Sunteți pe pagina 1din 102

NOTIUNI GENERALE

Faptul de comert (in NCC a disparut conceptul) este orice activitate care da
nastere la raporturi juridice guvernate de legea comerciala si care se
intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori, fiind calificata ca o
activitate de intermediere in operatiunile de schimb  partile nu erau
ultimele sau singurele persoane care tranzactionau cu privire la acel bun.

Trasaturile esentiale ale comerciantului sunt intermedierea si castigul de


profit.

Doua sisteme de drept comercial:


 Obiectiv (Franta)- presupune ca un act de comert poate fi realizat de
catre orice persoana care are ca scop intermedierea (cu caracter periodic);
 Subiectiv (Germania)- pentru a face acte de comert, o persoana are
nevoie de autorizatie/ sa se inscrie in Registrul Comertului.

In Romania orice comerciant trebuie autorizat  sistem comercial subiectiv.

Dreptul comercial – ansamblu de norme juridice si de jurisprudenta/


cutume care se aplica relatiilor de intermediere dintre subiecte de drept
aflate pe pozitii de egalitate juridica, relatii in care cel putin una dintre parti
urmareste obtinerea unui profit.

Art. 3 NCC
(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre
profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte
de drept civil.
(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o
întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de
către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce
constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Întreprindere – termenul este folosit nu numai in legatura cu intreprinderea


comerciala, ci si in legatura cu cea necomerciala  scopul a fost acela de
unificare a celor doua ramuri (concept unficator si nu despartitor).

Intreprinderea este o activitate umana (organizata de una sau mai multe


persoane) cu o anumita structura, ce are un anumit scop (producerea,
administratrea sau instrainarea de bunuri servicii), insa, in viziunea NCC,
nu presupune obtinerea de castig. Profitul este de esenta activitatii
comerciale. Atunci cand nu este urmarita obtinerea de profit, avem de-a face
cu intreprinderea civila (fundatia, asociatia).

Cei care organizeaza o întreprindere se numesc profesionisti, care se


impart la randul lor in comercinati si necomercianti.
NCC nu foloseste cuvantul profit, ci castig, care provine dintr-o activitate cu
scop lucrativ. Ceea ce este de esenta profitului in sens comercial – acesta
este reinvestit in activitatea lucrativa.

Legea 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării


întreprinderilor mici și mijlocii– obiectivul actului normativ este acela de
a imparti intreprinderile comericale in functie de marime, pt a conferi unele
avantaje intreprinderilor mici (discriminare pozitiva).

OUG 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre


persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si
intreprinderile familiale reglementeaza modul in care functioneaza
persoanele fizice: fie privite ca atare, fie privite ca entitati fara personalitate
juridica – in sfera dreptului comercial.

Activitatea economica activitatea agricola, industriala, comerciala,


desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate
fi exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele
organizate sau unor beneficiari determinati ori determinabili, in scopul
obtinerii unui profit (art. 2 lit. a din OUG 44/2008).

Intreprinderea economica este definita ca fiind activitatea economica


desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse
financiare, forta de munca atrasa, materii prime, mijloace logistice si
informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute
de lege (art. 2 lit. f din OUG 44/2008).

Art. 1. Izvoarele dreptului civil


(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale
ale dreptului.
(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa
acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când
nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.
(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în
măsura în care legea trimite în mod expres la acestea.
(4) Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt
recunoscute ca izvoare de drept.
(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului
uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile
sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la
proba contrară.
(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma)
şi uzurile profesionale.
Ierarhia izvoarelor dreptului comercial :
1. Codul Civil, legi, O.G. + acte administrative unilaterale;
2. Uzante;
3. Legea care e cea mai apropiata pentru raportul respectiv (legea vecina) 
analogia legii;
4. Principiile fundamentale ale dreptului (NCC/ Constitutie).

Anterior datei de 1 octombrie 2011, principalul izvor al Dreptului comercial


era Codul comercial. Dupa aceasta data, principal izvor este reprezentat de
Codul civil.

Codul comercial nu a fost, insa, abrogat in totalitate, in prezent fiind in


vigoare normele juridice reglementate in materia Dreptului marin. In plus,
partea abrogata a Codului comercial continua sa aiba relevanta juridica in
temeiul art. 102 & 103 din Legea de punere in aplicare. Cele doua texte de
lege reglementeaza aspectele de drept tranzitoriu, astfel, potrivit art. 102,
actele juridice sunt guvernate de legea in vigoare la data incheierii lor, iar
art. 103 precizeaza faptul ca faptele juridice sunt guvernate de legea in
vigoare la momentul producerii sau savarsirii lor.

În cazurile reglementate de lege, uzanțele se aplică dacă se face trimitere la


acestea (uzanța se aplică, deci, în temeiul normei de trimitere). Exemplu:
art. 2010 în materie de mandat, art. 1494 în materie de plată. În cazurile
nereglementate de lege, uzanțele se aplică în temeiul articolului 1 din Codul
Civil. În doctrină, s-a indicat semnificația sintagmei ”cazuri neprevăzute de
lege” , opinia majoritară fiind în sensul că este vorba despre situații care nu
își găsesc reglementarea nici în legea specială, nici în elgea generală,
argumentul principal fiind acela că în Codul Civil art. 1 nu distinge între
categoriile de legi.

Uzanțele au două definiții – una legală și una doctrinară. Definiția legală:


potrivit art. 1 (6) NCC – prin uzanțe se înțelege obiceiul sau cutuma și
uzurile profesionale. Codul Civil nu a definit, însă, și aceste două concepte,
motiv pentru care a fost necesară intervenția doctrinei. Astfel, la nivel
doctrinar, s-a considerat că cele două concepte nu diferă pe fond ci
diferențele se regăsesc în sfera ariei în care s-au născut, respectiv obiceiul
sau cutuma se naște în afara desfășurării unei activități economice, în timp
ce uzurile profesionale se nasc în cadrul desfășurării activității economice.

Definiția doctrinară: potrivit doctrinei, suntem în prezența unei uzante


atunci când se întrunesc cele două elemente:
 Elementul obiectiv: o practică generalizată, repetată, îndelungată și
constantă adică uniformă;
 Elementul subiectiv: constă în modul în care se raportează subiectele
de drept la practica reprezentând elementul obiectiv, astfel, pentru a fi în
prezența unei uzanțe, subiectele de drept trebuie să considere că practica
are natura unei norme juridice.
Uzantele comerciale – sunt conventionale si se gasesc in sfera activitatilor
economice. Acestea reprezinta practici cu caracter de repatabilitate,
acceptate de o sfera suficient de mare de comercianti dintr-un anumit sector
de activitate, care interpreateza reglementarile dintr-un domeniu, sau chiar
le completeaza.

Uzantele normative – au forta unui act normativ. Ele nu ajuta partile sa


inteleaga cum ar trebui sa-si desfasoare activitatea, ci le ghideaza actiunea
ca si o norma de lege. Noi nu avem acest tip de uzante.

Spre deosebire de VCC, NCC stabileste o ierarhie cu privire la situatiile


neclare pentru parti: lege, uzante, dispozitii legale asemanatoare (analogie),
principiile de drept. Uzante se gasesc in domeniul transporturilor – de
exemplu transporturile maritime – stalii si contrastalii.

Spre deosebire de situația în care se invocă legea , în cazul invocării unei


uzanțe, aceasta trebuie dovedită. Astfel, cel care invocă incidența unei
uzanțe, trebuie să probeze cele două elemente alcătuind conținutul unei
uzanțe, respectiv elementul obiectiv și elementul subiectiv. Mijloacele de
probă ce pot fi folosite sunt reglementate prin Codul de Procedură Civilă
dar și prin Codul civil. Potrivit Codului de Procedură Civilă, fiind vorba
despre fapte juridice, poate fi folosit orice mijloc de probă. Codul Civil face
referire în articolul 1 la un mijloc de probă, respectiv prezumția relativă.
Astfel, potrivit art.1 (5), uzanțele publicate în lege, elaborate de către entități
sau autorități organizate în domeniu, se prezumă că există până la proba
contrarie. Cu titlu de exemplu, sunt astfel de entități Camera de Comerț
Internațional de la Paris sau Institutul Internașional pentru Unificarea
Dreptului Privat. Pe plan intern, Camera de Comerț și Industrie a României
este autorizată de lege să elibereze certificate privind uzanțele comerciale.

Principii de sorginte civila care se aplica si in comercial:

1.Egalitatea juridica a partilor presupune faptul ca partile in momentul in


care intra intr-un raport juridic, ele se bucura de aceeasi protectie juridica
din partea legii.

Egalitatea juridica nu inseamna egalitate economica. In comercial de cele


mai multe ori partile nu se afla pe picior de egalitate economica. De aici
rezulta ca egalitatea juridica este iluzorie (vezi negocierile). Exista solutii
pentru a reechilibra pozitia partilor precum legislatia privind protectia
consumatorilor/ legislatia privind concurenta, care creeaza discriminare
pozitiva.

2.Autonomia de vointa – mai mult decat in civil, tinde sa fie ingradita de


norme de ordine publica (norme imperative - vezi legea societatilor
comerciale, legea insolventei, legislatia bancara).

3. Ocrotirea proprietatii private


Principii specifice dreptului comercial:

1.Principiul aparentei

a)Intelesul comun: Initial a existat doar la nivel jurisprudential. Actualmente


avem art.17 NCC – care reia ceea ce s-a dezvoltat in jurisprudenta.

Art. 17 Eroarea comună şi invincibilă


(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât
are el însuşi.
(2) Cu toate acestea, când cineva, împărtăşind o credinţă comună şi
invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o
anumită calitate juridică, instanţa judecătorească, ţinând seama de
împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va
produce, faţă de cel aflat în eroare, aceleaşi efecte ca şi când ar fi
valabil, afară de cazul în care desfiinţarea lui nu i-ar cauza niciun
prejudiciu.
(3) Eroarea comună şi invincibilă nu se prezumă.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile în materie de carte
funciară şi nici în alte materii în care legea reglementează un sistem de
publicitate.

Error communis facit ius presupune ca o persoana de buna-credinta se


bazeaza pe o situatie aparenta, care in realitate nu este intemeiata juridic si
orice alta persoana asemanatoare, in aceeasi situatie, ar intra in acelasi
raport. Actul juridic incheiat de persoana in eroare este valabil din punct de
vedere juridic – vanzarea bunului altuia in materie mobiliara.

b)Intelesul specific: In comercial principiul aparentei inseamna ca relatiile


comerciale sunt in general valabile, daca partea care a intrat in aceste
relatii, datorita particularitatilor incheierii situatiei respective, a fost indusa
in eroare (principiul aparentei este mai lax in comercial). O intreaga
institutie se bazeaza pe aparenta in comercial: institutia titlurilor de valoare.

2.Pricipiul caracterului oneros - fiecare parte este prezumata a fi intrat in


raportul juridic cu scopul de a castiga.

3.Principiul securitatii creditului - relatiile sunt prinse ca intr-un joc de


domino  viziunea de ordine publica. In comercial: orice relatie comerciala
trebuie protejata si trebuie interpretata in asa fel incat ea sa permita
finalizarea ei, astfel incat fiecare dintre parti sa aiba minimum de
discomfort. Cei care nu-si mai pot onora obligatiile comerciale sunt eliminati
foarte repede din circuitul comercial.

4.Principiul celeritatii operatiunilor comerciale - Orice relatiei


comerciala trebuie interpretata in sensul ca ea favorizeaza circulatia
bunurilor si a serviciilor.

5. Principiul respectarii ordinii publice


REGISTRUL COMERTULUI

Registrul Comertului este organizat in baza unei legi speciale- Legea


26/1990 privind registrul comerțului.

Inregistrarile in RC sunt fie constitutive de drepturi – inregistrarea pentru


prima data a comerciantului, fie sunt realizate pentru opozabilitate.

RC presteaza un serviciu in interes public (actualmente se gaseste in


subordinea Ministerului Justitiei, anterior s-a gasit in subordinea Camerelor
de Comert si Industrie – care sunt asociatii profesionale).

El este organizat si tinut pe judete. Persoanele care au sediul comercial in


judetul respectiv se inregistreaza la RC din judetul respectiv.

Exista si un registru national care centralizeaza toate inregistrarile judetene


– rolul sau este de centralizare si de verificare (verifica inregistrarile care
intra in conflict - cel mai adesea conflictele apar cu privire la denumiri
*procedura de rezervare firma*).

RC functiona sub control judiciar. Aproape toate inregistrarile erau verificate


de un judecator delegat – de la Tribunal, sectia comerciala. Controlul
judecatorului delegat era numai de legalitate, nu si de oportunitate. El
verifica daca s-au urmat pasii prevazuti de lege pentru realizarea respectivei
operatiuni. Acum controlul se realizeaza de persoanele imputernicite de
Directorul General al RC.

Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009: „Prin


derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente,
competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului
şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a
judecătorului delegat aparţine, până la reglementarea activităţii de
înregistrare în registrul comerţului efectuată de registratori comerciali,
directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau
persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului
Naţional al Registrului Comerţului."

Acest control este o procedura gratioasa (Procedura necontencioasa


voluntara, gratioasa reprezinta acea procedura sub imperiul careia instanta
de judecata este abilitata cu solutionarea unor cereri pentru a caror
dezlegare nu este necesara stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta
persoana), nu contencioasa. Aici avem comerciantul, pe de o parte, si
referentul RC, pe de alta parte care efectueaza un control.
Exista si situatii in care procedura este litigioasa. Acesta este cazul radierii.
Comerciantii pot sa ceara in instanta radierea – dar ei se afla in litigiu cu
RC, in cazul acesta.

Actiunea in radiere – operatiune de inlaturare a unei inregistrari din RC –


operatorul RC este obligat sa o faca de fiecare data cand legea o cere.

Actiunea in radiere trebuie introdusa in termen de 1 an de la data la care


s-a produs evenimentul care da nastere la dreptul de radiere. Poate fi
admisa numai daca se face dovada existentei unei hotarari judecatoresti
anterioare prin care au fost modificate sau anulate actele ce au stat la baza
inregistrarii a carei radiere se colicita, daca prin acea hotarare nu s-a dispus
mentionare ei in RC.

Operatiunile realizate in scop de opozabilitate:


 Instrainarea licentelor, a marcilor – efectul translativ se face prin
inregistrarea OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci);
 Inchirierea, gajarea fondului de comert (partea materiala a intreprinderii,
activul intreprinderii, ceea ce foloseste comerciantul pentru a-si
desfasura activitatea);
 Insolventa.

Legea cere ca unele inregistrari sa fie facute publice si prin alte mijloace de
publicitate – de exemplu prin publicare in Monitorul Oficial.
FONDUL DE COMERT

Fondul de comert reprezinta ansamblul bunurilor mobile si imobile,


corporale si incorporale – marci, firme, embleme, brevete, inventii, vad
comercial – utilizate de un operator economic in vedere desfasurarii
activitatii sale.

OUG 88/2018 a modificat Legea 85/2014 a insolventei si a reintrodus


definitia fondului de comert. Nu exista comerciant fara fond de comert.

Continutul sau este dinamic chiar daca legea limiteaza elementele pe care le
poate avea. El nu poate constitui un patrimoniu, pentru ca nu are latura
pasiva. Fondul de comert si masele patrimoniale de afectatiune nu sunt
notiuni echivalente, acestea se suprapun numai in ceea ce priveste activele.

Fondul de comert se poate considera o aplicare particulara a


universalitatii de fapt si nu poate fi considerat un bun incorporal (cum se
considera in doctrina inainte de NCC).

Universalitatea de fapt contine un ansamblu de bunuri care apartin


aceleiasi persoane si care sunt folosite pentru o destinatie comuna. Aceasta
nu are un regim juridic propriu  art. 541 (2) NCC, dar fondul de comert
da, fiind stabilit de actele juridice incheiate cu privire la acesta.

La inceput se considera ca fondul de comert contine numai bunuri mobile.


Treptat, practica a introdus in fondul de comert si imobilele specializate,
cum ar fi imobilul in care isi are sediul societatea. Mai apoi, au fost
introduse si alte imobile: fabrica, bunuri mobile care deveneau imobile prin
destinatie.

Fondul de comert se deosebeste si de intreprindere, dar au elemente


comune. In cadrul intreprinderii se includ forta de munca, capitalul care nu
sunt elemente ale fondului de comert. Este discutabil aspectul clientelei si al
firmei. De asemenea, intreprinderea ca atare nu are un regim juridic
propriu. Nu se pot incheia acte juridice cu privire la aceasta ca atare
(poate fi instrainata indirect - SD). Fondul de comert poate fi instrainat ca
atare fara sa dispara persoana instrainatorului.

Un comerciant are un singur fond de comert pentru ca are o singura


firma (se prevede in lege), iar fondul de comert are legatura indisolubila cu
aceasta. Unicitatea firmei duce la unicitatea fondului de comert, iar aceasta
din urma duce la unicitatea titularului.

In cazul persoanei fizice – comerciant: aceasta are 2 tipuri de patrimonii


de afecatiune – civil si comercial. In patrimoniul comercial se gaseste pe
partea de activ fondul de comert.
La persoana juridica – comerciant: nu exitsta de regula decat un singur
patrimoniu comercial si nu exista decat un singur fond de comert.
Elementele fondului de comert:

I.Bunuri incorporale:

1.Firma:
 Firma este denumirea sub care comerciantul desfasoara activitatea –
firma si fondul de comert sunt indisolubil legate. Functia primordiala
este aceea de a distinge intre comercianti. Nu se poate dobandi un drept
asupra firmei, fara a se dobandi acelasi drept asupra fondului de comert.
Firma se intinde asupra intregii mase de bunuri;
 Forma sub care trebuie sa se prezinte firma - Legea 26/1990:
 Persoana fizica: „se compune din numele comerciantului scris în
întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia”;
 Societate comerciala: avem reguli distincte dupa felul de societate
comerciala;
 Distinctivitatea – ceea ce inlatura confuzia firmei unui comerciant cu
firma altor comercianti. Si daca este similara, firma este privita prin
raportare la aria geografica si la comerciantii din aceeasi breasla. Astazi,
trebuie sa fie distinctiva la nivel national si in raport cu orice comerciant
din Romania. De aceea, ca etapa premergatoare inregistrarii firmei la RC,
apare rezervarea de firma (se verifica la nivel national daca exista sau
nu denumirea);
 Daca o persoana instraineaza fondul de comert poate sa isi schimbe
firma. Dobanditorul nu poate avea decat o singura firma deci, intr-o
astfel de situatie, elementele fondului de comert preluate sunt inglobate
in fondul de comert al dobanditorului sub firma acestuia !!!

2.Emblema:
 Este inregistrata pentru a produce efecte juridice (la RC) si este semnul
sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen;
 Trebuie sa aiba caracter de noutate, ca sa nu creeze confuzii;
 Nu este un element intrinsesc al fondului, fara de care nu se poate (sine
qua non)  poti sa ai fond de comert fara emblema, poti sa intrainezi
emblema fara fond de comert;
 Ajuta comerciantul sa se pozitioneze in fata consumatorilor;
 In anumite conditii emblema poate indeplini si elementele unei
proprietati intelectuale (desenul sau modelul intelectual);
 Poate fi instrainata;
 Uneori se suprapun cu marci, deosebirea fiind ca marca protejeaza
dreptul de proprietate intelectuala, pe cand emblema individualizeaza
activitatea;
 Emblema are doar protectie nationala, protectia dreptului la marca fiind
mai puternica.
3. Clientela:
 Este definita ca fiind abilitatea unui fond de comert de a atrage
cumparatori pentru produsele sau serviciile pe care le genereaza;
 Este acea valoare economica data de obisnuinta unui grup de persoane
determinat sau determinabil de a procura produsele si serviciile realizate
de comerciantul respectiv;
 Din perspectiva relatiei cu fondul de comert, clientela este un al doilea
element indispensabil comerciantului;
 Nu putem considera ca clientii sunt captivii unui fond de comert ci
trebuie sa avem in vedere dorinta lor de a cumpara bunuri si servicii de
la acel comerciant - dorintele actuale sau dorinte potentiale;
 Este un element incorporal – dar existand acesta obisnuinta, respectiv
aceasta potentialitate ca oamenii sa vina sa cumpere – e clar ca poti sa te
opui acelor mijloace care tind sa ii indeparteze de afacerea ta;
 Se poate suprapune cu clientela altui comerciant sau poate fi preluata de
alt comerciant fara a deveni un prejudiciu in sens civil (devine prejudiciu
cand preluarea incalca bunele practici in materie comerciala);
 Preluarea prin mijloace legale a clientelei nu este un fapt de raspundere
juridica, daca insa clientela este manipulata sa te paraseasca, atunci
comerciantul are mijloace legale de a se apara impotriva acestor actiuni
precum rapsunderea civila delictuala, raspunderea contraventionala,
chiar raspunderea penala;
 Comerciantul nu are un drept asupraa clientelei, acest „drept” vine din
relatia intre clientela si fondul de comert;
 Cand instrainam fondul de comert, pleaca si clientela;
 Vanzarile de nume de firma odata cu clientii, nu presupune fortarea
persoanelor sa cumpere din alta parte/ nu presupune vanzarea propriu-
zisa a clientelei.

4. Vadul comercial:
 Reprezinta aptitudinea locatiei unde isi desfasoara activitatea
comerciantul de a atrage cumparatori pentru produsele si serviciile
comerciantului;
 Este o particularizare a clientelei pentru o anumita categorie de
comercianti dintr-o anumita locatie.

5.Drepturile de proprietate intelectuala:


 Brevete, inventii, desene, know-how  intra si ele in fondul de comert;
 Protectia in legatura cu unicitatea produselor comerciantului.
Creantele nu intra in fondul de comert din cauza lipsei caracterului
permanent si din cauza caracaterului potential – ele se pot realiza sa nu. Se
considera ca pot fi un element al intreprinderii si nu al fondului de
comert!!!

Se poate gasi o exceptie - creantele indisolubil legate de activitatea


comerciala:
 in legatura cu utilitatile, pe ideea ca ele sunt neaparat utile fondului;
 creantele din contractele de munca pentru ca salariatii comerciantului
ajuta la exploatarea fondului de comert.

Avand in vedere ca nu exista o reglementare in acest sens, prudent ar fi sa


nu fie incluse - SD.

II.Bunurile corporale:

1.Bunuri mobile corporale: masini, echipamente, mobilier, materii prime,


materiale si marfurile produse si nevandute – stocurile.

2.Bunuri imobile corporale.

Banii sunt priviti ca element extern fondului de comert – pe argumentul ca


banii in sine nu reprezinta decat un element de cuantificare a unor creante
sau a unor bunuri, dar banii ca atare nu sunt folositi la productia de bunuri
si servicii, ei sunt un fel de combustibil pentru exploatarea fondului de
comert, nu un element static, un element de permanenta in fondul de
comert.

Raporturi juridice ce pot fi stabilite in legatura cu fondul de comert


(vanzare, inchiriere, ipoteci)

In legatura cu instrainarea fondului de comert:


 Trebuie inregistratata pentru opozabilitate in RC;
 Jurisprudenta si doctrina spun ca vanzatorul fondului de comert, chiar
daca nu este prevazut contractual acest lucru, isi asuma si o obligatie
(cutumiara) de neconcurenta pe o perioada de timp – el are obligatia de
abtinere pe o perioada rezonabila in a desfasura o activitate similara;
 Pentru a transfera un fond de comert, bunurile imobile trebuie
transferate in mod individual cu respectarea reglementarilor privind
Cartea Funciara.
Protectia juridica a fondului de comert

Fiind o universalitate de fapt, el nu poate fi obiect al posesiei si nu poate fi


dobandit prin uzucapiune. Totusi, nu pot fi folosite actiuni posesorii si nici
actiunea in revendicare pentru ca titularul nu are un drept real. Nu e nici
un drept de creanta clasic. Poate fi considerat un drept cvasireal, dar ceea
ce este clar este ca exista drepturi asupra fondului de comert.

Pentru a se apara in legatura cu incalcarile aduse fondului de comert,


titularul are doua actiuni:
 Actiune in despagubiri (delictuala sau contractuala);
 Actiunea in concurenta neloiala = forma speciala de raspundere civila
delictuala. Permite titularului sa obtina despagubiri de la cel care incalca
folosirea linistita a fondului de comert. Titularul poate sa ceara incetarea
actelor daunatoare fondului de comert – ordonanta presedintiala.
CATEGORII DE COMERCIANTI

Comercianti – persoane fizice

Persoana fizica trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina – intr-o opinie


s-a retinut ca inca de la 16 sub tutelea ar putea sa savarseasca fapte de
comert.

Pentru a dobandi capacitate de folosinta, conditia prealabila este


inregistrarea in RC (+ alte autorizatii administrative). Mai este nevoie si de o
autorizatie speciala data de catre primarie. Pentru anumite tipuri de
activitati trebuie obtinute si alte autorizatii.

Comerciantul se inregistreaza pentru ca vrea sa realizeze activitati de


intermediere cu scop de profit. NCC consacra principiul separatiei de
patrimonii formandu-se mai multe mase patrimoniale (patrimonii de
afectatiune). Astfel, fiecare masa patrimoniala are propriul sau regim.

Potrivit art.2 lit.j din OUG 44/2008 patrimoniul de afectaţiune este o masă
patrimonială în cadrul patrimoniului întreprinzătorului, reprezentând
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor afectate, prin declaraţie scrisă ori, după
caz, prin acordul de constituire sau printr-un un act adiţional la acesta,
exercitării unei activităţi economice;

Legiuitorul prin „persoană fizică autorizată” înțelege și cel care înființează


forma de organizare, și forma de organizare numită PFA. La celelalte două,
se face distincție între forma de organizare și titularul care a constituit-o.

Pentru conturarea regimului juridic al patrimoniului de afectațiune, trebuie


avute în vedere și art.20(1), art.26 și art.31 din OUG 44/2008, precum și
dispoziții din Legea 26/1990 privind Registrul Comerțului respectiv din
Ordinul ministrului justiției 2594/2008.

Comercianti persoane juridice – altele decat societatile comerciale

Exista principiul specialitatii care presupune ca poti sa inchei acte juridice


in legatura cu scopul persoanei juridice. Totusi la art. 206 NCC se prevede
ca persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile afara de
acelea care nu pot apartine decat persoanei fizice. La comrcianti nu se mai
aplica principiul specialitatii.

Capacitatea de exercitiu se exercita prin organele persoanei juridice =


organele de administrare, dar uneori este nevoie de acordul organului de
conducere.
I.Organizatiile cooperatiste + uniunile de organizatii cooperatiste

Au aceasta calitate de comerciant pe baza a doua argumente:


 pentru a dobandi personalitate juridica trebuie inregistrate in RC;
 ele desfasoara acte de intermediere sau prestari servicii, pe riscul lor cu
scopul de a obtine un profit.

Ceea ce le este specific acestor persoane juridice este faptul ca functionarea


lor si affectio societatis (scopul fundamental pentru care au fost constituite)
au in vedere principiul mutualitatii. Asta inseamna organizarea unei
activitati intre subiecte de drept cu scopul intr-ajutorarii reciproce in ultima
instanta a acestor subiecte de drept. EX: o cooperativa de invalizi.

II. Organele administratiei publice centrale sau locale

Unele dintre acestea, nu doar ca savarsesc acte comerciale, au si calitatea


de comercianti, celelalte au si o capacitate de drept comercial (o primarie
care vrea sa valorifice un activ din patrimoniul propriu incheie acte publice
in legatura cu acel activ).

EX: AVAS – organ al Administratiei publice centrale, in subordinea


Guvernului, care administreaza fie participarea statului la anumite societati
comerciale, fie monitorizeaza indeplinirea obligatiilor asumate de
cumparatorii societatilor cu capital de stat in procesul de privatizare. AVAS
face o intremediere - vinde active ale statului - si presteaza un serviciu de
monitorizare in legatura cu obligatiile comerciale.

III. Organizatii non-profit (fundatii/ asociatii)

Prin definitie nu au calitate de comerciant, scopul lor este nelucrativ, insa


chiar legea lor de organizarzea le permite sa desfasoare activitati economice
– ele dobandesc o capacitate comerciala (nu o capacitate de drept
comercial).

IV. Regiile Autonome

Se organizeaza si functioneaza in baza unei legi speciale din 1990


(15/1990). Sunt forme cu personalitate juridica si au ca scop organizarea
unei anumite activitati economice in subordinea unui organ al
Administratiei centrale. EX: RADET – prin el Consiliul Local al Municipiului
Bucuresti presteaza un serviciu public.

Criteriile dupa care apreciem ca o persoana este sau nu comerciant:


 Sa aiba un patrimoniu de afectatiune comercial;
 Sa desfasoare acte de comert pe riscul acelui comerciant cu scopul de a
obtine profit.
SOCIETATILE SIMPLE (CIVILE)

Societatea simplă presupune din perspectiva constituirii parcurgerea unei


etape unice constând în luarea deciziei de înființare a societății simple.
Procesul decizional intern trebuie însoțit de exteriorizarea deciziei, adică de
încheierea contractului de societate.

Contractul de societate este reglementat la art. 1881 NCC si urm. Este acel
contract prin care doua sau mai multe persoane se obliga intre ele sa puna
in comun aportul lor (forma materiala, munca) pentru a constitui pe baza
lor un fond care sa sprijine desfasurarea unei activitati care reprezinta
scopul principal al acestui contract. Activitatea are drept cauza ultima
impartirea castigurilor si pierderilor in acea activitate conform unui
algoritm stabilit in contractul de societate.

Clauza leonină este acea clauză în actul constitutiv al societăţii comerciale


prin care sunt favorizaţi unul/mai mulţi asociaţi (partea leului), în sensul că
sunt îndreptăţiţi la totalitatea câştigurilor sau sunt scutiţi de participarea la
pierderi. O astfel de clauza este considerata nescrisa.

Se considera contract de societate si acela conform caruia doua persoane


construiesc in regie proprie un imobil.

Elemente fundamentale ale contractului:


 Aportul la fondul comun;
 Scopul comun = affectio societatis;
 Impartirea castigurilor si pierderilor.

Ce aduce nou NCC fata de reglementarea anterioara – permite constituirea


unei persoane juridice pe baza contractului de societate simpla.

David: Totusi, reglementarea procedurii de dobandire a personalitatii (art.


1889 NCC) face imposibila constituirea socitatii simple numai pe baza NCC
pentru ca trebuie notata in RC.

Trasaturile contractului de societate simpla:


 Toate persoanele au caracterul generic de asociat, dar pot avea interese
divergente;
 Impartirea castigurilor si a pierderilor  caracter intuitu personae;
 Sinalagmatic, comutativ, cu titlu oneros;
 Contract cu executare succesiva;
 Se cere forma scrisa ad probationem.
Aportul la patrimoniul initial

Fondul comun = contributiile asociatilor = capitalul social* – pot fi bunuri


corporale, incorporale (banii sunt vazuti separat ca aport numerar),
important este sa fie un element de activ. Toate aceste aporturi aduse sau
promise in baza contractului formeaza patrimoniul initial al societatii.

*David: La momentul initial elementul de pasiv al societatii se numeste


capital social, de aceea este improprie exprimarea „aportul contribuie la
capitalul social”. Capitalul social din punct de vedere contabil nu reprezinta
bunurile privite individual, ci reprezinta active, bunuri ale societatii
comerciale  el este doar o reprezentare contabila a cifrei acestei
colectivitati. Capitalul social va sta in pasiv.

De ce sta capitalul pe pasiv? Cand se dizolva societatea, ideal este ca


asociatii sa recupereze ceea ce au investit – capitalul social. Este obligatia
societatii de a restitui aportul. Daca avem pierderi, in realitate nu mai avem
capital social  asociatii nu mai primesc nimic

Aportul trebuie sa se raporteze la aceeasi moneda – in functie de care se


stabileste contributia la castiguri sau la pierderi = baza participarii la
capitalul social. Niciodata nu va exista o echivalenta intre patrimoniu si
capital social. Aporturile dispar, dar efectele raman  cota de participare a
asociatului la decizii, castiguri si pierderi.

Regimul juridic al aporturilor  din incheierea contractelor asociatul isi


asuma obligatia de a aporta, dar el decide cu ce aport vine. Obligatia aceasta
este obligatia juridica de contributie. In momentul incheierii se realizeaza
si transferul (care nu este mereu un drept de proprietate, poate fi si de
folosinta). Transferul se numeste varsamant.

Daca in contractul de societate nu s-a mentionat cu ce titlu se constituie


aportul se prezuma ca este cu titlu de proprietate. Toti ceilalti asociati devin
coproprietari in functie de cota lor. Daca s-a transferat cu titlu de folosinta
 folosinta comuna.

In functie de forma pe care o imbraca aporturile ele sunt clasificate de


NCC:
 Aporturi numerar = suma de bani pe care o transferi societatii in orice
moneda;
 Aporturi bunuri corporale care pot fi mobile sau imobile;
 Aporturi bunuri incorporale (creante, actiuni, parti sociale, titluri de
valoare);
 Aporturi munca (experienta folosita in beneficiul societatii fara a avea
calitatea de salariat). In societatea simpla, pe baza acestui aport devin si
asociat (art. 1882 alin. 3 NCC).

Efectele juridice ale varsarii aporturilor  dobandirea calitatii de asociat 


dobandirea unor drepturi care permit functionarea in cadrul societatii.
Asociatii au drepturi egale si au aceleasi obligatii indiferent cat au subscris.
Totusi, ei nu sunt egali din punct de vedere economic. Fiind inegale
aporturile, cel are a investit mai mult risca mai mult si e normal sa aiba mai
multa putere cand se iau decizii.

Daca o persoana incalca obligatia de a varsa aportul dupa ce a fost pus in


intrziere, fiind obligat in baza art. 1895 NCC fata de toti asociatii si fata de
colectivitate in ansamblu, poate fi sanctionat prin excluderea din
societate. Societatea va continua sa existe, dar acel asociat nu va mai fi
parte la contract.

Valoarea totala a aporturilor nu inseamna valoarea totala a capitalului


social. Prima de subscriere = diferenta intre valoarea aportului si valoarea
nominala (ceea ce ti se recunoaste ca poti sa extragi din societate; element
conventional). Prima intra intr-un cont de capital care se numeste fond de
prima fiind la dispozitia tuturor asociatilor. El se va repartiza pe toti
asociatii in functie de contributia lor la valoarea nominala a capitalului
social.

Contributia cu prima nu este intotdeauna o liberalitate  poate urmari un


interes. Valoarea nominala este singura valoare care produce efecte juridice
intre asociati.

Art. 1894 alin. 2 vorbeste despre valoarea nominala! Capitalul este o datorie
si nu este corect tehnic juridic. Art. vorbeste despre un activ numit partea
de interes care ii da puterea in societate. Sunt bunuri active incorporale.

Partile de interes au un regim particular. Nu e un drept real sau de creanta


ci un drept ad hoc.

Fiecare parte de interes are o valoare nominala (strans legata de cea a


capitalului social) egala cu a celorlalti si confera drepturi egale. Diferenta o
face numarul de parti pe care le detine un asociat. Valoarea reala a partilor
de interes este data de piata si depinde de evolutia societatii! EX: Valoarea
aporturilor = 100  100 de parti de interes.

Fiecare parte este indivizibila si nu poate fi impartita in subunitati.

Circulatia partilor de interes = posibilitatea de a instraina:


 Mostenitorii devin titularii partilor de intres;
 Este posibila instrainarea catre alti asociati  se schimba raportul de
forta intre asociati  prin contract se pot impune limitari in acest caz;
 Cand dobanditorul este un tert  legea este stricta  transmiterea are
loc cu consimtamantul tuturor asociatilor.
Daca s-a instrainat cu titlu oneros fara acord, orice alt asociat are drept de
rascumparare. Dreptul se poate exercita in termen de 60 de zile de la data
la care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca instrainarea. Pretul trebuie
stabilit intotdeauna de un expert. Contractul de donatie este nul absolut 
pastrarea caracterului intuitu personae al contractului.

Daca valoarea stabilita de expert este mai mica decat cea platita de
cesionar? Diferenta va fi o pierdere  trebuie suportata de cedent.

Functionarea societatii

Functionarea intre asociati - raporturile de administrare in legatura cu


activitatea si patrimoniul societatii

Principii de functionare:
 principiul majoritatii – deciziile privind functionarea societatii se iau cu
majoritatea capitalului social, sau cu majoritatea voturilor;
 principiul dreptului fiecarui asociat de a participa la viata sociala –
dreptul de a cere informatii, dreptul de a participa la intruniri, de a vota,
de a propune persoane din conducerea societatii;
 dreptul de a primi o parte din patrimoniul social in caz de lichidare –
este o vocatie;
 dreptul de a primi o parte din castigul distribuibil;
 obligatia de a suporta o parte din pierderile societatii – obligatia de
suportare a datoriilor sociale – obligatie solidara, este o obligatie
subsidiara – mai intai incerc sa-mi recuperez creanta de la societate, apoi
trec la asociat – intre asociati pierderea se va suporta, astfel cum prevede
contractul de asociere;
 obligatia de neconcurenta – nici un asociat nu poate face concurenta
societatii, desfasurand activitati care intra in concurenta cu activitatile
societatii – nici in nume propriu, nici pe seama unui tert (daca ti-ai
incalcat obligatia, suporti pierderea in cazul in care activitatea ta a
generat o pierdere societatii si nu beneficiezi de castig, in cazul in care
activitatea ta a adus beneficii societatii);
 regulile de la indiviziune – pentru drepturile asupra bunurilor societatii
– actele de dispozitie (acordul celorlalti), de conservare (pot fi facute de
orice asociat);
 fiecare asociat poate lua din bunurile societatii sume pentru folosul
individual daca acest lucru este prevazut in contractul de societate,
altminteri nu ai voie sa iei decat ceea ce este necesar pentru desfasurarea
activitatii.

In afara de relatiile pe care asociatii le au intre ei in legatura cu contributia


la capitalul social si varsarea aporturilor (1) si a modurilor in care ei pot
folosi fondurile societatii (2), alte 2 aspecte importante sunt legate de
luarea deciziilor si administrarea societatii.
 Mecanismul de adoptare a hotararilor

Legea vorbeste despre mecanismul de luare a hotararilor – regula este data


de art. 1900 alin. 2 NCC  numai daca versi aportul ai drept de vot daca
prin contract nu s-a prevazut altfel. Sistemul de luare a deciziilor s-a
schimbat de la unanimitate la majoritate  art. 1910 NCC. Unanimitatea se
cere doar in doua situatii:
 modificarea contractului de societate;
 numirea unui administrator unic;
 orice clauza contrara se considera nescrisa.

Toate hotararile se iau in cadrul adunarii asociatilor. Prin contract se poate


prevedea modul de convocare si de desfasurare a adunarii. O hotarare se
poate adopta si prin consultarea scrisa.

Art. 1911  se refera la contestarea hotararilor la instanta. Pot contesta o


hotarare cei care nu au votat in favoarea ei indiferent ca au fost prezenti si
au votat impotriva sau ca nu au fost prezenti. Termenul (de decadere) este
de 15 zile care curge diferit in functie de participarea sau nu la adunare
(daca a participat- de la luarea hotararii, iar daca a lipsit- de la data la care
i-a fost comunicata, daca nu i-a fost comunicata- de la data la care a luat
cunostinta, dar nu mai tarziu de un an  art. 1912 NCC).

Este nevoie ca in anumite situatii asociatii sa poata participa in mod colectiv


la luarea deciziilor in vederea realizarii affectio societatis (scopului societatii).
Forma in care acestia fucntioneaza atunci cand iau decizii este adunarea
asociatilor.

Functionarea adunarii asociatilor este constituita ca un mic parlament:


 fiecare dintre asociati are dreptul de a aparticipa, de a lua cuvantul, de a
face propuneri, de a vota;
 adunarea asociatilor este forul ultim de decizie;
 pentru a se asigura ca fiecare asociat este auzit, dar si pentru ca pana la
sfarsitul adunarii o decizie sa poata fi luata se prevede în mod supletiv
regula majoritatii voturilor  actul constituitv poate prevedea, insa,
unanimitatea;
 voturile pe care le are fiecare asociat provin din relatia sa cu capitalul
social, de regula numarul de voturi este proportional cu participarea sa
la capitalul social.

!!!Este de discutat daca prin actul constitutiv se poate stabili si un alt


numar de voturi pentru asociati decat cel rezultat din cota de participare la
capitalul social. Aceasta problema este transata in legea societatilor
comerciale, in sensul ca titlurile de participare consacra drepturi egale – la
fiecare titlu de participare se ataseaza aceleasi drepturi si obligatii. In
alte legislatii pot exista titluri de participare care dau nastere la drepturi
diferite. Insa pe cale de exceptie, chiar legea prevede ca unul dintre
asociati poate avea mai multe drepturi decat altul. Aceasta regula nu este
consacrata ca atare de NCC, la art. 1900 – partile de interes dau drept de
vot, daca sunt integral platite. Nu se vorbeste insa despre inegalitate de
drepturi sau de voturi. In lipsa reglemntarii si avand in vedere ca in materie
de societate dreptul comun este NCC, putem spune ca asociatii pot sa
acorde unor titluri de participare mai multe drepturi decat altora (in
materia contractului de societate!).

In materie de contract de societate, pot asociatii sa atace o hotarare a


adunarii asociatilor pe motive de oportunitate? Opinia doctrinara – nu este
posibil, pentru ca astfel ar fi lipsit de continut principiul majoritatii.

Administratorii

Al doilea nivel decizional in cadrul societatii (a aparut din motive practice –


se ocupa de functionarea societatii) – nivelul administratorului  are o
putere derivata.

Vezi NCC art. 1913 si urm.

Administratorul este constituit din acele persoane care au dreptul de a


reprezenta societatea in relatiile juridice cu tertii si in acelasi timp au
dreptul de a savarsi actele de administrare in sens larg cu privire la bunurile
societatii, in vederea indeplinirii obiectului de activitate al acestuia si, de
asemenea, in vederea indeplinirii hotararilor adunarii asociatilor.

In acest mecanism de formare a vointei sociale, administratorii nu creeaza


vointa, ci implementeaza vointa asociatilor, insa in activitatea de
executie, ei au o putere de actiune mai mare sau mai mica in functie de ceea
ce prevede contractul de societate.

Avem 2 mari sisteme de administrare specifice societatii simple (in materia


societatilor comerciale exista o varietate mai mare):
 cazul pluralitatii de administratori:
- sistemul pluralitatii de administratori cu puteri egale – fiecare
administrator are plenitudine de competenta – poate face orice act de
administrare, fara acordul celorlalti administratori;
- sistemul pluralitatii de administratori cu puteri decizionale comune –
actele de administrare pot fi facute de catre unul dintre ei, numai daca are
acordul celorlalti administratori. Numai in cazuri exceptionale (cum ar fi
cazul unui risc de pierdere pentru societate) un administrator poate lua o
decizie de unul singur.
 cazul administratorului unic – o perosana are toate puterile de
administrare.
Cine sunt administratorii? NCC este mult mai clar in aceasta materie:
 administratorul poate fi un asociat sau un neasociat. Neasociatul poate fi
administrator numai daca contractul de societate prevede acest lucru;
 poate fi persoana fizica sau juridica;
 daca unul dintre administratori se opune la luarea unei decizii si totusi
un alt administrator indeplineste operatiunea in legatura cu care exista o
opozitie, tertii de buna-credinta sunt protejati.

Daca nu se numeste un administrator, legea prezuma ca fiecare asociat este


si administrator  mandat reciproc de a administra.

Relatia dintre administratori si asociati este una de mandat. Limitele


mandatului administratorului sunt date:
 de lege (acolo unde avem prevederi imperative);
 de contractul de societate;
 de hotararile adunarii asociatilor.

Atunci cand un administrator incalca limitele mandatului, solutiile sunt


aceleasi ca atunci cand mandatarul incalca limitele mandatului:
 daca tertul este de buna-credinta si se incalca doar limite conventionale,
atunci actul incheiat de administrator este valabil si obliga societatea (2
conditii cumulative);
 daca actul depaseste limitele imperative ale legii, el nu obliga societatea.

Administratorii pot fi revocati. Revocarea este un drept discretionar al


asociatilor. Daca revocarea este facuta cu rea-credinta sau fara motive
rezonabile, atunci adminitratorul poate cere sa fie despagubit, dar nu
poate cere sa fie reinstituit.

Hotararile adunarii asociatilor pot fi contestate in instanta. Contestarea in


instanta trebuie sa aiba un temei. Legea civila nu stabileste temeiurile
contestarii – dar ea poate fi contestata daca incalca legea sau o prevedere
din contractul de societate.

Termenul de atacare este de 15 zile care curge diferit, in functie de prezenta


acelui asociat la sedinta – art. 1912 NCC. Acest termen este unul de
decadere.

Pierderea calitatii de asociat – art. 1925 si urm. NCC:


 deces (fizic sau juridic);
 incetarea contractului (imposibilitata neindoielnica de realizare a
contractului, indeplinirea obiectului contractului, mutuus dissensus);
 excludere - cererea in instanta a unui alt asociat;
 retragere.
!!!Exista si stituatia in care un asociat poate fi fortat sa iasa din
societate. Acest lucru are loc prin procedura excluderii – art. 1928 NCC
(derogare de la principiul libertatii de asociere)  atentie: numai instanta
poate hotari excluderea unui asociat din societate.

Daca are loc excluderea, asociatul exclus va obtine nu bunul afectat


societatii, ci un echivalent valoric al contributiei sale  obligatia de plata
este a intregii societati – daca partile nu se inteleg cu privire la aceasta
valoare, aceasta va fi stabilita in instanta, prin expertiza.

Incetarea contractului de asociere:


 societatea si-a atins obiectivul si asociatii nu mai doresc sa suplimenteze
acest scop (indeplinirea obiectului contractului);
 acordul de vointa al tuturor asociatilor (mutuus dissensus);
 situatia in cadrul societatii cu durata determinata a ajungerii la termen
(totusi legea permite continuarea acesteia, chiar daca a ajuns la termen);
 situatia nulitatii contractului de societate pentru cauza imorala, ilicita,
scop imoral, vicierea consimtamantului asociatilor (nu este motiv de
nulitate a intregului contract daca a fost viciat doar consimtamantul
unora dintre asociati, dar daca fara ei societatea este in imposibilitatea
de a continua activitatea, atunci nulitatea va fi totala).

Art. 1931 prezinta situatia prelungirii tacite a societatii – pe durata


nedeterminata  aceasta regula este foarte importanta la societatea
comerciala, unde nu este posibila – SD - pentru ca au fost situatii cand
societatile comerciale au fost infiintate pe durata determinata si la expirarea
termenului nu au fost prelungite  asta a dus la radiere exact cand erau
mai infloritoare.

In caz de incetare:
 vor fi platite datoriile sociale;
 ceea ce ramane (activul net) – va fi distribuit asociatilor pro rata sau in
functie de prevederile actului constitutiv;
 toata aceasta activitate de evaluare a activului net si de impartire a sa va
fi realizata de un lichidator judiciar – el poate fi numit de catre asociati,
dar cu unanimitate sau de instanta (acesta este un administrator special
cu un mandat limitat la operatiunile necesare lichidarii).

O a doua categorie de relatii priveste relatiile dintre societate si terti

Societatea in sine nu este o persoana juridica – fiecare asociat devine un


coindivizar pe patrimoniul pus in comun. In relatiile cu tertii nu se aplica
regulile din materia indiviziunii.

Actele de administrare sau de conservare pot fi facute de administrator fara


ingradire din partea asociatilor. In ceea ce-i priveste pe terti, ei stiind ca
incheie un act cu un reprezentant al societatii, acel act va obliga fata de terti
intreaga colectivitate, dar el nu se poate intoarce impotriva societatii, pentru
ca aceasta nu are personalitate juridica. El se va indrepta, insa, intai
impotriva bunurilor societatii, apoi impotriva tuturor asociatilor, cerandu-le
acestora sa raspunda in mod divizibil (pro rata) si subsidiar.

Daca tertul trateaza cu o persoana care in realitate nu este asociat, dar


creeaza aparenta de asociat, atunci pentru terti societatea este obligata prin
actele acelui asociat si, in orice caz, tertul se poate indrepta si impotriva
asociatului aparent.

In ce cota va raspunde aceasta persoana? Asociatul aparent va trebui sa


raspunda in limita celei mai mici cote de participare la capitalul social, daca
din faptele sale nu rezulta ca s-ar fi prezentat ca detinand o cota mai mare.
SOCIETATILE COMERCIALE

! Guvernare corporativa

Tipuri:
 Societatea in nume colectiv – SNC = societatea constituită prin
asocierea, pe baza deplinei încrederi a două sau mai multor persoane,
care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate
comercială, în scopul împărţirii profitului rezultat şi în care asociaţii
răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii;
 Societatea in comandita simpla – SCS = formă de societate comercială
caracterizată prin existenţa a două categorii de asociaţi: asociaţii
comanditaţi şi asociaţii comanditari. Asociaţii comanditaţi răspund
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor
îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă
societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii
în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi. Asociaţii
comanditari răspund numai până la concurenţa capitalului social
subscris;
 Societatea cu raspundere limitata – SRL = formă de societate hibridă
între societăţile de persoane şi cele de capitaluri, caracterizată prin
răspunderea asociaţilor numai până la concurenţa capitalului social
subscris;
 Societatea pe actiuni – SA = formă de societate comercială în cadrul
căreia acţionarii răspund numai până la concurenţa capitalului social
subscris;
 Societatea in comandita pe actiuni – SCA = formă de societate pe
acţiuni în cadrul căreia există două categorii de asociaţi: asociaţii
comanditaţi şi asociaţii comanditari. Asociaţii comanditaţi răspund
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor
îndrepta mai întâi împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă
societatea nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data punerii
în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociaţi. Asociaţii
comanditari răspund numai până la concurenţa capitalului social
subscris

Societatea comerciala are doua laturi:


 latura contractuala
Exceptii:
 Legea permite infiintarea unei societati cu asociat unic (SRL);
 Societatile pot fi detiute de un asociat unic – statul;
 o latura institutionala – este o persoana distincta, cu patrimoniu propriu.

Cele doua laturi se intrepatrund, dar latura contractuala este importanta


mai ales la momentul constituirii societatii si in legatura cu functionarea
societatii. Latura institutionala reglmenteaza mecanismul decizional si
incetarea societatii.
Legea 31/1990 – desi este un act care reglementeaza participarea la
circuitul comercial si normele ar trebui sa fie de principiu dispozitive, in
mod prevalent normele ei sunt imperative. Normele de la care asociatii
pot deroga sunt limitate. De ce? Pentru ca societatea comerciala ocupa un
rol extrem de important in economia nationala, este principalul creator de
valoare in societate si principalul contributor la sistemul de impozite si taxe
+ principalul angajator.

Legea 31 este dreptul comun pentru toate societatile comerciale, insa in


anumite domenii exista dispoztii derogatorii. Nu exista o lege similara, dar
exista, de exemplu, legislatia bancara.

O alta particularitate a legii 31 este ca ea limiteaza formele societatii


comerciale la un nr. de 5. Nu exista posibilitatea de a crea o alta forma de
persoana juridica societate comerciala. In practica domina doua dintre ele.
Celelalte 3 vin din trecutul aplicarii legii 31. Formele care domina sunt SRL-
ul si SA-ul (societati de capital).

Obiectul de activitate al societatii comerciale nu poate fi decat


savarsirea de fapte de comert in sens larg. Prin legea de punere in
aplicare a NCC sunt prevazute faptele de comert in actuala reglemetnare:
acte de comert, industrie si acte de prestari servicii.

Scopul este de a obtine profit, care in parte este reinvestit.


Codul CAEN codifica toate formele de activitati care pot fi prestate de
societatile comerciale. O societate comerciala nu se poate constitui decat
pentru a realiza unele dintre aceste activitati.

Cum raspund asociatii pentru datoriile societatii? Numai pentru anumite


tipuri de societati, asociatii continua sa raspunda (reminiscenta de la
societatea simpla).

Impartirea societatilor:
 Societatile de persoane  increderea dintre asociati este de esenta
acestei societati;
 Societatile de capitaluri  prevaleaza ideea de contributie la capitalul
social/ caracterul intuitu personae exista doar contractual.

Societatea in nume colectiv:


 are majoritatea trasaturilor societatii simple;
 raspunderea pentru datoriile societatii – asociatii raspund solidar (nu
divizibil), dar subsidiar/ intre ei raspunderea devine conjuncta;
 importanta persoanelor care o constituie este cea mai mare  insolventa
unui asociat poate atrage insolventa societatii.
Societatea in comandita simpla:
 are doua clase de asociati – ei nu difera din punctul de vedere al
drepturilor de vot, ci din punctul de vedere al raspunderii pentru
datoriile sociale;
 asociatii comanditati – nelimitat, solidar, subsidiar;
 asociatii comanditari – raspund in limita aportului la capitalul social –
daca un creditor social executa bunurile societatii + ale comanditatilor si
nu se indestuleaza  comanditari – ei pot pierde cel mult ceea ce au
adus ca aport (patrimoniul lor nu sta ca garantie pentru datoriile
societatii).

Societatea in comandita pe actiuni:


 particularitate: impartirea capitalului social si a modului in care poti
instraina actiunile – daca actul constituitiv nu prevede altfel, actiunile
sunt liber transferabile/ caracterul intuitu personae se diminueaza;
 societate de capital.

Societatea pe actiuni
 raspunderea actionarilor este limitata la ceea ce au aportat in societate,
nu raspund cu patrimoniul propriu pentru datoriile societatii;
 partile de interes (actiuni) sunt liber transmisibile;
 nu are caracter intuitu personae, insa nu este exclus – poate fi creat prin
actul constitutiv;
 asigura anonimatul investitorilor si acumularea de capital.
 castigul nu vine neaparat din dividende, ci din aprecierea valorii in timp
a actiunilor (o societate profitabila se vinde la o valoare a profitului
multiplicata de zeci si chiar sute de ori);
 datorita functiei sale de atragere pe scara larga de capitaluri de la
populatie, datorita impactului asupra echilibrului economic al societatii,
functionarea ei este cel mai riguros reglementata – cele mai multe
prevederi sunt imperative.

Societatea cu raspundere limitata


 este si societate de persoane si de capitaluri;
 ocupa locul principal in economie;
 este o modalitate facila de a atrage persoane fizice de investi in economie;
 asociatii raspund limitat – in limita aportului la capital;
 are caracter intuitu personae – norma imperativa care prevede ca nu poti
instraina partile sociale decat cu acordul a ¾ din capitalul social;
 are multe din facilitatile privind luarea deciziilor de la societatea pe
actiuni;
 o forma particulara este societatea cu raspundere limitata cu asociat
unic – depasim sfera contractuala a societatii – acea persoana va
raspunde pentru datoriile societatii in limita participatiei la capital.

Aceste forme sunt exclusive, legea insa permite posibilitatea transformarii


unei forme de societate intr-o alta forma.
Societatea comerciala are trasaturile specifice personaei juridice:
patrimoniu, scop, organizare. Ca si la contractul de societate simpla, un
element definitoriu este affectio societatis – crearea societatii pentru a
indeplini un obiectiv comun al tuturor asociatilor – obiectivul comun este
limitat la fapte de comert in sens larg.

Scopul  principiul specialitatii capacitatii de folosinta

Prima limitare – actele societatii comerciale – sunt fapte de comert. Este


societatea limitata numai la actele asumate prin contract, sau poate sa
incheie si alte acte decat cele din contract, care se subsumeaza la acesta si
tind sa indeplineasca obiectul de activitate?

Doua consecinte decurg de aici:


 pe planul raspunderii fata de terti;
 pe planul raspunderii fiscale (daca venitul este ilicit, si este ilicit daca nu
este obtinut printr-un act realizat in vederea realizarii unui obiect de
activitate care nu este declarat – se confisca).

In practica: solutia este formalismul – poate incheia acte strictamente


legate de obiectul de activitate - prin interpretare in sens restrictiv.

Exista totusi si teoria actului ad-hoc in interesul societatii – trebuie sa


indeplineasca mai multe conditii in mod cumulativ:
 acte necesare si utile societatii pentru indeplinirea obiectului ei de
activitate;
 se desfasoara cu titlu incidental.

Fiscul nu a imbratisat aceasta teorie desi NCC prevede la art. 206 ca


societatea poate incheia orice act, cata vreme acest lucru nu este specific
persoanei fizice (de exemplu donatii – o societate comerciala nu poate face
donatii).

Reglementarea privind contractul de societate simpla este dreptul comun


pentru toate societatile comerciale.

Constituirea societatii comerciale

1. Pentru constituirea societatii este o conditie sine qua non acordul de


vointa intre asociati, acord care se materializeaza intr-un contract – act
constitutiv. Denumirea de act constitutiv este mai corecta decat cea de
contract de societate + statut, pentru ca avem si SRL cu asociat unic, unde
nu avem contract.

2. Nu exista restrictii cu privire la calitatea semnatarilor actului constitutiv,


dar in cazul persoanelor fizice, pentru ca acestea au obligatia sa aduca aport
la capitalul social si ulterior au drepturi si obligatii legate de participarea la
viata sociala se cere capacitate deplina de exercitiu.
3. Daca avem ca asociati persoanele juridice – obiectul lor de activitate
trebuie sa le permita participarea la alte societati comerciale – e suficient sa
scrie in actul constitutiv ca societatea are, printre altele, dreptul de a
investi in titluri de participare.

4. Limitare speciala: cei care participa la incheierea actului constitutiv sa


nu fie supusi interdictiilor din art. 6 din legea 31. Acesta reglementeaza
conceptul de fondator. Fondatorii sunt cei ce semneaza actul constitutiv,
precum si cei care au un rol determinant in constituirea societatii (aceasta e
o chestiune de determinare de fapt – o persoana care nu participa la
semnarea actului constitutiv poate imprumuta o persoana pentru a aporta
la capitalul social). Fondatorii au cateva restrictii in raport cu societatea (ele
intra la capitolul de infractiuni din legea 31).

ART. 6
(1) Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care au un rol
determinant în constituirea societăţii sunt consideraţi fondatori.
(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori
care au fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin
nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni
de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi
pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării
actelor de terorism, republicată, sau pentru infracţiunile prevăzute de
prezenta lege.

*Dupa reabilitare interdictia inceteaza.

Actul constitutiv are un continut predeterminat la nivel minimal. Aceste


aspecte sunt indicate in art. 7 si art. 8.

Obiectul societatii comerciale – cauza, scopul

Societatea poate avea un obiect de activitate principal = ceea ce asociatii


doresc sa faca, dar si obiecte secundare = activitati inrudite cu obiectul
principal, orice altceva ce pare interesant.

Legea cere sa precizezi odata cu obiectul principal si domeniul de


activitate principal. Obiectul principal de activitate are expresia unei
codificari din codul CAEN, iar domeniul principal de activitate – descriere a
ceea ce societatea doreste sa faca in mod prioritar.

Sediul

Sediul social nu este neaparat sediul principal de activitate – are doar o


functie de identificare a societatii, nu de localizare in spatiu. In cazurile de
insolventa, daca nu poate fi gasit sediul social, va fi folosit sediul real. La
sediul social se vor afla registrele societatii – daca nu tii registrele societatii
la sediul social – amenda.
Capitalul social:
 este expresia valorica a contributiilor pe care le aduc asociatii  este mai
mult o repetare contabila, are si o valoare scriptica – este inregistrat la
RC;
 este un element de publicitate in raport cu societatea – un reper in
legatura cu solvabilitatea societatii;
 actul constituitiv stabileste ce aduce fiecare, care este valoarea in lei a
acelui aport, ce cota sociala revine acelui aport;
 aporturile in numerar sunt obligatorii pentru toate tipurile de societati –
asta nu inseamna ca fiecare asociat trebuie sa contribuie in numerar;
 aporturile in natura sunt permise la toate tipurile de societati;
 in cazul in care se aduce un imobil ca aport, actul constitutiv trebuie
incheiat in forma autentica.

Contributia inseamna un transfer patrimonial, fie cu titlu de proprietate, fie


cu titlu de folosinta. Dreptul asocatului iese din patrimoniul sau si intra in
patrimoniul societatii. La momentul la care aportez bunul, societatea nu
exista ca atare, ci aportez bunul in considerarea persoanei ce va lua nastere.
De aceea, ne punem intrebarea daca asociatii au un drept de coproprietate,
sau avem de-a face cu mica capacitate de folosinta.

Dilema este transata in art. 65 (1) din legea 31. Din interpreatarea sa rezulta
ca inainte de inregistrarea la RC asociatii sunt coproprietari asupra
bunurilor.

In momentul in care s-a semnat actul constitutiv asociatii se obliga sa


contribuie chiar daca punerea in posesie are loc la un moment ulterior.
Actul de contributie (subscriere) consemneaza o obligatie viitoare, de
rezultat. Dreptul asupra bunului se transfera la momentul subscrierii sau
cand aduc efectiv bunul – act material  varsarea capitalului.

La anumite societati – SA – am voie sa nu vars imediat tot ceea ce am


subscris, pe cand la SRL constituie infractiune nevarsarea aportului pana
la momentul inmatricularii la RC.

Tipuri de aporturi:
 Aporturile in creante:
 aportul in know-how - actualmente aportul in know-how este permis;
 SRL – nu permite aportul in creante la capitalul social, SCA-ul
permite, SA-ul prin subscriptie publica nu permite, SA-ul prin
subscriptie simultana permite aportul in creante;
 Aportul in industrie:
 este posibil fara restrictii la contractul de societate simpla;
 nu este permis ca atare la societatile comerciale, insa este posibil ca
unul dintre asociati, pe langa aport in numerar, natura sau in creante
sa se oblige la anumite prestatii in favoarea societatii – ele dau dreptul
la o cota-parte din beneficiile distribuite.
Problema evaluarii aporturilor:
 regula evaluarii prin ordinul instantei – la SA – valoarea fiecarui aport
se stabileste conventional, dar pentru a evita discutiile, practica este sa
se realizeze o evaluare de catre un expert, care va confirma valorile
stabilite in actul constitutiv;
 desi este vorba doar de o exprimare contabila a ceea ce au adus
asociatii – orice modificare a capitalului social ar trebui sa duca doar la
o modificare a actului constitutiv – in cazul aporturilor in natura, daca
ele dispar – esti obligat sa modifici actul constitutiv.

Cerinte privind capital social - acestea apar la 3 tipuri de societati:


 SA + SCA – capital social minimum 90.000 RON (acesta a fost stabilit in
implementarea unei directive europene care prevedea un capital minim
pentru astfel de persoane juridice de 25.000 euro);
 SRL – capitalul social minim este de 200 RON.

Cerinte privind numarul de asociati:


 SRL – numarul maxim de asociati nu poate depasi 50 de persoane,
pentru a pastra pe cat posibil caracterul intuitu personae;
 SA – cel putin 2 actionari;
 prevedere speciala – daca la SA am ajuns sa am un actionar, pot
completa numarul de actionari in termen de 9 luni  daca nu se
intampla acest lucru, acesta are posibilitatea de a transforma SA-ul in
SRL cu asociat unic!!!

SRL-ul cu asociat unic - este o forma atipica de societate comerciala, in


sensul ca fiecare societate trebuie sa aiba minimum 2 asociati.

Interdictii:
 persoana fizica nu poate fi asociat unic decat intr-un singur SRL, altfel
riscurile pentru creditorii ei ar fi foarte mari;
 un SRL cu asociat unic nu poate fi asociat unic intr-un alt SRL – aceasta
prevedere creeaza cele mai mari dificultati in practica, pentru ca sunt
legislatii straine care permit acest lant si cand ajung sa inmatriculeze un
SRL in Ro, administratorii acestui SRL sunt surprinsi  aceasta este o
problema de conflict de legi (legislatia straina/ legislatia romana) – care
lege prevaleaza? – aceasta este o problema de capacitate, iar problemele
de capacitate se apreciaza in acest caz prin raportare la nationalitate –
RC nu accepta o atare inregistrare, pentru ca in legislatia romana
aceasta este o dispozitie imperativa.

Inmatricularea va fi posibila daca judecatorul delegat (actualmente


directorul oificiului comertului sau persoana delegata) pe langa RC face un
control de legalitate, pentru a vedea daca au fost respectate dispozitiile legii
31 la constituire  control de legalitate, nu de oportunitate.
Fazele principale ale constituirii unei societati comerciale:
 incheierea actului constitutiv, iar persoanele care semneaza actul
constitutiv in calitate de asociati sunt fondatori;
 societatea trebuie sa isi deschida un cont de capital social – contributiile
subscrise trebuie varsate undeva;
 se trece la constituirea dosarului de inmatriculare – scrisoare de bonitate
pentru asociatii straini, cazier fiscal/ judiciar, declaratiile pe proprie
raspundere ale administratorilor si fondatorilor;
 odata complet, dosarul se depune la ORC unde se inmatriculeaza
societatea si un functionar din cadrul acestuia va studia dosarul sa vada
daca exista elementele cerute de lege;
 el inainteaza dosarul judecatorului delegat (actualmente directorul
oificiului comertului sau persoana delegata) – acesta intr-o sedinta
gratioasa verifica daca toate elementele cerute de lege sunt intrunite,
dupa care emite o incheiere de inmatriculare* – pe baza acesteia are loc
inregistrarea efectiva in RC – de la inregistrare, societatea are
personalitate juridica.

In perioada intre semnarea actului si inmatriculare – societatea are o


capacitate de folosinta limitata – poate incheia numai acele acte necesare
pentru inmatriculare, de exemplu contractul de inchiriere de sediu.

Daca in aceasta perioada se fac cheltuieli in legatura cu infiintarea


societatii, daca actul constitutiv nu prevede nimic, atunci acestea sunt in
sarcina asociatului care le-a realizat. Daca sunt trecute in actul constitutiv,
atunci pot fi preluate de societate in contabilitate.

Legea reglementeaza situatiile execptionale in care asociatii sunt delasatori


si nu indeplinesc la timp operatiunile de inregistrare. Legea permite ca dupa
un interval de timp (15 zile de la semnarea actului constitutiv), orice
persoana sa poata desfasura operatiunea de inamtriculare – o modalitate
de a stimula intrarea rapida in legalitate. Odata cu depunerea dosarului la
RC, persoanele care reprezinta societatea, depun specimenele de semnatura.
Orice tert care tranzactioneaza cu societatea poate verifica daca semnatura
care apare pe un act, este una valabila.

In cazul in care societatea s-a constituit cu incalcarea unor prevederi, legea


da posibilitatea acoperirii acestor neregularitati (art. 48 LSC). In 8 zile de la
descoperirea acestor nereguli, societatea trebuie sa ia masuri pentru a
inlatura aceste neregului. Orice persoana poate solicita instantei sa oblige
societatea sa intre in legalitate sub sanctiunea unor daune cominatorii.
Termenul in care se prescrie actiunea in regularizare – 1 an.
Cauzele de nulitate a societatii (art. 56 LSC):
 lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în
situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6);
 toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii
societăţii;
 obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
 lipseşte încheierea judecătorului delegat* de înmatriculare a societăţii;
 lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
 actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de
activitate, aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris;
 s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi
vărsat;
 nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.

Orice persoana interesata poate sa ceara in instanta ca RC sa declare


societatea nula. Nulitatea contractului de societate nu va atrage in mod
necesar nulitatea societatii – incercarea legiuitorului de a salva societatea.

Legiuitorul da dreptul ca pana la termenul pe punere a concluziilor pe


fond, aceste nulitati sa poata fi confirmate. Daca nu se poate face
aceasta reparatie, numai atunci se pronunta hotararea de anulare si odata
cu ea se numesc si lichidatorii. Punctul final al lichidarii este radierea.
Nulitatea nu va produce efecte retroactive.

Efectele fata de terti ale inregistrarilor in RC in legatura cu sociateta:


 art.54 - orice act publicat in RC in legatura cu numirea unui
reprezentant legal este opozabil tertilor de buna-credinta, chiar daca
exista o neregularitate cu privire la numirea reprezentantului (nu s-a
format cvorumul de capital social la adunarea generala in care s-a numit
administratorului)  in acest caz, tertii de buna-credinta se pot baza pe
inscrierea in RC;
 daca societatea dovedeste ca tertii cunosteau nelegalitatea numirii
adminsitratorului, poate refuza sa execute actul respectiv;
 atat timp cat numirea unui reprezentant legal/ revocarea lui nu au fost
publicate in RC – nu sunt opozabile tertilor;
 art.55 – valabilitatea actelor societatii incheiate cu terti chiar daca sunt
facute cu nerespectarea obiectului de activitate;

Singurele cazuri in care actul nu este valabil, sunt urmatoarele:


 in situatia in care tertii cunosteau sau, dupa caz, trebuiau sa cunosca ca
acel act nu intra in sfera obiectului de activitate;
 in situatia in care se incalca limitele prevazute imperativ de lege pentru
competentele organului respectiv;
 limitele prevazute de actele constitutive sub limitele prevazute de lege nu
sunt opozabile tertilor, chiar daca acestea au fost publicate!
Efectele inregistrarii:
 dobandirea personalitatii juridice;
 de la data inmatricularii societatea devine proprietara aporturilor
asociatior;
 spre deosebire de ceea ce spune NCC, legea spune ca in perioada pur
contractuala, bunurile aportate raman in patrimoniile asociatilor 
aceasta prevedere este dispozitiva, partile pot deroga;
 nu orice aport permite aplicarea acestei reguli - la aporturile in numerar
si in creanta – tehnic juridic nu mai poti avea proprietatea bunului – insa
tu ai un drept de creanta;
 natura drepturilor de creanta nu permite folosinta – se pot culege fructele
creantei (dobanzi), insa in momentul in care contribui cu o creanta,
atunci transferi proprietatea asupra ei;
 aportul in industrie – nu sunt posibile la societatile comerciale, doar la
cea civila;
 daca unii asociati sunt in intarziere cu varsarea aportului, iar acest lucru
nu este legat de momentul inmatricularii, atunci ei raspund in civil, fiind
obligati la plata daunelor legale, cu exceptia cazului in care actul
constitutiv prevede clauze penale;
 un alt efect pe care il produce inmatricularea – din acel moment asociatii
intra intr-o relatie juridica cu societatea in legatura cu mai multe dintre
drepturilor lor  creantele cele mai evidente sunt cele legate de plata de
dividende si de plata activului net in procesul de lichidare.

Dividendele = cota-parte din profitul net al societatii, care conform hotararii


adunarii generale se distribuie catre asociati. Dividendul in sine nu exista ca
un bun cert in orice moment in patrimoniul asociatilor – el este o vocatie, el
se naste in momentul in care asociatii decid sa se distribuie dividend.
Asociatii, la scadenta platii, pot solicita instantei sa oblige societatea la plata
dividendelor – termen de 6 luni.

In fiecare an financiar, societatea isi contabilizeaza veniturile si cheltuielile -


dupa plata TVA-ului se scad cheltuielile din venituri  venitul net.

Nu se poate determina profitul decat pe baza unor situatii financiare – la


finalul anului, societatea trebuie sa aprobe situatiile financiare – nu 6 luni
de la incheierea exercitiului financiar, ci 6 luni de la aprobarea situatiilor
financiare.

Repartitia nu inseamna neaparat distributie catre asociati, ei pot decide


capitalizarea profitului in fondul de rezerva, de exemplu.

Conditii dividende:
 sa fie reale si utile;
 determinarea profitului net  respectarea unor reglementari contabile;
 dividendele trebuie sa provina dintr-un profit real – nu se pot distrubui
dividende decat din profiturile determinate conform legii;
 mai multe probleme: asociatii au decis sa aprobe niste situatii financiare
incorecte, implict au aprobat si distribuirea de dividende.

In cazul acesta, oricine are un interes poate sa ceara in instanta


invalidarea hotararii AGA. Daca se anuleaza hotararea, inseamna ca tot ceea
ce s-a platit de catre societate este nul, societatea trebuie sa recupereze
sumele platite in baza unei hotarari nule. Alin. 5 al art. 67 prevede ca
termenul de prescriptie a actiunii in restituirea dividendelor este de 3
ani de la data distribuirii.

Intrebarea este daca termenul curge de la data prevazuta de art. 67 sau de


la data ramanerii definitive a hot? Alin. 5 se refera la o actiune a societatii –
societatea constata ca a platit ilegal dividende – aceasta actiune va fi o
actiune civila in restituire – ea trebuie introdusa in termen de 3 ani de la
data distribuirii.

Cand se cere in instanta anularea hotararii nu la initiativa societatii, ci la


initiativa unor terti – in acest caz interesul tertilor si al societatii este pastrat
 trei ani de la data pronuntarii hotararii judecatoresti.

O alta problema – alin. 4  daca asociatii au fost de buna credinta atunci


cand au aprobat niste situatii financiare nelegale, atunci ei nu sunt
obligati la restituirea dividendelor. Asociatii de buna-credinta nu sunt
penalizati – nu exista actiunea in rambursarea dividendelor in contra lor,
chiar daca s-ar anula hotararea printr-o actiune in anulare  art.
protejeaza buna-credinta.

Cine este indreptatit sa culeaga dividendele? La SA exista o regula care


spune ca drepturile celor care beneficiaza de hotararea AGA se stabilesc in
functie de o data de referinta. Doar cei inscrisi in registrul actionarilor la
data pronuntarii hotararii AGA vor beneficia de dividende.

Care situatii financiare pot fi folosite pentru calcularea profitului net? Cele
anuale sau si cele semestriale? Riscul interpretarii ca le-ai putea folosi si pe
cele semestriale este ca singurul profit cert este cel de la sfarsitul anului
financiar, in timpul anului poti avea fluctuatii  ai dat un profit nereal 
legea are in vedere numai situatiile financiare anuale (in Carpenaru – le poti
folosi si pe cele semestriale, in situatia in care capitalizezi o parte din profit
in rezerve, astfel incat sa poti acoperi eventualul deficit de la sfarsitul
anului).

Distribuirea de dividende care nu se bazeaza pe situatiile financiare legale


constituie infractiune, iar cei care raspund sunt reprezentantii.
Utilitatea dividendelor - art. 69 – daca se constata o pierdere a activului
net, capitalul social trebuie reintregit pentru a se putea distribui dividende
 aceasta chestiune nu are nici o legatura cu lichiditatea societatii

In cazul in care societatea nu gaseste surse de finantare, desi in mod legal


poate distribui dividende – societatea va raspunde civil platind dobanzi catre
creditorii ei, care sunt propriii asociati.

Atunci cand societatea functioneaza prin organul ei de reprezentare legal –


totul este in ordine. Exista probleme in urmatoarele situatii:
 acesta isi depaseste mandatul;
 acesta nu are mandat.

Ce se intampla daca se cere pentru un act forma autentica?  chiar daca


persoana respectiva este reprezentant legal, are nevoie de o hotarare AG.

Legea a introdus art. 70¹ – care a fost apoi preluat si in NCC – pentru actele
care necesita forma autentica, reprezentantii legali pot sa le incheie fara sa
fie necesara vreo procura speciala – solutie care se aplica din 2008
incoace, nu rezolva problema actelor incheiate anterior, pentru care nu a
existat procura autentica.

In scopul publicitatii – cerinte minime cu privire la inscrierea documentelor


de societate a: capitalului social, a sediului, a CIF. Nerespectarea acestor
reguli nu atrage invalidarea actelor.

Regulile de drept comun aplicabile tuturor societatilor – SNC:

Implicarea asociatilor in viata societatii – asociatii nu au voie, daca nu sunt


administratori, sa intervina in administrarea curenta a societatii. Daca li se
da voie, atunci din fondurile societatii, ei pot lua o parte pentru cheltuieli
personale. Daca nu au aceasta permisiune, orice apropriere a fondurilor
societatii este ilicita  acest lucru conduce la restituirea sumelor si a
beneficiilor, atunci cand ele au fost obtinute.

Obligatia de neconcurenta – asociatul dintr-un SNC nu poate sa desfasoare


pe contul sau sau al altuia operatiuni care reprezinta acelasi tip de
operatiuni sau similare cu cele desfasurate de societate. Nu poate face asta
ca persoana fizica/ ca asociat unic cu raspundere nelimitata.

Daca intra ca asociat in SRL sau in SA, acest lucru este permis – dar exista
un nivel secundar de protectie impotriva concurentei neloiale. El nu poate
lua parte la hotararile SNC care pun in discutie chestiuni fata de care el are
interese contrare intereselor societatii.
Din punctul de vedere al impartirii atributiilor in legatura cu functionarea
societatii - o specializare:
 organ suprem – adunarea asociatilor;
 organ executiv – are rolul de implementare a deciziilor – organul de
administrare.

Aporturile in SNC:
 aportul in creante (nu e permis la SRL);
 asociatul nu este considerat liberat decat in momentul in care societatea
recupereaza de la debitorul cedat intreaga valoare a creantei;
 chiar daca societatea devine titulara creantei, exista o delegatie
imperfecta – cedentul ramane obligat in subsidiar pana la plata efectiva a
creantei;
 aporturile in numerar/ in natura nu exista alte prevederi;
 actul de subscriere fiind un act de instrainare – asociatul raspunde
pentru vicii si pentru evictiune;
 instrainarea aporturilor – un asociat vrea sa iasa din societate si sa
vanda partile sale de interes – transferul nu poate fi facut decat cu
acordul unanim al asociatilor.
ADUNAREA ASOCIATILOR

Particularitate – reglementarile cele mai detaliate – SA. SRL-ul are numai


cateva referiri, de aceea, daca nu ai reglementare speciala la SRL, tentatia
este sa te uiti la SA  controverse – multe dintre prevederile existente acolo,
care tind sa protejeze dreptul celor care participa la adunare, ii privesc pe
asociati in calitatea lor de actionari.

Dreptul comun ar trebui sa ramana prevederile referitoare la SNC (acestea


se completeaza cu actul constitutiv + (folosind principiul analogiei din NCC)
prevederile SA.

Principii comune:
 in cadrul adunarii generale se formeaza vointa sociala;
 vointa sociala ca atare nu se manifesta decat prin intermediul celuilalt
organ, desi exista si situatii in care nu este nevoie - punerea in executare
a actelor;
 vointa sociala nu este o medie aritmetica a intereselor si vointelor
voluntare, ci este o rezultanta – este finalul unui proces – procesul de
dezbatere;
 daca actul constitutiv nu impune acest lucru/ legea nu impune acest
lucru, nu este nevoie de unanimitate, ci de o majoritate;
 daca vointa majoritatii este daunatoare pentru societate, asta nu
invalideaza legalitatea si temeinicia acelei hotarari – acest lucru este
valabil si cu privire la distribuirea de dividende;
 daca scopul hotararii este de a frauda societatea, atunci hotararea poate
fi anulata;
 hotararea poate fi modificata sau revocata cata vreme aceasta nu a
produs efecte in patrimoniul tertilor.

SNC – regula majoritatii (nu este nevoie de unanimitate decat in cazuri


speciale). SRL – reguli ceva mai dezvoltate.

Adunarea generala in cadrul SA:


 cea mai complexa forma de organizare societara;
 2 tipuri de adunari generale – adunare ordinara (probleme repetitive) +
extraordinara (probleme neuzuale);
 cvorum = numar minim de parti din capitalul social care trebuie sa
participe la AG pentru ca hotararile adoptate sa fie valabile – se asigura
un anumit grad de reprezentativitate;
 majoritatea – din cei prezenti trebuie sa voteze in favoarea unei hotarari –
jumatate + 1 din numarul de voturi (se tine cont tot de cotele din
capitalul social);
 mai exista situatia cand trebuie sa iei decizia cu majoritate dintr-un
cvorum mai mare.
Convocarea

Este necesara pentru a-i informa pe actionari unde, cand si de ce este


nevoie sa se intalneasca. Nu exista interdictie cu privire la ordinea de zi. Pot
fi si puncte care nu necesita vot  publicitatea convocarii.

Convocarea se face de catre de catre organul de conducere executiv.


Actionarii pot doar sa aiba initiativa, cerand de la administratori. In cazuri
exceptionale pot interveni si cenzorii.

Actionarii nu pot sa modifice ordinea de zi dar o pot completa prin


intermediul unor cereri (art. 117 – 119 LSC).

Daca consiliul nu isi da interesul pentru a convoca, actionarii se duc la


instanta, aceasta convocand AGA printr-o procedura necontencioasa.

Convocatorul trebuie sa descrie suficient de clar ce se va dezbate si sa arate


unde se vor gasi documentele pentru fiecare punct, documentele puse la
dispozitie de catre societate.

Pe ordinea de zi poate exista punctul „diverse” dar nu se pot supune


chestiuni la vot.

De la data la care are loc publicitatea convocarii (prin MOF), curge termenul
de decadere de 30 de zile pana cand trebuie sa aiba loc AG.

Daca nu s-a decis cu privire la toate punctele, se organizeaza o alta sedinta.

A doua convocare nu poate fi in aceeasi zi daca nu s-a intrunit cvorum


pentru prima.

Nerespectarea conditiilor de la art. 117 si art. 119 da dreptul tertilor de a


cere nulitatea absoluta pentru ca sunt considerate de ordine publica.

Conditiile prealabile tinerii adunarii:


 legea stabileste un moment obiectiv – art. 123 – data de referinta – cei
care la acea data sunt inregistrati ca actionari pot vota;
 termen maxim intre prima adunare si convocare – 60 de zile;
 daca e constituit uzufruct cu privire la actiuni dreptul de vot poate fi fie
al uzufructuarului fie al nudului proprietar (diverse cazuri);
 pentru fiecare adunare trebuie sa ai o procura speciala (regula infirmata
de o lege care permite procura generala);
 art. 125 (5) interzice numirea ca mandatar pe vreunul dintre salariatii
societatii sau membrii din conducerea executiva.
Conditiile cu privire la adunarea propriu-zisa:
 se verifica daca exista cvorum – contabilizarea prezentei;
 se numeste presedintele adunarii si un secretar sau mai multi;
 presedintele adunarii de drept este presedintele executivului sau un
numit al sau;
 dupa ce s-a anuntat cvorumul presedintele poate fi inlocuit de un
actionar;
 secretarul trebuie sa fie dintre actionari;
 deliberari = dezbateri + vot – legea o lasa la latitudinea presedintelui;
 presedintele nu poate discrimina intre actionari;
 principiul este votul deschis, dar legea prevede si situatii cand se impune
votul secret (revocarea/ numirea unui administrator);
 dreptul de vot nu poate fi cedat;
 dupa ce s-a inchis votul are loc inchiderea adunarii  se incheie un
proces verbal (singurul mijloc de proba pentru a dovedi cum a votat un
actionar).

In forma actuala a legii, hotararile AGA sunt executorii. Ele nu produc efecte
fata de terti, ci efecte interne, adica obliga organul executiv sa faca sau sa
nu faca ceva. Publicitatea mai conteaza numai in ceea ce priveste curgerea
termenului in care poate fi contestata.

La RC se depune hotararea AGA si procesul verbal, dar ceea ce conteaza


este hotararea. Ceea ce se poate ataca este tot hotararea. Termenul de
introducere a actiunii este de 15 zile de la data publicarii in MOF in cazurile
de nulitate relativa. Daca sunt motive de nulitate absoluta atunci nu
exista un termen.

In cazul nulitatii relative, cei care pot ataca sunt actionarii care au votat
impotriva sau au absentat. In ceea ce priveste nulitatea absoluta, hotararea
poate fi atacata si de terti interesati.

Hotararea nu poate fi atacata pentru motive de oportunitate. Ea poate fi


atacata daca incalca legea sau actul constitutiv.

Actionarii pot sa revoce o hotarare sau sa revina asupra ei, ceea ce poate fi
considerat un mod de constatare a nulitatii in afara instantei. Nulitatea –
art. 132 si urm.

Daca a fost anulata hotararea, actionarul se poate intoarce cu o actiune in


despagubiri impotriva societatii – art. 136¹. Legea recunoaste abuzul de
drept in materie contractuala.
Conditiile de cvorum si majoritate – art. 112 LSC:
 prin actul constitutiv se pot stabili conditii de cvorum si majoritate mai
ridicate, dar nu mai scazute;
 prima convocare  cvorum 1/4 din totalul drepturilor de vot la ambele
tipuri de adunari;
 a doua convocare  la prima convocare nu s-au intrunit conditiile
prevazute de lege sau de actul constitutiv cu privire la tinerea in mod
valabil a adunarii;
 la adunarea ordinara nu mai exista cvorum  actul constitutiv nu
poate deroga de la aceasta prevedere;
 la adunarea extraordinara exista un cvorum minim mai mic decat
la prima convocare si anume 1/5 din totalul drepturilor de vot.

La AGA ordinara daca te-ai abtinut inseamna ca nu ai votat.


La AGA extraordinara se iau in calcul si abtinerile.
Art. 115 (2) – in cazurile enumerate majoritatea este de 2/3 din cvorumurile
actionarilor prezenti si reprezentanti.

Majoritatea de vot art. 101(1) – principiul: orice actiune platita da


dreptul la un vot, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel.

Exceptii:
 art. 95 – actionarii care detin actiuni preferentiale – cu dividend
prioritar – acestia nu pot vota, pentru ca ei detin actiuni ce nu dau drept
de vot;
 art.101 (2) – prin actul constitutiv se limiteaza drepturile de vot ale
actionarilor care detin mai mult de o actiune;
 art.101 (3) – actionarii care nu sunt la curent cu varsamintele aduse la
scadenta, exercitiul dreptului de vot aferent acelor actiuni fiind
suspendat  ei nu pot nici participa la AG  astfel de situatii se
intampla in cazul majorarii de capital;
 art.105 (2) - actiunile de trezorerie, cele detinute de societate (propriile
actiuni) – nu se poate vota in baza acestor actiuni.

Adunarea generala ordinara:


 are o anumita periodicitate - de regula se tine odata pe an;
 poate sa aiba loc oricand este nevoie;
 regulile de convocare sunt aceleasi;
 tematica dezbatuta difera (la cele ordinare si extraordinare);
 problema care se ridica – care dintre cele doua adunari este dreptul
comun – in practica acest lucru este relevant cand pe ordinea de zi a
aceleasi adunari sunt chestiuni care tin de adunarea ordinara si altele
care tin de cea extraordianara, iar sedinta se tine in aceeasi zi – am
cvorumuri diferite – vad cvorumul pentru cea de dreptul comun, iar
numai pentru acele decizii cer sa se intruneasca cvorumul special.
*Opiniile sunt impartite – adunarea genereala ordinara = dreptul comun. SD
– adunarea generala extraordinara = dreptul comun. Argumentele intr-un
sens sau altul  3 probleme:
1. AG extraordinara spune la ultima litera ca de competenta ei este orice
alta hotarare care nu intra la cea ordinara;
2. La a doua convocare, AG extraordinara are cerinte de cvorum si de
majoritate mai scazute decat AG ordinara;
3. AG extraordinara se tine de fiecare data cand ai o problema care nu intra
in tematica AG ordinare – iar acestea sunt mai frecvente.

AG ordinara trebuie sa se tina in primele 5 luni de la data incheierii


exercitiului financiar.

Dispozitiile din materia convocarii AG sunt de ordine publica 


nerespectarea lor atrage nulitatea absoluta a hotararii adunarii ordinare.

Locul: regula este data de art. 110 (2) LSC - AG ordinare se tin la sediul
social. In actul constitutiv se poate prevedea ca AG ordinara sa se tina si in
alt loc decat la sediul firmei. Locul adunarii trebuie fixat de asa maniera
incat sa permita participarea cat mai larga si cat mai lejera – in caz contrar,
actionarii pot ataca actul de convocare cu nulitate. Locul trebuie indicat cu
precizie in convocator.

La AG ordinare trebuie sa participe membrii consiliului de administratie.

Competentele AG ordinare art. 111 LSC – competentele sunt obligatorii.


Competentele care tin de performanta societatii – se discuta:
 rapoartele prezentate de organele de conducere si supraveghere;
 aprobarea situatiilor financiare anuale;
 fixeaza dividendele;
 alegerea si revocarea membrilor organelor de conducere (consiliul de
administratie/directorat), de supraveghere (consiliul de supraveghere)
sau de control (cenzorii);
 fixeaza remuneratia acestor persoane;
 se pronunta asupra gestiunii organului de conducere;
 viitorul societatii – stabilirea strategiei si a directiilor de dezvoltare;
 aproba bugetul de venituri si cheltuieli + programul de activitate;
 gajarea, inchirierea sau desfiintarea uneia sau mai multor unitati ale
societatii.
Adunarea generala extraordinara:
 se intruneste daca este nevoie;
 regulile privind locul tinerii adunarii sunt aceleasi;
 competentele acesteia sunt la art. 113 LSC:
 schimbarea formei juridice a societatii/ a sediului si a obiectului de
activitate;
 prelungirea duratei societatii;
 majorarea/reducerea capitalului social;
 fuziunea, divizarea, dizolvarea societatii;
 conversia actiunilor nominative in actiuni la purtator sau invers;
 conversia unei categorii de obligatiuni in alta categorie sau in
actiuni;
 emisiunea de obligatiuni;
 orice alta modificare a actului constitutiv sau orice alta hotarare
pentru care se cere aprobarea acesteia din urma;
 poate delega anumite competente catre consiliul de
administratie: mutarea sediului, schimbarea obiectului de
activitate/ dar nu a domeniului si nici activitatea principala 
delegarea priveste doar completarea sau restrangerea obiectului de
activitate, majorarea capitalului social – adunarea poate stabili o
limita maxima.

Cvormul si majoritatea de vot:


 la prima convocare – 1/4 din totalul drepturilor de vot;
 la a doua convocare – 1/5;
 in ambele situatii, hotararile se iau cu majoritatea voturilor actionarilor
prezenti sau reprezentati.

Hotarari care necesita majoritate calificata:


 majoritate de cel putin 2/3 pentru:
 modificarea obiectului principal;
 schimbarea formei juridice;
 majorarea sau reducerea capitalului social;
 la fuziunea, divizarea sau dizolvarea societatatii;
 potrivit art. 217 – se cere un cvorum de 3/4 atunci cand se ridica dreptul
de preferinta al asociatilor;
 cand fuziunea sau divizarea au ca rezultat ….  hot se ia cu
unanimitate;

Cine convoaca AG a actionarilor? Ea se convoaca de catre organul de


conducere – consiliul de administratie sau directorat. AG se convoaca de
fiecare data cand este necesar.
Exceptii:
 art. 119 (1) – organul de conducere trebuie sa convoace AG la cererea
actionarilor care detin individual sau impreuna cel putin 5% (poate fi
modificat prin actul constitutiv) din capitalul social, cu conditia ca
solicitarea lor sa fie de competenta adunarilor  organul de conducere
este obligat sa o convoace in maximum 30 de zile de la data solicitarii, iar
AG se va tine in maximum 60 de zile de la data convocarii;
 actionarii nu o pot convoca;
 in cazul in care organele de conducere nu convoaca adunarea, actionarii
pot fi autorizati de catre instanta sa convoace AGA;
 art. 164 (2) – permite cenzorilor societatii sa convoace AG, daca sunt
intrunite urmatoarele conditii:
 sa fie sesizati de aceiasi actionari care detin impreuna sau individual
minimum 5% din capitalul social;
 sa considere sesizarea acestor actionari intemeiata;
 daca sesizarea este urgenta;
 la soc in sistem dualist - art. 153 indice 9 (3): consiliul de supraveghere
poate convoca adunarea - vezi art. 125 (2).

Procedura de convocare a AG – art. 117 – regula este publicarea convocarii


in MOF, partea a IV-a si intr-un ziar de larga raspandire din localitatea in
care se afla sediul societatii, sau din cea mai apropiata localitate.

Exceptie:
 in cazul societatilor care au emis ? nominative, convocarea se poate face
prin ? recomandata, sau daca actul constitutiv permite, prin scrisoare
transmisa pe cale electronica, avand incorporata semnatura electronica;
 prin actul constitutiv se poate interzice convocarea pe cale electronica;
 indiferent de modalitatea de convocare, termenul de convocare nu poate
fi mai mic de 30 de zile de la publicarea in MOF/ de la transmiterea
scrisorii.

Continutul convocarii:
 locul, data, ora adunarii;
 trebuie mentionata data de referinta;
 ordinea de zi – agenda adunarii, cu mentionarea explicita a tuturor
problemelor care vor face obiectul dezbaterii adunarii.

Exceptie:
 daca toti actionarii sunt prezenti la adunare si toti sunt de acord, pot lua
hotarari si cu privire la orice alta chestiune care nu era pe agenda
adunarii – art. 129 (7) – aplicare punctuala a principiului prevazut la art.
121;
 ordinea de zi poate fi modificata dupa trimiterea convocarii, fie de
initiatorul convocarii, fie de catre actionari – cei care detin impreuna sau
separat cel putin 5% din capitalul social;
 ordinea de zi modificata va fi publicata cu cel putin 10 zile inaintea
adunarii;
 incalcarea oricarei cerinte privind convocarea AG atrage nulitatea
absoluta, pentru ca toate normele privind convocarea sunt de ordine
publica;
 prin convocarea AG se realizeaza dreptul de informare al actionarilor;
 modificarile actului constitutiv – daca sunt propuneri de modificarea ale
actului constitutiv, acestea trebuie mentioante expres in convocator.

Cine este indreptatit sa participe la adunarea generala:


 actionarii care detin actiuni ordinare si care au drept de vot;
 numai acei actionari care figureaza in registrul actionarilor societatii la
data de referinta (este stabilita de organul de conducere si trebuie
stabilita intre data convocatorului si cel mult 60 de zile inainte de data
adunarii)  art. 123(2);
 in cazul actionarilor care detin actiuni la purtator – ei pot participa la
adunare numai daca depun actiunile in locul indicat in actul constitutiv
sau in convocator cu cel putin 5 zile inainte de adunare - daca
legitimarea actionarilor nominali se face cu extrasul din registru,
legitimarea celor cu actiuni la purtator se face prin depunerea lor;
 actiunile date in uzufruct – la adunare vine uzufructuarul (art. 741 NCC).

Participarea prin reprezentare - art. 125:


 actionarii pot participa personal sau prin reprezentant in baza unei
imputerniciri exprese cu privire la acea adunare generala;
 persoanele fara capacitate de exercitiu + persoanele juridice – sunt
reprezentate prin reprezentantii lor legali;
 daca acesti reprezentanti legali nu se pot prezenta la adunare, pot si ei la
randul lor sa imputerniceasca pe altcineva;
 procurile trebuie depuse la societate cu minimum 48 de ore inaintea
inceperii adunarii, sub sanctiunea pierderii exercitiului dreptului de vot -
mandatarii actionarilor care nu se supun acestei rigori, nu pot lua parte
la adunare.

Interdictie art.125 (5):


 membrii organelor de conducere si supraveghere, precum si functionarii
publici nu ii pot reprezenta pe actionari  nulitatea hotararii daca fara
votul acestor persoane nu s-ar fi intrunit majoritatea ceruta;
 actionarii care fac parte din organele de conducere sau supraveghere nu
pot vota nici direct si nici prin mandatari descarcarea lor de gestiune sau
orice alta problema referitoare la persoana lor.

Exceptie - aceste persoane pot vota situatiile financiare anuale, daca altfel
nu se poate obtine majoritatea prevazuta de lege sau de actul constitutiv.
Conditii pentru validitatea votului:
 pot vota toti actionarii inregistrati in registrul actionarilor la data de
referinta si care nu au nici o restrictie de a vota;
 votarea prin reprezentanti este posibila cu respectarea conditiilor
prevazute de lege.

Imputernicirea de reprezentare:
 fie una generica in care ii dau mandatarului libertatea de a vota asa cum
considera el;
 se poate da o procura explicita prin care sa se prevada ce ar trebui sa
voteze mandatarul.

Art. 127 – conflictul de interese -actionarul care intr-o anumita actiune are
fie personal, fie ca mandatar al altei persoane un interes contrar celui social,
trebuie sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. Sanctiunea
este plata daunelor - daca fara votul sau nu s-ar fi obtinut majoritatea
ceruta.

In stricta legatura cu art. l36 indice 1 – actionarii trebuie sa-si exercite


drepturile cu buna-credinta, cu respectarea drepturilor si intereselor
legitime ale societatii si ale celorlalti actionari. Manifestarea de vointa a
fiecarui actionar este ingradita de interesul social, dar si de vointele
celorlalti actionari.

Art. 128 din lege – dreptul de vot nu poate fi cedat, iar orice conventie prin
care actionarul se obliga sa voteze in conformitate cu instructiunile date,
sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atributii de
reprezentare este nula  dreptul de vot al actionarilor trebuie exercitat in
mod liber si individual.

Conventiile privitoare la dreptul de vot sunt permise numai daca actionarul


nu cedeaza dreptul sau de vot si nici nu voteaza dupa cum i se sugereaza de
catre societate.

Tinerea adunarilor implica prezenta fizica a actionarilor – art. 122 din lege
permite ca in cazul societatilor cu actiuni nominative, prin actul constitutiv
sa se poata prevedea tinerea adunarilor si prin corespondenta  o
asemenea masura este menita sa faciliteze participarea la AG. Tot prin actul
constittutiv se poate prevedea tinerea adunarii prin mijloace de comunicare
la distanta  skype.
Procedura adunarii generale - art.129:
 sedinta se deschide si se conduce de presedintele organului de conducere
sau de imputernicitul acestuia;
 intr-o sesiune prealabila trebuie sa se aleaga un secretar al adunarii;
 daca se constata ca toate conditiile sunt indeplinite, presedintele declara
adunarea valabil intrunita se intra pe ordinea de zi;
 hotararile se iau prin vot deschis;
 in mod exceptional, votul este secret, cand se discuta numirea, revocarea
sau raspunderea membrilor organelor de conducere, supraveghere sau
control;
 dupa dezbaterea chestiunilor de pe ordinea de zi, presedintele supune la
vot, apoi anunta rezultatul votului pentru a se consemna in procesul
verbal;
 dupa epuizarea ordinii de zi, presedintele declara sedinta inchisa, iar
secretarii redacteaza procesul-verbal de sedinta.

Publicarea hotararii adunarii generale:


 se depun la RC si se publica doar hotararea, nu si procesul-verbal, care
ramane la societate;
 hotararile pot fi atacate doar de catre actionarii care nu au participat la
adunare si de catre cei care au participat si au votat impotriva si au
cerut sa se consemneze asta in procesul verbal;
 la RC se depun hotararile care produc efecte si care pot sa intereseze
tertii + hotararle care pentru a fi valabile trebuie publicate.

Art. 132 (1) consacra principiul obligativitatii hotararilor adunarii


generale luate in limitele actului constitutiv si ale legii. Ele sunt
obligatorii pentru toti actionarii, chiar daca unii au votat impotriva.

Actiunea in anulare – art. 132 (3) si urm. – pot fi atacate in termen de 15 zile
de la data publicarii in MOF (am aratat mai sus cine are calitate procesuala
activa).

Actiunea in anulare – nulitate relativa  au fost incalcate:


 norme supletive;
 prevederile actului constitutiv;
 normele privind incheierea valabila a contractului.

Actiunea in anulare – nulitate absoluta  au fost incalcate:


 incalcarea normelor care protejeaza tertii – in acest caz actiunea poate fi
introdusa de orice persoana care are un interes (nascut, personal, actual)
+ in orice termen;
 intr-o asemenea situatie, societatea este reprezentata de organul de
conducere;
 daca hotararea este atacata chiar de catre aceste persoane, societatea va
fi reprezentata de un actionar numit de presedintele instantei, pana ce
adunarea convocata in acest scop va numi un nou reprezentant.
Aspecte procedurale:
 aceasta cerere se judeca in camera de consiliu si este supusa doar
recursului;
 hotararea instantei, cand ramane irevocabila, se inregistraza la RC si
publica in MOF;
 odata cu introducerea cererii, reclamantul poate cere instantei sa
suspende executarea hotararii atacate pe calea ordonantei presedintiale –
instanta poate incuviinta cererea si il poate obliga pe reclamant la plata
unei cautiuni;
 instanta poate hotari atat anularea hotararii atacate + poate acorda
despagubiri, daca reclamantul dovedeste ca a fost prejudiciat;
 o alta cale de atac impotriva hotararii adunarii generale o reprezinta
opozitia - art. 62;
 opozitia nu duce la anularea hotararii adunarii generale, ci doar la
acordarea de despagubiri;
 pot fi atacate cu opozitie numai hotararile AGA de modificare a actului
constitutiv – se poate face in termen de 30 de zile de la data publicarii
hotararii AGA sau a actului aditional in MOF;
 cine poate introduce opozitia - doar creditorii sociali si persoanele
prejudiciate de hotararea AGA;
 actiunea in anulare este destinata in principal actionarilor si in subsidiar
tertilor prejudiciati, opozitia nu este destinata sub nici o forma
actionarilor, ci doar tertelor persoane prejudiciate;
 AG poate sa modifice cauzele prejudiciabile pana la momentul punerii
concluziilor pe fond.

Retragerea actionarilor din societate (exceptie in materia societatilor


de capital):
 cand AGA a hotarat:
 sa schimbe obiectul de activitate;
 mutarea sediului societatii in strainatate;
 schimbarea formei societatii;
 daca s-a hotarat fuziunea sau divizarea societatii;
 dreptul de retragere poate fi exercitat in termen de 30 de zile de la data
publicarii hotararii in MOF;
 pretul platit de societate pentru actionarii care vor sa se retraga se
stabileste de un expert numit de directorul oficiului RC sau persoana
desemnata de aceasta.
Adunarea generala la SRL art. 191- 196 :
 in afara de SRL si SA, societatilor li se aplica NCC pentru ca nu exista
prevederi in LSC;
 actul constitutiv nu poate atribui competente administratorului, acestea
sunt prevazute pentru AG;
 spre deosebire de SA, LSC nu reglementeaza 2 forme de adunari – exista
adunarea generala si atat;
 art. 194 (2) – asociatii care nu sunt de acord cu modificarile actului
constitutiv au dreptul de a se retrage – caracter intuitu persoane – caz
de retragere suplimentar fata de cele din art. 224 (cazuri care se aplica de
drept la orice societate daca sunt indeplinite conditiile si actul constitutiv
nu deroga de la ele). Acest drept poate fi exercitat numai daca se prevede
in actul constitutiv = temei;
 convocarea se face ca la SA – in principiu de catre administrator cel putin
o data pe an;
 diferenta fata de SA – asociatii pot convoca direct AG fie cer
administratorului sa convoace, fie convoaca ei direct daca acesta refuza –
cei care cer trebuie sa reprezinte cel putin 1/4 din Ksoc;
 regula dublei majoritati – pentru a lua hotarari trebuie sa voteze
majoritatea Ksoc si majoritatea asociatilor (1/2)!!!;
 cvorum – sa participe atat majoritatea asociatilor cat si majoritatea Ksoc;
 prin actul constiutiv se poate deroga de la aceste reguli legate de cvorum
si majoritate;
 regula dublei majoritati este atenuata prin art. 193 (3) care permite la a
doua convocare sa se decida oricare ar fi numarul de asociati si parte din
Ksoc;
 modificarea actului constitutiv - art. 192 (2) – unanimitate expres
prevazuta de lege – se poate deroga prin actul constitutiv;
 spre deosebire de SA care permite mai multe tipuri de actiuni, la SRL nu
exista derogari – o detinere din partea sociala inseamna ca ai vot la AG;
 conflictul de interese – mai multe prevederi:
 trimitere la SNC;
 art. 193 (2) – interzicerea participarii la deliberarile in legatura cu
aporturile in natura pe care le-a adus la societate;
 nu poate sa participe la deliberarile in legatura cu actele incheiate
intre societate si asociat (opinii: doar asociatul sau si rudele sale/
societatile controlate de acest asociat);
 transferul partilor sociale din perspectiva mecanismului de vot – regula
stricta – art. 202 (2):
 intre asociati – transfer neingradit;
 in afara societatii – majoritate de 3/4 din Ksoc (opinii: daca votul
nu se poate forma fara acordul persoanei respective? Poate el sa
voteze – conflict de interese? Nu e propriu-zis o stare de conflict de
interese pentru ca societatea nu incheie un act in interesul sau ci e
un act intern al societatii – se poate lua in calcul si votul
asociatului);
 nu e suficienta aprobarea, ci trebuie sa treaca o perioada de 30 de
zile dupa publicarea hotararii pentru ca persoanele care au interes
sa poata formula o cerere de opozitie - art. 202 (2)³;
 opozabilitatea transferului – fata de terti - la data inregistrarii in
RC, in societate – momentul incheierii;
 caile de atac impotriva hotararillor AG – art. 196 – trimite la
reglementarile SA – termenul de 15 zile curge de la data la care cel care
ataca a aflat de continutul hotararii.
ORGANUL DE CONDUCERE EXECUTIV

ADMINISTRATOR – termen generic pentru a acoperi toate formele de


conducere.

Administratorul este subordonat Adunarii Generale, dar nu este o


subordonare tipica. Are o putere de reprezentare legala, societatea
interactionand cu tertii prin administrator. Adunarea generala poate sa
reprezinte societatea numai in relatia cu administratorul.

Administratorul contirbuie la formarea vointei societare - interactioneaza cu


asociatii pregatind materialele care explica de ce trebuie votat, explica
propunerea unor puncte pe ordinea de zi etc.

Fata de societate raspunde civil, dar poate raspunde si penal.

Competentele principale – regim de drept comun – art. 70 – 73 LSC. Art. 72


– relatia dintre societate si administrator este reglementata si de art.
referitoare la mandat din NCC.

Relatia administrator – societate este asimilata contractului de mandat.


Legea permite incheierea unui contract, dar si fara acesta, odata ce o
persoana a fost numita administrator, aceasta este de drept ocupanta
functiei (pana la inregistrarea in RC, este opozabil asociatilor).

Teoria contractualista spune ca nu poate fi numit un administrator fara ca


acesta sa accepte mandatul – „e de bun simt”.

Particularitati:
 obligatii in indeplinirea mandatului:
 de loialitate – interdictia conflictului de interese, da intotdeauna
prioritate si sa actioneze in interesul societatii;
 obligatia de profesionalism – de a se comporta ca un bun proprietar;
 reprezentarea legala – NCC – administratorul are dreptul de a subdelega
adica transmite altei persoane exercitiul acestei competente, dar cu
indeplinirea conditiei ca actul constitutiv sa permita acest lucru;
 daca administratorul subdelega fara drept – solutie ca in dreptul civil –
raspundere fata de societate pentru prejudicii de catre persoana care a
primit delegatia + actiune in raspundere impotriva administratorului
(trebuie sa existe prejudiciu);
 inchierea actelor de transfer – art. 70¹ - in situatiile in care societatea
hotaraste incheierea unui act de dispozitie de catre administrator nu este
necesara o procura autentica speciala; daca administratorul deleaga
dreptul altei persoane – drept comun – procura autentica;
 competente – art. 73;
 raspundere – fata de societate (prejudiciul acoperit – in patrimoniul
societatii) - personala (raspunde si pentru cei pe care ii mandateaza/
controleaza);
 intr-un organ colegial – raspundere solidara;
 fata de terti art fi normal sa nu raspunda administratorul (David – ar
trebui sa raspunda societatea), dar nu in depasirea atributiilor;
 tertii nu pot sa ceara despagubiri de la administrator decat – art. 73 (2) –
insolventa;
 art. 216 NCC – deciziile administratorului pot fi atacate – nulitate
absoluta;

Formele pe care le imbraca administratorul:


 unic;
 multiplu:
 organ de conducere colegial – ex. consiliul de administratie de la
SA;
 administratori cu puteri egale.

Opozabilitatea actelor si operatiunilor administratorilor – art. 54 , 55. –


principiul aparentei.

Publicarea in RC a hotararii de numire a administratorului nu e relevanta


pentru terti in vederea stabilirii bunei sau relei credinte.

Sisteme de administrare:
 unitar - un administrator sau mai multi (organ colegial – colegiu de
administratie cu numar impar de membri - min. 3).
 dualist – doua organe de administrare.

Reguli de administrare:
 incheierea contractului de mandat cu societatea - impunere!;
 sa nu aiba calitatea de salariat al societatii;
 incheierea contractului de asigurare de raspundere personala;
 revocare – act de incetare a mandatului – discretionar – la latitudinea AG;
 daca revocarea e nejustificata, administratorul poate cere despagubiri.

Clasificare:
 independenti – art. 138 (2)² - nu a avut anterior numirii o relatie cu
societatea;
 neindependenti – regula – actionarii prefera sa numeasca o persoana care
cunosc activitatea societatii.

 executivi – fac acte propriu-zise de administrare + drept de reprezentare


legala;
 neexecutivi – au doar o functie de control.

Directorii pot sau nu sa fie membri ai consiliului de administratie. Daca


sunt membri sunt administratori executivi, daca nu – administratori
neexecutivi. Numarul directorilor nu mai este limitat la impar. Ei sau
directorul general exercita functia de reprezentare legala.
Art. 143¹ - stabileste ca directorii sunt responsabili cu masurile de
conducere a societatii. Directorii care nu sunt si administratori pot participa
la sedintele consiliului de administratie.

Directorul general poate fi si presedintele consiliului de administratie.

Art. 144 si urm. – legiuitorul a stabilit regimul raspunderii raportate la


obligatiile principale ale administratorului aplicabile si sistemului dualist.

Conflict de interese – art. 150 – dubla reprezentare.

Adminitratorul nu este subordonat total fata de asociati/ actionari, altfel


societatea ar functiona exclusiv in interesul celor cu majoritatea drepturilor
de vot, fara a lua in considerare si interesele altor persoane (creditorii,
salariatii etc.). Legea stabileste un echilibru in raporturile de putere dintre
organul executiv si adunarea generala. Astfel, sunt protejate interesele
investitorilor, dar si cele ale tertilor care sunt impactati de problemele
societatii.

Organul executiv are 2 functii principale. Functia de gerare presupune


savarsirea de acte curente de administrare a activitatii societatii, care
trebuie in cele din urma sa raspunda obiectivelor societatii, directivelor
trasate de asociati prin hotararea AG si sa se incadreze in limitele legii, acolo
unde legea prevede limite. Functia de gerare este impartita cu AGA, pentru
ca directiile fundamentale de dezvoltare si de functionare a societatii sunt
trasate de AGA si, in acelasi timp, functia de gerare a administratorului este
controlata de AGA. Aici apare un conflict intre organul executiv si AGA, in
sensul ca organul executiv nu este total subordonat AGA, dar vointa
societatii este formata in cadrul AGA.

Administratorii incearca sa controleze formarea vointei sociale, adica sa


controleze directivele care li se transmit, astfel ca uneori numai formal
vointa sociala se formeaza in cadrul AGA, in realitate aceste idei pot sa fie
generate de administrator. Administratorul are prima compententa in a
convoca AGA. Organul executiv participa indirect la formarea vointei sociale,
altfel, el poate incerca sa o influenteze.

O a doua functie este functia de reprezentare legala. Organul de executare


are aici competente exclusive. AGA nu poate sa lege societatea in raporturi
cu tertii, nu poate angaja juridic societatea.

Exceptie - apare in situatia in care AGA ar fi singurul organ societar care ar


putea reprezenta societatea:
 situatia incheierii conctractului de administrare cu administrator unic;
 situatia in care apare un conflict juridic intre asociati si administrator -
administratorul este revocat si se introduce impotriva lui o actiune in
raspundere civila - AG poate da mandat unei alte persoane sa reprezinte
legal societatea.
De ce are administratorul competenta aproape exclusiva in reprezentarea
societatii? Avand in vedere ca activitatea de zi cu zi este stiuta si controlata
de catre administrator, acesta va incheia si actele juridice in numle
societatii, acte necesare activitatii curente. Un alt considerent este ca AGA
este prin definitie un organ deliberativ, pe cand administratorul este prin
definitie un organ de executie, atunci este mai facil ca acesta sa semneze
acte in numele societatii.

Avand in vedere aceste doua functii, problema care a fost la un mom dat
destul de controversata - a defini natura juridica a raportului dintre
administrator si societate. Administratorul este un organ al societatii, dar
intrebarea este daca el are o relatie juridica particulara cu societatea.
Aceasta intrebare se pune pentru ca legea prevede fie ca administratorul
functioneaza intr-o relatie asemanatoare mandatarului + legea prevede ca
administratorul raspunde fata de societatea pentru indeplinirea atributiilor
sale. De aici rezulta ca desi este organ de reprezentare, el, din punct de
vedere juridic, are drepturi si obligatii fata de societate.

Drepturile si obligatiile administratorului sunt mai bine caracterizate si mai


numeroase decat cele ale unui asociat fata de societate. Asociatul are
drepturi si obligatii pe baza actului constitutiv si sunt de cele mai multe ori
reciproce intre asociati. La administrator este invers. Ca administrator el nu
este parte la actul constitutiv. Atributiile sale deriva din lege, din actul
constitutiv si din relatia juridica cu societatea. In aceste conditii, spre
deosebire de alte organe de reprezentare legala, aici sunt mai multe
argumente in favoarea unei relatii juridice separate care poate sa atraga
raspunderea unuia fata de altul.

Il detasez de societate, desi el nu poate functiona decat in cadrul societatii,


asta pentru a caracteriza aceasta relatie:
 varianta conventionala – temei in mai multe dispozitii ale legii si care
pune semnul egal intre aceasta relatie si mandat – art. 72 din LSC, la SA
avem reglementat contractul de administrare;
 teoria reprezentarii legale – administratorul este doar un reprezentant
legal, iar drepturile si obligatiile sale izvorasc din lege - chiar daca ele
sunt suplimentate de actul constitutiv, aceasta suplimentare nu face
decat sa transpuna in practica dispozitiile legii. Aceasta teorie este o
reflectare a conceptiei ca cel care reprezinta societatea nu poate avea si
calitatea de parte in ralatia cu aceasta;
 natura mixta - legala si conventionala.

Miza:
 fundamentul raspunderii juridice - raspundere conventionala sau
delictuala;
 modificarea atributiilor administratorului in orice sens - daca este un
raport conventional – acordul ambelor parti, daca este un raport legal –
nu ai nevoie de acordul administratorului, daca este un regim mixt,
pentru unele chestiuni ai nevoie si de acordul administratorului.
Atributiile administratorului in exercitarea functiei de gerare:
 rolul sau – sa faca toate operatiunile necesare pentru a duce la
indeplinire obiectul de activitate – art. 70 (1) – conventional, puterile sale
pot fi limitate;
 art. 70 (2) aparenta contradictie cu alin.1 – acest alineat poate conduce la
concluzia ca administratorul trebuie sa se subordoneze celor hot de AGA.
Alin.2 spune ca obligatia este de a participa. Este clar ca daca AGA
stabileste o alta modalitate de implementare a directivelor,
administratorul va trebui sa le observe, daca insa AGA urmareste, fara sa
afecteze modul de realizare a ob de activitate, sa limiteze puterea adm
sau sa se opuna la incheierea unor acte de catre administratorul, atunci
in temeiul art.70(1) se pot opun, cata vreme actioneaza cu buna credinta
si in numele soc;
 art.55(2) cluazele actului constitutiv sau hot org statutare, care limiteza
puterile conferite de lege adm sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost
publicate - tertii nu trebuie sa piarda dat faptului ca exista un conflict
intre soc si adm. Cata vreme adm fct in temeiul art.70(1) pt terti este
irelevant daca AGA s-a opus incheierii unui act. Alta este situatia cand
tertul este de rea credinta;
 administratorul se poate opune AGA, atunci cand aceasta vrea sa-i
limiteze puterile;
 remediul actionarilor: acestia au puterea discretionara de a inlocui adm -
au un dr necenzurat de denuntare unilaterala a ctr cu administratorul,
instantele nu pot cenzura acest drept;
 in cazul in care adm a fost revocat fara motive intemeiate, el va primi
despagubiri, dar nu va fi reintegrat;
 administratorii sunt cei care incheie ctr de munca, sau cele de prestari
servicii;
 adm sunt cei care controleaza si impun personalului societatii modul de
comportament in cadrul societatii - ei sunt cei care pot sa impuna
fiecarui angajat sa actioneze intr-un anumit fel/ subordonare a
angajatilor fata de administrator - in compensatie, legislatia muncii
protejeaza angajatii;
 adm stabilesc strategia de implementare a ob de activitate, daca ea nu a
fost deja stabilita de AGA sau de actul constitutiv, si incheie actele care
sunt necesare realizarii acestei strategii;
 adm raspund de modul in care sunt tinute registrele financiar-contabile
si situatiile financiare ale societatii - ei raspund direct, fata de soc.pt
neregulile constatate;
 adm sunt cei care propun modul de distribuire a profitului net – decizia
nu este a lor in ultima instanta, insa pot veni cu propuneri;
 atributia legata de pregatirea bugetelor de venituri si cheltuieli si a
planurilor de afaceri – lg nu impune redactarea lor, insa este o chestiune
de uzanta - ei le vor propune asociatilor.
Functia de reprezentare legala:
 soc este obligata juridic doar prin semnatura administratorului;
 sunt reguli diferite atunci cand adm lucreaza in org colegial;
 pb practica - avand in vedere multitudinea de acte necesare societatii si
limitele de timp ale administratorului, nu poti spera ca adm sa fie mereu
disponibil sa semneze un ctr aici este utila expresia de regres tb sa
poti permite unei alte pers sa semneze in numele societatii
 intrebarea este in ce masura acest lucru este cu adevarat opozabil
societatii
 aici legea are cateva reguli pt protectia tertilor:
1.art.55(1) …chiar daca actele depasesc obiectele de activitate – tertii nu
sunt obligati sa cunoasca limitele obiectului de activitate/ daca tertii au
stiut ca se incalca obiectul de activitate, atunci soc poate refuza sa
execute actul respectiv
2….chiar daca puterile adm sunt limitate - actele incheiate cu tertii sunt
valabile
 tertii sunt foarte interesati sa cunoasca decat persoana care a semnat
avea mandat pt incheierea actului – ei trebuie sa vada o imputernicire
(distingem dupa natura actului care se incheie – act sub semnatura
privata/ act autentic)
 in baza calitatii de administrator, el poate semna orice fel de acte – fie ca
sunt acte autentice, fie ca sunt acte sub semnatura privata/ ne trebuie
insa o delegare de semnatura in forma autentica
 ce se intampla in situatia in care actul constitutiv interzice delegarea dr
de semnatura? - art.71(1) interzice adm sa delege dr de reprezentare, cu
exceptia cazului in care actul constitutiv permite acest lucru => adm
raspunde civil fata de societate pt prejudiciile create prin incheierea
actului respectiv – art.71(3)
 art.71(2) nu are o aplicabilitate deosebita in practica – aceasta persoana
are si un beneficiu direct, separat de societate.

Reguli de functionare – atunci cand am mai multi administratori:


 dr comun – societatile in nume colectiv
 o prima regula: modul in care asc au decis ca administratorii sa lucreze:
impreuna sau separat
 daca nu prevad nimic, atunci regula este ca fiecare adm are plenitudine
de competenta in fct de gerare si in fct de reprezentare
 daca li se impune acestora sa lucreze impreuna – sa fie un organ colegial
– regulile se schimba: nu mai exista plenitudine de competenta, iar
administratorii sunt obligati sa ia decizii impreuna
 daca exista divergenta, in sensul ca adm nu ajung la consens, problema
trebuie transata de AGA
 exceptii de la regula unanimitatii:
 ! pt treburile urgente – daca nu se ia decizia => o paguba mare pt
societate/ lipsa celorlalti trebuie sa fie scuzabila (ei nu pot lua parte la
decizie)
 regula in ceea ce priveste dr de reprezentare, chiar la org colegial, este
diferita – vezi art.75 – oricare administrator are dreptul de reprezentare
 art.78: -adm nu poate sa incheie un act sau sa sav o actiune in numele
societatii, daca actiunea repectiva depaseste limitele normale ale
comertului soc, decat daca, in prealabil, i-a notificat pe ceilalti adm si
nici unul nu s-a opus.
 limitele obisnuite nu inseamna obiectul de activitate – inseamna sa faci
un act care este neuzual avand in vedere actele incheiate de societate in
rest
 actele care s-ar incadra in limitele obisnuite, chiar daca sunt de valori
foarte mari, nu se incadreaza la aceasta limitare
 daca este un act cu totul nou pt societate? Trebuie notificati ceilalti
 daca adm ignora opozitia unui dintre adminitratori, at adm va raspunde
pt prejudiciile suferite de soc
 tertii, daca sunt de buna credinta, sunt protejati.

Problema de practica: nu avem un text de lege care sa interzica adm sa


incheie un act atunci cand exista un conflict de interese intre ei si soc! nu
exista nici un art de principiu care sa spuna ca acestia trebuie sa aiba
obligatia de loialitate fata de soc. Doctrina considera ca este implicita
aceasta obligatie, obligatia de a da prioritate intereselor societatii si nu
intereselor unui anume asociat sau intereselor sale personale.

NCC – interzice adm unei soc civile sa incheie acte care sunt contrare
intereselor societatii – acesta va deveni text de principiu si pt soc comerciale
-nici NCC nu are un text care sa constate obligatia de loialitate.

Administratorul in cadrul SA-ului -textele de aici nu se aplica si SRL-ului.


LSC consacra doua tipuri de administratori – sistemul unitar si sistemul
dualist - nu se bazeaza pe diferenta nr de administratori, ci diferenta este la
nr de organe care exercita fct executiv. Dr comun – sistemul unitar.

Sistemul unitar:
 pot sa fie numiti unul sau mai multi adm
 daca sunt mai multi – nr impar
 daca sunt mai multi => org colegial – consiliul de administratie
 org colegial la SA deroga de la regula unanimitatii, regula este cea a
majoritatii (exista reguli de cvorum si de majoritate)
 exista obligatia de a aavea mai multi adm, at cand societatea trebuie sa-
si auditeze situatiile financiare
 desemnarea – se face de catre AGA ordinara, ceea ce lg aduce nou –
odata ce au fost numiti si au acceptat mandantul, trebuie incheiat un ctr
de administrare
 acest ctr se incheie cu societatea si el inceteaza in principal prin
revocarea administratorului sau prin refuzul de a innoi mandatul
 odata ce ai incheiat acest ctr, adm respectiv este incompatibil sa mai
exercite o fct salariala pt acea întreprindere
 acest lucru are sens, intrucat de esenta fct salariatului este
subordonarea fata de administrator
 ctr respectiv trebuie sa contina si cateva clauze imperativ stabilite de
catre lege: clauza de confidentialitate + administratorul trebuie sa fie
asigurat prin raspunderea profesionala – daca administratorul comite o
greseala de administrare, atunci va plati asiguratorul
 este un sistem care satisface ambele parti, insa este un sistem costisitor
pt ca se platesc sume disproportionat de mari pt greseala cuiva
 ctr de administrator – act sub semnatura privata
 administratorul independent
 in ce context este independent administratorul? – el are anumite
caracteristici care ii dau aceasta aura de independenta – nu exista dovezi
cu privire la acte juridice sau calitati juridice care sa ii puna sub semnul
intrebarii capacitatea de a se gandi cu prioritate la interesul social
 art.138 indice 2 satbileste aceste criterii:
-aceste criterii sunt limitative, foarte precise si cumva limiteaza calitatile
administratorului respectiv:
-nu a fost director/ nu este actionar semnificativ – cel putin 10%/ nu a
fost angajat al soc in ultimii 5 ani sau la unele dintre soc controlate de
soc respectiva
-nu exista relatii de afaceri cu soc sau cu o soc controlata de aceasta in
ultimul an – nu este o interdictie absoluta/ daca a avut o relatie
ocazionala, nu putem controla ca nu a indeplinit criteriul independentei
 ce beneficiu are el? nici unul – beneficiile sunt ale asociatilor
 adm independent trebuie numit in unele comitete – comitetul de audit
 pt ca soc respectiva sa aiba situatiile financiare auditate, trebuie sa
numeasca un auditor independent

Cum functioneaza administratorul?


 regula majoritatii
 regula deliberarii
 legea stabileste un anumit mecanism de convocare al consiliului de
administratie
 la SA numai o persoana are dr de a reprezenta legal societatea –
presedintele consiliului de administratie – ales fie de AGA, fie de catre
consiliul de administratie
 presedintele nu are o putere mai mare, el are atributii de organizare si
are monopolul reprezentarii legale
 el trebuie sa semneze incheierea actelor de catre societate
 actul constitutiv poate deroga de la aceasta regula – si poate sa prevada
ca toti administratorii/ sau numai unii au drept de semnatura
 actul constitutiv poate sa prevada ca sunt necesare mai multe semnaturi
 puterea de delegare a puterii de reprezentare – de la administrator catre
oricine nu are aceasta calitate – regulile generale
 pentru delegarea puterii de conducere – cei care primesc aceasta putere
sunt directorii – se aplica regulile speciale - prin delegare, consiliul de
administratie nu mai pastreaza functia de conducere, ci lor le va reveni o
functie de supraveghere a directorilor
 directorii pot sa fie administratori sau pot sa fie in afara consiliului de
administratie
 legea prevede ca cei care sunt si directori si administratori sa fie
minoritari
 presedintele poate fi si director general
 daca le-au fost delegate unele puteri directorilor, acestia nu devin
administratori, ci ei vor avea, ca si administratorilor, unele indatoriri:
obligatia de loialitate…
 modul concret in care vor lucra directorii – actul constitutiv sau actul de
delegare
 cons de administratie poate revoca oricand directorii
 daca a avut loc delegarea conducerii executive, automat este delegata si
puterea de reprezentare - cei care semneaza acte pt societate si leaga
societatea sunt directorii

Standarde de conduita pt administratori si directori:


 art.44 indice 1
 standardul de baza – cel de bun administrator
 administratorii trebuie sa functioneze cu prudenta si diligenta unui bun
administrator
 ce inseamna prudenta si diligenta intr-o piata competitiva?
 art.144 indice 1 – nu se incalca oblg de prudenta si diligenta, daca la
mom luarii deciziei, adm considera cu buna credinta ca au actionat cu
buna credinta in baza unor informatii adecvate
 in baza alin.4 administratorii trebuie sa-si exercite mandatul cu loialitate
in interesul societatii
 bunul administrator si loialitatea sunt standardele de comportament pt
administratori si pt directori

Raspunderea pt personalul societatii - se asemana cu raspunderea


comitentului pt prepus.

La administratori: In cazul in care are loc o vacantare a pozitiei de


administrator sunt mai multe solutii, in fct de cati membri raman in
consiliu:
 daca este un singur administrator – este convocata de urgenta ad gen pt
a numi un administrator, insa soc nu poate ramane fara conducere, de
aceea cezorii vor convoca adunarea si vor numi provizoriu un
administrator.
 in cazul in care soc nu are cezori, ci numai auditor extern solutia: orice
actionar va convoca adunarea pt a numi un administrator, iar pana la
acea data nu exista administrator
 daca sunt mai multi membri acestia vor propune provizoriu o alta pers
care sa lucreze in locul celei indisponibile
 acestia vor convoca ad gen pt a numi un nou administrator
Ca si mod de fct a administratorului ca si organ colectiv:
 legea stabileste in art. 141 cateva linii directoare si lasa detaliile la
latitudinea actului constitutiv:
 periodicitatea la cel putin 3 luni – se poate si mai devreme
 cel care are atributia de a convoca consiliul este presedintele aceasta
convocare trebuie trimisa cu suficient timp inainte, pt ca adm sa se poata
informa cu privire la problemele in discutie
 oricum s-ar lua deciziile, ele trebuie materializate intr-un proces verbal,
care trebuie semnat de adm care au participat la intrunire el nu are
nici un efect juridic, acest lucru nefiind intamplator filozofia legii
noastre este ca deciziile executivului nu sunt cenzurabile de catre
instanta, pe considerentul ca acest organ ia decizii de regula decizii de
implementare a unor linii strategice adoptate de ad gen <-- acestea pot fi
atacate in instanta
 nesemnarea lor decatre adm nu este o cauza de invalidare, insa este o
chestiune de probatiune, atunci cand se verifica, de exemplu, cvorumul,
dar este o problema interna

Cu privire la posibilitatea de reprezentare:


 cel care are dr sa reprezinte – presedintele cons de adm, daca nu a
delegat-o directorului general
 actul poate sa deroge, insa in mod derogatoriu de la regula generala –
art.54, 55 LSC, 143(2) prevede ca daca sunt mai multi adm care au
puterea de reprezentare, acest lucru este opozabil tertilor

Conflictul de interese:
 exista prevederi clare cu privire la interdictia asociatilor de a vota si de a
delibera alaturi de ceilalti asociati, at cand ei au un interes direct, interes
materializat in promovarea intereselor unei societati concurente.
 nu exista o atare prevedere in materia administratorului
 singurul loc unde exista o prevedere asemanatoare reglementarea soc
pe actiuni
 144 indice 3 – cel care are un astfel de conflict de interese trebuie sa ii
informeze pe ceilalti administratori si sa nu ia parte la decizie (interesul
nu trebuie neaparat sa fie direct, poate fi si intereul unei rude, afin, sotie)
 prevederi cu titulu special, care privesc anumite situatii particulare –
administratorul care foloseste bunul societatii – el poate face asta in mai
multe feluri
 144 indice 4 interzice imprumuturile luate de catre administrator de la
societate – interdictia creditarii administratorului de catre societate (lit.
de la a la e)
 acest text de lege are 2 consecinte: nulitatea actului de creditare si poate
atrege si raspunderea penala a administratorului care incalca aceasta
norma
 tot art.144 indice 4 extinde aceasta interdictie si la soc in care acesta
singur sau impreuna cu persoane apropiate detine cel putin 20%
 tranzactionarea propriu-zisa cu societatea – este interzisa – interdictia
este mai putin pregananta, efectul este numai dpdv al validitatii actului
si functioneaza de maniera cenzurarii acestui act de catre actionari
 orice act intre administrator si societate care vizeaza un activ care
depaseste 10% din val activelor nete este supus cenzurii ad generale
 art.153 indice 22 interzice administratorului sa incheie acte de orice fel,
daca valoarea bunurilor implicate in acel act depaseste ½ din valoarea
contabila a bunurilor societatii nu se poate deroga de la aceasta regula
prin actul constitutiv.

Sistemul dualist:
 exista doua organe cu pozitii distincte: consiliul de supraveghere si
directorat
 consiliul de supraveghere indeplineste in rap cu directoratul fct pe care
ad gen le-ar indeplini in sistemul unitar
 acest consiliu de supraveghere este un organ de control si nu un organ
de conducere propriu-zisa
 acest organ se formeaza tot prin nominalizare si alegere de ad gen
 el are un nr intre 3-11, pe o durata de 4 ani si, odata numit, el
dobandeste autoritatea de a numi directoratul
 art.153 indice 9
 fct lui exclusive –alin 1 – posibilitatea de a numi si a revoca membrii
directoratului
 are posibilitatea de a verifica activitatea directoratului din perspectiva
conformitatii ei cu legea
 are si o obligatie specifica – raporteaza ad gen modul in care si-a
indeplinit mandatul – cel putin o data pe an
 acest art. permite act sa dea in competenta consiliului de supraveghere si
aprobarea incheierii de catre directorat a unor acte, in fct de niste criterii
prevazute de actul constitutiv
 aceasta aprobare nu este vazuta de legiuitor ca o fct executiva, ci ca o fct
de control specific
 legea limiteaza si in acest mod interventia consiliului de supraveghere in
activitatea de conducere
 pt ca are un nr mare de membri, legea prevede posibilitatea infiintarii
unor comitete de lucru, intrucat acesta fiind organ de supraveghere
trebuie sa poata lua decizii in mod rapid
 tipuri de comitete: comitetul de audit, comitetul de remuneratie,
comitetul pt alegerea candidatilor pt directorat, comitetul de alegere a
candidatilor pt unele fct speciale
 rolul acestora este de a analiza tehnic pb care cad in competenta lor si de
a propune solutii consiliului de supraveghere
 in practica exista posibilitatea de a delega puterea de decizie acestor
comitete
 org care conduce soc in sistemul dualist – directoratul
 spre deosebire de sistemul unitar, in materia directoratului exista o
reglementare mai elaborata cu privire la modul de fct a acestuia
 directoratul este vazut similar cu consiliul de administratie – nr impar de
membri, acestia trebuie sa ia decizii in cadrul organului colegial
 presedintele directoratului are dreptul de reprezentare exista o
interdictie absoluta ca membrii directoratului sa faca parte si din
consiliul de supraveghere
 daca actul constitutiv cere membrilor sa lucreze impreuna, atunci similar
cu situatia de la SNC, deciziile sunt luate in unanimitate de catre
membrii directoratului
 sedintele + organizarea lor - cel putin o data la trei luni
 directoratul este obligat sa comunice toate deciziile sale consiliului de
supraveghere – trimestrial sau o data de an.

Dispozitii coumune pt formele in care le imbraca administratorul:


 durata mandatului – max 4 ani – termen imperativ
 membrii sunt reeligibili
 legea cere ca aceasta pozitie (adm sau directorii) sa fie exercitata in mod
direct de catre persoane fizice, daca sunt insa persoane juridice, legea
cere ca acea persoana juridica sa dezemneze o persoana fizica care sa
exercite efectiv atributiile - aceasta pers fizica raspunde in solidar cu
persoana juridica- administrator.

Cu privire la posibilitatea ca adm, directorii sau membrii cons de


administratie sa exercite aceste fct in alte soc comerciale:
 in cadrul soc concurente -153 indice 15 – cel ce se gaseste in aceasta
situatie trebuie sa comunice situatia de conflict si numai organul
respectiv poate aproba exercitarea mandatului
 daca nu dezvaluie acest conflict de interese – raspund pt daune + este
motiv de revocare
 lg prevede ca revocarea se face cu plata de daune
 nr limitat de mandate:
 o persoana nu poate fi in acelasi timp adm in mai mult de 5 societati de
pe teritoriul Ro. leg vrea sa exite situatia in care o persoana devine
administrator profesionist si nu se mai concentreaza asupra activitatilor
 daca depasesti nr. de 5 mandatele se sting in mod automat in ordine
cronologica
 aceasta interdictie nu se aplica in cazul grupurilor de societati.

Remunerarea:
 organul care aproba remuneratia este adunarea generala
 la directorat, cel care stabileste remuneratia membrilor directoratului
este consiliul de supraveghere, iar daca a fost delegata puterea de
conducere directorilor, este consiliul de administratie
 legea stabileste cu titlu imperativ ca actul constitutiv trebuie sa decida
limita maxima a remuneratiei pt pozitia de director, sau orice
remuneratie suplimentara pt membrii cons de supraveghere sau a
cosiliului de supraveghere, lasandu-i pe acestia sa decida
 pb pt soc romanesti care sunt filiale ale societatilor straine – nimeni nu
vrea sa afle care este salariul sau
 legea stabileste la art.153 indice 20 – cvorum minim de cel putin
jumatate din membrii acelui organ + majoritatea este de jumatate dintre
cei prezenti
 reprezentarea unui membru al unuia dintre aceste organe este permisa,
numai in cazul este reprezentat de alt membru acesta nu poate
reprezenta decat un singur membru
 posibilitatea de a lua decizii prin mijloace de comunicare la distanta
 luarea de decizii pe baza de vot unanim in scris – se circularizeaza
decizia, iar daca toti membrii semneaza – este posibil sa recurgi la acest
mecanism numai in cazuri de urgenta.

Obligatia membrilor acestor organe:


 obligatia de a convoca ad gen, daca ei constata ca datorita pierderilor
societatii, are loc o reducere a activului net, care valoric inseamna mai
mult de ½ din capitalul social
 cresterea capitalului social
 reducerea capitalului social
 dizolvarea societatii
 art. 153 indice 24 - ad gen trebuie convocata de indata! ad generala va
lua aceste decizii – legea lasa un termen in care ad gen poate lua aceste
decizii – anul financiar anului urmator in care s-a constatat pierderea,
altfel oricine poate cere dizolvarea
 adm care au convocat ad gen scapa de raspundere
 modul in care adm pot sa-si inlature raspunderea cerand ca aceste
constatari sa fie notate in procesul-verbal aceste + notifica cenzorilor
 in cazul in care nu exista cauze de inlaturare a raspunderii lor,
societatea poate sa introduca o actiune in raspunderea lor ad gen
trebuie sa voteze cu majoritate actiunea in raspundere
 daca majoritatea se opune.

Organul executiv de conducere la SRL


Drept comun: SNC – doua sisteme de administrare - exista cerinta
unanimitatii sau nu - pot decide administratorii numai impreuna, sau si
separat?

La SRL legiuitorul nu trimite la reglementarile de la SA, din contra, el


stabileste expres ca nu se aplica la regulile (197 alin. 4) de la SA cu privire
la administrare, chiar SRL-ul este supus obligatiei de auditare, astfel
prezentand un interes crescut pt economie.
Sunt 2 mecanisme in care poti structura functionarea organului
executiv:
 fie conventional – organ colegial de conducere, conform prevederilor de la
SA – dar este doar un mecanism conventional, nu se completeaza cu
dispozitiile legale
 fie nu reglementezi nimic – aplici regulile pe care le prevede legea legea
trimite exspres la regulile de la SNC.
 !!! art.75-78
 -dreptul de reprezentare apartine fiecarui asociat
 ei pot decide separat in actul constitutiv se poate stipula ca ei sa
administreze impreuna in acest caz: decizia trebuie luata cu
unanimitate
 acte urgente + paguba mare + ceilalti in imposibilitate poate decide un
singur administrator
 daca administratorii sunt numiti in AGA majoritatea absoluta a
capitalului social/ la fel si la revocare / daca administratorii au fost
numiti prin act constitutiv?
 operatiune care depaseste limitele operatiunilor obisnuite comertului pe
care il desfasoara societatea operatiuni extravagante?
 ceea ce este suplimentar fata de SNC este interdictia administrarii pe
contul lor sau al altei persoane al unei activitati care concureaza
societatea unde sunt administratori, sau o activitate care este identica
fata de societatea unde sunt adm (similara cu 153 indice 15 de la SA)
 daca nu reglementezi nimic, administratorii vor avea fiecare dreptul
neingradit de a reprezenta/ administra societatea.

Modul in care are loc transferul titlurilor de participare (parti de


interes, parti sociale, actiuni)

Cu cat caracterul intuitu personae este mai puternic, cu atat restrictiile


privind instrainarea sunt mai pregnante, pt ca nu le este indiferent
asociatilor cine preia partile de participare.
Cu toate acestea, legea 31 instituie o restrictie mai mare la cesiunea in
cadrul SA, decat in cadrul SNC.

 la SNC – numai daca actul constitutiv permite, sau in caz de unanimitate


(act constitutiv + unanimitate)
 la SRL, avem art.202 care impune in mod imperativ ca transferul catre
terti sa fie aprobat in prealabil cu votul a ¾ din capitalul social
dispozitie imperativa creeaza probleme in practica: daca cel ce vrea sa
transfere este indispensabil pt formarea acestei majoritati, nu avem un
conflict de interese? Ar trebui el sa aprobe sau sa se abtina? Solutia
corecta este ca el sa voteze (ubi lex non distinguit…). Nu avem in realitate
de-a face cu un conflic de interese, pt ca nu se voteaza un act al
societatii, ci este vorba despre incheierea unui act fata de care societatea
este tert.
 in afara de aceasta procedura, in rest nu exista alte inderdictii cu privire
la transmiterea partilor sociale
La SA – nu avem caracter intuitu personae:
 legea lasa la latitudinea actionarilor sa itroduca restrictii
 daca partile nu prevad altceva, transferul este opozabil tertilor de la
inregistrarea in registrul actionarilor
 art.98
 indiferent de ce tip de societate avem, de ce restrictii avem sau nu in lege,
persoana care transfera, cedentul, ramane raspunzatoare pt datoriile pe
care le are fata de societate nascute anterior datei transferului (daca mai
avea de varsat o parte din cap soc, de exemplu)
 o alta consecinta a transferului – calitatea de a primi dividende – regulile
sunt relativ simple pt celelalte societati – daca dividendele nu au fost
declarate pana la data transferului, cel care le culege este dobanditorul
partilor sociale – regula confirmata de jurisprudenta (partile pot sa
stabileasca si un alt mecanism, mecanism ce va trebui sa-i fie facut
opozabil si societatii)
 la SA – avem sistemul datei de referinta: numai actionarii inscrisi in
registrul actionarilor la data de referinta pot exercita toate drepturile de
actionar si pot suporta efectul hotararilor luate pt societatile pe actiuni
listate public
 daca cineva instraineaza actiunile dupa data de referinta, dar inainte de
adunare: dobanditorul nu poate vota + nu poate primi dividende
 aceasta idee a datei de referinta se justifica daca ai in vedere premisa pe
care e constituit SA-ul – nr mare de actionari – ai un moment de inghet –
data de referinta
 lucrul nu se justifica la SA-ul cu numar mic, unde nu exista acelasi
impact al instrainarii actiunilor.

Organul de control:
 functia de control este exercitata prin intermediul cenzorilor
 cenzorii sunt persoane care au ca functie principala sa controleze modul
in care organul de conducere administreaza societatea si sa raporteze
rezultatele adunarii generale
 sunt urechi si ochi ai AGA
 organ colegial – nr impar + supleant
 cezorii nu trebuie neaparat sa fie asociati sau actionari
 in acelasi timp nu trebuie sa fie specializati in control financiar-contabil
 exista in lg 31 – in reglementarea profesiei de contabil autorizat sau de
expert contabil – unul dintre acestia trebuie sa aiba aceasta profesie, sau
cel putin sa aiba studii de specialitate
 la SRL – ei sunt obligatorii la soc cu peste 15 asociati, la sub 15 asociati
controlul se poate realiza mai usor de AGA
Atributii principale:
 163 – gestiunea societatii, verifica situatiile financiare si documentele
financiar-contabile – sub aspectul conformitatii cu legea + au obligatia de
a aduce la cunostinta aga orice alte nereguli le sesizeaza, inclusiv
nerespectarea hotararii AGA de catre administrator
 administratorii sunt obligati sa le dea acces la documentele societatii si
sa le prezinte la cerere un raport lunar cu privire la activitatea societatii
 legea spune chiar ca situatiile finanicare nu pot fi supuse dezbaterii AGA,
daca nu au fost verificate anterior de catre cenzori
 au rolul de a convoca AGA in cazurile exceptionale prevazute de lege
a) in cazul in care avem un administrator unic si acesta nu mai poate
exercita activitatea, atunci cezorii convoaca AGA si numesc temporar un
administrator
b) in cazul in care li se reclama aspecte care nu sunt in acord cu legea
sau cu actul constitutiv – fie iau in calcul aceste reclamatii si le trateaza in
raport de AGA, dar nu sunt obligati sa dea un raspuns – au o anumita
discretie + cand exista un anumit nr de actionari cel putin 5% din cap soc,
care reclama acest lucru – ei sunt obligati sa verifice si sa intocmeasca un
raport
 daca apreciaza ca este intemeiata reclamatia, atunci ei trebuie sa
convoace aga, pt ca aceasta sa ia o decizie cu privire la situatia creata
 cenzorii au o problema dpdv al eficientei – nefiind specializati in
activitatea de investigatie financiar contabila, pot sa scape din vedere
unele aspecte. Soc mari sunt obligate sa asigure un control eficient –
auditorii finanicari
 diferenta: primii sunt organ social, ceilalti sunt prefesionisti extern
 dpdv al subordonarii: cenzorii sunt un organ subordonat aga, dar ei nu
sunt subordonati administratorului. Auditorii nu sunt subordati nimanui
 cazuri in care trebuie sa am auditori: ca, activ net, nr salariati- daca sunt
intrunite 2 din 3 ai obligatia de a numi auditor + societatile in sistem
dualist (sa)
 alte societati pot opta sa numeasca cenzori
 daca ai auditori, nu mai poti avea si cenzori, pt ca functiile principale de
control sunt preluate de audit
 auditorul nu are puterea de a convoca aga sau de a numi temporar un
administrator
 in cazul in care exista auditor financiar independenti, exista obligatia de
a avea auditor intern – ei sunt subordaonati organului executiv de
conducere – este discutabil cat sunt de subordonati
 auditorii interni au posibilitatea/ obligatia sa investigheze la cererea unor
actionari unele actiuni intreprinse de societate, insa nu au posibilitatea
de a convoca aga – ei pt sesiza organul de conducere
 cu privire la raspunderea cenzorilor: exista prevederi similare cu cele de
la raspunderea administratorilor – actiune a societatii impotriva lor,
raspund pt prejudiciile cauzate in activitatea lor, pot fi revocati…
Registrele obligatorii ce trebuie tinute de societate:
 registrul aga – unde trebuie sa depui procese verbale si hotararile luate
 registru al dezbaterilor organului colectiv de conducere
 registru al constatarilor facute de cenzori
 registrul actiunilor si actionarilor sau al partilor sociale

Toate aceste registre sunt tinute de societate/ sanctiunea nu este prevazuta


– ai o dificultate de probatiune, nu exista un sistem sanctionator pt
netinerea registrelor.

Rezerva legala:
 parte a capitalului social constituita prin preluare anuala a unei parti din
profitul brut
 aceasta rezerva trebuie sa reprezinte cel putin 20% din cap social
 in cazul in care faci distributii de active catre asociati/actionari si nu ai
rezerva legala constituita, faci o rascumparare de actiuni sau o majorare
de capital - nu ai voie sa faci aceste operatiuni daca nu ai rezerva
constituita
 rezerva este o garantie suplimentara fata de creditorii sociali a
solvabilitatii societatii
 acest fond nu poate fi distribuit ca dividende, chiar daca ai un excedent
 ce poti face? Sa nu mai contribui la marirea acestui fond, pana la
momentul in care aceasta cade sub 20% din capitalul social

Modificarea societatii:
 modificarea actului constitutiv
 multe dintre aceste modificari ale actului constitutiv – duc la modificarea
unor elemente din cadrul societatii
 regulile procedurale sunt similare celor de la constituire:
 act de vointa sociala
 publicarea la RC
 pt a facilita publicitatea, lg prevede ca in anumite situatii, directorul RC
este singurul care decide cu privire la inregistrare fara sa mai fie nevoie
de control judiciar
 in cazul in care modificarea este supusa controlului judiciar al
judecatorului delegat, exista pt buna comunicare obligatia ca odata cu
actul sa depui la RC si o varianta adusa la zi a actului constitutiv
 in cazul in care avem o retragere sau o excludere sin societate nu este
nevoie de aducerea actului la zi
 care ar fi principalele cauze de modificare:
 nivelul capitalului social
 organele societatii
 chestiuni legate de functionarea societatii (sediul social, etc)
 categorie speciala: excluderea sau retragerea unor asociati care sunt
tratate ca si cazuri speciale, de exceptie
 actele de fuziune sau divizare
Modificari care privesc nivelul capitalului social

Reducerea capitalului social – art.207:


 stabileste variante ale reducerii modificarea in minus a cifrei care
reprezinta capitalul social cu impact fie asupra nr titlurilor de
participare, fie asupra valorii lor, fie asupra ambelor
 3 cauze: rascumpararea de actiuni in scop de anulare (numai la sa) +
scaderea valorii nominale +
 alin.2 – efecte ale unor masuri care nu au fost duse pana la capat:
 actionarilor li se permite sa verse o parte din capitalul social dupa
momentul subscrierii
 ce se intampla daca nu versi? – fie il executi silit pe actionar + fie preiei
aceste actiuni si le vinzi unui tert + anulezi aceste actiuni
 restituirea de aporturi catre asociati/ actionari nu este un caz de
rascumparare – societatea decide pe baza vointei aga sa restituie
aporturile (distributie de dividende in natura, care nu este recunoscuta
ca atare, pt ca distribuirea de dividende se face numai in bani)
 pt creditori exista un impact al reducerii capouatlului social, pt ca sunt
mai putine active – legea ii protejeaza – ei au dreptul sa se opuna
reducerii
 odata adoptata hot, ea trebuie publicata in Mof – tertii au posibilitatea sa
introduca o actiune in opozitie (creantele trebuie sa fie anterioare
publicarii) – termenul este de 2 luni ei au dreptul sa obtina de la
societate garantii pt creantele lor
 daca se introduce o asemenea actiune – procedura este suspendata –
pana la momentul cand actiunea in opozitie este respinsa sau pana la
momentul cand creditorii primiesc garantiile
 -cu privire la emiterea de obligatiuni – acesti creditori sunt si ei protejati
in aceeasi masura ca si creditorii care nu sunt obligatari

Majorarea capitalului social:


 noi aporturi la capitalul social
 poate sa fie si rezultatului unui proces de incorporare a unor categorii de
rezerve – nu aduce nimeni bunuri noi, ci banii provin din rezerve
 2 tipuri de majorari:
 -majorari prin cresterea nr actiunilor
 majorari prin cresterea valorilor nominale
 daca majorarea este un proces intrinsec – restrictii cu privire la
categoriile de rezerve ce pot fi folosite:
 nu poti folosi rezerva legala + rezervele din reevaluare
 Rezervele din reevaluare:
 periodic trebuie sa reevaluezi activele pt ca exista o discrepanta intre
valoarea contabila si valoare reala (care se reduce prin depreciere –
amortizare/ valoarea bunului se poate aprecia in anumite situatii) –
daca nu il reevaluezi si valoarea de piata a crescut, nu mai poti
deduce amortizarea din profit + daca vrei sa il vinzi - valoarea de
vanzare – vaaloarea contabila – aceasta diferenta trebuie sa fie mica,
pt ca aceasta se impoziteaza
 daca ai o crestere de valoare – trebuie sa faci o rezerva – imobilizezi o
suma de bani in pasiv, care sa corespunda cresterii activului – rezerva
exista cat timp ai bunul in activ

Majorarea prin cresterea valorii nominale:


 nu se schimba nr de actiuni
 nu se schimba nimic in ceea ce priveste drepturile actionarilor
 in cazurile in care are loc o astfel de majorare si aceasta se face altfel
decat prin incorporarea rezervelor, a primelor de emisiune ai nevoie de
unanimitate / legiuitorul favorizeaza majorarea prin emiterea de noi
actiuni

Avem reglementata procedura in detaliu pt SA, iar in cadrul SRL-ului lg face


trimitere la procedura conventionala, stabilita de asociati.

La SA:
 procedura de la constituirea capitalului social, dar stabileste niste
derogari de la aceasta:
 daca este vorba despre o majorare in creante, legea, spre deosebire de
momentul constituirii, o interzice aoprt in natura sau in numerar ->
daca aduci aport in natura, legea prevede numirea unui expert care sa
evalueze bunurile aportate, pt a se evita abuzurile
 legiuitorul a abrogat reglementarea initiala care prevedea ca la majorarea
prin aport in natura nu exista drept de preferinta

Dreptul de preferinta:
 majorarea sa fie neutra dpdv al impactului asupra asociatilor, pt a nu se
ajunge la diluare – unii sa aiba o cota mai mica de participare
 cand faci majorare prin rezervele societatii, acest lucru le intampla
oricum
 cand vii cu aporturi noi, daca nu toata lumea subscrie, cei care nu
subscriu vor avea o cota mai mica de participare drept de preferinta:
inainte de a intra terti in societate, pot sa subscrie si ei – acest termen nu
poate fi mai mic de o luna de la publicarea hot de majorare
 drept prioritar cu privire la subscrierea unor cote-parti
 avem 2 situatii: exista un tert care vrea sa subscrie sau nu exista un
astfel de tert
 cvorumul este ¾ din capitalul social subscris + majoritatea celor prezenti
- astfel este inlaturat dreptul de preferinta
 poti sa nu versi tot capitalul subscris la momentul subscrierii
 legea permite ca si aportul in natura sa fie platit in acest mecanism – e
greu de conceput acest lucru – bunul nu poate fi segmentat astfel
Majorarea de capital autorizat dar neemis inca – sistem anglo-saxon:
 un org al societatii este autorizat ca intr-un anumit interval de timp (5
ani, de regula) sa faca o emisiune de capital intr-o limita prestabilita
 valoarea capitalului autorizat nu poate depasi ½ din capitalul existent la
momentul autorizarii
 cu privire la posibilitatea cons de adm de a restrange dr de preferinta,
daca nu exista nici o prevedere in actul de mandatare, atunci el trebuie
sa respecte dr de preferinta/ ???
 ca procedura – totul se desfasoara la nivelul consiliului de administratie,
hot consiliului de adm trebuie publicata in Mof
RETRAGEREA SI EXCLUDEREA ASOCIATILOR

Cele doua situatii nu sunt aplicabile actionarilor!

Excluderea:
 este o sanctiune la adresa unui asociat – pierderea increderii celorlalti
asociati si eliminarea sa din societate
 este o derogare de la principiul autonomiei de vointa – legea prevede
limitativ situatiile in care un asociat poate fi exclus: 222(1):
 asociatul este pus in intarziere cu privire la aportul la care s-a obligat -
cazul in care ar putea fi valabil in situatia unei majorari de capital
 obligativitatea varsarii integrale a capitalului subscris
 daca asociatul are o raspundere nelimitata si a intrat in insolventa/ sau
o persoana fizica a devenit incapabila
 in cazul falimentului – nu este o sanctiune specifica, ci este o reluare a
unei prevederi din lg falimentului
 un asociat cu raspundere nelimitata se amesteca fara drept in viata
societatii, sau este in situatia in care actioneaza in concurenta cu
societatea, sau fara a avea voie foloseste bunuri ale societatii in interes
propriu
 situatia asociatului-administrator, in situatia in care acesta a fraudat
societatea, sau foloseste capacitatea sa de reprezentare pt a incheia acte
in interesul sau personal
 a existat jurisprudenta care a tratat situatii care nu intrau in cele 4 –
instantele au fost de la inceput ferme: oricat de dificila face un asociat
viata unei societati, daca nu se intra in mod cert pe textul legii, nu putem
avea excludere
 odata ce instanta a decis excluderea, ea este obligata sa se pronunte si
cu privire la situatia capitalului social
 asociatul nu are dreptul sa pretinda in urma excluderii o parte din
patrimoniu – 224(2) – el poate cel mult primi o compensatie pt partile
sociale – instanta trebuie sa decida daca partile raman in cadrul
societatii si se redistribuie, sau decide o reducere de capital social
 excluderea nu inseamna si o pierdere pt cel exclus, el va primi un
echivalent, echivlent ce va fi stabilit de instanta

Retragere - intr-un nr limitativ de cazuri:


 actul constitutiv prevede ca atare acest lucru
 cu acordul tuturor asociatilor
 instanta poate decide acest lucru – numai daca un asociat are motive sa
se retraga – nu exista prevedere in actul constitutiv, nu exista acordul
celorlalti asociati - aceasta este o chestiune de oportunitate, pe care
instanta trebuie sa o decida, insantele fiind reticente cu privire la acest
lucru - instanta trebuie sa stabileasca si pretul actiunilor platit celui care
se retrage + ce se va intampla cu structura capitalului social
 art.227 alin.1, lit.a - in cazurile prevazute la 134 – opinia corecta: legea
are in vedere aceleasi situatii ca si cele mentionate la art.134, procedura
prevazuta fiind cea din art.227 si nu cea din 134.
FUZIUNEA SI DIVIZAREA

Fuziunea – operatiunea prin care doua sau mai multe soc isi combina
patrimoniile si isi schimba str de participare la cap soc, astfel incat rezulta o
sg societate. 2 forme de fuziune – prin absorbtie – o soc preia patrimoniile
celorlalte soc, care dispar + fuziunea prin contopire – toate soc participante
dispar si apare o noua societate.

Fuziunea tb privita pe 2 planuri care se intrepatrund tot timpul: planul


patrimonial si planul structurii capitalului social (interesele creditorilor)

Fuziunea – o forma de transfer universal de patrimonii - soc rezultanta va


prelua ca ef al fuziunii patrimoniile celorlalte societati – efecte juridice fata
de cred sociali. Rap patrimonial + planul cap social - stabilirea raportului de
schimb intre titlulrile de participare la soc rezultanta si titlurile la soc care
dispar.

Dpdv economic ceea ce ii intereseaza pe terti este cu ce active si cu ce


datorii va prelua soc rezultanta, pe actionari ii intereseaza daca soc dispare,
cat vor detine din soc rezultanta. Aceste detineri se calculeaza prin raportul
de schimb. Metodologia de clacul este reglementata de Ministerul Finantelor
Publice - Ordinul MFP 176/2004 – un capitol din acest ordin.

Economic: asoc unei soc au o cota de participare la cap acestei soc => ei au
cota de participare din activele si pasivele acelei soc – daca soc s-ar lichida,
activul net s-ar imparti intre ei pro rata.

La fuziune – cota lor de participare se duce in alta soc, ei trebuie sa


primeasca parti sociale la soc rezultanta => este inevitabil ca in procesul de
fuziune unii asociati sa fie diluati in mod normal valoarea ar trebui sa fie
cel putin egala cu ceea ce aveau in soc care dispare, chiar daca numeric au
mai putin.

Miza este sa determini cate cote de participare trebuie sa primesti in soc


rezultanta, astfel incat participarea lor la activul net sa ramana
neschimbata.

In primul rand trebuie sa intocmesti situatiile finanicare care vor include


activul net al fiecarei soc - ele se intocmesc inainte de aprobarea fuziunii.

Evaluarea soc care fuzioneaza – vezi cu cat contribuie fiecare soc la activul
net total: metoda valorii activului net, metoda fluxului de numerar
discontat, metoda fluxului de numerar pur si simplu - trebuie sa ai pt toate
o metoda unitara.
Determinarea raportului de schimb
 tb sa vezi cat valoreaza contabil fiecare parte soc in fiecare societate
imparti valoarea soc cu nr total de actiuni sau parti sociale emise: se ia
activul net si se imparte la nr total de actiuni
 imparti valoarea contabila a soc care dispare la valoarea totala a soc
rezultante (cea care ramane sau cea nou creata)
 ca sa iti dai seama cate parti soc trebuie sa emiti pt actionar – inmultesti
raportul de schimb al soc care dispare cu nr de actiuni al societatii care
dispare
 societatea rezultanta va face o majorare de capital (cu valoarea
capitalului fiecarei soc care dispare)
 actionarii soc care ramane vor fi diluati
 actionarii soc care dispar intra in soc rezultanta cu o cota de participare
mai mica decat aceea la soc care dispare

Situatii ciudate:
 e posibil ca unele soc sa aiba activ net negativ sau zero ei nu
contribuie cu nimic la soc rezultanta actionarii soc pe pierdere nu mai
primesc nimic
 compari val contabila a actiunilor care sunt emise pe baza rap de schimb
cu valoarea lor nominala (ea este stabilita contractual si este fixa) – este
posibil ca val contabila sa fie mai mare decat val nominala diferenta
dintre ele este numita prima de fuziune (pozitiva sau negativa) aceasta
nu se didtribuie, ea ramane in fond de rezerva (rezerva de prima) – poate
fi folosit fie la maj cap soc, fie in compensarea unor situatii de
rascumprarea sau intr-o fuziune viitoare

Procedura de fuziune -este reglementata pt a da posibilitatea actionarilor


soc patricipante sa adopte sau sa respinga fuziunea pe deplin constienti de
avantajele sau dezavantajele fuziunii.

Procesul de fuziune poate fi declansat de catre administratorii sau directorii


soc care vor sa fuzioneze. Pana in 2006 proc de fuziune trebuia declansat pe
baza unei hot preliminare a AGA – ea nu aproba fuziunea ci permitea sa se
mearga pana la capat cu calculele privind fuziunea.
In practica se intampla sa existe o hot preliminarea desi lg nu o prevede.

Administratorii care considera ca este in interesul soc sa participe la fuziune


aproba intrarea in aceasta procedura si se redacteza proiectul de fuziune
(este un ghid pt actionari, in baza caruia acestia decid daca sunt de acord
sau nu cu fuziunea) – art.241:
 identificarea soc
 actionariatul acestora
 motivele fuziunii – avantaje + dezavantaje
 efectele fuziunii pe plan patrimonial si pe planul capitalului social
 momentul la care fuziunea produce efecete juridice
Publicarea proiectul de fuziune – chiar daca este semnat numai de adm.
Rolul publicarii este de a da posibilitatea creditorilor soc sa se exprime cu
privire la imactul fuziunii asupra creantelor lor. Acestia au 30 de zile in care
se pot opune printr-o actiune in instanta. In 2010 s-a introdus o forma
alternativa de publicitate (alternativa la Mof) – pe pagina web a societatii.

Legea nu permite tuturor creditorilor de a se opune – cei cu creante certe,


lichide si exigibile dupa data publicarii proiectului (ii protejeaza doar pe cei
care nu au alt mijloc de actiune, cei care au creantele exigibile pot trece la
executare silita). Pana in 2010 viziunea leg a fost aceea de a le permite sa
blocheze fuziunea pana nu primesc garantii – fie garantii suplimentare +
plata anticipata a creantei + intelegere suplimentara cu societatea

Exista si tendinta de a abuza - foarte multe fuziuni blocate. Leg a intervenit


si a prevenit ca fuzizunea nu este suspendata pana la hot definitiva si
irevocabila. Daca se va dovedi ca au dreptate, ei pot obtine despagubiri.
Procesul nu mai poate fi blocat.

Dupa ce a trece perioada de opozitie - faza aprobarii fuziunii de catre fiecare


soc participanta:
 aprobarea se face in AGA
 aceasta AGA tb sa se tina in cel putin 30 de zile dupa ce a expirat
perioada de opozitie, astfel incat actionarii sa aiba suficient timp sa
reflecteze asupra impactului fuziunii.
 pe langa proiectul de fuziune + raport al adm in care acestia descriu
motivele fuziunii, avantajele, costurile pt societate si sustinerea lor pt
fuziune + situatiile financiare anuale pe ultimii 3 ani – pt a putea
compara ce s-a intamplat cu soc cu ceea ce se va intampla cu ei dupa
fuziune
 daca AGA se tine la un anumit interval de timp dupa inceperea anului
finanicar – situatiile financiare pe ultimele 6 luni
 rap auditorilor + cenzorilor
 rap judecatorilor delegati pt a aprecia corectitudinea rap de schimb – este
necesar numai daca nu exista o hot unanima a actioanrilor de a renunta
la el
 la sfarsitul perioadei de 30 de zile in care se poate formula opozitie
 o situatie privind ctr care au o valoare mai mare de 10 000 lei.
 judecatorul delegat nu face un ctrl de oportunitate – el va respinge
fuziunea numai daca formal fuziunea nu respecta cerintele legale.
 in cazul in care o soc nu participa pt ca actionarii ei nu doresc sa
participe, tot proiectul va cadea
 raspunde soc daca nu se realizeaza fuziunea? – da, doar daca dovedesti
reaua-credinta a asociatilor
 daca se realizeaza fuziunea – soc rezultanta trebuie inregistrata la RC +
tb inregistrata disparitia societatilor care dispar
 de la ce mom se produce efectul fuziunii?
 e un tranfer cu titlu universal al drepturilor si obligatiilor – nu e cazul sa
inchei o novatie sau un act care sa consemneze cedarea datoriei pt
multe raporturi juridice este nevoie de notificari – ctr de munca
 daca exista licente – o noua licentiere
 trb sa iti dai seama cand te poti baza exclusiv pe efectul translativ si
cand trebuie sa faci fuziunea opoziabila unei categorii de terti
 249 – mai multe posibilitati:
 daca se constituie o soc noua – de la data inmatricularii acesteia la RC –
aceasta nu poate fct decat daca este inregistrata
 fuziune prin absorbtie – una ramane in viata + altele dispar – fuziunea
produce efecte fie de la data inregistrarii ultimei hot AGA care aproba
fuziunea data legala
 dar putem avea si o data conventionala - exista anumite limitari
 aceasta nu trebuie sa fie ulterioara incheierii exercitiului finaciar curent
al soc absorbante
 pt soc care dispar, data stabilita conventional nu trebuie sa fie anterioara
incheierii ultimului exercitiu financiar
 care este incheierea ultimului exercitiu financiar?
 leg iti spune ca anul trebuie sa fie acela in care are loc aprobarea
fuziunii, insa data poate varia fata de data publicarii ultimei AGA de
aprobare a fuziunii
 se alege o data ulterioara datei de aprobare
 in sit particulara in care o soc este filiala altei soc si cea care absoarbe
este este filiala, in aceasta sit mama nu poate sa isi rascumpere propriile
parti soc in asemenea situatie se anuleaza act care sunt constituite ca
activ la filiala si nu se emit actiuni pt actionarii soc mama, insa acestia
devni actionari directi in societatea filiala cu procentul rezultat din
aplicarea raportului de schimb care are ca efect anularea acestor actiuni.
 art.246 indice 1 – este vb tot de soc aflate in relatii de afiliere – mama
absoarbe filialele – in ac situatie, daca actionarii in soc mama au
posibilitatea sa ceara convocarea unei AGA prin detinerea a cel putin 5%
din cap soc nu este necesara convocarea unei AGA de catre adm in
societatea mama.

Divizare:
 divizarea este operatiunea prin care are loc transferul patrim sau a unei
parti din patrim catre o alta soc existenta sau care ia nastere cu ocazia
transferului, soc transferatoare urmand sa inceteze sau sa isi continue
existenta, iar actionarii acesteia vor deveni actionari/asociati in soc care
ia nastere
 divizarea totala/partiala
 diviarea toata – va inceta societatea trasnformatoare
 la divizarea partiala – problema: ea se face in interesul actionarilor sau in
interesul soc? – 250 indice 1 – este posibil ca odata cu transferul de
partim ca soc care isi continua existenta sa dob actiuni in soc care dob
partea de patrimoniu, dar este posibil ca cei care primesc actiuni sa fie
chiar actionarii.
 daca desprinderea este in interesul soc – ei vor ramane actionari directi
in soc care transfera si indirecti in soc care primeste
 la divizarea partiala: o parte din datorii raman la societatea care a
transferat – raportul de divizare trb sa spuna foarte clar ce ramane la o
societate si ce ramane la cealalta
 daca exista vreun dubiu cu privire la cum s-au impartit datoriile, lg
instituie o prezumtie de solidaritate – toate soc raspund in mod solidar
 un alt principiu la divizarea partiala: nu poate fi o divizare partiala in
urma careia o soc sa priveasca numai active sau numai pasive
 este posibil sa transfer in proportii diferite active si pasive, insa trebuie
sa transfer din fiecare – pt a evita fraudarea creditorilor sociali
 daca diproportia este foarte mare intre active si pasive – se poate
demonstra intentia de fraudare a intereselor creditorilor sociali
 sanctiunea din legislatia fiscala pt lipsa de neutralitate al divizarii !!!

Procesul de divizare este afectat de nulitate:


 reglementare in 2006 – cum sunt afectate interesele tertilor daca se
accepta posibilitatea nulitatii? – solutia: termen de prescriptie special de
6 luni de la data la care a prous efecte juridice, indiferent de cauza
nulitatii
 leg restrange cauzele de nulitate – poate fi introdusa cerere de nulitate
numai daca hot AGA este nula sau anulabila / daca un aspect nu a fost
supus controlului
 Chiar daca s-a introdus actiunea – judecatorul poate da un termen de
remediere, daca in termenul de remediere cauza de nulitate este
inlaturata – actiunea este respinsa. Daca nu poate fi remediata cauza de
nulitate – hot definitiva si irevocabila care nu va aduce atingere
obligatiilor nascute pana la ramanerea def si irevocabila.

Care sunt efectele nulitatii?


 pt soc rezultanta – ea trebuie sa dea inapoi ce a primit, trebuie sa scoata
din actionariatul ei pe actionarii introdusi
 ce se intampla cu soc radiate? este discutabila ideea de repunere a lor
in activitate
 leg reglementeaza intr-o sectiune speciala – fuziunea transfronatliera –
care se bazeaza pe o directiva europeana – miza acestei reglm este de a
facilita inregistrarea rezultantei si radierea celor care dispar
 in esenta, reglementarea nu difera, doar ca este stabilit clar cum dispare
soc intr-o asemenea situatie

Dizolvarea si lichidarea soc comerciale:


 juridic sunt doua etape ale incetarii din viata ale unei societati – etapa
dizolvarii si a lichidarii, in realitate daca incepe o etapa, automata va
incepe si a doua
 art.227 – principalele cazuri de incetare a soc (actul constitutiv poate sa
prevada si altele)
 dizolvarea ope legis
 dizolvarea conventionala – hot de dizolvare este elementul care
declanseaza procesul
 imposibilitatea realizarii obiectului de activitate –aici am fie o hot a AGA,
fie o hot judecatoreasca, care constata ca s-a indeplinit situatia
 mai exista situatia in care tot prin hot jud se constata ca exista
neintelegeri grave intre asociati sau alte motive temeinice care impiedica
fct soc – implicit ai si o imposibilitate de realizarii a ob de activitate
 falimentul societatii este numai o consecinta a insolventa – apare
numai daca insolventa s-a convertit in faliment
 situatia soc pe actiuni care a ajuns sa aiba 1 actionar – daca in termen
de 9 luni nu transformi soc in SRL sau nu aduci un alt actionar se va
produce dizolvarea la cererea unei persoane interesate
 soc are pierderi si pierderile duc la reducerea activului net sub jumatate
din cap soc – daca nu se ia o hot cu privire la refacerea activului net,
dupa trecerea unei perioade, orice persoana interesata poate cere
dizolvarea soc
 daca oricare dintre aceste cazuri se produce, atunci trebuie inregistrata
dizolvarea la RC – fie ca este vorba de o cauza ope legis, fie ca se face prin
hot instantei
 lg nu este clara cu privire la ef acestei publicitati – care este mom la care
are loc dizolvarea? – pt ca de la mom la care se trece la lichidare –
limitarea capacitatii de exercitiu si de folosinta
 art.233 – dizolvarea soc are ca efect deschiderea procedurii lichidarii – nu
are loc lichidarea in cazurile prevazute de lege
 in general in practica se considera ca lichidarea se produce numai de la
mom la care tertii puteau cunoaste

Cand nu se trece la lichidare?


-divizarea totala
-233(2) de la data dizolvarii, adm nu mai pot intreprinde noi actiuni, daca
fac acest lucru, ei raspund solidar pt obligatiile angajate, alaturi de
societate.

Ce inseamna noi operatiuni? – operatiunile de conservare sunt permise/


actele de dispozitie – acestea sunt interzise

Dizolvarea are loc la cererea unui tert


-atunci cand ne confruntam cu dezinteresul actionarilor de a mai promova
activitatea societatii
-RC sau un tert pot cere tribunalului sa pronunte dizolvarea

Odata ce se produce dizolvarea se trece la lichidare care are in vedere


existenta unor pers care au acest mdt de a desfasura activitatile respective.
In anumite situatii, avand in vedere interesul asociatilor si raspunderea lor
fata de creditorii sociali – lg prevede ca dupa ce se pronunta hot de
dizolvare, asocatii pot decide cum se va imparti activul social – art.235

2 alin care par sa vina in contradictie: 235(1) si 235(2) cum se aplica ele?
Interpretarea favorita: daca prin hot de dizolvare asoc au decis fara
unanimitate si distributia activului net – nu mai avem nevoie de o hot
speciala luata cu unanimitate/ altfel avem nevoie de o o noua hot cu
unanimitate
indiferent cum se deceide de catre asociati distributia activului, are
loc un transfer de proprietate de la soc la asociati acest lucru se intampla
data radierii numai din acel mom ai certitudinea ca soc nu va mai exista +
numai atunci obt un certificat de radiere pe baza caruia poti inregistra dr de
proprietate la CF.

Procedura lichidarii:
-persoane specializate
-pana la numirea acestor profesionisti organul executiv ramane in fct si
trebuie sa desf op necesare de conservare
-mdt inceteaza de drept in mom numirii lichidatorilor – fie prin hot AGA, fie
prin hot judecatoreasca – prin hot lor li se traseaza si mandatul, care nu
poate execede celui legal mdt legii este acela de a transforma activele in
sume de bani si de a satisface in mod integral creditorii sociali si de a
distribui execedentul conf actului constitutiv
-trebuie sa obtina cel mai bun pret posibil pt aceasta legea impune
anumite limite si anumite mijloace de control
-odata numit in fct are oblig de a inventaria toate activele soc + sa evalueze
exact si pasivul soc – asta se transpune intr-un bilant (nu este bilantul de
lichidare, ci este unul provizoriu, o situatie intermediara) – el trb comunicat
si asociatilor
-cu privire la rel lor cu activelor soc, ei reprezinta un organ soc in lichidare
-activitatea lor se defasoara sub ctrl cenzorilor, iar daca nu exista cenzori, lg
nu precizeaza nimic, dar actionarii au dreptul de a cere periodic
lichidatorilor de a prezenta modul in care isi indeplinesc mdt
-ei au puterea de a vinde active – trb sa vanda prin licitatie publica
bunurile imobile + averea mobiliara: bunurile vandute in bloc/ cele care se
vand ut singuli – nu trb org licitatie
-au dreptul de a face acte de conservare + operatiuni de comert – numai
cele necesare procesului de lichidare + imprumuturi neipotecate + este
interzis in mod absolut de a constitui ipoteci
-dupa ce au facut tot ceea ce este necesar pt a indestula creditorii sociali – ei
trebuie sa intocmeasca un bilant de lichidare care este supus hot AGA –
poate fi contestat de catre asociati act in raspundere civila impotriva
lichidatorilor – numai daca acestia si-au neglijat indatoririle legale
-in orice lichidare pretul de vanzare nu este unul normal

Dupa ce se aproba bilantul de lichidare sau resping contestatiile soc


impotriva acestuia – ultima oblg a lichidatorului este transferul de bunuri
sauz active catre asoc comunicandu-le acest lucru (acest transfer se
produce dupa data radierii), dupa care sa depuna la RC cererea de radiere
facand dovada virarii sumelor de bani catre asociati judecatorul delegat
decide radierea.
Toate registrele contabile se depun fie la asociatul delegat, fie la RC, iar
celelalte care nu au valoare fiscala se depun la Arhivele Nat. Reg prevazute
de lg 31 se pastreaza 5 ani.

Soc in nume colectiv: lichidatorii treb numiti de toti asociatii – daca nu


exista unanimitate, numeste instanta. Este aceeasi situatie ca la 235? Ce
prevaleaza 262 sau 235? Opinia lui: ar trebui sa prevaleze 235(1).
In cazul soc pe actiuni, lichidatorii se numesc pe baza de majoritate de catre
AGA, majoritate care este prevazuta in actul constitutiv daca nu se
formeaza maj, intervine instanta.
INSOLVENȚA

Istoricul Legii insolvenței (actualmente 85/2014):


 reglementarea a pornit de la Legea 85/2006, luand in considerare
dezvoltarile jurisprudentiale in materie, regulamentele UE și Codul
Insolventei la nivel OECD;
 in proportie de 70% preia principiile din Legea din 2006, este o
imbunatatire a acesteia, deci mare parte din jurisprudenta este valabila
si pentru legea noua;
 spre deosebire de Legea din 2006, legea actuala are un art. care
statuteaza principiile de baza ale intregii proceduri ale insolventei – art. 4
- nu toate cele 13 principii sunt cu adevarat principii.

Principii:
1. Principiul maximizarii gradului de recuperare a creantelor creditorului
insolvent (foarte rar este 100%):
 procedura insolventei se declanseaza pornind de la premisa practica ca nu
toti creditorii vor fi satisfacuti integral, spre deosebire de o neplata obisnuita
cand fiecare creditor are grija de recuperarea propriei creante;
 in materia insolventei se porneste de la ideea ca valorificarea integrala a
activelor creditorului nu va acoperi toate creantele;

2. Principiul tratamentului egal al creditorilor de acelasi rang:


 comparativ cu executarile individuale, in acest caz nu se pune problema
de a asigura o egalitate intre creditori;
 daca fiecare creditor ar executa silit cand considera fiecare un creditor
insolvent – fiecare are anumite informatii – acest lucru ii dezavantajeaza
pe cei mai putin educati in executari silite si acestia ar recupera mai
putin;
 acest principiu nu consacra o egalitate de tratament a creditorilor la
nivelul intregii mase; - in cadrul aceleiasi categorii ii trateaza egali pe
creditori, intre categorii – inegal.

3. Principiul asigurarii transparentei fata de toti creditorii a exercitarii


mecanismelor de administrare si lichidare a averii debitorului solvent:
 daca ar fi fost o executare individuala, evident ca nu exista niciun
mecanism special in CPC care sa permita unui creditor sa stie facil
stadiul executarii in celelalte proceduri de executare ale creditorilor
individuali; ca sa stii tot ce se intampla in legatura cu celelalte executari
individuale presupune efort financiar, de asisenta juridica etc;
 in procedura insolventei- care este o procedura concursuala- participa
toti creditorii, deci fiecare creditor va stii sau poate in orice moment sa
stie care e stadiul executarii, acoperirii creantelor, nu doar a creantei
sale, ci si a celorlalti, ce bunuri mai pot fi executate, cum se vor distribui
sume de bani samd; legea le asigura aceasta transparenta de la inceput
pana la sfarsit;
 transparenta nu inseamna automat o crestere a gradului de recuperare a
creantelor, ci este un mijloc de protectie suplimentar; daca un creditor f
vigilent observa lucruri ciudate in cadrul procedurii , el are posibilitatea
odata ce stie sa puna in discutie tratamentul discriminator.

4. Principiul acordarii unei sanse debitorilor insolventi de a se redresa in mod


eficient si efectiv:
 acest principiu este de sorginte mai noua;initial, legea insolventei nu se
ocupa de situatia debitorilor( debitorul insolvent nu avea nicio scuza ca a
ajuns in acea situatie);
 in timp, odata cu aparitia ideii de protectie a drepturilor omului si din
considerente economice, s –a ajuns la situatia in care se acorda o
oarecare protectie si debitorului ; - in principal, se are in vedere situatia
ghinionului, cand debitorul a avut intentii bune, a lucrat cu respectarea
legii, nu a comis frauda si a fost de buna-credinta, dar a ajuns in situatia
insolventei, caz in care normal ar fi sa i se mai dea o sansa;
 acesti debitori care sunt ghinionisti( de buna-credinta + cu resp legii ) vor
avea posibilitatea de a reintra in circuitul comercial (desi nu e perfect
adevarat acest lucru) pentru a-si mai incerca o data norocul, insa
aceasta sansa i se da debitorului doar o data;
 daca a mai intrat inca o data in insolventa, nu va mai beneficia de
aceasta sansa.

5. Principiul recunoasterii drepturilor creditorului si respectarea ordinii de


prioritate a creantelor (nu e chiar principiu):
 crditorii sunt impartati in categorii in functie de puterea creantelor lor,
iar puterea creantelor este data de situatia implementarii pp prioritatii
creditorilor – prioritate au creditorii cu garantii, urmeaza creditorii fara
garantii si in paralel cu acestia – creditorii cu situatii speciale și creditorii
subordonati (actionarii societatii- pe ultimul loc, chiar sub creditorii
chirografari , lor li se imputa riscul afacerii, pe de o parte pierd ce au
investit ca contributie la cap social + cu ce au imprumutat societatea).

Insolventa = un debitor supus acestei proceduri (nu orice debitor e supus


acestei legi) este la un moment dat in situatia in care sumele de bani
disponibile nu pot acoperi toate creantele exigibile din acel moment. Exista
doua tipuri de insolventa: prezumata si iminenta. Insolventa ≠
insolvabilitate.

Praguri:
 nu orice creanta atrage starea de insolventa; legea impune anumite
praguri;
 praguri: creanta care are o valoare minima de 40.000 lei si care nu a fost
platita timp de 60 de zile de la scadenta ei este o creanta care poate
atrage insolventa;
 daca intervine scadenta creantei, dar e mai mica de 40.000, creditorul
acelei creante nu poate sa ceara insolventa;
 la fel, nu se poate cere insolventa nici daca n-au trecut cele 60 de zile,
decat in situatii exceptionale ( cand e evident ca e insolvent);
 nu are relevanta categoria creantei, daca e garantata sau chirografara;
 in practica, situatia e urmatoarea: creditorul care are conditiile
indeplinite introduce cererea si instanta –tribunalul- stabileste un
termen mai lung ( in general, cand debitorul duce cererea de insolventa i
se da un termen scurt ); daca la primul termen, se prezinta ca debitorul
are suma de bani in ziua aia, desi nu o avea cand s-a introdus cererea –
se respinge! Se considera ca situatia asa cum e vazuta de creditori nu e
cea reala.

Cui se aplica?
 legea nu e aplicabila tuturor categoriilor de debitorilor, ci doar
profesionistilor , cei prevazuti in art. 3 C.CIV, mai putin cei care
desfasoara profesii liberale , precum si cei care au o lege speciala privind
regimul insolventei lor; se aplica si regiilor autonome;
 nu exclude foarte clar profesionistii carora nu li se aplica aceasta lege;
 !! cazul asociatiilor fara scop lucrativ si fundatiilor – in vechea lege erau
clar excluse de la aplicarea legii ; aparent, in prezent lor li s-ar aplica
legea ; in practica insa, lucrurile sunt discutabile pentru ca chiar daca
direct OG 26/2001 nu prevede o procedura de insolventa pentru asociatii
si fundatii atunci cand te duci la regulile de lichidare a acestor persoane
ele insele sunt incompatibile cu lichidarea si reorgnizarea din procedura
insolventei – pentru ca acolo se vb de transf patrimoniului dupa?? ...
adica nu pare sa aiba posibilitatea ca o fundatia sa nu-si mai poata
acoperi datoriile;
 opinia lui SD: teoretic, la asociatii si fundatii ar trebui sa se aplice legea
insolventei, dar la nivel practic, ar aparea probleme juridice mari;

Etape:
 legea insolventei are 2 mari capitole care corespund unor 2 mari etape:
procedura reorganizarii judiciare si procedura falimentului – dreptul
comun;
 exista si situatii speciale pentru societatile speciale care au un regim de
reglementare special – cum sunt cele bancare unde exista si alte
proceduri pentru starea de insolventa;
 ca sa ajung in procedurile acestea, exista o etapa pregatitoare
(≠procedurile de preinsolventa- mandatul prefalimentar si concordatul);
 exista o perioda in care toata lumea incearca sa isi dea seama daca e mai
bine sa lase debitorul sa-si revina sau sa-l bage in faliment;
 la sfarsitul perioadei de observatie, se poate lua o decizie intre cele 2 mari
proceduri: de reorganizare sau de faliment;
 sunt situatii in care, ope legis, legiutorul a considerat ca intra direct in
faliment– debitorul nu mai e de gasit ( nu mai are sediu etc) – nu se mai
intra in situatia de observatie!!
Organele care participa la procedura:
1. Instanta judecatoreasca
 exista 2 nivele de jurisdictie: Tribunalul de la sediul profesional al
debitorului in ultimele 6 luni si Curtea de Apel;
 procedura trebuie sa fie cat mai rapida;
 competenta teritoriala: este vorba de tribunalul pe langa care debitorul
si-a avut sediul social in ultimele 6 lunii anterior sesizarii instantei,
respectiv Curtea de Apel care supravegheaza acel Tribunal;
 rolul tribunalului e destul de limitat: nu exista un complet tipic, ci un
judecator specializat – judecatori sindici – care are o pregatire speciala, in
principiu face numai proceduri de insolventa; el primeste toate cererile si
reclamatiile, in fata lui se declanseaza intreaga procedura; hotararea sa
este una judecatoreasca, supusa controlului Curtii de Apel;
 in art. 41 si urmatoarele – stabilesc termene scurte pentru faza initiala
de desfasurarea a procedurii – procedura de citare- e foarte facila, mai
putin primul termen- cand se judeca cererea; ???
 dupa ce a trecut de primul termen, mai exista un al doilea termen la care
se aplica regulile de proc civila cand se cauta identificarea creditorilor
care ar fi afectati de insolventa debitorilor--- restul este foarte facil dupa
aceste termene;
 art. 45 stabileste atributiile principale ale judecatorului sindic ; tot ce
face el e supus controlului judiciar la cererea creditorului;
 judecatorul sindic este un fel de arbitru al procedurii, cel care se ocupa zi
cu zi de administrarea averii debitorului este lichidatorul; tot ce face
acest ”administrator” este supus controlului judiciar la cererea
creditorului;
 exista anumite actiuni de drept comun care nu se judeca la instanta de
drept comun, ci de catre judecatorul sindic;
 toate hotararile judecatorilor sindici sunt executorii chiar daca ele pot fi
atacate cu apel(asa scrie in lege) – conform legii, apelul este de fapt
recurs (este ultima cale de atac;
 daca instanta considera ca era gresita, trebuie reluat acel act consacrat
printr-o hotarare gresita;
 este important sa se asigure participarea creditorilor astfel incat sa se
obtina transparenta si tratamentul egal pe categorii; pentru aceasta,
creditorii trebuie sa lucreze intr-o forma care sa le permita luarea unor
decizii colective;
 unul dintre efectele deschiderii procedurii este ca se suspenda toate
urmaririle, inclusiv cele incepute care nu mai pot continua;
 legea prevede organizarea a 2 organe in acest sens: adunarea creditorilor
si comitetul creditorilor; (sunt reglementate in legea insolventei);
 organul cu putere ultima de decizie este adunarea creditorilor – decide
exact ce ii intereseaza pe creditori: adica modul in care se lichideaza
averea debitorului;
 adunarea creditorilor se constituie atuni cand stii care sunt creditorii
afectati;
 creditorii in cadrul adunarii pot verifica ceea ce a facut administratorul/
lichidatorul, care e obligat sa raporteze lunar cu privire la masurile
implementate; unele masuri pot fi luate doar cu acordul creditorilor;
 mai exista o situatie in care creditorii decid : dezbaterea si votarea
planului de reorganizare – in aceasta situatie avem reguli speciale pentru
mecanismul de vot, de aceea aceasta adunare a creditorilor va avea un
regim special fata de adunarea creditorilor mentionata anterior;
 prima adunare a creditorilor se constituie pe baza tabelului preliminar;
 tabelul creditorilor este instrumentul juridic in care creditorii sunt
consacrati: daca nu esti in tabel nu participi;
 2 tipuri de tabel: preliminar si definitiv;
 cel preliminar e elaborat pe baza documentelor pe care le gaseste
administratorul si exprima analiza administratorului cu privire la pozitia
fiecarui creditor ( ce categorie ; valoarea creantei, valoarea garantiei, tipul
garantiei, daca e creditor sub conditie samd); tabelul e o poza a
creditorilor care ar putea participa in intreaga procedura;
 creditorii , odata ce tabelul preliminar s-a afisat, il pot contesta : fie
pentru ca nu s au mentionat anumite garantii, ca valoarea creantei nu e
corecta etc;
 si creditorii care nu sunt tabel pot contesta (?);
 toate aceste contestatii sunt judecate de judecatorul sindic si pe baza
deciziilor sale se face tabelul definitiv , care nu e chiar definitiv :))) ; sunt
situatii speciale cand mai poti interveni (situatii limitativ prevazute de
lege);
 odata ce ai tabelul creditorilor ai si adunarea creditorilor in forma finala
pentru ca stii cine poate participa la sedinta adunarii; Poti avea adunarea
si de cand ai tabel preliminar, dar ulterior adunarea se consolideaza;
 cu exceptia dezbaterii si votarii planului de reorganizare, puterea de vot a
adunarii nu e data de existenta sau nu a garantiei, ci e data de valoarea
creantei;
 daca avem in vedere tabelul definitiv, la final ai valoarea totala a creantei;
puterea de vot este raportul dintre creanta sa si creanta totala;
 cand judecatorul sindic deschide procedura, numeste imediat si un
administrator judiciar provizoriu; - in practica, este numit
administratorul propus de cel care a introdus cererea de insolventa;
administratorul respectiv nu e sigur ca va termina procedura pentru ca
daca creditorii din tabel nu il plac, poate fi schimbat, dar doar in
momentul cand se schimba tabelul, daca nu e schimbat atunci, devine
definitiv si continua procedura pana la capat; - cvorumul de sedinta, cu
unele exceptii, este de 1/3 din valoarea creantelor;...???;
 creditorii pot participa direct, prin reprezentare sau prin corespondenta;
 cu privire la posibilitatea creditorilor de a functiona in mod organizat ,
legea a prevazut comitetul creditorilor – este mai usor de convocat si mai
usor de intrunit cvorumului - 2 comitete: cel initial si cel final;
 cel initial: e numit de administrator dintre creditorii cu creantele cele mai
mari si care sa reprezinte fiecare categorie: de regula sunt de 3 si 7
membrii care apar in tabelul preliminar; - comitetul final: e stabilit de
adunarea creditorilor dupa ce s-a definitivat tabelul; ceea ce conteaza aici
este puterea de vot; daca adm/lichidatorul poate sa asigure o oarecare
reprezentare proportionala intre creditori la ??, la cel final vor intra in
complet cei care sunt votati de majoritatea creditorilor; legea recomanda
aici reprezetarea tututor categoriilor; - daca exista un creditor mare: este
o situatie in care puterea creantei nu mai da controlul direct al
comitetului pentru ca avea doar un singur vot in Comitet;
 din punctul de vedere al legii (art. 51) si din punct de vedere practic,
majoritatea deciziilor se iau de catre administrator sau lichidator dupa
consultarea comitetului, nu a adunarii; majoritatea actelor de procedura
desfasurate sunt discutate in comitet;

2. Administratorul special:
 nu trebuie confundat cu administratorul judiciar;
 el este reprezentantul debitorului si al actionarilor debitorului;
 cand se declanseaza procedura, unul dintre efecte este ca debitorul isi
pierde dreptul de administrare a averii(sau cel putin este limitat);
 pentru ca isi pierde capacitatea de exercitiu , nu mai poate functiona
prin organele sale, ele isi pierd puterea de decizie si de reprezentare
legala, putere preluata ope legis de administratorul judiciar sau
lichidator;
 organele corporatiste nu mai au rol in procedura, ele vor functiona , insa
doar ca un fel de discutie interna in cadrul debitorului, fara vreo
implicatie in procedura, ele nu pot impiedica procedura de insolventa;
 i se lasa debitorului posibilitatea de a fi observator, care trebuie sa
lucreze printr-un organ special – administratorul special(reprezentantul
prevazut de lege pentru debitor in relatia dintre adm judiciar- creditor-
debitor);
 are rol consultativ; se uita sa vada daca drepturile debitorului sunt
afectate.

3. Administratorul judiciar/Lichidatorul:
 cei 2 au atributii similare;
 administratorul judiciar = lucreaza in perioada de observatie si in
reorganizare;
 lichidatorul = apare in faliment;
 ce face acest profesionist? Tot – de la inventarierea averii debitorului;
analiza documentelor; descoperirea creditorilor; prezervarrea bunurilor;
toate masurile de adm propriu-zis, decizii de eliberare a banilor, plata
creditorilor;
 el este cel care asigura implementarea principiilor fundamentale ale
procedurii; toate acestea sunt facute in cooperare cu comitetul
creditorilor si sub controlul judecatorului sindic;
 cine desfasoara aceste proceduri? Juristi, economisti;
 inderdictie: daca esti administrator judiciar/lichidator – nu poti fi avocat
care sa il asiste in cazul procedurii ; unii au si calitatea de avocat si in
functie de situatie sunt administratori/avocati pentru alti administratori;
 in cazul in care nu se pot acoperi nici macar costurile cu procedura
insolventei – exista un fond de compensare care se constituie din
prelevarea unor taxe la registrul comertuluipentru anumite inregistrari
(acest fond nu e suficient);
 daca administraotrul/lichidatorul isi incalca obligatiilor vor fi inlaturati si
inlocuiti; impotriva lor se poate declansa actiunea civila; daca savarsesc
si infractiuni, pot fi urmariti penal.

DESCHIDEREA EFECTIVA A PROCEDURII

1. La cererea debitorului:
 legea incurajeaza debitorii sa introduca cererea de declansare a
procedurii pentru ca sunt primii care stiu situatia reala a afacerii lor; in
general debitorii de buna-credinta incearca sa amane cat mai mult acest
moment;
 termen de declansare a procedurii pentru debitor de la aparitia starii de
insolventa – 30 de zile, daca intarzii risti sa atragi o raspundere juridica
pentru prejudiciiul cauzat creditorilor ( nu prea are sens aceasta
raspundere; ai putea sa introduci actiunea doar impotriva celor care au
avut o contributie semnificativa la intarzierea declansarii procedurii –
organe de conducere, administrator);
 debitorul poate introduce actiunea si cand considera ca starea de
insolventa e iminenta (adica nu chiar la ziua, ora la care nu are bani);
 daca a intarziat cu mai mult de 7 luni momentul declansarii procedurii
prin depunerea cererii – savarseste infractiunea de bancruta simpla( nu
mai e reglementata de lege, ci de Codul penal);
 Art. 244: daca debitorul depune cererea, atunci e obligat sa depuna si
documentele care demonstreaza intrarea in starea de insolventa + toate
documentele care reflecta situatia activelor, pasivelor si a contractelor
sale. De ce? Pentru ca daca e demonstrata starea de insolventa,
judecatorul sindic prin administrator, va lua documentatia si va incepe
sa o analizeze, sa caute creditorii, practic ajuta procedura;
 dupa aceasta, se da un termen de 5 zile si daca nici dupa 5 zile nu
depune toate documentele prevazute la art. 67 pierde dreptul de a
propune un plan de reorganizare;
 chiar daca cererea este completa, nu este o garantie ca va fi admisa;
creditorii se pot opune daca afla ca s-a depus cererea, caci nu au interes
(??);
 daca se demonstreaza ca are suficiente lichiditati in acel moment, cererea
este respinsa.

2. La cererea creditorului:
 daca depun mai multi creditori cererea – se conexeaza;
 urmatoarea situatie din practica: depune primul creditor cererea,
debitorul afla si atunci debitorul depune si el cererea si i se da un termen
mai scurt – interesul debitorului e sa propuna administrator, iar
judecatorul va analiza cu prioritate cererea debitorului;
 daca creditorul depune cererea, trebuie sa depuna o cautiune pentru
acoperirea prejudiciilor ce s-ar cauza debitorului prin introducerea
acestei cereri;
 pentru creditori, introducerea cererii este un mijloc de presiune;
 daca judecatorul sindic considera ca sunt indeplinite conditiile, va
admite cererea si va declansa procedura, procedura desfasurandu-se la
fel , indiferent de cine a introdus cererea, se numeste administrator care
intra in perioada de observatie.

Efecte – art. 71 si urmatoarele prevad efectele ope legis ale deschiderii


procedurii:
1. Toate executarile si actiunile judiciare si extrajudiciare se suspenda si orice
valorificare a unui drept al creditorilor se face doar in cadrul procedurii:
 suspendarea inceteaza daca procedura se incheie fara lichidare sau daca
curtea de apel desfiinteaza deschiderea procedurii.

2. Suspendarea termenelor de prescriptie:


 procedura se inchide fie prin lichidare, caz in care se dispune radierea
debitorului din Registrul Comertului, fie prin reorganizare, nemaiavand
importanta primul termen de prescriptie;
 debitorului de principiu i se suspenda de a ..??;
 daca e procedura simplifcata , cand se intra direct in lichidare, se
suspenda automat; - judecatorul sindic poate hotari o suspendare
partiala sau poate fi lasat sa-si administreze singur averea sub controlul
administratorului;
 accesorii: nu mai curg, dar numai pentru creditorii chirografari;
 la creantele garantate, accesoriile continua sa curga pentru ca pentru
aceste creante exista bunuri (garantia) care sunt suficiente sa acopere si
principalul si accesoriul; daca insa nu sunt suficiente, se acopera mai
intai principalul si o parte din accesorii, ???!!!!! curge in continuare;
creditorul din acel moment este chirografar;
 trebuie sa se acopere cat mai repede creantele garantate pentru ca asta
stopeaza curgerea accesoriilor; de aceea mai intai se acopera creantele
garantate.

3. Suspendarea executarilor silite si actiuni judiciare/extrajudiciare – art. 75:


 Ex: in cazul in care asupra unei sume de bani din conturile debitorului
exista o ipoteca mobiliara sau o alta forma de garantie, la simpla cerere a
creditorului, sumele de bani pot fi transferate catre acesta si se
considera o forma de distributie in cadrul procedurii- distributie de activ
in cadrul procedurii;
 daca in timpul procedurii apare necesitatea derularii de noi operatiuni ,
atunci noile creante care se nasc in cadrul procedurii, de principiu nu se
supun acestui efect de suspendare – automat, ope legis, suspendarea se
produce doar pentru ce exista ca si fond de creanta ce exista la
deschiderea procedurii
4. Situatia creditorilor ipotecari/cu garantii/cu rang de preferinta – acesti
creditori pot cere, dar numai in cadrul procedurii (nu pot executa ei individual)
administratorului/lichidatorului sa vanda bunul respectiv si sa fie platiti cu
prioritate:
 un alt avantaj al creditorilor cu garantii este acela, pe langa confortul pe
care il au in legatura cu gradul de recuperare - este referitor la creantele
garantat;
 in legatura cu inregistrarea oricarei creante in tabelul creditorilor –
valoarea garantiilor este inregistrata ( noutate fata de legea veche) in baza
unui raport de evaluare;
 Pe legea veche: valoarea garantiei era trecuta in functie de documentele
de constituire ale acesteia;
 Pe noua lege: administratorul provizoriu/definitiv sau lichidatorul trebuie
sa incheie contract de evaluare cu un specialist care evalueaza toate
garantiile, adica toate bunurile din averea debitorului care constituie
obiectul unei garantii; valoarea lor , odata ce contestatia a fost respinsa,
va fi trecuta in tabel si va ramane pana la sfarsitul procedurii, nu va mai
fi influentata de un alt mecanism de modificare a valorii ei.

5. Debitorului i se ia dreptul de a-si administra averea – aceasta pierdere a


dreptului de administrare a averii nu se aplica automat:
 ea se aplica in procedura simplificata automat, dar in toate celelalte
situatii este posibil , cel putin in prima faza, ca debitorul sa-si pastreze
dreptul de administrare a averii, dar este ingradit;
 si daca pastreaza puterile cele mai largi, are restrictii: el trebuie sa
administreze averea in interesul procedurii + judecatorul sindic poate
sa-i limiteze acest drept;
 in faliment, nu-ti mai pastrezi dreptul de administrare a averii, ci doar
pana in acel moment!!!;
 art. 87 prevede categoriile de operatiuni pe care debitorul le poate face
cand isi pastreaza dreptul de a-si administra averea.

6. Daca la data deschiderii nu operase o inregistrare intr-un registru simplu


(cel mai simplu caz - intabulare), inregistrare care produce efecte juridice de
orice fel, aceasta inregistrare dupa deschiderea procedurii nu mai poate avea
loc – art. 88:
 obligatia debitorului de a opera si informa creditorii in legatura cu
adevarata sa situatie- in legea veche exista doar fata de administratorul
judiciar /lichidator;
 in legea noua: exista si fata de creditorii care au individual cel putin 20%
din valoarea totala a creantelor;
 prin accesul la informatie nu sunt privilegiati; doar au oportunitatea de a
sti inaintea celorlalti cum sta debitorul lor – avantaj in legatura cu modul
in care isi stabilesc strategiile de vot in cadrul adunarii /comitetul
creditorilor in leg cu averea debitorului;
 daca debitorului nu i s-a permis sa-si continue activitatea , atunci toate
platile si alte operatiuni legate de functionarea normala a debitorului
care sunt operate dupa deschiderea procedurii de catre administratorul
special sunt nule de drept – art. 84 - aici legea nu spune in detaliu ce se
intampla daca cu rea-credinta un administrator special incalca
interdictia si incheie un act cu un tert de buna-credinta. Este protejat
acel tert?
 din punct de vedere probatoriu, e destul de greu pentru tertul respectiv
sa spuna ca a ignorat existenta starii de insolventa – poate sa zica insa
ca stia de insolventa, dar nu stia ca are interdictie de administrare a
activitatii; nu avem text special de lege ,asa ca aplicam principiile de
drept comun si anume avand in vedere necesitatea protectiei bunei-
credinte, in acest caz, in baza C.civ, contractul respectiv poate fi salvat;
 daca debitorul prin administrator special incalca interdictia, legea
prevede – in art. 84 alin. (2)- ca administratorul judiciar se indreapta
pentru prejudicii impotriva acelui administrator special.

Situatia operarii compensatiei in cadrul procedurii:


 numai in cazul compensatiei legale se poate admite operarea acesteia ;
asta inseamna ca sunt creante intre aceleasi parti ?/ - nu deroga deloc
legea de la prevederile NCC;
 se au in vedere atat creantele compensabile legal la deschiderea
procedurii + cele care devin astfel pe durata procedurii, pe masura ce
devin exigibile.

Faza prealabila:
 de la deschiderea procedurii pana la reorganizare/faliment;
 administratorul provizoriu are nevoie de o anumita perioada pentru a se
lamuri : pentru a stii care sunt creditorii si pentru a stii care e situatia
deb;
 legea ii da dreptul + obligatia sa studieze pe partea activa si pasiva a
debitorului ,rezultatul studiului sau sa fie facut public creditorilor;
 el are 2 etape: ai etapa primului raport - 20 de zile de la data deschiderii
procedurii, termen interpretat ca fiind de decadere – cand
administratorul judiciar va intocmi un raport in care sa propuna fie
intrarea in procedura simplificata, fie sa propuna continuarea perioadei
de observatii – art. 92;
 practic aceasta prima etapa e importanta dpdv al procedurii simplificate
pentru ca in aceste 20 de zile trebuiesa stii daca intri in procedura
simplificata;
 daca intri in procedura simplificata – administratorul dispare ca functie,
poate sa ramana ca persoana – e lichidator si e tinut de procedura
falimentului – trebuie sa incerce sa vanda cat mai bine bunurile pentru a
acoperi cat mai multe creante;
 daca din contra se ajunge la concluzie ca trebuie sa se continue perioada
de observatie pentru ca nu e un caz de procedura simplificata, se trece
la a doua etapa a fazei prealabile cand urmeaza un al doilea raport – 40
de zile de la deschiderea procedurii – in care va prezenta cauzele
insolventei , cine sunt persoanele responsabile din conducerea
debitorului, dintre actionari, samd si daca exista sanse in legatura cu o
reorganizare;
 acest lucru e ft important pentru ca daca adm judiciariar spune ca exista
sanse pentru o reorganizare , in general, cu toata opozitia creditorilor
(daca exista), judecatorul sindic permite propunerea unui plan de
reorganizare, adica merge pe mana administratorului ; - in legatura cu
al doilea raport- art. 96.

Procedura simplificata – art. 38:


 Situatii – generate = fie de calitatea debitorului, fie de calitatea
patrimoniului sau...;
 comerciantii PF nu pot avea decat procedura simplificata, ei nu au sansa
reorganizarii; la fel si intreprinderile familiale – din cauza naturii
subiective a debitorului;
 persoanele juridice au intrat initital pe o procedura de dizolvare sau daca
e o alta persoana organizata in baza propriei legi (ex regie automata ) ,
daca se constata ca valoarea pasivului e mai mare ca activ, aici nu mai
sunt sanse de reorganizare;
 mai e situatia clara cand debitorul doreste sa intre faliment si deschide
procedura pe baza cererii sale;
 situatia in care debitorul practic e de negasit (nu-i stii sediul, registrele,
ce bunuri are), caz in care nu mai pierzi timpul sa cauti bunurile sa vezi
daca se poate o reorganizare- il trimiti direct in insolventa.

 dupa ce s-a publicat si al doilea raport, administratorul e obligat sa faca


si niste acte materiale, de identificare si conservare: trebuie sa stie unde
sunt bunurile , trebuie sa ia sub control bunurile , poate sa vanda
bunurile perisabile, orice act prin care se ingheata averea pana la decizie;
 exista si o faza de comunicare catre depozitar, banci ,orice persoane care
au colaborat cu debitorul , autoritati publice etc , in care se aduce la
cunostinta ca debitorul e in insolventa, a.i. respectivii sa-si poata exercita
drepturile pe care le au in legatura cu aceasta situatie;
 tot in aceasta perioada si in paralel cu analiza situatiei comunicarii,
administratorul trebuie sa intocmeasca unul dintre cele mai importante
instrumente cu care lucreaza – TABELUL CREDITORILOR.

Exista 2 tabele – tabelul provizoriu + cel definitiv tabelul provizoriu:


 pentru aceasta, administratorul judiciar trebuie sa notifice in termenul
pe care i l-a indicat judecatorul sindic toti creditorii cunoscuti (cei de
care a luat cunostinta prin administrarea actelor debitorului) si le cere
sa-si demonstreze creanta, care e valoarea creantelor, ce garantii sunt, sa
faca o cerere samd;
 singurul caz in care nu e nevoie de aceasta probatiune este in cazul in
care creanta deja a fost stabilita de instanta prin hotararea judecatoreasa
si se trec ca atare in tabel conform hotararii judecatoresti;
 odata ce are aceste informatii, se redacteaza tabelul provizoriu;
 creditorii care n-au raspuns in termen in legatura cu probarea creantelor
lor sau cei care nu au fost contactati de administrator dar puteau sau
trebuie sa stie ca s-a deschis procedura, pierd dreptul de a participa la
procedura (nu mai pot intra in tabel);
 daca demonstreaza ca nu au fost citati in legatura cu informarea privind
creanta lor sau ca nu puteau sa aiba cunostintta de deschiderea
procedurii – ei vor avea dreptul sa ceara si inscrierea lor – 15 zile;
 dupa ce s-a publicat tabelul provizoriu, judecatorul sindic stabileste un
termen pentru constatarea propriei inscriere sau inscrierea altora – toate
acestea se vor judeca la termenul stabilit de judecatorul sindic, intr-un
singur termen;
 cand sunt multi creditori, fizic nu se pot solutiona intr-o singura sedinta;
dar se solutioneaza in acelasi moment procedural;
 ulterior, tabelul se definitiveaza – din acel moment poate fi operat ca
atare, chiar daca cred se duce la CAB, pana atunci creditorii participa la
adunarile creditorilor;
 prima adunare a creditorilor poate avea loc dupa publicarea tabelului
provizoriu – nu e necesara definitivarea tabelului pentru prima adunare;
 la acea prima adunare nu se iau decizii fundamentale, cu exceptia
deciziei in legatura cu instrainarea de urgenta a unor bunuri: nici macar
inlocuirea adm nu poate fi decisa; - dupa definitivare, se pot lua decizii,
inclusiv inlocuirea administratorului.

Exista o perioada - in care administratorul/lichidatorul are dreptul sa ceara


anularea actelor frauduloase - necesitatea acestei proceduri: Situatii:
1. debitorul incearca de regula sa favorizeze unii creditori fata de altii;
2. frauda - cand vrei sa ii prejudiciezi pe unii si sa-i avantajezi pe altii;
3. cand in mod constient nu vrei, dar amani procedura insolventei
(eforturile de a se salva vor produce prejudicii si mai mari).

Ce spune legea? – toate aceste acte –pe care le numeste frauduloase - sunt
supuse nulitatii, in anumite conditii:
 numai actele mentionate in lege sunt supuse nulitatii (daca faci un act
care nu se incadreaza in categoriile prevazute de lege, dar e oarecum
”dubios” pentru creditori - nu poate fi anulat);
 actele respective sunt anulate daca ele nu au fost incheiate in exercitiul
normal al activitatii (daca pe forma ai un act care se incadreaza in cele
prevazute, dar daca altcineva in situatii similare ar fi incheiat un astfel
de act – nu poate fi anulat actul).

Categorii de acte – art. 117 alin. (1) - toate actele sau operatiunile
frauduloase incheiate in dauna creditorilor in cei doi ani anteriori
deschiderii procedurii:
 aici vorbeste de frauda in intelesul de drept civil si e diferit de eventualul
continut fraudulos al actelor prevazute de alin 2 al aceluiasi text de lege –
este un text general;
 de ce nu e un caz de actiune pauliana? Aceasta actiune de anulare e
asemanatoare cu act pauliana, insa aceasta actiunea din legea
insolventei e mai larga:
1. Nu este neaparat nevoie ca intentia sau participarea tertului la actul
respectiv sa se faca cu intentia de a frauda creditorii;
2. Nu e neaparat necesa pentru aceasta actiune sa ai o legatura intre
reducerea patrimoniului si marirea patrimoniului tertului care a
participat: scopul acestei actiuni este de a creste averea debitorului fara
a avea importanta in ce masura a benficiat patrimoniul tertului.

Alin. (2) - sunt enumerate o serie de acte incheiate de debitor cu


tertii:
- exista o prezumtie de frauda , adica exista chiar o prezumtie de
participare cu R-C a tertului la savarsirea acelor acte ; aceasta prezumtie de
frauda are importanta cu privire la drepturile tertului care a pierdut bunul
dobandit prin asemenea act;
- daca aceasta prezumtie e mentinuta prin solutia jud sindic, atunci
acest tert va fi de R-C (???)

7. Acte cu titlu gratuit – nu presupun reaua-credinta a beneficiarului,


toate actele cu titlu gratuit sunt anulabile;
8. Prestatia primita de catre debitor este semnificativ/vadit mai mica
decat prestatia pe care a facut-o tertul in baza actului – e un act
sinalagmatic- daca actul a fost incheiat in ultimele 6 luni de dinainte de
deschiderea procedurii – aici poate sau nu sa fie o frauda ;
9. Cand incheie cu un tert un act pentru a sustrage de la urmarire
bunul( urmarire de catre creditor) - in general e vorba de acte simulate ;
10. Acte de transfer a proprietatii in ultimele 6 luni care au drept scop sa
stinga o datorie scadenta(darea in plata) , dar cu conditia ca suma pe care
creditorul respectiv care practic inceteaza sa mai fie creditor( nu a primit
bani, ci alt bun) ar fi mai mica decat contravaloarea bunului pe care l-a
primit in aceasta opratiune -- inseamna sa apreciezi la momentul respectiv
cam cat ar putea primi intr-un faliment ipotetic acel creditor , evaluarea se
face de un expert ; odata ce ai stabilit aceasta valoare, o compari cu suma
primita prin acea operatiune de creditor , iar daca valoarea bunului e mai
mare decat cea pe care ar fi primit-o in timpul falimentului – actul e
anulabil;
11. Tot in cele 6 luni anterior deschiderii procedurii, transformarea unei
creante chirografare intr-o creanta ipotecara - sunt anulabile aceste
operatiuni daca sunt in afara cursului normal al activitatii ( daca in conditii
similare, o alta persoana n-ar fi facut o asemenea operatiune- e anulabila);
12. Platile anticipate de datorie in cele 6 luni anterioare deschiderii
procedurii – e similar cu transformarea creantei – trebuie sa demonstrezi ca
era normal sa o platesti inainte de termen ;
13. In cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, debitorul a incheiat un
act de transfer sau si-a asumat obligatii cu scopul de a ascunde sau intarzia
starea de insolventa .
Terti afiliati – asociati, rude etc. – care incheie anumite acte; aceste persoane
au incheiat acte , opertiuni in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii
care nu sunt in cursul normal al afacerii
-- calitatea tertului + anormalitate a actului duc la anulabilitatea actului; -
aceste persoane au si cea mai proasta pozitie in randul creditorilor;

Indiferent de categoria actului care face obiectul anularii, daca sunt


incheiate in afara cursului normal, administratorul/lichidatorul poate
introduce o asemenea actiune – tot judecatorul sindic judecata aceste
actiuni.

Situatia tertilor care au lucrat cu debitorul


- daca actiunea in anulare are succes, atunci bunul primit sau
contravaloarea lui trebuie sa se intoarca in patrimoniul debitoului;
- tertul respectiv nu poate fi expropriat; bunul se restituie, ar trebui sa
primeasca si el ce a dat in schimbul bunului ;
- creditor in actiunea in anulare nu poate fi decat un creditor chirograf;
el va cere de la masa cred sa i se restituie prestatia, dar atat ;
- ce poate el sa ceara? Legea spune ca in cazul ambelor categorii de terti
( b-c/r-c) acestia pot cere pretul platit doar ca la tertul devenit creditor
chirograf de b- c i se permite sa pretinda si sporul de valoare adus bunului
pe care l-a restituit, spor de valoare care e dat de imbunatatiri , investitii
facute asupra bunului;
- nu spune legea ce se intampla cu fructele culese;
- la tertul de RC , acesta nu mai poate sa pastreze fructele culese pe per
detinerii bunului
- conform pp de drept civil, tertul de BC pastreaza fructele(LEGEA NU
PRECIZEAZA) ; - deci tertul de RC cere doar pretul platit, tertul de BC –
pret + spor de valoare + fructe.

Situatia subdobanditorilor – poate sau nu sa pastreze bunul dobandit de la


tert – art. 121 - se permite o actiune si impotriva acestora ,fie pentru
recuperare bun fie pentru recuperare contravaloare ; ce se recupereaza de la
acest subdobanditor se intoarce la debitor
- legea face distinctie intre subd de BC/RC
- subdobanditor de RC este cel care cunostea/trebuie sa cunoasca ca
transferul initial era susceptibil de anulare – asta trebuie sa demonstreze cel
care introduce actiunea impotriva subdobanditorului
- daca actiunea este admisa impotriva acestora ( actiunea poate fi
admisa daca n-au dobandit bunul in cursul normal al afacerii) atunci BC/
RC diferentiaza ce pot cere ei si anume sporul de valoare adus bunului
pierdut

Conditie de introducere a actiunii – termen de 6 luni (?)


-daca ai introdus o actiune impotriva persoanei gresite , dupa expirarea
termenului, nu mai ai alta sansa;
-poti introduce mai multe actiuni: impotriva tertului si impotriva unor
subdobanditorilor ; ele vor fi conexate, dar incerci sa aduci mai multe
persoane;
Situatia mentinerii actelor
- art. 123 - in orice contract, de orice fel, orice clauza care duce la
incetarea contractului datorita aparitiei starii de insolventa este nula
absolut; aceste clauze exista ;
- acest articol a aparut in 2009
- urmareste sa dea posibilitatea administratorului sa mentina acele
contracte care beneficiaza creditorul si care nu au fost executate in totalitate
;
- perioada de 3 luni de la deschiderea procedurii – sa i se ceara
administratorului sa dispuna renuntarea contractului; administratorul are
30 de zile in care sa spuna daca renunta la contract; daca tace = exista
drept de denuntare)
- situatia furnizorilor de utilitati: acestia trebuie sa mentina furnizarea
daca debitorul este un consumator captiv( nu poate sa-si aleaga liber
furnizorul ), de aceea nu ii poti permite furnizorului sa denunte contractul;
furnizorii sunt obligati in baza legii sa continue furnizarea; - furnizorii au
un oarecare profit/compensatie: pentru creantele care se nasc dupa
deschiderea procedurii, au un rang prioritar, adica administratorul trebuie
sa-i plateasca la timp ; daca nu o face in termen de 90 de zile atunci
furnizorul poate denunta contractul;
- administratorul mai are o alta putere si anume poate sa ceara in
perioada de observatie modificarea clauzelor in contractele incheiate de
debitor, inclusiv in contractele de creditor, dar numai daca in acest fel se
asigura echivalenta prestatiilor ( modificarea unor clauze astfel incat s se
echivaleze prestatiile – creditorul este dezavantajat)
-sunt situatii in care contractele in sine pot sau nu sa fie executate in
favoarea creditorului: de ex, dca ai incheiat un contract care e in curs de
executare, dar nu s-au executat inca prestatiile(adica nu s a transferat
bunul din patrimoniul debitorului , nici nu s-a platit ) , administratorul
poate obtine bunul doar daca plateste (??)
- la contractul de comision - bunul trebuie sa se intoarca la debitor!

Cursul procedurii
- toate aceste operatiuni se pot petrece oricand;
- momentul deschiderii, momentul in care nu stii daca e procedura
simplificata/generala; continua procedura generala, perioada de
observatie...iar finalitatea perioadei de observatie presupune intrarea intr-
una din cele 2 cai: reorganizare/ faliment, daca n-ai intrat direct in faliment;
- pentru debitor miza este sa continue si ei pot continua sa opereze in
circuitul comercial numai daca au o reorganizare;
- debitorul este primul care are interesul de propunere a unui plan de
reorganizare; legea cere ca el sa depuna un plan la momentul depunerii
cererii sau in termen de 5 zile de la momentul depunerii cererii; daca nu
face acest lucru, pierde dreptul de a propune un plan de reorganizare;
-planul de reorganizare trebuie vazut ca o propunere economico-financiara;
trebuie sa arate prin plan ca vor recupera mai mult prin reorganizare decat
in faliment;
- statistic: 10% dintre planurile de reorganizare au succes
- planul de reorganizare: urmareste sa reaseze raportul dintre creditori-
debitor (e clar ca debitorul a ajuns in aceasa situatia pentru ca creditorii s-
au saturat sa-l mai amane) + continuarea finantarii debitorului + il inveti pe
debitor sa –si desfasoare altfel activitatea; el a ajuns in stare de insolventa
pentru ca a avut si probleme pe plan operational ;
- este posibil ca in baza planului sa se schimbe chiar structura
capitalului social !! – incalca pp liberei asocieri – pentru ca se face fara
acordul act; nu pot contesta aceasta incalcare nici macar pentru motive de
neconstitutionalitate (?)

Cine poate propune planul?


- debitorul : trebuie facuta distinctie intre a se supune ..? si intentie de
reorganizare
- in termen de 30 de zile de la tabelul definitiv poate sa propuna planul
de reorganizre

- administratorul judiciar – il poate depune in termen de 30 de zile de la


tabelul definitiv; administratorul poate sa propuna un plan daca prin al
doilea raport a spus ca societatea are sanse sa reorganizare;
- daca el prin acel raport a propus intrarea in faliment , judecatorul
sindic a respins propunerea, el nu poate reveni sa propuna planul de
reorganizare; (acest lucru nu reiese clar din lege)

- creditorii – unul sau mai multi, cu conditia ca cel care propune planul
sa detina singur sau impreuna cel putin 20% din valoarea creantei ; daca
privesti matematic, se pot depune maxim 4 planuri de la creditori , deci 6 cu
cele 2 mentionate anterior.

Ce forme de plan de reorganizare putem avea?


- plan de restructurare
- plan de lichidare ( nu faliment)
- combinatia a celor 2

Situatii in care NU poate fi facut planul:


- debitorul nu poate propune daca in 5 ani anterior a mai intrat o data
in insolventa;
- debitorii care au savarsit infractiuni – pot propune ceilalti ;
- daca nu se respecta termenele in care poate fi depus planul (adica sa
ajunga la administratorul judiciar?? ), daca n-a fost prelungit, iti inlatura
dreptul, definitiv si irevocabil, de a mai propune plan de reorganizare.

Urmeaza un control al creditorilor care are loc in aduinarea creditorilor si


daca in urma acestui control pe fiecare plan este unul castigator , urmeaza
un control de legalitate. Sindicul se uita sa vada daca planul in sine
indeplineste conditiile prevazute de lege + daca votarea lui s-a facut in
conditiile legii. In vechea lege, controlul de legalitate era anterior hotararii.

- art. 133 – art. 139 lege


Principii generale:
- Planul trebuie sa implice posibilitatile de redresare ale debitorului;
obiectivul e acelasi: debitorul sa-si continue ”viata” in circuitul comercial;
- planul trebuie sa demonstreze ca are un caracter fezabil dpdv al
redresarii debitorului adica trebuie sa arate ca poate fi finantat, fie din
resursele debitorului, fie din resurse atrase de la terti;
- trebuie sa prevada programul de plata al creantelor.

Capitole:
- trebuie sa prevada care sunt categoriile de creante defavorizate si care
sunt categoriile de creante care nu sunt defavorizate;
Aceasta calificare este relevanta numai pentru reorganizare si este relevanta
dpdv al tratamentului creditorilor din plan; creditorii care au creante
defavorizate se bucura de protectie impotriva unui plan care le-ar crea o
situatie si mai rea;

- trebuie sa arati prin plan cum tratezi creantele, adica ce masuri sunt
propuse a fi suportate de creditorii din cele 2 mari categorii:
• Categoria de creante defavorizate ( art. 5 pct. 16): trebuie intrunite 2
conditii alternative: fie creditorii respectivi vor suferi o reducere a
cuantumului creantei (fie pe planul principalului, fie pe planul accesoriilor),
fie vor suferi o reducere a garantiilor, fie vor suferi o schimbare a
programului de plata (reesalonare) ; ! - derogare prin lege de la principiul
libertatii de vointa;

Important: Niciodata nu se poate discrimina modificand o creanta


individuala pe parte de suma, garantii, reesalonare !
Daca vrei prin plan sa aduci o atingere unei creante individuale si sa lasi
categoria neatinsa e discriminare, e ilegala; se aplica doar pentru categorii,
nu pe fiecare creanta individuala (in sensul ca o creanta individuala poate
sa fie o singura categorie).
- trebuie stabilit tratamentul creantelor curente ( se intalneste si la
faliment ): legiuitorul nu are o definitie specifica pentru creantele curente ,
este clar ca are in vedere toate creantele nascute dupa data deschiderii
insolventei ( in perioada de observatie sau in perioada de reorganizare sau in
perioada de faliment);
E necesar uneori sa ai creditori noi care sa-i ajute pe
administrator/lichidator sa-si indeplineasca misiunea, iar acesti creditori
trebuie protejati prin plan.
Art. 133 alin. (5): fara a enumera decat exemplificativ, legiuitorul spune
principalele elemente de avut in vedere de catre plan( capitole, sectiuni ) -
principiile si tratamentul creantelor sunt obligatorii!
- litera c): posibilitatea de a transmite toate sau o parte din bunurile
debitorului catre una sau mai multe persoane fizice /juridice preexistente
sau constituite dupa adoptarea planului; - aceasta masura nu este tipica
sau limitata la planul de lichidare : ce rost are sa am ideea de a salva
debitorul daca toate bunurile sale vor fi transferate catre o alta persoana?!
- Realitatea e ca acest text e foarte permisiv, acopera multe situatii, una
dintre ele fiind situatia in care se creeaza un vehicul cu scopuri speciale
adica o societate proaspata, fara un trecut dubios, fara raspunderi atasate,
care va prelua o parte din activitatea debitorului ( cu datorii samd); cei care
au facut societatea finanteaza aceasta preluare; societatea plateste bani
debitorului, iar debitorul plateste datoriile .
- Alte variante: cand pur si simplu se transfera toate activele catre o
societate noua, raman o buna parte din pasive pe societatea debitoare, iar
cel care preia aceste active va plati pentru ele, banii se duc la societatea
debitoare care va plati creditorii;
- tot prin plan se poate stabili o fuziune sau divizare : fuziunea de
regula cu o alta societate sanatoasa;desi ar trebui sa se redreseze prin
plan,societatea nu mai exista.
- litera e): posibilitatea lichidarii in bloc sau separat a unor active sau a
tuturor activelor/bunurilor societatii sau darea in plata in contul datoriilor ;
- acest articol e mai ales aplicabil reorganizarilor prin plan de lichidare;
poti avea si la plan de restructurare ;
- sub 50% active- plan de restructurare, peste – lichidare;

- litera i) : modificarea actului constitutiv al debitorului – in conditiile


legii.
- Daca planul, de exemplu prevedea aparitia unui nou actionar care
prelua societatea debitorului, dar actionarii existenti nu-si doreau asta,
instanta a clarificat ca e vorba de conditiile de forma in cazul sintagmei in
conditiile legii. ;
- nu e in sensul ca se propune un plan cu diluarea actionarilor, este
executat, iar apoi daca actionarii se opun nu mai poate avea loc diluarea; –
nu ar mai avea niciun rost procedura de aprobare;
-se poate inclusiv impune asociatilor debitorilor impotriva vointei lor sa aiba
alaturi alti asociati, sa piarda controlul societatii, fara a se putea opune
acestei masuri;

- litera k): planul de reorganizare nu poate prevedea conversia


creantelor bugetare in titlul de valoare; este un text care nu exista in
versiunea initiala ;

Procedura de aprobare a planului – art 135 – art. 138


- pot propune planuri mai multe categorii de persoane ( nr maxim este
de 6 planuri) si indiferent cate sunt, daca au fost propuse in termen, vor fi
supuse aprobarii creditorilor; - planurile se publica in buletinul procedurilor
de insolventa si se stabileste o data cand fiecare plan va fi supus
dezbaterilor si votului creditorilor intr-o adunare speciala (diferita de cele
mentionate pana acum! )
- in aceasta faza, judecatorul sindic nu este implicat, planurile sunt
depuse, se aloca timp pentru studierea lor si apoi are loc adunarea;
- se poate vota prin participare directa sau vot prin corespondenta;
- trebuie sa stii in ce categorie de creditori intri ;
- art. 38 prevede urmatoarele categorii ( nu inseamna ca le ai la fiecare
reorganizare)
• Creditori cu drepturi de preferinta;
• Creditori bugetari;
• Creditori salariati- nu conteaza daca mai sunt angajati la momentul
votarii planului, daca mai au o creanta, vor participa;
• Creditorii chirografari – cei care nu au nicio garantie;
• Creditorii indispensabili ( apar doar la planul de reorgnizare) – se
constituie in conditiile art. 44 – aici intra acei creditori pe care
administratorul judiciar ii califica ca fiind necesari si de neilocuit pentru
buna functionare a debitorului respectiv ;
Art. 5 pct. 23: defineste cine poate face parte din aceasta categorie; in
primul rand, acestia sunt creditori chirografari ( daca ar avea garanatii ar
intra in prima categorii ) care furnizeaza servicii fara de care debitorul nu
poate sa-si desfasoare activitatea + nu exista un inlocuitor pentru ei ( 2
conditii cumulative !! )
Ex: debitor captiv
- Daca esti in perioada de observatie, multi dintre acesti creditori vor
avea protectia mentionata, adica vor fi platiti prioritar pentru creantele de
dupa deschiderea procedurii si au posibilitatea de a iesi din procedura daca
acele creante nu au fost platite dupa 60 de zile,

- Daca este un furnizor indispensabil , dar care are o creanta al carei


termen de 60 de zile cade in perioada in care se propun planuri, in acest
context, nu se poate invoca textul general si sa spuna ca e creditor obisnuit
si nu mai continue sa furnizeze
- O singura conditie procedurala: administratorul judiciar trebuie sa
constituie clasa respectiva; trebuie sa ii aiba in vedere si sa spuna printr-o
comunicare ca sunt creditori indispensabili. Ii blocheaza in acest fel de la
invocarea rezilierii contractului. Ei vor avea avea beneficiul de a vota in
cadrul unei categorii speciale.

Votarea planului
- Planul se voteaza pe categorii si pe majoritati de categorii;
- in categorii, majoritatea creantelor trebuie sa fie in favoarea planului +
majoritatea categoriilor trebuie sa voteze pentru plan.In categoria
creditorilor indispensabili, puterea de vot e cea mai mare.
- Creditorii salariati – pot fi si in categoria creditorilor chirografari ;
ceilalti nu pot trece in alta categorie, doar la cei salariati ar exista
posibilitatea asta;

Interdictie legala (care e o discriminare ) : creditorii care sunt afiliati cu


debitorul (controleaza pe debitor, sunt controlati de acestia sau se afla sub
control comun cu debitorul respectiv ) direct sau indirect ( adica se poate
extinde pana la ultima persoana ) ---- NU POT VOTA, cu exceptia cazului in
care prin plan ar primi mai putin decat ce ar primi in cazul falimentulu.
Doar atunci, ca masura de protectie, ei vor vota,incadrandu-se in clasa in
care ar intra in mod obisnuit ( nu se constituuie o clasa separata).

Conditiile de vot valabil – art. 139


- numarul maxim de categorii este 5, planul trebuie votat de cel putin 3
categorii; in fiecare categorie trebuie votat de majoritatea absoluta a
creantelor; daca sunt 3- minim 2 ;
- una dintre categorii trebuie sa fie de creditori defavorizati; nu este
obligatoriu atunci cand in plan nu exista nicio categorie defavorizata; dar
daca este o singura categorie defavorizata, ea trebuie sa voteze planul; daca
sunt 2 , trebuie sa voteze cel putin una;
- daca avem nr. par de categorii : legea spune ca cel putin 2 categorii
trebuie sa voteze planul, cu conditia ca una dintre categoriile care voteaza
sa fie defavorizata .
- in toate cazurile, mai exista o conditie ( indiferent de cate clase sunt ) :
in final, pentru plan, trebuie sa voteze cel putin 30% din totalul valoric al
creantelor.

In practica, poti sa ai o situatie in care un creditor cu o creanta f mare se


opune planului, dar planul e adoptat; e greu de intalnit in practica pentru
ca de regula el e defavorizat prin plan si e greu sa mai fie alta categorie
defavorizata; ( ?)
- o alta conditie in legatura cu categoriile defavorizate care au votat
impotriva: aceste categorii sa fie supuse unui tratament corect si echitabil
Tratament corect si echitabil = art. 139 alin. (2) – in cadrul aceleasi
categorii niciuna dintre creante nu primeste prin plan mai putin decat ar
primi altfel
- creditorii nu primesc mai mult decat creditorii din clasa defavorizata
-prin plan nu se poate dezavantaja o creanta individuala, cu exceptia
cazului in care exista acordul creditorului(daca accepta sa fie discriminat in
raport cu creditorii din aceeasi categorie).

- daca sunt mai multe planuri aprobate (e posibil teoretic) in mod legal,
atunci se va lua in calcul valoarea absoluta a creantelor care a votat pentru
un plan in comparatie cu alt plan, astfel ca in final nu poti avea decat un
plan aprobat ce poate fi supus confirmarii
- judecatorul sindic va verifica ca planul sa fi fost adoptat conform
dispoziilor legale; va verifica si continutul planului ;
- nimic nu impiedica sa aprecieze ca planul nu este fezabil, dar acest
lucru trebuie sa se intemeieze pe legalitatea planului- sa fie finantabil
- chiar daca e votat in conditiile legii, judecatorul poate sa nu-l aprobe
pe motiv ca nu e finantabil.

Durata planului
- maxim 4 ani, durata normal e de 3 ani + 1 an de prelungire, conform
art. 133 + art. 131 - Odata ce planul a fost aprobat, debitorul, in baza legii,
prin administrator special, participa la implementarea planului ; prin plan
se va preciza in ce masura participa, ce limitari exista ,etc. e clar ca adm
special va pune in aplicare planul intr-o masura sau alta;
- pe perioada prevazuta,conform art 140, daca se vede o deviere fata de
obiectivele stabilite prin plan,oricare creditor poate cere trecerea la faliment (
cu conditia dovezii interesului – spre ex daca in termen de 1 an nu s-au
platit creante conform planului )
- nu se acorda o sansa de adaptare a planului; sanctiunea e f drastica :
intrarea in faliment; aspect decis de judecatorul sindic .
- Daca se intra in faliment, se revine la tabelul initial de creante; daca
prin plan s-au modificat termen e de plata, garantii, sume, odata ce planul
s-a dovedit lipsit de succes, creditorii sunt pusi in situatia anterioara;
desigur, se scot din ecuatie sumele deja platite creditorilor ; - Daca nu se
aproba niciun plan de reorganizare , se trece la faliment; se inchide
procedura generala si se trece la procedura falimentului;
- tot in perioada reorganizare, mai poate cere falimentul si titularul unei
creante curente, adica acei creditori a caror creanta s-a nascut ca urmare a
planului pentru ca cei care au creanta nascuta inainte de aprobarea
planului au intrat oricum intr-una dintre cele 5 categorii; logica e clara:
daca nu reusesti sa platesti un creditor indispensabil economic, inseamna
ca ai probleme si cu plata creditorilor vechi.

FALIMENTUL

Cum poti ajunge in faliment?


- daca ai intrat in procedura simplificata ( cu o perioada de obs sau
direct);
- in cazul in care nu se aproba niciun plan de reorganizare;
- se aproba un plan, dar nu are succes;
- daca administratorul judiciar prin raportul de la 20 de zile propune
trecerea in faliment;

In toate situatiile se pronunta o hotarare speciala de intrare in procedura


falimentului; - efectul automat al acestei hotarari este de ridicare
irevocabila a dreptului de administrare al debitorului;
- cel care se ocupa de administrarea averii este lichidatorul, nu mai
poate fi administratorul
judiciar ; poate fi aceeasi persoana, prin hot respectiva i se poate converti
rolul ; - Tot prin hotarare se mai stabilesc urmatoarele aspecte:
Perioada in care creditorii care au aparut dupa deschiderea procedurii
insolventei isi declara creantele – tabel suplimentar ! Dupa ce ai facut cu ei
aceeasi procedura (tabel preliminar /def) – ai tabl definitiv consolidat care
include si tabelul suplimentar - Pe baza acestui nou tabel, lichidatorul va
interactiona cu creditorii.

- lichidatorul face aceleasi masuri ca administratorul: inventariaza,


comunica , analizeaza posibilitatea de acoperire a creantelor, trebuie sa
stabileasca modalitatile prin care va lichida efectiv activele; el propune un
plan de lichidare
- acest plan se implementeaza doar daca e aprobat de adunarea
creditorilor (cu cvorumul si majoritatile pe care le stim);
pentru a propune plan, trebuie sa evalueze bunurile – anagajeaza un
evaluator , dar nu poate propune un plan fara sa aiba in dreptul fiecarui
bun o valoare(poate fi supusa contestarii in cadrul adunarii creditorilor);
- aceasta valoare e importanta pentru ca ii poate limita marja de
negociere a lichidatorului cand vinde bunul, in functie de aceasta valoare
adunarea creditorilor impune anumite limite in care sa vinda bunul;
- odata aprobat planul, e problema lui cum, unde vinde, ce metode
alege pentru vanzari etc
- un plan bun de lichidare are si un termen(lichidatorul e platit din
banii debitorului);
- odata ce s-a trecut efectiv la implementarea lichidarii, rolul lui este de
a vinde in conditii cat mai bune si de a distribui sumele rezultate din
vanzari; el trebuie sa asigure o transparenta fata de creditori si la 3 luni
trebuie sa prezinte un raport in care precizeaza ce bun s-a vandut, la ce
pret, ce distributii s-au facut din acei bani samd;

Art. 161 – preferinta


- pentru situatia in care se ajunge efectiv la distributii de sume, legea
prevede ordinea de preferinta – art. 161
- in primul rand: cheltuielile lichidatorului + taxe de timbru + alte taxe
platite in legatura cu lichidarea
- a doua categorie: dupa ce s-au acoperit cheltuielile procedurii, te uiti
la tipul de bun vandut; daca acel bun aservit unei garantii, vor avea
prioritate creditorii care se bucura de acea garantie
Daca sunt mai multe categorii de crditori ipotecari- acelasi bun – din pret –
sigur va primi ceva creditorul de prim rand, ceilalti, nu e sigur
- categoria creditorilor care l-au finantat pe debitor dupa ce a inceput
procedura
- creditorii salariali( cu creante din salarii)
- creantele bugetare
- sume din creante de intretinere, daca e PF
- creantele bancare , care evident nu sunt garantate
- restul creantelor chirografare
- creditorii subordonati: cei care au o creanta izvorata dintr-un act cu
titlu gratuit ; actionarii ?? ; tertii de rea credinta a caror acte frauduloase au
fost anulate.

- In cadrul fiecareia dintre categorii, distributiile se fac pro rata;


Cota falimentara = cota in care fiecare creditor recupereaza la fiecare
distributie; Art. 165: o parte din sumele care au ramas sa fie distribuite sa
fie puse deoparte;

Inchiderea procedurii
- raport, situatii financiare ultime = le publica , le comunca
judecatorului sindic + se stabileste un termen in care vor fi discutate, e ca o
descarcare de gestiune pentru lichidator
- daca in urma acestei sedinte se constata ca nu mai e nimic de
lichidat, se inchide procedura printr-o sentinta de inchidere
- din acel moment se produc diferite consecinte in functie de anumite
tipuri de situatii - Situatia clasica: toata lumea a fost acoperita, toti
creditorii au fost platiti – efectul este radierea; debitorul nu se poate intoarce
in activitate ( e vb doar de PJ );
daca nu sunt acoperiti integral creditorii – debitorul tot radiat va fi;
- situatia cu debitorul sarac in care fie n-ai avut niciun bun pe care sa-l
vinzi, fie sunt total insuficiente si acopera prea putin din creante si nici
macar nu poti sa acoperi cheltuieli administrative – in aceasta situatie, daca
niciun creditor nu vrea sa avanseze sume pentru a continua procedura =
are loc o inchidere a procedurii din lipsa de fonduri;
- daca reorganizarea a avut succes , tot se da o sentinta de inchidere,
debitorul continua curat activitatea ;

Exista si situatii in care se poate inchide procedura fara radiere, dar nu


sunt neaparat situatii in care a avut loc falimentul, ci este procedura
insolventei;
- ex: debitorul a introdus o cdererea introductiva si nu se inregistreaza
niciun creditor adica exista in registrele sale evidente ca sunt creditori dar
nu se inscriu in tabel , in acest caz, evident, procedura se inchide, dar nu-l
poti radia, ci isi va continua activitatea curatat de datorii (!) daca unii se
razgandesc , nu mai are importanta.

- daca debitorul a cerut procedura simplificata si nu s-a prezentat


niciun creditor – nu se merge mai departe cu falimentul = nu poti sa ai
procedura de faliment fara creditori!
- daca in perioada de observatie , indiferent de ce a cerut debitorul,
pana sa treci la reorganizare sau faliment, s-au platit toate creantele =
evident ca se inchide procedura fara a-l radia .

Raspunderea altor persoane - art. 169


- de principiu, in insolventa raspunde debitorul;
- exceptional, pentru datoriile sale ar putea raspunde si niste terti(cei
care au avut o contributie semnificiativa la ajungerea in stare de insolventa)
- orice persoana care a contribuit la starea de insolventa poate fi tinuta
raspunzatoare pentru acoperirea unei parti sau tuturor creantelor
debitorulu= fideiusor creat ope legis ;
Exemple: asociatii, admin, auditorii; tert care a controlat prin contracte
debitorul respectiv
- sunt limitative cazurile prin care s-a contribuit la insolventa
1) au folosit bunurile debitorului in interes propriu /al altor persoane
2) au deturnat o parte din activul acestuia
3)in luna precedenta deschiderii procedurii au platit cu preferinta un
creditor in dauna altora ( e diferita de aia cu 6 luni)
4)orice alta fapta savarsita cu intentie care a contribuit la starea de
insolventa a debitorului- desi sunt reglementate limitativ cazurile, aceasta
litera deschide sfera.

Ei nu sunt ope legis raspunzatori, ci trebuie descoperiti


- se realizeaza un raport de 40 de zile: daca adm judiciar nu identifica
aceste persoane prin acel raport si creditorii cand se discuta raportul
respectiv nu contesta aceasta lipsa de implicare, atunci practic nu poate
veni cineva sa se indrepte impotriva acelei persoane, decat daca se
dovedeste ca la acea data nu erau suficiente informatii pentru a-i identifica;
principala obligatie pentru tragerea la raspundere apartine adm judiciar/
lichidatorului – daca
sunt inactivi, comitetul creditorilor poate introduce actiunea
- se poate trece la masuri de executare silitata odata ce se admite
actiune
- termen de prescriptie de 3 ani, care curge de la data la care a fost
cunoscuta sau trebuie cunoscuta persoana care a contribuit la starea de
insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii de
insolventa – pentru introducerea actiunii (nu sunt 5 ani)

- pe legea 31 nu e nimic exclus de la examen !! (inclusiv obligatiunile


pe care nu le a predat)