Sunteți pe pagina 1din 14

Sistemul de operare Microsoft Windows.

2.1 Suprafata de lucru. Utilizarea mouse-ului in mediul Windows. Ferestre. Meniuri.


2.1.1. Interfata grafica. Elementele suprafetei de lucru.
2.1.2. Utilizarea mouse-ului in mediul Windows.
2.1.3. Ferestre.
2.1.4. Meniuri.
2.2 Casete de dialog. Meniul Principal. Sistemul de asistenta Help.
2.3 Obiecte. Ierarhia obiectelor. My Computer. Windows Explorer. Total
Commander.
2.4 Operaţii cu obiecte.
2.5 Căutarea informaţiei pe calculator.
2.6 Aplicatii din grupul Accessories.
Insarcinari. [ 1 , 2 , 3 , 4 , 5, 6 , 7 , 8 , 9 , 10 , 11]
Lucrare de control Nr.1

2.1.1. Interfata grafica. Elementele suprafeţei de lucru.

Sus
Sistemul de operare Windows aparţine corporaţiei americane Microsoft, care
începând cu anul 1995, an în care a fost lansată versiunea Windows 95, deţine
supremaţia sistemelor de operare pe 32 biţi. În 1998 este lansată versiunea
Windows98, apoi urmează Windows NT, Windows Me (Milenium Edition),
Windows 2000, Windows XP şi Windows 2003, numit şi Vista. În ultimii ani au
apărut versiuni Windows şi pe 64 biţi, este vorba de Windows XP şi 2003.
Sistemul de operare Windows este un sistem multitasking şi deci permite
executarea în paralel a mai multor programe, dispune de o interfaţă grafică foarte
prietenoasă bazată pe ferestre, majoritatea aplicaţiilor au o interfaţă atât cu tastatura,
cât şi cu mouse-ul.

Suprafaţa de lucru. După ce sistemul Windows s-a încărcat, pe ecranul


monitorului vedem întreaga suprafaţă de lucru (masă de lucru) sau Desktop (vezi
Fig. 1).
Fig. 1. Suprafaţa de lucru a sistemului de operare Windows XP.

Suprafaţa de lucru conţine următoarele elemente principale:


 pictograme,
 ferestre,
 bara de operaţii/aplicaţii (Taskbar).
Opţional la suprafaţa de lucru pot fi adăugate bare cu instrumente, de exemplu
bara cu instrumente My computer, Office etc.

Pictogramele sunt nişte iconiţe, mici desene reprezentative pentru diferite


entităţi cu care lucrează SO Windows (containere precum My Computer, aplicaţii,
fişiere, dosare, unităţi de disc). Ele servesc la lansarea aplicaţiilor, deschiderea
fişierelor, dosarelor. Iată câteva exemple de pictograme şi descrierea lor
(pictogramele din prima coloană aparţin mediului Windows XP, iar pentru
comparaţie în coloana a doua sunt afişate unele pictograme din mediile Windows
95, 98, NT):

, - My Computer

, - Reţea

, , , - Recycle Bin
, - Aplicaţie Internet Explorer

, - Aplicaţie Microsoft Word

, - Aplicaţie Microsoft Power Point

, - Aplicaţie Microsoft Excel

- Aplicaţie Windows Media Player

, - Dosar

- Unitate de disc rigid (C, D)

, - Unitate de disc flexibil

, - Unitate de disc CD, DVD

, - Document Word (.doc)

- Document Excel (.xsl)

- Prezentare Power Point (.ppt)

- Power Point Slide Show (.pps)

- Fişier textual (.txt)

- Imagini (.gif)

- Fotografii (.jpeg, .jpg)

- Arhivă (.rar)
- Documente Adobe Acrobat (.pdf)

, - Fişiere de instalare (.exe)

Aproape orice obiect poate avea una sau mai multe scurtături, în dependenţă de
necesităţile utilizatorului. Scurtătura, de obicei situată pe suprafaţa de lucru,
permite accesarea rapidă a unei aplicaţii, unui fişier, document etc. Ea de asemenea
este reprezentată de o pictogramă, însă în colţul din stânga-jos al pictogramei este
indicată o săgeată (vezi exemplele de mai jos). Ele uşurează enorm de mult lucrul,
astfel încât utilizatorul nu mai este nevoit să caute în calculator aplicaţia, programul
sau fişierul (documentul) pentru a-l deschide. Iată câteva exemple de scurtături:

, - Scurtătură pentru aplicaţia Microsoft Excel,

, - Scurtătură pentru aplicaţia Microsoft Word,

, - Scurtătură pentru Internet Explorer,

, - Scurtătură pentru un document Word.

Sunt citeva modalitati de creare a scurtăturilor:


I. (a) Se indică pictograma necesară;
(b) Se execută click pe butonul drept al mouse-ului;
(c) Din meniul apărut se selectează Create Shortcut.

II. (a) Se indică pictograma necesară;


(b) Se execută click pe butonul drept al mouse-ului;
(c) Din meniul apărut se selectează Copy;
(d) Se deschide dosarul unde dorim să plasăm scurtătura;
(e) Se execută click pe butonul drept al mouse-ului;
(f) Din meniul apărut se selectează Paste Shorcut.

Atentie! Scurtătura se creează acolo unde se află şi obiectul, iar mai apoi se
poate copia sau muta de exemplu pe Desktop, în meniul principal, în bara cu
instrumente Quick Launch sau într-un careva dosar.

Bara de aplicaţii Taskbar. Elementele barei de aplicaţii Taskbar (Fig. 2)


sunt: butonul Start, bara cu instrumente Quick Lauch (opţional), Tray (unde de
obicei sunt butoanele pentru: limbă (Engleză, Romană, Rusă etc.), oră, volum, antivirus, alte
aplicaţii specifice) şi desigur restul barei este „umplut” cu butoanele ce aparţin
ferestrelor deschise. În figura de mai jos, de exemplu, sunt deschise 5 ferestre (Total
Commander, două documente Word, browser-ul Opera şi Windows Media Player).

Fig. 2. Bara de aplicaţii Taskbar.

Butonul Start (Fig. 3) afişează, prin click-stînga cu mouse-ul, meniul principal


(meniul Start) al sistemului de operare de unde se poate executa (lansa) toate
programele şi serviciile cu privire la setări şi personalizări ale modului de
lucru. Meniul principal poate fi personalizat de utilizator poziţionând cursorul
asupra butonului Start şi executând click-dreapta, iar din meniul apărut se alege cu
ajutorul mouse-ului (click-stinga) opţiunea Open. Ca rezultat apare o fereastră în
care este prezent dosarul Programs în care se află scurtăturile pentru programele
necesare. În acest dosar putem adăuga sau şterge careva entităţi. Atenţie! În opţiunea
Programs din meniul principal toate programele, fişierele sunt scurtături, astfel la
ştergerea unui fişier nu se afectează fişierul de bază, care se află în altă parte.
Pentru a activa bara Quick Launch se indică cursorul pe bara de
aplicaţii şi se execută click-dreapta (Fig. 4), ca
urmare apare un meniu din care se selectează cu mouse-ul opţiunea Toolbars, apoi
se bifează Quick Launch. Pentru a adăuga o pictogramă în bara Quick
Launch mai întâi se indică pictograma de care avem nevoie şi apoi prin
metoda Drag and Drop (vezi mai jos utilizarea mouse-ului) se poziţionează în bară.
Pentru a elimina o pictogramă din bara Quick Launch, indicăm cursorul pe
pictograma dată şi executăm click-dreapta, iar din meniul afişat selectăm Delete,
după care confirmăm prin Yes..
Fig. 3. Meniul Principal. Fig. 4. Activare Quick Launch.

2.1.2. Utilizarea mouse-ului in mediul Windows.

Sus
Utilizarea mouse-ului. Deşi aproximativ toate acţiunile pot fi executate
prin intermediul tastaturii, în multe cazuri este mai comod şi mai simplu să se
utilizeze mouse-ul. Mouse-ul controlează un cursor/indicator ce este prezent pe
ecran. Pentru a muta (mişca) cursorul, se deplasează mouse-ul prin alunecare pe o
suprafaţă plană în direcţia dorită. De regulă sunt utilizate două butoane pentru
mouse, unul fiind numit buton principal (butonul stâng), iar cel de-al doilea
fiind buton secundar (butonul drept). Butoanele sunt folosite pentru a executa click
(apăsarea şi eliberarea rapidă a butonului) sau double-click (apăsarea de două ori şi
eliberarea rapidă a butonului).
Mouse-ul poate fi personalizat de utilizator astfel încât butonul stâng să fie cel
principal, iar dreptul – secundar. În mediul Windows XP acest lucru se face în felul
următor: în caseta de dialog Mouse Properties (lansată din Start, Settings, Control
Panel, Mouse) se bifează Switch primary and secondary buttons în caz că dorim să
schimbăm funcţiile butoanelor.
Fig. 5. Caseta de dialog Mouse Properties.

În mediul Windows 98 caseta de dialog diferă (Fig. 6):

Fig. 6. Caseta de dialog Mouse Properties în mediul Windows 98.

În tabelul de mai jos sunt descrise acţiunile elementare ale mouse-ului:


Tabelul 1. Utilizarea mouse-ului.
Pentru a ... Se procedează astfel...
Indica un element Se deplasează mouse-ul şi se plasează cursorul pe
elementul respectiv.
A selecta un element Se execută click-stânga.
Executa click-stânga Apăsaţi şi eliberaţi rapid butonul stâng al mouse-ului.
A lansa aplicaţii / deschide Se execută dublu-click.
fişiere, dosare
Executa dublu click Indicaţi elementul, după care apăsaţi rapid butonul
stâng de două ori şi-l eliberaţi imediat.
Deplasa, trage un element Indicaţi elementul şi apoi ţineţi apăsat butonul stâng
(metoda Drag and Drop) în timp ce deplasaţi cursorul (indicatorul), apoi
eliberaţi butonul.
A afişa meniul cu comenzi Se execută click-dreapta.
specifice elementului dat
Executa click-dreapta Indicaţi elementul de pe ecran, după care apăsaţi şi
eliberaţi rapid butonul drept. Executarea unui click cu
butonul drept determină afişarea unui meniu cu o listă
din care se poate alege comanda (funcţia) dorită să o
aplicaţi pentru elementul respectiv.
A naviga prin conţinut Se utilizează scroller-ul (roata).

În dependenţă de tipurile de aplicaţii, mouse-ul poate avea şi alte funcţii; de


exemplu în programul Internet Explorer, unele mouse-uri (înzestrate special cu 2
butoane speciale) pot realiza Back şi Forward direct cu mouse-ul; în programul
Word mouse-ul serveşte la selectarea rapidă a fragmentelor de text (click-stânga
selectează un rând, dublu click-stânga – un alineat sau un cuvînt, triplu-stânga – un
alineat sau tot textul etc.); dicţionarul rom-englez Assistant utilizează click-dreapta
pentru a traduce cuvântul indicat; etc.

2.1.3. Ferestre.

Sus
Ferestre. Ferestrele în Windows reprezintă una din avantajele sistemului de
operare. Ferestrele reprezintă nişte elemente grafice (imagini pe ecran) şi au o formă
dreptunghiulară. Ele sunt constituite din suprafaţa de afişare şi următoarele
elemente definitorii (vezi Fig. 7):
 bara de titlu;
 bara de meniuri,
 bara de instrumente;
 bară de derulare;
 bara de stare.
Fig. 7. Elementele definitorii a unei ferestre.

Bara de titlu. Pe bara de titlu al ferestrei sunt indicate pictograma şi numele


ferestrei, în programul Word de exemplu este indicat şi numele documentului. În
colţul drept al barei de titlu se află butoanele Minimize, Maximize şi Close (vezi Fig.
8). Butonul Minimize minimizează o fereastră însă nu o închide, întrucât ea se
păstrează minimizată în bara de aplicaţii sub formă de buton (vezi Fig. 2).
Butonul Maximize măreşte fereastra pe toată suprafaţa de lucru (în afară de
Taskbar). Butonul Close închide fereastra dată.

Fig. 8. Butoanele ferestrelor.


Dacă fereastra este mărită pe tot ecranul butonul - Maximize trece în
butonul - Restore, la apăsarea căruia fereastra îşi restabileşte forma iniţială.
Alte modalităţi de minimizare, mărire pe tot ecranul şi închidere a ferestrelor
pot fi obţinute şi prin meniul click-dreapta al mouse-ului. Sunt 3 modalităţi:
(1) plasăm cursorul asupra butonului ferestrei în bara de aplicaţii (Fig. 9) şi
executăm click-dreapta, astfel obţinem un meniu în care figurează aceleaşi funcţii
de minimize, maximize şi close;
(2) la orice fereastră pe bara sa de titlu, în partea stângă, se află pictograma
aplicaţiei corespunzătoare şi iată apăsând click-stînga pe ea apare acelaşi meniu ca
şi în primele 2 cazuri (Fig. 10);
(3) plasăm cursorul pe bara de titlu al ferestrei şi executăm click-dreapta, se va
obţine acelaşi meniu (Fig. 11).
Fig. 9. Meniul click-dreapta. Fig. 10. Meniul click-dreapta.

Fig. 11. Meniul click-dreapta.

O fereastră poate fi închisă în diferite moduri:


(1) prin butonul Close din colţul dreapta-sus,
(2) din meniurile descrise mai sus (Fig. 9, Fig. 10, Fig. 11),
(3) cu ajutorul combinaţiei de taste Alt+F4 (se tastează concomitent tasta Alt şi
tasta F4),
(4) din meniul File selectăm opţiunea Exit/Close.

Dacă se lucrează cu mai multe ferestre, pentru a trece de la o fereastră la


alta se utilizează:
(1) mouse-ul, executînd click-stînga pe butonul aflat în taskbar,
(2) combinaţia de taste Alt+Tab, se apasă concomitent tasta Alt şi
tasta Tab, apoi se eliberează doar tasta Tab, iar tasta Alt se ţine apăsată în continuare,
astfel pe ecran sunt afişate prin pictograme toate ferestrele deschise şi cu ajutorul
tastei Tab (apăsînd cite odată) se alege fereastra dorită, apoi se eliberează degetele
de pe ambele taste.
Pentru a deplasa o fereastră (fereastra nu trebuie să fie maximizată, adică în
partea dreaptă a barei de titlu butonul din mijloc trebuie să fie Maximize - ) se
indică cursorul mouse-ului pe bara de titlu al acestei ferestre, se apasă butonul stâng
al mouse-ului şi se ţine apăsat, apoi mouse-ul se deplasează uşor pînă poziţionăm
fereastra în poziţia dorită.
Pentru a modifica dimensiunile ferestrei se procedează în felul următor: deci
cînd fereastra nu este mărită pe toată spurafaţa de lucru şi în colţul dreapta-sus al
ferestrei figurează butonul Maximize, plasăm cursorul pe una din frontierele ferestrei
(sus, jos, stânga, dreapta sau prin colţuri) astfel încât indicatorul cursorului (care este
de obicei o săgeată) se transformă în 2 săgeţi mici negre opuse, moment în care
executăm click-stânga şi menţinând degetul pe buton deplasăm uşor mouse-ul, iar
cînd obţinem dimensiunile dorite eliberăm degetul de pe butonul mouse-ului.
Ferestrele pot fi active şi inactive. Activă este fereastra în care se lucrează la
momentul dat şi titlul barei de la fereastra dată este de culoare albastră, pe cînd la
cea inactivă – este de culoare sură.
O trăsătură comună ferestrelor în Windows este meniul unificat, astfel încât în
aproape orice fereastră figurează meniurile File, Edit, View, Tools sau Help.
Specific unor ferestre este faptul că o fereastră poate conţine în interiorul ei mai
multe ferestre şi care pot avea aceleaşi butoane minimize, maximize, close.

2.1.4. Meniuri.

Sus
Meniuri. Meniul reprezintă o listă de comenzi (listă de opţiuni) afişate pe
orizontal, prin intermediul cărora sunt executate careva comenzi, lansate careva
aplicaţii etc. Iată tipurile de meniuri ce pot fi întâlnite în sistemul de operare:
 Meniul principal;
 Meniurile ferestrelor;
 Meniuri contextuale.
Navigarea prin meniuri. Pentru a naviga printr-un meniu se utilizează mouse-
ul sau săgeţile sus, jos, stânga sau dreapta de la tastieră. Comenzile din meniu pot fi
selectate atât cu mouse-ul, cât şi de la tastieră.
 Cu mouse-ul: se indică opţiunea dorită şi se execută click-stînga.;
 Cu tastiera: opţiunea dorită se indică cu ajutorul săgeţilor (sus, jos,
stînga, dreapta), după care se apasă tasta Enter.
Pentru a închide un meniu se utilizează de obicei tasta Esc sau se apasă click
cu mouse-ul în exteriorul meniului.
Meniul principal este deschis de la butonul Start şi conţine opţiunile cele mai
importante ale sistemului de operare (o descriere mai detaliată va fi făcută în
paragraful 2.2).
Meniurile ferestrelor reprezintă liste de comenzi înrudite între ele. Numele
meniurilor disponibile se află pe bara de meniuri a ferestrelor (de ex. File, Edit,
View, Tools, Help). Pentru a deschide un meniu din fereastră:
 se utilizează mouse-ul;
 se apasă tasta Alt, moment în care se activează bara de meniuri, şi apoi
cu săgeţile (stinga, dreapta) sau cu tasta Tab se alege meniul dorit, iar
deschiderea lui se realizează prin săgeţile ,  sau tasta Enter;
 se utilizează combinaţia de taste Alt şi prima literă al meniului, de
exemplu pentru a deschide meniul File se utilizează combinaţia de
taste Alt+f, pentru Edit se utilizează Alt+e, etc. Dacă la ferestre
comenzile din bara de meniuri conţin o literă subliniată sau evidenţiată,
în acest caz combinaţia de taste va fi Alt şi litera subliniată / evidenţiată.

Meniuri contextuale. Orice obiect îşi are proprietăţile sale şi operaţiile ce-i pot
fi aplicate, iar meniul contextual (meniul cu comenzi) afişează acele comenzi
accesibile lui. Pentru a afişa meniul contextual pentru un anumit obiect se
procedează astfel:
(1) Se indică pictograma obiectului în cauză şi se execută click-dreapta (vezi
utilizarea mouse-lui);
(2) Se selectează obiectul dat şi se tastează tasta Menu, care este poziţionată pe
tastieră între tastele Windows şi Ctrl (pe tastă este reprezentat schematic un
meniu şi o săgeată pe el).

Opţiunile din meniu pot fi de mai multe tipuri:


 Opţiuni urmate de punctele de suspensie (...), selectarea acestei
comenzi duce la deschiderea unei casete de dialog (vezi paragraful 2.2);
 Opţiuni cu o săgeată în partea dreaptă a comenzii, selectarea ei duce
la afişarea unui submeniu;
 Opţiuni cu marcaje: marcajul de validare indică faptul că pot fi
selectate simultan mai multe comenzi din acel grup, pe când un marcaj
sub formă de punct indică faptul că poate fi selectat un singur articol al
grupului la un moment dat;
 Opţiuni estompată, care nu sunt valide în contextul dat;
 Opţiuni simple, care execută direct comanda.
Fig. 12. Meniu cu marcaje şi submeniuri.

O caracteristică specifică meniurilor în sistemul de operare Windows XP este


modalitatea de restrângere a lui, fiind afişate la început doar comenzile cele mai
frecvent utilizate. Afişarea întregului meniu se face executând click pe săgeţile de la
sfârşitul meniului (vezi Fig. 13, Fig. 14).

Fig. 13. Meniu restrâns. Fig. 14. Meniul integral.

Lucrare de laborator Windows


1. Să se creeze următoarea structură de directoare:
2. Copiaţi Text1 şi Text2 din mapa Texte în mapa B1.
3. Redenumiţi Text2 din mapa B1 în T2.
4. Mutaţi fişierele desen1 din Desene şi A1 din Prezentari în mapa B1.
5. Vizualizaţi documentele din mapa Texte sub formă de iconiţe mari.
6. Copiaţi mapa Prezentar în mapa Grupa.
7. Mutaţi mapa Texte în mapa B1.