ANATOMIE

Noţiuni introductive
Anatomia – ştiinţa care se ocupă cu studiul elementelor componente ale unui organism.

I. ORGANELE
- Sunt formate din ţesuturi care s-au diferenţiat pentru îndeplinirea anumitor funcţii.
- Organele interne = viscere.

II. SISTEMELE DE ORGANE

- Unităţi de organe care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului:
1. Funcţia de nutriţie – sistemul digestiv, respirator, circulator şi excretor.
2. Funcţia de relaţie – sistemul nervos, endocrin, locomotor şi analizatori.
3. Funcţia de reproducere – sistemul reproducător.

III. SEGMENTELE CORPULUI UMAN

1. Capul – alcătuit din: - partea craniană – neurocraniu (cutia craniană);
- partea viscerală – viscerocraniu (faţa).

2. Gâtul – leagă capul de trunchi;

- prezintă: - elemente somatice (muşchi, oase, articulaţii);
- elemente viscerale (laringe, esofag, tiroidă, paratiroidă).

3. Trunchiul – format din torace –> abdomen –> pelvis. În interiorul lor se gasesc
cavitatea toracica –> abdominală –> pelviană.
a) Cavitatea toracică – mediastin (plămâni), cavitatea pleurală, pericardială (inima).
b) Cavitatea abdominală – este separată de cavitatea toracică prin diafragmă.
 subdiviziuni:
 Epigastru;
 Hipogastru;
 Hipocondru stâng şi drept;
 Abdomen lateral stâng şi drept;
 Periombilical;
 Inghinal stâng şi drept.
 4. Membrele – se leagă de trunchi prin intermediul centurilor.
a) Membrele superioare <–> centura scapulară (clavicula, omoplat);
- porţiunea liberă: braţ, antebraţ, mână.
b) Membrele inferioare <–> centura pelviană (două oase coxale);
- porţiunea liberă: coapsă, gambă, picior.

Pentru precizarea poziţiei segmentelor care alcătuiesc corpul uman se folosesc ca elemente
de orientare axe şi planuri.
i. AXELE
- Corespund dimensiunilor spaţiului şi se întretaie în unghi drept.
a) Axul longitudinal – axul lungimii corpului – vertical la om;
- 2 poli: superior (cranial), inferior (caudal).
b) Axul sagital (anteroposterior) – axul grosimii corpului;
- 2 poli: anterior (ventral), posterior (dorsal).
b) Axul transversal – lăţimea corpului – orizontal;
- 2 poli: stâng, drept.

ii. PLANURI ŞI RAPORTURI ANATOMICE

A. Planurile - prin două axe trece un plan.
a) Planul sagital – axul longitudinal + sagital.
b) Planul medio-sagital (planul simetriei bilaterale)
– împarte corpul în 2 jumătăţi simetrice.
c) Planul frontal – paralel cu fruntea;
- axul longitudinal + transversal;
- împarte corpul într-o parte anterioară (ventrală) şi alta
posterioară (dorsală).
d) Planul transversal (orizontal) (planul metameriei corpului)
– axul sagital + transversal;
- împarte corpul în parte superioară (cranială) şi partea
inferioară (caudală)

Aceste axe şi planuri se folosesc şi pentru precizarea poziţiei elementelor componelte la

nivelul fiecărui organ.
 B. Nomenclatura anatomică
La membrele corpului termenii proximali desemnează formaţiunile apropiate de centuri,
iar distali pentru cele îndepărtate.
La mână – volar sau palmar – pentru formaţiunile palmei.
La picior – plantar – pentru formaţiunile din talpă;
- dorsal – pentru formaţiunile superioare ale labei piciorului.
Superficial şi profund arată gradul de apropiere faţă de suprafaţa corpului.

NIVELURI DE ORGANIZARE
Celule –> Ţesuturi –> Organe –> Sisteme de organe –>Organism

Fiecare nivel de organ contribuie în final la cel morfo-funcţional al întregului organism.

I. CELULA - Unitatea de bază morfo-funcţională şi genetică a organizării materiei

vii. Poate exista singură sau în grup, alcătuind ţesuturi.

a) Forma celuleor
– globuloasă;
- se pot modifica: fosiforme, stelate, cubice, cilindrice, etc.
- îşi păstrează forma: celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase.

b) Dimensiunea
– variază în funcţie de specializare, stare de sănătate, condiţii de mediu,
vârstă.
- ex.: Hematiile (globulele roşii) – 7,5 µ
Ovulul – 150 – 200 µ
Fibra musculară striată 5 – 15 cm

STRUCTURA CELULEI
1. Membrana celulară (plasmatică)
- înconjoară celula;
- îi dă formă;
- separă structurile interne de mediul extracelular;
- alcătuită din fosfolipide şi proteine;
- fosfolipidele formează un bistrat în interiorul căruia se găsesc proteinele;
- componenta proteică – realizează funcţiile specializate ale membranei şi
mecanismele de transport transmembranar;
- deoarece proteinele nu sunt dispuse uniform => model
structural = modelul mozaicului fluid.
- glucidele – se găsesc pe faţa exterioară;
- sunt încărcate negativ.

Unele celule prezintă prelungiri permanente:

- Microvili (intestin subţire);
- Cili (trahee);
- Desmozomi (legătura dintre celulele epiteliale).

Unele prelungiri pot fi temporare:

- Pseudopode (leucocite).