Sunteți pe pagina 1din 82

Fiziologia Aparatului

Reno-Urinar

Conf. dr. Adelina Vlad, Disciplina Fiziologie II


UMF Carol Davila Bucuresti
Aparatul Reno-Urinar

Artera renala
Vena renala
Rinichi

Ureter

Vezica urinara
Roluri – Echilibru

 Excretie – epureaza plasma  echilibru intre ingestie, productie


endogena/ eliminare
 Echilibru osmotic
 Echilibru hidric – regleaza volumul fluidului extracelular
 Balanta electrolitica
 Echilibru acido-bazic
Roluri – Endocrine/ Enzimatice/
Metabolice
 Elibereaza:
 Eritropoietina
 1-alfa hidroxilaza, pt. sinteza 1,25 (OH)2D3
 Renina
 Functii paracrine/autocrine:
 Bradikinina
 prostaglandine
 factori endoteliali
1. oxid nitric
2. endotelina
 Gluconeogeneza
Roluri – Reglarea TA

 Prin:
 Homeostazia sodiului si a apei  volum extracelular
 Controlul axei renina – angiotensina – aldosteron
 Eliberarea de compusi vasoactivi
Caracteristici

 Proceseaza volume mari de fluid:

 Fluxul sanguin renal (FSR) = 1.2 L/min, >1700 L/zi, 20-25% din
debitul cardiac

 Fluxul plasmatic renal (FPR) = 660 mL/min, 950 L/zi

 Rata filtrarii glomerulare (RFG) = 125 mL/min,180 L/zi


Caracteristici

 Raport mare suprafata/ volum

2.000.000 de nefroni in cei doi rinichi

Flux sanguin: Filtrare glomerulara:


1200 mL/min 125 mL/min
0.006 mL/min/nefron 0.000063 mL/min/nefron

Rata excretiei:
~1 mL/min
~0.0000005 mL/min/nefron
Anatomie Functionala. Vascularizatie
Vascularizatia Nefronului

 Se realizeaza printr-o secventa unica de elemente vasculare:


 Arteriola aferenta
 Capilare glomerulare – in care presiunea hidrostatica este foarte
mare (aprox. 50 mm Hg) favorizand FILTRAREA plasmei
 Arteriola eferenta
 O retea de capilare peritubulare – in care presiunea hidrostatica
este mica (cca. 10 mm Hg) favorizand REABSORBTIA fluidului din
tubii uriniferi

 Prin modificarea rezistentei arteriolelor aferente si eferente, rata


filtrarii glomerulare si reabsorbtia tubulara sunt adaptate nevoilor
homeostatice ale organismului
Nefroni Superficiali si
Juxtamedulari
 Sistemul tubular al nefronilor superficiali
(80 - 85 %) este inconjurat de o retea
bogata de capilare peritubulare
 Din arteriolele eferente ale nefronilor
juxtamedulari (15 – 20 %), lungi, care
coboara in medulara externa, se desprind
capilare peritubulare specializate numite
vasa recta ce insotesc ansele Henle
adanc in medulara profunda
 Medulara renala este slab vascularizata,
ea primeste 10% din fluxul sanguin renal,
la papila ajungand 1-2%  important pt.
pastrarea hiperosmolaritatii interstitiului in
medulara profunda si concentrarea urinei
Structura Nefronului
Formarea Urinei

Se realizeaza prin:

1. Filtrare glomerulara
2. Reabsorbtie tubulara
3. Secretie tubulara
Inulina Ioni
Uree

E=F E=F-R

Glucoza
Aminoacizi PAH

E=0 E=F+S

Excretia = Filtrare – Reabsorbtie + Secretie


Filtrarea Glomerulara
 Este un proces cu selectivitate redusa ce are loc la nivelul corpusculului
renal (= glomerul, mezagiu, spatiul Bowman, capsula Bowman); rezulta
filtratul glomerular
 Se realizeaza prin bariera filtranta glomerulara, alcatuita din:
 Glicocalix la supafata celulelor endoteliale, contine glicozaminoglicani
anionici
 Endoteliu capilar cu fenestratii
 Membrana bazala - contine proteoglicani anionici de tip heparan-
sulfat (HSPG), limiteaza pasajul solvitilor mari anionici (proteine)
 Podocite (celule epiteliale ale membranei interne a capsulei
Bowman), cu procese interdigidate conectate prin diafragme ale
fantei de filtrare cu pori (4 - 14 nm); acoperite de proteoglicani
anionici
 Celulele mezangiale formeaza o retea contractila continua cu celulele
musculare netede ale a. aferenta si eferenta; sustin capiarele glomerulare
Membrana (Bariera) Filtranta
Glomerulara
 Vedere a capilarelor
glomerulare dinspre
spatiul Bowman –
capilare acoperite de
procesele podocitare
(pedicele)

 Vedere a capilarului glomerular


dinspre lumen – celule
endoteliale cu fenestratii
 Membrana filtranta. De la stanga la
dreapta, lumenul capilar (CL);
endoteliul capilar cu fenestratii;
lamina rara interna; lamina densa;
lamina rara externa; multiple
pedicele separate prin diafragme ale
fantei de filtrare (sageata); o parte a
corpului celular al podocitului (CB)
Filtrabilitatea Solvitilor

 Depinde de dimensiunea (raza si GM) si sarcina lor electrica


(proteoglicanii anionici din structura barierei filtrante favorizeaza trecerea
compusilor cationici)
 Estimata de coeficientul de filtrare = raportul dintre concentratia solvitului
(X) in ultrafiltrat (UFx) fata de plasma (Px):
UFx/Px
 Filtrabilitate albuminei este aprope zero datorita atat dimensiunii cat si
sarcinii sale electrice
 Filtratul glomerular este o plasma lipsita de proteine; o serie de
compusi cu GM mica nu sunt filtrati pentru ca sunt partial legati de proteine
plasmatice (cca. jumatate din calciul plasmatic si majoritatea acizilor grasi)
Molecule anionice cu
GM mare au o
filtrabilitate redusa
fata de molecule
cationice de aceeasi
dimensiune
Rata filtrarii glomerulare (RFG)

 Reprezinta volumul de lichid filtrat in capsula Bowman pe unitatea de timp


 Este un parametru f. important pt. evaluarea functionala a rinichiului
 Este de aprox. 125 ml/min sau 180 L/zi
 Variatii fiziologice: varsta (scazuta la copilul mic si la varstnici), suprafata
corporala

 Enorma cantitate de plasma filtrata permite:


 Eliminarea rapida a catabolitilor, toxinelor, compusilor plasmatici in
exces a caror excretie depinde in principal de filtrarea la nivelul
glomerulului
 Controlul rapid al volumului si compozitiei fluidului extracelular prin
procesarea intregii plasme de aprox. 60 de ori pe zi la nivel renal
(180L/zi impartit la 3L, volumul plasmatic)
Fractia de Filtrare (FF)

 Reprezinta raportul dintre RFG si FPR

FF = RFG / FPR

 Este de aprox. 0.2,  cca. 20% din plasma care patrunde in rinichi pe
unitatea de timp se filtreaza
Determinanti ai RFG
 Kf – coeficient de
ultrafiltrare
depinde de conductanta
hidraulica si de suprafata
filtranta a capilarelor
glomerulare
 Presiunea neta de filtrare
(Puf)
reflecta echilibrul dintre
fortele hidrostatice (P) si
osmotice (p) din
corpusculul renal

RFG = Kf x Puf= Kf x (PG – PB – pG + pB)


50 mm Hg 30 mm Hg

10 mm Hg

50
0

10
30

Presiunea neta de filtrare = 50 – 10 – 30 = +10 mm Hg


 RFG = Kf x (PG – PB – pG), dar determinantii majori ai RFG sunt PG si pG
 Presiunea coloid osmotica glomerulara (pG)
 De la arteriola aferenta catre cea eferenta, concentratia proteinelor
plasmatice creste cu aprox. 20% ca urmare a pierderii fluidului filtrat
in capsula Bowman
 pG arteriola aferenta < pG arteriola eferenta

 pG este influentata de:


 presiunea coloid osmotica plasmatica: cresteri ale acesteia
determina cresterea pG si scaderea RFG
 fractia de filtrare: cand aceasta creste, concentratia proteinelor
si pG cresc, scazand RFG
 Presiunea hidrostatica
glomerulara (PG) depinde de:
50 mm Hg 30 mm Hg

 Tensiunea arteriala
 Rezistenta arteriolei aferente
 Rezistenta arteriolei eferente
10 mm Hg
 Cresterea TA va creste PG si RFG; acest efect este diminuat de
mecanisme autoreglatoare

 Cresterea rezistentei arteriolelor aferente reduce PG si RFG (scadere


monotona a FPR si RFG)

 Constrictia moderata a a. eferente creste PG si RFG


 Constrictia puternica a a.eferente (corespunzand unei cresteri de peste trei
ori a rezistentei) scade RFG:
 PG crescuta  creste filtrarea  creste concentratia proteinelor 
crestere exponentiala a pG datorita efectului osmotic exercitat de ionii
atasati electrostatic proteinelor plasmatice = efect Donnan
 Presiunea hidrostatica din capsula Bowman

 Este realtiv stabila, modificarile survenite in conditii normale nu sunt


suficient de importante pt a influenta semnificativ RFG

 In conditii patologice, cresteri ale PB scad RFG (obstructia tractului


urinar)
 Coeficientul de filtrare:
Kf = Lp x Sf

 Lp – conductivitatea hidraulica a capilarului


 foarte ridicata in glomerul datorita fenestratiilor
 scade in afectiuni care scad permeabilitatea barierei filtrante pt.
apa (amiloidoza etc.)
 Sf – suprafata de filtrare,
 influentata
de contractilitatea c. mezangiale, sensibile la
actiunea ANG II, ADH si parathormon;
 scade in afectiuni care reduc nr. capilarelor glomerulare
functionale (diabet, hipertensiune, afectiuni renale)
AP, systemic arterial pressure; RE, efferent arteriolar resistance; RA,
afferent arteriolar resistance
Fluxul Sanguin Renal (FSR)

 Este de aprox. 1100 ml/min, (22% din debitul cardiac, cei doi rinichi
reprezentand numai 0.4% din masa corporala)

 Abundenta fluxului sanguin are un rol dominant functional –


mentinerea RFG – si nu unul metabolic

 Mecanismele responsabile pt reglarea FSR sunt strans legate de


controlul RFG si de functia excretorie a rinichiului
Determinanti ai FSR
FSR = (Presiunea in a. renala – Presiunea in v. renala )/ Rezistenta vasculara
totala renala
- apropiata ca valoare de TA aprox. 4 mm Hg Suma rezistentelor in:
- variatii ale TA au o influenta - a. interlobulare
moderata datorita eficientei - aa. aferente si eferente
autoreglarii Influentata de: SNVSp,
hormoni, mec.locale
 SNVSp – scade RFG prin vasoconstrictie, cu efect mai puternic pe a. eferenta 
scade FSR mai mult decat RFG; in situatii critice – stimulare maximala cu scaderea
drastica a FSR si RFG (pana la anurie); stimuleaza eliberarea reninei
 PNA – efect vasodiatator pe a. aferenta si eferenta; inhiba secretia de renina
 Epinefrina, norepinefrina, endotelina – efect vasoconstrictor; dopamina – efecte
opuse
 NO – efect vasodilatator; mentine RFG
 PG (I2, E2), bradikinina – efect vasodilatator, mai ales asupra a. aferente
 Leucotrienele – efect vasoconstrictor puternic, reduc FSR si RFG
 Angiotensina II

- vasoconstrictor renal, actioneaza preferential asupra a. eferente


- produsa ca raspuns la scaderea fluxului renal (hipotensiune,
hipovolemie, stenoza a. renale etc.)
- readuce la normal RFG
- favorizeaza reabsorbtia tubulara prin scaderea Pc in capilarele
peritubulare indusa de constrictia a. eferente
Autoreglarea RFG si a FSR

 Este un mecanism renal intrinsec

 Mentine FSR si RFG relativ constante prevenind modificarea


mecanismelor homeoastatice renale cand TA variaza:
- pastreaza o RFG rezonabila cand TA scade
- previne eliminarea excesiva de apa si electroliti cand TA creste
 Variatii importante ale TA au efecte mult diminuate asupra diurezei datorita:

 Autoreglarii prin feedback tubuloglomerular care previne variatii


mari ale RFG cu TA
 Autoreglarii prin mecanism miogen a FSR si RFG
 Balantei glomerulotubulare, mecanism adaptiv la nivelul tubilor
renali care creste rata reabsorbtiei cand RFG creste

 Modificari ale TA afecteaza intr-o oarecare masura excretia renala de apa


si sodiu in ciuda mecanismelor autoreglatorii, prin fenomenul numit
diureza presionala sau natriureza presionala
 Cu mecanisme autoreglatoare si adaptative active, variatii ale TA intre 75 -
160 mm Hg modifica RFG cu doar cateva procente

 In absenta acestora:
 O crestere moderata a TA de la 100 la 125 mm Hg ar produce o
crestere de 25% a RFG: de la cca. 180 la 225 L/zi
 In mod normal, 78.5 L de apa/zi sunt reabsorbiti, si 1.5 L de urina sunt
excretati
 Daca reabsorbtia tubulara ramane constanta la 178.5 L/zi, cresterea TA
de mai sus va creste diureza la 46.5 L/zi
(Excretia = Filtrare – Reabsorbtie: 225 – 178.5 = 46.5 L/zi )  o
crestere a diurezei de peste 30 de ori.
Feedback-ul Tubuloglomerular

 Aparatul juxtaglomerular este


format din:

 Celulele maculei densa


localizata in portiunea initiala a
tubului distal; vine in contact cu
a. aferenta si eferenta

 Celulele juxtaglomerulare din


peretele a. aferenta si eferenta;
produc si elibereaza renina
 Celulele maculei densa percep
variatiile de volum si de concentratie a
Na si Cl la nivelul tubului distal 
modifica rezistenta a. aferenta si
eferenta
Scaderea RFG creste reabsorbtia Na+
si Cl-  scade concentratia acestora in
tubul distal  stimularea celulelor
maculei densa care:
- Scad rezistenta a aferente,
- Stimuleaza eliberarea reninei din
celulele juxtaglomerulare, cu
formarea ATII si constrictia a.
eferente
 Creste RFG = autoreglare
Autoreglarea prin Mecanism Miogen

 Vasele sanguine respund la intinderea indusa de cresterea TA prin


constrictie si cresterea rezistentei, pastrand astfel fluxul sanguin
constant
 Contractia este consecinta cresterii concentratiei intracelulare a
calciului ca raspuns la intinderea fibrelor musculare netede din peretele
vascular
 Contribuie astfel la mentinerea constanta a FSR si RFG cand TA
variaza
Ingestia Crescuta de Proteine si
Hiperglicemia Cresc FSR si RFG
 Aportul proteic creste RFG cu 30%
 Mecanism probabil: creste absorbtia Na+ odata cu cea a aminoacizilor
(folosesc un transportor comun, simportul Na/AA)  scade
concentratia Na+ la nivelul maculei densa  feedback tubulo-
glomerular  rezistenta scazuta a arteriolei aferente

 Hperglicemia (diabet zaharat etc.) creste RFG, probabil printr-un


mecanism similar
Reabsorbtia si Secretia Tubulara

Excretia = Filtrare – Reabsorbtie + Secretie


Reabsorbtia Tubulara

 Este un proces inat selectiv


 Prin contorlul ratei de reabsorbtie, rinichiul ajusteaza excretia diversilor
compusi prezenti in ultrafiltrat

Cantitatea filtrata = RFG x Concentratia plasmatica


Mecanismele Reabsorbtiei si Secretiei
Transportul Activ Primar

 Este realizat la nivelul tubilor uriniferi prin ATP-aze Na+/K+, Na+/H+,


H+, Ca++ s.a.

 Exemplu: reabsorbtia activa a Na+:


 Pompa Na/K de la nivelul membrane laterobazale creeaza un
gradient electrochimic care favorizeaza difuzia facilitata a Na+ din
lumenul tubular
 La polul apical: are loc reabsorbtia pasiva prin sisteme de transport
activ secundar (simport/ antiport la nivelul tubului proximal,
segmentului gros al ansei Henle, tubului contort distal) sau canale
epiteliale de Na+ (epithelial Na channels, ENaC) in tubii colectori.
Transport Activ Secundar
Simport (exemple):
Reabsorbtia glucozei: Na/ Glu - SGLT1,
SGLT2; inhibitori ai acestora =
gliflozine, antidiabetice cu efecte
benefice cardiovasculare prin cresterea
eliminarilor renale de glucoza si sodiu
Reabsorbtia aminoacizilor (Na/AA) in
tubul proximal
Na+/2Cl-/K+ in portiunea groasa a ansei
Henle si tubul colector distal, inhibat de
diureticele de ansa

Antiport (exemple):
secretia protonilor in tubul proximal
(Na/H)
 Pinocitoza
 Mecanism de transport activ, caracteristic reabsorbtiei moleculelor
mari (proteine)
 Proteinele sunt incorporate in vezicule de pinocitoza la polul luminal
al celulei tubulare si digerate la aminoacizi care difuzeaza pasiv in
fluidul interstitial si de aici in capilarele peritubulare
Transportul Maximal (Tm)
 Este rata maxima pana la care o
substanta poate fi transportata
de un sistem activ la nivel renal
 Este atins cand sistemele de
transport renale ale acelei
substante sunt complet saturate
 Pragul de transport al unei
substante este atins cand
transportorii nefronilor cu Tm cel
mai redus se satureaza.
Transportul Maximal (Tm)
 In cazul glucozei, care la valori
normale ale glicemiei nu se elimina
prin urina (se filtreaza si se
reabsoarbe in totalitate), cresteri
ale glicemiei care ating pragul de
transport determina aparitia
glicozuriei (curba verde)
 De la valori ale glicemiei la care toti
nefronii au transportorii glucozei
saturati (Tm), rata reabsorbtiei
tubulare (curba albastra) nu mai
poate creste odata cu cresterea
glicemiei (platou in fig.)  din
acest moment, excretia urinei
creste liniar cu cresterea
concentratiei plasmatice a glucozei
Substante reabsorbite prin transport activ

Substante secretate prin transport activ


Transportul Pasiv

 Nu prezinta o limita a ratei de transport (Tm)

 Depinde de:
 Gradientul electrochimic al substantei, necesar difuziei
 Permeabilitatea membranei pt substanta de transportat
 Timpul de pasaj al fluidului ce contine acea substanta prin tubul
urinifer (cu cat acesta este mai lung, cantitatea de substanta
reabsorbita este mai mare)
 Reabsorbtia apei
 Se realizeza prin osomoza, transcelular si paracelular
 Depinde de permeabilitatea fiecarui segment tubular:
 Este foarte mare in tubul proximal
 Esteredusa pana la absenta in celelalte segmente; depinde de
ADH in tubii distali si colectori
 Urmeaza reabsorbtia Na+
 Contribuie la reabsorbtia unor solviti prin antrenarea mecanica a
acestora de fluxul sau de reabsorbtie (solvent drag)
 Transportul pasiv al Na+
 Paracelular; este maxim in tubul proximal, scade progresiv catre
papila renala
 Indus de grandientul electrochimic transepitelial al Na+
 Rabsorbtie a Na+ in tubul proximal si in portiunea ascendenta
groasa a ansei Henle
 In celelate segmente tubulare Na+ trece din interstitiu inapoi in
lumenul tubular (backleak) prin acest mecanism
 Reabsorbtia clorului
 Se realizeaza paracelular (tub proximal, duct colector) prin gradient
electrochimic
 Urmeaza calea transcelulara, folosind la polul apical simporturile
K+/Cl- (tub proximal, tub colector distal), Na+/Cl- (tub colector
distal), Na+/2Cl-/K+ (segmentul gros al ansei Henle), antiportului
-HCO3/Cl- (tub colector)
si canalele de Cl- la nivelul membranei bazolaterale

 Reabsorbtia si secretia ureei


 Tubul proximal: reabsorbtie paracelulara si transcelulara prin
solvent drag, difuziune facilitata
 Segmentul subtire al ansei Henle: secretia ureei cu ajutorul
transportorului UT2
 Duct colector: reabsorbtia ureei mediata de UT1 si UT4
Reabsorbtia apei, clorului si a ureei este legata de cea a
sodiului
Reabsorbtia si Secretia
in Segmentele Tubilor Uriniferi
Tubul Proximal
 Reabsorbtie
 Foarte activa
 Foarte intensa pt. apa
 Glucoza, AA reabs. in prima jumatate
 Na+: simport cu AA, glucoza, antiport cu H+
 Cl- (partea terminala), HCO3-, K+, uree
 Reabsorbtia HCO3- depinde de activitatea
anhidrazei carbonice
 Secretie
 H+, saruri biiare, oxalati, urati,
catecolamine
 toxine, medicamente (penicillina, salicilati,
PAH)
Fluidul tubular ramane izoton, apa urmand
prin osmoza reabsorbtia sodiului
Ansa Henle

 Descendenta (SSD)
 Foarte permeablila pt apa (aprox. 20% din apa filtrata se reabsoarbe
aici
 Permeabilitate moderata pt majoritatea solvitilor (uree, sodiu)

Thick ascending loop of Henle


 Ascendenta
 Impermeabila pt apa si uree
 Segmentul gros (SGA):
 Reabsorbtie: sodiu, clor,
potasiu (25% din
cantitatea filtrata), calciu,
bicarbonat, magneziu
 filtratul devine hipoton,
in timp ce osmolaritatea
interstitiului creste –
important pt procesul de
concentrare a urinei
Segmentul  Secretie: ionii de
gros hidrogen
ascenent
 Aiciactioneaza diureticele
(SGA)
de ansa, prin inhibarea
simportului Na+/2Cl-/K+
Tubii Contort Distal si Colectori

 Tubul contort distal (TCD)


 Impermeabil pt apa si uree
 Reabsorbtie: sodiu, potasiu, clor
 segment de dilutie
5%

 Diureticele tiazidice actioneza la acest


nivel, inhiband simportul Na+/Cl-
 Tubul conector (TCN), tubul
colector initial (TCI) si tubul
colector cortical (TCC)
 Impermeabili pt. uree
 Permeabilitate pt apa
dependenta de ADH

 TCN – contine celule TCN


(elibereaza kalikreina) si celule
celula
principala intercalate

 TCI si TCC contin celule


principale (2/3) si intercalate
(1/3)
Celule principale
 Reabsorbtia Na+, Cl- si secretia K+
(active, prin ATP-aza Na/K), controlate
de aldosteron
 Aiciactioneaza diureticele care inhiba
ENaC si actiunea aldosteronului
(acestea din urma elimina Na+ = efect
diuretic, dar economisesc K+)

Celule intercalate (A si B)
 Secretia H+ prin ATP-aza de
celula
principala hidrogen, care pompeaza impotriva
unor gradiente f. mari, de pana la
1000/1
 Pt.fiecare H+ secretat, un -HCO3 este
reabsorbit
 reabsorbtia K+
Tubul Colector Medular (TCME, TCMI)

 Reabsorbtia a 10% din apa (in


prezenta ADH) si Na+ filtrate,
importanta in determinarea excretiei
finale a acestora
 Reabsorbtia ureei in interstitiul
medularei, contribuie la cresterea
osmolaritatii in aceasta zona,
importanta in procesul de
concentratre a urinei
 Secretia H+ impotriva unui gradient
de concentratie mare, la fel ca in
TCC
Reglarea Reabsorbtiei Tubulare

 Echilibrul glomerulotubular

 Rata reabsorbtiei tubulare este ajustata in functie de volumul


de fluid aflat in tub
 Se realizeaza prin modificari ale fortelor Starling din tubi, interstitiu
si capilarele peritubulare
 Este un mecanism intrinsec rinichilor, putand fi demonstrat pe organ
izolat
 Contribuie la prevenirea supraincarcarii segmentelor distale
tubulare cand RFG creste
Fortele Starling in Capilarele
Peritubulare
Reabsorbtia = Kf x Presiunea neta de reabsorbtie

 Reabsorbtia la nivelul capilarelor peritubulare depinde de doi factori


influentati direct de modificari hemodinamice renale:

 Presiunea hidrostatica din capilarele peritubulare, Pc: influentata de


TA si de rezistenta in a. aferenta si eferenta

 Presiunea coloid osmotica din capilarele peritubulare, pc: depinde


de presiunea coloid osmotica sistemica a plasmei si de fractia de
filtrare
Fortele Starling in Interstitiul
Peritubular
 Sunt influentate de
modificari ale
presiunilor in capilarele
peritubulare;
influenteaza la randul
lor reabsorbtia tubulara
Influente Umorale si Nervoase Asupra
Reabsorbtiei si Secretiei Tubulare
 Angiotensina II
 Stimuleaza secretia aldosteronului, care va creste reabsorbtia
sodiului
 Are efect constrictor asupra a. eferente:
 Creste fractia de filtrare glomerulara  cresterea presiunii coloid
osmotice in capilarele peritubulare, care favorizeaza reabsorbtia
sodiului si a apei
 Scade presiunea hidrostatica in capilarele peritubulare,
favorizand reabsorbtia
 Stimuleaza in mod direct reabsorbtia Na+ in tubii proximali, ansele
Henle, tubii distali si cei colectori
Efectul stimularii SNVSp

 Scade excretia sodiului prin:

 Cresterea reabsorbtiei sale in tubul proximal si bratul ascendent al


ansei Henle

 Stimularea eliberarii reninei

 Constrictia arteriolelor aferente si eferente


Clearance-ul Renal

 Clerance-ul renal al unei substante este volumul de plasma complet


epurat de acea substanta la nivel renal pe unitatea de timp
Determinarea RFG prin metoda
clearance-ului
 Clearance-ul unor compusi
plasmatici a caror excretie
renala se realizeaza exclusiv
prin filtrare estimeaza RFG
 Inulina se filtreaza, nu se
reabsoarbe si nu se secreta –
ideala pt determinarea RFG,
dar este compus exogen
 Creatinina este endogena, se
filtreaza dar se si secreta in
mica masura – clearance-ul
sau supraestimeaza usor RFG,
e folosit uzual in clinica
Determinarea FPR prin Metoda
Clearance-ului
 Clearance-ul unui compus care se
elimina complet pe parcursul unui
singur pasaj renal permite estimarea
fluxului plasmatic renal

 Acidul paraaminohipuric (PAH)


indeplineste aceasta conditie in
proportie de 90%

 FSR se determina folosind valoarea


estimata a FPS si Ht

PAH – para-aminohippuric acid FSR = FPR / (1 – Ht)


Bibliografie

 Boron and Boulpaep, Fiziologie Medicala, editia a 3-a, Hipocrate 2017 (pag.
722 – 732, 739 – 753, 754 – 762, 772 - 773)

 Guyton and Hall, ‘Tratat de Fiziologie a Omului’, editia a 11-a, Editura Medicala
Calisto, 2007