DECRETUL DOMNESC PRIVIND REGLEMENTAREA DREPTULUI DE A DESCHIDE

FARMACII - IZVOR DE DREPT FARMACEUTIC. 150 DE ANI DE LA ADOPTARE

Alexandru ZNAGOVAN, Vladimir SAFTA, Elena BEREZOVSCHI
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
alexandru.znagovan@yahoo.com

Evoluția domeniului ocrotirii sănătăţii prin asigurarea cu medicamente a populaţiei este

strâns legată de etapele dezvoltării societății române. Un rol semnificativ în dezvoltarea ei a
avut-o apariția, acum 160 de ani, a statului național român unitar, datat istoric cu 24 ianuarie
1859, determinată și de alegerea lui Alexandru Ioan Cuza domnitor al Moldovei și Valahiei -
principate înrudite și cultural și istoric. Acest debut încheia o perioadă relativ scurtă, delimitată
de revoluția din 1821 și Unirea Principatelor, considerată ca prima structură a unui nou tip de stat
român. Pentru o mai bună înţelegere a climatului juridic în asigurarea populației cu
medicamente, am realizat „radiografia” unuia dintre primele Decrete Domnești privind
reglementarea dreptului de a deschide farmacii, emis în 1868. Suntem convinși, că Decretul î-și
merită pe deplin locul printre principalele acte juridice - izvoare ale Dreptului farmaceutic, atât la
etapa când, în spațiul românesc abea debuta implementarea legii în sistemul farmaceutic, cât și
acum, în epoca modernă. Studiul efectuat ne-a condus la unele concluzii: asigurarea cu
medicamente a populaţiei este un domeniu în care apar relații sociale și economice specifice,
reglementate prin acte juridice emise la cel mai înalt nivel, influenţate decisiv de nivelul și starea
sănătății cetățenilor; necătând la valoarea novatoare a instituirii concursurilor în deschiderea
farmaciilor, ele nu au influențat semnificativ asistența farmaceutică oferită populaţiei; cadrul
juridico-normativ nou propus acoperea, în cea mai mare măsură, doar activităţile ce ţin
nemijlocit de administrarea farmaciei, și mai puțin de medicament, farmacist, consumator de
medicamente, tendințele păstrându-se pentru o perioadă îndelungată, fiind actuale și în prezent.
Cuvinte cheie: dreptul de a deschide farmacii, decret domnesc, reglementare, drept
farmaceutic.
THE ROYAL DECREE ON THE REGULATION OF THE RIGHT TO OPEN
PHARMACIES - PHARMACEUTICAL LAYOUT. 150 YEARS FROM ADOPTION.
Abstract: The evolution of the healthcare field through the provision of medicines to the
population is closely related to the stages of the Romanian society's development. A significant
role in its development arose, now 160 years, of the Romanian national unitary unit, historically
dated January 24, 1859, determined by the election of Alexandru Ioan Cuza, ruler of Moldavia
and Wallachia - culturally and historically related principals. This debut ended a relatively short
period, bounded by the Revolution of 1821 and the Union of Principalities, which we can
consider as the first structure of a new type of state. In order to better understand the legal
climate in providing the population with medicines, we have made the "X-ray" of one of the first
Royal Decrees, the regulation of the right to open pharmacies issued in 1868. We are convinced
that the Decree deserves its full place among the main legal acts - sources of the Pharmaceutical
Law, both at the stage when, in the Romanian space, the law was implemented in the
pharmaceutical system, and now, in the modern age. The study led us to some conclusions: the
provision of medicines to the population is a field of specific social and economic relations,
regulated by legal acts issued at the highest level, being decisively influenced by the demand of
all areas of life; notwithstanding the innovative value of setting up pharmacies' opening
competitions, they have not significantly influenced the pharmaceutical assistance provided to
the population, especially in rural areas; the new proposed legal and regulatory framework
covered, to a large extent, only the activities directly related to the organization, the management
of the pharmacy, and less the medicine, the pharmacist, the drug user, the tendencies being
maintained for a long time, et beinhave not lost actuality.
Key words: the right to open pharmacies, domination decrees, regulation,
pharmaceutical law.
„Viaţa trebuie trăită prospectiv dar învăţată retrospectiv”
 Soren Kirkegaard

Relațiile sociale ce apar în domeniul specific menținerii și ocrotirii sănătăţii populaţiei (și
prin asigurarea cu medicamente), chiar de la începuturi, au fost influențate și determinate să
interacționeze și cu alte domenii, cele mai strânse atestându-se cu cel economic și juridic.
Relațiile social-economice în acest cadru sunt influenţate de mulți factori, unul decisiv fiind
nivelul și starea sănătății cetățenilor.
Asigurarea cu medicamente a populaţiei a fost, este și va rămâne un domeniu de mare
importanță pentru sistemul stat-cetățean (popor), specific și unic în felul său, reglementat prin
acte juridice emise la cel mai înalt nivel.
Drept exemplu, de astfel de grijă de sănătatea poporului, servește Decretul lui Carol I,
„dat” la București [1], prin care „se admite provizoriu acordarea de concesiuni pentru deschidere
de noi farmacii prin orașele și târgurile carî nu posedă populațiunea cuvenită”, abrogând unele
condiții anterioare prescrise de art.6 din Regulamentul farmaceutic (respectarea distanței între
farmacii, precizarea numărului de locuitori, condiții materiale satisfăcătoare ale farmacistului).
Dexonline.ro [2] definește noțiunea - Concesiune s.f. ca convenție prin care o persoană
fizică sau juridică obține dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului;
drept de exploatare a unui bun obștesc, a unei întreprinderi etc. acordat de guvern unor persoane
particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatări.(<fr. concession, lat. concessio); -
Concesiune, concesiuni, s.f. - convenție prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândește
dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor
beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ bunurile care formează obiectul acestei convenții.
Decretul Domnesc, în art.1 prevedea și unele condiții, nerespectarea cărora făcea
imposibilă obținerea concesiunilor:
1. ca orașul sau târgul în care se va reclama înființare de farmacie „să aibă cel puțin și un
doctor sau licențiat în medicină în serviciul comunale sau județean, cu reședința stabilită acolo”.
Dacă această condiție a mai fost enunțată și în alte acte normative privind ocrotirea
sănătății, atunci următoarele condiții fac obiectul unui „pionerat” farmaceutic juridic:
2. ca darea de asemenea concesiuni „să se publice în Monitorul oficiale pentru ca să se
poată prezenta mai mulți concurenți”.
Concursul concurențial enunțat aparte dreptului de a deschide farmacii, ca atare, era unul
foarte important și pentru următoarea condiție:
3. „concesiunile să se dea farmaciștilor români și numai în lipsa acestora și farmaciștilor
străini”.
Totuși trebuie menționat faptul, că necătând că prima promoție de absolvenți farmaciști a
fost în anul 1862, se cunoștea cu certitudine că numărul farmaciștilor români la momentul
adoptării Decretului era mult prea insuficient pentru acoperirea necesităților vizate. Începând cu
anul 1898 numărul studenților farmaciști începe a crește constituind 215 anual [3].
4. „aceste concesiuni să fie date farmacistului numai personal, adică netransmisibile nici
prin vindere, închirirere sau moștenire”.
Această condiție avea și un preambul-garanție care menționa, că concesiunile oferite de
statul român pentru a deschide noi farmacii vor fi implimentate „fără a prejudicia drepturile
proprietarilor de farmacii dobândite până la data adoptării prezentului Decret”.
Articolul 2 al Decretului Domnesc prevedea, la fel, că „însărcinați cu aducerea la
îndeplinire a decretului de faciă sunt 2 Ministri, secretari de Stat, unul la departamentul de
interne, altul la departamentul finanțelor”.
Nu avem cum să trecem cu vederea importanța acestui Decret istoric, ca izvor de Drept
farmaceutic, adoptat acum 150 de ani, în perioada când ar fi binevenite unele concesiuni pentru a
deschide noi farmacii, mai ales, în localitățile rurale cu o populație sub numărul prevăzut de lege,
în baza principiului demografic și, uneori, geografic; concesiunile să fie publicate în Monitorul
Oficial, pentru asigurarea prezenței mai multor concurenți; concesiunile să fie personalizate și
oferite farmaciștilor-specialiști cu „reședința stabilită în aceste localități”, etc.
 Concuzie:
Această lucrare are menirea de a pune în evidență importanța Decretului Domnesc
privind reglementarea dreptului de a deschide farmacii, emis în 1868, ca ”izvor istoric” actual
pentru noi, în dificila încercare de a-l implica conceptului și subramurii de Drept farmaceutic. Ea
se bazează în principal pe inegalabile documente și file de o mare valoare științifică și practică.
O sută cincizeci de ani nu este o perioadă atît de lungă. Adică, dacă putem învăţa, putem trăi.

P.S. Realizarea acestei lucrări ar fi fost imposibilă fără ajutorul inestimabil oferit cu mare
amabilitate de către Doamna Prof. Viorica SCUTARIU, Director a Bibliotecii Universității de
Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa”și Doamna Ing. Șef Serviciu a Bibliotecii Carmen
BONCIU; Domnul dr. Florin CÎNTIC, istoric, director Arhivele Nationale Române din Iasi;
Domnul dr. Richard CONSTANTINESCU, asistent universitar la Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Grigore T. Popa” Iaşi. SINCERE MULȚUMIRI!

Bibliografie:
1. Decretul cu numărul 1315 din 20 august 1868. Monitorul oficiale allu României,
nr.193. Marți, 27 august, 8 septembrie 1868.
2. www.dexonline.ro (vizitat 22 iunie 2019).
3. Valentina Soroceanu (Enescu), Domnica Bălănel (Enescu). Istoria farmaciei ca
disciplină de învățământ. A XXVI-a Reuniune Națională de Istoria Farmaciei, Lucrări in extenso,
Drobeta-Turnu Severin, 25-27 mai 2017. p.244-248.