanul (DN7C) care traverseaza Muntii Fagaras de la nord la sud prin
valea glaciara a Bâlii, prin zona Bâlea Lac facând legatura cu orasul Curtea de Arges.
Soseaua strabate tinuturi de un deosebit pitoresc urcând de la 350 m la 2040 m
altitudine.
Transfagarasanul a fost construit începând cu anul 1970 peste un drum forestier si a fost
terminat în anul 1974 având o lungime de 92 km între DN1 (Km99, la 5 km vest de Arpasu
de Jos) si barajul Vidraru de pe râul Arges, iar reteaua de drumuri forestiere si poteci ce
pornesc din el faciliteaza accesul la o serie de obiective turistice naturale. Pentru
realizarea drumului s-au executat 3,8 milioane metrii cubi sapaturi din care mai mult de
jumatate în stânca, s-au construit 27 viaducte si poduri, 550 podete, 290000 metrii cubi
zidarie si s-a executat un tunel de 860 m lungime prin care se realizeaza legatura dintre
Bâlea Lac, pe versantul nordic si Valea Capra, pe versantul sudic, prin muntele Paltinu. Au
mai fost prevazute lucrari de protectie împotriva avalanselor pe 54 culoare, 33 pe partea
sudica si 21 pe partea nordica care cuprind greble mecanice, baraje de zidarie si din
cablu, plantatii, copertine etc.
Accesul pe calea aerului se realizeaza prin Aeroportul International Sibiu, care este situat
la 62 km vest de bazin. Pe prima terasa a caldarii glaciare este amenajat un heliodrom.
Mijloacele de transport neconventionale (transport pe cablu) asigura deocamdata în
mica masura accesul pe culmile muntoase din regiune.
Caile ferate în regiunea nordica sunt reprezentate de linia Sibiu-Brasov care are o halta
în satul Cârta.
În ceea ce priveste echiparea muntelui telecabina de pe valea glaciara Bâlea, realizeaza o
distanta de 3,62 km cu o diferenta de nivel de 780 m si asigura legatura între cabana
Bâlea Cascada si cabanele din Caldarea Bâlii. Pe timp de iarna aceasta este cel mai sigur
mijloc de acces în zona alpina a regiunii. Montarea telecabinei a avut loc în anul 1975.
Având la dispozitie atâtea cai de acces, turistul le poate combina în forme variate pentru
a crea circuite mai mari sau mai mici în tot spatiul montan, iar pentru a sublinia
accesibilitatea amintim câteva distante între zona Bâlea si principalele centre urbane:
centre urbane dinspre nord:
1/2
Sibiu-Bâlea Glajarie 54 km
Fagaras-Bâlea Glajarie 45 km
Victoria-Bâlea Glajarie 25 km
Centre urbane dinspre sud:
Curtea de Arges-Vidraru 28 km
Vidraru-Bâlea Lac 59 km
Toate elementele enumerate atesta vastele posibilitati de acces detinute de Valea Bâlii,
care conjugate cu frumusetea si originalitatea muntelui genereaza conditii deosebite
pentru dezvoltarea durabila a turismului în zona.

2/2
Primăria Comunei Cîrţişoara – judeţul Sibiu
comunacirtisoara-sibiu.ro/istoric

Istoric
Comuna Cirtisoara este situata pe ambele maluri ale raului Balea (paraul Cirtisoara ) in
lungime de 23 km , ce izvoraste din Lacul Balea si are afluenti Paraul Valea Doamnei si
Laita ce izvoraste de sub Vr. Negoiu-2536m , sub denumirea de paraul Cirtisoara , care se
varsa in raul Olt.

Pana in anul 1968 comuna a fost compusa din doua sate surori Streza si Oprea Cirtisoara
.Asezarea de pe malul drept al raului Balea se numea Streza, iar cea de pe malul stang
Oprea .In urma noii reorganizari teritorial -administrative ambele s-au contopit intr-unul
singur cu numele de Cirtisoara.

In unele acte din prima parte a sec.al XIII – lea se amiteste de doua asezari cu numele
Cirta , ambele locuite de romani . Este vorba de comuna Cirta situata pe malul stang al
raului Olt si de Cirtisoara . In anul 1932 Cirtisoara apare sub denumirea de Cirta
romaneasca ( Kerch Olachorum ) spre a se deosebi de Cirta de pe malul stang al Oltului ,
ce a fost colonizata cu sasi adusi din Flandra.

Atat Streza cat si Oprea Cirtisoara in trecut faceau parte din zestrea fostei Manastiri
cisterciene din Cirta .Locuitorii satelor in majoritatea lor erau iobagi, dar darzi,
pastrandu-si cu sfintenie obiceiurile, credinta si graiul strabun.

In perioada feudalismului Streza si Oprea Cirtisoara au facut parte din vestita Tara a
Fagarasului , care a avut un rol important in trecutul Tarii Romanesti cat si al Ardealului .
De Fagaras e legata traditia intemeierii Tarii Romanesti si mult timp Tara Fagarasului a
fost stapanita de domni munteni. In anul 1391 Mircea cel Batran a construit o manastire
ortodoxa langa comuna Cirtisoara.

In actul de danie a lui Radu cel Frumos din 17 mai 1473 , domn al Tarii Romanesti ,
doneaza unor slujbasi de-ai lui o serie de sate din Tara Fagarasului, printre care e
amintita si Cirtisoara.

In luna octombrie a anului 1599 ,in aceasta comuna ,Mihai Viteazu a facut un penultim
popas inainte de inceperea bataliei de la Selimbar .

Pana in anul 1848 satele Streza si Oprea Cirtisoara au facut parte din domeniul familiei
nobiliare Teleki . Dupa desfintarea iobagiei stapanirea asupra acestor sate a incetat.

Documentar comuna este atestata din sec.al XIII- lea ( Anuarul Institutului de istorie din
Cluj-Napoca tomul VII – 1964 , pag.317).

1/2
Pe hotarul comunei au existat pana la mijlocul sec.al XlX-lea o manufactura de sticla , sus
pe lunca raului Balea- Glajerie , ce produceaobiecte din sticla ce se exporta in marea ei
majoritate , iar la confluenta raului Balea cu Laita a existat o raoara de hartie , ambele au
fost proprietatea familiei nobiliare Teleki.

In comuna avem doua biserici monumente istorice , construite in primele doua decenii
ale sec.al XlX-lea . Sunt monumete istorice cu nr.2710 si 2711 , pentru pictura in fresca
executata de fratii Grecu din Sasauj , cei care au zugravit o sumedenie de biserici in tara
Oltului.

Ambele biserici sunt construite in stil romantic in forma de nava , impartite in trei parti:
pronaos , naos si altar . Turnul cu cate duoa clopote se afla in partea de vest si face corp
comun cu biserica.

La poalele padurii pe locul numit „Gura Secii” a existat pana in anul 1761 o manastire de
calugari , ce a fost arsa din ordinul dat de catre generalul Bucow, cu ocazia fortarii
ortodoxilor de-a trece la catolicism.

Astazi pe acelasi loc se inalta o frumoasa manastire de maici , impreuna cu toate

acareturile necesare bunei functionalitati a unei manastiri.

Exista deasemeni in comuna o biserica Romano-Catolica si o biserica reformata, ambele

trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe in baza art.37 a legii cultelor din anul 1948.
Biserica reformata se afla in ingrijirea cultului Adventist si este bine intretinuta. Biserica
Romana- Catolica se afla intr-o stare de degradare avansata , intrucat ortodoxii abia cu
mare greutate pot intretine lacasurile lor . In legatura cu acest lacas de cult , am solicitat
fostilor proprietari de a se prezenta spre a li se retroceda biserica.

Pana in anul 1947 in comuna a functionat o banca pupulara, societate pe actiuni , care a
luat fiinta in anul 1905 cu un capital social de 20.000 de koroane.

Banca a fost prospera si a contribuit la bunastarea actionarilor si a tuturor locuitorilor

comunei . In prezent noul primar al comunei Sari Paulian are in programul sau
reinfiintarea bancii „Cirtisoreana” asa cum avea numele la data infiintarii.

Dupa desfiintarea iobagiei in Cirtisoara a luat fiinta Ocolul Silvic ce a administrat padurile
fostei familii nobiliare Teleki si in general toate padurile proprietate de stat de la comuna
Porumbacu de Sus pana la Zarnesti.

Sediul ocolului silvic a fost construit in jurul anului 1900 pe locul unde in trecut exista
castelul familiei nobiliare . In prezent in aceasta cladire se afla primaria comunei , in
mijlocul unei gradini cu o suprafata de 10.000 mp . In planul de lucrari al actualului
consiliu local se afla si renovarea cladirii si amenajarea gradinei spre a I se reda farmecul
si frumusetea de odinioara.

2/2
Personalitati proeminente ale comunei
comunacirtisoara-sibiu.ro/personalitati-proeminente-ale-comunei

Locuitorii acestei comune , in toate perioadele au dat dovada de un inalt simt patriotic,
de o dragoste fierbinte fata de tara.Asa se explica faptul, ca din randul lor au iesit patrioti
cum au fost:

1. BADEA CARTAN (Gheorghe Cartan )

-nascut in framantatul an 1849 al prefacerilor sociale, in casa unor tarani saraci, fosti
iobagi pe mosia contelui Teleki.De mic a fost obligat sa munceasca pentru a-si castiga
bucata de paine.De cand se topea zapada si pana cadea alta se ducea cu animalele la
pasune.Din aceasta cauza nu a putut urma nici o clasa primara.Cand a fost mai mare se
ducea cu oile in pasunea alpina si acolo de la ciobanii mai in varsta a aflat pentru prima
data ca dincolo de crestele muntilor se afla tot romani, frati de-ai nostrii, de aceiasi limba
si lege si ca acolo se afla unele locuri unde oile pot pasuna si pe timp de iarna.
In anul 1867, la varsta de 18 ani, in tovarasia lui Ion Cotiga, a trecut muntii in Tara
Romaneasca impreuna cu oile lor.Ion Cotiga era fiu de subprefect, absolvent de liceu si a
doi ani de universitate a fost primul dascal al lui Badea Cartan.In tovarasia lui, timp de 10
ani, a invatat sa scrie si sa citeasca.A invatat pe de rost istoria imperiului roman si istoria
romanilor.Dragostea de carte, de istorie, crestea necontenit, impreuna cu dragostea de
tara, dragoste care s-a transformat in fapte de daruire totala pentru tara si neamul sau
aflat sub stapanire straina.In anul 1877 a donat turma sa , de aproape 1000 de oi,
armatei romane si s-a inrolat ca voluntar in razboiul de independenta al Romaniei.
A calatorit mult pe jos in tara si in strainatate.A vizitat toate locurile unde domnii Tarii
Romanesti si ai Moldovei au purtat razboaie.A fost de trei ori la Roma pe jos spre a vedea
columna lui traian si alte marturii despre originea latina a poporului nostru .A fost in
Franta, Elvetia, Germania, Spania, Belgia, Grecia si la Ierusalim.
Prima calatorie la Roma a facut-o in ianuarie – februarie 1896 si a durat 43 zile.Ajuns in
Roma s-a odihnit la Columna lui Traian unde a presarat un pumn de pamant si de
graunte, duse in traista sa, din curtea parinteasca .Dimineata a fost gasit dormind de
catre un sergent de strada, care a exclamat plin de mirare: „A cazut un dac de pe
columna” , intrucat imbracamintea sa era exact ca a dacilor sculptati pe columna.
A fost gazduit la ambasada Romaniei din Roma, iar Duiliu Zamfirescu, ministrul nostru I-a
dat un insotitor si a vizitat monumentele istorice mai importante din oras.A fost
prezentat parlamentului si senatului italian si a legat o stransa prietenie cu primarul
Romei.
A doua calatorie la Roma a facut-o in anul 1897 cand a vizitat si Parisul.A fost oaspetele
studentilor romani ce studiau in Franta , dar si al studentilor francezi, carora printre
altele le-a spus: „Nu stiti ce soarta am avut noi romanii.A trebuit sa facem singuri fata
navalirii popoarelor barbare.La adapostul nostru voi ati avut timp de v-ati cultivat si v-ati
intarit.A sosit acum timpul sa ne dati o mana de ajutor sa ne unim intr-o singura tara.”
A treia calatorie a facut-o la Roma in luna octombrie a anului 1899, cu ocazia Congresului
Orientalistilor, cand I-a revenit frumoasa misiune de a purta si depune la Columna lui
1/3
Traian, coroana de lauri oferita in dar de delegatia romana.Profesorul maghiar Ovary, in
conferinta prezentata la acel congres, a negat existenta romanilor pe aceste locuri,
precum si originea latina a poporului nostru.Ca argument , delegatia romana, a
prezentat pe Badea Cartan , care in portul sau stramosesc pus alaturi de dacii reprodusi
de pe columna, ciobanul din Carpati, era cu adevarat urmas direct in carne si oase al
dacilor de pe columna, ceea ce a reprezentat pentru participantii la Congres , un
document viu despre originea daco-romana a poporului roman si continuitatea lui pe
pamantul strabun.
Dar cel mai mare serviciu pe care Badea Cartan 1-a adus neamului sau, a fost acela ca a
raspandit in Ardeal, carti scrise in limba romana.Peste munti, cu mari greutati, pe carari
numai de el stiute, a carat in desagii sai peste 250.000 exemplare, in greutate totala de
peste 20 tone.
Aceasta munca de ridicare culturala a romanilor Transilvaniei nu era pe placul
autoritatilor maghiare, din care cauza toata viata sa a fost urmarit, arestat, iar cartile
confiscate si distruse.Numai in anul 1905 capitanul orasului Brasov, a dispus confiscarea
a 76.621 exemplare de carti, ziare si reviste, incarcate pe patru care, le-a dus in Brasov si
le-a ars la fabrica de caramida, iar Badea Cirtan a fost arestat si condamnat la inchisoare
ca agitator .Procesul ce a avut loc la acea data a fost redat in paginile revistei Astra ce a
aparut in Brasov in anul 1983.
Pentru realizarea scopului sau, de ridicare culturala a romanilor Transilvaneni, Badea
Cartan a depus eforturi supraomenesti. In primavara anului 1911, simtindu-se bolnav si
epuizat fizic, s-a retras la Poiana Tapului, unde sotia prietenului sau generalul Lahovary,
ia oferit adapost si ingrijirile necesare . La 7 august 1911 si-a incheiat nobila sa misiune
pe acest pamant. Scriitorul Mugur Gheorghe , care ia privegheat ultimele clipe din viata ,
ia spus: „Bade Gheorghe esti un erou .Ai luptat toata viata ca nimeni altul, pentru tara si
poporul ramanesc. Urmasii nu te vor uita „.
Conform dorintei sale a fost inmormantat in cimitirul din Sinaia , in mormant liber
romanesc, iar pe crucea ce-I strajuieste mormantul , se afla urmatoarea inscriptie: ” Aici
doarme Badea Cartan visand intregirea neamului sau”.
Badea Cartan a fost un adevarat erou, stiind fiind ca adevaratii eroi merg pana la
sacrifîciul suprem , pentru atingerea scopului lor nobil superioare obstii din care fac
parte ,si Badea Cartan asa a facut . Se cuvine deci ca istoricii nostri sa aseze faptele lui
Badea Cartan in paginile istoriei timpului sau . Daca Mos Ion Roata pentm niste cuvinte
intelepte rostite in divanul Moldovei, a devenit nemuritor, cu atat mai mult Badea Cartan,
care nu a stat in fotoliul parlamentar, nu o zi si nici un an , ci toata viata a fost devotat
trup si suflet inchegarii unitatii nationale si a ridicarii culturale a romanilor.

2.MATEI SI FIUL SAU IOAN PURACARIU( zisi ai Tamforii)

In comuna Cirtisoara sa nascut , a trait si a creat opere de o mare valoare artistica ,
pictorii populari pe sticla Matei si fiul sau Ioan . In picturile lor se manifesta acel spirit al
dorintei de libertate si al impotrivirii fata de asupritori. Surprinzand elemente
semnificative din viata satului , lucrarile ofera o imagine sugestiva despre evolutia sa
pana in zilele noastre . Este o mandrie a noastra ca operele acestor pictori-zugravi , sunt
asezate la locul de cinste in multe muzee si colectii particulare din tara si strainatate .
Matei sa nascut in anul 1836, ca fiul al unui taran iobag de pe mosia contelui Teleky . Cei
2/3
care 1-au cunoscut il descriu ca un om mic de statura , bolnavicios , avea gusa si era un
pic schiop . Purta plete lungi cu carare pe mijlocul capului. A avut doi copii : Ioan ,care a
pictat impreuna cu dansul si Matei, care a emigrat in America si nu s-a mai intors .
Matei a pictat pana in ajunul mortii sale ce a servenit la 24.01.1906 . Este inmormantat in
cimitirul bisericii cu hramul „Sf. Nicolae”, dar nu se mai stie mormantul .
Dintre miile de piese lucrate in aproape jumatate de veac, cu pasiune, cu fantezie, si
multa caldura , unele, in mica parte se gasesc expuse in muzeul satesc din comuna , o
alta parte se mai gasesc in casele cetatenilor din comuna, dar si din alte localitati . O
buna parte a intrat in colectiile particulare si muzee din alte localitati . Cele mai multe
insa s-au distrus datorita neglijentei posesorilor, in manipularea lor .

3.Haiducul ANDREI BUDAC

S-a nascut la 20 iulie 1873 , ca al treilea fecior in familia lui Zenovie si Elisafta Budac . La
varsta de 18 ani a trecut muntii in Tara Romaneasca si nu peste mult timp s-a auzit ca
este capetenia unei cete de haiduci, ce prada si jefuia pe cei bogati . Timp de 20 ani a
haiducit in fmntea unei cete de 12 voinici, atat in Tara Romaneasca cat si in Transilvania .
A luat parte la revolta taranilor din 1907 , fiind arestat si intemnitat la Cimpulung Muscel,
considerat ca agitator. A evadat din inchisoara si impreuna cu tovarasii sai a actionat in
Transilvania .
Era un barbat voinic, statura de urias si putere de Hercule . Privirea patrunzatoare ,
crunta ce impunea tacere si respect celor din preajma lui.

3/3
PORTRET: Badea Cârţan – cel mai citit dintre ţăranii
români, un militant pentru reîntregirea neamului
rador.ro/2017/08/07/portret-badea-cartan-cel-mai-citit-dintre-taranii-romani-un-militant-pentru-
reintregirea-neamului/
07/08/2017

Luni, 7 august, se împlinesc 106 ani de la

trecerea la cele veşnice a lui Badea Cârţan,
celebrul ţăran român, analfabet în anii
adolescenţei, apoi autodidact – fiind cel
care a învăţat să citească în timp ce
mergea cu oile la păscut -, iar mai apoi a
luptat pentru independenţa românilor din
Transilvania, inclusiv prin răspândirea
cărţilor româneşti în satele din Ardeal,
volume care erau aduse clandestin din
România.

Se spune că a cărat, timp de peste 30 de ani, către Ardeal, peste munţi, cu mari eforturi,
pe cărări numai de el ştiute, peste 250.000 de exemplare de cărţi scrise în limba română,
în greutate totală de peste 20 de tone. Munca sa de ridicare culturală a românilor
transilvăneni nu era pe placul autorităţilor maghiare, care toată viaţa sa l-au urmărit,
arestat, i-au confiscat şi distrus cărţile.

Pentru a vedea cu ochii săi mărturii privind originea latină a poporului român, a călătorit
pe jos până la Roma, unde s-a aflat la Columna lui Traian, iar în 1877 s-a înrolat, ca
voluntar, în Războiul de independenţă.

Badea Cârţan a întruchipat credinţa totală pe care un ţăran simplu a putut să o simtă
pentru visurile cărturarilor din vremea lui, dar şi o evlavie nemărginită pentru carte, în
care regăsea doar lumină şi mântuire…

*****

1/7
Gheorghe Cârţan, pe numele său real, s-a născut în
comuna Oprea-Cârţişoara, judeţul Sibiu, la 24 ianuarie
1849, fiind fiul lui Nicolae Cârţan şi al Mariei Budac, o
familie cu adânci tradiţii oiereşti, care a mai avut alţi şase
copii: Măriuţa, Nicolae, Chiva, Ion, Avram şi Arsene.

În perioada zbuciumată a anilor 1848 – 1849, familia

Teleky a părăsit Ţara Făgăraşului şi Transilvania – pe
atunci teritoriu al Imperiului austro-ungar, plecând la
Budapesta, iar Oliver Boier, administratorul pământurilor
grofului la Cârţişoara, vinde ţăranilor o bucată de teren,
casa grofului fiind cumpărată ulterior de preotul Vulcan
din Cârţişoara.

Încă de la vârsta de cinci ani, Gheorghe cunoştea bine

toate împrejurimile satelor Oprea şi Streza – Cârţişoara,
fiindcă vara căuta cuiburi de păsări, iar toamna culegea zmeură, alune şi mure.

Din cauza sărăciei din familie, dar şi fiindcă auzise de la alţi copii din Recea că erau
pedepsiţi, dacă vorbeau româneşte, Gheorghe nu a mers la şcoală, iar la vârsta de 11 ani
a plecat, alături de membri ai familiei, pe munte cu oile. Tatăl său l-a dus la stâna baciului
Axente, sub Curmătura Bâlei, unde va învăţa să facă brânză şi caş. Stâna avea 2000 de oi,
jumătate fiind ale grofului Teleky, 500 ale administratorului Oliver Boier, iar restul, al
oamenilor din Oprea – Cârţişoara.

În anul 1864, a trecut cu turma, pe munte, ilegal, graniţa dintre Imperiul austro-ungar şi
România, pentru a vedea ţara în care auzise că trăiesc fraţii săi români, liberi de orice
stăpânire străină.

În 23 mai 1867 şi-a luat cele 40 de oi ce-i

reveneau drept moştenire de pe urma
tatălui şi, cu ajutorul unui oarecare Ion
Cotigă, un intelectual braşovean care
devenise cioban din proprie iniţiativă,
trece cu turma în România. Cotigă îl învaţă
pe tânăr puţină istorie a românilor, câte
ceva despre filosofi, apoi îl ajută să înveţe
să scrie şi să citească, fiind cel care a
inluenţat devenirea ulterioară a tânărului
Cârţan. Aşa a aflat Gheorghe despre
Platon şi Socrate, despre istoricii romani şi
greci, Titus Livius şi Herodot, dar şi despre Ovidiu, care a murit la Tomis, şi despre Traian
şi Decebal – consideraţi părinţii poporului român. Cârţan era pur şi simplu fermecat de
ceea ce afla, deşi nu pricepea cum de un cioban precum Cotigă putea să cunoască atâtea
lucruri.

2/7
În iulie 1867, cei doi ciobani ajung cu turmele lângă Ciulniţa, unde închiriază pentru mai
mulţi ani, un teren pentru stână şi păşuni pentru oi.

În anul 1870 Gheorghe ajunsese la vârsta încorporării în armata austro-ungară, iar

pentru a evita acest lucru, a rămas în continuare în România şi timp de mai mulţi ani nu a
avut nici o ştire de acasă.

În anul 1877, Armata Română i-a rechiziţionat 1200 de oi şi nutreţul necesar pentru iarnă,
apoi Gheorghe se înrolează voluntar în Războiul de Independenţă al României, fără a
ajunge pe câmpul de luptă, războiul încheindu-se înainte ca el să fi terminat instrucţia.

La 12 iulie 1878 este lăsat la vatră din Armata Română, apoi Gheorghe a pornit spre
Transilvania, dorind să ajungă acasă. În răstimpul în care fusese plecat, mama lui murise.

Însă, în răstimpul în care el nu se prezentase pentru încorporare acasă, cazul lui devenise
unul complicat, întîrziase nu mai puţin de opt ani şi era ameninţat cu închisoarea. Pentru
a scăpa de detenţie, a fost nevoit să se prezinte la Făgăraş, unde

a fost încorporat şi expediat la regimentul 31 Infanterie de la Zemm, lângă Belgrad, iar

apoi a ajuns în Bosnia – Herţegovina, unde erau trimişi, de regulă, recruţii români.

Gestul său a avut ca substrat şi dorinţa de a avea toate actele în regulă, pentru a se lăsa
de ciobănit şi de a răspândi legal cartea românească în Ardeal. În armată, majoritatea
ofiţerilor erau austrieci, iar instrucţia se făcea în limba germană, aşa că, vrând-nevrând, a
învăţat limba germană.

La 8 mai 1881, a fost lăsat la vatră după alţi 3 ani de serviciu militar.

A plecat în aceeaşi lună înapoi la Ciulniţa, în

România, însă Cotigă, asociatul său, nu a mai
dorit să lucreze împreună, astfel încât cei doi s-au
despărţit, iar Gheorghe s-a întors în Transilvania
cu cele 400 de oi care îi aparţineau, în primăvara
anului 1882.

El a fost amendat de mai multe ori pentru că oile

sale au păscut pe pământurile unor saşi,
ajungând să plătească despăgubiri mult mai mari
decât pagubele făcute de oile lui, astfel că, la
scurt timp, a rămas fără nicio oaie. Fiindcă nu i s-
a făcut dreptate, a plecat la Viena pentru a se
înfăţişa împăratului, dar nu a reuşit, iar fiindcă a
fost prea insistent, a fost urcat în tren cu forţa de
către poliţie şi trimis acasă.

3/7
În mai 1894, a participat, la Cluj, la procesul memorandiştilor, motiv pentru care este
arestat şi bătut de jandarmi, pe motiv că nu era posibil ca un simplu cioban să asiste din
proprie iniţiativă la un proces politic atât de important. După bătaia încasată a plecat din
nou la Viena, unde intră în audienţă la împărat, care îi promite tragerea la răspundere a
vinovaţilor.

În ianuarie 1895, Badea Cârţan merge, pe jos, la Bucureşti, pentru a vedea statuia lui
Mihai Viteazul, despre care aflase că era un mare erou al românilor. Neavând unde să
doarmă, Gheorghe s-a culcat în zăpadă, după cum era obişnuit ca cioban, iar dimineaţa
este văzut de Ion Grama, om de serviciu la Liga Culturală, care îi facilitează întâlnirea cu
profesorul V. A. Urechia, preşedintele Ligii şi cu profesorul Grigore Tocilescu. Cu sprijinul
acestora, Badea Cârţan a vizitat muzeele din Capitală, Ateneul Român, Universitatea,
Academia Română, iar printre alţii i-a cunoscut pe Valeriu Branişte şi Constantin Mille, pe
Nicolae Iorga, George Coşbuc, Ştefan O. Iosif, pe Spiru Haret, Take Ionescu, Constantin
Morţun şi I. C. Brătianu. Aşa a ajuns Badea Cârţan cunoscut în întreaga ţară.

În anii 1895-1896 i-a vizitat la închisoarea din Vac (Ungaria) pe memorandiştii condamnaţi
la detenţie.

A urmat, în ianuarie 1896, plecarea pe jos, la Roma, unde dorea să vadă Columna lui
Traian, cu sprijinul profesorului Urechia, care i-a oferit susţinere morală şi financiară,
precum şi câteva scrisori de recomandare. Interesant este faptul că în traistă a luat cu el
un pumn de pământ din grădina casei şi boabe de grâu, pentru a le aduce ofrandă
înaintaşilor romani.

A trecut prin Timişoara, Szeged, Budapesta, Viena, Salzburg, Innsbruck, Genova,

ajungând la 15 februarie, la Roma. La Columna lui Traian, Badea Cârţan a presărat
pământul românesc şi boabele de grâu, ca ofrandă, apoi s-a culcat la picioarele
Columnei, unde a dormit până a doua zi. Dimineaţa, la trezire, a observat că era
înconjurat de o mare mulţime de admiratori, iar unul dintre ei, văzând costumul popular
românesc al lui Gheorghe, a exclamat: „un dac a coborât de pe Columnă”. Astfel, Badea
Cârţan a devenit celebru şi în Italia, mai multe ziare scriind despre el.

Scriitorul Duiliu Zamfirescu, ministrul reprezentant al României la Legaţia României din

Italia, aflând de scopurile vizitei ciobanului român, i-a oferit sprijin şi găzduire, şi i-a
mijlocit întâlnirea cu personalităţi italiene, cu profesori universitari, gazetari, oameni de
artă, deputaţi şi senatori, fiind considerat „un sol al poporului român”. După o lună de
şedere la Roma, Cârţan pleacă spre ţară, apoi, la 18 martie 1896, se află din nou la
Bucureşti, ca oaspete al profesorului Urechia.

După ce se întoarce la Cârţişoara, la 10 iunie 1896 este arestat de jandarmii unguri, este
bătut crunt şi i se confiscă fotografia cu Columna lui Traian, alte fotografii primite cadou
în Italia, dar şi cărţile pe care le avea la el. După ce este trimis în faţa judecătorului, unde
este întrebat despre legăturile sale cu Roma şi România, este eliberat după două zile.

4/7
În luna august a anului 1896, Gheorghe a plecat spre Paris, via Viena, unde depune o
nouă plângere la împărat, în care vorbeşte despre tratamentul la care este supus acasă.
La Paris, români aflaţi aici l-au condus să viziteze muzeele pariziene, iar Emil Picot,
profesor la Şcoala de limbi orientale, l-a prezentat studenţilor francezi.

Au urmat alte călătorii în Belgia, la Ierusalim şi apoi, din nou, la Roma.

În septembrie 1899, la Roma a avut loc al XII-lea congres de istorie al orientaliştilor, la

care au participat peste 700 de delegaţi din 40 ţări, ţara noastră fiind reprezentată de o
delegaţie condusă de profesorul Urechia şi de Badea Cârţan, sosit aici din proprie
iniţiativă. Senatorul şi profesorul Angelo Gubernatis a propus ca Badea Cârţan, îmbrăcat
în portul lui naţional, de cioban român, să fie cel care va depune coroana de lauri din
partea membrilor congresului, la Columna lui Traian.

În această perioadă, Badea Cârţan a început să transporte din România în Transilvania,

pe cărări de munte puţin umblate, cărţi şi alte tipărituri – toate donate – pentru elevii şi
studenţii români ardeleni, în contextul în care orice scriere care pomenea de istoria
românilor era interzisă în imperiu.

La 2 iulie 1904, el a participat la Serbările de la Putna, care comemorau 400 de ani de la

moartea voievodului Ştefan cel Mare, de unde a plecat cu o grămadă de cărţi donate de
folcloristul Simion Florea Marian, pentru „fraţii ardeleni”.

În decembrie 1904, Badea Cârţan a ajuns la Cârţişoara, unde îşi găseşte casa devastată
de jandarmi, care îi confiscaseră toate cărţile româneşti. Au urmat alte nenumărate
percheziţii, confiscări şi arestări, la una dintre aceste reţineri, în 15 decembrie 1905, fiind
confiscate 4000 volume tipărite în limbile română, maghiară, germană, franceză şi
italiană, ducând numărul total de volume confiscate la 70000.

După mai bine de trei luni de cercetare, la 25 martie 1906, Parchetul general din Tg.
Mureş redactează actul de acuzare nr. 893 în cauza penală privindu-l pe G. Cârţan,
rechizitoriul recomandând ani grei de închisoare.

A urmat o întrevedere a oficialităţilor maghiare cu împăratul Franz Iosif, care a decis ca

toate procesele politice deschise în perioada 21 iunie 1905 – 15 aprilie 1906 să fie

revocate.

După zece zile de la întîlnirea amintită, la 27 aprilie, preşedintele Tribunalului Braşov

comunică oprirea procesului, iar la 5 mai anunţă renunţarea la acuzare din considerente
politice, în aceeaşi zi Cârţan fiind eliberat, după ce a fost obligat să semneze o declaraţie
prin care se obligă să renunţe la toate cărţile şi sumele de bani confiscate şi la eventuale
despăgubiri.

Acţiunea penală împotriva lui Badea Cârţan se transformă într-un proces al cărţilor
româneşti, care va dura un an de zile şi care se va finaliza prin arderea acestora.

5/7
Badea Cârţan şi-a petrecut ultimii ani din viaţă călătorind între Ardeal şi România, fiind
hăituit în continuare de autorităţile maghiare. El se interesa de situaţia şcolilor
confesionale româneşti, folosind legăturile sale cu înalţii ierarhi ai bisericii ortodoxe.

În Bucureşti, porţile palatului regal îi erau întotdeauna deschise şi însuşi regele Carol I nu
evită să stea de vorbă cu ciobanul îmbrăcat în sarică şi încălţat cu opinci.

În iarna anului 1910, în timp ce se îndrepta spre Ardeal, Badea Cârţan a fost surprins de o
avalanşă de zăpadă, care l-a ţinut îngropat timp de trei zile, şi din care a ieşit cu mare
greutate. Întâmplarea i-a produs însă o congestie pulmonară, însă în primăvara lui 1911,
acesta şi-a revenit.

În iulie pleacă din nou spre România, însă la câteva zile ajunge la Poiana Ţapului, unde
primise găzduire în casa doamnei Lahovari, soţia ministrului nostru la Roma. Aici este
chemat un medic care realizează că zilele lui Badea Cârţan sunt numărate.

Scriitorul Mugur Gheorghe, care i-a privegheat ultimele clipe din viaţă, i-a spus: “Bade
Gheorghe eşti un erou. Ai luptat toată viaţa ca nimeni altul, pentru ţara şi poporul
românesc. Urmaşii nu te vor uita !”.

La 7 august 1911, Badea Cârţan trece în eternitate, fiind înmormântat în costum

mocănesc şi cu căciulă ciobănească, în cimitirul din Sinaia. I-au fost alături, pe ultimul
drum, doamna Lahovary, sute de intelectuali şi locuitori din Sinaia, Buşteni, Poiana
Ţapului. La căpătâiul său au luat cuvântul personalităţi culturale şi politice care au elogiat
întreaga viaţă a celui dispărut. Pe crucea de piatră de deasupra mormântului său stă
scris: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său”.

Badea Cârţan nu a fost niciodată căsătorit şi nu a avut urmaşi. Preotul Vulcan din
Cârţişoara, cel care l-a susţinut permanent pe Badea Cârţan, a murit în anul 1938, nu
înainte de a comunica fiicei sale dorinţa sa de a fi donată casa părintească pentru a se
amenaja în ea un muzeu în amintirea marelui patriot care a fost Badea Cârţan. Astfel că,
într-o curte largă, în care se află o casă ţărănească cu cerdac, pe două laturi ale ei, se află
acum “Muzeul Etnografic şi Memorial Badea Cârţan” din Cârţişoara, înfiinţat în anul 1968,
în care sunt expuse icoane pe sticlă, lucrate de Matei Păcuraru – Ţimfora şi de fiul lui Ion,
amândoi din Oprea – Cârţişoara. Mobilierul

este format din scaune, blidare şi lăzi de zestre, iar într-o altă încăpere sunt expuse
pahare, sticle, căni şi alte obiecte ale manufacturii sticlăriei de la Cârţişoara. Pe pereţi se
află expuse cahle de teracotă de fabricaţie locală, cu o vechime de peste două sute de
ani. În cea de a treia încăpere sunt păstrate amintirile lui Badea Cârţan, cărţi colectate de
el şi salvate de la confiscare şi ardere, portrete şi fotografii.

Aici pot fi admirate, printre altele, „Cronica” lui Şincai, „Descrierea Moldovei”, a lui
Dimitrie Cantemir, „Crestomaţia română”, de I. Menliu sau „Istoria sfîntă a Noului
Testament” – datată 1898.

6/7
Prin întreaga sa existenţă, prin credinţa şi valorile sale de ţăran simplu, Badea Cârţan a
rămas o figură de excepţie pentru istoria neamului românesc.

RADOR – Răzvan Moceanu

7/7
Cine a fost, cu adevărat, Badea Cârţan, „ţăranul-cărturar”
care a învăţat să citească în ciobănie şi a devenit celebru
cu un drum pe jos până la Roma
adevarul.ro/locale/sibiu/cine-fost-adevarat-badea-cartan-taranul-carturar-invatat-citeasca-ciobanie-
devenit-celebru-drum-jos-roma-1_57483ef35ab6550cb85bf0d7/index.html
Ramona May 28,
Găină 2016

Surprinzător pentru cel care avea să rămână cunoscut în istorie drept “ţăranul-cărturar”,
până la 16 ani acesta nu ştia să citească. Episodul este amintit de doi fii ai satului
Cârţişara într-o broşură tipărită în anul 1936. Fragmentele din broşura scrisă de Miron şi
Nicolae Budac sunt citate în „Monografia satului Cârţişoara” scrisă de Traian Cânduleţ şi
Ilie Costache şi apărută la Editura Megamix din Iaşi.
„Piscurile şi văile acestor munţi legănară copilăria micului cioban care până la o vârstă
destul de înnaintată (16 ani) nu ştia să slovenească o buche; totuşi văzând că nu este
deosebire între limba vorbită de el şi cea a ciobanilor de peste graniţă, şi-a dat seama că
soarta poporului nostru nu este de a trăi despărţit, o parte dincoace, cealaltă dincolo de
Carpaţi. Mai târziu, piscurile cu profilurile lor cedară zărilor infinite ale Bărăganului, unde
se duse să ciobămească vreme de 17 ani. Aci, în tovărăşia lui Ion Cotigă din comuna
Săcele, învăţă a citi şi a-şi da seama de nedreptatea istorică săvârşită faţă de poporul
nostru. Istoria Românilor şi Istoria Romanilor pe care le citi din doască-n doască îi oţeliră
sufletul, îi deschiseră orizonturi asupra latinităţii neamului şi-i înnobilară fiinţa pentru
sfânta cauză naţională”, arată sursa citată.

La statuia lui Mihai Viteazul şi la Columna lui Traian

1/4
Badea Cârţan învaţă să citească în ciobănie şi, apoi, în Războiul de Independenţă din
1877, se înrolează voluntar în armata română. Se întoace apoi în satul natal şi la turma
de oi, iarna în munţi, vara acasă. Continuă să citească şi, din cărţile de istorie, află despre
faptele de vitejie ale lui Mihai Viteazul. Plin de admiraţie, porneşte pe jos, până la statutia
legendarului domnitor.

„Nopţi de-a rândul a dormit lângă marele monument al lui Mihai Viteazul, până când într-
o seară servitorul lui V.A.Urechia, trecând prin spatele statuii, îl recunoscu a fi de prin
judeţul său şi-l înduplecă să meargă cu el. A doua zi, după ce Ion, noua lui cunoştinţă,
povesti stăpânului său cele petrecute, Badea Cârţan se afla în faţa marelui cărturar şi
istoric, preşedinte al Ligii Culturale, care descoperind la acesta sentimente naţionale şi
dragoste faţă de cărţi, a rămas mirat, surprins şi prinse dragoste faţă de ardeleanul nostru.
Ceasuri întregi a stat cărturarul de vorbă cu Badea Cârţan, explicându-i acestuia multe
taine din istoria românilor şi a romanilor, îl duse la întâlnirile Ligii Culturale, îl prezentă
lui Tocilescu, lui Istrati şi multor alţi membri ai Ligii. Pe de altă parte îl delegă pe Ion,
servitorul său, ca însoţitor, spre a-i arăta dar mai ales a vizita redacţiile ziarelor de atunci,
Ateneul şi muzeele din capitală”, arată sursa citată.

Cel mai cunoscut drum al său rămâne însă cel făcut în 1856, când a mers două luni pe jos
până la Roma, al Columna lui Traian. „Din dragostea descoperită faţă de acest simbol al
originii sale îşi întinde sarica, pune capul pe soclul Columnei şi doarme toată noaptea
somnul satisfacţiei pentru datoria împlinită, la picioarele strămoşului său. Dimineaţa,
agentul de poliţie pe care zadarnic se străduia să-l facă să înţeleagă că-i este „frate”, că
Roma este „mama noastră comună”, îl ia de lângă monument şi-l predă în chestura
poliţiei. A găsit însă înţelegere şi ocrotire la Legaţia Română, unde prezenţa sa a produs
mai întâi multă curiozitate şi mai apoi mult entuziasm. Prin intermediul funcţionarilor
Legaţiei, Badea Cârţan a făcut cunoştinţă cu mulţi fruntaşi ai vieţii publice italiene, filo-
români, care arătară o deosebită admiraţie pentru ciobanul nostru, având astfel şansa să
viziteze Senatul, Forumul, Capitoliul şi multe alte instituţii ale Romei”, arată sursa citată.
O lună întreagă a stat Badea Cârţan la Roma, mai vizitează apoi câteva localităţi şi se
întoarce în ţară. “Sosit în Bucureşti, el stârneşte curiozitatea oamenilor politici şi a
reporterilor de ziare. În câteva zile se făcu cunoscut întregii opinii publice bucureştene.
Studenţii îl invitau la întrunirile lor, unde-şi spunea şi el cuvântul, aşa cum ştia şi simtea
despre „maica Roma” şi despre românii asupriţi. V.A.Urechia, adânc mişcat de
naţionalismul lui înfocat, îi acordă protecţia considerându-l ca un pion şi un apostol al
neamului. Porţile palatului regal îi erau întotdeauna deschise şi însuşi regele Carol I nu
evită să stea de vorbă cu ciobanul îmbrăcat în sarică şi încălţat cu opinci”, arată sursa
citată.

În vizită la Paris şi Ierusalim

Călătoriile lui nu s-au oprit însă cu drumul al Roma. În 1879 ajunge al Paris şi câţiva ani
mai târziu ajunge al Ierusalim. „În anul 1879 îl găsim la Paris, minunându-se de măreţia
„oraşului-lumină”. Prin bulevardele largi şi împodobite de splendoarea feerică a vitrinelor
2/4
cu căciula-n stânga şi cu măciuca-n dreapta, Badea Cârţan avea iluzia că se află într-un
palat regesc. Şi aici, ca peste tot pe unde a umblat, el a stârnit curiozitatea tuturor celor
cu care se întâlnea. La Paris omul a găsit ospitalitate la studenţii români în mijlocul cărora
Badea Cârţan a fost foarte fericit să-şi poată manifesta sentimentele lui naţionale.
Îşi propusese apoi să meargă la locul sfânt, la mormântul Mântuitorului. Era de acum o
figură cunoscută în România. Autorităţile româneşti îi asigură un bilet gratuit pe calea
ferată şi pe apă până al Constantinopol, mai departe urmând să se descurce singur. Se
angajează ca lucrător pe un vas rusesc, trece prin Alexandria la Iaffa şi de aci pleacă iar
pe jos sre Ierusalim. Greutăţile drumului la acea vreme şi riscurile pe care le-a întâmpinat
pentru realizarea dorinţei sale de a se închina la mormântul sfânt sunt lesne de înţeles.
Asistând al serviciile religioase ce se făceau la sfântul mormânt al Mântuitorului nostru
Isus Hristos, el avea să constate cu regret că aici se făceau slujbe în toate limbile
pământului, numai în româneşte nu. Pentru asta a trăit un mare moment de ciudă. Şi
mai consideră el ca o mare ruşine faptul că oraşul sfânt se află în mâinile păgânilor care
au transformat faimosul palat al lui David în cazarmă militară. Se duse de aici la râul
Iordanului să vadă apa în care a fost botezat Mântuitorul. S-a bucurat să se boteze şi el,
făcând baie în apa sfântăa Iordanului, ca mai apoi, prin Constantinopol, să se întoarcă
din nou la Bucureşti”, arată sursa citată.

Cărţi confiscate şi arse de autorităţile maghiare

Românul devine tot mai cunoscut, iar autorităţile maghiare, alarmate de mesajul
desprins din cărţile pe care acesta le împărţea în Ardeal, ajung să îi confişte volumele şi
să le ardă. “Autorităţile superioare ale statului maghiar, simţind pericolul ce izvora din
cărţile de propagandă naţională pe care Badea Cârţan le trecea Carpaţii şi le răspândea
românilor din Ardeal, au dat dispoziţie severă de confiscare a lor. Comoara sa sufletească
compusă din multe mii de volume, gazete, reviste, publicaţii în limba română aduse cu
atâta amar şi trudă în spate pe potecile ascunse ale munţilor noştri, aranjate rânduri-
rânduri, o parte într-una din camerele şcolii primare confesionale din Oprea Cârţişoara,
iar altele la amicul său Ioan Şari, au fost confiscate de prim-pretorul plasei de atunci,
însoţit fiind de câţiva jandarmi.
Toate au fost încărcate pe patru care, apoi transportate la Braşov, unde au fost arse iar
el, Badea Cârţan, aruncat în temniţă şi judecat , fapta lui fiind socotită un act de uzurpare
a statului maghiar. Procesul a fost încredinţat unui judecător sas care din tentaţia de a
câştiga simpatia autorităţii maghiare a aplicat paragrafele cele mai severe ale legii,
condamnându-l pe Badea Cârţan al nostru la un an închisoare. După 6 luni, numai la
intervenţia regelui Carol I către Franz Iosif împăratul Austro-Ungariei martirul Badea
Cârţan a fost graţiat şi eliberat din temniţă”, arată sursa citată.

Sfârşitul celui mai cunoscut ţăran român

“Ţăranul-cărturar” se stinge în 1911, într-un castel din Poiana Ţapului. „Nenorocirea a
făcut ca într-una din multele sale călătorii, pe când se întorcea de la Bucureşti, să fie prins
pe crestele Carpaţilor de un viscol puternic, din care cauză Badea Cârţan a îngheţat de
frig, cu desagii de cărţi de care nu se îndura să se despartă, să rătăcească câteva zile prin
3/4
munţi şi să se îmbolnăvească grav. Simţindu-şi sfârşitul aproape, revine în patria mamă,
cu dorinţa de a muri pe pământ liber românesc, pământ fără asupritori. Doamna
Lahovary, soţia fostului ministru plenipotenţiar la Roma, care îl cunoştea şi îi aprecia
spiritul patriotic şi de total sacrificiu pentru naţia sa, îi oferi o cameră în castelul său de al
Poiana Ţapului, unde Badea Cârţan îşi petrece ultimele sale zile. Acela pe care nu
duşmanii personali ci numai eforturile supraumane şi intemperiile pe care le lua în piept
îl gârboviră se stinse ca o făclie în ziua de 7 august 1911 la ora 10.
Trupul neînsufleţit i-a fost transportat cu un automobil la morga spitalului din Sinaia, de
unde îmbrăcat într-un costum mocănesc fu luat şi depus la capela spitalului.
Înmormântarea avut loc în ziua de 10 august la ora 5. Serviciul divin a fost oficiat de 3
preoţi în prezenţa excelenţei sale doamna Lahovary, a primarului, a secretarului
primăriei Sinaia, care au depus două frumoase jerbe de flori, legate cu panglici tricolore,
şi a unui numeros şi select public. Sicriul cu corpul neînsufleţit a fost dus la cimitirul
oraşului Sinaia, urmat de reprezentanţii autorităţii comunale, de membrii Ligii Culturale
Române, de mulţime de reprezentanţi ai societăţilor locale şi de un numeros public. Pe
crucea mormântului său încercuit de un frumos grilaj de fier forjat se pot citi cuvintele:
„Aci doarme badea Cârţan, visând la întregirea neamului său”, mai arată sursa citată.

4/4
Tu cum ţi-l închipui pe Badea Cârţan? O fotografie de
arhivă ne înfăţişează un bărbat cu alură de star
holywoodian
historia.ro/sectiune/general/articol/tu-cum-ti-l-inchipui-pe-badea-cartan-o-fotografie-de-arhiva-ne-
infatiseaza-un-barbat-cu-alura-de-star-holywoodian

Autor Redactia 29600 vizualizări

Mulţi dintre cei cărora li s-a spus la şcoală povestea lui Gheorghe Cârţan, cunoscut
mai ales sub numele de Badea Cârţan, şi l-au închipuit arătând ca un ţăran blând,
cu barba şi pletele albe, îmbrăcat în costum popular

Alte persoane care au auzit de Badea Cârţan l-au păstrat în minte aşa cum era el înfăţişat
într-o poză din 1899, reprodusă pe un timbru filatelic:un bărbat falnic, aflat în pragul
senectuţii, cu pălărie, cu mustaţă zburlită şi privire aprigă, purtând sarică, iţari şi opinci,
iar în mâna stângă-un toiag de oier.

Din aceste pricini, surprinzătoare este o fotografie, ce însoţea un text comemorativ,

publicată de cotidianul „Adevărul”, din data de 25 august 1936, la un sfert de veac după
moartea celebrului călător. Aici, Badea Cârţan aduce mai degrabă cu un viguros actor
holywoodian, distribuit într-un film cu gladiatori!

Născut în 1849 în satul Cârţişoara, din judeţul Sibiu, cioban autodidact, Badea Cârţan a
luptat întrega sa viaţă pentru independenţa românilor din Transilvania şi pentru unirea
lor cu Vechiul Regat:nu putea pricepe nici în ruptul capului rostul „graniţei drăceşti” care
separa cele două teritorii unde se vorbea aceeaşi limbă. În consecinţă, vreme de trei
decenii, transportă prin vămi cu pasul, aducând în straiţă, din Regat, peste 200.000 de
cărţi.
1/4
În 1877, îşi donează turma de oi armatei române şi pleacă la luptă, ca voluntar, în
Războiul de Independenţă. Dar isprava pentru care a devenit celebru a fost alta. În data
de 3 ianuarie 1896, părăseşte pe jos satul natal, şi se îndreaptă spre Roma, trecând prin
Timişoara, Budapesta, Tirol, Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna.

După 45 de zile, ajunge, seara târziu, în faţa mult visatei Columne a lui Traian, din Oraşul
Etern. Îşi aşterne în preajmă şi adoarme. A doua zi, alarmată de trecători, presa din Roma
titrează:„Un dac a coborât de pe columnă!”. Este fotografiat şi intervievat îndelung, se
transformă brusc într-un star al cercurilor politice, jurnalistice şi culturale al Italiei.

Apoi, de-a lungul vieţii, cutreieră lumea, străbătând Austria, Ungaria, Italia, Egipt,
Ierusalim, Elveţia sau Germania.

La 62 de ani, se stinge. Este înmormântat în cimititrul din Sinaia iar pe placa funerară i se
incripţionează următoarele cuvinte:„Badea Cârţan doarme aici, visând întregirea
neamului său”

2/4
3/4
4/4