Așa se încheie povestea: cu zâmbetul tău și cu durata unei absențe Încă îți mai aud degetele pe

pianul copilariei mele. Te-am căutat pretutindeni, chiar și în alte spații . Te-am găsit : oriunde aș
fi, adorm sub privirile tale. Carnea ta era carnea mea. Din cele două jumătăți ale noastre, au
izvorât făgăduieli; împreună alcătuiam ziua noastra de mâine .

De acum știu că visele cele mai nebunești se scriu cu cerneala inimii. Eu am trăit acolo unde
amintirile se făuresc în doi, la adăpost de priviri străine, în taina unei încrederi unice, peste care
continui să domnești tu.

Mi-ai dat ceea ce nici nu bănuiam , un timp în care fiecare secundă de-a ta va conta în viața mea
mai mult decât orice altă secundă. Eu eram dintr-un catun, tu ai inventat o lume. Oare îți vei
aminti vreodată ?
Te-am iubit cum nici nu-mi imaginasem că ar fi cu putință..
Ai intrat în viața mea așa cum se intră în anotimpul verii.

Nu sunt stăpânit nici de furie, nici de păreri de rău. Clipele pe care mi le-ai dăruit poartă un
nume: vraja.
Și încă îl mai poartă : ele sunt făurite din eternitatea ta. Chiar daca îmi lipsești nu voi mai fi
niciodată singur, pentru că undeva, exiști tu...