Sunteți pe pagina 1din 8

Capitolul 5.

Rolul educației adulților în contextul dezvoltării durabile


Gabriela Grosseck

5.1. Educația adulților și dezvoltarea durabilă


Într-o lume globalizată, marcată de agravarea problemelor de mediu și de accentuarea inegalităților sociale,
economice și politice, dezvoltarea durabilă (DD) este o adevărată provocare pentru întreaga noastră societate.
Așa cum se arată în „Manifestul pentru educația adulților în secolul XXI” (EAEA, 2015), schimbările climatice
și alte provocări de mediu continuă să reprezinte amenințări asupra viitorului lumii și necesită societăți, stiluri
de viață și economii mai durabile. Ca cetățeni ai planetei, avem nevoie, pe de o parte, de o mulțime de
informații pentru ca planeta noastră să devină un loc mai bun în care să trăim, iar pe de altă parte, de spații
inovatoare, de dezbatere și de amplificare a creativității, pentru a dezvolta noi stiluri de viață, noi proiecte, noi
abordări de viață durabilă. Cu alte cuvinte, există o nevoie reală de educație pentru dezvoltare durabilă (EDD),
educația adulților (EA) fiind cea care deține răspunsul pozitiv la multe din aceste probleme, soluția de care pot
beneficia atât indivizii, cât și societățile și economiile.
Pe de altă parte, fiind strâns legată de dimensiunile economice, sociale și de mediu ale dezvoltării durabile,
EA poate aduce o contribuție uriașă atât la Agenda Europa 2020 pentru o creștere durabilă, inteligentă și
favorabilă incluziunii, cât și la agenda asumată de președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. EA
poate stimula creșterea economică, prin angajați mai competenți, poate contribui la crearea de noi locuri de
muncă, poate îmbunătăți perspectivele de angajare, sănătatea și poate ajuta la implicarea mai activă a
cetățenilor, la consolidarea pieței unice digitale, de exemplu, prin furnizarea de competențe pentru libera
circulație a lucrătorilor, precum și creșterea valorilor și încrederii europene.
Deși există multe definiții pentru DD, cea mai cunoscută și acceptată aparține Comisiei „Brundtland”,
respectiv „satisfacerea nevoilor generațiilor prezente, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de
a-şi satisface propriile nevoi” (WCED, 1987). Concept relativ nou, bazat pe anticiparea nevoilor care vor exista
în viitor, fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, DD implică un echilibru între trei piloni:
creșterea economică, protecția mediului și găsirea de resurse alternative. În 2015, statele membre ale
Organizației Națiunilor Unite (printre care și România) au adoptat Agenda 2030 pentru DD. Aceasta reprezintă
contractul social și economic al secolului XXI care redefinește modul în care comunitatea internațională
conlucrează pentru a asigura un altfel de viitor pentru oameni și planetă (Sarabhai, 2013).
Odată cu definirea Agendei 2030 în 2015, toate statele membre ale Națiunilor Unite au adoptat obiectivele
de dezvoltare durabilă (ODD), formulate ca 17 țeluri ambițioase și s-au angajat să le atingă până în 2030.
Obiectivele generale sunt de natură globală, general aplicabile și interconectate, deși fiecare are propriile sale
ținte de atins. Numărul total de ținte aferente acestora este de 169. ODD acoperă o gamă largă de probleme de
dezvoltare socială și economică. Acestea includ, printre altele, înlăturarea sărăciei și foametea, asigurarea
sănătății, educației, protecția durabilă a planetei și a resurselor sale naturale, schimbările climatice, egalitatea
de gen, diversitatea culturală, dezvoltarea rurală și urbană, justiția socială, securitatea, drepturile omului,
îndatoririle cetățenești, pacea, etica, responsabilitatea civică/socială la nivel local/regional/global, economia,
1
democrația și guvernarea. Astfel, devine imperios necesar ca toate țările să își asume responsabilitatea în
îndeplinirea ODD-urilor pe cele trei mari direcții: „eradicarea sărăciei extreme, combaterea inegalităţii și
nedreptăţii, precum și reglementarea schimbărilor climaticeˮ (Sterling, 2016).
Apare firesc întrebarea: De ce (fie în calitate de simplu cetățean, fie de furnizor de servicii în domeniul
educației adulților) ar trebui să ne preocupe, să ne intereseze dezvoltarea durabilă a societății? Chiar dacă, la
prima vedere, nu există niciun motiv evident pentru a lega educația și învățarea pe tot parcursul vieții cu
sustenabilitatea și ODD-urile sau agenda post-2030, în special în contextul activității de advocacy la nivelul
UE, un prim răspuns poate fi găsit în cartea lui Allen Though (1995), unul dintre cei mai influenți specialiști
din domeniul educației adulților: „Noi locuim în aval de tine în timp; orice ai pune în șuvoi, curge în era
noastră”. Astfel că, în timp ce EA promovează învățarea și formarea în vederea dobândirii și actualizării
abilităților, cunoștințelor și competențelor, ODD reprezintă un cadru global pentru a face față provocărilor
comune pentru dezvoltare (Laurie et al., 2016).
Există multe modalități/căi prin care se poate realiza DD (vorbim de agricultură sustenabilă, consum
sustenabil etc.). Una dintre aceste căi este și Educația. Este adevărat că ea singură nu poate atinge un viitor
mai sustenabil. Însă la fel de adevărat este și că fără educație şi învățare pentru o dezvoltare durabilă nu vom
putea să creăm un viitor mai sustenabil (Sterling, 2016). Una dintre cele mai complexe definiții ale educației
pentru dezvoltare durabilă (EDD) a fost formulată de către UNECE: „Educația pentru dezvoltare durabilă
dezvoltă și îmbunătăţește capacitatea indivizilor, a grupurilor, a comunităţilor, a organizaţiilor și a ţărilor de a
gândi și a acţiona în favoarea dezvoltării durabile. Ea poate genera o schimbare în mentalităţile oamenilor,
potenţând capacitatea acestora de a crea o lume mai sigură, mai sănătoasă și mult mai prosperă, îmbunătăţind
astfel calitatea vieţii. Educaţia pentru o dezvoltare durabilă oferă o abordare critică, un grad sporit de
conștientizare și puterea de a explora și dezvolta noi concepte, viziuni, metode și instrumente.”
Ce înseamnă acest lucru pentru EA? În primul rând că asistăm la o reorientare a educației în vederea
motivării și responsabilizării oamenilor raportat la problemele cu care se confruntă întreaga planetă. În al doilea
rând, că este mai mult decât a învăța despre dezvoltarea durabilă, despre sustenabilitate pe cele trei dimensiuni
ale sale – socială, economică și de mediu (Laurie et al., 2016). Vorbim, așadar, de o educație pentru
transformare socială, despre acumulare de cunoștințe pentru înțelegerea complexității lumii la nivel
interdisciplinar, de dezvoltarea gândirii critice, de capacitate de acțiune, astfel încât să putem răspunde
provocărilor prin intermediul soluțiilor durabile, cu scopul de a crea societăți sustenabile.
O serie de organisme/instituții internaționale depun eforturi pentru includerea sporită a EA în politicile și
strategiile de DD (UNESCO, 2017, 2019). Învățarea permanentă poate fi cheia pentru realizarea schimbărilor
sociale, având capacitatea de a afecta pozitiv reducerea nivelului sărăciei în întreaga lume, consolidarea păcii,
prevenirea conflictelor etc. Pe de altă parte, EA creează schimbări prin îmbunătățirea perspectivelor de
angajare, îmbunătățirea nivelului de sănătate și alfabetizarea financiară a oamenilor săraci, precum și oferirea
de șanse mai bune de a dobândi instrumentele necesare pentru a-și trăi propria viață în mod demn, decent,
sustenabil. Cu toate acestea, multe dintre aceste beneficii nu sunt adesea înțelese în afara discursului
educațional. Lipsește recunoașterea sectorului educației atunci când analizăm obiectivele de dezvoltare, în
special educația non-formală a adulților.

2
Griswold (2016) întărește ideea că, de-a lungul anilor, mare parte din efortul de a asigura dezvoltarea
durabilă și educația pentru sustenabilitate s-a adresat mai mult copiilor. El susține că, în timp ce copiii sunt un
public/grup țintă important (ei fiind cei care, în final, vor fi însărcinați și răspunzători cu/de administrarea
planetei), educația lor nu va produce schimbările care trebuie făcute/impuse/realizate acum. Este adevărat că
am putea să învățăm din istorie pentru a rezolva problemele de astăzi. Însă la fel de adevărat este că realitatea
curentă ne demonstrează că noua generație va trebui să învețe pe cont propriu despre ce presupune
sustenabilitatea. Mai mult, pur și simplu este cazul să nu așteptăm de la copiii noștri să remedieze și să îndrepte
pagubele pe care le-au produs modul nostru de a trăi și să îmbunătățească situația în care ne aflăm (Bhagwanji
și Born, 2018). Potrivit EAEA (2018), nu există suficient timp pentru a aștepta ca generațiile tinere să se
maturizeze înainte de luarea măsurilor de mediu, iar adulții trebuie să se schimbe dacă educația pentru
dezvoltare durabilă a copiilor înseamnă a avea credibilitate. Este necesar să se faciliteze o transformare în masă
în viziunea despre lume a adulților, pentru a realiza acest lucru. În acest mod, domeniul educației adulților ar
putea (și ar trebui) să fie un actor-cheie în orientarea către durabilitatea globală.

5.2. Rolul educației adulților în contextul obiectivelor dezvoltării durabile


Chiar dacă EA nu este menționată explicit în ODD, Hinzen și Schmitt (2016) consideră că asocierea cu
ODD4 („Educație de calitateˮ) este un succes. Contrar temerilor inițiale, educația a fost formulată ca un
obiectiv separat, obiectivul 4 al ODD solicitând „asigurarea unei educații de calitate incluzive și echitabile și
promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți”. Acest obiectiv (ODD4) este împărțit
în 10 ținte, dintre care a șasea se referă la alfabetizarea și numerația tineretului și adulților (Hanemann, 2019).
Astfel, contextualizarea educației adulților în sfera ODD este de o importanță capitală, hotărâtoare pentru ca
factorii de decizie să poată vedea importanța și beneficiile învățării pe tot parcursul vieții. În același timp, din
cauza naturii dinamice a ODD, este important să ne asigurăm că educația non-formală a adulților nu este lăsată
în urmă în discursul mai larg al educației. Prin urmare, asistăm la un rol dublu al educației adulților: drept
condiție prealabilă pentru realizarea ODD, precum și un obiectiv în sine.
Învățarea pe parcursul vieții contribuie la realizarea tuturor ODD-urilor prin construirea și consolidarea
bazelor schimbării în domeniile social, politic, economic, ecologic și cultural: egalitatea de gen, prin ODD5;
muncă decentă și creștere economică, prin ODD8; sănătate și bunăstare, prin ODD3; consum și producție
responsabilă, prin ODD12; sau acțiune climatică, prin ODD13 (English și Carlsen, 2019). Promovarea unei
agriculturi durabile, pentru a lua ODD2 ca exemplu, necesită măsuri educaționale orientate atât de partea
producătorilor, cât și a consumatorilor, pentru a dobândi o mai bună înțelegere a ecosistemelor și îmbunătățirea
sau protecția acestora prin metode agricole și comportament de consum. ODD3 privind asigurarea unei vieți
sănătoase nu ar putea fi realizat fără programe de alfabetizare în sănătate, în special atunci când vine vorba de
prevenirea bolilor. Mai mult decât atât, promovarea sănătății mintale și bunăstării reprezintă un obiectiv
esențial al educației non-formale a adulților, prin oferirea unui spațiu sigur pentru explorarea intereselor și
talentelor, precum și prin includerea participanților într-un grup și determinarea valorilor acestora.
În același timp, EA și învățarea pe tot parcursul vieții nu sunt doar un obiectiv și o metodă transversală
pentru realizarea ODD, ci și un obiectiv specific: ODD4 spune că pentru toți trebuie asigurată o educație de
3
calitate inclusivă și echitabilă și că este necesar să se promoveze oportunități de învățare pe tot parcursul vieții.
Țintele 4.4 și 4.6 ale ODD definesc mai detaliat rolul educației adulților în ODD4: menționează adulții ca unul
dintre grupurile țintă de acțiuni în educație și integrează învățarea pe tot parcursul vieții vorbind despre „toți
educabilii” (Hanemann, 2019). Că EA nu a obținut o țintă separată, se poate datora faptului că EA cuprinde un
domeniu și un concept mult mai mare de educație și învățare decât educația primară sau terțiară (formală).
Ținta 4.7 specifică, printre altele, rolul educației în dezvoltare și cetățenie globală: „Până în 2030, asigurați-vă
că toți educabilii dobândesc cunoștințele și abilitățile necesare pentru promovarea dezvoltării durabile,
inclusiv, printre altele, prin educația pentru dezvoltare durabilă și stiluri de viață durabile, drepturile omului,
egalitatea de gen, promovarea unei culturi de pace și non-violență, cetățenia globală și aprecierea diversității
culturale și a contribuției culturii la dezvoltarea durabilăˮ. Formularea obiectivelor nu oferă indicii privind
procentele sau numărul de adulți care ar trebui să dobândească anumite abilități și cunoștințe. Ținta 4.4 cere
„creșterea substanțială a numărului de tineri și adulți care dețin competențe relevante, inclusiv abilități tehnice
și profesionale, pentru ocuparea forței de muncă, locuri de muncă decente și antreprenoriat”, iar ținta 4.6 spune
că „o proporție substanțială a adulților” ar trebui „să atingă alfabetizarea de bază și să aibă competențe de
numerație” până în 2030.
Termenul „substanțial” lasă deschis organizațiilor și organismelor de punere în aplicare să decidă care sunt
numerele sau procentele pe care acest „substanțial” le poate implica. Acest lucru este deosebit de îngrijorător
în ținta 4.6: studii recente realizate de OECD au arătat că ratele de analfabetism la nivel mondial sunt alarmante,
inclusiv în Europa. Pentru a rezolva această problemă, sunt necesare acțiuni concrete și determinate, eforturi
consistente. Cu toate acestea, atâta timp cât nu este clarificat care este sfera publicului țintă, nici viitorul sprijin
financiar și tehnic al programelor de alfabetizare pentru adulți nu este clar. Țintele 4.4 și 4.6 – cele care
menționează învățarea adulților – vorbesc doar despre creșteri „substanțiale” ale cursanților adulți și nu oferă
repere pentru creșterea numărului de adulți care beneficiază de anumite măsuri și acțiuni, lăsând autonomie
statelor să își stabilească realist propriile ținte. Valorile de referință propuse spre realizare la nivel european
până în 2020 nu fac distincție între abilitățile de alfabetizare și de calcul, sau cele de competențe relevante
necesare pentru ocuparea forței de muncă, ci reunesc învățarea adulților într-un singur punct de referință: „Cel
puțin 15% dintre adulți ar trebui să participe la învățarea pe tot parcursul vieții”. Spre deosebire de aceasta,
ținta 4.7 al ODD4 pare a fi mult mai concretă și ambițioasă decât referința „Cadrului strategic pentru educație
și formare 2020 de învățare reciprocă“ (ET 2020), deoarece vorbește despre „toți adulții care învață” și care ar
trebui să dobândească abilități și cunoștințe relevante despre dezvoltarea durabilă și cetățenia globală. O
analiză detaliată pe nivele macro, micro și mezo a ODD4 este realizată de E. Boeren (2019).
Care ar fi atunci contribuția educației adulților la îndeplinirea ODD? EA contribuie atât la dezvoltarea
individuală, cât și la dezvoltarea societății ca întreg, a organizațiilor și comunităților. În primul rând, EA oferă
cunoștințe, competențe și abilități precum abilități lingvistice, abilități creative etc. Acestea pot fi utilizate atât
pentru dezvoltarea profesională, cât și pentru cea personală și, în multe cazuri, permit oamenilor să acceseze
sistemul educațional formal. În al doilea rând, promovează abilități transversale, adică abilități sociale, abilități
de comunicare, abilități analitice și (auto)reflexive etc., uneori numite și „abilități de viață”. Toate aceste
abilități sunt vitale pentru participarea pe piața muncii și crearea de noi locuri de muncă, implicarea în procesele

4
democratice și pentru a deveni cetățean activ. Mai mult, participarea la educația adulților are, de asemenea,
efecte pozitive asupra individului în ceea ce privește o mai bună sănătate mentală, bunăstare generală și
includerea în comunitate și societate. Cu toate acestea, deși învățarea non-formală și informală a adulților joacă
un rol semnificativ pentru incluziunea socială, cetățenia activă, dezvoltarea personală sau bunăstarea, de multe
ori nu sunt pe deplin recunoscute ca forme legitime de educație, prin faptul că modalitățile și rezultatele
învățării pot fi mai puțin tangibile decât în educația formală și în alte forme de învățare/instruire.
EA creează schimbări sociale prin îmbunătățirea perspectivelor de angajare, îmbunătățirea nivelului de
sănătate și alfabetizarea financiară a celor din medii defavorizate, precum și oferirea acestora de oportunități
de a achiziționa instrumentele necesare pentru a-și trăi propria viață într-un mod demn, sustenabil. Învățarea
permanentă este esențială pentru realizarea schimbărilor sociale și reducerea nivelului sărăciei în întreaga
lume. Are capacitatea de a afecta pozitiv multe dimensiuni ale sărăciei, păcii, reconcilierii, precum și de
prevenire a conflictelor.
Ținând cont de conceptul de educație pentru adulți menționat mai sus, este posibil să „folosim” EA ca
soluție pentru DD? O instrumentalizare a EA trebuie, cu siguranță, să fie realizată cu un grad ridicat de
prudență. Două obiective ale educației adulților sunt esențiale în contextul realizării ODD-urilor:
1. Transmiterea de cunoștințe, competențe și abilități
Fiecare ODD are cel puțin o țintă care implică educație, învățare sau instruire, ținând cont că activitățile de
învățare sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor. EAEA (2015) enumeră o serie de domenii în care
organizațiile și furnizorii de educație pentru adulți au activat, în special în ultimii ani. Acestea corespund ODD-
urilor și includ, printre altele, competențe de a duce o viață mai sănătoasă, cunoștințe despre consumul echitabil
și durabil, promovarea egalității de gen, conștientizarea transportului ecologic și eficiența energetică, precum
și promovarea unei economii durabile, inclusive, axată pe creştere.
Programele educaționale pentru adulți pot avea ca obiectiv principal promovarea acestor abilități și
competențe, adică să se concentreze, de exemplu, asupra consumului durabil în mod explicit, sau le pot
încorpora ca ținte secundare, de exemplu, prin educarea despre un stil de viață mai sănătos într-un curs de gătit.
Mai mult, orice adult trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria contribuție în dezvoltarea durabilă a
planetei şi să construiască un comportament responsabil şi stiluri de viaţă sustenabile; să folosească informații
concrete privitoare la comportamentul sustenabil, ca de exemplu zero deșeuri, amprenta de carbon, și să
înțeleagă faptul că majoritatea viitoarelor locuri de muncă bazate pe automatizare vor necesita abilități digitale
(Sachs et al., 2019). Provocarea majoră o constituie însă neglijarea alfabetizării pentru sustenabilitate în
condițiile în care alfabetizarea nu se numără printre prioritățile obiectivelor de dezvoltare durabilă (CE, 2019).
2. Abilitarea/promovarea dezvoltării autodeterminate, de jos în sus, a comunităților și indivizilor prin
cetățenie activă și incluziune socială
Ța comunităților și indivizilor prin cetățenie activă și incluziune socialăe automatizare vor necesita abilități
digitale (Sachs et al., 2019). Provocarea majoră o – pentru a numi doar câteva abordări menționate în țintă –
se bazează pe ideea educației ca instrument de empowerment (ce întărește, îmbunătățește, dezvoltă, validează).
Programele de educație a adulților care promovează drepturile omului, egalitatea de gen și diversitatea
culturală ca parte inerentă a învățării adulților sunt necesar a fi nu numai unele dedicate, ci unele care includ

5
aceste dimensiuni intrinseci și în program de perfecționare, de calificare și de dezvoltare profesională. Pentru
a se asigura că educația adulților își poate folosi puterea emancipatoare, formarea continuă a educatorilor
pentru adulți este, prin urmare, esențială.
În Comunicarea Comisiei Europene (2016) se arată că pentru a garanta creșterea durabilă și favorabilă
incluziunii este esențial să fie derulate investiții durabile, inteligente în educație și formare de calitate (în
special pentru tineri). Este adevărat că la nivelul UE există o astfel de mobilizare de instrumente disponibile
precum programul Erasmus+, iar politica de coeziune contribuie atât la îmbunătățirea calității competențelor,
cât și la consolidarea performanțelor sistemelor de educație și formare profesională. Însă nu este suficient. De
aceea, Comisia Europeană trebuie să acorde mai multă atenție modernizării educației, în special în sectorul
non-formal al educației adulților. În acest sens, în 2018, Comisia Europeană a propus Consiliului
Recomandarea privind competențele cheie pentru învățarea continuă, care subliniază importanța dezvoltării
durabile în cadrul competențelor civice. Cele opt competențe cheie cunoscute (competențe de scriere-citire;
competențe lingvistice; competențe științifice, de inginerie, tehnologică și matematică; competențe digitale;
competențe personale, sociale și de învățare, competențe civice, antreprenoriale; competențe de conștientizare
culturală și expresie) sunt reformulate din perspectiva EDD, punându-se accentul pe strategii de învățare
durabilă și abilități de gestionare a carierei.
În timp ce ODD-urile sunt extrem de ambițioase, o evaluare actuală a măsurilor luate pentru a asigura
succesul acestora arată că sunt necesare anumite schimbări. Subfinanțarea educației publice a adulților și
privatizarea sectorului face ca aceasta să fie mai puțin accesibilă pentru o mare parte din populația Europei, ca
să nu vorbim despre restul lumii. EA se concentrează pe valoarea intrinsecă a învățării și natura ei
transformatoare, mai degrabă decât pe un mijloc de finalizare (angajare). Deoarece formula tradițională „de la
școală la muncă” devine din ce în ce mai neadecvată pentru sistemul economic în schimbare actuală, este
timpul să ne lărgim viziunea asupra lumii și să deschidem calea către o perspectivă de învățare continuă. Este
esențial ca cetățenii să participe în mod democratic și activ, să dețină abilitățile și cunoștințele pentru a trăi și
a lucra sănătos și productiv și a participa la activități culturale și civice de la o vârstă foarte fragedă, până la o
vârstă înaintată.
UE a declarat că va juca un rol principal în implementarea ODD-urilor și în încorporarea strategiilor de
dezvoltare relevante. Direcția sa generală de dezvoltare s-a angajat să adopte mai multe strategii pentru
atingerea obiectivelor educaționale. Cu toate acestea, pare să existe o lipsă de legătură adecvată cu toate
sectoarele educației. Mai mult decât atât, UE, deși a recunoscut că ODD-urile sunt o agendă globală, deci, de
asemenea, o agendă europeană, se concentrează cu Planul său de investiții externe, precum și cu alte strategii
de dezvoltare, și în țări din afara Europei (Pipere, 2019). Obiectivul 17 al ODD se concentrează pe parteneriate
și cooperare și pe ideea că aceste obiective nu vor fi îndeplinite fără o cooperare fructuoasă și alianțe trans-
sectoriale și transnaționale. Nu numai că învățarea adulților bazată pe comunitate poate ajuta la creșterea
gradului de conștientizare în ceea ce privește traiul durabil și responsabilitatea civică, dar, de asemenea,
consolidează educația adulților în centrul său, făcând indivizii mai conștienți de comunitățile, mediul,
societatea și familiile lor și creșterea implicării. În mod consecvent, și la nivelul României au fost adoptate
aceste obiective în mod oficial, au fost create structuri oficiale coordonatoare și responsabile, au fost formulate

6
politicile publice corespunzătoare și alocate resurse. Odată exprimată voința politică, este însă important ca
implementarea dezideratelor asumate să fie urmată consecvent, să fie alocate resursele pentru ca EDD să fie
oferită tuturor adulților și cetățenilor țării.
Încheiem acest capitol cu cuvintele Karoolinei Knuutti (2017), în speranța că „asigurarea unei educații
incluzive și de calitate pentru toți reafirmă încrederea că educația este una dintre cele mai puternice și
demonstrate promotoare ale dezvoltării durabileˮ.

Referințe bibliografice
Bhagwanji, Y., & Born, P. (2018). Use of Children’s Literature to Support an Emerging Curriculum Model of Education
for Sustainable Development for Young Learners. Journal of Education for Sustainable Development, 12(2), 85–102.
Boeren, E. (2019). Understanding Sustainable Development Goal (SDG) 4 on “quality education” from micro, meso and
macro perspectives. International Review of Education, 65,277–294.
Comisia Europeană (CE) (2019), A sustainable Europe by 2030, https://ec.europa.eu/commission/publications/reflection-
paper-towards-sustainable-europe-2030_en.
Comisia Europeană (CE) (2016). Următorii pași către un viitor european durabil Acțiunea europeană pentru durabilitate,
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A52016DC0739.
EAEA (2015), Manifest pentru Educația Adulților în secolul XXI. https://eaea.org/wp-
content/uploads/2018/01/manifesto_full_ro_final_nomarks.pdf.
English, L. M. & Carlsen, A. (2019). Lifelong learning and the Sustainable Development Goals (SDGs): Probing the
implications and the effects. International Review of Education, 65,205–211.
ET (2020). Strategic Framework for Education and Training 2020, https://ec.europa.eu/education/policies/european-
policy-cooperation/et2020-framework_en.
Griswold, W. (2016). Sustainability Adult Education: Learning to Re-Create the World. Commission for International
Adult Education, Lucrare prezentată în cadrul American Association for Adult and Continuing Education (AAACE)
Commission for International Adult Education (CIAE) Annual Pre-Conference (65th, Albuquerque, NM, Nov 6-8,
2016), https://eric.ed.gov/?id=ED581863.
Hanemann, U. (2019). Examining the application of the lifelong learning principle to the literacy target in the fourth
Sustainable Development Goal (SDG 4). International Review of Education, 65, 251-275.
Hinzen, H. & Schmitt, S. (ed.) (2016). Agenda 2030 – Education and Lifelong Learning in the Sustainable Development
Goals. Bonn: DVV International. (International Perspectives in Adult Education – IPE 75), https://www.dvv-
international.de/fileadmin/files/Inhalte_Bilder_und_Dokumente/Materialien/IPE/IPE_75_EN_web.pdf.
Knuuti, K. (2017). The Great Dilemma of Education. Elm Magazine Theme Issue Adult Education and Climate Change,
http://elmmagazine.eu/articles/the-great-dilemma-of-education/.
Laurie, R., Nonoyama-Tarumi, Y., Mckeown, R., & Hopkins, C. (2016). Contributions of Education for Sustainable
Development (ESD) to Quality Education: A Synthesis of Research. Journal of Education for Sustainable
Development, 10(2), 226–242.
Pipere, A. (2019). Journal of Teacher Education for Sustainability after the UN Decade of Education for Sustainable
Development: Exploring for the Future. Journal of Teacher Education for Sustainability, 21(1), 5-34. Retrieved 5
Aug. 2019, from doi:10.2478/jtes-2019-0002.

7
Sachs, J., Schmidt-Traub, G., Kroll, C., Lafortune, G., Fuller, G. (2019): Sustainable Development Report 2019. New
York: Bertelsmann Stiftung and Sustainable Development Solutions Network (SDSN),
https://www.sustainabledevelopment.report/.
Sarabhai, K. V. (2013). ESD and Global Citizenship Education. Journal of Education for Sustainable Development, 7(2),
137–139, https://doi.org/10.1177/0973408214527309.
Sterling, S. (2016). A Commentary on Education and Sustainable Development Goals. Journal of Education for
Sustainable Development, 10(2), 208–213.
Though, A. (1995). A Message From Future Generations. http://allentough.com/articles/fg.htm.
UNESCO (2017). Manual UNESCO, Educație pentru obiectivele dezvoltării durabile. Obiective de învățare,
https://www.edu.ro/sites/default/files/manual%20UNESCO%20-
%20Educatie%20pentru%20Obiectivele%20de%20Dezvoltare%20Durabila.pdf.
UNESCO (2019). Towards CONFINTEA VII: adult learning and education and the 2030 Agenda. Hamburg: UNESCO
Institute for Lifelong Learning – UIL.
World Commission on Environment and Development (WCED) (1987). Our Common Future. Oxford University Press.,
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/5987our-common-future.pdf.