Canon de mângâiere  
la  
Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre  
de‐Dumnezeu‐Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria 
 
 

 
 
 
 
 
 
alcătuire a părintelui Gherasim Monahul Micraghiannanitul 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
BUCUREŞTI 2015

1
 Canon de mângâiere la Adormirea  
Preasfintei Stăpânei noastre de‐Dumnezeu‐Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria 
 
Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru; 
strana: Amin; şi numaidecât 
Psalmul 142 
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi‐
mă  întru  dreptatea  Ta.  Şi  să  nu  intri  la  judecată  cu  robul  Tău,  că  nu  se  va 
îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmaşul sufletul meu, smerit‐a la 
pământ viaţa mea, aşezatu‐m’a întru cele întunecate, ca pe morţii cei din veac. 
Şi  s’a  mâhnit  întru  mine  duhul  meu,  întru  mine  s’a  tulburat  inima  mea. 
Adusu‐mi‐am  aminte  de  zilele  cele  din  început;  cugetat‐am  la  toate  lucrurile 
Tale,  la  faptele  mâinilor  Tale  am  gândit.  Tins‐am  către  Tine  mâinile  mele, 
sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrab auzi‐mă, Doamne; slăbit‐a 
duhul  meu.  Să  nu  întorci  faţa  Ta  de  la  mine  şi  să  mă  asemăn  celor  ce  se 
pogoară  în  groapă.  Auzită  fă  mie  dimineaţa  mila  Ta,  că  spre  Tine  am 
nădăjduit. Arată mie, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat 
sufletul  meu.  Scoate‐mă  de  la  vrăjmaşii  mei,  Doamne;  la  Tine  am  scăpat. 
Învaţă‐mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va 
povăţui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via; întru 
dreptatea  Ta  scoate‐vei  din  necaz  sufletul  meu;  şi  întru  mila  Ta  sfârşi‐vei  pe 
vrăjmaşii mei şi pierde‐vei pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul 
Tău. 
apoi cântăm 
Dumnezeu este Domnul şi S’a arătat nouă; 
bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. 
cu Stihurile acestea: 
Mărturisiţi‐vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui. 
Toate neamurile m’au înconjurat, şi în numele Domnului i‐am înfrânt pe ei. 
De la Domnul s’a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri. 
 
şi Troparul Paraclisului. Glasul al 4‐lea. Cel ce Te‐ai înălţat pe Cruce. 
Pe cei ce’ţi cântă Adormirea, Fecioară,‫٭‬ 
prin care, Maică, te‐ai suit la viaţă‫٭‬şi ai şezut de‐a dreapta Fiului tău‫٭‬ 
acoperă‐i pururea‫٭‬în nevoi şi necazuri,‫٭‬ 
iertare greşalelor‫٭‬mijlocind ca o maică‫٭‬ 
şi har şi milă celor ce cinstim,‫٭‬Stăpâna lumii,‫٭‬cu dragoste slava ta. 

2
 Slavă. Şi acum. Asemenea. 
Pe norii cerului soborul de‐Apostoli‫٭‬la Adormirea ta venind de la margini,‫٭‬ 
s‐au sârguit la casa ta cu toţii a fi‫٭‬ 
trupul îngropându‐ţi‐l,‫٭‬cel curat, Preacurată,‫٭‬ 
slava mai presus de cer‫٭‬într‐un glas lăudând‐o; 
cu ale căror soliri să‐i păzeşti‫٭‬pe cei ce cântă,‫٭‬cinstind Adormirea ta. 
 
Psalmul 50. 
Miluieşte‐mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor 
Tale  şterge  fărădelegea  mea.  Mai  vârtos  mă  spală  de  fărădelegea  mea  şi  de 
păcatul  meu  curăţeşte‐mă.  Că  fărădelegea  mea  eu  o  cunosc  şi  păcatul  meu 
înaintea  mea  este  pururea.  Ţie  Unuia  am  greşit  şi  vicleşug  înaintea  Ta  am 
făcut, ca să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca 
Tu. Că iată, în fărădelegi m’am zămislit şi în păcate m’a născut maica mea. Că 
iată,  adevărul  ai  iubit,  cele  nearătate  şi  cele  ascunse  ale  înţelepciunii  Tale  ai 
arătat  mie.  Stropi‐mă‐vei  cu  isop  şi  mă  voi  curăţi,  spăla‐mă‐vei  şi  mai  vârtos 
decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura‐se‐vor 
oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile 
mele  şterge‐le.  Inimă  curată  zideşte  întru  mine,  Dumnezeule,  şi  duh  drept 
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi 
Duhul Tău cel Sfânt nu’L lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii Tale şi cu 
duh  stăpânitor  întăreşte‐mă.  Învăţa‐voi  pe  cei  fără‐de‐lege  căile  Tale  şi  cei 
necinstitori  la  Tine  se  vor  întoarce.  Izbăveşte‐mă  din  sângiuri,  Dumnezeule, 
Dumnezeul mântuirii mele; bucura‐se‐va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, 
buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, 
aş  fi  dat;  arderi  de  tot  nu  vei  binevoi.  Jertfa  lui  Dumnezeu  –  duhul  zdrobit; 
inimă  zdrobită  şi  smerită  Dumnezeu  nu  va  urgisi.  Fă  bine,  Doamne,  întru 
bunăvoirea  Ta  Sionului  şi  zidească‐se  zidurile  Ierusalimului.  Atunci  vei 
binevoi jertfa dreptăţii, ridicare şi arderi de tot. Atunci vor pune pe altarul Tău 
viţei. 
 
C a n o n u l, al cărui acrostih este la greci 
„Născătoarea lui Dumnezeu pe noi să ne acoperi. Al lui Gherasim”. 
 
Peasna Ia. Glas 8. Trecând Israil. 
Născându‐L trupeşte pe Dumnezeu,‫٭‬durerea trupească‫٭‬şi primejdiile lumeşti‫٭‬ 
alungă‐le, Maică Preacurată‫٭‬de la cei ce cântăm Adormirea ta. 
Suindu‐te’n slava Fiului tău,‫٭‬harul Tău de maică‫٭‬l‐ai lăsat tuturór în dar‫٭‬ 
celor ce, Fecioară, îţi cântă‫٭‬dumnezeiască la Dânsul Mutarea ta. 

3
Sălaş luminos al lui Dumnezeu‫٭‬mutat întru totul‫٭‬la sălaşurile cereşti,‫٭‬ 
cerească fă şi inima, Fecioară,‫٭‬celor ce‐ţi cântă, Mireasă a Domnului. 
Senin dă şi pace şi linişte‫٭‬nouă, Preacurată,‫٭‬celor care îţi lăudăm‫٭‬  
Suirea ta de‐aici către ceruri‫٭‬pe care Îngerii, Maică, o laudă. 
 
Peasna a III . Cel ce bolta cerească (Οὐρανίας ἁψίδος). 
a

Adunându‐se, Maică,‫٭‬ai lui Hristos Ucenici‫٭‬ 
la dumnezeiasca chemare‫٭‬trupul ţi‐au îngropat; 
cu rugăciunile lor‫٭‬dă‐ne şi nouă, Fecioară,‫٭‬ 
tuturor creştinilor‫٭‬cald ajutorul tău. 
Izbăveşte din boală‫٭‬şi din ispite pe robii tăi,‫٭‬ 
care cu credinţă, Fecioară,‫٭‬cântă Mutarea ta, 
şi năvălirile‫٭‬preavicleanului şarpe‫٭‬  
potoleşte‐le degrab‫٭‬cu mijlocirea ta. 
Izvorăşte‐ne apa‫٭‬dumnezeieştii vi‐eţi,‫٭‬ 
cea cu netrupeasca dulceaţă,‫٭‬pururea ca un crin‫٭‬ 
al bunătăţii cereşti‫٭‬izvorâtor, Preacurată,‫٭‬ 
celor cu dragoste‫٭‬cântăm Adormirea ta. 
Chipul soarelui, Maică,‫٭‬preastrălucit ai luat‫٭‬ 
Soarelui dreptăţii Cel mare‫٭‬maică făcându‐te;‫٭‬ 
ci întunericul‫٭‬ticălosului suflet‫٭‬  
risipeşte‐mi‐l acum‫٭‬cu strălucirea ta. 
 
Apoi aceste 2 tropare: 
Ajută‐ne,‫٭‬de‐Dumnezeu‐Născătoare prealăudată,‫٭‬ 
în necazuri şi’n întristări‫٭‬pe cei care lăudăm‫٭‬  
a ta Adormire fără de moarte. 
Îndură‐te,‫٭‬de‐Dumnezeu‐Născătoare prealăudată,‫٭‬  
şi chinul meu cel trupesc‫٭‬degrab conteneşte‐mi’l‫٭‬ 
şi vindecă’mi sufleteasca durere. 
 
Sedealna. Glasul al 2‐lea. Πρεσβεία θερμή. 
La cer te‐ai mutat‫٭‬ca Maica Ziditorului‫٭‬ 
şi’n slavă suind,‫٭‬pe toate covârşitu‐le‐ai‫٭‬  
ci strigăm, Fecioară fără prihană, ţie neîncetat,‫٭‬ 
Soleşte celor ce te laudă‫٭‬iertare‫٭‬la Fiul şi Dumnezeul tău. 
 
Sau după structura părintelui Gherasim 
La cer te‐ai mutat‫٭‬cu sfântă Adormirea ta‫٭‬ 
şi’n slavă suind‫٭‬pe toate covârşitu‐le‐ai‫٭‬ ca Maica Ziditorului;‫٭‬ 
ci strigăm, Fecioară, ţie ne’ncetat,‫٭‬ 

4
 Iertare celor ce te laudă‫٭‬soleşte‫٭‬la Fiul şi Dumnezeul tău. 
 
Peasna a IVa. Auzii Dumnezeule (Εἰσακήκοα Κύριε). 
Dă tărie, Stăpâna mea,‫٭‬celor chinuiţi de boală şi patimă‫٭‬ 
care cântă Adormirea ta,‫٭‬Pururea‐Fecioară, lăudându‐te.‫٭‬ 
Adormit‐ai, suindu‐te‫٭‬la dumnezeiescul sălaş întru sfinţenie,‫٭‬ 
izbăvire dăruindu‐le‫٭‬celor care cântă Adormirea Ta. 
Alerga‐t‐au Apostolii,‫٭‬Maică, la Mutarea ta adunându‐se‫٭‬ 
şi măririle dumnezeieşti‫٭‬cu străine graiuri lăudându‐le. 
Ne’ntinat arătându‐te‫٭‬cort al întrupării de sus a Domnului,‫٭‬   
Născătoare a Cuvântului,‫٭‬de necuvântare izbăveşte‐ne. 
 
Peasna a V . Fă‐ne luminaţi (Φώτισον ἡμᾶς). 
a

Gol, fără de trup,‫٭‬arătându‐se mormântul tău,‫٭‬ 
ne dăruieşte celor ce îţi cântăm‫٭‬  
sfinţire, Maică,‫٭‬şi luminare şi har de sus. 
Pacea lui Hristos‫٭‬şi vi‐a‐ţă fără tulburări,‫٭‬ 
Prealăudată, dăruieşte‐le acum‫٭‬ 
celor ce cântă‫٭‬dumnezeiască Mutarea ta. 
Oştile cereşti‫٭‬către cer, Maică, purtându‐te,‫٭‬ 
te‐au lăudat, Preacurată, întru cântări‫٭‬ 
cu ale căror‫٭‬soliri pe noi mântuieşte‐ne. 
Cursele zdrobind‫٭‬cele tari ale vrăjmaşului,‫٭‬ 
ce ni le ’ntinde, Maică, neîncetat,‫٭‬ 
fă‐te scăpare‫٭‬tuturór credincioşilor. 
 
Peasna a VI . Vărsa‐voi (Τὴν δέησιν). 
a

De‐a vieţii‫٭‬înviforare scapă‐ne‫٭‬şi de iarna cumplitelor patimi‫٭‬ 
pe cei ce sfântă Mutarea ta, Maică,‫٭‬o prăznuim cu credinţă şi dragoste,‫٭‬ 
prin care te‐ai suit la cer,‫٭‬Împărăteasă a toate făcându‐te. 
Venit‐a‫٭‬la casa ta tot soborul‫٭‬de Apostoli pe nori, Preacurată,‫٭‬ 
şi în mormânt îngropatu‐ţi‐au trupul‫٭‬cel preacurat în grădina Ghetsimaní;‫٭‬ 
ci, Maică, ’nvredniceşte‐mă‫٭‬luminării cereşti cu solirea lor. 
Mormântul‫٭‬a izvorât sfinţenie,‫٭‬cortul tău cel curat odihnindu‐l,‫٭‬ 
şi îi sfinţeşte pe cei ce cu frică,‫٭‬de‐Dumnezeu‐Născătoare, se‐apropie;‫٭‬ 
ci sufletul şi inima,‫٭‬Preacurată, sfinţeşte‐mi cu harul tău. 
Mutatu‐te‐a‫٭‬de pe pământ către slava‫٭‬cea cerească, Stăpână a lumii,‫٭‬ 
Cel întrupat din curatele’ţi sângiuri‫٭‬ 
– cum Însuşi ştie – Cuvântul lui Dumnezeu;‫٭‬ 
pe Care roagă‐L pentru noi‫٭‬să ne ierte degrabă păcatele. 
 

5
 Apoi aceste 2 tropare: 
Ajută‐ne,‫٭‬de‐Dumnezeu‐Născătoare prealăudată,‫٭‬ 
în necazuri şi întristări‫٭‬pe cei care lăudăm‫٭‬ 
a ta Adormire fără de moarte. 
Curată,‫٭‬care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit‫٭‬ 
L‐ai născut în zilele din urmă,‫٭‬ nu înceta rugându’L,‫٭‬  
ca una ce ai îndrăznire de maică. 
 
Ectenie şi Condacul. Glasul al 2‐lea. Τοῖς τῶν αἱμάτων σου.  
La Adormirea ta, Maică, se bucură‫٭‬cei pământeşti împreună cu cei cereşti;‫٭‬ 
acum şi pe noi slobozeşte‐ne‫٭‬din defăimare şi toate strânsorile,‫٭‬ 
că Maică‫٭‬te ştim îndurărilor. 
 
Prochimenul. Glasul al 4‐lea.  
Pomeni‐voi numele tău întru tot neamul şi neamul. 
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău  
şi va pofti împăratul frumuseţea ta. 
 
 
Evanghelia de la Luca (. 
În zilele acelea, sculându‐se Maria, s‐a dus în grabă la munte, într‐o cetate a lui Iuda; 
şi  a  intrat  în  casa  lui  Zaharia  şi  s‐a  închinat  Elisabetei.  Şi  când  a  auzit  Elisabeta 
închinăciunea  Mariei,  a  săltat  pruncul  în  pântecele  ei;  şi  s‐a  umplut  de  Duh  Sfânt 
Elisabeta  şi  a  strigat  cu  glas  mare  şi  a  zis:  Binecuvântată  eşti  tu  între  femei  şi 
binecuvântat  este  rodul  pântecelui  tău.  Şi  de  unde  mie  aceasta,  ca  să  vină  Maica 
Domnului  meu  la  mine?  Că  iată,  cum  a  ajuns  glasul  închinăciunii  tale  în  urechile 
mele, a săltat pruncul de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este cea care a crezut că 
se  vor  împlini  cele  spuse  ei  de  la  Domnul.  Şi  a  zis  Maria:  Măreşte  sufletul  meu  pe 
Domnul şi s‐a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre 
smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi‐a făcut 
mie măriri Cel  Puternic şi  sfânt  numele Lui. Şi mila Lui în neamul  neamurilor  spre 
cei  ce  se  tem  de  El.  Făcut‐a  tărie  cu  braţul  Său,  risipit‐a  pe  cei  mândri  cu  cugetul 
inimii  lor.  Surpat‐a  pe  cei  puternici  de  pe  scaune  şi  a  înălţat  pe  cei  smeriţi,  pe  cei 
flămânzi i‐a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i‐a scos afară deşerţi. Luat‐a pe Israel, 
sluga Său, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi 
seminţiei lui, în veac. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s‐a întors la 
casa ei. 
Slavă.  
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive,  
curăţeşte mulţimea greşalelor noastre. 
Şi acum.  
Pentru rugăciunile Maicii Tale curate, Milostive,  
curăţeşte mulţimea greşalelor noastre. 

6
 
Apoi stihul: Miluieşte‐mă, Dumnezeule, după mare mila Ta  
şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. 
Şi Prosómia aceasta. Glas 6.  
Cu totul nădejdile (Ὅλην ἀποθέμενοι). 
Domnul înălţându‐te‫٭‬de jos la slava cerească‫٭‬ 
ca Maica’mpăratului‫٭‬ai şezut de‐a dreapta Lui, proslăvindu‐te,‫٭‬ 
dăruind celor ce‫٭‬Adormirea’ţi cântă‫٭‬dezlegare datoriilor,‫٭‬harul şi mila Lui;‫٭‬ 
pentru care, Maică, rugămu‐te:‫٭‬  
Stăpână, izbăvindu‐ne,‫٭‬acoperământ fii şi pavăză‫٭‬ 
în toată năvala‫٭‬vrăjmaşilor, în boli şi în nevoi‫٭‬ 
celor ce pururi cu dragoste‫٭‬te mărim cu laude. 
 
Peasna a VIIa. Tinerii ce mersese (Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας). 
Mijloceşte iertare‫٭‬şi scăpare din patimi de multe feluri degrab;‫٭‬ 
că toţi cu bucurie‫٭‬a ta Adormire‫٭‬o cântăm, lăudându‐te: 
Bucură‐te a noastră‫٭‬apărătoare Doamnă. 
Tot pământul şi cerul‫٭‬de a ta Adormire se veselesc într‐un glas;‫٭‬ 
cu care şi tristeţea‫٭‬din suflet risipeşte‐mi,‫٭‬Preacurată, să‐ţi cânt aşa: 
Bucură‐te a noastră‫٭‬şi‐a îngerilor slavă. 
Întru slavă suit‐ai‫٭‬şi, Fecioară, de‐a dreapta Fiului tău ai şezut;‫٭‬ 
ci, Maică, şi pe mine‫٭‬cu oile de‐a dreapta‫٭‬să mă numeri, Stăpâna mea,‫٭‬ 
în ceasul judecăţii‫٭‬cei înfricoşătoare. 
Cel ce lumii fiinţă‫٭‬la’nceput dăruit‐a, Cuvântul Tatălui,‫٭‬ 
născutu‐S’a din tine;‫٭‬soleşte, dar, la Dânsul,‫٭‬milostiv arătându‐ni’L; 
Bine eşti cuvântat‫٭‬Dumnezeul părinţilor noştri. 
 
Peasna a VIII . Pe Împăratul Ceresc (Τὸν Βασιλέα). 
a

Dă întărire,‫٭‬de‐Dumnezeu‐Născătoare,‫٭‬sufletească acum şi trupească‫٭‬ 
celor ce se’nchină‫٭‬icoanei Adormirii. 
Sfinţii Apostoli‫٭‬s‐au adunat de la margini‫٭‬să îngroape trupul tău, Preacurată, 
cu carii Adormirea‫٭‬ţi‐o lăudăm, Fecioară. 
Pe cei ce‐ţi cântă‫٭‬Adormirea păzeşte‐i‫٭‬de săgeata celui rău, o, Stăpână,‫٭‬ 
cu acoperământul‫٭‬tău acoperindu‐i. 
Stând împotriva‫٭‬pierzătoarelor patimi,‫٭‬dă’mi tărie, Cu‐dar‐dăruită,‫٭‬ 
scăpându‐mă, Maică,‫٭‬ pe mine, ticălosul. 
 
Peasna a IXa. Fecioară preacurată (Κυρίως Θεοτόκον). 
Mutatu‐te‐ai la ceruri,‫٭‬Maică a Vi‐e‐ţii,‫٭‬şi către dorul ceresc îi înalţi pe toţi‫٭‬ 
care îţi cântă, Fecioară,‫٭‬slăvită Mutarea ta. 

7
 Cu‐totul‐luminoasă‫٭‬Făclie a Luminii,‫٭‬
cu harul tău străluceşte‐i de‐a pururea‫٭‬ 
pe cei ce‐ţi cântă Mutarea,‫٭‬Maică, la Fiul tău. 
Cântăm cu cei din ceruri,‫٭‬Cu‐dar‐dăruită,‫٭‬
dumnezeiasca şi sfânta Mutarea ta,‫٭‬ 
şi pretutindeni, Stăpână,‫٭‬vestim ajutorul tău. 
Deasupra grijii lumii‫٭‬mintea mea arat’o,‫٭‬
de‐Dumnezeu‐Născătoare, cu harul tău, 
şi de furia cumplită‫٭‬a dracilor scapă‐mă. 
 
Apoi Cuvine‐se cu adevărat şi megalinariile: 
 
La ceruri suit‐ai de pe pământ‫٭‬ 
ca o preaslăvită‫٭‬Împărăteasă a tuturor‫٭‬ 
şi‐ai stătut de‐a dreapta Fiului tău, Stăpână,‫٭‬ 
dând binecuvântare‫٭‬ lumii de‐a pururea. 
Venind de la margini, s‐au adunat‫٭‬ 
pe nori deîndată,‫٭‬cu puterea Duhului Sfânt,‫٭‬ 
Apostolii Domnului,‫٭‬Maică Preacurată,‫٭‬ 
în groapă să aşeze‫٭‬trupul tău preacurat. 
Îngerii şi oamenii cu cântări‫٭‬ 
îţi cântă Mutarea,‫٭‬Născătoare de Dumnezeu,‫٭‬ 
că tu, întru naştere, cerul şi pământul‫٭‬ 
preaminunat unit‐ai,‫٭‬Maică a Domnului. 
În satul tău, Maică, Ghetsimaní‫٭‬ 
trupul tău mutat‐au,‫٭‬cel de‐viaţă‐începător,‫٭‬ 
Apostolii Domnului‫٭‬plini de bucurie‫٭‬ 
şi în mormânt, Fecioară,‫٭‬l‐au pus cu evlavie. 
Acoperitoare fă‐te degrab‫٭‬ 
celor care cântă‫٭‬Adormirea ta ne’ncetat‫٭‬ 
Cea plină de daruri, Marie Preacurată,‫٭‬ 
iertare de greşale‫٭‬solindu‐ne pururea. 
Izvorule plin de milostiviri,‫٭‬ 
caută din ceruri‫٭‬peste cei care te rugăm‫٭‬ 
şi pace soleşte‫٭‬nouă şi mântuire,‫٭‬ 
celor ce Adormirea,‫٭‬Fecioară, o lăudăm. 
Cu toate oştirile îngereşti,‫٭‬  
cu Botezătorul,‫٭‬cu Apostolii cei slăviţi‫٭‬ 
şi cu tot soborul Sfinţilor, Stăpână,‫٭‬ 
Fiului tău te roagă‫٭‬ toţi să ne mântuim.  
 

8
 Apoi Apolis şi Prosomia. Glas 2.  
Doamne de pe Cruce (Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου). 
Celor ce cu dragoste cinstim‫٭‬a ta Adormire slăvită,‫٭‬Maică a Domnului,‫٭‬ 
scăpare arată‐te‫٭‬în tot necazul cumplit;‫٭‬ 
şi iertare greşalelor‫٭‬şi milă şi pace,‫٭‬ca o maică, cere‐ne‫٭‬de la Hristos Dumnezeu,‫٭‬ 
celor ce scăpăm cu credinţă‫٭‬la solirea ta preafierbinte,‫٭‬ 
cea a bunătăţii tale pururea. 
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi  
şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul. 
Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu,  
păzeşte‐mă sub acoperământul tău. 
şi acest tropar pe glasul întâi 
Pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi, Doamne,  
şi ale Născătoarei‐de‐Dumnezeu,  
pacea Ta dă‐ne‐o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un singur Îndurat. 
şi încheiem zicând 
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, 
Dumnezeul nostru, miluieşte‐ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin. 
 
 
 
 
 
‫٭٭٭‬ 
 
Maică, Adormirii tălmăcindu‐i canonul, 
cu Gherasim îţi cer şi eu, Sabin, harul. 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dumnezeului nostru slavă. Amin.