Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anatomia Faringelui
Faringele este segmentul anatomic situat la răscrucea aerodigestivă şi are forma unui jgheab
musculo-fibros prevertebral, înapoia: foselor nazale, cavitatii bucale şi laringelui. Faringele se
întinde de la baza cranuiului până la nivelul vertebrei C6 de unde se continuă cu esofagul.
Este mai lărgit în partea superioară şi mai îngustat în partea inferioară.
Inserţia superioară a faringelui se face pe baza craniului având forma unui trapez ( baza mare a
trapezului se află între spinele sfenoidele şi baza mică uneşte apofizele pterigoidiene)
Extremitatea inferioară a faringelui este conventionala unui plan care corespunde vertebrei C6 şi
prin gura de esofag se continua cu esofagul.
IMAGINE 1
1
pereţii laterali
la nivelul şi înapoia cozilor cornetelor nazale.
pe acest perete se află:
orificiul faringian al trompei lui Eustache
fosetele Rosenmuller
amigdala tubara Gerlach
peretele anterior
la nivelul lor se află orificiile coanale
peretele inferior
comunică larg cu bucofaringele
este reprezentat de vălul palatin atunci când acesta se aplică pe peretele posterior
în deglutiţie.
2. Orofaringele (mezofaringele)
- este situat înapoia istmului buco-faringian
- comunică
anterior cu cavitatea bucală
superior cu rinofaringele
inferior cu hipofaringele
- peretele anterior
este reprezentat de istmul bucofaringian şi vălul palatin
vălul palatin – formaţiune musculomembranoasă de formă patrulateră fixat superior
de palatul dur, terminîndu-se inferior cu o margine liberă. În mijlocul marginii libere
se află o prelungire numită luetă.
Marginea liberă se continuă cu stîlpii vălului palatin (anterior şi posterior) aşezat de o
parte şi de alta a istmului.
muşchii vălului palatin sunt:
muşchiul tensor al vălului palatin;
muşchiul ridicător al vălului palatin;
muşchiul palato-glos. (gloso-stafilin)-stalpul anterior;
muschiul palato-faringian(faringo-stafilin)-stalpul posterior
muşchiul ridicător al luetei.
2
peretele posterior
se vede cînd pacientul deschide gura (la examenul bucofaringoscopic);
corespunde axisului.
Pereţii laterali
Sunt reprezentaţi de spaţiul dintre stâlpul anterior şi posterior. Acest spaţiu se
numeşte loja amigdaliană care adăposteşte în scobitura ei amigdalele palatine.
Loja amigdaliană
Are formă triunghiulară;
Fundul lojei amigdaliene este reprezentat de aponevroza faringiană care derivă
din fascia cervicală profundă.
Amigdala palatină
Are formă ovoidală
Este ţesut limfatic care face parte din marele cerc limfatic Waldeyer
Este învelita de o capsulă care este despărţită de loja amigdaliană prin ţesut lax.
(plan de clivaj în amigdalectomie şi locul unor supuraţii amigdaliene).
Are forma unei migdale
I se descriu
2 feţe (internă şi externă);
2 margini (anterioară şi posterioară);
2 poli (superior şi inferior).
Faţa internă
Acoperită de mucoasa faringiană;
Are 18-22 orificii = cripte amigdaliene;
Criptele contin cazeum care rezultă din acumularea de:
particule alimentare, praf de calcar, microbi saprofiti, celule
descuamate, leucocite dezintegrate).
Faţa externă(laterala)
Aplicată pe peretele lateral al faringelui
Acoperit de capsulă
3
Capsula trimite în corpul amigdalian prelungiri fibroase care
împart amigdala în lobi limfatici, fiecare lob este alcătuit
dintr-o criptă centrală şi un schelet fibros.
Raporturile vasculare ale amigdalei palatine:
-polul superior in raport cu carotida interna
-polul inferior este in raport cu carotida externa
3. Laringofaringele (hipofaringele)
- Are patru pereţi: anterior, posterior, 2 pereţi laterali
- Pereţii laterali – corespund sinusurilor piriforme
- Peretele posterior – corespunde vertebrelor C3 – C6
- Peretele anterior – este format din:
Baza limbii
Epiglotă
Orificiu faringian al laringelui
F. Posterioară a aritenoizilor
- Limba – este formată din două porţiuni: orizontală (mobilă) şi verticală (fixă)
Porţiunea orizontală
În cavitatea bucală;
Este aşezată orizontal;
Este mobilă.
Porţiunea verticală
Este fixă;
Se mai numeşte şi baza limbii;
Portiunea faringiană este alcătuită de amigdala linguală formată la rându-i
din doi lobi (drept şi stâng);
Amigdala linguală are aceeaşi structură ca şi cea palatină dar are şi canale
limfatice aferente, ceea ce-i coferă şi funcţia de filtru ca la ganglionii
limfatici;
4
Extremitatea inferioară a bazei limbii se uneşte cu faţa anterioară a
epiglotei prin trei plici, două laterale şi una mediană între care se găsesc
valeculele ( gropiţele gloso-epiglotice).
Structura faringelui
Peretele faringian este alcătuit din patru straturi:
- Mucoasa faringiană;
- Submucoasa;
- Stratul muscular;
- Adventicea.
Mucoasa faringiană:
- În rinofaringe este un epiteliu cilindric ciliat şi în oro şi hipofaringe epiteliul este
pavimentos keratinizat;
- Sub mucoasă se află corionul.
Submucoasa
- Este aponevroza faringiană şi este o tunică fibroasă
Stratul muscular
- Conţine trei muşchi constrictori (superior, mijlociu şi inferior) şi doi muşchi ridicători
(stilofaringian şi palatofaringian).
- Muşchiul constrictor inferior este divizat într-un fascicul superior tirofaringian şi altul
inferior cricofaringian. Între fibrele musculare superioare oblice şi cele inferioare
orizontale se delimitează triunghiul Laimer. Aceasta este o zonă de dehiscenţă, a peretelui
faringian unde se formează diverticuli de pulsiune (Zenker).
Adventicea – leagă peretele posterior al faringelui de fascia prevertebrală, fiind formată din ţesut
conjunctiv lax
Vascularizaţia faringelui
5
- Artera palatină ascendentă ( ram din artera facială);
- Artera palatină descendentă (ram din artera maxilară internă);
- Artera dorsală a limbii (ram din artera linguală).
Arterele care irigă amigdala palatină sunt:
- Artera tonsilară principală (din palatina ascendentă);
- Artera tonsilară superioară (din palatina descendentă);
- Artera tonsilară inferioară (din palatina ascendentă);
- Artera tonsilară inferioară ( din dorsala limbii).
Venele – formează 2 plexuri (submucos şi perifaringian)
Limfaticele
- sunt repartizate în 2 reţele: mucoasă şi musculară
- Drenează în ganglionii:
Retrofaringieni;
Lanţului jugular intern;
paratraheali.
Inervaţia
- Motorie – nervii VII, IX, X, XII;
- Senzitivă – rinofaringe V, orofaringe IX, hipofaringe X;
- Senzorială (pentru gustul amar) – IX.
FIZIOLOGIA FARINGELUI
6
- Mecanismul deglutiţiei este voluntar în timpul bucal şi involuntar în timpii faringian şi
esofagian;
- La deglutiţie participă şi glandele salivare care prin secreţia salivei înmoaie bolul
alimentar, îl lubrifiază şi ajută la alunecarea acestuia.
Fonaţia:
- Faringele nu participă în mod direct la fonaţie;
- Este o cavitate de rezonanţă care îşi schimbă dimensiunile prin mişcările de ascensiune şi
coborâre a laringelui determinând modificarea timbrului vocal.
- Foarte important rol fonator are faringele la pacienţii laringectomizaţi (laringectomia
totală) participând la formarea vocii faringoesofagiene unde faringele are rol de rezervor
de aer şi în acelaşi timp de organ vibrator.
Rolul de apărare
- Se exercită prin reflexul de vomă care determina eliminarea substanţelor corozive,
fierbinţi, corpi străini, etc;
- Reflexul de strănut, tuse, apnee, sunt tot reflexe de apărare la care faringele ia parte;
- Căscatul şi sforăitul sunt alte tipuri de mecanisme de apărare cu participarea faringelui;
- Gustul prin terminaţiile nervoase ale gustului care se află şi la nivelul faringelui şi baza
limbii;
- Mucusul ce tapetează mucoasa faringiană are rol antiseptic şi neutralizator.
Rolul imunologic
- Se exercită prin intermediul formaţiunilor limfoepiteliale care în ansamblu formează
inelul limfatic Waldeyer alcătuit din:
Amigdala faringiană Luschka;
Amigdala tubară Gerlach;
Amigdala palatină;
Amigdala linguală;
Falşii pilieri;
Inelul limfoepitelial al vestibulului laringian.
- Organele limfoepiteliale
7
Creează o zoă de contact dintre organism şi agenţii patogeni (preiau informaţia
imunologică);
Producerea de limfocite B şi T şi anticorpi specifici;
Asigură rejet limfocitar în cavitatea bucală,căile digestive şi circulaţia generală.