Eugen Bădărău

(19 sept. 1887, com. Folteşti, jud. Galaţi - 11 mart. 1975, Bucureşti)

„Secretul marilor descoperiri constă în muncă şi spirit de observaţie, combinate cu simţ al

perspectivei şi inteligenţei“ afirma remarcabilul om de ştiinţă născut pe meleagurile judeţului
Galaţi, fizicianul Eugen Bădărău, definindu-şi astfel crezul după care s-a ghidat întreaga viaţă.
Eugen Bădărău a urmat studiile liceale la Ismail şi Chişinău, devenind apoi absolvent al
Technische Hochschule din Graz, Austria şi al Facultăţii de Fizică a Universităţii din Pisa, Italia,
unde a obţinut şi titlul de doctor în fizică în anul 1912.
Activitatea profesională, începută la Institutul de Fizică Experimentală din Pisa, şi-a
continuat-o cu succes la Universitatea din Sankt Petersburg, unde a inventat un nou tip de
interferometru pentru determinarea indicilor de refracţie ai gazelor, prezentându-l, sub forma unei
comunicări ştiinţifice, la primul Congres de Ştiinţă organizat la Sankt Petersburg în 1918.
Cariera didactică, începută la Institutul de Optică din Sankt Petersburg, a continuat-o în
1924 ca profesor de fizică experimentală şi teoretică şi director al Institutului de Fizică din cadrul
Universităţii din Cernăuţi, în 1934 devenind profesor la Catedra de fizică corpusculară a Facultăţii
de Ştiinţe din Bucureşti.
Preşedinte al consiliului ştiinţific al Institutului de Fizică al Academiei Republicii Populare
Române (1949), a condus secţia de optică şi spectroscopie din cadrul Institutului de Fizică de la
Măgurele (1949-1956) şi a fost director al Institutului de Fizică al Academiei din Bucureşti,
începând cu anul 1956.
Eugen Bădărău a organizat primul mare eveniment internaţional de fizică din România, a
IX-a Conferinţă Internaţională asupra Fenomenelor în Gaze Ionizate, desfăşurată la Bucureşti între
1 şi 6 septembrie 1969, manifestare la care a fost prezentă elita mondială a domeniului.
Membru fondator al Academiei de Ştiinţe a României, Eugen Bădărău a iniţiat şi a dezvoltat
primele cercetări în domeniul descărcărilor în gaze din ţara noastră, fiind recunoscut ca fondator al
primei şcoli româneşti de fizica descărcărilor electrice în gaze şi a plasmei, la iniţiativa sa luând
fiinţă şi Comisia de acustică a Academiei Române (1955).
Activitatea ştiinţifică a academicianului Eugen Bădărău s-a împletit permanent cu
preocupările sale culturale, fiind un iubitor al literaturii şi al muzicii, apreciat pentru erudiţia sa,
făcând parte dintr-un cvartet de coarde, iar în perioada 1930-1933 ocupând funcţia de director al
Teatrului din Cernăuţi.
Opera sa ştiinţifică cuprinde peste 120 de lucrări originale în domeniile descărcărilor
electrice în gaze, fizicii plasmei, acusticii, opticii şi spectroscopiei, inovaţiile sale incluzându-l în
elita inventatorilor români care şi-au adus contribuţia la evoluţia domeniului.
Pedagog dedicat, profesorul Eugen Bădărău a ştiut să insufle studenţilor şi discipolilor săi
dragostea pentru ştiinţă şi curajul de a descoperi, devenind una dintre personalităţile de seamă ale
ştiinţei româneşti, al cărui nume este purtat astăzi de o arteră a capitalei.
Camelia Toporaş