Sunteți pe pagina 1din 12

SESIUNEA 1

CONCEPTUL DE MANAGEMENT FINANCIAR

INTRODUCERE

Managementul financiar este important pentru că aproape orice decizie referitoare la


existenţa organizaţiei are implicaţii financiare. De asemenea, performanţele şi progresul
companiei sunt măsurate prin intermediul rezultatelor financiare.

Acest lucru înseamnă că fiecare angajat al unei companii este afectat, direct sau indirect de
activităţile managerilor financiari ai companiei. Toţi angajaţii beneficiază de pe urma unui
management financiar eficient dar, reversul este de asemenea aplicabil, toţi resimt efectele
negative ale unui management financiar defectuos. Din această perspectivă toţi angajaţii
cheie ai oricărei companii, indiferent de departamentul în care lucrează, trebuie să
înţeleagă responsabilităţile şi activităţile managerului financiar pentru a putea interacţiona
în spiritul progresului companiei.

Dat fiind faptul că performanţa şi progresul unei firme sunt măsurate în principal prin
rezultate financiare, angajaţii din poziţiile cheie trebuie să fie capabili să interpreteze
informaţia financiară în mod corect pentru ca acţiunile lor ulterioare să aibă o bază solidă.
Din ce în ce mai mulţi directori de companii provin din domeniul financiar deoarece
efectele globalizării şi deregularizării multor industrii, precum şi creşterea concurenţei la
toate nivelele pun probleme din ce în ce mai dificile în modelarea şi controlul afacerilor.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU

Când veţi termina de studiat această sesiune, veţi putea:

 să înţelegeţi rolul şi obiectivele managementului financiar;

 să explicaţi rolul contabilităţii;

 să descrieţi diferenţele dintre contabilitatea financiară şi cea managerială;

 să descrieţi principiile contabilităţii.

ROLUL ŞI OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI FINANCIAR

Managementul financiar reprezintă totalul acţiunilor ce duc la maximizarea valorii


companiei.

Sesiunea 1: Management financiar Pagina 1 - 1


Acest proces implică următoarele:

 planificare;

 investiţii şi procesul de decizie;

 cunoştinţe si experienţă necesare de a le realiza efectiv pe primele două.

Aşa cum am menţionat anterior, managementul financiar are ca principal obiectiv


maximizarea valorii companiei. Dar, ce este valoarea unei companii?

Valoarea unei companii este măsura abilităţii unei organizaţii de a produce profit în viitor,
dar cu evaluarea paralelă a riscului asociat.

În vederea maximizării valorii companiei, managerul financiar se confruntă cu două


probleme majore:

 Cât de mult şi în ce active ar trebui să fie făcute investiţiile?

 Cum (de unde) va fi obţinut disponibilul necesar investiţiilor?

Sunt de discutat pe scurt trei aspecte:

 Orice activ financiar, inclusiv acţiunile unei companii, are valoare doar în măsura
în care generează disponibil (cash)
 Momentul apariţiei disponibilului contează: cu cât este mai aproape de momentul
prezent, cu atât este mai valoros, deoarece el poate fi reinvestit în companie pentru
a produce un profit suplimentar sau poate fi returnat investitorilor
 Investitorii au în general o aversiune la risc astfel încât, în situaţii echivalente, vor
plăti mai mult pentru o acţiune care aduce un beneficiu relativ sigur decât pentru
una al cărei beneficiu este mai riscant.
Având în vedere aceste trei aspecte managerii trebuie să crească valoarea acţiunilor prin:
creşterea mărimii disponibilului, creşterea vitezei de încasare şi prin reducerea riscurilor
asociate acestora.

Figura de mai jos ilustrează circuitul banilor între piaţa de capital şi operaţiunile
companiei, precum şi rolul managerului financiar în acest proces.

Pagina 1 - 2 Sesiunea 1: Management financiar


Controler Trezorier

Piaţa de
Manager
Operaţiunile capital
Financiar (investitori,
companiei instituţii
financiare)

Fig. 1 Circuitul banilor între piaţa de capital şi operaţiunile companiei

Figura de mai sus ilustrează circuitul banilor între piaţa de capital şi operaţiunile
companiei, precum şi rolul managerului financiar în acest proces cu următoarele trasee:

1 – obţinerea finanţării de pe piaţa de capital în schimbul activelor financiare (vânzarea de


acţiuni, de obligaţiuni sau credite)

2 – managerul financiar foloseşte banii pentru investiţii în operaţiunile companiei, prin


selectarea şi achiziţionarea de active

3 – profitul disponibil rezultat din operatiunile companiei este subiect de analiză în privinţa
destinaţiei sale viitoare

4a – managerul financiar poate decide să reinvestească o parte din acest profit în companie

4b – profitul disponibil rămas este returnat investitorilor sub formă de dobândă, rată de
capital, dividende.

Cele două întrebări-probleme majore cu care se confruntă managerul financiar se referă la


două tipuri de decizii:

 decizia de investiţie;

 decizia de finanţare.

Deciziile de investiţie au următoarele trăsături generale:

 Determină alocarea activelor: când, cât, în ce


Sesiunea 1: Management financiar Pagina 1 - 3
 Alegerea între:

- Active financiare (numerar, instrumente de economisire pe termen


scurt);

- Active fizice (clădiri, terenuri, echipamente, intangibile).

 Mărimea fiecărui tip de activ pe care compania ar trebui sa îl deţină,


deoarece compoziţia activelor afectează abilitatea companiei de a produce
profit.

Deciziile de finanţare au următoarele trăsături generale:


 Implică obţinerea fondurilor în cantitatea cea mai corecta, din sursele cele
mai potrivite;
 Factori necesari a fi luaţi în considerare: disponibilitatea împrumutului,
costul împrumutului, momentul împrumutului, structura capitalului
(propriu/împrumut);
 Găsirea şi menţinerea unei proporţii optime între capitalul propriu şi
împrumut este o parte foarte importantă a activităţii managerului financiar;
 Analiza corectă şi planificarea responsabilă sunt condiţii de bază pentru
anticiparea şi planificarea problemelor şi a oportunităţilor.
Indiferent de mărimea sau de complexitatea unei companii, funcţiunile sale de bază sunt
aceleaşi. Aşadar, organigrama unei companii arată în termeni generali astfel:

Director General
Chief Executive Officer (CEO)

Director Marketing Director Financiar Director Operaţiuni


Chief Financial Officer

Trezorier Controler

Fig. 2 Organigramă funcţională

Funcţia financiară are două mari componente: trezorier şi controler. Ele au ca


responsabilităţi următoarele:

Trezorier (treasurer) – este responsabil cu managementul activităţii financiare externe:

 Relaţia cu băncile;

 Managementul disponibilităţilor de numerar;

Pagina 1 - 4 Sesiunea 1: Management financiar


 Obţinerea finanţărilor;

 Managementul creditelor;

 Managementul operaţiunilor valutare.

Controler (controller) – este responsabil cu managementul activităţii financiare interne:

 Contabilitate;

 Pregătirea situaţiilor financiare;

 Audit intern;

 Bugetare;

 Salarii;

 Taxe şi impozite;

 Administrarea înregistrărilor.

Rolul contabilităţii

Principalul rol al contabilităţii este acela de instrument de control al afacerii.


Contabilitatea înregistrează tranzacţiile financiare şi reglementează intrările şi ieşirile
banilor. Trebuie spus că modalitatea de înregistrare a unei tranzacţii nu este unică, cu alte
cuvinte, acelaşi set de tranzacţii poate avea ca urmare înregistrări diferite, fără a fi afectată
corectitudinea sau conformitatea faţă de un set de reguli dat.

Este necesar aşadar un set de norme de bază care trebuie să-i satisfacă atât pe profesionişti
(contabili) cât şi pe cei care recepţionează rapoartele contabile. Acest set de norme
formează cadrul general al contabilităţii (GAAP-Generally Accepted Accounting
Principles) şi cuprinde convenţiile, regulile şi procedeele necesare pentru definirea unei
practici contabile acceptate la un moment dat.

La modul general, contabilitatea cuprinde două domenii:

 Financiară: se concentrează pe pregătirea raportărilor financiare ale companiei


destinate utilizatorilor externi (acţionari, bănci, instituţii financiare, analişti financiari
etc.);

 Managerială (de gestiune): se concentrează pe pregătirea raportărilor financiare ale


companiei destinate utilizatorilor interni (manageri).

Sesiunea 1: Management financiar Pagina 1 - 5


Următorul tabel cuprinde diferenţele dintre contabilitatea financiară şi cea managerială:

Contabilitate financiară Contabilitate managerială


UTILIZATORI
Externi: acţionari, bănci, instituţii Interni: manageri
financiare, analişti financiari
CONFORMITATE CU PRINCIPIILE CONTABILE GENERAL ACCEPTATE
Da Nu este neapărat necesar
TRECUT versus VIITOR
Foloseşte informaţia din trecut în vederea Foloseşte cifre planificate (bugetare) în
evaluării de către utilizatorii externi a cadrul procesului de decizie şi cifre istorice
performanţei companiei şi a managerilor săi pentru evaluarea performanţei pentru uz
intern
CERINŢE DE RAPORTARE
De regulă legislaţia impune care este Raportul cost intern/beneficii impune
informaţia minimală cerută volumul de informaţie conţinut în raport
DETALIERE
În format sumar În format mai detaliat (costuri de producţie,
venituri pe tip de produs, profit pe centre)

Fig. 3 Diferenţele dintre contabilitatea financiară şi cea managerială

ACTIVITATEA 1
Alegeţi răspunsul corect la următoarea întrebare:

1. Tehnicile contabilităţii manageriale sunt utile pentru că:

a. Garantează profitabilitatea companiei;


b. Răspund cerinţelor serviciului fiscal;
c. Răspund nevoilor informaţionale ale managementului;
d. Reprezintă principalul element al contractului colectiv de muncă negociat.
Scrieţi răspunsul dvs. în spaţiul acordat, apoi comparaţi-l cu răspunsul model de la
sfârşitul sesiunii.

Pagina 1 - 6 Sesiunea 1: Management financiar


Pentru ca domeniul contabil să fie unitar, omogen şi complet a fost nevoie de elaborarea
unui set de principii care să fie eşafodajul construcţiei acestui sistem. Iată câteva dintre ele:

 Principiul prudenţei (al conservării):

Se vor lua în considerare numai profiturile obţinute până la data încheierii


exerciţiului. Se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile
potenţiale.

 Principiul continuităţii activităţii:

Organizaţia va continua să îşi desfăşoare activitatea.

 Principiul consecvenţei metodelor:

Respectarea metodei alese, indiferent care este aceasta (amortizare, stocuri).

 Principiul acumulării (independenţei exerciţiului):

Veniturile şi cheltuielile sunt înregistrate în perioada în care se produc (nu când


se încasează sau când se plătesc).

 Principiul intangibilităţii

Valoarea de închidere a unui exerciţiu trebuie să coincidă cu valoarea de


deschidere a exerciţiului imediat următor.

 Principiul necompensării activelor cu pasivele

Scopurile principiilor contabile sunt:

 Încurajarea adoptării celor mai bune practici contabile care să ducă la reflectarea
adevărată şi corectă a rezultatelor obţinute;

 Asigurarea că toate companiile adoptă proceduri similare;

 Asigurarea că procedurile adoptate efectiv de companii sunt dezvăluite.

Contabilul îşi concentrează eforturile şi abilitatea să înţeleagă natura tranzacţiilor sau


evenimentelor necesare a fi înregistrate, să le asocieze cadrului legal, să le înregistreze în
conturi pentru ca apoi să întocmească situaţiile financiare.

Analistul va parcurge fluxul de mai sus în sens invers, prelucrând sumele înscrise în
situaţiile financiare, şi va încerca să refacă drumul parcurs de contabil pentru a vizualiza
realitatea redată de sinteza contabilă.
Sesiunea 1: Management financiar Pagina 1 - 7
Etica în afaceri şi responsabilitatea socială

Se pune întrebarea dacă obiectivul “to make money” este sau nu consistent cu standardele
etice şi cu responsabilitatea socială. Judecând după evoluţia României din ultimii 10 ani,
mulţi ar fi tentaţi să spună “nu”. Şi totuşi, situaţia nu este atât de disperată cum pare. Dacă
privim retrospectiv, în mai multe ţări, vom putea găsi o speranţă la orizont. Multe din
companiile cu preocupări sociale au creat valoare mare pentru acţionarii lor şi multe din
companiile cu o dominantă lipsă de etică au dat faliment.

Etica în afaceri este revelată de atitudinea companiei faţă de angajaţi, clienţi, furnizori,
comunitate şi desigur faţă de acţionari. Toţi aceştia sunt interesaţi ca afacerea să prospere
iar limba engleză s-a îmbogăţit chiar cu un termen pentru a desemna aceasta grupare
eterogenă de persoane, şi anume “stakeholders”.

Sondajele arată că tot mai mulţi manageri asociază etica în afaceri cu o profitabilitate pe
termen lung. Un comportament etic la nivel de politică de companie implică o creştere a
profitabilităţii deoarece:

- sunt micşorate cheltuielile cu avocaţii


- permite formarea şi creşterea unei încrederi la nivel public
- atrage parteneri de afaceri care apreciază şi susţin acest tip de politică
- atrage angajaţi de bună calitate
- susţine viabilitatea economică a comunităţii în care operează
La nivele academice dar şi în multe medii de afaceri internaţionale există un curent de
opinie că aspectele etice sunt atât de importante pentru companii încât în următorii ani se
va ajunge ca în organigrama standard a unei firme să îşi facă apariţia o nouă poziţie, şi
anume aceea de “Director de etică”.

Aspectele în care etica şi profitabilitatea sunt adversare se regăsesc mai ales în cazurile cu
implicaţii ecologice, în industria farmaceutică sau medicală, dar şi în informatică sau
comunicaţii, iar lista nu se termină aici.

Responsabilitatea socială implică extinderea preocupării managementului de la interesele


acţionarilor la interesele angajaţilor, clienţilor şi comunităţii în care operează. Este evident
că responsabilitatea socială produce costuri ce diminuează profitul. Compania care decide
să aplice acest gen de politică va fi nevoită să crească preţurile produselor sale, dar într-un
mediu concurenţial puternic acest lucru nu este prea uşor.

Responsabilitatea socială nu poate fi lăsată însă doar pe seama companiilor. Guvernul


trebuie să susţină la rândul său acţiuni de acest fel prin politici fiscale, prin acţiuni anti-
trust, prin regulamente şi legislaţie.
Pagina 1 - 8 Sesiunea 1: Management financiar
Dacă societatea civilă este senzitivă la aspectele de responsabilitate socială, firmele au la
îndemână un instrument foarte puternic de a-şi compensa costurile acestor acţiuni şi anume
publicitatea puternică. Astfel, o anumită categorie de clienţi vor prefera să cumpere
produsele de la o firmă “social responsabilă”. Comportamentul şi atitudinile clientului pot
fi un punct esenţial aplicarea strategiei de marketing.

REZUMAT

Această sesiune şi-a propus să prezinte următoarele concepte:

 Ce este şi care este aria de cuprindere a managementului financiar?

Termenul de “management financiar” se referă la cea mai bună utilizare a resurselor


companiei în efortul de a maximiza valoarea acesteia. Managementul financiar este
important pentru un motiv absolut elementar, şi anume acela că el se confruntă cu
decizii care pot dezvolta sau falimenta o afacere. Orice angajat al companiei este direct
sau indirect afectat de activitatea managerilor financiari. Ca urmare, asupra tuturor
angajaţilor companiei se răsfrâng efectele performanţei managerilor financiari, atât
cele pozitive cât şi cele negative.

 Rolul managementului financiar

Principalele responsabilităţi ale unui manager financiar sunt să planifice, să obţină şi să


folosească fondurile în vederea maximizării valorii companiei. Pentru aceasta
managerul trebuie să se implice în doua tipuri de activităţi, ce au la bază doua tipuri de
decizii:
- De investiţie, în urma cărora se determină alocarea activelor;
- De finanţare, care au ca preocupare obţinerea de fonduri.
Analiza şi planificarea sunt părţi ale acestui proces, ele facilitând atât investiţii cât şi
decizii financiare de succes.

 Cine este managerul financiar?

Termenul de manager financiar este adesea legat de orice persoană implicată în


procesul de elaborare sau implementare a deciziilor financiare. Cu cât organizaţia este
mai mare cu atât termenul de manager financiar este pe cartea de vizită a mai multor
persoane.

Două sunt însă foarte importante, şi anume Trezorierul cu responsabilitatea


managementului activităţilor financiare externe şi Controlerul a cărui funcţiune
primară este managementul activităţilor financiare interne.

 Care este rolul contabilităţii?


Contabilitatea reprezintă un set de norme ce au ca scop controlul afacerii. Acest set de
reguli permite transpunerea tuturor tranzacţiilor financiare, transpunere care, însă, nu
este unică. În mod curent se face distincţia între două domenii: contabilitatea financiară
(informaţia este destinată mai ales utilizatorilor externi) şi contabilitatea managerială
sau de gestiune (informaţia este destinată numai utilizatorilor interni).

Sesiunea 1: Management financiar Pagina 1 - 9


 Cât de importante sunt etica şi responsabilitatea socială în afaceri?

Etica în afaceri reprezintă atitudinea companiei faţă de acţionari, angajaţi, clienţi,


furnizori şi comunitate. Ea este asociată cu profitabilitatea pe termen lung prin
atragerea de angajaţi şi parteneri de afaceri de calitate bună.
Responsabilitatea socială implică extinderea preocupării managementului spre
interesele angajaţilor, clienţilor şi comunităţii în care operează. Aceasta este
întotdeauna însoţită de costuri care pot fi însă balansate sau de o sustinere
guvernamentală sau de o societate civilă preocupată de aceste aspecte.

ACTIVITATE LEGATĂ DE NOŢIUNI CHEIE


Scrieţi propria dvs. definiţie a noţiunilor cheie din această sesiune. Poate veţi dori
să adăugaţi unele însemnări proprii. Aceasta este o ocazie să vă fixaţi cuvintele şi
expresiile pe care le-aţi învăţat. Lista elementelor esenţiale pentru studiu vă va
ajuta să reţineţi cele mai importante idei ale acestei sesiuni.

ELEMENTE ESENŢIALE PENTRU STUDIU


 management financiar;
 decizii de investiţie şi de finanţare;
 trezorier;
 controler;
 contabilitate financiară;
 contabilitate managerială;
 principiile contabilităţii;
 etica în afaceri

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE
Întrebările care urmează vă dau posibilitatea să verificaţi înţelegerea materialului din
această sesiune. După ce aţi răspuns la toate întrebările, comparaţi răspunsurile dvs.
Pagina 1 - 10 Sesiunea 1: Management financiar
cu răspunsurile model de la sfârşitul sesiunii. Dacă aveţi neclarităţi, revedeţi
materialul relevant din această sesiune sau cereţi ajutorul tutorului/îndrumătorului
dvs.

Alegeţi răspunsul corect la următoarele întrebări:

1. Contabilitatea se ocupă cu furnizarea de informaţii factorilor de decizie. Cadrul


general de reguli pe care le respectă contabilii în desfăşurarea acestei activităţi de
furnizare a informaţiilor se poate defini cel mai bine prin noţiunea de:
e. a. Operaţiuni economice;
f. b. Prelucrarea datelor;
g. c. Principii contabile general acceptate;
h. d. Legislaţie fiscală.
2. Care din următoarele NU este în mod normal responsabilitatea trezorierului ci mai
degrabă a controlerului:
a. Bugetele şi previziunile;
b. Managementul activelor;
c. Managementul proiectelor de investiţii;
d. Managementul finanţărilor.
3. Cui raportează de regula trezorierul:
a. Directorului General (CEO);
b. Directorului Financiar (CFO);
c. Directorului de operaţiuni (COO);
d. Directorului de marketing.

4. Care din următoarele NU intră în mod normal în responsabilitatea controlerului:


a. Bugetele şi previziunile;
b. Managementul activelor;
c. Raportările financiare;
d. Structura de costuri.
5. Care sunt tipurile de decizii cu care se confruntă managerul financiar al unei companii:

a. De finanţare şi de investiţie
b. Strategice şi de finanţare
c. Operaţionale şi strategice
d. De dezvoltare şi de operare

Sesiunea 1: Management financiar Pagina 1 - 11


RĂSPUNSURI MODEL PENTRU ACTIVITĂŢI

ACTIVITATEA 1

Răspuns corect: c

RĂSPUNSURI MODEL LA ÎNTREBĂRILE DE AUTOEVALUARE


(SESIUNEA 1)
Răspunsuri corecte:

1. c;

2. a;

3. b;

4. b;

5. a.

Pagina 1 - 12 Sesiunea 1: Management financiar