Materialitatea-Olăritul

Cuvinte cheie: ceramica în arheologie, analiză macro/microscopică, interpretări pe baza

analizelor efectuate.

Rezumat: Prin alcătuirea prezentei lucrări, ce are ca temă materialitatea (olăritul), îmi
propun să analizez etapele constituente examinării ceramicii în context arheologic. Examinare ce are
ca țintă relevarea de noi informații ce ajută la o mai bună prezentare a societăților preistorice. Analiza
va aborda pe rând aspecte legate tipologia, forma tehnica de lucru, arderea, tratarea suprafeței,
matricea și compoziția elementală matricială a fragmentelor ceramice. Rezultatele acestor examinări
putând oferi o mai clară imagine legată de viața cotidiană, alimentație, instrumental tehnic utilizat,
compoziția pedologică, etc.

Olăritul se definește ca tehnică de confecționare (modelare) a vaselor din lut, ce urmează să fie
arse în cuptoare special amenajate 1 . Este bine cunoscut faptul că ceramica reprezintă pentru
arheologie ”fosila directoare”, fiind considerată astfel din mai multe motive printre care pot aminti
durabilitatea sa în timp (fiind un artefact de natură anorganică, degradarea sa în diverse medii
climatice este foarte lentă sau chiar inexistentă) și de asemenea marea frecvență cu care este întâlnită
în siturile arheologice.

În continuare voi trece la prezentarea seturilor de analize ce sunt efectuate pe fragmentul

ceramic. Pentru început aceste analize pot fi clasificate în două categorii, și anume analizele
macroscopice și cele microscopice2. Prin analiza macroscopică, sau a ”ochiului liber” se vor putea
face observații legate de forma vasului, tipologia sa funcțională, tratamentul aplicat suprafețelor,
culoare și matricea fragmentului ceramic. În completarea informațiilor obținute din analiza
macroscopică vin informațiile rezultate în urma examinării microscopice, care oferă arheologului
lămuriri cu privire la amprenta chimică a materiei prime folosite, tipul, forma, mărimea și
dispunearea degresanților, fracturilor matriciale și a altor diverse incluziuni.

Voi continua prin a prezenta câteva informații legate de materia primă utilizată în meșteșugul
olăritului. Generic, această materie primă este numită ”argilă” (ce se dizolvă în apă) deși, ea nu este
intotdeauna un material argilos, putând fi, la fel de bine, și pământ simplu. Solul are o amprentă bio-
chimică aparte, în funcție de poziționarea sa geografică, unicitatea acestei amprente rezultând în urma
proporțiilor diferite de substanțe minerale și organice ce se găsesc în compoziția sa 3. Tot această
amprentă a determinat și clasificarea argilei în mai multe categorii geologice (argile aluvionale,
glagiare, marine, etc).

1
Dexonline.ro, accesat în data de 1-05-2018 la ora 11:30.
2
Neculai Bolohan, Preliminary notes concerning middle bronze age pottery analysis from Costișa-Cetățuia, Neamț County, în
„Studia Antiqua et Archaeologica XIX”, 2013, p. 201.
3
Anna Shepard, Ceramics for the archaeologist, Carnegie institution of Washington, Washington DC, 1985, p. 6.
1
 În momentul în care argila pentru olărit era una de proastă calitate, iar olarii nu puteau procura
una cu un nivel calitativ superior, aceștia apelau la ”artificii de fabricare”, iar aici fac referire la
degresanți. Aceste particule milimetrice sau
microscopice erau încorporate în masa lutului (argilă
și apă) pentru a-i oferi acestuia maleabilitatea și
rezistența dorită. Acești degresanți se împart în mai
multe categorii, în funcție de natura lor chimică.
Astfel că, aveam litoclastele (fig. 1), cristaloclastele (fig.
2), ceramoclastele (fig. 3) și bioclastele (fig. 4)4.

Dimensiunile, forma și orientarea acestor claste

Fig. 1 Credit: Cristina Ionescu Mineralogical and oferă arheologului informații legate de procesele
petrographic features of tehnologice ce preced construirea propriu-zisă a
ancient ceramics
vasului, de atenția oferită de olar în vederea obținerii
unei paste lutoase cât mai fine și ușor de modelat, etc.

De asemenea, studierea microscopică a

Fig. 2 Credit: Cristina Ionescu Mineralogical and
petrographic features of
ancient ceramics
matricei fragmentului ceramic poate duce la
determinarea procedeului utilizat în construcția
vasului. Trebuie menționat faptul că, roata olarului
este o unealtă tehnologică târziu inventată de meșterii
olari. Până în acel punct de maximă dezvoltare a
procesului de fabricație a ceramicii, olarii foloseau
diverse metode de modelare a lutului. Ne este lesne
să deducem că

ceramica făcută la mână, așa cum este ea numită în

Fig. 3 Credit: Cristina Ionescu Mineralogical and
petrographic features of literatura de specialitate, nu poate fi decât una
ancient ceramics

grosieră, am pute-o numi, dat fiind faptul că grosimea

pereților vasului era una considerabilă, iar pasta nu
era foarte bine omogenizată, lăsând loc în matricea
vasului ceramic golurilor numite

spărturi, și de asemenea prezentând o granulație ce

Fig. 4 Credit: Cristina Ionescu Mineralogical and depășește 5 mm în diametru5.
petrographic features of
ancient ceramics

4
M. Tite, Ceramic production, provenance and use - A review, în „Archaeometry”, 2008, p. 217.
5
Ion Sandu, Viorica Vasilache, Felix Tencariu, Vasile Cotiugă, Conservarea științifică a artefactelor din ceramic,
Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2010, pp. 52-53.
2
 Modelarea la mână a unui vas ceramic se realizează prin mai multe metode, cum ar fi:
metoda plăcilor de lut îmbinate (fig. 5.), metoda rulourilor suprapuse (fig. 6.), metodelarea prin
presiunea degetelor (fig. 7.), metoda turnării (fig. 8.).

Fig. 5.
Credit: Ion Sandu, Viorica Vasilache, Felix Tencariu, Vasile Cotiugă, Conservarea științifică a
artefactelor din ceramic

Fig. 6.
Credit: Ion Sandu, Viorica Vasilache, Felix Tencariu, Vasile Cotiugă, Conservarea științifică a
artefactelor din ceramic

Fig. 7.
Credit: Ion Sandu, Viorica Vasilache, Felix Tencariu, Vasile Cotiugă, Conservarea științifică a
artefactelor din ceramic

Fig. 8.
Credit: Ion Sandu, Viorica Vasilache, Felix Tencariu, Vasile Cotiugă, Conservarea științifică a
artefactelor din ceramic

3
 Roata olarului se naște ca o necesitate a ușurării procesului
de modelare al vaselor de mari dimensiuni, care nu puteau fi ușor de
manevrat pe masa de lucru, de aceea s-a recurs la un suport mobil, care
să faciliteze mobilitatea vasului, fără a periclita integritatea sa. Astfel
că, prima roată a olarului nu era acționată mecanic, prin mișcări rapizi
ale picioarelor, ci era rotită ușor cu mâna6.
După terminarea modelării, vasului i se aplica sau nu o
angobă (suspensie coloidală de lut) ce avea atât rol estetic, cât și
practic, aceasta constituind suportul pe care aveau să fie realizate
ornamentele picturale.(fig.8.).
Nu tuturor vaselor ceramice le este aplicată această angobă,
Fig. 8. Credit: : Cristina Ionescu unele dintre ele sunt lăsate doar cu lutul propriu-zis pe fațetele
Mineralogical and
petrographic features of exterioare, altele sunt finisate cu ajutorul unei pietre, sau sunt decorate
ancient ceramics prin incizarea sau excizarea pastei lutoase, putând primi, ulterior
proceselor mecanice, o decorațiune cromatică.
Utilizarea ulterioară a roții olarului a fost evidențiată prin evoluția vaselor ceramice, care aveau o
grosime redusă în spărtură, cu un finisaj al fațetelor mult mai atent lucrat, dar și cu o matrice mult mai
uniformă din punct de vedere elemental (fig. 9.).
De asemenea, nu doar elementele prezente în compoziția
matricială pot oferi informații legate de amprenta chimică a materie
prime utilizate, în strânsă legătură, în sensul acesta, se află coloristica
fragmentului ceramic și tipul de ardere pe care acesta l-a suferit. De
asemenea se relevă și informații legate de tipul de cuptor utilizat în
procesul de ardere al lutului7. Fig. 9. Credit: : Cristina Ionescu
Mineralogical and
Voi analiza înainte de toate tipurile de ardere ce pot fi petrographic features of
suferite de fragmnetele ceramice. Astfel că, dacă ne uităm strict la ancient ceramics
culoarea pe care fragmentul ceramic o are, vom putea deduce ușor faptul că
aceasta variază între culoarea rozului-somon (fig. 10.)
până la o culoare foarte închisă, chiar neagră (fig. 11.).

Fig. 10. Credit: :

Cristina Ionescu
Mineralogical and
petrographic Fig. 11. Credit: : Cristina Ionescu
features of Archaeometric and
ancient ceramics geoarchaeological studies:
interpretation of the
mineralogicalpetrographical
data

6
Ibidem. p. 114.
7
M. Tite, ”Ceramic production, provenance and use - A review”, loc. cit., p. 219.
4
 Această varietate coloristică se traduce în limbajul de specialitate prin termenii de ardere
oxidantă și ardere reducătoare. Arderea oxidantă are loc în momentul în care oxizii de fier din pasta
lutoasă înteracționează, în prezența temperaturilor ridicate, cu oxigenul sau oxidul de carbon prezent
în instalația de ardere, rezultând în urma acestei reacții chimice o ceramică de culoare roșiatică (vezi
fig. 10 pag. 4.) Arderea reducătoare este arderea ce nu are loc cu o cantitate suficientă de oxigen
atmosferic, cel prezent în incinta cuptorului consumându-se, iar oxizii de fier din lut reacționând în
aceste condiții devin oxizi feroși (II) ce sunt de culoare neagră8.
Arderea, pe lângă reducătoare și oxidantă, mai poate fi catalogată în două categorii, ce au
ca principiu uniformitatea coloristică a fragmentului în toate cele trei suprafețe analizate ale sale. În
sensul acesta, se distinge arderea completă (vezi fig. 10 pag. 4.) și arderea incompletă (fig. 12.).
Studiind coloristica ne putem da seama ușor de tipul de ardere suferit de fragmentul ceramic studiat și
de tehnologia utilizată în procedeul de ardere. Culoarea ceramicii nu este analizată doar cu ochiul
liber, pentru o precizie cât mai mare, arheologul apelează la
Catalogul de culori Munsell, care îl ajută pe arheolog să fie cât mai
precis în analiza sa, dar și inteligibil în momentul în care prezintă
informații legate de coloristica ceramicii.
Aminteam anterior faptul că tipul de ardere oferă
informații legate de tipul de cuptoare utilizare în procesul de fabricație
al ceramicii. Se poate deduce ușor faptul că o ardere oxidantă Fig. 12. Credit: Cristina Ionescu
Mineralogical and
completă se poate produce în interiorul unui cuptor „performant”, ce petrographic features of
permite un tiraj permanent al aerului de la gura de alimentare spre ancient ceramics
evacuare (într-un astfel de tip de cuptor se pot atinge temperaturi
apropiate de 1000oC)9.
Arderile incomplete și reducătoare au loc în cuptoare rudimentar construite, ce nu dispun
de o ventilație corespunzătoare, astfel obținânduse o culoare neuniformă și de o nuanță mai închisă.
Trebuie menționat faptul că unele fragmente ceramice pot prezenta urme de arsură
rezultate ulterior arderii din timpul fabricării, aceste arsuri putând semnala faptul că vasul ceramic a
fost utilizat în procesul de preparare al hranei. Acest aspect poate fi stabilit printr-o analiză a
amprentei chimice aflate pe fațeta interioară a vasului. Cu cât fragmentul ceramic se afla într-o poziție
mai apropiată de polul superior al vasuli, cu atât amprenta chimică va fi mai insesizabilă. Se deduce
faptul că, pentru analizarea amprentei chimice alimentare ideal ar fi ca un fragment din polul inferior
al vasului să fie supus analizelor. Rezultatele unei astfel de analize ajută și mai mult pe arheolog să
înțeleagă stilul de viață al comunităților.
Nu toate obiectele ceramice descoperite într-un sit arheologic au fost utilizate de
comunități în procesul de prepararea al hranei ( există și vase de depozitare, de decor, de cult, de
transportare, etc). Vasele ceramice sunt clasificate în funcție și de tipologia lor funcțională. Este
dificil să se stabilească cu acuratețe forma vasului din care provine fragmentul ceramic. Se poate face
o deducție doar prin analiza ochiometrică a grosimii fragmentului, astfel, cu cât acesta este mai gros
cu atât vasul are dimensiuni mai mari, pe când un vas de mici dimensiuni va avea pereții mai subțiri.

8
Dan Anghel, Influenţa conditiilor de ardere asupra ceramicii, în „Muzeologie - Restaurare – Conservare”, Alba-Iulia,
p. 171.
9
Cristina Ionescu, Pottery processing.
5
 Sunt însă dezvoltate multiple metode fizice capabile să reproducă fidel forma și dimensiunile vasului.
Aici amintesc metoda de măsurare a razei, metoda TP, etc10.
Ceramica poate fi împărțită după formă în vase rotunde, tronconice, bitronconice, fiecare
putând avea diverse elemente stilistice unice.
Pot concluziona prin a afirma faptul că studierea ceramicii este cea mai fructuasă
modalitate de reconstituire a trecutului îndepărtat, de înțelegere a societăților apuse de mult în negura
istorie și de prezentare a lor cât mai veridică.

Bibliografie:
 Anghel, Dan, Influenţa condițiilor de ardere asupra ceramicii, în „Muzeologie -
Restaurare – Conservare”, Alba-Iulia, p. 171.
 Bolohan, Neculai, Preliminary notes concerning middle bronze age pottery analysis from
Costișa-Cetățuia, Neamț County, în „Studia Antiqua et Archaeologica XIX”, 2013, p. 201.
 Ionescu, Cristina, Pottery processing.
 Orton, Clive, Tyers, Paul, Vince, Alan, ”Pottery in archaeology”, 1993, Cambridge
 Sandu, Ion, Vasilache, Viorica, Tencariu, Felix, Cotiugă, Vasile, „Conservarea științifică
a artefactelor din ceramică”, Editura Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2010.
 Shepard, Anna, ”Ceramics for the archaeologist”, Carnegie institution of Washington,
Washington DC, 1985.
 Tite, M., Ceramic production, provenance and use - A review, în „Archaeometry”,
2008, p. 217.

Surse web:
 Dexonline.ro accesat la data de 30-04-2018 la ora 13:16

10
Clive Orton, Paul Tyers, Alan Vince, Pottery in archaeology, 1993, Cambridge, p. 176
6