CORPUL UMAN

Așa cum construcțiile lego sunt

formate din foarte multe piese mici puse
unele lângă altele, corpul uman este
alcătuit din miliarde de CELULE.

Acestea sunt de diferite forme,

mărimi şi pot îndeplini diferite roluri.
Celulele sunt foarte mici și nu pot fi
văzute cu ochiul liber, dar pot fi studiate
la microscop.

Mai multe celule se grupează și realizează diverse acțiuni

(de exemplu: digestia alimentelor). Astfel, se formează ORGANELE.
Ce exemple de organe cunoașteți?

Mai multe organe care lucrează împreună pentru a îndeplini un anumit rol vor alcătui un
SISTEM DE ORGANE. Vom descoperi împreună sistemele organismului, dar mai întâi să
învățăm principalele părți componente ale corpului uman.

PĂRȚILE COMPONENTE ALE CORPULUI UMAN

1
 1. SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este reprezentat de schelet, alcătuit din 206 oase

unite între ele prin intermediul articulațiilor.

Scheletul este împărțit în:

1. Scheletul capului cuprinde:

• cutia craniană (adăposteşte și protejează creierul)
• oasele feţei

2. Scheletul trunchiului cuprinde:

• coloana vertebrală (33-34 de vertebre)
• 12 perechi de coaste
• stern
• oasele bazinului

Cutia toracică, reprezentată de coaste, porțiunea

toracică a coloanei vertebrale și sternul, adăposteşte
plămânii și inima.

3. Scheletul membrelor

Priviți cu atenție imaginea alăturată și încercați să

rețineți cât mai multe denumiri de oase!
Cum se numește osul brațului? Dar oasele
gambei? În ce porțiune se găsește radiusul?

Articulațiile sunt locurile de întâlnire a două sau

a mai multor oase. Ele permit efectuarea mişcărilor.
Puteți să indicați câteva exemple de articulații?

Membrul superior se leagă de trunchi prin articulaţia

umărului. Membrul inferior se leagă de trunchi prin articulaţia
şoldului.

*Cel mai mare os din organism este femurul (osul coapsei).

*Cel mai mic os din organism este scărița (un os de la nivelul urechii).

Pentru probleme ale sistemului osos ne vom adresa medicului

ORTOPED.
Cele mai frecvente afecţiuni ale oaselor sunt fracturile. Pentru a şti
exact dacă şi unde s-a produs fractura trebuie să realizăm o radiografie a
osului. Radiografiile sunt realizate de medicul RADIOLOG.

Atenție! Purtarea unui ghiozdan foarte greu sau purtarea necorespunzătoare (pe un
singur umăr sau având bretelele nepotrivit ajustate) poate duce la deformări grave ale coloanei
vetebrale, dureri de spate și la imposibilitatea de a practica anumite sporturi.

Ce nutrienți ne ajută să avem oase sănătoase?

2
 2. SISTEMUL MUSCULAR

Sistemul muscular este reprezentat de totalitatea muşchilor

din corpul uman.

A. Mușchii care se prind de oase prin

intermediul tendoanelor și realizează mișcările
voluntare (pe care le putem controla) se numesc
MUSCHI STRIAȚI. Ei dau formă corpului și
asigură menținerea poziției verticale.

Exemple: muşchiul biceps şi muşchiul

triceps de la nivelul braţului, muşchiul deltoid
de la nivelul umărului, muşchiul pectoral de la
nivelul toracelui și mușchiul drept abdominal.

Diafragmul, mușchi sub formă de cupolă, cu rol în respirație, împarte trunchiul în:
torace, situat superior diafragmului, și abdomen, situat inferior.

B. Și în structura organelor interne (exemplu: stomac, vezica urinară) există mușchi,

aceștia având mișcări involuntare (adică nu îi putem controla noi). Ei se numesc MUȘCHI
NETEZI.
Observați cum se contractă bicepsul atunci când vă atingeți umărul stâng cu degetele de
la mâna stângă sau cum se contractă mușchii feței atunci când vă încruntați. Aceasta este o
mișcare VOLUNTARĂ. Acum, încercați să vă contractați mușchii stomacului. Nu veți reuși
acest lucru, deoarece mișcările acestora sunt INVOLUNTARE.

C. Muşchiul inimii se numește miocard.

• Miocardul prezintă o proprietate specială numită automatism, ceea ce înseamnă că
inima bate singură, fără a fi stimulată de altceva.
Inima poate continua să bată și dacă este scoasă din corp, funcționând ca și cum ar avea
„baterii proprii”, spre deosebire de celalte organe care, pentru a funcționa, trebuie să fie
conectate la creier, ca și cum ar fi „legate la o priză”.

Nu uita!
La baza unei vieți
sănătoase stă activitatea
fizică regulată, aceasta fiind
foarte importantă pentru
dezvoltarea armonioasă a
organismului.

SEDENTARISMUL (lipsa de activitate fizică) poate afecta grav starea de sănătate:

produce atrofia muşchilor (reducerea volumului mușchilor), obezitate, scade rezistenţa
organismului, lăsând amprente asupra întregii vieţi a viitorului adult.

SISTEMUL OSOS ȘI SISTEMUL MUSCULAR lucrează în

permanență în echipă pentru a realiza toate mișcările organismului și
pentru a menține poziția bipedă (în picioare).
3
 3. SISTEMUL NERVOS

Senzațiile, mișcările și deciziile omului sunt posibile datorită

sistemului nervos care coordonează toate activitățile noastre,
adaptând organismul la condițiile mereu schimbătoare ale
mediului inconjurător.

Celulele sistemului nervos se numesc NEURONI. Neuronii comunică între

ei prin sinapse. Neuronii sunt celule care trăiesc mult și pentru o bună
funcționare au nevoie de cantități mari de oxigen și de glucoză (fără oxigen,
neuronii mor în câteva minute).

Sistemul nervos este împărţit în:

• Sistemul nervos central: creier, măduva spinării
• Sistemul nervos periferic: nervi

Creierul
• este centrul de control al organismului uman
• este format din 2 emisfere (stângă și dreaptă)

Cerebelul sau creierul mic

• este situat tot în cutia craniană, inferior și posterior de creier
• are un rol important în realizarea mişcărilor fine (de exemplu, mișcările realizate
pentru a scrie), menținerea poziției bipede (în picioare) și a echilibrului

Măduva spinării
• este adăpostită în canalul vertebral format prin
suprapunerea vertebrelor
• are un rol important în realizarea unor reflexe și în
transmiterea informațiilor între creier și membre
Unele accidente grave pot duce la rănirea gravă a
măduvei spinării, astfel se va pierde controlul asupra
membrelor, apărând PARALIZIA (imposibilitatea de a mai
mișca un membru).

Nervii
• sunt de fapt prelungiri ale neuronilor și sunt foarte asemănători unor „linii de
comunicații” ce se împrăștie în întregul organism
• asigură comunicarea între sistemul nervos central și restul organismului

Ai observat durerea puternică pe care o simți uneori atunci când te lovești în cot?
Aceasta apare pentru că în zona cotului este un nerv care poate fi lovit ușor.

4
 Informațiile din lumea exterioară sunt receptate de organele de simț care le transmit mai
departe către creier, pe calea nervilor. Creierul sortează toate informațiile şi decide ce răspuns
trebuie să ofere organismul. Toate aceste procese se produc foarte rapid.
→ De exemplu, ai atins din neatenție o oală fierbinte și ai retras mâna imediat. Tocmai ai
descoperit cât de repede s-a transmis mesajul de la mână la sistemul nervos central și cât de
rapid a transmis sistemul nervos central, prin intermediul nervilor, comanda de retragere a
mâinii.

Atenție! Pentru menținerea sănătății sistemului nervos, dar și a întregului

organism, este foarte importantă păstrarea echilibrului dintre activitate și odihnă.

SOMNUL este forma cea mai importantă de odihnă după

activitatea din timpul zilei.
Elevii au nevoie de 8 ORE DE SOMN în fiecare noapte, cea mai
recomandată perioadă fiind între orele 22:00 - 06:00. Lipsa somnului
crește riscul de diabet, obezitate, probleme de concentrare, înţelegere
şi memorare.

Pauzele din timpul orelor de efort fizic sau intelectual sunt foarte importante. Este
recomandată o pauză de 10 minute la fiecare oră petrecută învăţând şi de 15 minute la fiecare
2 ore. Astfel, crește puterea de concentrare și de acumulare a informaţiilor.

Utilizarea televizorului, a telefonului, a tabletei şi a

calculatorului nu trebuie să ocupe mai mult de 2 ore pe zi
din timpul fiecărui elev!!!

Pentru afecţiuni ale sistemului nervos vă recomandăm să vă adresaţi medicului

specializat în neurologie = NEUROLOG.

4. SISTEMUL DIGESTIV
Sistemul digestiv este alcătuit din:
1. TUB DIGESTIV
2. GLANDE ANEXE

Alimentele străbat în ordine toate porțiunile tubului digestiv și suferă multe transformări
sub acțiunea sucurilor produse de glandele anexe. Astfel ele sunt descompuse în bucăți din
ce în ce mai mici până în starea de nutrienți. Nutrienții trec apoi prin peretele tubului digestiv și
ajung în sânge, pe calea căruia sunt transportați spre tot restul organismului.

5
 1. TUBUL DIGESTIV. Porțiunile lui principale sunt:

o Cavitatea bucală (gura)

Ce se întâmplă cu alimentele în cavitatea

bucală?

o Faringele: La nivelul lui se intersectează

2 căi: cea respiratorie, care se continuă cu
traheea, şi cea digestivă, continuată cu
esofagul. El are rolul de a direcţiona
mâncarea spre esofag.
Atunci când mâncarea ajunge din faringe
în calea respiratorie, în loc de esofag,
apare înecul.

o Esofagul

o Stomacul: Depozitează şi digeră

alimentele. Secretă sucuri digestive. De
aici alimentele ajung în intestinul
subţire.

o Intestinul subțire: Aici majoritatea nutrienților

se absorb (trec în sânge). Intestinul subțire e
foarte lung (7 m) şi are aspect de tub șerpuit.

o Intestinul gros: aici se finalizează digestia şi se absorb apa şi unele vitamine.

o Anus: orificiul prin care sunt eliminate materiile fecale.

2. GLANDELE ANEXE (glandele care secretă substanțe ce participă la digestie)

o Glandele salivare

o Ficatul este localizat în partea dreaptă a abdomenului, în porţiunea

superioară. El secretă BILA care e depozitată în vezica biliară (situată imediat sub
ficat). Bila ajută la absorbţia grăsimilor. Ficatul are şi alte roluri foarte importante: el se
aseamănă cu o fabrică, producând diferite substanţe şi participând la eliminarea
substanţelor toxice.

o Pancreasul este localizat în abdomen, sub stomac. El secretă un suc digestiv ce

ajută la digestia tuturor categoriilor de nutrienți.

→ Apendicita reprezintă inflamarea apendicelui. Apendicele se găseşte

în primul segment al intestinului gros. Apendicita se manifestă prin durere
locală în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Poate fi însoţită de
febră şi vărsături. Este necesară prezentarea de urgenţă la medic!

→ Spălatul pe mâini înainte de a pune mâna pe alimente este foarte important, deoarece
mâinile murdare pot duce la numeroase boli (exemple: hepatită - boală a ficatului,
enterocolită - boală intestinală manifestată prin vărsături, diaree, dureri abdominale).
6
 Pentru afecţiuni ale tubului digestiv vă recomandăm să vă adresaţi
medicului specializat în gastroenterologie = GASTROENTEROLOG.

Dintre afecțiunile cavității bucale, frecvente sunt cariile. Acestea sunt găuri apărute la
nivelul dinților, provocând distrugerea și, în final, pierderea dintelui.
Factori ce determină apariţia cariilor:
1. consumul de alimente cu conţinut mare în zahăr
2. nerespectarea igienei orale corespunzătoare: spălarea pe dinţi se
realizează după fiecare masă sau cel puţin de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara). Periajul dinților trebuie făcut pe toate suprafeţele arcadelor dentare şi
în spaţiile interdentare greu accesibile, pe principiul „dinspre gingie spre
dinte”.

Controlul la STOMATOLOG trebuie efectuat la fiecare 6 luni, pentru că este mai uşor şi
nedureros să prevenim decât să tratăm. Atenție! Cariile atacă treptat dintele şi la început sunt
nedureroase, de aceea trebuie depistate şi tratate la timp.

5. SISTEMUL RESPIRATOR
Sistemul respirator reprezintă structura prin care circulă aerul din afară către
interiorul corpului şi invers. Din aerul inspirat, plămânii reţin oxigenul, necesar pentru
supraviețuire. Prin aerul expirat se elimină dioxid de carbon.

Aerul străbate următoarele

componente ale sistemului
respirator, în această ordine:

1. Cavitate nazală
2. Faringe
3. Laringe
4. Trahee
5. Bronhii
6. Bronhiole
7. Alveole pulmonare

Obsevați cu atenție componentele sistemului respirator ilustrate în imaginea de mai sus.

7
 Alveolele - sunt ultima parte a ramificaţiei sistemului respirator. Sunt asemănate
cu balonaşe care se umplu cu aer și se golesc.
Plămânii - sunt organe cu rol în respirație. Omul are doi plămâni: cel stâng (cu 2 lobi)
şi cel drept (cu 3 lobi). Plămanul stâng este mai mic decât cel drept, deoarece vârful inimii este
orientat spre partea stângă.
Respirația este formată din inspiraţie (tragem aer în piept şi plămânii se măresc în
volum) şi expiraţie (dăm aerul afară şi plămânii se micşorează).
Diafragmul ne ajută în respiraţie: când inspirăm, diafragmul coboară pentru a
face loc plămânilor să se umple cu aer, iar când expirăm, diafragmul urcă.

Atenție! Fumatul este foarte nociv pentru organismul uman. El crește riscul de boli ale
sistemului respirator, de cancer și de boli ale inimii. Pe lângă fumatul activ (atunci cand tu
ești persoana care fumează), există și fumat pasiv (atunci cand stai langă o persoană
care fumează și inhalezi fumul de la țigara acesteia). În cazul copiilor, fumatul pasiv crește
riscul de astm (boală a plămânilor manifestată prin senzație de sufocare). Ambele tipuri
de fumat sunt periculoase!

Pentru afecţiuni ale aparatului respirator vă recomandăm să vă adresaţi

medicului specializat în pneumologie = PNEUMOLOG.

6. SISTEMUL CIRCULATOR

Sistemul circulator reprezintă teritoriul pe unde circulă sângele.

Cuprinde: inima („pompa” de sânge) şi vasele de sânge.

Inima are mărimea pumnului și pompează

sângele pentru a ajunge în întreg organismul.

Cum se numește mușchiul inimii?

Care este proprietatea specială a inimii?

8
 Inima are 4 camere:
- 2 ATRII - primesc sânge prin vene
- 2 VENTRICULI - împing sângele afară din inimă,
prin artere

Fiecare atriu, poziționat deasupra ventriculului său

pereche, este separat de acesta printr-o VALVĂ,
asemănătoare unei uși micuțe care se deschide și se
închide, lăsând sângele să treacă.

Atriile nu comunică între ele, nici ventriculii între ei.

Vasele de sânge sunt asemănătoare unor conducte prin care circulă sângele în
organism. Sunt de 2 tipuri:
o Arterele: transportă sângele de la inimă spre:
1. plămâni (sângele neoxigenat este transportat de la inimă către plămâni
pentru a fi oxigenat de către aceștia)
2. tot organismul (sângele bogat în oxigen este transportat de la inimă către
restul organelor, asigurând funcționarea lor)
o Venele: transportă sângele către inimă de la:
1. plămâni (venele aduc de la plămâni sânge bogat în oxigen)
2. tot organismul (sângele sărac în oxigen este adus de la organe la inimă)

! Vasele de sânge pe care le putem observa sub piele sunt vene care transportă sânge
sărac în oxigen din diferitele părți ale corpului.

*Cea mai mare arteră a corpului este AORTA, ea pornind de la inimă.

Inima împreună cu vasele alcătuiesc două circuite:
o circulația mică - leagă inima de plămâni;
o circulația mare - leagă inima de tot organismul;

9
 Sângele este un lichid format din plasmă şi celule. El furnizează pe traseu hrană şi
oxigen celulelor și colectează deşeurile si dioxidul de carbon produse de acestea.
o Plasma este un lichid în care se găsesc numeroase substanţe necesare
dezvoltării celulelor, dar şi substanţe care urmează să fie eliminate din organism.

o Celulele sângelui cuprind:

a) Globulele roşii (eritrocitele, hematiile) -
transportă oxigenul către toate organele;
b) Globulele albe (leucocitele) - patrulează
prin vase şi apară organismul de microbi care pot
duce la infecții;
c) Plachetele sanguine (trombocitele) -
contribuie la coagularea sângelui şi la vindecarea
rănilor, acționând ca un „plasture” natural.

O metodă importantă și ușoară pentru a ne verifica starea de sănătate este

reprezentată de ANALIZELE MEDICALE. Ele trebuie făcute o dată pe an și
presupun luarea unei mici cantități de sânge (e ca o ciupitură de țânțar, nu doare
aproape deloc!) și analizarea acesteia.
Dacă numărul nostru de eritrocite este mai mic decât trebuie înseamnă că
avem ANEMIE, o afecțiune ușoară care ne face să ne simțim slăbiți.
Dacă numărul nostru de leucocite este crescut, posibil să avem o infecție.
Analizele trebuie interpretate de un medic. El ne va spune exact ce
probleme sunt și cum le putem rezolva!

Unii oameni care suferă de anumite boli sau au fost

grav răniți au o nevoie neapărată și urgentă de o
TRANSFUZIE DE SÂNGE. Sângele necesar
transfuziilor provine de la oamenii care aleg să doneze
sânge, oferind astfel un ajutor neprețuit celor aflați în
nevoie. DONAREA DE SÂNGE poate salva viața cuiva
și este benefică și pentru propriul organism.
*Donarea de sânge se poate realiza după vârsta de
18 ani.

Pentru afecţiuni ale inimii şi sistemului circulator vă recomandăm să

vă adresaţi medicului specializat în cardiologie = CARDIOLOG.

ATENTIE!! Dacă pe un adult îl doare puternic în piept timp de

mai multe minute, trebuie sunat imediat la 112, este posibil să
aibă un infarct miocardic, o afecțiune foarte gravă a inimii care
trebuie tratată cât mai rapid!

Infarct miocardic = afecțiune a inimii, în care un vas ce asigură transportul de oxigen și nutrienți către miocard se
înfundă → inima nu mai funcționează corect.

10
7. SISTEMUL IMUNITAR

Sistemul imunitar are rolul de a ne apăra de organisme microscopice (bacterii, virusuri,

paraziţi, fungi), pentru a nu ne îmbolnăvi. Sistemul imunitar îndepărtează sau distruge
corpurile străine şi nesănătoase pentru organism.

*Bolile provocate de microbi se numesc BOLI INFECȚIOASE.

Un rol important în imunitate îl au leucocitele (globulele albe) din sânge.
Ele se pot mișca prin sânge şi ajung rapid la locul rănirii sau infecţiei.
Organe cu rol important în imunitate sunt amigdalele, splina şi măduva
osoasă.

Amigdalele sunt situate în faringe şi reprezintă prima barieră de

apărare a organismului faţă de microbii pe care îi inspirăm sau înghiţim. De
aceea, nu e întotdeauna recomandat să le scoatem.

Atenție! Vaccinurile reprezintă o modalitate foarte importantă

de a ne apăra de bolile infecțioase (pojar, hepatită, gripă), unele
dintre ele fiind extrem de grave și periculoase.
Este foarte important să ne vaccinăm!
Dacă vrei sa întelegi cum anume funcționează acestea,
imaginează-ți celulele cu rol în apărarea organismului (cum sunt
leucocitele) ca pe o armată, iar vaccinul ca pe armata rivală, dar
mult mai mică și cu soldați obosiți, sleiți de puteri. Totuși, armata
noastră se va antrena în această luptă, iar atunci când se va lupta
cu adevărații soldați, mai puternici, va ști ce tactică să abordeze și
va caștiga cu mare ușurință, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar
fi întâlnit primii soldați.
În realitate, soldații obosiți sunt doar părți din organisme
microscopice sau organisme microscopice omorâte, deci acestea
nu reprezintă deloc un pericol pentru organism. Ele nu ne pot
îmbolnăvi, ci dimpotrivă asigură faptul că nu ne vom îmbolnăvi nici
când ne vom întâlni cu microbii adevărați, pentru că sistemul
nostru imunitar va fi puternic, echipat și pregătit de luptă.

11
 Dacă deja avem o infecție, o metodă importantă de distrugere a
microbilor și de vindecare a bolii este tratamentul cu ANTIBIOTICE,
veritabile arme împotriva micilor inamici.
Atenție însă, ele pot omorî numai
anumite tipuri de microbi, de exemplu, sunt
foarte eficiente împotriva bacteriilor (ex:
pneumonie), dar nu pot să omoare virusurile
(ex: virusul gripei).
Astfel, PENTRU A LUA ANTIBIOTICE AVEM MEREU NEVOIE
DE PERMISIUNEA MEDICULUI! Cu ajutorul analizelor și altor
informații, medicii își pot sa seama dacă infecția noastră poate fi tratată
cu antibiotice, sau dacă nu cumva, acestea ar putea face mai mult rău
decât bine.
Dacă medicul decide că avem nevoie de tratament antibiotic, trebuie să îl urmăm
neapărat, pentru că altfel infecțiile se pot agrava și pot deveni foarte periculoase.
ANTIBIOTICELE TREBUIE LUATE EXACT AȘA CUM NE-A INDICAT MEDICUL!
Dacă nu luăm antibioticul câte zile și la ce interval de timp ne-a indicat
medicul, antibioticul poate fi în cantitate prea mică și bacteriile, care sunt
deștepte și ele, nu vor muri, dar se vor obișnui și vor deveni rezistente la
acțiunea antibioticului și nu vor putea fi distruse.
Dacă nu utilizăm antibioticele cu grijă și atenție, urmând exact sfaturile medicilor,
putem pierde această armă secretă extrem de utilă împotriva anumitor microbi!

8. SISTEMUL EXCRETOR
Sistemul excretor are rolul de a elimina substanţele nefolositoare din organism sub formă de urină.

Rinichii au forma unor boabe

de fasole, fiind situaţi în partea
posterioară a abdomenului.

Rolul lor este de a filtra sângele

(asemănător unei site) şi de a aduna
din el toate substanţele nefolositoare
şi toxice, producând astfel urina.

Ureterele pornesc câte unul

de la fiecare rinichi. Acestea conduc
urina de la rinichi la vezica urinară.

Vezica urinară are rolul de a depozita urina până când aceasta este eliminată.
Uretra pleacă de la vezica urinară şi elimină urina în exteriorul corpului.

În mod normal urina este lipsită de microbi. Prezenţa microbilor în urină

indică apariţia unei infecţii urinare, care trebuie tratată urmând sfatul medicului.
Pentru a avea întotdeauna rinichii sănătoşi este nevoie să bem apă în
cantităţi necesare.

Pentru afecţiuni ale sistemului excretor vă recomandăm să vă adresaţi

medicului specializat în nefrologie sau urologie = NEFROLOG, UROLOG.
12
 9. SISTEMUL ENDOCRIN
Sistemul endocrin cuprinde glandele endocrine ale organismului, care
produc HORMONI, cu multe roluri diferite (dirijează activitatea altor organe,
au rol în creștere și dezvoltare etc.).
Exemple de glande endocrine sunt: tiroida (la nivelul gâtului), hipofiza (la baza
creierului), suprarenalele (deasupra rinichilor) și pancreasul.
Pe lângă rolul în digestie, pancreasul are și rol endocrin, prin secreția de INSULINĂ.
Insulina reglează nivelul de glucoză din sânge. Lipsa producerii acesteia duce la apariția bolii
numite DIABET ZAHARAT.

10. SIMŢURILE ŞI ORGANELE DE SIMŢ

A. OCHII ŞI VEDEREA
Prin intermediul ochilor primim cele mai multe informaţii despre lumea exterioară.
Componentele ochiului:

o CORNEEA: primul strat transparent prin

care intră lumina în ochi
o IRISUL: dă culoarea ochilor
o PUPILA: o mică deschizătură în mijlocul irisului
care permite trecerea luminii. La întuneric pupila
se deschide mai mult astfel încât să pătrundă o
cantitate mai mare de lumină.
o CRISTALINUL: funcţionează ca o lentilă
care direcţionează lumina către retină
o RETINA: pe ea se formează imaginea
obiectelor pe care le privim, întocmai ca imaginea
formată de un proiector pe un perete.

o ANEXELE OCHIULUI: pleoapele, sprâncenele şi glandele lacrimale. Glanda lacrimală

formează lacrimile care au rolul de a curăţa praful şi impurităţile.

Ochii trebuie spălaţi dimineaţa, pentru a-i curăţa de secreţiile adunate în timpul
nopţii. În timpul zilei ei sunt expuşi la praf şi la alte particule invizibile din aer, de aceea
o trebuie spălaţi şi seara, înainte de culcare.
Este important să evităm atingerea zonei ochilor cu mâinile, pentru ca aceştia sunt
foarte sensibili şi se pot infecta, apărând CONJUCTIVITA – ochii se înroşesc, lăcrimează și
ustură.

Pentru afecţiuni ale ochilor vă recomandăm să vă adresaţi

medicului specializat în oftalmologie = OFTALMOLOG.
Atenție! Dacă apar orice modificări ale vederii, dacă nu vedeți bine la distanță
sau dacă aveți frecvent dureri de cap, trebuie să consultați medicul oftalmolog.

13
B. URECHEA, AUZUL ŞI ECHILIBRUL
Urechea este formată din trei segmente:
- urechea externă - cuprinde:
o pavilionul urechii (captează şi dirijează undele sonore, asemenea unei antene)
o conduct auditiv (canal pe care se găsesc perişori şi glande ceruminoase care produc
ceara ce oprește impurităţile)

- urechea medie
• e despărţită de urechea externă
prin timpan. Timpanul este o
membrană subţire care vibrează
în momentul în care sunetele ajung
la ea
• are comunicare cu faringele și cu
nasul, astfel încât infecțiile din
aceste regiuni se pot extinde în
ureche, ducând la apariția OTITEI
(infecția urechii)

- urechea internă - pe lângă rol în auz, are și rol în menținerea echilibrului

C. NASUL ŞI SIMŢUL OLFACTIV (MIROSUL)

Nasul are rol în respiraţie, miros, purificare şi
umezire a aerului.
Are două orificii prin care intră aerul în inspir, numite
fose nazale. Comunică posterior cu faringele.

Nasul se curăţă în mod corect prin a sufla câte o nară

pe rând şi fără să suflăm cu mare putere. Dacă suflăm
nasul necorespunzător vom împinge secreţiile mucoase
spre ureche, existând pericolul de a face otită.

Pentru afecţiuni ale urechilor şi nasului vă recomandăm să vă adresaţi medicului

specializat în ORL (otorinolaringologie) = OTORINOLARINGOLOG.

D. LIMBA ȘI SIMȚUL GUSTATIV

Limba este un organ foarte puternic, localizat în cavitatea bucală, cu rol în:
masticaţie (mestecarea alimentelor), deglutiţie (înghiţire), vorbire şi rol senzorial (poate
distinge gustul, consistenţa, fluiditatea, temperatura şi vâscozitatea alimentelor).
Pe suprafaţa limbii se găsesc papilele gustative, care reacţionează la toate cele 4
gusturi de bază: dulce, sărat, acru și amar.

14
 E. PIELEA ŞI SIM ŢUL TACTIL
Pielea este organul care înveleşte tot corpul, protejând astfel organele din interior de
acţiunea factorilor externi.
Cu ajutorul pielii simţim atingerea, obţinem informaţii despre temperatură, presiune
(apăsare) sau durere, putem aproxima dimensiunile, forma și consistenţa obiectelor.
Simțul tactil e foarte important în protejare. Simţim durerea şi
temperatura unei suprafeţe fierbinţi şi retragem mâna înainte să apară
arsuri grave.
Expunerea pielii la soare, la plajă, între orele 10:00-16:00 este
extrem de periculoasă și poate duce la apariția cancerului de piele!
Pentru afecţiuni ale pielii vă recomandăm să vă adresaţi
medicului specializat în dermatologie = DERMATOLOG.

Să ne reamintim de unitatea de bază a organismului, celula. Uneori, din cauza a

diverși FACTORI DIN MEDIU (substanțe din alimente nesănătoase, substanțe din fumul de
țigară, raze puternice ale soarelui etc.) sau fără o cauză cunoscută, celuele sunt rănite
grav. Ele încep să se înmulțească fără oprire, ducând la apariția CANCERULUI.
Cancerul este o boală gravă și cel mai important lucu pe care îl putem face este să îl
DESCOPERIM LA TIMP. Depistarea precoce este ajutată de: analize medicale făcute de
toată lumea în fiecare an sau de investigații mai complexe (exemple: radiografie de plămâni
pentru fumători, analizarea alunițelor cu o lupă specială etc.) efectuate de adulți o dată cu
înaintarea în vârstă, la câțiva ani, conform recomandării medicilor; aceste investigații pot cu
adevărat salva vieți!

Scurta noastră călătorie prin corpul uman a luat sfârșit!

După cum ați observat, sistemele de organe sunt mecanisme extraordinar de

complexe, deci nu e de mirare că uneori mai apar mici defecțiuni, și atunci apar bolile.
Cel mai important lucru pe care trebuie să îl aveți în minte: întotdeauna este
mai bine să previi o boală decât să o tratezi și întotdeauna e mai bine să tratezi o
boală mai repede decât mai târziu!

Am văzut că e necesar să ne prezentăm de urgență la medic în

anumite afecțiuni grave, precum infarctul sau apendicita.

În alte cazuri, în care avem o problemă medicală de mai mult

timp, este necesar să ne prezentăm la medicul de familie sau la
medicul cu specializarea corespunzătoare. În aceste cazuri, nu ne vom
prezenta la urgență, deoarece îi vom ține ocupați pe medicii de urgență
cu ceva ce nu reprezintă o urgență, iar oamenii care au nevoie mare și
imediată de ajutor nu îl vor putea primi.

Atenție, atunci când medicii ne recomandă un tratament trebuie să

îl urmăm întocmai, pentru a ne face bine! De asemenea, reținem că nu
este util să luăm medicamente, dacă ele nu ne-au fost recomandate de
medic, pentru că ne pot face mai mult rău decât bine.
15