Zece marturii istorice despre stramosii nostri daci: erau barbari, se credeau

nemuritori. De ce au fost numiti ,,cei mai viteji si mai drepti dintre traci"
Daniel Guta,

Herodot i-a numit pe daco-geti ,,cei mai viteji si mai drepti dintre traci"; in schimb, poetul latin Ovidius s-a
aratat necrutator fata de bastinasii de pe malul Marii Negre, in mijlocul carora fusese exilat. Ii numea salbatici.
O serie de marturii istorice contureaza portretul stramosilor nostri din Antichitate.

Literatura antica a pastrat un sir lung de marturii despre poporul daco-get, care a trait pe actualul teritoriul al
Romaniei. Primele scrieri despre stramosii nostri apartin istoricului Herodot, cel care in urma cu aproape 2.500
de ani ii numea pe geti ,,cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Sute de marturii, multe stranse in volumul
"Izvoare privind istoria Romaniei", publicat de Editura Republicii Populare Romane, in 1964, vorbesc despre
trasaturile poporului care a trait in Antichitate pe teritoriul de astazi al Romaniei, asa cum au fost ele descrise de
autorii din acele vremuri.

1. Herodot: Getii se credeau nemuritori Istoricul Herodot a relatat despre expeditia purtata de regele persan
Darius pe teritoriile locuite de geto-daci, in jurul anului 513 i. Hr., si a descris poporul get, care locuia in acest
tinut, ca fiind fara teama de moarte. ,,Inainte de a ajunge la Istru Darius ii supune mai intai pe getii care se cred
nemuritori. Getii, care luasera hotararea nesabuita (de a i se impotrivi), au fost robiti pe data, macar ca ei sunt
cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci.
Iata in ce chip se socot ei nemuritori: credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zamolxis,
divinitatea lor, pe care unii il cred acelasi cu Gebeleizis. Tot in al cincelea an arunca sortii si intotdeauna pe acel
dintre ei pe care cade sortul il trimit in solie la Zamolxis, increditandu-i de fiecare data toate nevoile lor.
Trimiterea solului se face astfel: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii
apucandu-l de maini si de picioare pe cel trimis la Zamolxis, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-i vant, il
arunca in sus peste varfurile sulitelor. Daca, in cadere, omul moare strapuns, raman incredintati ca zeul le este
binevoitor; daca nu moare, atunci il invinuiesc pe sol, hulindu-l ca este un om rau; dupa ce arunca vina pe el,
trimit pe un altul. Tot ce au de cerut ii spun solului cat mai e in viata. Cand tuna si fulgera, tracii despre care este
vorba trag cu sagetile in sus, spre cer, si isi ameninta zeul, caci ei nu recunosc vreun altul afara de al lor", relata
Herodot, in Istorii, potrivit autorilor volumului "Izvoare privind istoria Romaniei", publicat de Editura
Republicii Populare Romane, in 1964.

2. Ovidius despre "getii cei barbari" Poetul roman Ovidius (43 i. Hr. - 17, d. Hr.) a fost exilat la Tomis in anul
8 d. Hr., unde a ramas un deceniu, pana la moarte, iar in operele sale Tristia, Ibis si Pont a prezentat, in nuante
sumbre, viata si obiceiurile poporului din Dobrogea de astazi.

,,Tarmul stang este barbar si deprins cu pradaciunile lacome: omorul, macelurile si razboaiele sint vesnice aici.
Cei mai multi oameni de pe aici nu se sinchisesc de tine, prea frumoasa Roma, si nu se tem de armele soldatului
ausonic. Le dau inima arcurile si tolbele lor pline cu sageti si caii lor in stare sa suporte curse oricit de lungi,
deprinderea de a indura indelung setea si foamea si faptul ca dusmanul care i-ar urmari nu va gasi apa", scria
poetul roman, in volumul Scrisori din Pont.

,,Au glas aspru, chip salbatic si sunt cea mai adevarata intruchipare a lui Marte. Parul si barba lor n-au fost tunse
niciodata", ii descria Ovidius pe geti.

Scriitorul latin relata despre iernile geroase de la malul marii si despre cum le faceau fata bastinasii. ,,Ei se apara
impotriva frigului napraznic cu piei de animale si cu pantaloni largi, iar fetele lor aspre sunt acoperite cu par
lung", scria poetul Ovidius. ,,Iata a sasea iarna care trece si pe care trebuie s-o petrec pe tarmul cimmerian, intre
getii imbracati in piei de animale. Desi barbarii ratacesc mai liberi in tinutul din dreapta, nu lasa totusi nici
tarmul acesta in siguranta. Aici ogoarele sint fara arbori, aici sagetile sint unse cu otrava", relata Ovidiu, in
volumul Tristele.

Cu timpul, poetul provenit din aristocratia romana s-a obisnuit cu bastinasii. ,,Ah! Mi-e rusine: am scris o
cartulie in limba getica, in care cuvintele barbare au fost asezate dupa ritmul versurilor noastre. Le-au placut -
felicita-ma - si am inceput sa am faima de poet printre neomenosii geti barbari", arata Ovidius, intr-un alt
fragment din Scrisori din Pont.

3. Strabon, despre puterea lui Burebista Istoricul si geograful Strabon, nascut in anul 63 i. Hr., a oferit in
volumele Geografiei detalii importante despre stramosii nostri. ,,Se spune ca un get cu numele Zamolxis ar fi
fost sclavul lui Pitagora si ca ar fi deprins de la acesta unele cunostinte astronomice, iar o alta parte ar fi deprins-
o de la egipteni, caci cutreierarile sale l-ar fi dus pana acolo. Intorcandu-se la el in tara, s-ar fi bucurat de o mare
trecere la conducatori si la popor - intrucat, intemeiat pe semnele ceresti, el facea prorociri. In cele din urma l-a
convins pe rege sa-l faca partas la domnie, spunandu-i ca este in stare sa-i vesteasca vointa zeilor. Mai intai, s-ar
fi facut preot al zeului cel mai slavit la ei, iar dupa aceea a primit si numele de zeu, petrecandu-si viata intr-o
pestera, pe care a ocupat-o el si unde ceilalti nu puteau intra. Se intalnea rar cu cei din afara, cu exceptia regelui
si a slujitorilor acestuia. Regele lucra in intelegere cu el, fiindca vedea ca oamenii ajunsesera mult mai
ascultatori decat inainte. Caci supusii lui credeau ca da poruncile sfatuit de zei", relata Strabon despre Zamolxis.
Istoricul il prezenta pe Burebista drept unul dintre cei mai puternici regi ai dacilor. ,,Ajungand in fruntea
neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de
la vin si ascultare fata de porunci, incat, in cativa ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare
parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani. Spre a tine in ascultare poporul, el si-a
luat ajutor pe Deceneu, un sarlatan care ratacise multa vreme prin Egipt, invatand acolo unele semne de
prorocire, multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca de un timp fusese socotit si zeu, asa
cum am aratat cand am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovada pentru ascultarea ce i-o dadeau este si faptul ca ei s-
au lasat induplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. Cat despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei
rascoale, mai inainte ca romanii sa apuce a trimite o armata impotriva lui", mai arata Strabon.

Anticul relata si despre impartirea teritoriului Daciei intre daci si geti. ,,Getii sunt cei care se intind spre Pont si
spre rasarit, iar dacii cei care locuiesc in partea opusa, spre Germania si spre izvoarele Istrului. Socot ca ei se
numeau in vechime davi", scria autorul Geografiei, potrivit autorilor volumului "Izvoare privind istoria
Romaniei", publicat de Editura Republicii Populare Romane, in 1964.

4. Demostene, despre afacerile getilor cu elenii Demostene a trait in secolul IV i.Hr. si a fost un celebru orator
atenian. A vorbit despre relatiile comerciale dintre geti si eleni, laudand bogatia tinuturilor Daciei. ,,Stiti, fara
indoiala, ca noi folosim grau importat mai mult decat toti oamenii. Cantitatea de grau adusa din Pont este mai
mare decat tot ceea ce ne vine din celelalte porturi comerciale. Si nu trebuie sa ne mire. Lucrurile se petrec
astfel nu numai pentru ca acest tinut produce cea mai mare cantitate de grau, dar si pentru ca Leucon,
domnitorul de acolo, a iertat de impozit pe cei ce transporta grane la Atena si a poruncit ca oamenii ce plutesc
spre voi sa-si incarce primii corabiile", scria Demostene, intr-unul dintre discursurile sale.

5. Dio Cassius, despre vitejia lui Decebal Dio Cassius s-a nascut in 155 e.n. si a fost autorul Istoriei romane.
Opera sa cuprinde informatii despre razboaiele daco-romane. ,,Cel mai insemnat razboi de atunci al romanilor a
fost cel impotriva dacilor, asupra carora, in vremea aceea domnea Decebal, foarte priceput la planurile de razboi
si iscusit in infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a
intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbinda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infringere.
Din aceasta pricina, multa vreme a fost un dusman de temut pentru romani". O alta relatare a lui Dio Cassius
vorbeste despre sfarsitul lui Decebal.

,,Cand a vazut Decebal ca scaunul lui de domnie si toata tara sint in miinile dusmanului, ca el insusi este in
primejdie sa fie luat prizonier, isi curma zilele. Capul sau fu dus la Roma. In felul acesta Dacia ajunse sub
ascultarea romanilor si Traian stabili in ea orase de colonisti. Fura descoperite si comorile lui Decebal, desi se
aflau ascunse sub raul Sargetia, din apropierea capitalei sale. Caci abatuse raul cu ajutorul unor prizonieri si
sapase acolo o groapa. Pusese in ea o multime de argint si de aur, precum si alte lucruri foarte pretioase, mai
ales dintre cele care suportau umezeala, asezase peste ele pietre si ingramadise pamant, iar dupa aceea aduse
raul din nou in albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese in siguranta, in niste pesteri, vestminte si alte
lucruri la fel. Dupa ce facu toate acestea, ii macelari, ca sa nu dea nimic pe fata. Dar Bicilis, un tovaras al sau
care cunostea cele intimplate, fu luat prizonier si dadu in vileag toate acestea".

6. Horatiu, despre virtutile femeilor gete Poetul latin Horatiu, nascut in 65 i.Hr., a relatat despre viata
imbelsugata a getilor, dar si despre relatiile familiale ale acestora. ,,O viata mai buna duc scitii din stepa, care au
obiceiul sa transporte pe care casele lor ratacitoare, la fel si getii cei aspri, carora pamantul nehotarnicit le da
roade si cereale libere. Nu le place sa cultive acelasi ogor mai mult de un an, iar dupa ce au indeplinit toate
muncile, altii, care le urmeaza in aceleasi conditii, le iau locul. Acolo femeia nu se face vinovata fata de copiii
vitregi, ci poarta de grija celor lipsiti de mama, iar sotia cu zestre nu ajunge stapana barbatului si nici nu se
increde intr-un amant chipes. Zestrea cea mai de seama este cinstea parintilor si virtutea femeii pentru care
legamantul casatoriei ramane trainic; ea se teme de alt barbat. Pacatul este un sacrilegiu pe care il plateste cu
moartea", scria Horatiu, dupa cum se arata in "Izvoare privind istoria Romaniei", publicat de Editura Republicii
Populare Romane, in 1964.

7. Iordanes, despre sacrificiile umane Iordanes a trait in secolul VI si este autorul operei Getica, o istorie a
gotilor, pe care ii confunda insa cu getii. ,,In cel de al doilea lacas al lor, adica in Dacia, Tracia si Moesia, gotii
au avut drept rege pe Zamolxe, despre care cei mai multi scriitori de anale ne spun ca a fost un filozof cu o
eruditie de admirat. Caci si mai inainte au avut pe invatatul Zeuta, dupa aceea pe Deceneu si in al treilea rind pe
Zamolxe despre care am vorbit mai sus. Gotii n-au fost deci lipsiti de oameni care sa-i invete filozofie. De aceea
gotii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor si aproape egali cu grecii, dupa cum relateaza Dio,
care a compus istoria si analele lor in limba greaca. El spune ca acei dintre ei care erau de neam s-au numit la
inceput Tarabostes, iar apoi Pilleati: dintre dansii se alegeau regii si preotii. Si intr-atat au fost de laudati gotii,
incat se spune ca la ei s-a nascut Marte, pe care inselaciunea poetilor l-a facut zeu al razboiului. De aceea spune
si Vergilius: ,,Neobositul parinte, care stapaneste campiile getilor". Pe acest Marte, gotii totdeauna l-au
induplecat printr-un cult salbatec (caci victimele lui au fost prizonierii ucisi), socotind ca seful razboaielor
trebuie impacat prin varsare de singe omenesc", scria Iordanes, in Getica, se arata in volumul "Izvoare privind
istoria Romaniei", publicat de Editura Republicii Populare Romane, in 1964.

8. Lucian, despre sclavul devenit rege Lucian din Samosata a fost un prozator grec care a trait in secolul al
doilea. A scris despre credintele dacilor si despre zeul Zamolxis. ,,S-au facut multe incurcaturi si fiecare are alta
credinta. Scitii jertfesc unui palos, tracii lui Zamolxis, care este un sclav din Samos venit la dansii, frigienii
Lunii, etiopienii Zilei... Prin urmare scitii si getii, dupa ce vad acestea si ne spun un lung "bun ramas", devin
nemuritori; si zeifica pe cine vor, in acelasi fel in care si Zamolxis, desi sclav, a fost trecut pe lista zeilor,
strecurandu-se nu stiu cum", relata Lucian din Samostata, potrivit autorilor volumului "Izvoare privind istoria
Romaniei", publicat de Editura Republicii Populare Romane, in 1964.

9. Vergilius, despre iernile necrutatoare din Dobrogea Poetul latin Vergilius relata despre iernile grele de pe
taramul aflat la gurile Dunarii. ,,Cat vezi cu ochii se intinde pamantul, care este de nerecunoscut din cauza
nametilor de zapada si a ghetii groase care se inalta de sapte coti. Acolo vesnic e iarna. Vesnic sufla Caurii
aducatori de frig. Soarele niciodata nu-i in stare sa imprastie umbrele palide, nici cand, dus de cai, se inalta pe
cer, nici cand isi scalda in apa inrosita a oceanului carul lui grabit sa alunece in jos. Repede se prinde coaja peste
apa ce curge si valurile fluviului sustin pe spatele lor roti de car ferecate cu fier. Pe unde mai inainte pluteau
corabii, acum merg care largi. Acolo, oriunde obiectele de arama crapa de ger si hainele ingheata pe trup. Vinul,
nu de mult inca lichid, se taie acolo cu securea si lacurile sunt prefacute pana la fund in blocuri compacte de
gheata. Picaturile de apa respingatoare din nepieptanatele barbi ingheata si se prefac in turturi. Si in timpul
acesta ninge mereu. Vitele pier. Boii, cu trupurile lor mari, incremenesc, acoperiti de zapada, iar cerbii, stransi
gramada, sunt tintuiti pe loc sub povara de nea proaspat cazuta. Oamenii isi duc viata linistita si sigura in
bordeie sapate adanc in pamint; aduna trunchiuri de stejar si ulmi intregipe care ii rostogolesc pe vatra si-i pun
pe foc. Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarna si le face placere sa prepare, din orz fermentat si din fructe
acre de sorb, o bautura ce seamana cu vinul. Un asemenea neam de oameni neinfranati salasluiesc sub cele sapte
stele; sunt batuti de vantul de rasarit din muntii Ripei si isi acopera trupurile cu blanuri galbene de animale",
scria poetul roman, nascut in anul 70 i. Hr.
10. Florus, despre razboaiele dacilor Istoricul latin Florus, din vremea imparatilor Traian si Adrian, se arata
uimit de trasaturile razboinice ale poporului din nordul Dunarii. ,,Dacii traiesc nedeslipiti de munti. De acolo,
sub conducerea regelui Cotiso, obisnuiau sa coboare si sa pustiasca tinuturile vecine, ori de cate ori Dunarea,
inghetata de ger, isi unea malurile. Imparatul Augustus a hotarat sa indeparteze aceasta populatie, de care era
foarte greu sa te apropii. Astfel a trimis pe Lentuluis si i-a alungat pe malul de dincolo. Dincoace au fost
organizate garnizoane. Astfel, atunci dacii n-au fost infranti, ci doar respinsi si imprastiati. Sarmatii strabat
calare intinsele lor campii. A fost de ajuns ca acelasi Lentulus i-a oprit si pe ei la Dunare. Nu au nimic altceva
decat zapezi, inghet si paduri. Sunt atat de barbari incat nici nu inteleg ce este aceea pace", relata Anneus
Florus, potrivit autorilor volumului "Izvoare privind istoria Romaniei".

Va recomandam si:

Ce faceau dacii cu banii si de ce nu ii foloseau niciodata pentru comertK Secretele monedelor Koson din
aur, descoperite in Sarmizegetusa Regia

Cele mai importante tezaure monetare descoperite in Romania provin din antichitate. Kosonii din aur au fost
gasiti doar pe teritoriul vechii Dacii, in schimb cele mai multe dintre piesele monetare scoase la iveala in urma
sapaturilor arheologice sunt monede de import. Dacii nu erau interesati de folosirea banilor in comert, potrivit
istoricilor.

Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cat de priceputi erau mesterii din atelierele Sarmizegetusei in
prelucrarea aurului si unde au disparut comorile lor

Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite in Sarmizegetusa Regia sunt bratarile din aur masiv, din vremea
dacilor, bogat impodobite. Obiectele unice spun povestea maiestriei cu care dacii prelucrau metalele, sustin
istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au apartinut vechilor locuitori ai tinuturilor
Carpatilor s-au pierdut pentru totdeauna.
De ce nu le era dacilor teama de moarte. Povestea lui Zamolxis, zeul care i-a facut pe geto-daci sa se
creada nemuritori

Cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Astfel erau caracterizati getii de istoricul grec Herodot, cel care a oferit
primele descrieri elaborate ale popoarelor care in urma cu aproape doua milenii si jumatate ocupau tinuturile
actualei Romanii. Tot Herodot ii prezenta pe stramosii geti (daci) drept oameni care se credeau nemuritori, iar
aceast lucru i se datora zeului lor, Zamolxis.