Chestionarul

Chestionarul constituie astazi una din metodele de baza in investigarea fenomenelor

sociale. De obicei singura sarcina a subiectului este de a raspunde prin “da” sau”nu”. Aceasta
metoda, foarte criticata, prezinta in realitate excelente caracteristici metrologice, iar chestionarele
au o validitate comparabila intrucatva cu aceea a testelor de inteligenta.
Acesta poate fi considerat o metoda sau tehnica folosita adesea in cercetari descriptive
sau in diagnosticul psihologic. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit esantion)
isi exprima opiniile, atitudinile sau parerile despre comportamentele din anumite circumstante.
Definitia mentionata de catre S. Chelcea releva, in primul rand, faptul ca se are de-a face cu o
succesiune de intrebari sau imagini (desene, fotografii) fixate in scris, grafic. Dar intelesul
termenului de chestionar se largeste. Nu este vorba numai de intrebari. Ca stimuli pot servi si
imaginile; intrebari si fotografii sau desene. In cadrul chestionarului, intrebarile, desenele au
functie de indicatori. Combinarea si succesiunea stimulilor trebuie sa fie logica, dar si
psihologica.
Indiferent daca este vorba de un sondaj de opinie publica, de o ancheta sociologica sau de
o cercetare de teren, sustine Septimiu Chelcea, chestionarul se dovedeste a fi una din tehnicile
cele mai frecvent utilizate in stiintele socioumane. In acest moment, in sociologia romaneasca,
predomina anchetele pe baza de chestionar. Productia sociologica de dupa 1965 si in special,
dupa Revolutie, chestionarul a reprezentat principala tehnica de investigare.
Datele sunt cat se poate de concludente si ofera o analiza mai amanuntita, distingand intre
chestionare cu intrebari deschise, inchise sau ierarhizate. Cel mai des utilizate sunt chestionarele
cu intrebari inchise (precodificate).
Folosirea curenta a chestionarului in investigatiile sociologice a avut ca urmare, in primul
rand, largirea paletei temelor de cercetare. In tarile in care sondajele si anchetele sunt frecvente,
populatia considera fireasca orice intrebare. “Acolo unde nu exista o traditie consolidata in ceea
ce priveste chestionarea in scopuri stiintifice, problema contactului cu subiectii este greoaie. Se
cere mult tact pentru a explica faptul ca raspunsul inregistrat are doar valoare statistica. Multe
probleme nici nu pot fi abordate, fara riscul distorsionarii in formatiilor”.
Comportamentul verbal – raspunsurile la intrebari si exprimarile verbale determinate de
intrebarile chestionarului – variaza de la individ la individ, in functie de mai multi factori ca:
personalitatea celui anchetat, cadrul de desfasurare al anchetei, personalitatea anchetatorului,
tema investigatiei, structura chestionarului, precum si timpul cand are loc ancheta.
De asemenea, chestionarele pot fi clasificate dupa: continut, forma si modul de aplicare al
acestora. Dupa forma intrebarilor, a stimulilor, se pot distinge: chestionare cu intrebari inchise,
chestionare cu intrebari deschise si chestionare cu intrebari atat inchise cat si deschise.
Dupa continutul informatiilor adunate se are in vedere calitatea informatiilor. Din acest
punct de vedere, se pot ditinge chestionare de date factuale, de tip administrativ, referitoare la
fapte obiective, succeptibile de a fi observate direct si verificate si de alte persoane. In
investigarea fenomenelor sociale, chestionarele exclusiv factuale sunt destul de rare.
De cele mai multe ori, chestionarele de cercetare reprezinta o impletire de intrebari de
opinie si de date factuale. Intrebarile de date factuale pot fi grupate in : intrebari de cunostinte si
intrebari de clasificare sau de identificare (varsta, sex, stare civila, situatie scolara sau
profesionala etc.). Orice formular tip reprezinta, in fond, un chestionar, dar formularele tip de
administratie corespund prea putin unor necesitati mai indepartate: de centralizare a datelor, de
prelucrare secundara a lor.
La randul lor, chestionare de opinie se refera la datele de ordin imposibil de observat direct. In
fond, acest al doilea tip de chestionare nu sunt numai de opinie; cu ajutorul lor se studiaza
atitudinile, motivatia si interesele, dipozitiile si inclinatiile, cu un cuvant, tot ce reprezinta
psihologia persoanei, trairile ei subiective. “In afara testarii ipotezelor, chestionarul nu are nici o
valoare. Chiar si cele mai banale intrebari sunt formulate in conformitate cu ipotezele anterior
stabilite”.
In ce priveste atitudinile oamenilor, acestea nu se pot idendifica numai dupa aplicarea
unei singure intrebari. Totdeauna trebuie prevazut un sistem de intrebari care sa permita pozitiei
indivizilor fata de una sau alta din problemele puse in discutie.
Lungimea chestionarului constituie o problema atat de metodologie, cat si de tehnica a cercetatii.
Dar lungimea acestuia nu trebuie masurata numai in numarul de intrebari, nici numai in timpul
necesar completarii raspunsului la aceste intrebari.
Un chestionar interesant pentru o pesoana este mult mai scurt decat cel mai scurt
chestionar neinteresant. In mod obisnuit, 25 - 50 de intrebari nu obosesc nici pe anchetator, nici
pe cel anchetat. Numarul nu este limitativ. Forma intrebarilor, locul si timpul de desfasurare a
anchetei dau un spatiu de joc larg dimensiunilor chestionarului.