Sunteți pe pagina 1din 8

FARINGOLOGIE

Anatomia Faringelui

Faringele este segmentul anatomic situat la răscrucea aerodigestivă şi are forma unui jgheab
musculo-fibros prevertebral, înapoia: foselor nazale, cavitatii bucale şi laringelui. Faringele se
întinde de la baza cranuiului până la nivelul vertebrei C6 de unde se continuă cu esofagul.
Este mai lărgit în partea superioară şi mai îngustat în partea inferioară.
Inserţia superioară a faringelui se face pe baza craniului având forma unui trapez ( baza mare a
trapezului se află între spinele sfenoidele şi baza mică uneşte apofizele pterigoidiene)
Extremitatea inferioară a faringelui este conventionala unui plan care corespunde vertebrei C6 şi
prin gura de esofag se continua cu esofagul.

IMAGINE 1

Configuraţia internă a faringelui


Faringele este împărţit în trei etaje
- etajul superior (nazofaringele, epifaringele, cavum)
- etajul mijlociu (orofaringele, mezofaringele)
- etajul inferior (hipofaringele, laringofaringele)
1. Rinofaringele
- se întinde de la inserţia superioară până la vălul palatin;
- forma lui aproximativă este de cub în care:
 peretele superior
 corespunde apofizei bazilare a occipitalului
 are formă de boltă variabilă ca formă, determinându-se astfel patru tipuri de
nazofaringe;retractat, normal, cu bolta ogivala, cu reces posterior.
 pe acest perete se găseşte amigdala faringiana a lui Luschka cu bursa Tornwald.
 peretele posterior
 se află în prelungirea peretelui superior până la marginea superioară a atlasului

1
 pereţii laterali
 la nivelul şi înapoia cozilor cornetelor nazale.
 pe acest perete se află:
 orificiul faringian al trompei lui Eustache
 fosetele Rosenmuller
 amigdala tubara Gerlach
 peretele anterior
 la nivelul lor se află orificiile coanale
 peretele inferior
 comunică larg cu bucofaringele
 este reprezentat de vălul palatin atunci când acesta se aplică pe peretele posterior
în deglutiţie.
2. Orofaringele (mezofaringele)
- este situat înapoia istmului buco-faringian
- comunică
 anterior cu cavitatea bucală
 superior cu rinofaringele
 inferior cu hipofaringele
- peretele anterior
 este reprezentat de istmul bucofaringian şi vălul palatin
 vălul palatin – formaţiune musculomembranoasă de formă patrulateră fixat superior
de palatul dur, terminîndu-se inferior cu o margine liberă. În mijlocul marginii libere
se află o prelungire numită luetă.
Marginea liberă se continuă cu stîlpii vălului palatin (anterior şi posterior) aşezat de o
parte şi de alta a istmului.
 muşchii vălului palatin sunt:
 muşchiul tensor al vălului palatin;
 muşchiul ridicător al vălului palatin;
 muşchiul palato-glos. (gloso-stafilin)-stalpul anterior;
 muschiul palato-faringian(faringo-stafilin)-stalpul posterior
 muşchiul ridicător al luetei.

2
 peretele posterior
 se vede cînd pacientul deschide gura (la examenul bucofaringoscopic);
 corespunde axisului.
 Pereţii laterali
 Sunt reprezentaţi de spaţiul dintre stâlpul anterior şi posterior. Acest spaţiu se
numeşte loja amigdaliană care adăposteşte în scobitura ei amigdalele palatine.
 Loja amigdaliană
 Are formă triunghiulară;
 Fundul lojei amigdaliene este reprezentat de aponevroza faringiană care derivă
din fascia cervicală profundă.
 Amigdala palatină
 Are formă ovoidală
 Este ţesut limfatic care face parte din marele cerc limfatic Waldeyer
 Este învelita de o capsulă care este despărţită de loja amigdaliană prin ţesut lax.
(plan de clivaj în amigdalectomie şi locul unor supuraţii amigdaliene).
 Are forma unei migdale
 I se descriu
 2 feţe (internă şi externă);
 2 margini (anterioară şi posterioară);
 2 poli (superior şi inferior).
 Faţa internă
 Acoperită de mucoasa faringiană;
 Are 18-22 orificii = cripte amigdaliene;
 Criptele contin cazeum care rezultă din acumularea de:
particule alimentare, praf de calcar, microbi saprofiti, celule
descuamate, leucocite dezintegrate).
 Faţa externă(laterala)
 Aplicată pe peretele lateral al faringelui
 Acoperit de capsulă

3
 Capsula trimite în corpul amigdalian prelungiri fibroase care
împart amigdala în lobi limfatici, fiecare lob este alcătuit
dintr-o criptă centrală şi un schelet fibros.
Raporturile vasculare ale amigdalei palatine:
-polul superior in raport cu carotida interna
-polul inferior este in raport cu carotida externa

3. Laringofaringele (hipofaringele)
- Are patru pereţi: anterior, posterior, 2 pereţi laterali
- Pereţii laterali – corespund sinusurilor piriforme
- Peretele posterior – corespunde vertebrelor C3 – C6
- Peretele anterior – este format din:
 Baza limbii
 Epiglotă
 Orificiu faringian al laringelui
 F. Posterioară a aritenoizilor
- Limba – este formată din două porţiuni: orizontală (mobilă) şi verticală (fixă)
 Porţiunea orizontală
 În cavitatea bucală;
 Este aşezată orizontal;
 Este mobilă.
 Porţiunea verticală
 Este fixă;
 Se mai numeşte şi baza limbii;
 Portiunea faringiană este alcătuită de amigdala linguală formată la rându-i
din doi lobi (drept şi stâng);
 Amigdala linguală are aceeaşi structură ca şi cea palatină dar are şi canale
limfatice aferente, ceea ce-i coferă şi funcţia de filtru ca la ganglionii
limfatici;

4
 Extremitatea inferioară a bazei limbii se uneşte cu faţa anterioară a
epiglotei prin trei plici, două laterale şi una mediană între care se găsesc
valeculele ( gropiţele gloso-epiglotice).

Structura faringelui
Peretele faringian este alcătuit din patru straturi:
- Mucoasa faringiană;
- Submucoasa;
- Stratul muscular;
- Adventicea.
Mucoasa faringiană:
- În rinofaringe este un epiteliu cilindric ciliat şi în oro şi hipofaringe epiteliul este
pavimentos keratinizat;
- Sub mucoasă se află corionul.
Submucoasa
- Este aponevroza faringiană şi este o tunică fibroasă
Stratul muscular
- Conţine trei muşchi constrictori (superior, mijlociu şi inferior) şi doi muşchi ridicători
(stilofaringian şi palatofaringian).
- Muşchiul constrictor inferior este divizat într-un fascicul superior tirofaringian şi altul
inferior cricofaringian. Între fibrele musculare superioare oblice şi cele inferioare
orizontale se delimitează triunghiul Laimer. Aceasta este o zonă de dehiscenţă, a peretelui
faringian unde se formează diverticuli de pulsiune (Zenker).
Adventicea – leagă peretele posterior al faringelui de fascia prevertebrală, fiind formată din ţesut
conjunctiv lax

Vascularizaţia faringelui

Arterele provin din artera carotidă externă


- Artera faringiană ascendentă (inferioară);
- Artera faringiană superioară (ramificată din artera maxilară internă);

5
- Artera palatină ascendentă ( ram din artera facială);
- Artera palatină descendentă (ram din artera maxilară internă);
- Artera dorsală a limbii (ram din artera linguală).
Arterele care irigă amigdala palatină sunt:
- Artera tonsilară principală (din palatina ascendentă);
- Artera tonsilară superioară (din palatina descendentă);
- Artera tonsilară inferioară (din palatina ascendentă);
- Artera tonsilară inferioară ( din dorsala limbii).
Venele – formează 2 plexuri (submucos şi perifaringian)
Limfaticele
- sunt repartizate în 2 reţele: mucoasă şi musculară
- Drenează în ganglionii:
 Retrofaringieni;
 Lanţului jugular intern;
 paratraheali.
Inervaţia
- Motorie – nervii VII, IX, X, XII;
- Senzitivă – rinofaringe V, orofaringe IX, hipofaringe X;
- Senzorială (pentru gustul amar) – IX.

FIZIOLOGIA FARINGELUI

Funcţiile faringelui sunt: deglutiţia, respiraţie, fonaţie, apărare, filtrare imunologică.


Deglutiţia:
- Este principala funcţie a faringelui;
- Constă în actul prin care bolul alimentar trece din cavitatea bucală în stomac;
- Este alcătuit din:
 Timpul bucal;
 Timpul faringian;
 Timpul esofagian.

6
- Mecanismul deglutiţiei este voluntar în timpul bucal şi involuntar în timpii faringian şi
esofagian;
- La deglutiţie participă şi glandele salivare care prin secreţia salivei înmoaie bolul
alimentar, îl lubrifiază şi ajută la alunecarea acestuia.
Fonaţia:
- Faringele nu participă în mod direct la fonaţie;
- Este o cavitate de rezonanţă care îşi schimbă dimensiunile prin mişcările de ascensiune şi
coborâre a laringelui determinând modificarea timbrului vocal.
- Foarte important rol fonator are faringele la pacienţii laringectomizaţi (laringectomia
totală) participând la formarea vocii faringoesofagiene unde faringele are rol de rezervor
de aer şi în acelaşi timp de organ vibrator.

Rolul de apărare
- Se exercită prin reflexul de vomă care determina eliminarea substanţelor corozive,
fierbinţi, corpi străini, etc;
- Reflexul de strănut, tuse, apnee, sunt tot reflexe de apărare la care faringele ia parte;
- Căscatul şi sforăitul sunt alte tipuri de mecanisme de apărare cu participarea faringelui;
- Gustul prin terminaţiile nervoase ale gustului care se află şi la nivelul faringelui şi baza
limbii;
- Mucusul ce tapetează mucoasa faringiană are rol antiseptic şi neutralizator.
Rolul imunologic
- Se exercită prin intermediul formaţiunilor limfoepiteliale care în ansamblu formează
inelul limfatic Waldeyer alcătuit din:
 Amigdala faringiană Luschka;
 Amigdala tubară Gerlach;
 Amigdala palatină;
 Amigdala linguală;
 Falşii pilieri;
 Inelul limfoepitelial al vestibulului laringian.
- Organele limfoepiteliale

7
 Creează o zoă de contact dintre organism şi agenţii patogeni (preiau informaţia
imunologică);
 Producerea de limfocite B şi T şi anticorpi specifici;
 Asigură rejet limfocitar în cavitatea bucală,căile digestive şi circulaţia generală.

S-ar putea să vă placă și