Sunteți pe pagina 1din 4

Sari la conținut

 Prima pagină
 Curente și perioade literare
 Autori si opere
 Materiale teoretice
 Limbă și comunicare
 Club de lectură
 Evaluare
 Text argumentativ
 Filme
 BAC
 Dezbatere, oratorie, retorică
 Planificări

Poezia „Riga Crypto și lapona


Enigel”
Riga Crypto și lapona Enigel
Ion Barbu

1. Încadrare
Scrisă şi publicată în 1924 în “Revista Română”, poezia este o baladă cultă*, un
cântec bătrânesc ce surprinde o poveste de dragoste fantastică dintre două fiinţe
care aparţin unor lumi antagonice: omenescul şi vegetalul. În poezie
predomină epicul. Este o poezie în care putem regăsi trăsături ale modernismului. În
primul rând prin aspirația spre cunoaștere, pe care o exprimă textul prin construcția
ambelor personaje: Enigel coboară din ținuturile reci înspre lumină, Crypto vrea să
cunoască iubirea absolută. Apoi remarcăm prezența metaforelor simbol: soarele,
umbra, lumina, nunta, culesul etc. Limbajul este presărat cu arhaisme, dar și
ambiguu și încifrat pe alocuri, construindu-se astfel o diversificare stilistică. Specia
baladei este reinterpretată, autorul păstrând doar o sonoritate tradițională, îmbinată
însă cu caracteristicile unui poem alegoric al cunoașterii.
2. Tema ilustrată prin două secvențe semnificative
Tema textului este duală, la fel ca în Luceafărul eminescian. Pe de o parte regăsim iubirea, stare
de înălțare a spiritului uman, și care este mobilul celei de-a doua teme: depășirea propriei
condiții, atingerea idealului, absolutului.

În prima secvență a textului întâlnim ipostaza iubirii împlinite: o nuntă cu oaspeți, cuscru- mare,
betele, menestreli. A doua secvență prezintă, oarecum în opoziție, o încercare eșuată de a
depăși condiția primară inferioară printr-o iubire neîmplinită.

Viziunea despre lume a lui Barbu este una modernă în mod special prin multitudinea
semnificațiilor pe care textul le propune prin metaforele- simbol construite. Astfel Crypto și Enigel
sunt reprezentanții a două lumi diferite, spațiile spre care aspiră fiind simbolice: lumină și
umezeală. Modalitățile de cunoaștere sunt diferite: sentimentală, și rațională iar destinele lor
propun interpretări filosofice legate de evoluția umană.
3. Elemente de structură
Titlul* baladei trimite cu gândul la marile poveşti de dragoste din literatura
universală, Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda însă la Ion Barbu, membrii cuplului,
personaje romantice, fac parte din regnuri diferite: Crypto – raţiunea, stadiul de
increat, Enigel – aspiraţia spre soare, ideal, absolut.
Compoziţia*. Construcţia baladei e una clasică şi se bazează pe tehnica povestirii
în ramă.
La nivel formal, poezia este alcătuită din două părţi, fiecare dintre ele prezentând
câte o nuntă: una reală, umană, împlinită, care devine cadru al celeilalte nunţi, una
fantastică, iniţiatică însă imposibilă. Formula compoziţională este aceea a povestirii
în ramă, a poveştii în poveste (nuntă în nuntă).
Prologul conturează în puţine imagini cadrul – „spartul nunţii” umane. Primele patru
strofe constituie rama viitoarei poveşti şi reprezintă dialogul menestrelului cu
„nuntaşul fruntaş”. Menestrelul (un trubadur medieval) e îmbiat să cânte despre
nunta ratată dintre doi parteneri inegali, reprezentanţi a două regnuri distincte,
„Enigel şi riga Crypto”.
În debutul părţii a doua (expoziţiunea), sunt realizate prin antiteză portretele*
membrilor cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va
genera intriga. Numele Crypto, cel tăinuit, „inimă ascunsă”, sugerează apartenenţa
la familia ciupercilor şi postura de rege al făpturilor inferioare, care trăiește în
întuneric (lipsa cunoașterii). Enigel trimite probabil la semnificaţia din limba suedeză
„înger”; tânăra laponă îşi conduce turmele de reni spre sud şi reprezintă ipostaza
umană evoluată (omul –„fiară bătrână”) care aspiră spre soare și
lumină (cunoaștere). Riga Crypto, „inimă ascunsă”, este craiul bureţilor, căruia
dragostea pentru Enigel, „laponă mică, liniştită”, care poposește în poiana lui îi va
deveni fatală.
Comunicarea dintre cei doi se realizează în plan oniric* (al visului).
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Riga este cel care rosteşte descântecele- chemare. Povestea propriu-zisă se
dovedeşte a fi fantastică, ea desfăşurându-se în visul fetei, ca în Luceafărul
eminescian, dar aici „rolurile sunt inversate” (Nicolae Manolescu), fata (sau omul)
fiind fiinţa superioară.
În prima chemare*-descântec, cu rezonanţe de incantaţie magică, Crypto îşi îmbie
aleasa cu „dulceaţă” şi cu „fragi”, elemente ale existenţei sale vegetative dar care
aici capătă conotaţii erotice. Fragii de aici duc cu gândul la fructul interzis din grădina
Eden, care a fascinat primii oameni. Enigel rezistă însă tentației, darul regelui fiind
refuzat categoric: „Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale”. Refuzul laponei îl
pune într-o situaţie dilematică, dar opţiunea lui e fermă şi merge până la sacrificiul
suprem, în a doua chemare. Aici el își oferă propria ființă în schimbul iubirii:
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
Deși pare nehotărâtă („te-aș culege rigă blând”), Enigel îl refuză și de această dată.
Antiteza soare-umbră, pune în evidenţă relaţia individuală a fiecăruia cu universul,
incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fără să se piardă pe
sine.
Ultima chemare îi oferă fetei întreaga sa împărăție („somn fraged și răcoare) însă
acest lucru semnifică renunţarea fetei la idealul său- drumul spre soare. Enigel îl
refuză cu toate că suferă mult, tentaţia iubirii fiind copleşitoare:
– Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
Pentru a-şi continua drumul către soare şi cunoaştere, lapona refuză descântecul
rigăi, care se întoarce în mod brutal asupra celui care l-a rostit şi-l distruge. Aspiratia
personajului echivalează cu un hybris (vina) din tragedia greacă, odată depăşind
limita impusă intervenind pedeapsa. Atributele luminii despre care vorbeşte Enigel
au efect distrugător asupra lui Crypto:
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, obligat să se
căsătorească cu ipostaze degradate ale propriei lumi: „Cu Laurul-Balaurul/ Să
toame-n lume aurul,/ Să-l toace, gol la drum să iasă,/ Cu măsălariţa mireasă”. Astfel
blestemul* se împlinește.

Limbajul artistic.* Poezia abundă de elemente de oralitate, cuvinte, exprimări de


factură populară sau arhaică. ( “a împărăţi”, “a îmbia”, “puiacă”, “lumine”, “a adasta”,
“a înăcri”). În chemarea menestrelului există o serie de exclamaţii retorice, un alt
semn al oralităţii ( “- Nuntaş, fruntaş!, Zi-l menestrel!” ). Expresivitatea se realizează
cu ajutorul metaforelor (“pat de râu”), epitetelor (“trist”, “aburit”, “îndărătnic”, “mică”,
“liniştită”), inversiunilor (“zice-l-aş”), repetiţiilor ( “Enigel, Enigel…”).

Căutare

Căutare după:

Despre noi
Pe acest site găseşti materiale gratuite de pregătire pt bacalaureat la Limba şi Literatura
Română: teste rezolvate, teorie şi exemple text argumentativ, eseuri opere, curente literare,
biografii autori.
Articole recente

 Parfum de femeie (1992)


© 2019 • GeneratePress