Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia

De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune

ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea

Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica
verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere
ceva pentru incaltat, ca era descult.
Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si
frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana
peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede
la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in
stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o
poteca cu garul. . . garul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa
si purta in picioare niste ciubotele nou-noute...
Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna
prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele garului
pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! "
Cit ai dat pe incaltari# intreba sfios Iepurele.
" Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul garul.
" $a duc si eu la iarmaroc " adauga Iepurele " sa-mi cumpar

ciubotele.
" %ai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor...
Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai!
" &m doi galbeni, sopti Iepurele. garul nu spuse nimic, ci isi rasuci
virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers
ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau
bine.  ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure
dintii de frig.

1
 " 'ite ce zic eu, cumetre, vorbi garul. (e vad descult... Si apoi e
noapte si frig... $ai ai si bani la dumneata... )ani am si eu ... si cine stie cu
cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi
strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la
piept.
" Si ce-i de facut atunci# intreba el.
" %ai, de ce sunt pe lume hanuri#... %entru vreme de noapte, pentru
adapost... * pe aproape hanul 'rsului... *u zic sa tragem la el, dormim si
pornim miine dimineata . . . %oate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu
avu incotro si"l asculta pe gar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, $os
$artin ii primi tare bucuros+
" Ce vreme rea! u te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... ei, si
dumneata. mai esti si descult... (reci colo langa foc, de-ti mai incalzeste

picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu

mai era nimeni in han. $os $artin iesea din cand in cand afara si se uita de-a
lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui
niscaiva calatori.
" *u. zic sa cerem ceva de mancare " sopti ogarul " si udatura.
" Cere dumneata, cumetre. $ie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici
un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult.
" ei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti
schimbi galbenii... %entru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi
la un sarac ca tine... Si intorcindu-se $os $artin in han, garul spuse+
" *i, $os $artine, da-ne ceva de imbucat si de baut...
" &m niste placintele...
" &s manca si eu din ele!
" &m friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . .
" Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse garul lin-gindu-si
buzele. $os $artin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adevarat
ce era, si prinse a aduce bunatatile. garul incepu sa inghita cu lacomie

2
bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de
placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit garul.
" $aninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. garul parca nu
mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si
fumeze $os $artin luleaua, garul manca toata mancarea din han. /a urma
ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita
mirat. Se minuna si $os $artin.
" $ai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti
fie de bine, garule. .. Si acum, vorba aceea+ 01rate, frate, dar brinza-i cu
bani0 . . . &ti mancat si baut numai bine de doi galbeni. garul prinse a se
cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar
degeaba cauta+ nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui+
" %lateste, dumneata, cumetre!

" Cum, sa platesc# &sa ne-a fost vorba#

" %lateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. &m
sa ma imprumut la un prieten negustor...
" Cum# ... 2ai, ce sa ma fac#! Sa ramin descult# garul incepu sa rida
pe sub mustati. $os $artin isi iesi din fire.
" $ie sa nu-mi umblati cu de-astea. %latiti, ca altfel am eu ac de
cojocul vostru ...
" *l m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind
garul. *l sa plateasca.
" u-i adevarat, $os $artine. *u n-am mancat mai nimic. 2ine iarna
si, daca platesc, ramin descult...
" *i, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut
garul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . &cum imi dau eu seama ce fel
de musterii mai sunteti! 2-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si $os $artin
apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il
ridica spre gar. garul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu
sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in
care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. $os $artin se uita la
3
ciubotelele garului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua
galbenii. garul isi sterse mustatile, se culca si adormi fara grija.

$os $artin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia

lui sa se intinda pe o lavita. umai Iepurele nu se culca. Cum putea sa
doarma# 3amasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si
ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate...
Cum de se lasase pacalit de gar. fta si se gindea ca in curind va veni
iarna. 2or fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla
zgribulit si descult ... garul sforaia intr-o odaie, $os $artin in alta, numai pe
bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul
noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga# %arca vedea
cum desfacuse basmaluta si daduse lui $os $artin banii. . . Cum ursul

statuse o clipa pe ginduri, uitindu-se cand la ciubotelele ogarului, cand la

picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume# Deodata, in
mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia garului.
Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. u mai statu pe ginduri. ..
Incalta ciubotelele garului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o
fuga. 0$i-am facut singur dreptate0, se gindea iepurele, afundindu-se tot mai
mult in padure si-n noapte.
Spre ziua, se trezi garul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de
unde nu-s! $os $artin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. garul nu
mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele
din noroi si incepu garul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. /a inceput ii
venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a
se subtia la alergatura. u dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal.
(ine-te dupa el! &u fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste
dealuri, hat in zare. garul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se
facea. (recu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor
nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste garul nu l-a putut

4
prinde. Dar, de atunci, cum vede garul un Iepure, cum se ia dupa el, cu
gind sa-l prinda si sa-l descalte.

Gasca de aur
de 1ratii Grimm

& fost odata un om si omul acela avea trei feciori. %e cel mai mic dintre
ei il poreclisera %rostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori
aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in
padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un
cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli
setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet
batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el+
- $ai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa
sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! 2ezi
insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet+
- Da stii ca n-ai pretentii mari!...%ai daca ti-oi da din cozonacul si din
vinul meu, mie ce-mi mai ramane# 2ezi-ti de drum si nu mai supara oamenii
cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai
departe. &junse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp

ce se caznea sa doboare un copac, lovituri le cadeau anapoda si ca un facut

ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca
din nou spre casa, sa-si lege rana. 2ezi ca patania asta i se trasese de la
omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-
sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin.
muletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si
o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare+
- *i, asta-i buna!... %ai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-
o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si

5
lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu
de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina+ dupa ce izbi de
cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un
picior, ca trebui sa se duca acasa. 2azand ce se intamplase cu fratii sai,
%rostila isi puse in gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau+ -
(aica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-
sau ii raspunse+
- -ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta# /asa-te pagubas,
baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!. .. Dar %rostila, nu si nu, ca el
vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa
incuviinteze.+
- *i, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la
cap!

$aica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu

apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere
inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel
batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el+
- $ai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma
sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete!
%rostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete+
- $osnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si
o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa
te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si
cand scoase %rostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum
sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi
fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se
preschimbase in vinul cel mai de soi!... $ancara ei si baura pana ce se
saturara si la sfarsit omuletul zise+
- 1iindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa
imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! 'ite, vezi copacul cel batran de
colo# &puca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. &cestea zicand,
6
omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. %rostila dobori copacul si gasi
la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur.
 lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana
peste noapte. angiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si
mai aflara locul de curioase ce erau. &rdeau de nerabdare voind sa afle cat
mai degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele
orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. 1ata cea mare
privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei+ 0/asa ca gasesc eu prilej sa pot
smulge o pana0. Si cand %rostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n
dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie+ degetele ii ramasera prinse
de pene!... %utin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o
pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand
o vazu venind si pe cea de-a treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua

surori mai mari strigara la ea+

- u te apropia, pentru numele Domnul ui, nu te apropia!... Dar fata nu
pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in
sinea ei+ 0Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu#0 si se
repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase
agatata de ea. &stfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de
zburatoarea cu pene de aur. & doua zi, %rostila isi lua gasca la subsoara si o
porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de
ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa %rostila,
fie c-o lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ...
Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care
tocmai trecea si el pe acolo. 4arind popa o asemenea blestematie, incepu sa
strige ca in gura de sarpe+
- ecuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau#
are se cuvine sa faceti una ca asta#... Si dupa ce le mustrului in lege, o
apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o
atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in
rand cu catestrele. $erse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi
7
dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau
picioarele in urma a trei fete...
- *i, parinte, incotro grabesti asa tare#!... ii striga el. u cumva sa te iei
cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... &cestea zicand se repezi la
preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti
cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le
trecura pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri.
%reotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de
pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei
agatati. *i, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa %rostila, care
zorea cu gasca la subsuoara!...$ersera ei ce mersera si intr-un sfarsit
ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica,
numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza

din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina
imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe
domnita sa rada, o va lua de sotie. &uzind acestea, %rostila se infatisa
inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand
ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui %rostila, de parca ar fi fost
insirati pe-o sfoara, odata izbucni intr-un hohot de ras, si rase cu atata pofta,
ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu %rostila ca implinise porunca
imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila.
umai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de
chichite ca sa scape de el. %ina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-
sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot
vinul care ar incapea intr-o pivnita. %rostila se gandi ca omuletul din padure
i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. %ori deci intr-acolo si cand ajunse
zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea
sa fie tare amarat. %rostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si
omul raspunse+
- Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-
am cu ce o stinge# Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru
8
ca nu-mi prieste defel! * drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce
inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine# * taman ca o picatura
de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - %ai daca-i numai asta, atunci afla
ca-mi sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise %rostila. ai, fratioare cu
mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si
omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de
stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... ici nu trecuse bine ziua
si secase vinul din toate butoaiele. %rostila se duse la curte si-i ceru din nou
imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea
catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un
neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea %rostila. Si ca sa scape de el,
il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare
sa manance un munte de paine. %rostila nu statu mult pe ganduri, ci porni

imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase

copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste
burta, vaicarindu-se intruna+ - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor
intreg de paine, dar ce-mi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de
foame#!... %rin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu
cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... &uzind acestea, prostila se bucura
tare mult si-i zise+
- $ai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa
mananci pana te-i ghiftui!... &junsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi
acolo+ din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse
porunca sa se faca un munte urias de paine. %aduretul cel hamesit de foame
se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca
se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de
paine  si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca
vazu asta %rostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de
nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o
scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie
atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat.
9
 - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el
voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio
pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc.
%rostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel
batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul,
ascultandu-i pasul, ii grai astfel+
- &m mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! &cestea toate ti
s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care
mi le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia
nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand
%rostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi
bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de
nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti iar dupa moartea imparatului,

%rostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti,

alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de )arbu Stefanescu Delavrancea

& fost odata o baba, batrana, batrana. &bia zarea de batrana ce era. Si

mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o

daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la
padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi
tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit
cateodata. )a uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea
raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand
ochiurile pe carlige.
" *i, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre!
" Cat, de# cat# " Ihi, ihi, mult de tot!

10
 " &dica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare#
" )a, ce sa zic, bine ar fi s-o fata...
" Da, dar la fata vrea zestre.
" S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie
mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug iar boii mosului, iar plugul
mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei.
" )ine, matusa, bine, da5 de unde si fata# (u nu stii ca copacii uscati
nu mai dau de la radacina# Si batrana incepu sa rada si sa ofteze+ 0hi, hi, hi,
ooof, of!0
" *i, toate se intorc, si apele se intorc de la Dumnezeu, numai
tineretile ba. Ce nu e la timp nu mai e niciodata. $-as multumi eu si pe un
prichindel de baiat.
" )a te-ai multumi si pe-o codana. (u sa-nsiri, si ea sa desire, tu sa

cerni, si ea sa risipeasca, tu sa pui de mamaliga, si ea sa rastoarne caldarea

pe foc.
" Daca e pe-asa, m-as multumi si pe-un copil cat ghemul, numai s-aud
in casa 0mama0, ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani.
" Da5 daca ar fi mai mic#
" 1ie si mai mic. Si batrana incepu sa rada.
" Ce neroada!
" )a neroada, nu gluma!
" Dar daca ar fi cat un bob de mazare# Si tocmai cand da batrana
capul peste cap de ras, odata tresari ca, de dupa usa, se-auzi un glas ascutit
si intepat+
" Dar daca ar fi cat o neghinita# )atrana se uita, se uita si incepu sa
se inchine.
" )ine, bine, zise acelasi glas, vad eu ca nu-ti trebuie copii... )aba isi
lua inima in dinti si zise+
" )a-mi trebuie... da5 unde esti... cine esti#
" Cine sunt# eghinita, gandul lumii. De mic ce sunt, patrund in
urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. &dineauri eram in urechea ta a
11
dreapta, apoi am trecut in a stanga, s-am ras de m-am prapadit cand am
vazut ce-ti trec prin minte...
" *i, as! Ce mi-a trecut# imic!
" u e adevarat, raspunse eghinita razand, omul spune mai putin
decat gandeste. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la
radacina, cine stie ce-ai mai fi spus... )aba se facu ca para focului.
" 4au asa... nu te rusina, mama, nu zau... &sa e omul. Cand e mic face
nebunii fiindca e mic cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar, iar la
batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face... )atrana pierdu
sfiala si rabdarea si se rasti cat putu+
" eghinita, ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca
de lacusta si un bazait ca de albina. )atrana simti pe mana o picatura calda.
" Iacata-ma si pe mine!... )iata femeie facu niste ochi mari cat toate

zilele si se mira toata de ce vazu pe mana, ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar

fi minunat mai mult. eghinita era frumos ca o piatra scumpa si era mic cat
o neghina si avea niste ochisori ca doua scantei albastre, si niste maini si
picioruse ca niste firisoare de paiajen. )atrana dadu sa-l sarute. eghinita,
tasti pe nas, tasti iar pe mana!
" Incet, mama, incet, ca ma strivesti, zise eghinita.
" Sa te sarut, ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama.
" Incet, sa nu ma sorbi. Il saruta.
" Cum mananci tu, eghinita al maicai#
" *u# *u ma satur din fum. %ana acum am mancat la mese
imparatesti fara sa stie nimeni. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau
inaintea imparatilor, iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul.
" )ine o fi de ei, eghinita mama...
" &s, binele focului! Saracii mor de foame, iar ei mor de mancare. De
saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca, si de ei e rau ca trebuie sa
porunceasca la multi. %e ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te
judeca judecata dreapta pe ei ii minti si dau din cap ba si mai si+ ei stiu ca-i
minti, si tac, si inghit, si n-au ce face, ca sa nu se strice trebile imparatiei.
12
 " Da5 bine, eghinita, tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla
intr-o zi.
" Da# *i, nu e asa deloc. *u ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa, si
ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. )a uneori intrec randunelele
ca o sageata de argint.
" Ce bucurie pe unchiasul meu, zise batrana, cand o afla ca are si el
un copil. Deseara o sa se imbete de bucurie.
" )a e vorba, raspunse eghinita, eu vreau sa vad pe tata acusi-
acusic! Si batrana, cand auzi cuvantul tata, se bucura de bucuria
mosului si ii zise+
" &ria mosului este cat vezi cu ochiul de departe, pusa pe-un deal
mare si intins. 'nde-i vedea sase cai murgi treierand grau, acolo sa te
opresti, ca dai peste unchiasul babei.

" Iata, plec. Cum ii deschise usa, eghinita se arunca, cu mainile

intinse si cu piciorusele deschise, intr-o unda de adiere. Si se facu nevazut,
ca un strop de lumina. %e drum intalni o cireada de vaci. De minunici ce era,
se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige+
" $ai vacari, mai, veniti de ma scoateti din inima pamantului, ca va
fac pe voia gandului! 2acarii se luara dupa glas, pana detera peste
eghinita. 'nul, mai rau si mai prost dintre ei, vru sa-l striveasca si-si repezi
calcaiul din baierile inimii. eghinita tasti, si sari alaturea, iar vacarul, lovind
cu sete pamantul, isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. Ceilalti incepura
cu maciuca si, cum izbeau, ramaneau cu jumatatea in mana, iar ailalta se
ducea zbarnaind.
" Sa nu va paziti vacile, cum va paziti mintile. Cruce lata, minte
intunecata, urechi de vacar, urechi de magar! le zise eghinita, si se dadu
vantului. &junse la unchias. I se sui pe nas, ca sa-l vada mai bine. 'nchiasul
se bucura, dar nu ca baba, iar eghinita se intrista. Dar ca sa se-arate
grozav, zise unchiasului+
" u cata ca-s mititel. Calul nu e mai mare ca copilul# si-l incaleca
copilul. )ivolul nu e mai mare ca omul# si-l injuga omul. $untii nu-s mai mari
13
ca oile# si-i pasc turmele. %amantul nu e mai mare ca fierul plugului# si-l
despica fierul plugului. Codrul nu e mai mare ca un topor# si-l culca toporul la
pamant. (u nu esti mai mare ca mine# si te-au ostenit murgii in arie. Ia sa
vezi cum ii dau eu la arie, fara bici, fara nimic. 'nchiasul, minunat, il duse la
arie. Cum ajunse, eghinita sari pe-un cal si incepu sa strige+ 0i, hai, hi,
hai!0 Ciupeste pe unul, ciupeste pe altul, caii incepura sa fuga, dar ce fuga,
parc-ar fi avut douazeci de bice pe salele lor. Si cum se crucea mosul, iata si
un negustor care trecea la scaunul imparatiei.
" $osule, ii zise negustorul, cine mana caii asa de grozav, ca eu aud
0hi-hai, hi-hai0 si nu vad pe nimeni!0
" *i, tata, raspunse batranul, m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o
neghina, da5 cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. eghinita opri caii si sari
in palma unchiasului. Cum il vazu negustorul, se gandi sa duca imparatului

asa minune.
" $osule, zise negustorul, iti dau o punga de bani pe el. eghinita,
sfar, in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. Si mosul zise, crezand ca
de la el zice+
" (u, care vinzi si cumperi, ai cumparat vreun suflet pe-o punga de
bani#
" Iti dau... doua. Si iar mosul, dupa eghinita+
" Doua pungi... pentru un suflet#
" Iti dau... zece. $osul ingalbeni si zise, iar dupa soapta lui eghinita+
" Sufletele se daruiesc Domnului si se vand ecuratului.
" Iti dau... douazeci! Si mosul, calcand in gura lacomiei, tacu, cu toate
soaptele bietului eghinita. eghinita vazu lacomia, da5 tot el sopti mosului++
01ie!0 Si mosul zise+
" 1ie! )atu palma in palma cu negustorul. (ocmeala se facuse.
egustorul plati si lua pe eghinita, vandut de bunavoie. egustorul pleca.
eghinita striga mosului+
" $osule, mosule, ai fost sa n-ai copii, iar biata baba, da! Imparatul
era la mare si la greu sfat cu toti carturarii, ca bantuia seceta si molima. Si
14
daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita, imparatul ramase
inmarmurit, invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile
lungi.
" u se poate, maria-ta, asa ceva nu scrie la carte.
" )a se poate, zise eghinita, sarind pe masa sfatului, ca multe se pot
si nu stau in carti si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din
condei. Si dupa ce se minunara cat se minunara, incepu sfatul. eghinita
se sui pe mana imparatului, pe umar, apoi in crestetul capului, si de-acolo
zise razand+
" Invata, maria-ta, ca cei mai mici sunt cei mai mari. Imparatul, cam
de voie, cam de nevoie, raspunse+
" &sa e, eghinita, asa e. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si
plecara ochii in jos. Imparatul porunci sa-i toarne lui eghinita o casa cu zece

caturi, cat o nuca de mare, toata din aur-lamur si impodobita cu pietre

scumpe. eghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora, numai ca sa
se tie de nazdravanii. Si, incet-incet, pasi-pasi, pana intra in urechea
invatatului care cauta in stele cu ocheanele. &colo asculta ce asculta, si
intelese ca acest vestit carturar, in loc sa se gandeasca la sfat, se gandea ca
imparatul are nasul cam mare. Se duse binisor si intra in urechea
carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. &sta se
gandea nu la sfat, ci ca-i placea inelul imparatului. &sa afla, pe rand, ca unul
se gandea la o cucoana frumoasa, ca altul se gandea cam ce linguseala sa
carpeasca imparatului, altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin, altul ca
bine e sa fii imparat, altul ca imparatul e om ca toti oamenii, numai unul, cu
fruntea cat toate zilele, asculta cuvintele si intrebarile imparatului. eghinita,
cum afla gandul tuturora, zbughi in urechea imparatulu i si ii sopti tot, din fir
pana in ata. Imparatul, crezand ca singur, el de la el, a citit in mintea lor, se
manie foc si le zise+
" *i, tu, care cati in stele, ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat
un bustean. &stfel ti-e gandul la sfatul domnesc# Carturarul se cutremura si
dadu in genunchi, cerand iertare.
15
 " (u, se rasti imparatul catre doctor, daca ai avea inelul meu, ai omori
mai putini oameni# Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi.
" (u, zise imparatul necajit alorlalti, te gandesti la secaturi si nu vezi
ca esti cu un picior in groapa tu iti pregatesti limba ca sa ma minti tu crezi
ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu tu nu stii ca un
invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob tu te
pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii, da5 nu te gandesti ca invatatii sunt
ca neoamenii iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia
toata numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. Cu totii cazura in genunchi.
" &cum ce sa le fac, zise imparatul manios, sa le tai capul# Carturarii
murira si inviara, iar eghinita, care se suise in crestetul imparatului+
" 1erit-a Dumnezeu, maria-ta, fara invatati cine sa minta lumea#
" Sa nu fie decat adevarul pe lume!

" 1erit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna# &poi
maria-ta ti-ai facut socoteala vietii# $ai multe ceasuri ai mancat, ai dormit, ai
vanat, ti-ai socotit cazanele cu bani, ai petrecut, ba cu luminatia-sa
imparateasa, ba si fara ea, decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile
imparatiei. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla
adevarul#
Imparatul zambi, cu ciuda, nu e vorba, dar zambi ca sa dreaga treaba
si ii ierta pe toti. 2azand insa ca cel din urma carturar, care se gandise la
sfat, tremura mereu, ii zise+
" *i, dar tu, cel mai cuminte, de ce tremuri#
" $aria-ta, zise bietul batran, mai bine sa spun si eu decat sa afli
maria-ta. Iata, socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea
mica. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare, apoi sparse sfatul
carturarilor si pleca cu eghinita in crestetul capului, nedomirit de cum
ghicise gandurile tuturora. Imparateasa si cuconii ei, vazand pe eghinita, se
minunara, dar, cand aflara ca imparatul, la vreme de batranete, ghiceste
gandurile oamenilor, se crucira si tot nu le venea sa creada.
" Imparate, zise imparateasa, zau asa, ghiceste-mi si mie un gand.
16
 " Sa vedem, raspunse imparatul. Imparateasa se gandi si incepu sa
rada... eghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul+ 0Ca ce
bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!0 Si intr-o clipa intra in urechea
dreapta a imparatului, si sopa-sopa-sopa. Imparatul
" %ace! Imparateasa radea si zicea+
" 2ezi ca nu ghicesti# vezi# %asamite, imparatul era cam tare de
urechea dreapta. eghinita intelese, si tasti in urechea stanga, si iar sopa-
sopa. Imparatul se lumina la fata, dadu din cap, rase cu hohote si zise+
" *i... imparateasa, imparateasa... da5 tot muiere! De, bine te gandisi
tu, da5 nu se poate... Imparateasa se rusina, pleca ochii in jos si se gandi+
0Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte, intru in pamant! De cate ori
n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa
miezul noptii.0 In sfarsit, ce-i veni lui eghinita, vru sa rada si de imparat si

isi zise intr-o buna dimineata+ 02ezi ce e omul! Spune-i orice, spune-i mereu
acelasi lucru... omul crede, ca omul e prost. Ce nu crede intai crede mai pe
urma. &m sa-i fac una si buna imparatului, sa-l las fara sfetnicii cei
credinciosi si sa-l incurc cu nebunii.0 Imparatul, de umbla in fruntea ostilor,
de sta la sfat mare, de se culca, de se scula, de manca, de-si mangaia
cuconii, un gand nu-l mai slabea+ 0u vezi, omule de Dumnezeu, ca ti-au
imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau#0 %asamite, eghinita ii intrase
intr-o ureche. &zi asa, maine asa, pana nu mai avu incotro. Sparse sfatul cel
vechi si chema altul nou. (ot unu si unu! Cum venira, cum aruncara pe bietul
imparat din scaunul neamului lui...
" &cu sa-l vedem! zise impielitatul de eghinita. Imparatul iesi
plangand din cetate. eghinita, sus pe umarul lui.
" De ce plangi, maria-ta# tine-ti firea, nu fi muiere.
" *i, ei, eghinita, cum sa nu plang#! 'nde mi-e toiagul imparatesc#
" Ci taci, maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti, colea, o carja. )uzduganul e
greu la batranete, te doboara. Carja te sprijina.
" *i, ei, eghinita, unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat
atatia mosi-stramosi ai mei#
17
 " Ci taci, maria-ta! Intinde-te colea, pe fanul inflorit si moale, si sa-mi
spui drept care e mai dulce la oase# Scaunul cu scumpetea, sau fanul cu
frumusetea#
"eghinita, unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile#
" Ci taci, maria-ta! %une foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe
si spune-mi drept, care e mai usoara, coroana cu grijile sau lipanul cu
umbrele#
" &sa o fi, eghinita, mai zise imparatul, oftand tocmai din baierile
inimii, asa o fi, se potriveste s-asa, fiindca stii tu sa le potrivesti, dar cand ma
gandesc in ce slava eram ieri... imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile
mele!
" Ci taci, maria-ta! &dica ce slavire# (oata viata, ba razboaie, ba
sfaturi, ba taie capul unuia, ba intinde la bice pe altul, ba citeste jalbele, ba

asculta pasurile, ba cate si mai cate, si mai multe fara sa vrei de cate pe
vrute. $arire sa fi fost asta# Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era
supusul mariei-tale s-avea un stapan, iar maria-ta, purtand grija tuturora,
erai sluga tuturora. 2ezi, de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga, cel mai
nevolnic din toata imparatia. Curata socoteala+ erai imparat, nu om acum
esti om, nu imparat. Si esti mai mare, ca unde-ti spune gandul, acolo te duc
picioarele. S-apoi, cine stie# Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara
prostime# Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat... si sa vezi maria-ta...
Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui eghinita si se duse, in crucis si in
curmezis, in toata imparatia, c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja
de corn. Si de ce vedea se minuna si intreba pe eghinita+
" eghinita, de ce-l bat pe ala, de racneste ca din gura de sarpe#
" 1iindca imparatul e surd si n-aude, raspunse eghinita.
" eghinita, de ce-or fi atatia oameni goi si desculti#
" 1iindca imparatul e orb si nu vede.
" eghinita, de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o
cojita uscata#
" 1iindca imparatul mananca prea mult.
18
 " eghinita, de ce-o munci unii si noaptea, de dau pe branci#
" Ca sa doarma imparatul si ziua, de i-o veni pofta.
" eghinita, atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd, si
orb, si lacom, si somnoros#
" *i, poi, inainte de-a fi imparat, vedea, auzea, muncea, cumpatat la
mancare si la bautura. )ietul pribeag statu pe ganduri, in mijlocul unui oras
mare, mare si zise+
"eghinita, mult cuvant ai! &cum s-ajung imparat, si as sti eu sa fac
cum e bine. Si, ca din senin, abia sfarsise vorba de pe urma, s-auzi o galagie,
un vaiet, o duduitura, ca parca se cutremura pamantul. Cand colo, ce sa fie#
Stafeta mare. iste voinici, cu suliti lungi, aduceau vestea ca norodul a bagat
la duba pe imparatul al nou, cu sfetnici cu tot, si ca cheama iarasi pe
adevaratul imparat. Cum auzi batranul, zise voinicilor+

" Stati, ca eu sunt! Si-l cunoscura toti, si ii detera in genunchi. Iar

eghinita, de colo, de pe umar+
" $aria-ta, mai vezi, mai auzi, ori ti s-a facut foame si-ti vine sa
dormi# /a toate vine randul, dupa cum se intoarce roata, ca de-aia e roata,
sa se intoarca, iar nu sa stea locului. Si-i veni randul si lui eghinita, gandul
lumii. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul, sa mai faca vreo dracie. Ii intra
in urechea dreapta, crezan d ca e in a stanga. Cu stanga n-auzea de loc. 0u
face nimic. $i-e lene sa ma mut, se gandi eghinita. In loc sa soptesc, voi
striga.0 Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul
auzea de minune.
" 'n imparat daca n-a sti el de la el adevarul, nu-l mai afla de la
nimeni! Imparatul, auzind acest glas tare in fundul urechii, ii zvacni inima si-
si trase o palma cat putu peste ureche, zicand+
" Iiiii, sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in
ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei... eghinita cazu
lesinat...
" (u mi-ai fost# (u m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei# )ine! &m
eu ac de cojocul tau! Imparatul, infuriat, porunci sa-l lege de gat cu un fir
19
lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. &sa
sfarsi bietul eghinita

Copilul cel istet

de %etre Ispirescu

& fost odata un om bogat, caruia ii murise sotia. *l nu mai avea nici un
neam, nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Din aceasta
pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda, ca de insurat
a doua oara nu mai vroia, pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta.
Intr-o zi i-a venit o idee trasnita, sa umble de dimineata prin cetate si
prima fiinta ce-i va iesi in cale, sa-i fie copil de suflet. $ergand asa fara tinta
a intalnit un sarpe micut. mul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil
de suflet, ca-i va da tot ce isi va dori, iar cand va muri ii va lasa intreaga
avere.
Sarpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca.

- Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.

- u iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise
sarpele. mul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. De
atunci au fost nedespartiti. (oate le faceau impreuna, mancau impreuna,
dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. mul i-a dat sarpelui
tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. umai ca omul a imbatranit,
iar sarpele a crescut. mul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe
sarpe, care de atata bine crescuse foarte mult. Degeaba l-a tot rugat omul
pe copilul sau de suflet sa se dea jos, macar cateva ore, sa mai poata respira

20
si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea
invoiala. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate.
- &jutati-ma, domnule judecator, pentru ca nu mai rabd aceasta
povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, judecatorul a
zis ca nu are ce sa faca.
Sarpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l
poarte la gat pana va muri. mul a plecat de la judecator si mai necajit decat
a fost inainte, pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii
cara se jucau si s-a apropiat de ei. 6amill $a7imilian statea pe un bustean, el
era imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, $aria-&le7andra in chip de
imparateasa.
Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. mul a
intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. *i au raspuns foarte seriosi,

ca se poate. &tunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele
ceva, 6amill $a7imilian a strigat la el+
- Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. u stii ca
impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat
6amill a zis+
- &cest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada
lumina soarelui. %e el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre
pana au strivit sarpele. mul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna

& fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi
slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. &cestia isi asumau raspunderea
asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase.
menii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca
sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii

21
lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa
iscusinta lor aveau nume de ramuri. (oti acestia formau impreuna un singur
copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul
anilor.
4iua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si
frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant
tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si
praful de pe drum. &tunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe
toti slujitorii si le spuse+

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla

aspru spre frunze fara pic de mila. u se stie care dintre voi va asterne un
covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. *u, ca tata, va

sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa

nu va dezlipiti de ea.2orbele imparatului sunau tare si zgomotos+ se auzea
cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa
se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu
si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. $ezina, frunza rea si
neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe
sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului.
$erse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in
cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. 'nul dintre imparati o
opri din drum si o lua de mana zicandu-i+
- Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar
de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. 1ata-
frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie,
o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil...
- Ce-ar fi sa-l intreb 0cum e toamna#0, isi zise in gand mezina frunza.
Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse+
- )atranule unchi, ce este toamna#

22
 - (oamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerul ui sa-si
astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care
veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe
dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea
cularea ei simbolica de toamna. &tunci soarele va cobora spre asfintit.
3acoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele
ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-
un somn adanc pentru totdeauna.
)ruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei.
Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa
din nou pe pamant. 2oi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul
definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar
pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi

aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga

vesmintele cum sunt+ perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit
tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de
vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa
cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si
galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii
spuse 0la revedere0 cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa
parinteasca. &junsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu
lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri
si frumoasa toamna se apropie de ea.
1ructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare,
in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal
imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu
ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte
frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de
frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. *l urma sa stea de veghe si sa
adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

23
 Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de %etre Ispirescu

& fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. *i aveau

trei copii. $ai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat
de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima
le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu
totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se
afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa
dansul si se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand,
intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele
se arata apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatul ui si ii
lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de
aur, lucru ce nu se auzise pana atunci.
& doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa
vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la
dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii,
vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu
cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi.
&tunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi.

In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie

mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e
pomana aia!
%omul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da
in parg. oaptea se cocea. arecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de
veste oamenii imparatului. %are ca era un lucru facut+ acel cineva care lua
merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. &cestui imparat
acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai
mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. &ceasta il intrista

24
pana intr-atata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l
dea celui ce se va lega a prinde pe hot.
1iii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea
lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. $are fu bucuria imparatului cand auzi din
gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. /e
dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. %andi in ziua dintai fiul cel mare
dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui.
& doua zi pandi si cel mijlociu dara nici el nu fu mai breaz, ci se
intoarse la tatal sau cu nasul in jos.
*i spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa
aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn
adanc, si nu mai stiu nimic.
1iul cel mai mic asculta si tacea. &poi, dupa ce sfarsira de spus fratii

cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa

pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic
care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni
se indupleca. &tunci fiul cel mai mic se pregati de panda.
Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in
gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel
ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de
pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se
destepte. &sa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si
ramase treaz si nebantuit de piroteala.
Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de
un stol de paseri ca se apropie.
(rase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o
sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o
miscare. (rac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se
auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie
de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. /uase ce
luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva
25
pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta# doua pene
cu totul si cu totul de aur.
Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu
penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele,
mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie dara isi tinu firea. %use de striga
prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca
hotul este o pasare.
1at-1rumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. (atal
sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele
cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe
aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot.
Se gati de drum iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la
caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce

el.
/ua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu
sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta
de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga
departata, pana ce ajunse in pustietate. &ci facu popas si sfatuindu-se cu
robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. $ai calatorind ei
o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. %rin bungetul asta de
padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in
departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira
de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse 1at-
1rumos arcul la ochi. 2azand lupul una ca aceasta, striga+
- Stai, 1at-1rumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata.
1at-1rumos il asculta si lasa arcul in jos. &propiindu-se lupul si
intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de
picior de om, 1at-1rumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina
tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot.
/upul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura
merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le
26
culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii
mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin
gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. &poi, dandu-i un
merisor frumos la vedere, ii mai zise+
- (ine, 1at-1rumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine
vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo.
1at-1rumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun,
porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea
in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul
locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa.
&ceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si
lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara,
veni cu credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se

linistira toti cei din curte. &poi credinciosul lui puindu-se piua, 1at-1rumos se
urca pe dansul d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe
colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o
multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si
atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in
gradina, gasira pe 1at-1rumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el
sa-l sfasie, iara el aparandu-se.
%usera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se
sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu apoi
prinse a-i zice+
- Imi pare rau, 1at-1rumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu
binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o
dau de bunavoia mea dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa
datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea
pangarit cu ponosul de talhar.
- &ceasta pasare, luminate imparate, raspunse 1at-1rumos, ne-a jefuit
de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si
de aceea am venit sa pui mana pe hot.
27
 - %oate sa fie adevarat ceea ce spui tu, 1at-1rumos, dara la noi,
impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. umai o slujba insemnata
facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte.
- Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta.
- De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea
imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu
colivia.
1at-1rumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob.
&jungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de
imprejmuirea curtii. &poi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un
colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz.
*l vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea
ei. *a era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de

lumina ca soarele.
%e la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, 1at-1rumos zise
credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si
sari in curtea imparatului. $erse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce
ajunse la grajd si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa
dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui
vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera
mana pe 1at-1rumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. &cesta,
cum il vazu pe 1at-1rumos, il si cunoscu.
Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i
spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el
n-are nici o putere.
1at-1rumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu
cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau.
&tunci imparatul ii zise+
- De vei putea, 1at-1rumos, sa-mi aduci pe 4ana Craiasa, poate ca vei
izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat.

28
 1at-1rumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. %e
drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se
gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci.
- Ce poftesti, 1at-1rumos# ii zise.
- Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum
sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna#
- De asta iti este# /as5 pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira
catesitrei spre 4ana Craiasa.
Cand fura aproape de 4ana Craiasa, facura popas intr-o padure de
unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca 1at-1rumos si
cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce
lupul.
Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de

frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce

facu si se furisa in gradina.
Ce sa vezi d-ta# ici un pom nu mai era verde. /e cazuse frunza, si
cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. %e jos, frunzele cazute erau
facute scrum de uscaciune. umai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si
plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul,
lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat,
si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese
4ana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se
plimbe prin gradina.
Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea
de gol dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu
se va mai vedea pe fata pamantului. &vea un par, nene, cu totul si cu totul
de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva
cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale avea niste
sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma
laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa,
veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns
29
in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele,
de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si
o dete lesinata in bratele lui 1at-1rumos. &cesta, cum o vazu, se pierdu cu
firea dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. $ulti imparati
voise sa o fure, dara se rapusera.
1at-1rumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia.
4ana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui
1at-1rumos, prinse a-i zice+
- Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. 1at-1rumos ii raspunse+
- & mea sa fii, nedespartita pana la moarte.
&poi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale.
2azand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise+
- /asati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si

plecara a se intoarce de unde venisera.

%e drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca
4ana Craiasa. %asamite lupul era nazdravan.
Se vorbira ei, ca credinciosul lui 1at-1rumos sa stea cu 4ana Craiasa la
tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce 1at-1rumos cu iapa
sireapa.
&jungand la imparatul cel cu iapa, 1at-1rumos ii dete pre prefacuta
4ana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de
dansa, de nu se poate povesti.
Imparatul ii zise+
- 2rednicia ta, 1at-1rumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. &cum
te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa.
Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, 1at-1rumos o lua
la sanatoasa si, puind pe 4ana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu
hotarele acelei imparatii.
Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa
se cunune cu 4ana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta 4ana se dete
de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata
30
dintii ranjind catre curtenii imparatului. &cestia, cum vazura, deodata
inghetara de frica. &poi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu
chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse,
duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe 1at-1rumos si pe
ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu
pasarea, facura ca si la cellalt imparat. /upul, schimbat in iapa sireapa, fu
dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie.
Dupa ce primi cu multa omenie pe 1at-1rumos, imparatul acesta ii zise+
- &i scapat, 1at-1rumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea
cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine.
%orunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si
primind-o 1at-1rumos, isi lua ziua buna si pleca. &jungand in padure unde
lasase pe 4ana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre

imparatia tatalui sau.

Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si mai-
marii imparatiei sale la camp, unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat
de vestita.
Cand il vazura ostasii, toti cu totii strigara+
- Sa traiesti, imparate, ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si
iapa, care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar, venea, nene, iapa cu
imparatul pe dansa, de nu-i da picioarele de pamant, ci parc-ar fi zburat.
Se luara la intrecere. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie
cineva de aceasta iapa, caci pe toti ii lasa in urma.
Cand fu la o departare buna, o data statu iapa, tranti pe imparat, se
dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, si o rupse d-a fuga, si fugi, si
fugi, pana ajunse pe 1at-1rumos.
Cand fura a se desparti, lupul zise lui 1at-1rumos+
- Iata, de asta data ti s-au implinit toate poftele. %azeste-te in viata ta a
nu mai pofti lucruri peste puterea ta, caci nu vei pati bine.
&poi se despartira, ducandu-se fiecare intr-ale sale.

31
 &jungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic, ii
iesi inainte cu mare, cu mic, ca sa-l primeasca, dupa cum i se cuvenea.
$are fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai
gasea pe fata pamantului, si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. Cum ajunse,
porunci 1at-1rumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa iara colivia cu
pasarea o puse in palimarul despre gradina.
&poi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. Si dupa cateva zile
se cununa 1at-1rumos cu 4ana Craiasa, intinse masa mare pentru bun si
pentru rau, si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate.
Dupa care traira in fericire, fiindca 1at-1rumos nu mai avea ce pofti. Si or fi
traind si astazi, de n-or fi murit.
Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa.

Iepurasul cel haios

(raia odata in padure Iepurasul cel aios, care isi petrecea toata ziua
in cautarea mierii. )ineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul, dar mierea
era favorita lui!
Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui
copac batran. Dar, de cele mai multe ori, trebuia sa gaseasca diverse

metode sa patrunda in vizuina Doamnei 'rs, unde putea sa manance pe

saturate miere din borcanul acesteia.
/a un moment dat insa Doamna 'rs a observat ca borcanul ei cu miere
se tot goleste. 0Cineva imi mananca mierea, si am sa-l prind,0 si-a spus ea.
Doamna 'rs a intins o capcana. & pus borcanul de miere pe raftul cel
mai de sus al dulapului, dar pe marginea lui, astfel incat acesta sa cada cand
va fi atins.
4iua urmatoare, cand Doamna 'rs a plecat la vanatoare, Iepuras ul cel
aios a patruns in vizuina ei. & vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a

32
urcat sa-l ia. Dar cand l-a atins, borcanul a cazut, Iepurasul cel aios a cazut
si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei aios!
2ai de mine! Iepurasul cel aios a incercat si a incercat sa se miste,
dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Cand
Doamna 'rs s-a intors acasa, Iepurasul cei aios era lipit de podea. 0*, si
acum sa vedem ce am prins,0 si-a zis razand Doamna 'rs. 0Se pare ca voi
avea ciorba de iepure in seara asta la masa.0
Doamna 'rs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin.
& aprins apoi focul in camin, sub oala, si a iesit afara sa adune cateva ridichii
si cartofi pentru ciorba. Iepurasul cel aios a incercat si a incercat sa fuga,
dar se lipea tot mai rau. 0h, daca as putea sa scap de aici, niciodata nu as
mai incerca sa fur miere!0 si-a spus el plangand.
%e masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic,

mierea din jurul Iepurasului cel aios devenea tot mai subtire. & inceput sa
se scurga pe langa urechi, de peste tot, in jos spre labute.Curand Iepurasul
cel aios a fost in stare sa-si miste un picior, apoi pe celalalt. Cu o miscare
din coada Iepurasul cel aios a sarit afara din vizuina Doamne 'rs si a
pornit-o repede spre padure.
Din acea zi, Iepurasul cel aios nu a mai mancat niciodata miere. S-a
multumit cu morcovi, spanac si salata ca si restul iepurasilor.

Cei unsprezece cocori

de ans Christian &ndersen

Departe, in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la

noi, era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema
*lsa.
Cei unsprezece frati, unsprezece printi, se duceau la scoala cu decoratii pe
piept, cu spada la sold.

33
 Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur, si spuneau frumos
lectiile pe de rost cu un cuvant, toate la ei aratau ca-s printi.
Surioara lor *lsa, statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu
cadre, de-un pret asa de mare... cat o jumatate din imparatie.
*rau cu adevarat fericiti copiii acestia, dar fericirea asta nu putea sa
tina in veci.
(atal lor, care imparatea peste tot cuprinsul, se-nsura a doua oara c-o
imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. *i simtira
asta chiar din ziua intai.
*ra sarbatoare mare copii se jucau, si lume dupa lume curgea mereu
la palat atunci in loc sa le dea copiilor, ca de obicei, prajituri si mere
zaharisite, imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai, spunandu-le sa
manance, ca-i foarte bun.

Dupa o saptamana, trimise pe mica *lsa intr-un sat, la niste oameni

saraci iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite, incat
acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii.
- Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti, le zise haina
imparateasa. 4burati in vazduh, fiti pasari mari fara glas.
Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea, caci in clipa aceea
ei se schimbara in unsprezece cocori.
Si, scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma
palatului.
& doua zi in zori, trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor
*lsa.Se rotira in zbor de cateva ori, intinzandu-si ciocurile si batand din aripi.
Dar surioara lor dormea, si nimeni nu-i auzi, nimeni nu-i zari.Se ridicara in
slavi si se facura nevazuti.(arziu isi potolira zborul deasupra unei paduri
intunecoase, la marginea marii.
)iata *lsa se juca in camaruta ei c-o frunza, caci n-avea alte jucarii.
1acuse in mijlocul frunzei o ferestruie+ prin ea se uita la soare, si i se parea
ca-n departare vede stralucind ochii fratilor ei si razele soarelui care-i
atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei.
34
 (receau asa zilele una dupa alta. Cand vantul clatina incetisor tufele de
trandafir din fata casutei, el le soptea+ 0Ce poate fi mai frumos decat voi pe
lume #0 Si trandafirii leganandu-se, raspundeau+ 0Dragalasa *lsa0.
Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de
rugaciuni, vantul intorcand foile, soptea cartii+ 0Cine poate fi mai sfant ca
tine # iar cartea-i raspundea+ 0Dragalasa *lsa0 si cartea, si trandafirii
spuneau adevarul.
Cand implini cincisprezece ani, *lsa se-ntoarse la palat. Imparateasa
vazand-o atat de frumoasa, se facu foc si para de necaz, si prinse-o ura de
moarte pe biata fata. &r fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca
pe fratii ei dar nu se-ncumeta la una ca asta, deoarece imparatul nu mai
putea de dor sa-si vada fata.
& doua zi de dimineata, imparateasa intra in odaia de baie, care era

toata de marmura, impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi.

/ua trei broaste, le saruta, si spuse uneia+ 0(u sa te asezi pe crestetul
*lsei, cand o intra in baie - ca sa fie proasta ca tine0 alteia+ 0(u, pe frunte sa
i te asezi, sa se faca urata ca tine, sa nu si-o mai cunoasca tatal sau0 iar
celei de-a treia+ 0(u pe inima sa-i stai, si s-o faci asa de rea, meat toata viata
ei un chin sa fie0.
&runca broastele in apa limpede, care numaidecat se facu verzuie,
apoi chemand pe *lsa o dezbraca si o vari in baie. In aceeasi clipa o broasca i
se aseza pe crestet, alta pe frunte si cea de-a treia pe inima dar *lsa parca
nici nu baga de seama. Cand iesi din baie, trei flori de mac rosii sangerau
luciul apei.
Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei,
atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. Se schimbasera in flori,
numai atingand capul si inima fetei, atat de curata si de sfanta era ea, meat
toate vrajitoriile n-aveau nici o putere asupra-i.
2ipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate
farmecele ei, spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea

35
neagra apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot
parul, asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti.
Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. imeni n-o
mai recunoscu, afara doar de cainele din curte si de randunele, dar ce folos,
ca nu puteau vorbi! &tunci *lsa planse amar si se gandi la fratii ei, care erau
departe, si mahnita, fugi din palat, strabatu campii si crivine si se infunda
intr-o padure ce nu se mai sfarsea.
u stia singura unde se duce toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii,
care, nu mai incapea acum nici o indoiala, ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in
toata lumea.
In curand innopta. )iata fata nu mai vedea drumul istovita de
osteneala, se lasa pe iarba moale, se inchina si-si rezema capul de radacina
unui copac. %este tot domnea tacere adanca. &erul era placut, si mii de

licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. &tinse cu mana o

ramurica, si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele.
(oata noaptea *lsa visa pe fratii ei, ii vedea jucandu-se si scriind cu
condeiele lor de diamant pe tablite de aur, si rasfoind cartea cu cadre care
pretuia cat jumatate de imparatie.
Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule, acum
scriau ispravile lor mari, si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. In cartea cu
cadre toate erau vii+ pasarile cantau, oamenii se miscau si veneau sa
vorbeasca si cu *lsa si cu fratii ei. Si cum intorcea o foaie, toti isi luau
numaidecat locul, ca sa nu se faca incurcatura printre cadre.
Cand se destepta *lsa, soarele era sus dar ea nu-8 vedea din pricina
copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei numai razele lui
strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant.
$iresme dulci pluteau in aer, si pasarile veneau si se asezau pe umerii
fetei. &uzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac, al carui fund era
numai din nisip curat si marunt. (ot lacul era inconjurat de maracini inalti si
stufosi intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura.

36
 %e-acolo ajunse *lsa la marginea apei, care era asa de limpede, meat,
daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile, ai fi crezut ca-s zugravite pe
fund.
Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata, se ingrozi dar luand
apa-n maini si spalandu-si fata, se vazu iarasi curata si alba cum a fost.
&tunci dezbracandu-se de haine, intra in apa.
iciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat.
Dupa ce se imbraca si-si impleti parul, dand de-un izvor in apropiere, bau
apa in pumni, si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. Se
gandea la fratii ei, si mai ales la Dumnezeu de sus, care n-are s-o lase
pierzarii.
*l care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti, *l ii puse-n cale
un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta *lsa se

opri aici si isi potoli foamea.

&poi iar porni, si merse, merse pana ce-ajunse in desimea cea mai
intunecoasa a codrului. &colo tacerea era asa de mare, ca auzea lung
rasunand in urma zgomotul pasilor ei, si fosnetul frunzelor uscate de-abia
atinse de picioarele ei.
u se vedea o singura pasare, si nici o raza de soare nu strabatea
printre crengile lungi si stufoase. (runchii copacilor erau asa de apropiati
unul de altul, meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi. iciodata
nu-si inchipuise o astfel de pustietate.
Se facu noapte de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin
iarba si nici o stea pe cer cu mult amar pe suflet, *lsa se culca si adormi
numaidecat.
In somn, i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu
din cer, inconjurat de ingeri, o privea cu bunatate. Cand se destepta, nu stia
bine dac-a visat asta, sau a fost adevarat.
$erse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu
fructe, din care-i dadu si ei cateva. *lsa o intreba daca n-a vazut unsprezece
feciori de imparat calari strabatand padurea.
37
 - u, raspunse baba, dar ieri am vazut unsprezece cocori aveau
coroane de aur pe cap, si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe
de-aici.
Si duse fata pe-un coboras in vale serpuia un raulet, ale carui maluri erau
umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos.
*lsa isi lua ziua buna de la batrana, si porni inainte pe lunca rauletului
pana la capatul lui, unde se varsa intr-o nemargin ita intindere de apa. &colo
se desfasura marea in toata frumusetea ei inaintea fetei, cat cuprindea cu
ochii, era numai stralucirea marii, dar nici o panza, nici o corabie nu se zarea.
Cum sa mearga mai departe # Se uita lung la pietricelele de pe tarm,
cum le rotunjise si le poleise apa si sticla, si fier, si piatra, toate se
netezisera la fel, si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea
delicata a mainii unei fete.

- %ietricelele astea s-au facut asa lucii, de mult ce s-au frecat de valuri
iata cum tot ce-i aspru se netezeste.
2a multumesc, valuri limpezi si neadormite, pentru invatatura ce-mi
dati am sa fiu si eu neadormita+ inima-mi spune, ca voi aveti sa ma duceti
intr-o zi langa fratii mei iubiti.
%e iarba aruncata de mare, erau unsprezece pene de cocori, albe,
stropite de cateva picaturi de apa.
3oua era, sau lacrimi # Cine putea sa stie # *lsa le aduna si facu un
buchet. *a nici nu baga de seama singuratatea marea cu schimbarile ei
vesnice, ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare, cate nu i-ar fi
putut arata toate lacurile intr-un an de zile.
Cand venea un nor mare, negru, marea parca zicea+ 0Si eu pot lua fata
asta0. &tunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba.
Cand dimpotriva, norii erau rosii si vantul potolit, marea se asemana cu
o floare de rasura, aici trandafirie, aici alba, aici verzuie.
Iar cand era liniste, la cea mai usoara adiere, apa salta usor, ca pieptul-un ui
copil adormit.

38
 Catre asfintitul soarelui *lsa zari unsprezece cocori, avand coroane de
aur pe cap, si care se apropiau de tarm. 4burau unul dupa altul, parca era o
panglica lunga, alba.
/a vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui
tufis. Indata cocorii se asezara imprejur, falfaind din aripile lor albe si mari.
Cand soarele scapata de tot, penele cocorilor cazura si ei se schimbara in
unsprezece feciori de imparat+ erau fratii *lsei.

*a scoase un tipat cand ii vazu, si se arunca in bratele lor, chemandu-i

pe nume. espusa fu si bucuria lor cand o vazura.
$are si frumoasa, aproape sa n-o mai cunoasca radeau si plangeau
totodata, si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei
lor.

- oi zburam sub chip de cocori, zise cel mare, atata vreme cat soarele
luceste pe cer, dar cum apune, luam iar trup omenesc.
Din pricina asta, aproape de asfintitul soarelui, trebuie sa ne asezam
pe pamant daca am zbura inainte in slavile cerului, am cadea din inaltimi,
ca niste oameni, in prapastie.
oi nu stam in tara asta, noi locuini dincolo de mare, intr-o tara tot asa
de frumoasa, dar pan-acolo drumu-i lung de tot trebuie sa treci marea si nu-i
nici o insula unde am putea poposi noaptea.
 singura stanca ascutita, unde abia incapem, inghesui ti unii intr-altii,
se ridica in mijlocul marii. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti
de valuri cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta.
&colo petrecem noaptea sub chip de oameni. * singurul mijloc ce-avem de a
vedea tara noastra scumpa, si ne trebuie, ca sa trecem marea, cele doua zile
mai lungi din an. u ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an
unsprezece zile putem sta aici, si-atunci zburam deasupra marii de unde
zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru, turnul inalt
al bisericii unde este ingropata mama noastra. (ufele si copacii parc-ar fi
rudele noastre caii salbatici alearga in livezi, ca-n vremea copilariei noastre
39
carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi, pe care le-ascultam cu-atata
placere. Intr-un cuvant aici e tara noastra, spre care pururi se indreapta
gandurile noastre, si unde te regasim in sfarsit, scumpa surioara. $ai avem
doua zile de stat, si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa, ce e
drept, dar care nu e tara noastra. Cum sa te luam cu noi # -avem nici
corabie, nici barca.
- Ce-as putea face oare, ca sa va scap, zise *lsa.
Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor abia catre ziua atipira.
*lsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor.
1ratii ei, schimbati iarasi, se inaltau facand roate mari in vazduh.
umai unul dintre ei, cel mic, ramase langa dansa.
*l puse capul pe umarul fetei, ea-i mangaia aripile albe, si petrecura
astfel toata ziua impreuna.

& doua seara venira si ceilalti, si cand soarele asfinti, se prefacura iar
in feciori de imparat.
- $aine plecam, zise cel mai mare, si nu mai venim decat peste un an.
-am vrea sa te lasam aici ai tu destula putere ca sa vii cu noi # *u singur
te-as putea purta cat tine codrul tot iar laolalta aripile noastre, vor fi in stare
sa te duca pe deasupra marii.
- Da, da, luati-ma cu voi, zise *lsa.
Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si
rachita.
%usera pe *lsa inauntru, si cand rasari soarele, cei unsprezece cocori
luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor, care dormea inca.
Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz, unul din cocori zbura
deasupra capului ei, ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa.
Cand se trezi *lsa, pamantul nu se mai vedea ei i se parea ca viseaza
inca, atat de neinchipuit era zborul asta printre nori, deasupra marii.
/anga dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea, si un
manunchi din radacinile cele mai gustoase fratiorul ei cel mai mic i le
pusese.
40
Si dansa ii zambi cu recunostinta, ca tot el era acela care zbura deasupra ei,
umbrind-o cu aripile lui.
Cocorii se inaltara atat de sus, ca intaia corabie ce se zarise sub ei, li
se paru un pescarel pe apa. In urma lor era un nor mare, ca un munte *lsa
isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori, si umbrele erau mari
ca de uriasi niciodata nu vazuse ceva mai frumos dar cum se inalta soarele
pe cer, umbrele se topeau.
Ca o sageata in vazduh, asa zburau cei unsprezece cocori, mai incet
totusi ca de obicei, caci acum duceau si pe surioara lor.
Cerul se posomori deodata, si noaptea se apropia *lsa ingrijorata, se
uita cum scapata soarele spre asfintit, si stanca pustie nici nu se zarea inca. I
se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. Si numai ea era toata
pricina intarzierii lor caci daca apunea soarele, ei facandu-se iar oameni, ar

fi cazut in mare si s-ar fi inecat. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei, dar
stanca tot nu se arata.
orii negri se apropiau din ce in ce vantul prevestea furtuna, tunetul
incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. &cum soarele atingea
marea inima fetei zvacnea.
Cocorii, repede coborara, asa de repede meat ei i se paru ca si cade
dar deodata isi luara iar zborul.
Soarele se vedea numai pe jumatate, cand ea zari stanca pustie se
arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. Soarele nu mai era
decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca si cand se stinse de tot, ca
cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa, isi vazu fratii imprejurul ei,
stransi gramada, si tinandu-se toti de mana. u mai era nici un locsor gol.
2alurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor cerul parea in flacari
tunetele bubuiau fara incetare. *lsa si cu fratiorii ei, tinandu-se de maini,
ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu, ca sa le dea putere si ocrotire. In zori
furtuna se potoli.

41
 Cocorii isi luara zborul cu *lsa, de cum aparu soarele. $area era inca
zbuciumata de sus vazuta, spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de
valuri.
Deodata *lsa vazu in fata ei niste munti mari, care pareau ca plutesc in
aer.
In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori, se vedea un castel urias
imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia.
/a poalele muntilor erau paduri de palmieri, care faceau flori frumoase
si mari cat roata carului.
1ata intreba daca asta-i tara unde merg dar ei clatinara din cap, in
semn ca nu-i asta palatul acela minunat, care-si schimb a mereu infatisarea
era locuinta zanei $organa.
iciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul.

%e cand privea *lsa, fermecata de vederea asta, munti, paduri, castel

se naruira deodata, si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete, toate
la fel, cu turnurile si ferestrele ascutite.
I se paru ca aude si orga cantand, dar era numai vuietul valurilor.
&junsese chiar aproape de bisericile acestea, cand, pe neasteptate, le vazu
prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea apoi se stersera si
ele, si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii.
In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. *rau munti albastri cu
paduri de cedri, orase, palate.
Cu mult inainte de asfintitul soarelui, *lsa se afla pe-o stanca, in fata
unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa, ca un covor inflorit.
- &cum, sa vedem ce-o sa visezi la noapte, ii spuse cel mai mic dintre
frati, si-i arata odaita ei de culcare.
- De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos, raspunse ea si gandul
asta atat ii stapani mintea, ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i
fie-ntr-ajutor.
Deodata, i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de
ceata al 4anei $organa.
42
 &cum zana venea spre ea, si, cu toata frumusetea si stralucirea ei,
semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure, si care-i spusese
despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur.
- 1ratii tai, ar putea scapa de legaturile vrajii, zise zana, dar iti trebuie
pentru asta multa putere si statornicie.
* adevarat ca apa, desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale,
rotunjeste pietrele cele mai aspre dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o
indure degetele tale ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te
asteapta.
2ezi urzica asta # Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu.
Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos.
u uita nimic din ce-ti spun.
Din locurile acelea sa culegi urzicile, cu toate ca mana ta, numai cat le-

o atinge, are sa se faca toata basici sa strivesti cu picioarele tale urzicile

acelea, sa le faci fuioare, sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu
maneci lungi.
2ei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori, si vraja va inceta. Dar,
tine bine minte, ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-8 vei sfarsi, ani
de-ar trebui sa treaca pana atunci, un cuvant sa nu spui. vorba de vei rosti,
vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. 2ezi deci,
ca viata lor atarna de limba ta. u uita nimic din sfaturile mele.
4ana atinse cu urzica mana *lsei, si *lsa se destepta ca arsa de foc.
*ra ziua de mult, si aproape de locul unde dormise era o urzica
intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. &tunci fata ingenunche, multumi
lui Dumnezeu, si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. Culese cu mainile
ei delicate urzicile care o usturau, si rabda cu draga inima durerea, ca sa-si
scape fratii ei iubiti. 4drobi cu picioarele ei goale fiecare urzica, si facu din
toate fuioare verzi.
Cum asfinti soarel e, sosira si fratii ei. Se speriara grozav cand o gasira
muta, si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor dar vazandu-i mainile,

43
intelesera ce facea ea pentru dansii cel mai mic incepu a plange, si lacrimile
lui picand pe mainile fetei, basicile piereau, si durerea inceta.
(oata noaptea si-o petrecu lucrand nu mai vroia nici sa doarma, pana
ce nu-i va mantui pe fratii ei. & doua zi, plecand cocorii, ramase singura
niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. Ispravise intaia haina si
incepuse pe-a doua.
%e cand lucra ea asa zorita, un sunet de corn s-auzi in padure, care-o
inspaimanta. Si zgomotele se apropiau, se auzea acum si latratul cainilor ea
atunci repede intra in pestera, isi stranse toate urzicile intr-un morman, si se
aseza pe ele, ca sa le-ascunda.
Curand dupa asta un caine iesi din maracini, apoi un altul si inca unul.
 luara la fuga latrand, si-apoi iar se-ntoarsera indata dupa ei venira si
vanatorii toti, si cel mai mandru dintre ei, care era chiar imparatul acestei

tari, se apropie de *lsa.

iciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa.
- Cum ai venit tu aici, dragalasa copila # *lsa clatina din cap, caci viata
fratilor ei atarna de tacerea ei, si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva
imparatul sa-i afle durerea.
- 2ino cu mine, urma el+ tu nu poti sa ramai aici.
Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa, iti voi darui matasuri si odoare
scumpe, coroana de aur voi pune pe capul tau, si cel mai mandru palat al
meu va fi locuinta ta.
&poi o si lua pe calul lui.
*a plangea si-si frangea mainile, dar imparatul ii zise+
- u vreau decat fericirea ta, si ai sa-mi multumesti intr-o zi.
%orni astfel printre munti, urmat de toti ceilalti vanatori.
%e inserate se zari mareata cetate, cu bisericile ei inalte. Imparatul
duse pe *lsa in palatul lui, unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub
inalte bolti de marmura, in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de
maiestrite impodobiri.

44
 Dar ea, in loc sa se uite la toate frumusetile astea, plangea si nu-si mai
lua gandul de la fratii ei.
umaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti, ii
impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi
si subtiri.
*ra asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea, ca toti curtenii se
inchinara in fata ei pana la pamant, si imparatul o alese de sotie, cu toate ca
marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi
decat o vrajitoare, care fura ochii lumii si mintea imparatului.
Dar el astea nu le lua in seama, porunci sa cante muzica, bucatele cele
mai alese fura aduse la masa. Cele mai frumoase fete din toata imparatia
prinsera a juca imprejurul *lsei, si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin
sali minunate. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea

*lsei mahnirea singura se vedea, numai ea stapanea intreg sufletul fetei.

In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma *lsa
odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu
pestera de unde o luase imparatul.
%e jos era mormanul de urzici, si in tavan era agatata haina care-o
tesuse. 'nul dintre vanatori adusese lucrurile astea, numai asa de-a minune.
- &ici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta, zise imparatul, iata si lucrul
tau in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la
zilele trecute.
*lsa vazandu-si lucrul ei, se insenina si se rosi de bucurie.Se gandi la
mantuirea fratilor ei, si saruta mana imparatului acesta o imbratisa si
porunci sa traga clopotele, ca sa vesteasca tuturor nunta lui. 1ata cea
frumoasa, dar muta, din padure, era acum imparateasa tarii. Drept e ca si
unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului, dar el nu puse nici un
temei, si nunta se facu.
Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe
capul miresei el de necaz, i-o apasa atat cat putu. Dar ea nu simti nimic,
toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei. $uta-i era gura, dar
45
ochii ei aratau dragoste imparatului, care era atat de bun si nu voia decat
fericirea ei. Din zi in zi il iubea mai mult, si ar fi putut sa i se destainuiasca si
sa-i spuna toate chinurile ei, dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea
lucrul.
oaptea, pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei, si
acolo lucra de zor ispravi astfel sase haine. Dete sa inceapa pe-a saptea si
iata ca nu mai avea fuioare.
Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir, dar trebuia
ca singura sa le culeaga, si cum sa se duca acolo # 0Ce-i oare durerea
degetelor mele, fata de cea a sufletului meu # isi zicea ea, voi incerca,
Dumnezeu poate ma va ajuta0.
Si, tremurand, parc-ar fi savarsit o fapta rea, se strecura binisor, la
lumina lunii, in gradina, trecu prin lungile alei, strabatu apoi ulitele pustii si

ajunse la cimitir.
4ari, pe cea mai larga piatra de mormant, un cerc de vrajitoare
groaznice, care dezgroapa mortii si le sfasie carnea.
*lsa e silita sa treaca prin fata lor ele o urmaresc cu privirile lor
dracesti, fata insa isi face cruce si trece inainte, isi culege urzicile care-o
ardeau, si se intoarce la palat.
Dar unul dintre curteni o vazuse el capata credinta ca imparateasa nu-
i decat o vrajitoare, care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul.
Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera doua lacrimi mari
curgeau pe obrajii lui, si banuiala crunta ii sfasia inima.
$ai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme vazu pe *lsa
sculandu-se, si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea.
Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat, biata imparateasa baga
de seama lucrul asta dar ea nu intelegea care sa fie pricina, si supararea
asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei.
/acrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri, ca boabe de margaritar,
totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. u mai lipsea acum decat o

46
singura haina dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si
culeaga urzici.
Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare dar
hotararea ei era neclintita, ca si credinta-i in Dumnezeu.
%orni deci, imparatul insa, si curteanul ce-o dusmanea, o urmareau. 
vazura cum intra in cimitir, zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau
fioroasele nelegiuiri.
Imparatul se departa infricosat, gandindu-se ca frumosul cap ce se
rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii.
- orodul s-o judece! porunci el si norodul o osandi arderii pe rug.
Smulsa din stralucirea patului, fu aruncata intr-o inchisoare
intunecoasa, unde vantul suiera printre gratiile ferestrei.
In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de

urzici ce culesese. ainele arzatoare ce tesuse, acestea-i erau si ngura

invelitoare si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei.
Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu, se apuca iar de lucru. Copiii pe
strada cantau cantece de batjocura pentru ea, si nu era fiinta sa-i spuna o
vorba buna.
De-odata intr-o seara, o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei era
cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. *lsa incepu sa planga cu
hohot de bucurie, cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte
pentru ea dar hainele erau acum aproape gata, si fratiorii ei nu erau
departe.
I se trimise un preot, caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei.
*lsa cand il vazu clatina din cap, si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu
intrebarile lui. (rebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si
sfarseasca lucrul, fara de care, chinurile ei toate, si lacrimile si lungile nopti
de veghere, toate erau in zadar.
%reotul pleca rostind cuvinte de amenintare dar *lsa, stiindu-se
nevinovata, isi urma lucrul ei.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei, ca sa-i

47
ajute, si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea, ca sa-i mai
aline durerea.
Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la
poarta palatului, cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului.
/i se raspunse ca asta nu-i cu putinta era inca noapte, imparatul
dormea, si nimeni nu indraznea sa-l scoale.
*i insa staruira, apoi facura amenintari, meat fu nevoie sa se cheme
paznicii.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat dar
deodata soarele rasarind, cei unsprezece frati nu se mai vazura unsprezece
cocori zburau pe deasupra palatului.
/a portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe
vrajitoare. 'n cal jegarit ducea caruta unde era ea, impodobita intr-o haina
de panza groasa.

%arul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri, fata-i era galbena ca

ceara, buzele i se miscau incet, pe cand degetele ei torceau inca fir subtire
din fuiorul verde.
ici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. Cele zece haine
erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea.
$ultimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o+ 0'ite cum
boscorodeste vrajitoarea! u-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! ici la
ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. Sa-i smulgem hainele astea
blestemate, si-n mii de bucati sa le rupem!0
$aini grosolane erau gata sa insface pe biata fata, cand iata ca apar
unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta, falfaind incet din
aripile lor mari. $ultimea se dadu inapoi, speriata.
- &sta-i un semn de la Dumnezeu, poate ca-i nevinovata, zisera incet
vreo cativa dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura
mare.
Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana ea atunci repede
arunca cele unsprezece haine pe cocori, care intr-o clipa sa schimbara in
unsprezece mandri feciori de imparat.
48
 Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului, caci o maneca de la
haina lui era inca neispravita.
- %ot, in sfarsit, sa vorbesc, striga surioara fericita aflati ca sunt
nevinovata.
Si vazand poporul toate acestea, se inchina in fata ei, ca inaintea unei
sfinte dar imparateasa biruita de-atata zbucium, cazu lesinata in bratele
fratilor ei.
- Da, e nevinovata! zise cel mai mare, si povesti tot adevarul.
%e cand vorbea el, un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se
raspandea in aer caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese
deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. /ocul de chin se prefacu
intr-un tufis de trandafiri rosii, deasupra carora stralucea o floare alba,
luminoasa ca o stea. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima *lsei,

care se destepta pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea.

(oate clopotele bisericilor incepura sa sune singure pasarile veneau in
stoluri, si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai, ca acel care-aduse la
castel pe cei doi soti tineri si frumosi.

Papusa ratacita

& fost odata ca niciodata o fetita mica, frumoasa si cuminte pe care o

chema 3aluca. *a avea multe papusi, pe care le iubea si de care avea foarte
mare grija.
Intr-o frumoasa zi de primavara, 3aluca se juca afara cu papusile. *ra
placut afara, si 3aluca se juca deja de multa vreme. /a un moment dat, a
venit acasa tatal ei, carand in brate un pachet mare. Cand l-a vazut, 3aluca
s-a bucurat foarte tare, iar tatal ei i-a spus+
- 3aluca, haide in casa, ti-am adus ceva frumos!
- 2in imediat, numai sa imi strang papusile, a spus 3aluca

49
 S-a apucat grabita sa isi stranga papusile,ustensilele de bucatarie si
toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. Dupa ce a terminat, a luat
cutia cu toate jucariile si a mers in casa. Din cauza grabei, fetita nu a
observat ca a uitat-o in iarba pe &le7andra, una din papusile care ii placeau
cel mai mult.
Intre timp, tatal ei despachetase misteriosul colet+ era o casuta pentru
papusi, foarte frumoasa.
- *u am facut-o, 3aluca! Iti place#
- Da, tata, imi place foarte mult! a e7clamat 3aluca fericita.
(atal a dus casuta in camera fetitei, iar 3aluca a inceput sa se joace.
Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta,
fiecare papusa in cate o camera. 1iecare camera avea un pat, un dulap
pentru haine, o masuta. &poi, a pus toate ustensilele de bucatarie in

bucataria din casuta. Din cauza ca era atata de fericita, n-a observat ca
lipseste &le7andra.
Cand a venit ora de culcare, mama ei a venit in camera, a ajutat-o sa
stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. &poi a pus-o pe 3aluca in pat si
i-a spus o poveste, pana cand 3aluca, obosita de atata joaca, a adormit.
Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa &le7andra9.
&le7andra a asteptat cuminte in iarba, crezand ca 3aluca isi va da
seama ca lipseste si va veni dupa ea. Dar timpul trecea si 3aluca nu mai
venea :pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi
primita de la tatal ei;. Cand a inceput sa se insereze, pe &le7adra a apucat-o
frica. Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba.
%este putina vreme, afara era deja intuneric, iar papusa s-a adapostit intr-o
tufa, tremurand de frica. /a un moment dat, o tufa din apropiere a inceput sa
se miste, iar &le7andra a scapat un strigat de groaza. Din tufa care se misca
se auzeau niste voci. Cineva spunea+ <Sunt cam obosit, eu zic sa ramanem
aici, in tufa asta= iar alta voce i-a raspuns+ <1ii serios! umai ce te-ai trezit
din somn si deja esti obosit# ai sa ne plimbam, uite ce frumos e afara!<

50
 Deodata, din tufa au iesit doi caini, de fapt un catel si o catelusa. Cand
i-a vazut, &le7andra a mai tras un tipat, iar cei doi caini s-au oprit iar
catelusa i-a spus cainelui+
- %edro, ai auzit# Cred ca este cineva in tufa din fata noastra!
- &m auzit, draga! ai sa mergem pana acolo, sa vedem despre ce e
vorba.
%edro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa, si au gasit-o pe
&le7andra, tremurand de frica.
- * o papusa, cred ca s-a ratacit! a e7clamat catelusa.
- Ce faci aici, papusico# (e-ai pierdut de stapana ta# a intrebat-o %edro
cu blandete.
- Da, a raspuns &le7andra. Stapana mea, 3aluca, m-a uitat aici in iarba
cand a plecat in casa. Si mor de frica, n-am mai stat niciodata singura afara

peste noapte.
- Draguta de tine, a spus catelusa. /as> ca avem noi grija de tine, bine#
'ite, pe mine ma cheama Doris, iar el este prietenul meu %edro.
- Iar eu sunt &le7andra, a raspuns papusa, usurata ca a gasit niste
tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea.
- e pare bine ca ne-am cunoscut, a spus Doris. -o sa te lasam
singura. (e luam cu noi la plimbare prin cartier, apoi mergem la noi acasa iar
maine dimineata te aducem din nou aici, ca sa te gaseasca stapana ta.
- )ine, sunt de acord, a spus &le7andra zambind.... Dar voi unde
locuiti#
- u stam departe de aici. /ocuim amandoi intr-o curte iar seara, dupa
ce stapanii se culca, iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-
o de curand. oinarim prin cartier, iar dupa aceea ne intoarcem acasa9
- &sa ca hai sus pe spatele meu, si sa pornim la drum! a zis %edro. Sa
stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine
s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa!

51
 %edro s-a pus cu burta pe pamant, astfel ca &le7andra sa poata urca
pe el, apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la
drum.
- Cum e stapana ta# a intrebat-o Doris.
- Stapana mea este foarte buna cu noi, papusile. &re mare grija de noi,
chiar daca ea nu are inca nici patru ani! *ste foarte cuminte, iar parintii ei o
iubesc foarte mult. Dealfel, m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva
cadou frumos, iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada. Dar de obicei
este tare grijulie cu noi, ne considera ca fiind copiii ei.
- * frumos ca ai asa o stapana cumsecade. Si stapanii nostri au o fetita
mica, cred ca are vreo cinci ani9
Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi.
Si tot mergand, grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. *ra

foarte frumos acolo+ erau alei curate si luminate, strajuite de pomi si felinare,
iar din loc in loc era cate o banca. *rau cativa oameni care se plimbau, dar
nu foarte multi, caci era deja noapte.
- oi venim aici aproape in fiecare zi, a spus Doris. e place aici, ca e
liniste si aer curat. Iar putin mai incolo este si un lac.
- Ce frumos este! -am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela
un ?lac> #
- *ste o apa mare, in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult
stuf.  sa iti placa, stai putin sa ajungem acolo!
Intr-adevar, nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. &le7andra a
coborat de pe spinarea lui %edro si s-a indreptat vrajita spre apa. Cei doi
caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum
au gasit-o pe &le7andra.
Intre timp, &le7andra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa
lac, si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde, cu
gura mare si ochii bulbucati. *ra o broasca.
- ei! Cine esti tu# a intrebat broasca.

52
 - $a cheama &le7andra, si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris
si %edro.
- &ha, daca esti prietena cu ei, inseamna ca esti prietena si cu mine. %e
mine ma cheama ac si lacul acesta este casa mea.
- Si cum ai aparut acum din aer in fata mea# %oti sa zbori#
- a, ha, ha! $icuta papusica, eu stiu sa sar,nu sa zbor. 'ite!
Si ac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de
pe alee.
- )una seara, ac! a salutat-o Doris pe broscuta. &i cunoscut-o pe
proaspata noastra prietena#
- Da, sigur ca da, este o papusa foarte simpatica!
- &sa este. Saraca, a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la
plimbare.

- Sa aveti mare grija de ea, a spus broscuta intorcandu-se spre lac.

- Stii, i-a spus ea &le7andrei pe cand trecea pe langa ea, eu trebuie sa
stau mereu langa apa, sa ma ud din cand in cand. &ltfel , mi se usuca pielea.
(rebuie sa intru acum in apa, asa ca imi iau ramas bun de la tine. Sper sa ne
mai vedem!
- /a revedere, broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem!
&le7andra s-a intors langa prietenii ei, acestia au ajutat-o sa se urce in
spinarea lui %edro, apoi au plecat spre casa, caci se facuse tarziu. &u ajuns
acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. &le7andrei
i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris, apoi toti trei au adormit, obositi de
aventurile din acea seara.
Intre timp, la 3aluca acasa, papusile din casuta au inceput sa
sopteasca intre ele, cand 3aluca a adormit.
- Dar oare unde este &le7andra# a intrebat ursuletul Cocolino. -am
mai vazut-o de cand ne-a adus 3aluca aici sus.
- u cumva o fi ramas pe-afara# s-a intrebat si &na-$aria, prietena cea
mai buna a &le7andrei.

53
 - %robabil, a zis si %aduche din camera lui. Sper sa nu pateasca ceva
peste noapte!
In cele din urma, au adormit si papusile, ingrijorate pentru soarta
prietenei lor.
Dimineata, cand s-a trezit, 3aluca a fugit repede la casuta primita cu o
zi inainte. Si-a privit cu drag papusile, si deodata si-a dat seama ca lipseste
&le7andra. S-a uitat peste tot, dar n-a gasit-o. Si-a adus aminte ca nu a pus-o
in camera, chiar se si mirase seara ca era o camera libera. &tunci, s-a gandit
ca a uitat-o afara, si a inceput sa planga. &larmata, mama ei a venit in
camera si atunci, plangand, fetita i-a spus+
- $ama, am pierdut-o pe &le7andra, cred ca am uitat-o afara!
- ai sa mergem dupa ea, sa cautam.
3aluca si mama ei au mers repede in fata casei, sa caute papusa, dar

nu au gasit-o. 3aluca a inceput sa planga, iar mama ei incerca sa o

linisteasca.
- ei, 3aluca! s-a auzit o voce dinspre strada.
3aluca, stapanindu-si lacrimile, s-a uitat cine o striga. *ra prietena ei
$ara, impreuna cu mama ei. In mana $ara ducea ceva, dar abia cand s-a
apropiat 3aluca a vazut ca era o papusa, si era chiar &le7andra!
- &le7andra, &le7andra! a strigat bucuroasa fetita. 'nde ai gasit-o#
- /a noi in curte! u stiu cum a ajuns acolo9. &zi dimineata, cand am
iesit din casa, cainii nostri,
Doris si %edro se jucau cu ea. Cred ca ei au gasit-o pe undeva9.

3aluca s-a bucurat foarte mult de regasirea &le7andrei. & dus-o sus, si
a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor.
De atunci, 3aluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. Iar
&le7andra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini.
$ai ales ca uneori seara , dupa ce se innopta, auzea latraturi vesele de caini,
si banuia ca sunt prietenii ei.
54
 Fratii imparati
de %etre Ispirescu

& fost odata un biet om sarac. *l avea femeie si trei copilasi. /ucra
bietul om de da pe branci, zi si noapte, orice si pe unde gasea, si doua in tei
nu putea lega si el. )ietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui.
Intr-o dimineata, plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru
casa, vazu intr-un copaci un cuib de pasare, cum nu mai vazuse el pana
atunci. Se mira nitel, apoi parca-i da cineva ghes, vru sa stie ca ce fel de
pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib.
Isi lepada calevrii, isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se
urce in el. Incet, incet, el se sui pana la cuib, se uita intr-insul, pasarea nu
era, cand, ce sa vaz# un ou ca de gaina. &sa de frumos era oul si lucios,
lucios, incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. In cele din urma, il lua
si-l baga in san. Dupa ce se dete jos, culese cateva uscaturi, facu o sarcina
mica, lua la spinare si pleca cu dansa acasa.
Copiii, cand vazura oul, sareau de bucurie. Se mira si femeia lui, caci
nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. u stiau cum sa umble mai binisor cu
dansul, ca sa nu-l scape jos sa se sparga. 'nul zicea ca sa-l coaca in spuza si

sa manance toti dintrinsul, altul zicea ca sa-l fiarba, altul zicea ca sa-l
pastreze.
$uncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea
pe bani, ca tot si-a pierdut el ziua de munca, si cu ce va prinde pe dansul sa
ia nitel malai. (oti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca.
Se duse deci cu oul in targ. Se aseza si bietul muncitor in rand cu
femeile ce vindeau oua.
'mblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua, dara la
el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de

55
oul lui. In cele mai de pe urma, iaca un negutator chiabur ca vine si la
dansul.
- De vanzare ai oul asta, prietene# ii zise.
- De vanzare, jupane.
- Ce cei pe dansul#
- %ai, ce-i vrea sa-mi dai, jupane.
- Sa-ti dau o punga de bani.
- Ia lasa, jupane, nu-ti mai bate joc de mine, zise el si se uita in alta
parte, crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou.
- )a nici ras, nici nimic, incepu a zice negutatorul cel chiabur. Iata doua
pungi+ nu crez sa-ti dea altul mai mult.
Si scoase pungile cu bani, i le puse in mana, lua oul si pleca.
)ietul om ramase inlemnit in loc, uitandu-se dupa negutator cum se

ducea. ici ca-i venea macar sa creaza ochilor. Si apoi unde se mai auzise ca
un ou sa se vanza cu doua pungi de bani.
Cand se destepta din zapaceala lui, pipai pungile sa vaza nu e vrun vis,
apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala.
Dara ia pe negutator de unde nu e. *l isi cautase de drum vesel ca
cumparase asa ou.
Daca vazu si vazu, deschise si el pungile, se uita in ele, dara odata il
luara de ochi banii ce era acolo. &poi le stranse la loc, le baga in san si pleca
sa-si cumpere merinde. 'mplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre
casa. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie
cineva sa-i ia pungile.
Cand ajunse acasa, tranti sacul jos si zise+
- Iata nevasta, ce minune facui eu cu oul ala poznas, vezi tu#
- 2az. Dar ce e in sacul ala marele#
- *i! dara ce nu e, aia intreaba-ma, malai, fasole, pastrama, peste
sarat, ceapa, ardei, usturoi.
- Si unde le duci#
- Ia auzi+ unde le duc! acasa, fa, tie si copiilor, unde sa le duc#
56
 - Ce vorbesti, barbate, ori ai capiat astazi# 2ezi, ma, ca ti le-o fi dat
cineva sa le duci aiurea si tu, stiind lipsa de acasa, t-ei fi ratacit cu ele
incoace. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat
munca ta pe zece zile#
- %ai bine, fa, nevasta, nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala
poznas, de-l gasii eu azi in padure#
- Ce spui, barbate# atat a facut oul ala, cat ai dat tu pe toate astea#
- ei! dara cand ai mai vedea si p-astea, sa vedem ce o sa mai zici!
&tunci scoase pungile si rasturna banii in pat.
1emeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani.
Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din
una, cand din alta, cum auzira zornaitul banilor, alergau de la sac la bani si
de la bani la sac. *i nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor.

- )arbate, mai zise femeia, dara asta nu e lucru curat. &tatia bani
pentru un ou de gaina!
Si pipaia banii sa vaza, nu care cumva sunt niscai fermece, ori altceva#
- De gaina, de negaina, uite, l-am vazut cu doua pungi de bani, cum ii
vezi cu ochii verzi. &poi ori ca el a facut atata, ori ca negustorul la care l-am
vandut n-a fost om curat, eu nu stiu. &tata stiu numai ca trebuie sa
multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce
este belsug in casa noastra. &cum vezi de rosteste de masa, sa mancam si
sa ne veselim.
&sa si facura. (oata ziua intr-o veselie o dusera.

& doua zi, se scula de dimineata, se gati si pleca la munca. u stiu insa
cum facu el, nu stiu cum drese, ca se pomeni iarasi in padure. ici el nu stia
cum venise acolo, stia numai ca el la munca plecase.
Daca vazu asa, cata copaciul, se sui in el si mai gasi un ou.
Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel
negustor.

57
 %asamite oule astea erau de diamant, care faceau de zece ori atat cat
ii da lui pe ele negustorul.
*l insa era bun bucuros ca lua si atat, caci scapa de saracie el si cu toti
ai lui.
Cumpara de asta data haine pentru copii, caci erau goi. $ai lua niste
unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa, caci nu credea ca o
sa fie in toate zilele %aste, sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. Cateva
zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. Se facu insa
mai nazuros in targ, tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru
pungi de bani in loc de doua.
&poi daca vazu ca asa merge treaba, isi facu o cascioara, isi mai
indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte.
Intr-una din zile, ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul, dete

peste pasarea ale cui oua le lua el. Sta pe cuib. &sa frumusete de pasare nu
mai vazuse, nici mai auzise. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca
acasa la dansul.  si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe
stapana oualor.
&poi, ducandu-se in targ, porunci o colivie foarte frumoasa si foarte
mare, in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui.
Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de
suitul in copaci.
Gaina ii oua in toate zilele cate un ou, in colivie.
Imbogatindu-se el, goni saracia din satul lui. 1acea bine la tot satul.
&juta pe orice nevoias, cumpara vaci la toate vaduvele, ocrotea pe toti copiii
sarmani.
mul era nesatios. Ci cat are, tot ar vrea sa mai aiba. $uncitorul, dupa
ce vazu ca are destul, incepu a face negot. Si fiindca negotul, cand merge
bine, de firea lui este sa se intinza ca pecingenea, dete ghies muncitorului sa
calatoreasca prin tari straine dupa negot.
%orni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari.

58
 Intr-o zi, cand lipsea si nevasta lui d-acasa, copiii intrara in colivie ca sa
se joace cu gaina. @ucandu-se ei acolo, unul din ei ridica aripa gainei si vede
ca este ceva scris acolo+
- Sa te vaz, nene, zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati, poti tu
sa citesti ce zice aici#
- )a nici boaba, raspunse el. &stea parca nu sunt slove de care ne
arata dascalul.
- Sa mergem sa chemam pe dascal, sa ne spuie el ce zice acele slove,
zise cel mai mic din frati.
- )ine zici tu, raspunsera amandoi, fratii mai mari, sa mergem, sa
mergem.
Si intr-un suflet ajunsera la dascal, ii spusera si-l rugara sa vie sa
citeasca, ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei, pe care o

pastreaza in colivie tat-al lor.

Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii, dara
dupa ce-l incredintara, se hotari sa vie intr-o doara, mai mult de hatarul lor,
decat pentru vro isprava.
Cand vazu acele slove si le citi, dascalul ramase inmarmurit si,
intrandu-i gargaunii in cap, ii si puse gand rau gainei.
Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si
ca nu insemna nimic.
Ce facu dascalul, ce drese, se dete pe langa muma copiilor si, cu
sosele, cu momele, ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa.
)iata femeie, slaba ca toate femeile, se planisi dascalului.
Intr-una din zile, dupa ce isi scoasera ochii, dascalul uitandu-se la ea cu
ochi galesi si cu giugiuleli, ii zise+
- Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa.
- $aine e sarbatoare, raspunse femeia, voi trimite sa cumpere o pasare
buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale.
- Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea, nu
ti-as fi mai spus dumitale, caci am si eu destule in curte, slava Domnului!
59
 Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. 1emeii ii dete un fier ars prin
inima.
- *, apoi ce fel de pasare ai voi dumneata# il intreba femeia.
- Ceva asa, deosebit, raspunse dascalul. Si ca sa nu mai ocolim, ti-oi
spune romaneste, pe sleau+ am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din
colivie.
- 2ai de mine, dascale, dara cum as face eu una ca asta# Ce va zice
barbatu meu cand s-o intoarce#
- rice va zice, iaca, tu sa-i spui ca a murit. Si apoi nu pricep la ce sa
mai tineti o gaina, care si asa e destul de batrana si care peste curand
negresit ca tot are sa moara.
- risicum, dascale, tot nu-mi vine sa fac una ca asta, ca sa nu se
amarasca barbatu-meu.

- &tata trecere n-am si eu la dumneata# mai zise dascalul. &sta imi

dovedeste ca nu ma iubesti. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o
nesimtitoare. *u pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa, ca sa-ti fac
voile, si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. Sa stii dara ca de azi incolo n-
ai sa ma mai vezi, ma duc sa ma inec.
)iata muiere incepuse a simti si ea de dansul, apoi, de frica ca sa nu-si
faca seama singur pentru dragostea ei, se indupleca si fagadui dascalului ca-
i va da gaina s-o manance fripta, singur, singurel, dupa cum dorea.
Cum auzi dascalul de una ca aceasta, ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea
il iubeste. &poi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui.
& doua zi, dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale
gainei, nici din maruntaie, ci s-o friga asa intreaga-intregulita, se duse la
biserica, unde veni si femeia cu copiii.
)ucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau, insa pe
cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit, copiii se intoarsera de la
biserica, desi nu se ispravise slujba, caci li se facuse foame, si se rugara de
bucatareasa sa le dea ceva sa manance.

60
 Cu atata gingasie se rugara copiii, incat bucataresei i se facu mila de
dansii, le dete cate un codru de paine si, pe langa aceasta, celui mare ii dete
capul gainei, celui mijlociu pipota, si celui mai mic inima, socotind ca acestea
sunt lucruri de nimic.
Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica.
Dascalul, care statuse ca pe ghimpi la biserica, cum iesi, veni
numaidecat sa se puie la masa. umai gandindu-se la gaina, ii lasa gura apa.
Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap,
fara pipota si fara inima. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul, incat p-aci,
p-aci era sa5nebuneasca.
&tunci racni ca un leu la bucatareasa, intreband-o cum a facut de i-a
calcat porunca.
)iata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase, zicandu-i ca nu

credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie.

2azu ca nu mai are incotro si se stapani, gusta cate ceva din masa, se scula
foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor.
1emeia, de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se
jertfise sa-i faca placerea, ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit.
Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l
inveseleasca.
Iara el, care nu-si lua de loc gandul de la gaina, ii zise+
- &i voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat
gaina so taie si sa o friga. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti,
am sa te pui inca la o incercare. 'n lucru am sa-ti mai cer.
- Spune, spune mai curand, sufletul meu, numai sa se poata. *u insa
sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta, ii raspunse femeia.
- (rebuie sa alegi una din doua+ ori sa fii cu copiii tai, ori sa fii cu mine.
Si iata de ce+ sunt dascal de atatia mari de ani, si nu mi s-a mai intamplat ca
vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. (oata
lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti, eu ma silesc
cu ei sa-i invat cate in luna si in soare, fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei,
61
si ei, ce sa vezi# /asa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti, de s-a luat
lumea de ganduri cu ei, dara azi, sa iasa ei din biserica, sa vie sa manance si
apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in
lume# Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea# Si decat sa-mi iasa nume
rau, mai bine sa mor, caci ce glasuieste o zicatoare+ decat sa iasa omului
nume rau, mai bine ochii din cap.
- Ce stai, dascale, de vorbesti# &poi la mine nu te mai gandesti# u e
pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati
ca margaritarul# Cum se poate una ca asta, ca eu sa-mi pierz copilasii#
Gandeste-te, dragutul sufletului meu, ca sunt copiii mei.
- ri ei, ori eu, raspunse el.
- )ine, ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce# /umea ma va
omori cu pietre, cand va auzi una ca asta.

Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta.

- *u nu zic sa-i omoram, ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras, sa
zici ca i-ai trimis pentru invatatura. u mai pot, ma intelegi# sa stea cu mine
aici, caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia, terchea, berchea, trei
lei perechea.
Cu gura zicea el unele ca acestea, dara in capul lui clocea alte ganduri
spurcate.
- *i bine, daca este asa, ma invoiesc, dara cum sa facem# intreba
femeia.
- 1oarte lesne, raspunse dascalul, la noapte sa-i inchidem intr-o
magazie si maine, in faptul zilei, ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la
un prieten al meu.
Gandul dascalului era sa ia pe copii, sa-i duca in padure si acolo sa-i
spintece pe cate unul, unul, si sa le scoata dintr-insii capul, pipota si inima
gainei si sa le inghita el. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data.
Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. Incepura
sa planga. Cel mijlociu insa zise+

62
 - 1ratilor, ascultati-ma pe mine, ca va fi bine de noi toti. Stiti de ce ne-a
inchis dascalul aici cu voia mamei#
- De ce intrebara ceilalti.
- Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa
gainei. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el,
ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. Dara n-a vrut
Dumnezeu cu dansul.
- &devarat sa fie, mai intrebara fratii, ca insemna ceva acele slove#
- $ai e vorba! raspunse el. Iaca sa v-o spui eu acum. Slovele acelea
ziceau ca+ cine va manca capul gainei, va ajunge imparat.
- *u imparat#! zise cel mare, care mancase capul.
- &sa, raspunse fratele cel mijlociu. Cel ce va manca inima gainei, de
cate ori se va culca, se va pune la capul lui o punga cu banet, unde o va gasi

cand se va scula.
- $ie sa mi se intample asta# intreba cel mic, care mancase inima.
- (ie, ii raspunse fratele cel mijlociu. Iara cel ce va manca pipota gainei
se va face nazdravan.
- D-aia stii tu nazdravaniile astea, strigara fratii cel mare si cel mic
deodata.
- D-aia, fratilor, le raspunse mijlociul. &cum, ca sa scapam de aici,
trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa
fugim, caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor, sa
ne duca in padure si sa ne omoare.
Se pusera cu totii, sfaramara fereastra si fugira. $ersera, mersera,
toata noaptea. Cand se lumina de ziua, ajunsera la un loc unde se deschidea
trei drumuri. &ci stete sa se odihneasca. Se hotarara sa apuce fiecare pe
cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. Se imbratisara, se
sarutara, isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se
despartira.

63
$ersera ei toata ziua, cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara.
%asamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. &tunci
nazdravanul zise+
- %esemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna, daca el ne-a adus
aci. &sadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. $ai-nainte de aci este
un oras mare. &colo a murit imparatul si maine se alege altul+ cel ales ai sa
fii tu.
- Ia lasa vorba aia incolo, mai frate, si nu ma mai face sa-mi intre
gargauni in cap. $ai bine zi+ ai sa mergem sa cautam ceva de lucru, ca
burta, auzi, cica n-am mancat de ieri si cere, sarmana.
$ergand ei, ajunsera la orasul care era inaintea lor. &ci intalnira un
batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han, unde sa maie noaptea.
)atranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la

alegerea imparatului, care se va face maine, ca nu va gasi nici un loc de mas

si ii lua la dansul acasa, unde le dete de mancare si un pat de odihna.
& doua zi de dimineata se scoala cu totii, se spala, se scutura si pleaca
cu batranul afara din oras pe o campie intinsa, ca sa vaza si ei cum se aleg
imparatii la cetatea aceea.
)atranul le spuse ca alegerea se face asa+ dregatorii cei mari ia un
porumbel alb nevinovat, il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de
fete, il arunca in sus, si pe cine s-o lasa porumbelul, p-acela il face imparatul
lor.
%e locul hotarat se adunase, inca pana a nu se face ziua, atata lume,
cata frunza si iarba, de nu se mai putea misca, si batranul cu copiii abia
gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. -apucara sa
se aseze bine si auzira un sunet de bucium. &tunci se facu o tacere de se
auzea musca zbarnaind. (oata lumea tinea ochii tinta in sus.
&runcadu-se porumbelul in vazduh, acesta ocoli pe dasupra lumii si
veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. 1iii de imparati si de
boieri, cari venisera cu gand d-a fi alesi, incepura a striga ca nu se poate, e

64
greseala, nu e bun de imparat, si altele, si cerura ca sa se faca o a doua
incercare.
Se inalta dara porumbelul de a doua oara, si de asta data, fara nici un
ocol, veni si se puse drept pe capul baiatului. Inca o data strigara fiii boierilor
ca nu se poate, nu se poate, si cerura a treia cercare. Iara pe baiat il bagara
intr-un sac si-l dusera departe de lume.
/a a treia inaltare, porumbelul, dupa ce falfai putin pe dasupra locului
pe unde sta baiatul mai-nainte, isi ia zborul si se duse de se puse drept pe
sac.
&tunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. Il
scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron, in sunetul buciumelor,
al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate.
Imparatul cel nou, cum se vazu intronat, mai intai hotari ca frate-sau

nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. Si cu

ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate.
u trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor
despre numele lor, iara supusii lor incepura a-i numi+ cei doi frati imparati cu
minte si drepti.
Cand auzi dascalul de fuga copiilor, turba de manie+ caci era un zacas
de n-avea margini. 2ru sa-si faca seama singur, dar n-avu curaj. 2azand insa
ca norocul ii sta impotriva, se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui.
Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din
calatoria cea lunga ce facuse. &dusese cu dansul bogatii dupa bogatii. Cand
afla de fuga copiilor, cat paci era sa-i vie rau, dara se stapani. Cerceta in
dreapta si in stanga, si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. &tunci el
hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul
ce i-a pricinuit procletul de dascal.
$erse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai
multi ani, fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor
vinovati. &fland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati,
negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei.
65
 $ai-nainte insa de a ajunge ei acolo, fratele imparatului, nazdravanul,
simtind ca are sa vie tata-sau la judecata, spuse fratine-sau, imparatul, si
amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era.
Cand venira impricinatii la infatisare, iesi inainte fratele imparatului si
primi pe negustor la scara, iara cand il duse inaintea imparatului, acesta se
scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse.
egustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai
zica, se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. *l
cauta cand la imparatul, cand la fratele imparatului, se minuna in sine, dara
nu cuteza sa zica nimic. Intrand in camara si dascalul cu femeia, statura ca
trasniti de Dumnezeu. 2ezi ca se stiau vinovati de moarte.
Dupa ce se aseza imparatul pe tron, judecata incepu. egutatorul isi
spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si

asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. Dascalul o

malcise de tot, iara femeia indruga si ea cateva vorbe, aruncand toata vina
in spinarea dascalului. &tunci imparatul intreba pe negustor ca+ daca isi va
vedea copiii, i-ar cunoaste el#
- $ai e vorba# raspunse negutatorul.
*l se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau.
- oi suntem, raspunse imparatul.
/a aceste cuvinte, femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca
varga. Iara negutatorul, crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii.
Imparatul zise ca de cand el este imparat, asa pricina grea nu mai judecase.
otari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate
dreptatea lui. &sa si facura.
%e cand inca se rugau, deodata, dascalul si femeia se facura stane de
piatra. Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la
scara palatului. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca.
In vremea aceasta, fratele cel mic, dupa ce se desparti de fratii sai, se
duse, se duse, ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste, si ajunse la
orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. &colo daca sosi, trase la
66
gazda la un om al lui Dumnezeu. De cate ori se culca, de atatea ori gasea
cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula.
Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai
insemnate. Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul, vazand tot ce era
vrednic de vazut, ajunse la margine si acolo era un ostrov. Iara daca vru a sti
ce era acolo, calauza se feri d-a-i spune.
Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise+
- Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo, ca e
stingere de tine.
- %entru ce# intreba flacaiandrul.
- %entru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce
capiu. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza, pana ce nu o da doua
pungi de bani.

- &sta este tot# $aine ma duc sa o vaz, zise el, bani am destui, precum
vezi.
ici rugaciunile gazdei, nici frica de capiare nu l-a putut opri de a
merge sa vaza pe acea maiastra. Se duse deci, dadu doua pungi de bani si
intra in ostrov. &colo umbla catva timp, ca un haidamac, pe dinafara, ca doar
maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. *a iesi, el o vazu si apoi se
intoarse. & doua zi se duse iara, a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a
randul. De ce o vedea, d-aia dorea sa o mai vaza.
$aiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. 0(rebuie
sa aiba multi bani0, se gandi ea.
Iara daca trimise de-l chema, ii zise+
- $are stare trebuie sa ai tu, tinere, de o risipesti asa. -am vazut pana
acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta.
- Da, mare si nesfarsita, raspunse flacaiandrul cu mandrie, ca si
puterea cu care o fac.
Cum auzi maiastra aste vorbe, ii puse gand rau. Se lua deci pe langa
dansul cu soptele cu momele, viclenindu-l ca sa-i afle puterea.

67
 1lacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu
niste cuvinte mai dulci decat mierea. Se insela si ii spuse.
&tunci ea ii dete ceva de bau, iar el dete dintr-insul afara inima gainei.
*a o lua, apoi ii dete pe bete din ostrov.
Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac, golanel si gonit, cugeta+
0Daca nu tioi face-o eu, apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face0.
Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase.
- u ti-am spus eu, saracul de mine, sa nu te duci acolo# Ce o sa te faci
acum#
- $a voi duce in lume, si ce va vrea Dumnezeu cu mine.
& doua zi pleca si, trecand printr-o padure, ajunse la marginea unui
rau. &colo dete o coliba de pescar. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa
se abata.

%escarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul.

Intr-una din zile, pescarul zise flacaiandrului+
- Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. %ana una alta, ia si tu
halaul ala, si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de
leguma pentru azi si maine.
- /as5 pe mine, raspunse flacaiandru.
%escarul pleca. Iara baiatul intra cu plasa in garla. )atu in sus, batu in
jos si peste sa prinza, catusi decat. (ocmai era sa se lase de pescuit, cand
vazu o mreana.
$reana fugi, el dupa ea, pana ii veni bine si, aruncand plasa, o incalci
intr-insa si o trase la margine.
2azu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. Se bucura in inima
sa ca facuse o treaba cumsecade.
Se puse deci de o curata de solzi, o spinteca, ii scoase maruntaiele.
Cand in loc de lapti, ce sa vezi# ceva ce nu semana a nimic. /ua el acel ceva,
il spala, si ramase un fel de covatea mititica de piatra.
- )una este si asta, zise el, sa am cu ce bea apa.

68
 Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. Cand s-o duca la gura,
ea era plina cu galbeni. Se mira de asta intamplare. 3asturna banii in poala
si mai lua o data apa ca sa bea. Cand sa aduca la gura, se facu iara bani.
- &cum, aide la zana mea maiastra, zise el.
/asa si plasa, si peste, si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din
oras. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga
la ostrov.
Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa.
1u peste putinta. Il tragea ata la rele. %ana una alta, umplu gazdei doua
tocitori cu bani. &poi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline, si
se duse la ostrov.
Cum il vazu maiastra, il cunoscu. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu
mana in foc, si-l chema la dansa.

&colo, cu prefacaturi, cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum

are atata stare. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa
dansa, se lasa sa fie maglisit, si maiastra ii sterse si covatica. Cum se facu
stapana si pe acest lucru, porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta
si il goni cu rusine din ostrov.
Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat, nu se putu astampara de
necaz, cum de sa nu se tie el, ca sa nu fie si batjocorit, si cu banii luati.
%leca iara la gazda si-i spuse toata siretenia. Gazda il povatui sa ia pe
seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa
nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi.
*u nu voi, si pleca in lume.
- Ce mi-o da Dumnezeu, zise el.
$erse, merse, prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui,
trecu prin paduri, si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata
vedea odorul. In cele din urma, cazu de obida si de mahnire. Stand el asa si
zbatandu-se cu gandurile, baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o
apa. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca.

69
 (ot scaldandu-se, vazu de ceea parte a raului niste smochini. Isi aduse
aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele
smochine. $anca ce manca, dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba.
'nde din om ce era, se pomeni deodata magar.
&lta nevoie acum. Cum sa se intoarca in cetate# %e langa celelalte
toate, acum are sa fie si prigonit. 'mbland in sus si in jos pe marginea
padurei, ii era frica sa intre inauntru padurei, ca sa nu-l apuce vro fiara
salbateca, se temea iara sa iasa mai la lumina, ca sa nu-l prinza vrun om, sa-
l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. Ce sa faca# Se caina si se vaicarea,
de-i plangeai de mila. (oata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de
frica. 1lamanzi iara. Cautand cate ceva de mancare, dete peste niste
roscove. Se apuca sa manance, caci era lihnit de foame.
Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet, incet, se

schimba si se facu iara om.

Statu in loc si se cruci si el de asta minune. &poi deodata zice+
- &cum esti a mea! Stai, mai tu, ca ti-o fac eu tie pe piele, femeie fara
de inima ce mi-ai fost!
Se apuca si umplu sanul de roscove. &poi facu un cosulet, cum putu,
din nuiele de richita, si culese intr-insul smochine, de care mancase si el.
Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate, ii spuse ca acum s-a implinit.
&uzind insa de faima celor doi imparati intelepti, ii dete un fier ars prin inima,
si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza, oare n-or fi fratii lui#
Dara pana sa se porneasca catre dansii, se mai duse o data la ostrov, cu
cosuletul de smochine pe mana, si incepu a striga la smochine, pe la poarta
palatului. $aiastra, auzindu-l, trimise sa-l cheme. Cum il vazu, il cunoscu.
Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru
dansa, porunci de-i cumpara cosul cu totul. *l lua banii si se facea a se mai
plimba prin ostrov.
$aiastra se puse la masa. Cand la sfarsitul mesei, dupa ce mancara
impreuna cu ai lor smochine, se facura magari.

70
 at in sus, hat in jos. )a ca o fi una, ba ca o fi alta, nimic. 3amasera
magari ca toti magarii.
&tunci flacaiandrul, prinzandu-i, le puse cate un capastru in cap, ii lega
unul de altul si ii duse cu dansul, dupa ce lua covatica si o baga in san, caci
inima gainei o mancase maiastra.
Se duse cu cardul de magari la gazda lui.
- &cum sa stii ca ma duc intr-ale mele, zise el gazdei, bani ai destui,
ostrovul si palaturile sunt ale tale. 3amai sanatos.
- Sa ne vedem sanatosi, raspunse gazda, si sa auzim de bine. Dara cu
turma aia de magari ce ai sa faci# Ia-ti un argat, care sa vaza de ei.
&sa si facu. (ocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui, cu alaiul dupa
dansul.
%e cand mergea, fratele nazdravan spune imparatului toate cele

intamplate fratelui lor celui mai mic, si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste.
Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul, se mira ca
gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. &cesta ii povesti toata
intamplarea cu muma lor si a dascalului, si cum ii pedepsise Dumnezeu.
%lanse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor,
apoi merse de se infatisa imparatului. Cum se vazura, se cunoscura si se
imbratisara.
&poi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie
magarii, pe care singur ii ingrijea. (recu ce trecu si nici pomeneala nu era ca
sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni. Intr-o zi, la masa, cand
vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna, imparatul ii zise+
- *i, ce ai de gand cu magarii tai, destul i-ai pedepsit, iarta-i. Sa nu
socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Dara este destul. $ai cu seama caci stiu
ca se topeste inima in tine de dorul ei.
- &devar ai grait, ii raspunse fratele cel mic. %entru hatarul tau fac tot.
(rimise de aduse magarii acolo, le dete de mancara roscove si indata se
facura iara oameni. (oti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta
minune. &poi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa
71
frumusete de muiere nici c-au mai vazut, si nici ca se mai poate afla in toata
lumea.
*a atunci incepu a zice+
- $ai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea
proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la
loc.
&poi, uitandu-se la fratele imparatului cel mic, ii zise+
- umai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta, daca voiesti, sunt gata a
te lua de barbat. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut.
- &poi eu ce umblam, pacatele mele, cand tot veneam pe la tine, si tu
ti-ai batut joc de mine. 1ie ca si eu mi-am scos din capete. Sunt gata si eu a
te lua de sotie, mai cu seama acum, ca nu mi-a mai ramas la inima nici o
zacaseala.

Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. *i nu se mai dusera

de acolo. 3amasera cate trei fratii la un loc. (rebile imparatiei mergeau
gaitan.
/ocuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate, cand povete bune
si cand ajutoruri de bani si in toata lumea se duse vestea despre ei, carora li
se zicea+ /a cei trei frati imparati.

Unchiasul facator de minuni

De mult, tare de mult, traia odata un om batran, el si cu nevasta sa. Si

oamenii acestia indragisera un biet caine, pe care il hraneau cu peste si cu
tot ce aveau ei mai bun in bucatarie.
&st caine, venise cine stie de unde ratacit, obosit si insetat. imerise
mai inainte la niste vecini rai la inima, care il batura si il alungara. Cand auzi
cum schiauna de durere, mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii, pana
ce cainele intra in sfiala.

72
 -(ot suntem noi singurei, zise el babei, sa-l oprim la noi. 'nde mananca
doua guri, poate sa traiasca si el.
Intr-o zi, pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina, cainele veni
dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. Deodata il vazura ca
se opreste scurt si ca incepe sa latre tare, dand din coada cu putere+
-'au! 'au! 'au!
)atranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare, ascuns in
pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. Cand colo, ce sa vezi# /ocul
era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase,
ingropate acolo.
$osul si baba carara impreuna comoara in casa, si dupa ce facura
pomana saracilor, isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera
oameni avuti.

&cuma, intr-o casa vecina, vietuiau un om si o femeie, amandoi lacomi

si zgarciti. &cestia, cand auzira de intamplarea fericita, venira la batrani sa-i
roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp, zicand ca tare le era drag si lor.
$osnegii se invoira bucurosi.
Cum sosira cu el acasa, vecinii pregatira mancare buna pentru caine si
ii spusera+
-Daca ai binevoi, domnule caine, ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si
noua un loc unde sa fie ingropate parale multe.
Cainele insa, care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si
bruftuiala, nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte.
&tunci oamenii rai, infuriati, il legara cu o funie de gat si-l trasera afara,
in gradina, tarandu-l de colo pana colo. Dar toate fura in zadar. riincotro il
duceau, nu iesea nici un latrat din gatlejul sau pentru ei, cainele n-avea nici
un 0uau-uau0.
In cele din urma, animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa.
2ecinii, crezand ca e locul cu norocul, se repezira si sapara, dar nu gasira
decat murdarii si starvuri, care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si
astupe nasul.
73
 1urioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor, oamenii rai lovira cu
sapa pe bietul caine, pana ce il ucisera.
Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu
s-a intors acasa, se duse la vecin sa-l intrebe. Iar omul rau ii raspunse ca-l
omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin.
)ietul batran, cu inima grea de durere, se duse la locul unde fusese
ingropat cainele sau iubit, cu o strachina plina cu mancare buna, arse tamaie
si presara flori pe mormant, varsand siroaie de lacrimi.
oaptea, pe cand batranul dormea, i se arata cainele sau drag care ii
multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse+
-%une sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. Cand
te vei folosi de ea, sa te gandesti la mine.
Cum se trezi, unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele+ taie pinul

si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. Dar cand puse orezul in ea, ce sa
vezi# 1iecare bob se facu o piatra pretioasa, iar in tot, o bogata comoara.
Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta, cerura
batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. Dar nici nu apucara sa
piseze in ea orezul, ca totul se prefacu in gunoi. Cuprinsi de furie, oamenii
pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc.
)atranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita numai
ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau.
Intr-o noapte, caine le se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa
ii mai facusera vecinii sai. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si
o va presara pe pomii uscati de seceta, arborii vor invia si vor inflori dintr-o
data.
)atranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu
inchipui cum poate cineva atata de negru la inima, incat sa se razbune pana
si pe un lucru neinsufletit.
Cum se facu ziua, mosneagu l alerga plangand la casa vecinilo r sai si ii
ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. &cestia, socotind ca nu mai

74
are ce sa faca cu dansa, i-o inapoiara. )atranul multumi si se intoarse repede
acasa.
&ici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat
din fundul gradinii sale. Cum atinse pomul, cum se acoperira crengile cu
muguri, pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc.
'imit de acesat minune, mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa
cutreiere tara, dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi
la viata copacii uscati.
Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. Si
pretutindeni, cum vantura putina cenusa din piulita arsa, cum prindeau viata
arborii.
2estea ajunse la urechile unui print, care auzind de mosneagul facator
de minuni, socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. *l trimise dupa unchias,

iar acesta cum i se infatisa, smerit, printul ii spuse+

-&m o livada intreaga de pomi cu fructe rare, daruiti de imparat, dar
uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. &rata-ti puterea si te voi
rasplati cum se cuvine.
$osul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata
intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. %rintul
il darui cu bogate matasuri, cu haine scumpe si alte maulte daruri, incat
mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie.
Dar vecinii cei rai, cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe
mosneag, se repezira la locul unde arsera ei piulita, adunara toata cenusa ce
mai ramasese, o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in
orasul apropiat. &ici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor
uscati si sa-i faca sa infloreasca.
ici nu avu mult de asteptat, ca un print il chema la castel si ii porunci
sa invieze pomii din gradina sa. %rintul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii
minunea. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste
crengile uscate, nici un mugur, nici o floare nu se ivira. )a inca, toata cenusa
zbura in ochii si in gura printului, orbindu-l si inabusindu-l.
75
 Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau, se
repezira la el, il inhatara si-l batura, de era cat pe-aci sa-l ucida. Ca vai de el,
se tara pana acasa, unde mai sa moara de necaz si de rusien, ca-l mai vedea
si nevasta in halul asta.
)unul unchias, cu baba sa, afland de belelele in care cazusera vecinii,
trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania
omului, dovada toate cele ce au patit, le dadura si lor o parte din bogatiile
adunate cu atata staruitor noroc.
Iar vecinii,, recunoscand acum, dupa atatea intamplate, ca intr-adevar,
asa e, se indreptara si multumira binefacatorilor lor. De atunci, dusera si ei
viata buna, linistita, nu ca inainte.

Zmeul
& fost odata, intr-o vreme, un imparat si o imparateasa si aveau o fata
foarte frumoasa. Si voiau sa-si marite fata, ca sa lase ginerelui tronul, caci nu
aveau nici un baiat. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu si zmeul
acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. Si
s-au pornit din toate imparati ile, pe unde s-a auzit de frumusetea ei, sa vina
sa o ia, dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca, pe altul il fugarea, si

asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. 4meul se purta cu

gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana
pe imparatie. Si-i facea mari pagube imparatului. Ii parjolea viile, inainte de
culesul lor ii pustiia ogoarele inainte de seceris si, in sfarsit, s-a apucat sa
dea foc pana si palatului. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa
poata ucide zmeul, ii da fata de nevasta si-8 face chiar din clipa aceea
imparat. &tunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea, dar le
era frica de zmeu, caci pe multi ii mancase.

76
 Dar departe, intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si
viteaz. &cesta si-a zis in sinea lui+ ,,*u m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa
las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau
atat de mare!# * rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat
de veste imparatului, ca 1lorea, feciorul cutarui imparat, are sa vina sa ucida
zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. Dar iata ca si zmeul a prins de
veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe 1lorea sa intre in hotarul
imparatiei.
& venit 1lorea, dar, de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo, n-a
putut trece mai departe. &tunci s-a dus la un cioban, ii da bani multi si-si
cumpara un rand de straie ciobanesti. /e imbraca, ia si o bata ciobaneasca si
un vas cu lapte acru intr-o caruta. Si asa, a trecut prin fata zmeului si merge
la imparatul. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul, arunca hainele

ciobanesti, ramane in straiele lui frumoase si-i spune+

- Inaltate imparate, eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata
de nevasta!
Dar imparatul i-a spus+
- )ine, fatul meu vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii
zmeului. Caci ochelarii aceia, cine ii avea, vedea dintr-un capat de imparatie
pana in celalalt, daca se intampla sa fie razboi. Si 1lorea a fagaduit ca ii va
aduce. & plecat si, de unde pana unde, a aflat ca zmeul este treaz sase luni
intregi si ca apoi alte sase luni doarme. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca,
daca doarme ori este treaz, pentru ca ochii, tot timpul, ii tine deschisi.
1eciorul de imparat isi zice in sinea lui+ ,,&m sa merg si, de-l gasesc dormind,
bine, iar daca nu, am sa ma lupt cu el, chiar de ar fi sa si mor! ri asa, ori
asa, m-am hotarat!
Intr-o vreme insa, zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o
potarniche. Si aceasta ii pazea casa+ cum intra cineva in casa zmeului,
potarnichea incepea a vorbi. 1lorea a deschis poarta si a intrat in ograda.
orocul lui. 4meul dormea. %otarnichea insa incepe a striga+
- (atucule, poarta s-a deschis!
77
 - Spune, spune, potarnichea mea, grai zmeul prin somn.
- (atucule, vine asupra-ti!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- (atucule, ti-a luat ochelarii!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- (atucule, i-a luat si fuge! Spune, spune, potarnichea mea!
Si 1lorea a adus imparatului ochelarii. Dar imparatul ii spune+
- Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care
fugea ca sageata. Si 1lorea s-a dus iarasi. & intrat in curtea zmeului. Cum s-a
deschis poarta, potarnichea a inceput iarasi+
- (atucule, a intrat in curte un strain!
- Spune, spune, potarnichea mea! grai zmeul prin somn.
- (atucule, a intrat in grajd!

- Spune, spune, potarnichea mea!

- (atucule, a luat calul si fuge!
- Spune, spune, potarnichea mea!
Si a luat calul si 8-a dus la imparatul.
- Inaltate imparate, ii spune, ti-am adus si calul!
- *i, acuma, ii spune, sa mergi sa-mi aduci si potarni chea! & mers deci
1lorea iarasi si deschide
poarta. %otarnichea incepe iara+
- (a... tu... cu... le, s-a... des... chis... poar... ta...!
- Spune, spune, potarnichea mea, grai iarasi zmeul in somn.
- (atucule, a intrat un strain.
- Spune, spune, potarnichea mea!
- (atucule, vine asupra mea!
- Spune, spune, potarnichea mea!
- (atucule, m-a luat si pleaca!
- Spune, spune, potarnichea mea!
Si a luat-o deci 1lorea si a dus-o la imparatul si i-a spus+
- Sa traiesti multi ani, imparate, ti-am adus si potarnichea!
78
 - *i, fatul meu, ca sa avem pace intru imparatia noastra, sa-mi prinzi si
pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat!
&tunci, 1lorea s-a gandit ce sa faca. /a urma urmei, s-a chibzuit intr-un
fel sa-l vare intr-un poloboc.
In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca. Cand s-a
trezit, ce sa vada#! Casa goala!
Cauta sa-si gaseasca ochelarii, sa vada ce se mai intampla in lume.
Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul, sa-l incalece sa
plece. Dar nici calul nicaieri! &tunci abia a priceput ca sunt ispravile lui
1lorea si zice in sinea lui! ,,&h, 1lorica, 1loreo, mi-ai luat ochelarii - ochii mei
calul - picioarele mele potarnichea - limba mea!. &h, 1lorica, 1loreo, de mi-ai
pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace, pana sus
in munti, ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe

1lorea.
1lorea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag si si-a pus barba
alba si par alb, o cocoasa si haine vechi si-a mai luat inca doage si cercuri,
un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte, unde era zmeul. &colo a inceput
sa faca un poloboc. Incepe deci sa bocaneasca, boc! boc! si sa stranga
doagele polobocului. 4meul vede de departe un om lucrand si a venit
aproape sa vada ce este. 2ede un mosneag facand un poloboc.
- oroc bun, spune zmeul mosneagului.
- oroc, fatul meu, raspunde 1lorea zmeului.
- Dar ce faci acolo#
- Ce sa fac# un poloboc, ca sa pun putin must de struguri, sa-mi fac
vin.
- Ce vin, mosule, vrei sa pui in butoiul asta# Inca p eu prin gaurile ce le
are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el #
- Dar unde ti-s gaurile#
- Iata-le! %une mana si vezi-le!
- &h, vai! %ai sa iau niste lemn sa le astup!
- Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului!
79
 - Dar unde e# *u nu o vad, graieste 1lorea.
- 'ite, colo jos, raspunde 4meul. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar 1lorea se
face ca nu ajunge.
- ici nu o vad, nici nu o ajung. u mi-ai face un bine, sa intri inaunt ru
sa mi-o astupi insuti tu# Si i-a mai spus si multe altele, pana ce l-a facut sa
intre in poloboc.  data ce a intrat in poloboc, i-a dat o pana de lemn si tot
ce a cerut, ca sa astupe gaura. Dar cum a intrat zmeul inauntru, 1lorea nu
pierde vremea, ci poc! poc! inchide polobocul bine. Si cum bocanea, zmeul
striga+
- *i, ce faci# Deschide! Doara-s inauntru! Deschide, sa ies!
- &m ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi#! Si atunci si-
a dat jos parul si barba si straiele cele vechi si a ramas 1lorea in straiele lui
aurite. Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune+

- Dura, dura, polobocule, sa mergem la curtea imparatului, sa-i iau fata

de nevasta!
&bia atuncea zmeul a inteles ca acela este 1lorea.
- &h, 1lorica, 1loreo, spune zmeul, mi-ai luat ochelarii - ochii mei calul -
picioarele mele potarnichea - glasul meu si acum si pe mine in poloboc! &h,
ai sa-mi pici o data in mana!
Dar 1lorea de afara+
- Dura, dura, polobocule, sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata
de nevasta!
Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului+
- $i-ai dat foc la ale mele, dar acu5 am sa te ard si eu pe tine!
& pus de au aprins un foc mare si 8-au ars. Si asa au scapat de zmeu.
Iar pe 1lorea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat, dupa cum i-a fagaduit. Si a
fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta. Si in loc sa ia zmeul
bogatiile imparatului, imparatul a luat averea zmeului. Iar 1lorea a trait cu
nevasta in bine si fericire.

80
 Fantana de la capatul lumii

& fost odata ca niciodata, si a fost tare de mult, cand traia o fata, pe
nume 3osemarA. *ra o fata buna, dar nu deosebit de iscusita, si vesela era,

dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete si, dupa cum se vede, toate
ar fi fost asa cum trebuie, de n-ar fi avut o mama vitrega, rea. &sa ca in loc
de a se bucura de rochii frumoase, de prajit uri dulci si de prieteni cu care sa
se joace, ea trebuia sa faca gospodaria+ sa stea in genunchi si sa curete cu
peria lespezile de piatra de pe jos, sa-si suflece manecile pana la coate si sa
spele. Si cu cat facea mai mult amar de treaba, cu atat mai mult o ura mama
ei vitrega. Daca se trezea cu noaptea-n cap, tot nu era destul de devreme
daca gatea pranzul, nu era destul de bine gatit. Sarmana 3osemarA!
(rebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea, i se spunea ca sunt
facute anapoda.
*i, si intr-o buna zi, mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de
ea.
-Copilule, ii spuse, ia de colo ciurul cela si mergi la 1antana-de-la-
capatul-lumii cand o s-o gasesti, umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. Si,
baga de seama, sa nu risipesti nici o picatura. Drum bun si cale batuta.
&sa ca 3osemarA, care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale, n-a
intrebat-o de nici unele, a luat ciurul si a plecat in cautarea 1antanii-de-la-

capatul-lumii. u peste mult a intalnit un carutas, care oprise ca sa stranga

chingile calului.
-Incotro ai pornit-o# o intreba el. Dar acolo in mana ce ai#
-Incerc sa gasesc 1antana-de-la-capatul-lumii, ii raspunse ea, si acesta
e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa.
Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin
minte sa caute o astfel de fantana. Spunand acestea, sari inapoi in caruta,
dadu bici calului si o lasa pe biata 3osemarA in picioare, in mijlocul drumului.

81
 $erse ea cat merse si, curand, vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in
curtea unui han.
-Incotro ai pornit-o# striga unul dintre ei. Dar, acolo, in mana ce ai#
-Incerc sa gasesc 1antana-de-la-capatul-lumii, rosti ea, si acesta e un
ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa.
(oti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. u e7ista
o astfel de fantana pe lume.
&sa ca 3osemarA isi tiri picioarele mai departe, intreband pe oricine
intalnea daca stie unde se afla fantana. Dar nimeni nu stia. 'nii erau
rautaciosi, altii batjocoritori, iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat
in putinta, dar nu stiau cum sa o faca.
In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa, incovoiata de-a binelea,
cautand ceva pe urma lasata de o caruta. %urta o broboada sfasiata, n-avea

dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros, cu care tot rascolea
noroiul.
-Ce cauti, matusica# o intreba 3osemarA.
-&m avut si eu doi banuti, sa-mi cumpar paine, si, de nu-i gasesc, n-o
sa am ce manca deseara.
&sa ca 3osemarA o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu, avand
ochii ageri.
-Iti multumesc, spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. iciodata nu i-as
fi gasit de una singura, trebuie s-o recunosc. &cum, spune-mi incotro ai
pornit-o si ce ai de gand sa faci cu acest ciur.
-$erg la 1antana-de-la-capatul-lumii, spuse 3osemarA, dar ma tem ca
nu e7ista un astfel de loc pe pamant. &jungand acol o sunt datoare sa umplu
ciurul cu apa si sa-l duc acasa, mamei mele vitrege.
-De, vezi, spuse batrana, e7ista o 1antana-de-la-capatul-lumii si iti voi
spune cum sa o gasesti. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo, asta te
priveste.
&sa ca ii arata drumul din varful batului.

82
 -%rin spartura din gardul acela viu, spuse ea, peste dealul cela
indepartat, sus pe cararea pietroasa, de-a lungul alunisului si apoi pe buza
vaii, si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. Sa ai spor la drum si sa ti se
para calea scurta.
3osemarA ii multumi si batrana pleca schiopatand. %rin spartura din
gardul viu merse 3osemarA cu ciurul, peste deal, de-a lungul cararii de langa
alunis, pana ce ajunse la o vale adanca, si umeda, si foarte verde, si pustie.
Si chiar la capatul vaii era o fantana. *ra atat de acoperita de iedera si
muschi, incat aproape ca nici n-o baga in seama. Dar e7ista, fara indoiala, si
era chiar 1antana-de-la-capatul-lumii.
3osemarA ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in
apa. De multe ori il afunda, dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile
ciurului, astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei

sale vitrege. Se aseza si planse.

--o sa izbutesc niciodata, suspina ea. iciodata n-o sa-mi fie ciurul
plin de apa, ca sa-l pot duce acasa. (ocmai pe cand incepea sa cugete ca
necazul ei nu va lua niciodata sfarsit, auzi un oracait si o broasca verde si
grasa sari de sub o frunza de feriga.
-Ce s-a intamplat# intreba broasca.
3osemarA ii povesti.
-Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu,
te pot ajuta.
-Sigur ca iti fagaduiesc, spuse 3osemarA nerabdat oare. (ot ce doresti,
numai ajuta-ma te rog.
)roasca statu pe ganduri, o clipa, doua, inghiti o data ori de doua ori si
sopti+
0/ipeste cu muschi si unge cu lut,
apa sa duca pe drum cunoscut.0
Degraba 3osemarA aduna muschi verde si matasos de pe fantana si
acoperi fundul ciurului cu el. &poi stranse lut umed si il intinse deasupra

83
muschiului, apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. Dupa care cufunda
ciurul in apa de asta data nici o picatura nu se pierdu.
-(rebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic, ii spuse ea,
intorcandu-se sa plece. Iti multumesc, draga broscuta, iti multumesc ca m-ai
ajutat. iciodata nu m-as fi gandit singura la asta.
-$da, nu cred ca te-ai fi gandit, oracai broa sca. Du apa cu grija si nu-ti
uita fagaduiala.
3osemarA isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit
aceasta timp de o noapte intreaga. u banuia ca fagaduiala facuta unei
broaste ar putea sa-i aduca vreun rau, asa ca pleca plina de recunostinta. 2a
puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa.
adajduise sa se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna . Dar iata
ca ea se intorcea, catusi de putin necajita de calatorie, carand un ciur plin de

apa, tocmai dupa cum i se spusese. $ama vitrega nu grai prea multe, pentru
ca era prea inciudata. In schimb, o puse sa pregateasca cina pentru
amandoua, apoi sa spele vasele, ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut.
Si, cum se lasa noaptea, fura uimite auzind o bataie in usa.
-Cine poate fi# intreba mama vitrega.
3osemarA se indrepta spre usa si striga+
-Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora#
Se auzi un oracait, si un glas spuse+
0Deschide-mi usa si da-mi drumul,
deschide iute, timpul trece
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece.0
*ra broasca. 3osemarA aproape ca uitase de ea. $ama vitrega o
intreba cine era la usa si 3osemarA ii povesti despre broasca si despre
fagaduiala facuta.
-%ai, las-o inauntru, ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. (rebuie sa-ti
tii cuvantul.

84
 Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura.
&sa ca 3osemarA deschise usa si broasca sari inauntru.  privi pe fata si
vorbi din nou. Iata ce spuse+
03idica-ma sus pe genunchi,
sus pe genunchi, ca timpul trece
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece.0
3osemarA nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda
pe genunchi, dar mama ei vitrega ii spuse+
-1a ce-ti cere. 1etele trebuie sa-ti tina cuvantul. &sa ca fata sui broasca
pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. &poi ii vorbi inca o data+
0Da-mi carne si da-mi bautura,
da-mi iute,vezi ca timpul trece

sa-ti amintesti de ce vorbiram

jos langa apa-aceea rece.0
-1a ce-ti spune, porunci mama vitrega. 1etele trebuie sa-si tina
cuvantul.
3osemarA aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-
o farfurie, in fata broastei, care lasa capul in jos si manca pana la ultima
firimitura. &poi ii vorbi inca o data+
0In patul tau as vrea sa dorm,
sa dorm in pat ca timpul trece
sa-ti amintesti de ce vorbiram
jos langa apa-aceea rece.0
-u, spuse 3osemarA, niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat
de rece si de lipiciosa. %leaca, broscoi urat!
&uzind-o, mama ei vitrega rase cu lacrimi.
--ai ce sa-i faci, striga ea. &minteste-ti de fagaduiala. 1etele trebuie
sa-si tina cuvantul.
Dupa ce glasul astfel, mastera merse in camera sa si 3osemarA
ramase singura cu broasca. De! 3osemarA se sui in pat, lua broasca alaturi
85
de sine, dar o puse cat de departe putu. Dupa catava vreme adormi adanc.
Dimineata, inainte de a se crapa de zi, fu trezita de un oracait, chiar langa
ureche.
-&i facut tot ce ti-am cerut, spuse broasca. 'n lucru iti mai cer si cu
asta iti indeplinesti fagaduiala. Ia un topor si desparte-mi capul de trup.
3osemarA privi broasca si simti cum ii ingheata inima.
-Draga broscuta, ii spuse, nu-mi cere sa fac asta. &i fost atat de buna
cu mine. u-mi cere sa te omor.
-1a cum iti cer, spuse broasca. &minteste-ti de fagaduiala ta. oaptea
nu s-a sfarsit.
&sa ca 3osemarA intra trista in bucatarie si aduse o secure care era
folosita la despicatul bustenilor pentru foc. Cu greu ar fi putut rabda sa
priveasca la biata broasca, dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si

sa-i taie capul.

Cand isi veni in fire fata, broasca nu mai e7ista+ in locul ei statea un
tanar chipes. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. (anarul ii
zambea+
-u te teme, ii spuse cu un glas bland. u sunt aci pentru a-ti face rau
sau a te speria. &m fost print candva, dar o vrajitoare ticaloasa m-a
preschimbat in broasca si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a
primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi!
/a aceste cuvinte, mama ei vitrega, pe care sunetele vocilor o
trezisera, intra in camera. $are ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul
print, in locul broastei urduroase.
%entru prima oara in viata ei, mama vitrega nu putu spune nimic. %rivi
la print, casca gura, dar nici un sunet nu scoase. %e urma privi la 3osemarA
si casca gura, apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei.
*ra singurul lucru pe care-l mai putea face.
u mult dupa aceea printul se casatori cu 3osemarA si fura foarte
fericiti. Cat despre mama vitrega, care incercase sa se descotoroseasca de

86
fiica ei, avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de
vraja si si-a gasit sot bland si iubitor.

Croitorasul cel vestit

de 1ratii Grimm

& 1S( D&(&... Intr-o frumoasa dimineata de vara, un croitoras sedea

la masa lui de lucru, de langa fereastra si, cum era pliu de voiosie, cosea de
zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. (ocmai in-tr-acest timp
se intimpla sa treaca pe strada o taranca, strigand cit o lua gura+
" $agiun bun de vinzare! ai la magiun!
Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si, scotindu-si pe fereastra
capsorul cel dragalas, croitorasul ii zise+
" Ia vino sus, draga matusica, la mine o sa-ti desfaci repede toata
marfa! 1emeia urca anevoie cele trei trepte, din pricina ca avea tin cos tare
greu, si cand ajunse in camera croitoru lui, acesta o puse sa dezlege si sa-i
arate toate oalele cu magiun. /e cerceta cu atentie, nu cumva sa se insele,
le cantari in mina, pe rind, isi viri nasul in fiecare, si-n cele din urma ii spuse+
" Da, da, nu-i tocmai rau!... Ia cintareste-rni, draga matusica, asa, ca
la vreo patru uncii. &dica, ia stai, poate sa fie chiar si-un sfert de funt, ca

doar n-o sa saracesc din pricina asta!

1emeia, care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine
stie ce vinzare, ii cintari cit ceruse, dar pleca imbufnata si bombanind.
B$agiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea
lui... Si-o sa-im dea si putere, nu gluma!0
-Scoase piinea din dulap, isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel
s-o unga cu magiun din belsug. Si, stiu eu c-o sa-mi placa mult, se bucura el,
dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!...0 %use felia de piine cit mai
aproape de el, s-o aiba tot timpul in fata ochilor, si se apuca sa coasa mai

87
departe. Si de bucuros ce era, facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. In
vremea asta, mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si
ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. &trase de mirosul placut,
acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine.
" ei, mustelor, da cine v-a chemat aici#! striga inciudat croitorasul,
incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. Dar mustele, care nu intelegeau deloc
graiul oameni lor, nu se lasara izgonite, ci tabarira puzderie asupra ospatului.
&tunci croitorasul isi iesi din sarite si, apucind o basma, incepu sa loveasca
fara crutare in gramada de muste. B%ai daca-i asa, las pe mine, ca va-nvat eu
mint!0 isi zise el.
3idica basmaua, numara si, ce credeti+ nu mai putin de sapte muste
zaceau moarte in fata lui, cu piciorusele tepene!
BDa stii ca imi esti voinic, ma baiete! se grozaviei, si-si admira singur

vitejia.  isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!...0 isi croi la
iuteala un briu, il cusu bine sa fie trainic si broda pe el, cu litere de-o
schioapa+ Sapte dintr-o lovitura!0
B...Da ce, parca tirgul asta al nostru, e de ajuns# continua sa vorbeasca
cu sine insusi de fapt, lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava, ca doar
nu e un fleac!0 Si de voios ce era, inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de
miel... Se socoti el ce se socoti, si cum atelierul i se paru prea neincapator
pentru o asemenea vitejie ca a lui, isi in cinse briul, hotarit sa-si incerce
norocul in lumea larga. Inainte de-a porni la drum, scotoci prin toata casa,
doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii, ca sa ia cu el, dar nu gasi decat o
bucata de brinza veche, pe care se grabi s-o vire in buzunar. ici nu apucase
bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase.
Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo.  scoase dintre
maracini si-o viri si pe ea in buzunar, langa bucata de brinza. &poi o porni
voiniceste la drum, si usurel si sprinten cum era, pas sa se prinda oboseala
de el. Drumul pe care-l apucase ducea peste un. munte, si cand se vazu in
crestetul lui, dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare,
Croitorasul se apropie de dinsul, fara teama, si se si baga in vorba cu el+
88
 " )una ziua, frate-miu dupa cum vad, stai aici, la viata tihnita, si te
multumesti sa masori doar cu ochii lumea! %ai asta-i treaba pentru un voinic
ca tine#! Si oare se cade sa te lasi in dorul @elii#!... *u nu ma multu mesc
doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga, ca sa-mi incerc puterile si
norocul... -ai vrea cumva sa vii cu mine# 'riasul se intoarse cu dispret spre
croitoras si n-avu decat un singur raspuns+
" (i-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti, c-un coate-
goale!...
" Ce-ai spus#! a, citeste ici, ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si
p-orma sa vorbim... se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina,
aratindu-i uriasului briul. 'riasul citi+ BSapte dintr-o lovitura!0 si cum credea
ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data, incepu sa se
uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata. Dar in sinea lui tot

nu-l crezu in stare de asemenea fapta si socoti de cuviin ta sa-l puna la incer
care. /ua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn, pana ce incepu sa picure
apa dintr-insul.
" ai, fa si tu ca mine, de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie
uriasul.
" umai atit#!... paru sa se mire croitorasul. %ai asta-i o joaca de copil
pentru unul ca mine! ici nu-si termina bine vorbele si, bagind mina in bu
zunar, scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din
ea.
" &cu , ce mai ai de zis# il infrunta croitorasul. 'riasul tacu incurcat,
dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere. Si ca
sa o mai incerce o data, ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli
atit de sus, ca abia il mai puteai zari cu ochii.
" *i, pricajitule, ia sa te vad si pe tine ce poti!...
" Strasnica azvirlitura, n-am ce zice, raspunse croitorasul, dar vezi ca,
pana la urma, pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!... *u o sa
zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata... &cestea zicand, scoase
pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. )ucuroasa la culme ca-si
89
recapatase libertatea, pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai
intoarse.
" *i, cum iti placu zvirlitura asta, frate-miu#!... Il cam lua peste picior
croitorasul.
" Ce sa zic, vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul, cam in
sila. Da e vorba+ de altele esti bun# Sa cari in spinare o povara mai ca lumea
ai putea# Sau te dor salele#!... Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar,
care zacea doborit la pamint, si-i zise+ " Ia sa te vad! De esti chiar atit de
voinic pe cit spui, ajuta-ma sa scot copacul asta din padure!
" Da cum sa nu, bucuios! raspunse croitorasul. ai, treci de ia in
spinare tulpina cu partea dinspre rada cina, iar eu o sa duc coroana, ca doar
cracile si frunzisul is partea cea mai grea. 'riasul isi salta tulpina pe umar,
iar croitorasul, al naibii, odata-mi sari pe-o creanga. Si cum matahala nu mai

putea sa-si intoarca defel capul inapoi, trebui sa care in spate tot copacul,
ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui
si fluiera plin de voiosie cintecul+ B(rei croitor asi au iesit calare din oras0, ca
si cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate.
'riasul cara copacul o bucata buna de drum, dar la un moment dat simti ca-l
lasa puterile si striga gifiind+
" preste, ma, ca nu mai pot prea e greu! (rebuie sa-l dau jos din
spinare, ca m-a deselat...
Croitorasul sari sprinten de pe creanga si, apucind trunchiul cu amindoua
miinile, de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci, incepu sa-si rida de
bietul urias+
" %oftim, coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un
fleac de copac ca asta!... $ersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira
sa ajunga in fata unui cires. 'riasul apuca numaidecat crengile de sus,
incarcate cu cirese pirguite si, aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul
voinicului nostru, il indemna sa-l prinda in mina, ca sa poata culege cirese cit
i-o fi voia. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul,
si cand uriasul il lasa din mina, ciresul isi ridica deodata crengile, saltindu-l in
90
aer si pe croitoras. $ult nu trecu si se pomeni iar pe pamint, viu si
nevatamat. 2a inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in
zeflemea!
" Cum vine asta, voinicosule, n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui
niste crengi atit de subtirele#!...
" Ia auzi-l ce vorbeste!... %ai putere am cita poftesti! ... se grabi
croitorasul sa raspunda. Ce, asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul
care a doborit sapte dintr-o lovitura# Da e vorba c-am sarit peste pom din cu
totul alta pricina... &uzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau
focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. Sari si tu ca mine, de
poti!... 'riasul isi facu vint, dar, oricit incerca el, nu fu in stare sa sara peste
pom, ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci. Si se intimpla ca si de
data asta sa se arate mai dibaci croiforasul. &tunci uriasul incerca altceva+

" De esti atit de voinic pe cit spui, atunci hai cu mine in pestera
uriasilor, sa vii acolo peste noapte. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma.
Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care
stateau roata in jurul unui foc. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie
fripta si se infrupta din ea. Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in
sinea lui+ Bricum, aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de
atelier!0 'riasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa
doarma cit i-o fi voia. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul
nostru, asa ca nu se culca in el, ca toti oamenii, ci se ghemui intr-un coltisor.
%e la miezul noptii, socotind ca croitorasul e toropit de somn, uriasul se scula
fara sa faca pic de zgomot si, apucind un drug mare de fier, izbi in pat cu
atita putere, ca-l sfarima in doua. BDe-acu ,s-azis cu lacusta asta afurisita!0
se bucura el.
& doua zi, in zori, uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama
pe croitoras. 'itasera cu totul de el. cand colo, ce sa vezi+ al naibii ghiuj
pasea pe urmele lor, voios si plin de semet ie! (are se mai inspaimintara
atunci uriasii vazindu-i si, teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i
faca pe toti chisalita, o luara la goana de le sfiriiau calciiele, nu alta.
91
Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si, drept sa va spun, nasul
lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de
locuri, intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. Si cum se
simtea tare trudit, se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. In timp ce
dormea, oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui, sa-l vada mai de
aproape, si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu
care era incins flacaul statea scris+ BSapte dintr-o lovitura!0
" 2ai de zilele noastre, incepura ei a se vaicari, da ce-o fi cautind pe la
noi viteazul asta, ca doar e vreme de pace! (rebuie ca e vreo capetenie de
osti... &lergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca
un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. Si
ca, in nici un caz, n-ar trebui sa fie lasat sa plece. Imparatul socoti ca sfatul
poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de

in credere la croitoras, sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se

invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. Si cum voinicii! nostru inca
mai dormea, curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste. Si-n timp ce
croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi, curteanul ii si spuse
despre ce era vorba.
" %ai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. sunt gata sa-
mi pun palosul in slujba imparatului! 2oinicul nostru se bucura de mare
cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu
raveau multi dregatori, dintre cei mai alesi. 2ezi insa ca celelalte capetenii
din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste
mari si tari.
" Cum o scoatem la capat cu asta, se intrebau oame nii unii pe altii,
daca ne-om lua cumva la harta cu el#! Ca de s-o napusti asupra noastra, cum
ii e obiceiul, sapte dintr-o lovitura doboara... Si dintre noi, nici unul n-are
asemenea putere! $ai vorbira ei ce mai vorbira, si pana la urma chitira sa
mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire.
" u ne simtim in stare, maria-ta, sa luptam cot la cot cu unul ca el,
care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. Imparatul fu
92
foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se
instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. Si
se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. Chibzui el ce
chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic, dar vezi ca nu era chiar atit
de usor!... Sa-i dea papucii de-a dreptul, nu cuteza, de teama ca viteazul sa
nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si, dupa aceea, sa se
inscauneze el in jiltul domnesc. $ulta vreme se zbatu imparatul cum sa se
descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un
gind, o minune. %rintr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l
ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca
el. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se
pripasisera doi uriasi, si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa
prade, sa ucida si sa dea foc, facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si

pricinuind mari pagube. Si-i mai zise ca, pana atunci, oricine se-ncumetase
sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. Iar de s-ar arata el gata sa le
vina de petre canie acestor uriasi, imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui
vitejesti si i-ar da de sotie pe singura lui fiica si drept zestre o jumatate din
imparatie. Si o suta de calareti i-ar sta oiicind in pieajma, sa-i asculte
poruncile si sa-l ajute la nevoie. B*i, asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine!
Strasnic m-a mai nimerit!... gindi croitorasul in sinea lui. Ca, vezi, cu o
domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te
intilnesti chiar in fiece zi!...0 Si continuindu-si parca gindul, grai catre trimisul
im paratului +
" ici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste
imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in
codru... Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa, ca cine doboara sapte dintr-
o lovitura n-o sa se teama de doi, fie ei uriasii uriasilor. Croitorasul porni cit
mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape.
De indata ce Sjunse la marginea padurii, voinicul grai catre insotitorii
" &steptati-ma aici, ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si, n-aveti
nici o grija, la amindoi o sa le fac de petrecanie!... &poi se infunda in padure
93
si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul, ba in dreapta, ba in stinga, fiecare
desis. $ult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. Dormeau
bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare, ca se zbateau crengile
in jurul lor ca batute de furtuna. Croitorasul, care nu era lenes din fire, isi
umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac, de-ai ii zis ca-i o
veverita. Dar cum se urcase prea sus, se lasa sa alunece pe o creanga, pana
ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. &poi, zvirr!
incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. Cum era toropit de
somn, uriasul nu simti nimic multa vreme, dar pana la urma se trezi si,
inghiontindu-si prietenul, il intreba+
" Ce te-a apucat, ma, sa dai in mine#
" %esemne ca visezi! raspunse celalalt. De unde ai mai scos-o ca dau
in tine# &dormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. (intind bine, il

pocni cu o piatra pe celalalt urias.

" &oleu, da asta ce-i#! tipa acesta, ca ars. De ce ma lovesti#
" u te-am lovit defel! bombani primul urias. Se ciorovaira ei asa citva
timp, dar cum erau tare obositi si picau de somn, se lasara pagubasi si
incepura iar sa traga la aghioase. Croitorasul isi incepu din nou jocul+ alese
din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului
urias.
" (e cam intreci cu gluma, auzi!... racni acesta, sa rind in sus ca un
apucat. Si, insfacindu-l de piept pe tovarasul sau, il izbi cu atit a putere de un
copac, ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. Dar parca
celalalt se lasa mai prejos#!... Si in curind le sari artagul in asa hal, ca
incepura sa smulga copacii din jur, cu radacini cu fot, si sa si-i repeada, ca
orbetii, unul in capul celuilalt, pana ce se prabusira amindoi la pamint, de
parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. In timp ce cobora din copac cu
iuteala, croitorasul isi spuse in sinea lui+ B$are noroc am avut ca nu l-au
smuls si pe asta in care eram cocotat altminteri ar fi trebuit sa sar ca o
veverita intr-altul. u-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu, ca doar sunt usor
ca fulgul!...0 (rase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc, de vreo citeva
94
ori, in pieptul celor doi uriasi. Intr-un sfirsit, se intoarse la calaretii care-l
asteptau in marginea padurii si le zise+
" Gata-i treaba! /e-am venit de hac la amindoi dar nu mi-a fost deloc
usor, zau asa!... In desperarea lor, sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din
radacina, ca sa. se apere, dar poti sa te pui cu unul ca mine, care doboara
sapte dintr-o lovitura#!...
" u cumva te-au ranit# sarira sa-l intrebe calaretii.
" &uzi vorba!... se supara croitorasul. *u, ranit#! -au fost in stare sa-
mi clinteasca macar un fir de par. Calaretii nu prea vrura sa se increada in
spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. Si
nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi, scaldati
intr-o baltoaca de singe... Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci
cu radacinile smulse din pamint. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru

rasplata care i se cuvenea, dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala

facuta si pe loc scorni altceva, cu gindui sa se descotoroseasca de
nepricopsitul asta, care-i statea ca un os in git.
" %rea te grabesti, voinicule, grai pisicherul de imparat. Cuvintul meu
e cuvint, da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din
imparatie, se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru
nu-i pentru tine... Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog, si
dihania asta mari pagube face. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai
degraba, cu atit va fi mai bine.
" Daca-i vorba de-un inorog, lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si
mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi... Ca doar maria-ta stie ce-mi
poate pielea+ sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o
funie, croitorasul o porni la drum. &juns in padure, le spuse si de asta data
insotitorilor sai sa adaste acolo. %e inorog nu trebui sa-i caute prea mult, caci
era aproape. Iar acesta, de cum il zari pe croitoras, se si repezi asupra-i,
tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura.
" Copacel-copacel, nenisorule, striga voinicul nostru, ca doar nu ti-o
merge chiar asa de usor cu mine! 3amase pe loc, linistit, asteptind pana ce
95
fiara fu foarte aproape de el. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui
copac. Dar inorogul nu-l slabea defel si, repezindu-se cu toata puterea in
copac, isi infipse cu atita furie cornul in trunchi, ca nu mai putu sa-l smulga
de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. B*i, acu mi-a picat in lat !0 se
bucura croi torasul.
Iesi dindaratul copacului si, dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei,
reteza cu securea cornul infipt in copac. Dupa ce sfirsi toata treaba asta, lua
inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. Dar vezi ca nici de asta data
nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia
isprava vitejeasca. %asamite, inainte de-a se porni nunta, croitorasul trebuia
sa-i mai prinda un porc mistret, care facea mari stricaciuni intr-una din
padurile sale. Si ca si-n celelalte doua dati, cei o suta de vinatori urmau sa-i
stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie.

" )ucuros o fac, maria-ta, raspunse croitorasul, ca pentru mine asta-i

o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori, si
acestia fura tare multumiti, fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita
inversunare, ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina.
De indata ce-l zari pe croitoras, fiara se napusti ca turbata asupra lui,
cu botul plin de spume si, scrisnind cu furie din coltii ascutiti, si-i dezveli intr-
un rinjet, vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Si cu siguranta ca l-ar fi
rapus, daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un
paraclis aflat in apropiere. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui, nu
zabovi inauntru, ci sari afara pe fereastra. colind apoi paraclisul, se piti
dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste
buzna inauntru... Dihania cea fioroasa spumega de furie, dar cum era prea
greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra, pica in
capcana intinsa cu istetime. 2oinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept
martori ca prinsese fiara, iar dupa aceea se infatisa imparatului, care, de
voie, de nevoie, trebui sa-si tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din
imparatie. *i, de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet
croitoras, si-ar fi luat-o si mai mult la inima, ca si asa avea necaz destul!...
96
 unta se sarbatori cu multa stra lucire, dar cu putina bucurie. Si asa se
facu ca croitorasul ajunse imparat. (recu ce trecu si intr-o noapte
imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin
somn. Si zicea el asa+ B)aiete, ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi
cirpeste nadragii, ca de nu, odata te ating cu cotul peste urechi!0 Si atunci isi
dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam. & doua zi ii impartasi imparatului
totul, aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase, si-l ruga din suflet s-o
scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de
croitoras. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise+
" u te mai prapadi atit cu firea, fata mea!... /a noapte cauta de lasa
deschisa usa de la iatac. Slugile mele vor sta de veghe afara, si de indata ce-
l va cuprinde somnul pe barbatu-tau, tu sa le dai de veste. Intr-o clipa l-or
lega fedeles, sa nu aiba cum se impotrivi, si dupa aia l-or duce pe-o corabie,

care o pleca cu el in lume. Si 0asa o sa i se piarda urma... imparateasa

ramase multumita de spusele tatalui ei si, la rindu-i, ii zise ca va face
intocmai cum a sfa tuit-o el. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau
ei la cale. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea, ii destainui tot
ce se uneltise impo triva lui.
" Daca-i vorba pe-asa, las ca pun eu capat la toate urzelile lor!...
raspunse croitor asul. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut, cand veni seara, se
culca la ora obisnuita, alaturi de nevasta-sa. &stepta ea cu inima fripta sa-l
vada adormit, si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el, se dadu jos
din pat, deschise usa iatacului si se culca la loc. &tunci croitorasul, care se
facea numai ca doarme, incepu sa racneasca+
" )aiete, ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii , ca
de nu, odata te ating cu cotul peste urechi!... &m doborit eu sapte dintr-o
lovitura, le-am facut de petrecanie la doi uriasi, am prins un inorog si-un
mistret, si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa
usa iatacului#!
&uzindu-i vorbele, care te puteau baga in racori, nu altceva, slugile se-
nfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa, de parca le-ar fi gonit din urma
97
o oaste de salbatici. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a
face cu el si sa-i caute pricina. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul
nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui

ansel si Gretel
de 1ratii Grimm

& fost odata ca niciodata un taietor de lemne, tare nevoias si omul asta
isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit, unde-si ducea viata
impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai.
%e baietel il chema ansel, iar pe fetita Gretel. De sarmani ce erau, nu
prea aveau cu ce-si astampara foamea. Si-ntr-o buna zi, intamplandu-se sa
se abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca
nici macar painea cea zilnica.
Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si,
zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida.
Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si+
" Ce-o sa ne facem, femeie# Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii,
cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele#
" Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi

si-i ducem unde-i padurea mai deasa. /e facem un foc bun, le dam si cate-o
imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii
lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta
sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei!
" u, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul.
u ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-
ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie9
" 2ai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de
foame tuspatru. %oti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie.

98
 Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi.
" (otusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida.
In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut , ca din pricina foamei
nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse
zgripturoaica de femeie catre tatal lor.
/a un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse
lui ansel, printre sughituri+
" De-acu s-a sfarsit cu noi!
" /inisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare!
ii zise cu blandete fratiorul.
Dupa ce parintii adormira, ansel se scula, isi puse hainuta pe el si,
deschizand usa, se strecura afara. /una lumina ca ziua si pietricelele albe,
din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. ansel se apleca de mai

multe ori pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. &poi se-ntoarse in
casa si-i sopti lui Gretel+
" 1ii linistita, draga mea surioara si dormi in pac e! &poi se culca din
nou in patul lui si adormi.
4gripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si
infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca.
" Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne!
&poi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti+
" &sta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea,
nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati!
Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele
lui ansel erau pline cu pietricele. &poi pornira cu totii spre padure.
Dupa putin timp, ansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre
cascioara ce ramasese in urma.
&sta o facu o data, apoi iarasi si iarasi.
Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice+
" Da ce-ai, ansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi# 2ezi mai
bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele!
99
 " Stii, taicutule, ma uitam dupa pis icuta mea alb a. Sta, a naibii,
cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun.
Dar vezi ca femeia i-o taie pe data+
" %rostanacule, nu-i ni cio pisicuta! * soarel e de dimineata, care
straluceste pe horn.
&cu e timpul sa va spun ca ansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si
ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o
lasa sa cada pe carare.
Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea
si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise+
" &cu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe
cinste, sa nu va fie frig deloc!
ansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o

movilita buna. /emnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca,
femeia grai+
" Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai inc olo, in
padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si
va luam acasa.
ansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului,
fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand
lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo,
nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor!
mul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori
batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea.
Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura
toropiti de oboseala si adormira bustean.
Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi.
Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul+
" Cum o sa iesim din padure#
ansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i+

100
 " $ai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi
drumul, n-avea grija!
3asari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce
se arata pe cer, ansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma
pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau
drumul. $ersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera
la casa parinteasca. &u batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si
dadu cu ochii de ansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijo rata
de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie+
" Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in pa dure atata vreme# e-ati
facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi
ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase
singuri.

u trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si

numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su,
care se perpelea in asternut+
" De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat
o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu
rabdari prajite.
(rebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu!  sa-i ducem in afundul
padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa.
&lta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele.
2ezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si
gandea in sinea sa+ B)a, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima
bucatura!= $ai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama
spusele lui, ci-l tot ocara si-l mustra. &cu, e stiut, cine a apucat de-a spus &
trebuie sa-l rosteasca si pe ) si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai
trebuie si a doua oara sa faca la fel.
Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii
adormira, ansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele,
cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa,
101
asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea,
isi mangaie surioara, spunandu-i+
" u plange, Gretel, ci dormi linistita. m gasi noi cum sa scapam cu
bine.
ici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe
copii din asternut. &poi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai
micsoara decat de cealalta data.
In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, ansel incepu
a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos.
" Ia asculta, ansel, ii striga la un moment dat tai ca-sau, ce te tot
opresti mereu si privesti in jur# 2ezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum
trebuie!
" %ai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi

spuna la revedere! grai ansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag.

" %rostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vez i tu nu-i ni ci o
porumbita! * soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului.
Dar vezi ca ansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisor-
incetisor, imprastie pe drum toate firimiturile.
1emeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii,
unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare
si mama le zise cat putu ea de bland+
" 3amaneti aici, cop ilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa
puneti capul jos si sa dormiti oleaca. oi ne ducem in padure, mai incolo, sa
taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam.
(recu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de
paine si-o imparti cu ansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum.
4burara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata
sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se trezira de-abia in toiul noptii.
Daca vazu ce se intamplase, ansel o mangaie pe surioara lui si-i zise+

102
 " Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca at unci ne-o fi usor sa
gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. *le or sa ne
arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur!
De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din
culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. $ultimea de
pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera
pe toate.
Dar ansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel+
" -ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul!
Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. $ersera toata noaptea si mai
mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de izbutit tot nu izbutira sa
iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva
boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se
facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira
bustean.
Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. 
luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se
afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se
aflau in primejdie de moarte.
Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba
si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa
ce-si sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea
copiilor.
Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de
ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira
mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. %asamite, toata
cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din
zahar curat.

103
 " ai sa-ncepem sa imbucam! zise ansel. Si sa ne fie de bine! *u o
sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta,
ca e tare dulce!
ansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor,
rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp,
Gretel rontaia de zor o spartura de geam.
Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul
casutei+
" Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara#!
Cine, cine e afara#
Si copiii raspunsera pe data+
" 2intul, vintul!
&zi inconjura pamantul!

Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu

pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, ansel mai rupse din el o bucata
buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de
geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta.
Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana
de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele.
/a vederea ei, ansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot
ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba,
clatinand usurel din cap+
" *i, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci# %oftiti de intrati inauntru si
ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau.
Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o
mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta+ lapte si clatite cu zahar, mere si-o
multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi
cu asternutul cum ii zapada si ansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si
se simtira in al noualea cer.

104
 )atrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca
era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele.
Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor.
De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l
fierbea, il inghitea cu lacomie. 4iua cand se bucura, de un astfel de ospat, o
socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea!
2rajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe,
ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si
cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe ansel si Gretel ca se apropie de acele
locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura+
" %e astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape.
De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se
trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas

dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de

bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine+ BStrasnica bucatura o sa
am, n-am ce zice!
&poi apucandu-l pe ansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un
grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca
oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic.
Dupa ce-l puse la popreala pe ansel, babusca intra in camera unde
dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga+
" Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui frate-
tau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! &cu e numai piele si os,
da8 cand s-o mai implini o sa-l mananc!
Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i
muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot
ce-i poruncea vrajitoarea cea haina.
Si-n timp ce lui ansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se
ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci.
In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si
inca din prag se apuca sa strige+
105
 " ansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns!
Dar vezi ca istetul de ansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca
avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget.
Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa.
(recura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana ansel ramasese la
fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte.
" ei, Gretel, o striga ea pe fetit a, grabeste-te de adu apa, ca de-i
curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe ansel ii tai si-l pun
ia fiert!
2ai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a
doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz!
" Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat
sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna!

" Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar

nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala!
ici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar
trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pentru fiertura in carligul de fiert si
sa aprinda focul.
" $ai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu# se rasti baba la Gretel.
Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult.
u-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel
afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari.
" ai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i des tul de
incins, ca sa punem inauntru painea!
ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare
in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis
cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-
o.
umai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se
prefacu ca-i natanga si neindemanatica+
" &s intra, da nu stiu cum sa fac. %e unde sa intru# Si cum anume#
106
 " *sti proasta ca o gasca! o ocari baba. %ai. nu-ti da prin cap pe unde,
ca-i deschizatura destul de mare# Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in
ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el.
Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse
pana-n fundul cuptorului. &poi inchise usa de fier si puse zavorul. 2aleu! ce
mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru!
Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea
haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in
scrum.
Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis ansel si,
deschizindu-l, striga bucuroasa+
" &m scapat, ansel, am scapat, fratioare! 2rajitoarea a pierit!
Daca auzi ce-i spune, ansel sari afara din grajd intocmai cum sare

pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi
sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi
ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi!
Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo,
ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si
nestemate!
" *i, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noastre! facu
ansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu.
Iar Gretel spuse si ea+
" 2reau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele!
Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul.
" &cu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari ansel, ca mult
mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata.
$ersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la
o apa mare.
" Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece# facu ansel amarat. u
vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta.

107
 " De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba
nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai inco lo, vad o rata alba
inotand. %oate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt.
Si incepu a striga+
3ata, ratisoara,
ia-i in spate, pe-aripioara,
pe ansel si Gretel,
ca nici pod, nici punte n-are
apa asta mare!
Se apropie ratisoara si ansel i se urca in spate. &poi o ruga si pe
surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise+
" Cum sa vin# u vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei# $ai bine sa ne
treaca pe rand.

Si faptura cea buna chiar asa si facu.

Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si,
de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-
ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. (ii, ce-o mai
luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta!
(recura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor.
*ra si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai
avusese o clipa fericita. %e femeie insa n-o mai gasira copiii, murise.
Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si
nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, ansel scotea
si el din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioa se si, dupa ce le arunca
pe podea, apuca sa arunce alt pumn, pana ce-si goli amandoua buzunarele.
Si asa se facu de-si luara indata talpas ita de la casa padurarului toate grijile
si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui.
Si traira ei impreuna, numai in bucurie si fericire.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge
pe-aici un soricel. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul, ca o sa-si faca din blana
lui o caciula mare cat roata carului.
108
 !area in bucate
de %etre Ispirescu

& fost o data un imparat, care avea trei fete pe care le iubea foarte
mult. $ai ales de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de educatia fetelor si le
indelpinea orice dorinta.
/e-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe
bijuterii si cele mai minunate carti. /a randul lor fetele il indrageau nespus pe
tatal lor.
Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat de mult il iubeste.
-(e iubesc ca mierea. -raspunse fata.
(atal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie.
-*u te iubesc ca zaharul. -raspunse aceasta.
Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.
&tunci a intrebat-o pe fata cea mica+
-Si tu fetito, cat de mult ma iubesti#
-*u te iubesc ca sarea in bucate, tata -raspunse mezina.
Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat.
-Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea!

1ata nu a fost lasata sa dea nici o e7plicatie si a fost alungata. Surorile

si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca, fiindca tot nu prea o
aveau la inima. $ezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat
mahnita, cu lacrimi in ochi.
Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat
servitoare. *ra atat de harnica si de priceputa, incat toata lumea a ajuns sa o
indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna.
Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Dupa
ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. 1ata nu mai trebuia sa

109
munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand sau pictand
si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.
Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el si pe fiul sau.
%rintul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti.
Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului, iar fata de
imparat statea si ea cu dansii. /-a ingrijit foarte bine pe baiat, simpla
atingere a mainii sale delicate alina orice durere.
Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea
sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare
cu cine anume. %rintul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a
ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu
cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de acord, vrand pentru fiul sau o
mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul a convins-o. Impreuna nu

le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fi7at data nuntii. (anara
mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat, dar nu a
marturisit ca acesta este tatal ei. & venit si ziua mult asteptata a cununiei.
1ata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor
sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt
oaspete. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se
strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care nu a mai
vazut-o de foarte mult timp.
Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta, numai
imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici
un gust. & intrebat in dreapta si in stanga, daca e buna mancarea si toti au
raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. &
luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau
foarte bune.
%ana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare, acuzandu-l
pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. &cesta a chemat bucatarii, ca
sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca

110
ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat
zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii.
(atal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care
a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si
desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra.

Zana zanelor

Ce era, ce nu era, era odata un imparat tanar, fiu de mare imparat,

care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare.
Intr-o zi, se scula dis-de-dimineata si, impreuna cu patru tovarasi
credinciosi, pornira calari peste campii.
&jungand intr-o padure, se despartira, fiecare apucand in alta parte.
Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si, tot uitandu-se jur-impr ejur, zari
langa el o ciuta sprintena si frumoasa, frumoasa cum nu se poate spune cu
gura. Ciuta avea la gat o salba de margaritare, mari cat oul de porumbita, iar
la picioare, mai sus de genunchi, purta bratari de aur lucrate numai si numai
in fire de aur.
2azand ca vietatea e asa de frumoasa, imparatul nu putu sa traga in
ea cu arcul, ci se hotari s-o prinda de vie. Si o alerga calare, la galop, o fugari

din toate puterile, si pe jos, goni dupa ea ca un nebun, se roti ca un vartej,

dar toata straduinta lui fu zadarnica.

Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie, insa el tot mai

alerga, pornit pe urmele ei. Ciuta, simtind ca imparatul o sa goneasca
intruna asa dupa dansa, coti in salturi catre o vale si iesi din padure,
apucand drumul peste campie. Imparatul, speriat c-o scapa, isi chema
tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. Si asa, fiind in mijlocul
campului, o inconjurara din toate partile, apropiindu-se cu mare dibacie.

111
Ciuta, aflandu-se la stramtoare, facu o saritura inalta si pieri intr-un lac
rotund care s-afla chiar in inima campiei.
Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil, uitandu-se mereu acolo si
asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa dar asteptara aproape toata
ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi.
&murgise, se intuneca, si imparatul uitase sa mai plece. $inistrul, unul
dintre tovarasii lui, neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand
intr-un loc atat de indepartat si parasit, incepu sa-i zica imparatului astfel+
- $arite imparate, luminatia ta, cata sa plecam cat mai curand de
langa balta asta, ca mie nu mi se pare a bine. $intea mea imi spune ca ciuta
pe care o vazuram nu e ciuta adevarata, ci mai degraba vre-o naluca gata sa
ne faca vre-un pocinog. (e rog, marite-imparate, hai sa plecam cat mai
curand din locul asta parasit, caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos.

Imparatul, auzind vorbele ministrului, ii raspunse nepasator+

- Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. *
drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta, dar acum c-am intalnit-o si
am zarit-o cum a sarit in lac, nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul
povestii asteia.
$inistrul si supusii aplecara capetele si tacura. Isi pusera in minte sa
sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. u-si miscau ochii
de la apa, ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Dar asteptara
pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta, nici nimic. steniti de
alergatura, cascara si adormira.

Cand se desteptara, ce sa vaza# 'n palat luminos care lucea ca soarele

de dimineata. Imparatul, cand il privi, fu cat p-aci sa-si piarda mintile de
uimire.
$inistrul, cu ochii cascati la o astfel de minunatie, pe cat era de speriat
la inceput, pe inca se mai infricosa. Si cu adevarat, era de speriat si de
infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. Dar imparatului, nici frica nu-i trecu
prin minte, nici sperietura nu-i patrunse in inima se scula cu mare barbatie
112
si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc
inauntru. Si apropiindu-se, vazu ca toate portile sunt deschise. Inainta fara
sfiala, se uita in sus, se uita in parti, si nu vazu nici un om.
(recu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare, impodobita cu lucruri
scumpe si stralucitoare pasi mai inauntru si ce sa vaza# 'n scaun
imparatesc. %e scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece
ani, iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete, toate in
picioare si cu mainile la piept.
Imparatul, de mirare, ramase mut si in loc sa fie infricosat de o astfel
de naluca, el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea
pe scaunul imparatesc, se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor, incat
se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi.
1ata, nemiscata pe tron, vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa

ale imparatului, ii zise+

- 2oinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios# are nu ma
cunosti, intr-adevar# *u sunt ciuta de ieri, pe care ai fugarit-o toata ziua! *u
m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! *u sunt zana, imparateasa
zanelor, pornita de sase luni din tara mea! &m alergat prin toata lumea si am
vazut multe feluri de flacai, tineri si frumosi, dar de nici unul nu mi s-a
incalzit inima. (recand si prin locurile acestea, te intalnii pe tine, si din clipa
in care te-am zarit, mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul
care-mi aprinse inima. $-am prefacut in ciuta, sa pot sa te-nsel, sa alergi
dupa mine. Si asa, vazandu-te cum goneai in urma mea, cu acea mare
dorinta, ma aruncai in lac, facandu-ma nevazuta . Insa pricepand ca ti-ai pus
in minte sa m-astepti pana-n zori, pe marginea lacului, eu cu roabele mele,
in timp ce voi dormeati, am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si
sa-ti vorbesc.
Cand ispravi zana cuvintele, iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte,
o scrisoare, dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. Imparateasa zanelor citi cartea
si incepu numaidecat sa planga, cu lacrimi ca ploaia. Imparatul, nestiind

113
pricina plansului, se mira si se framanta, neputincios, si astepta. /a urma,
imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa+
- 2oinicule tanar, cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit
mama si ma cheama toate zanele acolo, sa ma sui pe scaunul imparatesc.
Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. Insa, iubitul meu, sa stii ca
daca te-oi afla credincios fata de mine, intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat.
Si spunand imparateasa vorbele astea, se facu nevazuta. Imparatul, cu
tovarasii lui, de unde se gaseau in palatul luminos, se pomenira langa o
balta, intr-o livada mica si intunecoasa, fara urma de om sau pasare.
1acandu-se apoi ziua alba, imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai
era nici un fel de palat prin apropiere. &sa ca de mirare li se parea ca viseaza
si ca ei nu sunt aievea. Se sculara de-acolo si pornira catre casa.
De-atunci, imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. De

nimic nu mai avea chef pe lumea asta, caci zi si noapte mintea lui nu pleca
de la imparateasa zanelor. (oate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui
desarte nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei, nimic nu-l mai multumi in
viata, decat plecarea la vanatoare.
(recura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile oamenii
lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea, dar el nu asculta pe
nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea.
Dupa trei ani de asteptare, intr-o zi, imparatul pieri din mijlocul
palatului. imeni nu stia incotro se dusese. Si pe cand oamenii imparatesti il
cautau preturindeni, el se afla langa genunchii imparatesei zanelor.
Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea, minunandu-se+
Iubitul si frumosul meu, eu nu credeam ca pe pamant poate sa e7iste o
iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. Iubitul meu, am vazut ca trei
ani de zile nu m-ai uitat nici ziua, nici noaptea, trei ani de zile ai fost intristat
si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si, de cate ori te vedeam cu fata
supta de neimplinirea dorului, crede-ma ca mintea mi se zdruncina dar nici
altminterea nu puteam sa fac, pentru ca datinile noastre asa imi cereau.

114
 &cum a venit vremea sa fim impreuna insa trebuie mai intai sa dai
vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai, bune ori rele, n-o sa ma-
ntrebi cum e si cum nu e, si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile ci
totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi, fiindca numai asa o sa
izbutim sa traim impreuna. Daca nu vei face asa cum iti zic, atuncea o sa
traim despartiti si nevazuti unul de altul. Insa tu sa stii ca o zana nu face
niciodata un lucru urat.
Si asa, dupa ce se invoira, imparatul si zana zanelor se pusera sa faca
nunta.  saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii, intreaga imparatie fu
in mare si stralucita sarbatoare.
2remea trecu repede. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa,
frumoasa cum nu se poate spune cu vorba.
Dupa un an, zana nevasta nascu un baietel frumos, voinic si inzestrat

nevoie mare, un fecior, pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. 4anele ingrijira de
copil, il dadura lui taica-sau in brate, taica-sau il lua cu mare grija si-l
mangaie, il saruta cu nespusa dragoste, apoi il dadu maica-sii zana nevasta
lua copilul in poala, si batu din palme cat putu. Indata veni o zgriptoroica
batrana si infricosatoare si, tot uitandu-se la zana nevasta, astepta cu gura
cascata, gata sa inhate copilul.
4ana prinse copilul din poala cu amandoua mainile, si fara sa-i fie mila,
il azvarli in gura zgriptoroaicei, zicandu-i+
- Ia catelul asta de-acilea, ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor!
Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei, cu mainile
maica-sii, era cat p-aici sa-si piarda mintile. Se cruci framantandu-se si se
zbatu neputincios.
De multe ori vru sa-si deschida gura, sa-i zica muieri-si cele nezise, dar
isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de
cununie, si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie.
&sa ca imparatul, vrand-nevarand, se facu sarmanul ca n-aude si ca
nu vede nimic, nu-i zise muiere-si nici ca-i alba, nici ca-i neagra.

115
 Cu astazi, cu maine, trecu asa inca un an, si nevasta sa ramase grea a
doua oara.
Implinindu-se noua luni, nascu o fata dar ce fata, ca parca era luna
plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult,
zicandu-si in mintea lui+ 0In locul baiatului, pe care mama-sa nemiloasa il
dadu zgriptoroaicei sa-l manance, norocul imi dudu fata asta atat de
frumoasa, ca sa-mi indulceasca inima0.
Dupa vre-o cincisprezece zile, intr-o dimineata, zana nevasta isi lua
fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. )arbatul sedea la
fereastra, uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. Dar
multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult, caci zana zanelor, vazandu-
l cat de mult se bucura, ce facu# Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa
aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine, zana nevasta azvarli in

mijlocul flacarilor copila, fara nici o mila si fara nici o jale.

2azand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de
maica-sa, o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si, de mult rau ce-i venea,
viata nu si-o mai dorea. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se
duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse, planse pana ce i se facura
ochii negri si stinsi ca taciunii.
Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica
si pentru fetica arsa in flacari, el, sarmanul, ca sa nu-si calce vorba de
omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare, nu deschise gura sa-i zica
nimic urat nevesti-si.
Si asa, zi cu zi, imparatul, din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului,
slabi si se topi, incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. Intr-o seara,
zana nevasta ii zise+
- )arbate, afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti
bata oastea si, de s-o putea, sa-ti ia si imparatia. $inistrii, cu oamenii cei mai
alesi de acolo, sunt pe ganduri. Cea mai mare grija a lor este ca n-au
imparat.

116
 u stiu ce sa faca si cum sa dreaga. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti
le spusei, trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta, sa-ti pui lucruile la
cale. Dar, de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii, ca eu, cu toata oastea
mea de zane, o sa viu sa-ti ajut, ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti.
4icand vorbele astea, zana nevasta batu din palme si indata venira
doua zane tinere. Imparateasa le porunci+
- /uati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei
lui, dupa cum il aduserati aici acum doi ani.
Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi
imparatul se afla in mijlocul palatului. $inistrul cu cei doisprezece fruntasi ai
sfatului imparatesc, cand isi vazura stapanul, se bucurara si se mirara. Il
intrebara unde fusese atata amar de vreme, iar imparatul le povesti toate,
toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita dar fiecare vorba ce-i

iesea din gura parca era framantata cu pelin amar.

4vonul se raspandi. &uzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat,
pierdut acu doi ani de zile, a venit sanatos in scaunul imparatiei sale, se
dusera care mai de care sa-i ureze bun venit.
& doua zi, se tinu marele sfat imparatesc, vorbindu-se de-ale bataliei,
pana la murgitul serii a treia zi, ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse
hotarele, cu oaste multa si nenumarata. Imparatul isi facu toate planurile si,
a patra zi, strangandu-si oastea, pleca la batalie.
&rmata mergea inainte, iar merindele si berea veneau carate in urma.
amenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. 4anele luara
toate mancarea si toata baututura, le rasturnara pe jos si le calcara cu
picioarele, le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii
si nici porcii. stenii se-ntoarssera necajiti spre casa, necajiti, speriati,
amarati. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera,
imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise+
- Cale buna va urez si noroc, flacai credinciosi ai imparatului.
- De noroc sa ai parte, tanara doamna.

117
 - Dar va intreb, feciori ai imparatului, de ce sunteti atat de intristati#
u cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele#
&uzind vorbele astea, oamenii se uitara unul la altul, ochi in ochi, si
ramasera tracuti. Imparateasa zanelor le mai zise+
- 1lacai credinciosi ai imparatului, nu va jeliti si va-ntristati. Duceti
multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i
cuvintele astea
- 4ana, nevasta-ta, le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii.
Imparateasa zanelor pleca, iar ostenii se dusera la-mparat, vestindu-i
cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la
imparateasa lor. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si
flamanda, parca un fulger cazu aspura lui. Se scula cu un mare suspin in
piept si-si incaleca armasarul, intorcandu-se grabnic la palat.

Cand navali vartej in sala stralucitoare, o vazu sezand pe scaunul

imparatesc pe nevasta-sa. *a, cum il zari ca vine, incepu sa rada cu hohote,
si razi, si razi si razi pana aproape de lesin. &tunci imparatul nu mai putu sa
rabde, isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu
amar+
- Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand
te-am luat de sotie si pana astazi!# Cerul sa te judece pentru inima
nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum
de nu-ti fu tie mila, acu doi ani, de baiatul meu, de l-ai dat cu mainile tale in
gura zgriptoroaicei, in fata mea# -ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te
dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta# Cum de nu-ti fu tie mila, acu
un an, de fetica noastra - pe care parca o facusesi icoana frumusetii - de-ai
aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum# Si nu te saturasi de rautatile
astea, te-ai repezit si pana acolo, sa ma ajuti cum imi spusesi, si in loc de
ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii!
Spune-mi, acuma, ti s-a-mplinit pofta, ca-mi lasasi oastea raspandita
pe dealuri si prin poieni, flamanda#

118
 4ana nevasta, auzind vorbele astea, simti un nod in gat si incepu sa
planga cu lacrimi ca ploaia. Si asa, dupa ce-i trecu nodul de plans, se
intoarse si zise catre barbatul sau+
- )arbate dorit si iubit! )ine era sa fi rabdat si de data asta dar fiindca
pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie, dupa datinile
noastre, ale zanelor, de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot
sa te mai vad! Si, ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus
cand te-am luat, ca zanele niciodata nu fac un lucru urat, acum a venit
vremea sa vezi cu ochii tai, si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o
sa te caiesti mult. Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de
folos.
4ana nevasta urma apoi asa catre imparat+
- )arbate, tu, dupa mintea ta, judecasi cum iti veni la gura, si zisesi ca

am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance, si ca am aruncat fetica in

mijlocul focului, am ars-o ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii!
Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance# Stii
dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita# ah,
barbate, n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! 4griptoroaica aia pe care ai
vazut-o este sora mea mai mare, care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l
creasca. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea, biata fata, cu mare
bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. *u imi dau seama foarte bine
ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi, dar cand ti-oi aduce
baiatul si fetica impreuna, sa-i vezi cu ochii tai, atuncea n-o sa mai ai ce zice.
Spunand asa, ea batu din palme cat putu, si indata venira doua zane,
inchinandu-se inaintea imparatesei lor, intreband-o+
- Ce poruncesti, doamna#
Imparateasa zanelor le zise+
- &cuma, intr-o clipa, sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita.
Cele doua zane, aplecandu-se inaintea imparatesei lor, ii raspunsera
cu glas supus+
- 1aca-se porunca data, marita noastra imparateasa!
119
 %lecara si, dupa putin, se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in
brate si, inclinandu-se dupa cum le era datina, pusera copii langa mama lor.
Imparateasa ii lua si-i stanse la piept, ii mangaie, ii saruta, apoi ii dadu in
poala barbatului.
- 2ezi, acum, barbate, cu ochii tai, si crede vorba ce ti-am spus, ca
zanele niciodata nu fac un lucru urat! 2ezi, acum, baiatul, despre care-ti
credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica, este ca un miel sugaci de
primavara. 2ezi, acum, barbate, fetica, despre care-ti credea gandul ca a
ars-o focul, este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. Crezi acum ca
zanele nu fac un lucru urat nicioadata# Iaca, te scosei din suferinta si dorul
pentru baiat si pentru fata, la care te gandeai ziua si noaptea. &cuma, inca
un lucru ascuns iti ramane nespus+ Capitanul mai mare peste ostirea ta
vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. 2rajmasii ii fagaduisera multa

avere, numai sa le faca cele venea lor la mana.

Capitanul, nesatios de avere, ce nascoci# & amestecat toata mancare
si toata bautura armatei cu otrava. Si asa, ostenii, nestiind, dintr-o singura
masa, s-ar fi otravit pana la unul. &tunci eu venii in ajutor cu toata oastea
mea de zane, si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere,
apoi sa caza asupra vrajasilor, sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor.
4anele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de
dusman nu se mai afla in imparatia ta. De toate astea, pe care ti le spusei,
ce zici, iubitul meu#
Imparatul, vazand baiatul si fetica, si auzind cate ii marturiseste
nevasta-sa, se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie, dar acea
caire nu-i folosi la nimic. 4ana nevasta se scula in picioare, isi lua copii de
mana si, cu mare durere, suspinand si lacrimand, ii zise imparatului+
- &h, iubitul meu si doritul meu, sunt silita sa ma despart de tine si de
tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta, dupa cum
nici tu n-o sa ne mai vezi veodata, pe mine si pe copii nosti. 3amai sanatos si
cerul sa ne dea rabdare!

120
 &sa fu si, dupa ce se luara de mana, zana nevasta se facu nevazuta
din fata imparatului.
)ietul imparat, aflandu-se despartit si singur, fara nevasta si fara copii,
de jale si de rau ce-i venea, ti se parea ca mancase otrava. De-atunci, zi alba
si vesela nu mai avu. Se facea lumina, sau se innopta, fata lui de lacrimi nu
se mai usca. In fiecare ceas si in fiecare minut, gura lui nu mai inceta de
oftari si de suspinuri.
&sa, din zi in zi, cu plansul, cu oftarea si cu suspinarea, ajunse sa zica
toti oamenii, cu mic cu mare, ca imparatul cazuse in prostie, pentru ca nu-si
mai lua gandul de la o naluca. Dar el, cu toate ca auzea cu urechile lui cum
isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat, nu lua in seama vorbele
unuia si-ale altuia ci, zi si noapte, isi plangea soarta in care se gasea. Si asa,
de mult ce-i era dor de nevasta si de copii, lasa la o parte lucrurile lumesti si

nu mai avu chef de nimic.

Se-nchise intr-o odaie a palatului, si nici ziua, nici noaptea nu mai iesi
de acolo. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca, daca nu,
el, sarmanul, de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor, nu-
si mai aducea aminte nici de mancare, nici de bautura.
Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Dupa aceasta
vietuire, lunga si ruginita, iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia
lui, ramas pe ganduri, oftand si suspinand, auzi un glas+
- )una dimineata, iubitul meu nevazut de doisprezece ani.
Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Cand clipi, ce sa vaza#
nevasta-sa cu baiatul si cu fata, si cu alte douasprezece zane roabe.
Imparateasa zanelor, la vederea barbatului, stralucea ca luna plina la miezul
noptii, iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si
crezu ochilor, i se paru ca viseaza si ca nu era aievea.
&sa ca, de uimire si de bucurie, nu putea sa-si vie in fire. %ana la urma
se dezmetici, si atunci pricepu ca nu este vis. Se scula cu bucurie si cu mare
dor, lua baiatul si fata in brate, si-l saruta si ii mangaie cu iubire, suspinand ,
apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise+
121
 - Iubita mea, dupa care oftez de-atata amar de vreme, cum de te-a
lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani# Daca, iubita mea,
era cu putinta sa ne mai vedem, macar si dupa doisprezece ani, sau chiar
mai multi ani, cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim, ca sa
nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras# )a-mi zisesi ca
nici n-o sa te mai vad vre-o data, si nici n-o sa mai mai vezi. Si, dupa ce mi-ai
aruncat vorbele astea, pierisi dinaintea ochilor mei, cu copii impreuna, si ma
lasasi viu si intristat, ori mort neingropat.
Dupa ce ispravi de vorbit imparatul, zana nevasta ii zise+
- Iubitul si doritul meu barbat, eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de
lunga, si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Stiam
ca, pentru greseala ce facusesi, dupa datinile zanelor, avea sa fim despartiti
doisprezece ani. Si de mare rau ce-mi venea atunci, ca trebuie sa ne

despartim unul de altul, mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai
vorbesc, am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. &cum, barbatul meu,
toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte, trebuie sa ne bucuram ca ne-
am mai intalnit pe lumea asta.
Si asa, se sculara si-si luara baiatul si fata de maini, si se dusera in sala
unde era scaunul imparatesc.
Din ziua aceea, imparatul, suindu-se pe tronul imparatesc, domni in
liniste si fericire, si poate ca mai domneste inca si astazi, impreuna cu
fumoasa lui nevasta.
Si, cum vi-l spusei, asa basm aflai,
u stiu cum facui, dar nu inselai.

122
 Cel mai frumos cadou

Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a

micutului oras acoperit de zapada. Casele raspandite pe dealuri, purtand

cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. (otul este incremenit intr-o liniste
de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi, ca intr-un basm
povestit la gura sobei. 1umul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece
pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cu parfumul de vanilie al
cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Dar linistea nu dureaza mult.  sanie cu cai trece in goana pe strada,
raspandind un zvon voios de zurgalai si, ca la un semnal, orasul se animeaza
din nou. Celor cativa oameni, intarziati dupa cumparaturi si care acum se
grabesc sa ajunga acasa, incarcati de pachete, li se alatura, curand, grupuri-
grupuri de copii voiosi si galagiosi, care, infruntand curajosi troienele, se bat
cu bulgari, alearga, se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. &poi,
parca amintindu-si brusc de ceva, se opresc, seriosi, se scutura de zapada si
se aduna la un loc, inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat
plin de veselie, care parca face noaptea si mai frumoasa+ 0%rimiti cu $os
&junul#0.
*ste timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate
din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri, care sclipesc

in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite,

in jurul bradului, cu toti cei dragi, al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor
care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si
portocalelor impartite cu darnicie... Dar, mai ales, e timpul colindelor.
Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de
strada.
In aceasta veselie generala, numai $ihaita e trist. intai a incercat
mama sa-l impace, cu prajituri si cozonac, apoi a venit bunica, sa-i
povesteasca din nou despre %runcul Iisus si $os Craciun, istorioara care ii

123
placuse atat de mult. Dar $ihaita ramase tot suparat. Degeaba ii promisese
si taticul o plimbare cu sania, asa cum isi dorea el de atata timp. ici macar
gandul la cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai
adus nici o bucurie, ca in ceilalti ani. Iar colindele copiilor veniti cu
0Steaua0..., ei bine, nu turnara decat gaz peste foc.
Ca, de fapt, din cauza colindelor era suparat. De cateva luni incercase
sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat, impreuna cu ceilalti
copii, dar ea parca se facuse ca nu il aude. incercase si la tata, si la bunica,
ba chiar si la bunicul, dar nici ei nu ii dadusera voie, spunand ca e prea mic.
0%oate la anul.0 - raspunsesera ei. 0 sa mai cresti, o sa mergi la scoala... &i
si tu rabdare.0
&, da! Si mai era un motiv pentru care era suparat, poate ca mai
suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul. )unicul disparuse cu

cateva zile in urma, asa cum facea in fiecare an, de Craciun.

Si cum sa nu fie trist $ihaita# Dintre toti ai casei, pe bunicul il iubea cel
mai mult. )unicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele
mai frumoase povesti, bunic ul era cel care il juca pe genunchi, de-l facea sa
se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai
frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume, de care $ihaita avea voie
sa traga oricat vroia. )unicul era cel care il certa atat de bland cand facea
vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu
bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. &sa ca fara
bunicul parca nu era Craciun.
*i, poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare, ca sa nu il
supere pe $os Craciun!
$amica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna, apoi ramase
cu buna, care, cu ochelarii pe varful nasului, tocmai se pregatea sa-i citeasca
o poveste. Dar lui $ihaita numai de povesti nu ii ardea.
- Spune-mi, bunicuto, unde tot pleaca bunicul in fiecare an#
)unica il privi sever, peste ochelari.

124
 - *i, are si el treburile lui, de oameni mari. u iti baga tu nasucul unde
nu iti fierbe oala.

- * la serviciu#
)unica tusi de cateva ori, incurcata.
- $da, e la serviciu.
- %ai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu#
- *i, rase bunica. %rea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc
repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm
minunat, despre Craiasa 4apezilor si despre $os Craciun. $ihaita, oricat era
el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand, leganat de glasul cald
al bunicii, adormi. )una puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub

barbie, stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.

$ihaita se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote
ciudate care veneau din curte. are ce o fi# Se strecura incet de sub
plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada, in
intunericul de afara, de ce scartaia zapada. u ii era deloc frica, desi in curte
putea sa fie un hos, un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur,
ce-i fu dat sa vada# intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie
aurie, stralucitoare, incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati
sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. (ropotind
usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii
asteptau linistiti, in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. %ai, bine,
dar aceasta era saniuta lui $os Craciun!
Incet-incet, sa nu il auda $osul, $ihaita deschise usa si se strecura pe
hol. (oti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in sufragerie,
unde era bradul, se auzea un fosnet slab.
(ocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata
lui si $os Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. Desi
acesta nu putea sa-l vada, $ihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa
125
hainele din cuier, baietelul zari chipul $osului, luminat de razele argintii care
veneau de afara.
'imire! $os Craciun semana foarte bine cu bunicul! $ihaita ii
recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa. Desi
ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se
poate ca $os Craciun sa semene atat de tare cu bunicul#
Cand se dezmetici, $osul iesise deja pe usa de la intrare. inhatan du-si
paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele, $ihaita iesi si el
afara, in frig, vrand cu orice chip sa il intrebe pe $osul unde era bunicul.
$os Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. 3enii il vazura pe $ihaita si
incepura sa sforaie, nelinistiti. &uzindu-i, $osul se intoarse si dadu cu ochii
de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- $ihaita, ce faci aici# /a ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu

ai voie sa il vezi pe $os Craciun cand iti aduce darurile!

emaipomenit! %ana si vocea semana perfect cu cea a bunicului.
Dintr-o data, $ihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare.
&ha, deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! *l era, de fapt, $S
C3&CI'!
)aietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit,
mereu si mereu+ 0)unicul meu e $os Craciun! )unicul meu e $os Craciun!0.
isi lua avant si, dintr-o data, sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului.
$osul il stranse, incurcat, la piept.
- )unicule, de ce nu mi-ai spus# il intreba $ihaita, cu nasul infundat in
blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului.
- %entru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul,
razand. Daca ma vede vreun copil, de la anul nu mai sunt $os Craciun.
- Cum adica, nu o sa mai fie $os Craciun# se sperie baietelul.
- )a da, dar o sa fie alt bunic.
$ihaita se intrista, dar apoi, gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l
aiba pe bunicul alaturi de el, se inveseli din nou.

126
 - 1ugi acum inapoi in pat, rosti batranul. *u am multa treaba si am
intarziat deja.
- )unicule, te rog, ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! 2reau sa vad
cum imparti cadourile! ai, te rog!
$osul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! 2rei sa nu mai primesti nici un cadou
la anul#
- ai, bunicule, te rog! se smiorcai $ihaita. 4au, n-o sa spun la nimeni.
Si apoi, pot sa te ajut. $ata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
)atranul statu putin pe ganduri, apoi spuse+
- )ine, mai fecior! Sa nu spui ca $os Craciun nu ti-a indeplinit si
aceasta dorinta. Suie repede in sanie, ca avem drum lung de facut.
)unicul si nepotul se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din

curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. Curand, $ihaita simti cum
saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si
casele, care se faceau din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste
luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- 'ite bunicule, zburam! striga, entuziasmat, baiatul.
)atranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul
sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de
zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. Clopoteii de la gatul renilor
umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin, o
melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare,
dar zborul lor era atat de lin, incat lui $ihaita i se parea ca stau pe loc.
)aietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo, de jos,
de pe pamant. Cand intr-o parte a saniei, cand in cealalta, striga vesel si ii
atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind
argintiu, ba asupra unei gramajoare de luminite rosii, albastre, galbene si
verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri, intr-o curte scufundata in
bezna.
127
 u peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca
fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea, care-i invalui in lumina ei
ireala. &cum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de
zapada straluceau feeric, poleite de luna.
$ihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. u isi putea lua
ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si
stralucitor. &poi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri
negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau
jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
in fiecare oras si sat, coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si,
numai intr-o clipita, $osul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista
in dreptul fiecarui copil cuminte. Strabatura multa cale, de la muntii si
campiile acoperite de patura groasa de nea, pana la tinuturile gheturilor

vesnice, unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada, de

la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean, unde de jur imprejur nu se
putea vedea nimic altceva decat apa, pana la padurile fierbinti din &frica si
din &merica, unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera,
pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau
atat de bine.
Desi incantat de tot ceea ce vedea, la un moment dat, $ihaita incepu
sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce
in ce mai mari sa nu atipeasca. )unicul zambi.
- Ce e, dragul mosului# (e viziteaza cumva varul meu bun, $os *ne#
in loc de raspuns, $ihaita casca prelung.
- u-i nimic, spuse batranul. u mai avem mult de colindat. &proape ca
am terminat toate cadourile. &i sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice
0peste0!
Dar $ihaita nu il mai auzea. /eganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si
adormitor prin vazduhul de cristal, baietelul adormise deja, ghemuit sub o
gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,

128
fusesera daruri. )atranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la
drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului.
Cand se trezi pentru a doua oara, $ihaita auzi, de undeva, de foarte
aproape, glasul bunicului.
- Scoala, somnorosule! *ste ora pranzului si e ziua de Craciun! u esti
curios sa vezi ce ti-a adus $os Craciun#
1recandu-se la ochi, baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu
seama ca se afla acasa, in patucul lui cald, cu asternuturi fosnitoare. Cum,
ajunsesera deja acasa# I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunicul
avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de $os si parea mai odihnit
decat niciodata.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, $ihaita ii inlantui gatul cu
mainile si-l saruta pe obraz.

- Stii ceva# ii sopti el la ureche batranului. imi pare rau ca nu o sa mai

fii $os Craciun si la anul, ca am mai fi putut sa mai mergem din nou
impreuna sa impartim darurile. & fost nemaipomenit!
)unicul il privi mirat.
- Ce $os Craciun, baiete# Ce cadouri# Si ce spui tu ca a fost
nemaipomenit#
- Cum, ai si uitat# &zi noapte, cand am aflat ca esti $os Craciun, te-am
convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat
impreuna prin toata lumea!
- Cred ca ai visat, $ihaita! &cum, hai sa deschidem cadourile. Sunt
convins ca $osul ti-a adus e7act ceea ce iti doreai.
$ihaita se lasa pagubas. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu
voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare, era mai bine sa il lase in pace.
(otusi, baietelul mai avea ceva de soptit bunicului+
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de $os
Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
)atranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui $ihaita+
- &sta va fi micul nostru secret, nu-i asa#
129
 Craiasa Albinelor
de 1ratii Grimm

&u fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce
norocul prin lume, si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si
desarta, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.
Si cum trecuse vreme, nu gluma, si nu venise nici o veste de la ei,
fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera %rostila, pleca in cautarea lor. Dar
cand dadu in sfarsit de fratii sai, acestia incepura sa-si bata joc de dansul+
- &uzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi,
mai isteti decat el, n-am prea facut isprava mare !
(otusi pornira la drum catestrei si, tot mergand ei asa, iata ca dadura
peste un musuroi de furnici. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l
surpe si sa-l rascoleasca, pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la
goana inspaimantate de moarte. Dar prostila ii opri, strigandu-le+
- /asati ganganiile in pace ! -o sa ingadui sa le tulburati linistea !
%ornira ei mai departe si, dupa un cot de deal, dadura peste un lac, pe

luciul caruia inotau o multime de rate. Cei doi frati mai mari se repezira sa
prinda cateva, ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar %rostila se impotrivi si
de data asta+
- /asati zburatoarele in pace ! -o sa ingadui sa le ucideti !
$ersera ei mai departe si, intr-o buna zi, numai ca nimerira langa un
roi de albine, aflat intr-o scorbura de copac. Si avea roiul acesta atata miere,
ca se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis ca este un izvoras... Cei doi frati mai
mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele, ca sa
poata lua mierea. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie+

130
 - /asati albinele in pace ! -o sa ingadui sa le dati foc !
In cele din urma, cei trei frati dadura peste un palat, si avea palatul
asta grajduri, cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Si-n ele se
aflau o multime de cai, toti de piatra. Cat despre oameni, nu se zarea unul pe
nicaieri. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira
in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate.
Si avea usa asta o ferestruica, taiata taman la mijloc. Cei trei catara
prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada+ in fundul unei camere se afla un
mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !... Strigara la el o data,
strigara a doua oara, dar mosneagul nu-i auzi. $ai strigara a treia oara, si
abia atunci se trezi mosul, descuie lacatele si se ivi in prag.... Si fara sa
spuna o vorba, ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati.
Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii, mosneagul ii duse in cate un

iatac, ca sa se odihneasca.
& doua zi, batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si, facandu-
i semn sa-l urmeze, il duse pana in dreptul unei mese de paitra. %e masa
asta se aflau scrise trei incercari care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul
sa smulga palatul de sub puterea blestemului.
%rima incercare glasuia astfel+ 0Sub covorul de muschi al padurii stau
ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului, care toate
trebuie gasite intr-o singura zi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una
dintre ele, cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de
piatra !0
Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua, dar cand
fu sa apuna soarele, baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a
putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.
Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei+ flacaul se
prefacu in stana de piatra !
In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu, dar nici lui
nu-i merse mai bine.. Si oricat se stradui el, nu fu in stare sa gaseasca mai

131
mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de
piatra.
Iata ca veni si randul lui %rostila... se apuca el sa caute in desimea
covorului de muschi, dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar,
totul mergea atat de incet, ca-l cuprinse deznadejdea.
Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat, se aseza pe o piatra si
incepu sa planga. Si cum plangea el asa, numai ce I se infatisa craiasa
furnicilor, insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. *rau tocmai furnicile
pe care flacaul le scapase de la pieire. u trecu mult si micile ganganii
izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o
gramada bunicica.
& doua incercare era mult mai grea+ trebuia sa fie scoasa din fundul
lacului cheia de la iatacul domnitei.

De indata ce %rostila ajunse la marginea lacului, se ivi inotand un card

de rate. *rau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si lasandu-se in
adanc, ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului.
Cea de a treia incercare era insa cea mai grea+ dintre cele trei domnite
adormite, flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa.
*i, dar cum naiba s-o recunoasca, cand semanau catestrele ca picaturile de
apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea+ mai inainte de a fi adormit,
fiecare gustase ceva dulce - cea mai mare rontaise o bucata de zahar, cea
mijlocie bause o cescuta cu sirop, iar cea mica luase o lingurita de miere.
0*i, acu5 sa te vedem pe unde scoti camasa !0 se gandi %rostila in sinea
lui. Si iata ca veni in zbor o albina. *ra chiar regina roiului pe care flacaul o
scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac, cerceta pe rand
buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura
aceleia care gustase din miere. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o
data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Si numaidecat se
risipi vraja, de parca nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adanc
si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara
infatisarea omeneasca.
132
 %rostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre
domnite si, dupa moartea craiului, urca pe scaunul domnesc. Iar fratii lui mai
mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat, si traira
cu totii ani multi in belsug si fericire.

Povestea fulgului de zapada

*ra odata, demult, tare demult, o fetita care se numea 3oua. 3oua se
nascuse in casa unui om bun si harnic. %arintii o iubeau ca pe lumina ochilor.
4iua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor.
$ama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor, iar tata ii facea
coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce
curgea in fundul gradinitei.
3oua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. &vea doi ochi ca
doua scantei, limpezi si plini de bunatate. %rivirile ei blande alinau cea mai
mare durere. %arul ei, un val matasos, moale si stralucitor, atingea pamintul
in mers. $ainile ei erau asa de indemanatice, ca cejucru luau il si terminau

dar nu oricum, ci frumos si bine. Intr-un cuvant, toti erau asa de fericiti, ca
pereche in lume nu aveau. %arintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie
ce daduse peste ei.
Cum uneori, insa, zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in
sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. $ama, de
ca%ovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte, si isi aducea destul de
des, se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea, si plangea pana
se linistea. &stfel, zilele treceau, 3oua crestea, se facea tot mai frumoasa,
dar si durerea in sufletul parintilor crestea.

133
 $ama avea mare grija de fetita.  urmarea pas cu pas si niciodata nu
o lasa sa iasa afara in plin soare. *a o scotea pe fata la plimbare numai
seara.
In gradina care era plina de cele mai frumoase flori, 3oua zburda, se
ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglind a apei. &colo
vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe, ca parul ei era un val
inspumat de matase.
Cand nu era luna, licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul
apei ca sa faca lumina in calea fetei.

'neori, obosita de atata alergat, se oprea cu mama ei sub un pom si

asculta susurul raului, piuitul pasarelelor care se pregateau de ,somn,
fosnetul frunzelor, soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii,

infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit

de dragi. 1iecare floare era socotita o fiinta careia 3oua avea sa-i spuna
ceva. (uturora le soptea usor Boapte buna.= $angaindu-le cu degetele ei
subtiri si moi cand pleca sa se culce.
&ceasta fericire si multumire nu dura mult. 2enind intr-o zi la ea
prietenele ei, una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara, iar alta,
de ce nu vine si ea in vizita la ele. 3oua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si
nu raspunse. Dupa plecarea lor, alerga la mama ei, spunandu-i 0$ama,
mama, de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc#0
" Copila mea, copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa
pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie.
Dupa putin timp, mama ii spuse+ 0in clipa in care te va atinge soarele,
noi te vom pierde, asa a vrut zana cea rea.0 De atunci, nelinistea mamei a
crescut si in curind se imbolnavi. 3oua o ingriji, cu dragoste, asigurind-o ca e
destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta.
In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. Intr-o
zi, venind de la lucru, ea aduse un voal de matase subtire ca panza de
paianjen, alb si sclipitor, pentru a-i face o rochie.
134
 Cind rochia a fost gata, 3oua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat.
*ra atit de frumoasa in seara aceea, ca licuricii alergau de colo colo prin
gradina, sa vesteasca toate cantatoarele, ganganiile, florile, frunzele, vantul
ca 3oua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada.
Si, intr-adevar, privindu-se in undele lacului, 3oua nu se mai
recunoscu. De fericire baga mana in apa s-o tulbure, sa vada daca nu e vreo
nalucire. u, cu adevarat era ea.
$ama fetei pleca zilnic la lucru si 3oua raminea cu gospodaria, acasa.
cand pleca, nu uita totdeauna sa-i spuna+ B&i grija de casa si mai ales de
tine. 3oua zambea, o imbratisa, o saruta si mama pleca linistita.
Intr-una din zile, dupa ce 3oua termina toata treaba, lua rochia cea
frumoasa si se imbraca. Se privi in oglinda. *ra incantata. Ce-ar fi sa ma duc
la prietenele mele, sa le arat ce rochie frumoasa am# Si se indrepta spre usa,

dar9 Isi aduse aminte de sfatul mamei. &tunci, se intoarse si incepu sa

danseze prin camera. Invartindu-se, atinse perdeaua care ii dezvalui
minunile de afara. %rivi pe fereastra. Soarele arzator arunca raze de aur care
invaluia tot pamintul. %asarelele ciripeau, zburdand de ici-colo, cantand
cantece de bucurie catre soare. 1lorile cu rochitele lor care de care mai
frumoase, isi ridicau capsorul, pline de fericire, inspre el. 1luturasii in haina
lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta
si tot asa mereu.
Ce bine trebuie sa fie afara, gandi 3oua. Cum as vrea sa fiu si eu in
soare, sa ma bucur cu toate vietuitoarele!
Duse mana la cap, isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa
mearga la usa.
Bu, nu, nu trebuie!= si se intoarse.
(recu ziua, veni mama, mersera in gradina si se culcara.
& doua zi, in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o
mai slabea. Isi lua rochia cea minunata, se privi in oglinda, insa bucuria nu-i
mai fu atat de mare. Se duse la fereastra plictisita. %rivi. &celasi tablou. De
cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. (recu si ziua aceasta cu bine.
135
 2eni a treia zi. 3oua isi puse rochia, se privi in oglind a vru sa danseze,
sa cante. 4adarnic. imic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare.
0Si ce-o sa fie daca ies#0 gandi ea9 apoi cu glas tare+ B$a duc doar in prag,
mai departe, nu0. Se mai suci, se mai invarti, privi pe fereastra. 1luturii
zburau de colo pana colo, parca ziceau+ 02ino, vino!0
Isi lua inima in dinti si se duse la usa.  deschise. 2ai, ce incantare!
Caldura ii invalui trupul. Ce bine se simtea acum. u o durea nimic, nu
simtea nimic rau. Iesi in curte. Incepu sa alerge, sa cante, sa mangiie florile,
incerca sa prinda un fluture.
brajii i se rumenira, ochii ii straluceau mai tare. Dar parul, parul era
numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe.
1ericirea era nemasurata. 3oua se simtea usoara, parca plutea. 3adea,
se invartea, nu mai avea astampar. De-indata, vrand sa se opreasca in loc,

sa se odihneaasca, simti ca nu mai poate,atinge pamintul. )ucuria ii fu mai

mare. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus, tot mai
sus.
" 0&jung la soare, ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el.
Ce frumos e!0
%rivi in jos. Ce frumos se vedeau casele, gradinile, pamantul! Se gandi+
0Cum de n-a iesit pana acum afara# (oate au fost numai niste nascociri. Cum
o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!0
In acest timp, 3oua era tot mai usoara si urca tot mai sus. %arul ei
despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai
repede, tot mai sus si tot mai sus. 'rcand asa, 3oua simti ca-i este frig. Se
ghemui dar frigul era tot mai mare. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar
fi atarnat cineva pietre de picioare. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-
un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina,
dadea numai de apa. *ra palatul lui or Cenusiu. ici n-avu timp sa se
dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii,
care mai mari, care mai mici si fiecare avea cite un nume+ or &lb, or
%ufusor, or Cenusiu, orulet &lbastrui.
136
 Se inghesuiau asa de tare, incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai
cunosteai.%ovestea fulgului de zapada
3oua abia isi gasise un loc sa stea. -au intrat bine cu totii ca usa se
tranti si aparu or Cenusiu, tunind si fulgerand. Cu glas ca din butoi sau ca si
cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai
multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie.
or %ufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el,
aratand-o pe 3oua. 1etita incepu sa strige ca nu ramane la ei, ca se duce la
soare. Striga degeaba. imeni n-o asculta. Si cu totii se ingramadeau la usa,
care mai de care sa iasa mai repede afara. &colo s-au intanlit cu )ate 2ant,
care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. 3ouai i se lumina
fata de un zimbet. (ot va ajunge la soare. Deodata, norii se imprastiara care
incotro si 3oua ramase in barba lui )ate 2ant, care ii zise+ B%rinde-te cu

mainile de bara mea si tine-te bine, ca te duc eu la soare.= Si au zburat ei

asa pana ce l-au intilnit in cale pe 2ajiie-2ant care o cauta pe fata. *l auzise
de la or Cenusiu ca sus, in vazduh, undeva, o fetita si cu Ger apraznic
avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma,
fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia..
Si asa 2ajaie 2ant veni in cautarea ei, ca sa-i mai intre in voie mosului
care era tar e suparat, mai ale s in ziu a aceea, cac i raza de soare se
strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata, din
mustata. &sa ca 2ajaie 2ant, dand peste cei doi calatori, o insfaca pe fata si
pleca cu ea. )ate-2int nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase.
3oua incepu sa planga. Isi dadea seama ca acum merge la rau, si chiar asa
era. &junsesera la portile palatului de gheata, unde locuia Ger apraznic.
2ijaie 2ant batu la poarta cu un ciocan de gheata. %oarta se deschise,
iar cand intrara, la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati,
care faceau de straja.
%alatul era foarte mare, inalt, facut numai din gheata si era asa de
rece, ca-ti ingheta suflarea. 2ijaie 2ant sufla si in fata lor se deschise printre
bolovanii de gheata o potecuta, pe unde trecura cei doi calatori, sufland din
137
greu. &u mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla
Ger apraznic. *l sedea pe un scaun inalt de gheata. *ra invelit cu o patura
de zapada, iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o
pulbere ce se lipea unde nimerea. &sta era bruma.
Cum o vazu pe 3oua, o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-
un colt al camerei si sa-l pieptene, ca de mult nu-si mai scuturase bruma din
par. 3oua " tremurand de frig " se apropie de lada, o deschise si scoase,
spre mirarea ei, un pieptene facut din turturi. Incepu sa-l pieptene si sa
planga de frig ce-i era.

Ger apraznic simti o lacrima calda pe frunte. Se incrunta si zise+ 0u-i

de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata, tu vrei sa ma topesti
cu totul# &i grija, un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!0

3oua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile, dar dorul de mama,

de casa, de gradina, de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o
indemna la plans. Si plangea fara oprire. Ger apraznic, ca sa scape de
lacrimile ei, le prefacea pe loc in pufusor de bruma, care, din cauza rasuflarii
lui, se involbura prin camera si se lipea la ochi, pe fata, pe gat si te ingheta.
&tunci, 3oua deschise geamul. )ruma iesi afara si, cu graba mare, dusa de
vanturi, alerga in jos cat mai aproape de pamant.
3oua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. *a slabea din zi in
zi tot mai tare si se simtea tare, tare usoara. Se gandi ce-ar fi daca o data cu
bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra, si asa facu.
Ger apraznic simti ca, nu mai e pieptanat, lovi cu pumnul intr-un
clopot de gheata care zgudui%ovestea fulgului de zapada tot palatul si indata
se infatisa inainte-i 2ijaie 2ant.
0&learga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde, sufla de poti si
prefa-o in fulg de zapada!0
2ajaie 2ant iesi val-vartej pe usa, cu barba in vant, cu toiagul de
gheata in mana si cu mantaua fluturand. &lerga se alerga, dar baga de
seama ca 3oua se departa tot mai tare. &tunci, incepu sa sufle, 3oua simti
138
ca-i ingheata spatele, apoi mainile, picioarele, capul si incet, incet simti ca o
cuprinde un somn odihnitor. cand sa inchida ochii, ea se mai uita odata spre
pamant, sa vada ce-i era mai drag. Si, spre marea ei bucurie, i se infatisa tot
ce iubise ea mai mult " casa, curtea, gradina, insa florile nu mai erau,
pasarelele plecasera de mult, fluturii se ascunsesera, merele, perele,
strugurii nu mai erau. In gradini si vii pomii erau goi. %amantul era pustiu.
(recuse multa vreme de cand plecase. .3oua, totusi a recunoscut locurile
dragi. + 0-am sa te las mosule sa ingheti pamantul, n-am sa te las,0 gandi
ea. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si, intinzand-o, se lasa
usor in jos, aparind pamantul de furia gerului napraznic.
Si, asa, fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un
firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca, sa
ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna, asteptand

primavara sa incolteasca, sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu

rod imbelsugat.
De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada, in el veti vedea ochii
stralucitori ai 3ouai, care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc.

Cei doi melci "i#i si $ogo

(raiau odata, sunt multi ani de atunci, pe vremea cand melcii nu aveau
cochilie, doi melci frati, care se iubeau foarte mult unul pe altul. Ce facea
ogo, trebuia sa faca si 6iAi si ce-i placea lui 6iAi ii placea si lui ogo.
&u trait ei asa, in deplina intelegere, timp de cativa ani, pana cand,
intr-o buna zi, o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. )ietul ogo
cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta
intruna, zi si noapte. &cest lucru il mahni rau pe 6iAi, care nu stia ce sa mai
faca sa-si vindece fratele.

139
 /-a infasurat intr-o frunza mare, uscata, dar pe data vantul salbatic
sufla frunza, ducand-o departe. 6iAi umbla mult in cautarea unui adapost
pentru fratele lui si, in cele din urma, dadu de un zid de piatra, care avea
niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se
poate mai potrivita. 6iAi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si
dupa multa truda si greutati istovitoare, el reusi sa-l aseze binisor inauntru.
data pus la adapost de vremea rea, prin grija necontenita si
bunatatea lui 6iAi, care nu-l parasea decat pentru cateva clipe, ca sa-i aduca
frunze proaspete si laptuca, in cele din urma ogo se simti mai bine. Curand
sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care, in
treacat fie spus, erau ca un balsam pentru ogo. %limbarile se repetara zi de
zi, de fiecare data putin mai lungi si cu timpul ogo isi recapata puterile
pierdute.

Dar intr-o zi, vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se
mai intamplase. ogo, fara sa-si dea seama, se departa prea mult de
ascunzis. Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o
ploaie cu galeata, care il aduse pe ogo in starea nenorocit a de mai inainte.
%e neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul 6iAi
alerga deznadajduit la vraciul )ufnita, care veni si-l consulta amanuntit pe
ogo. /a plecare vraciul )ufnita clatina din cap si spuse raspicat+0%rietene
6iAi, desi boala fratelui tau nu e prea grava, in schimb e foarte sacaitoare,
caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica
nebagare de seama. Se numeste febra fanului. &i grija sa nu iasa prea mult
in aer liber, sa nu stea prea mult la soare, nici la prea multa caldura.0 Si
intorcandu-le spatele, vraciul )ufnita pleca pe drumul pe care venise,
lasandu-l pe bietul 6iAi foarte nedumerit.
*ra atat de naucit, incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Si
planse astfel multa vreme, pana cand il auzi pe ogo, care se simtea vinovat
de necazurile fratelui sau, hohotind de ti se rupea inima. Degeaba incerca
6iAi sa-l impace, ca pana la urma se dadu batut. Ceva trebuia insa sa faca
dar ce anume# De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina, care sa-i
140
apere de vant , de frig, de ploaie si de soar e! Dar pelerinele n-au fos t
niciodata o imbracaminte pentru melci, cu atat mai putin in acele vremuri
cand ele n u e7istau nici pentru oameni. Ingrijorat, 6iAi sedea in fata gaurii
din zid cand o zari pe doamna )roasca testoasa trecand tacticoasa si
impunatoare. Se uita bine la ea, preocupat de gandurile sale, si deodata
scoase un strigat de bucurie. &sta era! *l o opri pe doamna )roasca
testoasa, rugand-o sa zaboveasca o clipa, deoarece voia sa-i spuna ceva
foarte important+ 0Doamna )roasca testoasa, toata ziua nu m-am gandit
decat la fratele meu ogo, fiindca, dupa cum probabil ati auzit, il necajeste
febra fanului, o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent,
la soare ori la caldura. u mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid,
unde este multa umezeala, dar nici nu indraznesc sa-l scot afara, de teama
sa nu raceasca. u gaseam o iesire pana nu v-am vazut trecand pe aici. -ati

putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati

dumneavoastra, ca sa se adaposteasca in ea la nevoie#0 0De ce nu#0
raspunse )roasca testoasa, dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece
luni sub carapacea mea, fara sa se miste. In acest timp am sa-i pun pe spate
o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-
un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intr-alta.0 Si
cum s-au invoit asa s-a facut.
Cand, in cele din urma anul trecu, ogo iesi de sub carapacea doamnei
)roaste testoase, purtand mandru o minunata cochilie usoara, cu spirale
albe. Si, dupa cum fagaduise broasca, cochilia cantarea aproape nimic. 6iAi
nu mai putea de bucurie. In sfarsit, fratele lui avea un adapost sigur de
vreme rea. Cat despre el insusi, care era puternic si obisnuit cu orice fel de
greutati, n-avea nevoie de nici o cochilie. Cu toate acestea, tot 6iAi era
intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie, sa priveasca in jur si sa
se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau ogo. Si
astfel, desi au trecut multi ani de atunci, melcii taratori, nepotii lui 6iAi, ies
inca si acum primii afara, sa pregateasca calea nepotilor lui ogo, melcii cu
cochilie, ca sa nu se strice vechiul obicei.
141
 Poveste de %os Nicolae

& fost odata ca niciodata :si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi#;, o
familie de oameni saraci. (raiau undeva, izolati, intr-o cascioara
saracacioasa, intr-o poiana. *rau+ tatal, mama si o fetita de vreo  anisori.
*rau saraci, si parintii isi faceau reprosuri multe, fiecare in gand, pentru
faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala.
*ra in miez de iarna. &fara ninsese si o patura alba de nea acoperea
valea si dealurile din jur. %este vale se vedea satul alaturat, cu casele
acoperite de aceeasi zapada, dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa
de inteles ca acolo e cald9 %arintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat
un minim de caldura, cat sa nu inghete de frig, dar o inconjurau cu toata
dragostea de care erau in stare.  iubeau mult.
Intr-o zi, fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei+ <$ama,
cine e mos icolae#=. $amei i s-a pus un nod in gat. Stia ca de raspunsul ei
atarna deceptia fetitei. I-a spus ca acest =mos icolae= e un batran, care
vine la copiii cuminti, in seara de  decembrie, asta seara, si le lasa acestora
in cizmulite cate un cadou. <Dar, continua mama, pentru ca noi stam departe
de sat, e posibil ca mosul sa nu vina la noi=. I-a spus aceste lucruri si a intors

fata in alta parte, pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care

izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate
pune in ghetutele fetitei ei9
1etita nu a asteptat alte e7plicatii. & izbucnit in aplauze si a zis+ <&! Cu
siguranta va veni si la noi. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa,
o sa las ghetutele afara in seara asta!=
$ama nu a mai continuat. Ce putea sa ii spuna fetitei# Stia ca, a doua
zi, copila va fi atat de dezamagita, si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi
cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii <mosul= a venit9

142
 In seara aceea fetita s-a culcat fericita, in asteptarea cadoului de a
doua zi, iar parintii au adormit tristi si plansi9
oaptea a trecut ca oricare alta. S-a facut dimineata. %rimul gand al
fetitei, cand s-a trezit, a fost sa sara din pat si sa alerge afara, la ghetute, sa
vada ce i-a adus <mosul=, in timp ce mama ii incalzea lapticul - sursa de
hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale
familiei. %arintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste, sa-si
linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale, dar9
Stupoare!
1etita a venit imbujorata, fericita, dansand de fericire in piciorusele
desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. S-a apropiat de
parinti si le-a zis+ <$ami, tati, uite, vezi, mosul nu m-a uitat! 'ite ce mi-a
adus!= Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt, apoi amandoi s-au

uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada+ un
capsor mic de pisoi, un ghem alb de blana, care peste noapte gasise putina
caldura in cizmulitele fetitei, si se adapostise acolo pana catre dimineata. Si
acum a iesit de acolo cu un mieunat slab, simtind mirosul de lapte cald din
odaie.

Pupaza din tei

de Ion Creanga

$a trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zicandu-

mi+
-Scoala, duglisule, inainte de rasaritul soarelui iar vrei sa te pupe cucul
armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata ziua#... Caci asa ne
amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib, de multi ani, intr-un tei foarte
batran si scorburos, pe coasta dealului, la mos &ndrei, fratele tatei cel mai
mic. Si numai ce-o auzeai vara+ B%u-pu-pup! %u-pu-pup!= dis-dimineata, in

143
toate zilele, de vuia satul. Si cum ma scol, indata ma si trimite mama cu
demancare in tarina, la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori, tocmai in
2alea-Seaca, aproape de (opolita. Si pornind eu cu demancarea, numai ce si
aud pupaza cantand+
" %u-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! *u, atunci, sa nu-mi caut de drum
tot inainte# ma abat pe la tei, cu gand sa prind pupaza, caci aveam grozava
ciuda pe dansa+ nu numaidecat pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru ca
ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. Si cum ajung in
dreptul teiului, pun demancarea jos in carare pe muchea dealului, ma sui
incetisor in tei care te adormea de mirosul... florii, bag mana in scorbura,
unde stiam, si norocul meu!... gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de
multumire+
-(aci, lelita, ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum!

Si cand aproape sa scot pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma spariu de

creasta ei cea rotata, de pene, caci nu mai vazusem pupaza pana atunci, si-i
dau iar drumul in scorbura. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul
meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie, dupa cum auzisem, din oameni , ca se
afla prin scorburi cateodata si serpi, unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar
bag mana sa scot pupaza... pe ce-a fi... dar ea, sarmana, se vede ca se
mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii, undeva, caci n-am mai dat de
dansa nicaieri parca intrase in pamant.
$ai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat, scotand caciula din cap si
tuflind-o in gura scorburii. &poi ma dau jos, caut o lespede potrivita, ma sui
cu dansa iar in tei, imi iau caciula si in locul ei pun lespedea, cu gand c-a iesi
ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. Dupa aceea ma dau
iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari...
Si oricat oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cat am
umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei, sa
prind pupaza, si lingurarilor, nici mai ramane cuvant, li se lungise urechile de
foame asteptand. S-apoi, vorba ceea+ B(iganului, cand i-e foame, canta
boierul se primbla cu mainile dinapoi, iar taranul nostru isi arde luleaua si
144
mocneste intr-insul.= &sa si lingurarii nostri+ cantau acum indracit pe ogor,
sezand in coada sapei, cu ochii painjeniti de-atata uitat, sa vada nu le vine
mancarea dincotrova# Cand, pe la pranzul cel mare, numai iaca-ta-ma-s si eu
de dupa un damb, cu mancarea sleita, veneam, nu veneam, auzindu-i lalaind
asa de cu chef... &tunci au si tabarat balaurii pe mine, si cat pe ce sa ma
inghita, de nu era o chiranda mai tanara intre dansii, sa-mi tie de parte.
" auileo, mo! goiti-va! Ce tolocaniti baiatul# Cu tatul sau aveti ce-
aveti, iar nu cu dansul! &tunci lingurarii, nemaipunandu-si mintea cu mine, s-
au asternut pe mancare, tacand molcum. Si scapand eu cu obraz curat, imi
iau traista cu blidele, pornesc spre sat, ma abat iar pe la tei, ma sui intrinsul,
pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. &tunci iau
lespedea cu ingrijire, bag mana si scot pupaza, vlaguita de atata zbucium iar
ouale, cand am vrut sa le iau, erau toate numai o chisalita.

Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de
mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite si una-doua, la pupaza,
de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. Insa a doua zi dupa
asta, iaca si matusa $ariuca lui mos &ndrei vine la noi, c-o falca-n cer si cu
una in pamant, si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea+
" $ai auzit-ai dumneata, cumnata, una ca asta, sa fure Ion pupaza,
care, zicea matusa cu jale, ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani#
Grozav era de tulburata, si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea
aceste. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa, caci pupaza era
ceasornicul satului. Insa mama, sarmana, nu stia de asta nici cu spatele.
" Ce spui, cumnata#! Da5 ca l-as ucide in bataie, cand as afla ca el a
prins pupaza, s-o chinuiasca. De-amu bine ca mi-ai spus, las5 pe mine, ca ti-l
iau eu la depanat!
" ici nu te mai indoi despre asta, cumnata Smaranda, zise matusa,
caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata# $i-au
spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o gatul imi pun la mijloc! *u, fiind
ascuns in camara, cum aud unele ca aceste, iute ma sui in pod, umflu

145
pupaza de unde era, sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a
dreptul in targul vitelor, s-o vand, caci era tocmai lunea, intr-o zi de targ.
Si cum ajung in iarmaroc, incep a ma purta tantos printre oameni, de
colo pana colo, cu pupaza-n mana, ca doar si eu eram oleaca de fecior de
negustor. 'n mosneag nebun, c-o vitica de funie, n-are ce lucra#
" De vanzare-ti e gainusa ceea... mai baiate#
" De vanzare, mosule!
" Si cat cei pe dansa#
" Cat crezi dumneata ca face!
" Ia ad-o-ncoace la mosul, s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana,
javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la
picior, apoi mi-o arunca-n sus, zicand+
BIaca pozna, c-am scapat-o!= %upaza, zbrr! pe-o dugheana si, dupa ce

se mai odihneste putin, isi ia apoi drumul in zbor spre umulesti si ma lasa
mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitandu-ma dupa dansa!... *u atunci,
hat! de sumanul mosneagului, sa-mi plateasca pasarea...

" Ce gandesti dumneata, mosule# (e joci cu marfa omului# Daca nu ti-

a fost de cumparat, la ce i-ai dat drumul# Ca nu scapi nici cu junca asta de
mine! Inteles-ai# u-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii
mosneagului, si faceam un taraboi, de se stransese lumea ca la comedie
imprejurul nostru da, iarmaroc nu era#!
-Dar stii ca esti amarnic la viata, mai baiate#! zise mosneagul de la o
vreme, razand. In ce te bizui de te indarjesti asa, nepoate# Dec! nu cumva ai
pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc# %esemne te mananca spinarea,
cum vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba s-un topor iti fac,
daca ma crezi, de-i zice aman, puiule! cand ii scapa de mana mea!
" Da pace baiatului, mosule, zise un humulestean de-ai nostri, ca-i
feciorul lui Stefan a %etrei, gospodar de la noi din sat, si ti-i gasi beleaua cu
dansul pentru asta.

146
 " e, he! sa fie sanatos dumnealui, om bun d-apoi chitesti dumneata
ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a %etrei# zise mosneagul chiar mai
dinioarea l-am vazut umbland prin targ, cu cotul subsuoara, dupa cumparat
sumani, cum ii e negustoria, si trebuie sa fie pe-aici undeva, ori in vro
dugheana, la baut adalmasul. &poi bine ca stiu a cui esti, mai tica! ian stai
oleaca, sa te duc eu la tata-tau si sa vad, el te-a trimis cu pupazi de vanzare,
sa spurci iarmarocul#
(oate ca toatele, dar cand am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat
gura. &poi incet-incet m-am furisat printre oameni, si unde-am croit-o la fuga
spre umulesti, uitandu-ma inapoi sa vad, nu ma ajunge mosneagul# Caci
imi era acum a scapare de dansul, drept sa va spun. 2orba ceea+ B/asa-l,
mai! /-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum!=
(ocmai asa patisem si eu ba eram inca bucuros ca am scapat numai

cu-atata. )ine-ar fi s-o pot scoate la capat, macar asa, cu mama si cu matusa
$ariuca, gandeam eu, batandu-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de frica si de
osteneala.
Si cand ajung acasa, aflu ca tata si mama erau dusi in targ si fratii imi
spun, cu spaima, ca-i pozna mare cu matusa lui mos &ndrei+ a sculat mai tot
satul in picioare din pricina pupezei din tei zice ca i-am fi luat-o noi, si pe
mama a pus-o in mare suparare cu asta. Stii ca si matusa $ariuca e una din
cele care scoate mahmurul din om nu-i o femeie de inteles, ca matusa
&nghilita lui mos Chiriac, s-a mantuit vorba. Si cum imi spuneau ei ingrijiti,
numai ce si auzim cantand in tei+
" %u-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu
mirare+
" I-auzi, badita! Doamne, cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe
sfanta dreptate!
" $ai asa, surioara!... Dar in gandul meu+ Cand ati sti voi cate a
patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plange de mila!
4ahei insa ne lasase vorbind si se ca5 mai dusese in targ, dupa mama, sa-i
spuna bucurie despre pupaza... Si a doua zi, marti, taman in ziua de lasatul
147
secului de postul San %etrului, facand mama un cuptor zdravan de alivenci si
placinte cu poalele-n brau, si parpalind niste pui tineri la frigare, si apoi
tavalindu-i prin unt, pe la pranzul cel mic, cheama pe matusa $ariuca lui
mos &ndrei la noi si-i zice cu draga inima+
" Doamne, cumnatica-hai, cum se pot invrajbi oamenii din nimica
toata, luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim, soro, mai bine sa mancam
ceva din ce-a da Dumnezeu, sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea
gospodarilor nostri si+ Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune vrajba
dintre noi sa piara, si neghina din ogoare! Caci, dac-ai sta sa faci voie rea de
toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci campii!
" &sa, cumnata draga, zise matusa $ariuca, strangand cu nedumerire
din umere, cand se punea la masa. 2azut-ai dumneata # Sa mai pui alta data
temei pe vorbele oamenilor! &poi incepem cu totii a manca. Si altii ca altii,

dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale, sa-mi fie pe toata ziua.

!te&arul din 'orzesti

de icolae Gane

& fost odata un timp, pe cand $olna si %rutul nu faceau hotar intre trei
tari surori, pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga,
indemanatica, locuita de-un popor ager si drept pamantean. De pe atunci,
deci, si pana-n zilele noastre, ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de
copii se incinsese odinioara pe sesul (rotusului, nu departe de satul )orzesti,
sub un soare frumos de primavara. In doua taberi era despartita ceata
copiilor+ una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie, un
copilandru cu plete negre si cu ochii de mure, iute si neastamparat ca
(rotusul ce se pravale de la munti cealalta era tabara moldovenilor sub

148
comanda lui Stefan, un copilandru cu plete blonde, cu ochii albastri,
ganditori, si cu inima cutezatoare. Cel dintai era fiu de taran, cel de al doilea
fiu de domn.
*i insa se jucau la un loc pe iarba verde, in racoarea aerului, sub
stapanirea dreapta a soarelui de primavara.
Si ambele taberi, inarmate pana-n dinti cu pusti de soc, cu sabii de
sindila, cu suliti de trestii, se bateau amarnic intre ele, de clocoteau vaile
(rotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. Iar comandantii, calari pe
fugari aprigi de nuiele, alergau cand la aripa dreapta, cand la aripa stanga a
ostirilor insirate, si-si imbarbatau soldatii la lupta.
& tinut cat a tinut batalia nehotarat a, dar, in sfarsit, copilul cel cu ochi
albastri ganditori, care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau,
invinse pe tatari, prinse pe hanul lor, pe neastamparatul Gheorghie, si-l lega

de-un stejar batran, martur de cea intai izbanda a viitorului domn.

&poi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul
stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc, unii pentru vreo minge
furata, altii pentru vreo cetate de hartie daramata, tot fapte rale ce nu
puteau fi iertate iar bietul han, cu ochii plecati in jos, isi astepta osanda,
abia stapanindu-se de ras.

In sfarsit, Stefan, dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale, zise

cu sprancenele incretite+
" %orunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus, ca
sa fie de pilda si altor neamuri!
&poi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe
creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor
invingatori. @oc nebunatic, copilaresc, la care soarele, in maretia lui, se uita
zambind, el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca!
Dar, o Doamne, ce se aude#... Ce clocot aduc apele (rotusului de sus
in jos#... 'n vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han

149
tataresc, si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat
stancile cele mari de la obarsiile (rotusului.
Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul
ce se apropia, in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la
cei ce-s spanzurati aievea, deodata se vazu o ceata nenumarata de
adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci... vai!...
toti copiii, cuprinsi de groaza, apucara la fuga care-ncotro, uitand pe micul
Gheorghie, care atarnat de creanga stejarului, zambea inca in nevinovatia
lui, nestiutor de urgia ce-l ameninta. Da! el zambea inca... dar atotvazator ul
soare inceta de a zambi, caci in acel moment o suta de sageti, o suta de
suliti se infipsera in trupul lui. Ceriul se posomori, frunzele si crengile
copacului, patate de sange copilaresc, se clatinara infiorate.
(reizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare, si micul Stefan,

schimband sabia de lemn pe palosul de otel, se urca de pe treapta pe

treapta pe scara lumii, pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii
$oldovei, inscaunat si miruit de mitropolitul (eoctist.
&stfel, facandu-se insusi tiitor peste toata tara, incepu viata grea si
anevoioasa, tot in razboaie si osteneli, caci tara, fiind bogata, larga si
indemanatica, destepta setea tuturor vecinilor. Dar cu cat nevoile veneau
mai grele peste dansul, cu atat inimosia lui crestea si a voit Dumnezeu ca el
sa mearga din biruinta in biruinta, si numele lui sa se mareasca tot mai mult,
incat sa razbata peste hotarele $oldovei, departe in lumea apuseana si sa
razbata prin patura veacurilor pana la noi.
Iar el, domn drept credincios si pamantean, de fiecare biruinta inalta
cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de
bunatatea lui Dumnezeu. $ulti ani domni Stefan-voda cel $are in care timp
aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei,
pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. Dar tot nu era
linistit. 'n gand indaratnic il urmarea din copilarie, gandul micului
Gheorghie, ucis de tatari si oriunde s-ar fi dus, orice-ar fi facut, chipul cel
oaches si dragalas i se infatisa necontenit, cerandu-i parca razbunare.
150
 Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste
tatarasca a navalit in tara peste apa istrului, pustiind pamantul, rapind
cardurile de vite, dand foc satelor si girezilor de pane, robind femeile si
copiii.
Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul /ipinti. ! de asta
data, nu mai era ca acum treizeci de ani, pe sesul (rotusului, la stejarul din
)orzesti era o adevarata batalie cu tatarii. Stefan cel blond cu ochii albastri
ganditori, calarea, nu ca atunci pe o nuia de alun, ci un cal aprig de soi
moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie, varandu-se
unde primejdia era mai mare.
Si-n loc de sabii de lemn, se-ncrucisau acum sabii de fier, si-n loc de
pusti de soc, detunau tunuri de schija, incat se-nnegrea vazduhul de fum, de
uneori nu se mai vedea om cu om. %ana-n ceri se inalta rasunetul restristei

de pe pamant iar tatarimea, cuprinsa din doua parti, se macina si se mistuia

ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. 3os era soarele sus
ca in timp de grea cumpana, ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. Dar
sufletul bataliei, acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui
Stefan, care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare, dand inima
ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura.
Si, in adevar, sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor, caci n-
apucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si
robita, prinzandu-se pe insusi seful lor, fiul hanului tataresc de peste 2olga.
Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei
*vdochia, sora tarului Simeon.
&poi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste
2olga despre nimicirea ostirii sale la /ipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu
odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie, iar Stefan raspunse solilor
ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-mari i ostirilor lui, care au
a fi adunati si intrebati pe malul (rotusului la satul )orzestii.

151
 *ra o zi frumoasa, o adevarata zi de primavara, ziua in care Stefan isi
aduna hatmanii si capitanii pe malul (rotusului sub batranul stejar unde
micul Gheorghie fusese ucis de tatari.
(rist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de
ani trecuti peste crestetul lui, cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a
insangerat. De altfel, nimic nu era schimbat acelas camp verde inflorit,
aceleasi ape iuti si neastamparate ale (rotusului, care curg fara repaos pe
asternutul lor de prund, acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat
odinioara jocul cel nebunatic de copii.
De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar, fiul hanului $engli
Gherei de peste 2olga, si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui
Stefan+ hatmanul &rbore, hatmanul Sendrea, aprodul %urice, logofatul (autu,
vornicul )oldur si alti multi osteni si oameni de frunte iar in mijlocul lor,

drept in fata tatarului, sta insusi Stefan, copilandrul de odinioara peste capul
caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul, insa
din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic, cu ramuri intinse
de la munti si pana la mare, la umbra carora se adapostea un popor intreg
de plugari si de osteni. Iar mai la o parte stateau solii lui $engli Gherei cu
darurile de peste 2olga.
" 2oi, hatmani si capitani! zise Stefan, incretind din sprincene v-am
adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc, si sa
hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. Sunt acum treizeci de
ani, eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din
)orzesti, cand deodata navali fara veste asupra noastra $engli Gherei, hanul
tatarilor de peste 2olga, cu o urdie nenumarata, si ucise fara mila pe
nevinovatul Gheorghie. Iata ca acum, cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu,
fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre, dupa ce si el ne-a calcat
tara fara dreptate, a ars multime de holde si sate, a ucis multime de femei si
de copii. %arintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui. /as
la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine!

152
 &tunci toate fruntile se posomorara, toti ochii se pironira asupra
tatarului, care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra
moldovenilor facandu-i cani iar batranul hatman &rbore zise urmatoarele+
" $aria-ta!... -am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne
batjocoreste, caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc, si sangele
unuia mai mult n-ar spori intru nimic roada pamantului nostru. Dar acest
unul este fiul hanului tataresc, si maria-ta, care te lupti de atatia ani pentru
intemerea neamului nostru, esti dator sa faci dintr-insul pilda, ca sa mearga
vestea peste cele patru hotare ale tarii, cum ca oricine samana moarte pe
pamantul nostru, moarte culege!
&tunci toti intr-un glas strigara+ /a moarte, la moarte!... Iar Stefan,
intorcandu-se catra solii lui $engli Gherei, le zise+
" Duceti-va cu daruri, cu tot la stapanul vostru si spuneti-i+ ca atat de

mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat, incat el
nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. Iar daca vrea sa-l intalneasca
in locul unde s-a dus, atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele!
&poi, dupa ordinul lui, fiul vestitului han tataresc $engli Gherei de
peste 2olga, stapanul Crimeei si al 'crainei, spaima polonilor si a
moscovitilor, fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de
aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie, cand fu
strapuns de sagetile tataresti s-atunci surlele, trambitele si darabanele ii
facura cinstea cea de pe urma, si o salva puternica de sinete, imprastiind
vestea mortii lui, facura sa salte apele (rotusului.
Iar Stefan, judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea,
deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate, a poruncit sa i se
dea foc, si-n locu-i a zidit, in amintirea tovarasului sau din copilarie, o
biserica cu hramul Sfantului Gheorghie.
De atunci si pana azi multe s-au intamplat, caci patru sute de ani
trecut-au peste tara, intovarasiti de voi si nevoi, dar inca si astazi, cand merg
calatorii sa viziteze biserica cea neagra din )orzesti, simt o tainica strangere
de inima, aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara
153
piciorul lui Stefan, care a fost sufletul de viata, cheagul neamului romanesc,
si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui
umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit
proteguitor.

Iepurele si ariciul
de 1ratii Grimm

Intr-o zi frumoasa de toamna, se intalni iepurele si ariciul. De cum vazu

iepurele, ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata.
Iepurele ingamfat, se uita de sus la arici si-l intreba+
- (u ce alergi de zor asa de dimineata#
- $a plimb E raspunse politicos ariciul.
- (e plimbi# E zise razand iepurele. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi
picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea.
Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. u ajunge ca s-a nascut cu
picioare strambe, dar iepurele mai si glumeste pe seama lui.
- Stii ceva E spuse ariciul E hai sa ne luam la intrecere! %un pariu ca te
intrec, daca alergam!
- *sti tare glumet E spuse iepurele. Cum vrei sa ma intreci cand ai

picioarele asa strambe# Dar fie, daca asta vrei. %e ce punem pariu#
- %e un ban de aur si o sticla de tuica E zise ariciul.
Iepurele se uita batos la arici, iti rasuci mustata. Dupa care intinse laba
catre arici si spuse+
- )ine, fie, sa ne intrecem!
- *i, pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva, sa ma iau la
intrecere cu stomacul gol. $ai intai merg acasa sa mananc ceva, si ne
intalnim peste jumatate de ora.
Iepurele nu spuse nimic, asa ca, ariciul o lua spre casa.

154
 De cum ajunse acasa, striga+
- 1emeie, unde esti# 2ino degraba, mergem impreuna pe camp!
- /a ce treaba# E intreba femeia arici.
- &m pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga!
- 2ai de capul tau, nenorocitule, cum sa-l intreci tu pe iepure# (i-ai
pierdut mintile
- /asa asta pe seama mea. ai, fuguta, vino cu mine.
Cum mergeau ei pe camp, ariciul asa grai+
- 2ezi aratura asta#
-  vad E zise nevasta ariciului.
- &colo vom alerga cu iepurele. *u alerg intr-o brazda, iepurele alearga
in cealalta brazda. (u n-ai alta treaba, decat sa stai aici, la capatul brazdei,
iar cand iepurele ajunge aici, tu sa zici+ *u am ajuns deja!

1emeia dadu din cap ca a inteles, si porni spre capatul araturii.

&junse si iepurele+
- Incepem#
- Incepem! zise ariciul.
Iepurele numara+
- 'nu, doi, trei si!
Iepurele porni in goana, ariciul abia iti ridica picioarele. Dupa cativa
pasi, se piti in brazda si nici nu mai misca.

Iepurele ajunse la capatul brazdei, dar femeia arici ridica, capul din
brazda si spuse+ *u am ajuns deja. Iepurele ramase mut de uimire, nu-i
venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. ici nu banuia ca ariciul il
pacali, stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic.
- u-mi vine sa cred E zise iepurele. Sa alergam inca o data!
Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii.
&colo insa il astepta ariciul. Cand ajunse, ariciul il intampina din nou.
- Inca o data! - striga iepurele, si o lua iar la goana.
- Din partea mea, putem alerga de cate ori vrei E spuse ariciul.
155
 Iepurele alerga cat il tineau picioarele, de vreo saptezeci de ori, dar de
fiecare data ariciul era acolo inaintea lui. Cand a simtit ca nu-l mai tin
picioarele, se dadu batut. u intelegea cum e posibil, dar asta e. Ii dadu
ariciului banul de aur si sticla cu tuica, dupa care se prabusi la marginea
araturii.
&riciul lua ce castigase, merse la capatul araturii isi lua femeia, dupa
care mersera linistiti acasa. )aura cate un pahar de tuica, si traira linistiti,
dar dupa aceasta intamplare, nici un iepure nu mai face glume pe seama
picioarelor scurte ale aricilor.

Cufarul zburator
de ans Christian &ndersen

*ra odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu

bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata,
dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para,
lua inapoi un galben, fiindca eraCufarul zburator priceput dar intr-o buna zi a
murit.
1ecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a
inceput sa duca o viata de petreceri facea zmee din banii de hartie si arunca

in apa galbeni in loc de pietre.

Cu asemenea indeletni ciri, paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai
ramas decat patru banuti de arama, iar haine nu mai avea decat un halat
vechi si o pereche de papuci. %riete nii acuma nici nu mai voiau sa stie de el,
pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. umai unul
din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica+
01a-ti bagajul!<.
Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar.
&cuma, sa vedeti, cufarul acesta era tare ciudat.

156
 Cum il incuiai, putea sa zboare. &sa a facut si feciorul de negustorl-a
incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn, deasupra norilor, tot mai
departe si mai departe. Cand fundul cufarului scartaia, feciorul negustor ului
se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita
si asta nu-i prea placea. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor.
& ascuns cufarul intr- o padure si a intrat in oras. u s-a uitat nimeni la
dansul. 1iindca turcii umblau ca si el, cu halat si cu papuci. Cum mergea el
asa, a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.
- &sculta, doica turceasca E a intrebat-o el E ce palat e acela de colo, cu
ferestre asa de inalte#
- &colo sta fata sultanului E a raspuns femeia. S-a prorocit ca are sa fie
foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de
vorba cu ea, decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana.

-)ine, multumesc! E a spus feciorul de negustor s-a dus in padure, s-a

bagat in cufar, a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la
printesa pe fereastra.
%rintesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de
negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. *a s-a trezit si s-a speriat, dar el i-a
spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost
foarte magulita.
%e urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate, i-
a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste
zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi
frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si
dragalasi.
1rumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea
indata a spus da!
- Sa vii sambata seara E a zis ea sambata seara, sultanul si sultana vin
la mine la ceai. &u sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul
turcilor cauta numai si invata bine o poveste frumoasa, pentru ca tatei si

157
mamei le plac foarte mult povestile mama vrea sa auda povesti cu talc si
cuviincioase, iar tata vrea sa fie vesele.
- )ine, n-am sa aduc alte daruri decat o poveste E a spus el si a plecat,
dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si
de asta avea el nevoie.
Si-a luat zborul, si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure
si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste pana sambata trebuia sa fie
gata si nu era chiar asa de usor.
Sambata seara povestea era gata. Sultanul, sultana si toata curtea
erau la ceai la printesa.(oti l-au intampinat cu prietenie.
Cufarul zburator- u vrei sa ne spui o poveste# E a spus sultana dar
una care sa fie cu talc.
- Dar sa fie si cu haz E a zis sultanul.

- Da, da! E a raspuns el. &scultati+ era odata un manunchi de chibrituri

si chibriturile acestea erau foarte mandre de srcinea lor. Se faleau fiindca se
trageau dintr-un brad batran si inalt, din care fiecare din ele era o aschie.
Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o, tigaie tot
veche de fier. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii+
0Cand eram noi in copac, stateam intr-o creanga verde. Dimineata si
seara beam ceai de diamant, adica roua, toata ziua ne imbaiam in soare,
cand era soare, si pasarile ne spuneau povesti. 2edeam ca suntem bogate
prin faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati
si iarna erau goi, pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in
verde si vara, si iarna. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne
siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile. (runchiul
familiei a ajuns catarg pe o corabie mare, care daca voia putea sa faca si
inconjurul lumii, ramurile celelalte s-au dus care incotro, iar noi avem acuma
menirea sa aprindem oamenilor luminade aceea noi, obraze subtiri, am
ajuns sa stam la bucatarie.<
0Soarta mea s-a desfasurat altfel E a spus tigaia de fier langa care
sedeau chibriturile. De la inceput, de cand am venit pe lume, am fost de o
158
multime de ori curatita si incalzita eu fac treaba cu temei si sunt la loc de
cinste aici in casa.
Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu, curata si
frecata, si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. &fara de caldarea
de apa, care se duce cateodata in curte si se intoarce, toti cati suntem aici
stam mereu in casa.
umai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea
multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.
Deunazi, o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea
cosnita, ca a cazut de la locul ei si s-a spart era o femeie asezata si cu pareri
sanatoase, asta pot sa v-o spun.<
0$ai taci acuma, ca ai vorbit destul< E i-a taiat vorba scaparatoarea si a
izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile.

0$ai bine sa ne veselim oleaca.0 0Da, haide sa vedem care dintre noi e
de neam mai bun<E au spus chibriturile.
0)a nu, mie nu-mi place sa vorbesc de mine E a zis oala de lut. ai mai
bine sa povestim cate o intamplare. 'ite,incep eu. &m sa spun ceva care s-a
intamplat oricui asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si
are sa se bucure. $i-am petrecut tineretea pe marginea marii, intr-o familie
linistita...0
0Incepe foarte frumos E au spus farfuriile. Cu siguranta ca povestea are
sa ne placa.0Cufarul zburator
0In casa aceea, mobilele erau sterse de praf, dusumelele maturate si
spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate.0
0Ce frumos povestesti E spuse matura. Se vede imediat ca povesteste
o femeie, e ceva delicat si fin...00Da, da, se vede asta!0 E a spus caldarea de
apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind.
ala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de
frumos ca si la inceput.

159
 1arfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de
patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala, fiindca stia ca asta
are sa-i necajeasca pe ceilalti.
0Daca o incununez, maine ma incununeaza si ea pe mine0 E s-a gandit
matura.
0$ie mi-a venit pofta sa dansez.0 E a spus vatraiul si a inceput sa
danseze. Doamne, iarta-ma, cum mai ridica piciorul in sus!  perna veche
care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut.
0*i, ma incununati si pe mine#0 E a intrebat vatraiul. Si l-au incununat
si pe el.
0eam prost!0 - si-au spus in gand chibriturile.
&cuma samovarul trebuia sa cante, dar a spus ca-i racit si nu poate
daca nu fierbe. Dar asta era numai sclifoseala. u voia sa cante decat pe

masa din sufragerie. %e marginea ferestrei era o pana de scris, veche, cu

care scria scrisori bucatareasa. -avea nimic deosebit, doar atata ca fusese
bagata prea tare in cerneala, dar era mandra de asta.
0Daca samovarul nu vrea sa cante E spuse ea E n-are decat sa nu
cante. &fara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. *
drept ca n-a invatat nicaieri, dar putem sa trecem asta cu vederea.0
0*u cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta E a zis ceainicul de tabla
:canta si el si era var bun cu samovarul; -cred ca nu-i bine sa ascultam cum
canta o pasare straina. Ce fel de patriotism e asta# Sa spuna cosnita daca
am sau n-am dreptate!0 0Sunt foarte suparata E zise cosnita E sunt cum nu
se poate de suparata pe voi toti. &sa intelegeti voi sa va petreceti seara# -
ar fi mai intelept lucru sa facem putina ordine# Sa stea fiecare la locul lui si
eu am sa va arat ce sa faceti. &veti sa vedeti ce frumos are sa fie!<
0Sa facem cat mai multa zarva!< E au spus cu totii.
In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai
miscat. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila.
1iecare se gandea+ 0ei, dac-as fi vrut, sa vezi ce petrecere ar fi fost!0

160
 )ucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cum s-au mai aprins
toate si cum au mai ars! Si se gandeau+ 0&cuma poate oricine sa vada ca noi
suntem mai de pret decat toate celelalte. 'ite cum stralucim si ce lumina
dam!< Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele.
- 1rumoasa poveste E a spus sultana. %arca as fi fost si eu in bucatarie
cu chibriturile. Da, acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. - Da, da! E a
spus sultanul E luni te-nsori cu fiica noastra.
Il tutuiau acum, fiindca curand avea sa faca parte din familie.
Cu o zi inainte de nunta, seara, a fost iluminatie in tot orasul. S-au
impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era
minunat de frumos.
0(rebuie sa fac si eu ceva0 E s-a gandit feciorul de negustor si a
cumparat rachete, pocnitori si artificii, le-a pus cu el in cufar si si-a luat

zborul.
*ra o zarva cumplita! (oti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii
pana peste cap asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai
vazusera niciodata. &cuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc
avea s-o ia pe fata sultanului.
1eciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a
spus el+ 0ai sa ma duc prin oras, sa vad ce spune lumea<. u-iCufarul
zburator de mirare deloc ca era curios sa afle.
Cate si mai cate nu spuneau oamenii! 1iecare vazuse in felul lui, dar
tuturor li se paruse frumos ce vazusera.
- &m vazut pe dumnezeul turcilor E zicea unul E ochii ii straluceau ca
niste stele si barba lui e ca o spuma.
- 4bura imbracat cu o mantie de foc E zicea altul. Si pe pulpanele
mantiei sedeau ingeri.
$inunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta.
1eciorul de negustor s-a dus iar in padure, ca sa se bage in cufar, dar
cand a ajuns in padure, ia cufarul de unde nu-i!

161
 Cufarul arsese tot. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese
din el decat scrum. &cum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu
se mai putea duce la fata sultanului.
*a l-a asteptat pe acoperis toata ziua. /-o mai fi asteptand si acuma,
dar el cutreiera lumea si spune povesti povestile lui insa nu mai sunt asa de
frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul
turcilor.

!cufita rosie
de 1ratii Grimm

Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. $ama si
bunica o iubeau foarte mult. )unica ii facuse o scufita rosie, care ii venea de
minune, si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita 3osie. Intr-o buna zi,
mama facu placinte si ii spuse fiicei sale+
- Du-te de vezi cum se simte bunicuta, stii ca e bolnava. Ia o placinta si
ulcica asta cu unt pentru ea. Scufita 3osie pleca de indata la bunicuta ei care
locuia in alt sat.
In padure il intalni pe /up care vru sa o inghita, dar nu indrazni, pentru
ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. /upul o intreba unde se duce.
Si biata copila, care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup, ii spuse+

- $a duc s-o vad pe bunica. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise

de mama.
- /ocuieste departe# o intreba /upul.
- 2ai, da! spuse Scufita 3osie. /ocuieste acolo , hat departe, dincolo de
moara, in prima casa din sat.
- *i bine! spuse /upul, as vrea sa merg si eu sa o vad. *u o s-o iau pe
aici, tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul.
/upul o lua la fuga cat il tineau picioarele, pe drumul cel mai scurt, si
fetita pleca pe calea cea mai lunga. Sufita 3osie se veselea, alerga dupa

162
fluturi, facea buchete din florile intalnite in cale. /upul sosi la casa bunicii
primul, si batu la usa+ cioc, cioc!
- Cine-i acolo# intreaba batranica.
- *u sunt, copila ta, Scufita 3osie, spuse /upul indulcindu-si glasul. Iti
aduc o placinta si o ulcica plina cu unt, pe care ti le-a trimis mama!
)unica cea buna, care era in pat, ii striga+- (rage zavorul, manerul va
ceda!
/upul trase ivarul si usa se deschise.
*l se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi, pentru
ca nu mai mancase de trei zile. &poi inchise usa si se culca in patul bunicii. 
astepta pe micuta Sufita 3osie, care dupa catva timp batu la usa+ cioc, cioc!
- Cine-i acolo#
Scufita 3osie auzind vocea groasa a /upului, se sperie mai intai, apoi

se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse

- *u sunt, nepotica ta, Sufita 3osie. (i-am adus o placinta si o ulcica cu
unt pe care ti le-a trimis mama.
/upul ii striga+
- (rage zavorul, manerul va ceda!
Scufita 3osie trase ivarul si usa se deschise.
/upul o vazu intrand si, ascunzandu-se in pat sub patura,ii spuse+
- %une placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.
Scufita 3osie se dezbraca si se culca in pat, spunand+
- 2ai, bunico, da> de ce ai bratele asa de mari#
- Ca sa te imbratisez mai, bine fata mea!
- 2ai, bunico, da> de ce ai picioarele asa de lungi#
- Ca sa alerg mai bine, copila mea!
- 2ai, bunico, da> de ce ai urechile asa de lungi#
- Ca sa te aud mai bine, copila mea!
- 2ai, bunico, da> de ce ai ochii asa de mari#
- Ca sa te vad mai bine, copila mea!
- 2ai, bunico, da> de ce ai dintii asa de mari#
163
 - Ca sa te inghit!
Si zicand acestea, /upul cel rau se repezi la Scufita 3osie si o inghiti.
Dupa ce-si potoli foamea, se culca din nou in pat si adormi. Se intampla ca
tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. &uzind sforaitul /upului isi
spuse in sinea lui+ 0vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava0. Intra in
casa si deodata il vazu pe /up. &, a! Iata-te, talhar batran! De cand te caut!
2anatorul vru sa traga cu pusca, dar ii trecu prin minte ca /upul a mancat-o
pe bunica. (rebuia sa o salveze. *l lua o foarfeca, sa spintece burdihanul
domnului /up. (aie cu foarfeca si dadu de Scufita 3osie, si, cand mai facu
vreo doua taieturi, fetita sari afara strigand+
- 2ai, ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta /upului!
)unica iesi la randul ei, dar abia mai rasufla. Scufita 3osie se duse sa
caute niste pietroaie si le puse in burta /upului. Cand acesta se trezi si vazu

oameni, vru sa sara din pat, dar se prabusi la pamant si dadu ortu5 popii. Cei
trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie+ vanatorul lua blana /upului si
se indrepta spre casa bunicuta, careia ii era foame, manca placinta si untul
din ulcica iar Scufi ta 3osie se gandi in sinea ei+ 0De-acum inaint e n-o sa ma
mai abat din drum in padure, am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele
mamei0.

(atusca cea urata

ans Christian &ndersen

Ce frumos era la tara! *ra in mijlocul verii graul isi legana spicele-i
galbene, ovazul era inca verde, si prin livezi fanul era asezat in capite

164
mirositoare barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii, vorbind in
limba egipteana, limba pe care o invatase de la mama ei. in jurul campiilor si
livezilor se ridicau paduri mari, inlauntrul carora erau lacuri adanci.
Da, cu adevarat, era nespus de frumes la tara! 3azele soarelui se
revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci foi mari de
lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei si erau asa de late, meat copiii
se puteau ascunde sub ele acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul
unei paduri. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata, si isi clocea
ouale era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. imeni nu venea pe la ea sa-i
faca vizita, pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul
santurilor, decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa.
In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul se auzea+ 0piu! piu!0
sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace.

0$ac! $ac!0 zisera ei mai pe urma, facand o galagie de-ti lua auzul.
Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi, si mama ii lasa in voia
lor, caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.
- Ce mare e lumea! zisera puisorii, cum iesira din ou.
- 2oi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici# zise mama. ! u,
hotarele ei se intind mult mai departe, dincolo de cealalta parte a gradinii,
pana in livada preotului insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. Sunteti toti
aici# adauga ea ridicandu-se. &ti iesit toti# u, nu-i am inca pe toti, oul cel
mai mare nici nu s-a clintit, sta neciocnit Doamne! Ca mult mai tine. Spun
drept, m-am saturat.
Si se aseza iar sa cloceasca, dar cu un aer foarte plictisit.
- *i bine, cum merge# intreba o rata batrana, care venise sa-i faca o
vizita.
- $ai am numai un ou, si nu stiu ce sa ma mai fac, ca uite nu iese
puiul. Ia priveste putin pe cei scosi, nu gasesti ca sunt cei mai draguti
bobocei care s-au vazut vreodata# Seamana toti leit cu tatal lor, si el nici
macar nu vine sa ma vada.

165
 - &rata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca, zise rata cea batrana...
&, sa stii de la mine, asta-i un ou de curca. Si eu am fost o data pacalita ca si
d-ta, si am avut mare grija, si mult necaz am mai tras cu puiul, ca toate
jiganiile astea se tem grozav de apa. u puteam deloc sa-l fac sa intre in
apa. Degeaba voiam eu sa-l invat, si bleotocaream si ma rasteam la el, toate
erau in zadar! /asa-ma sa ma mai uit o data la ou da, asa e, e un ou de
curca. Da-l incolo, si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.
- )a nu tot am pierdut eu atata vreme, am sa mai stau o zi-doua,
raspunse rata. - Cum vei vrea, zise batrana, si pleca. In sfarsit ciocni si oul
cel mare. %iu! %iu! facu puiul, si iesi din ou. Ce mare si ce urat era!
3ata il privi lung si zise+
- Ce fel de boboc, asa mare! u seamana cu nimeni de-ai nostri. are
sa fie intradevar pui  de curca! &sta-i usor de vazut+ am sa-l duc la apa,

chiar de-ar trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. & doua zi era o vreme de toata
frumusetea soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan mama ratustilor, se
duse cu toata fainilia la sant hustiuliuc, si sari in apa.
- 0$ac-mac0, zise ea pe urma, si puisorii se scufundara si ei unul dupa
altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Dar indata iesira la
suprafata apei si incepura a inota repede, repede. %iciorusele lor umblau ca
niste lopetele, si toti se bucurau de apa, chiar si bobocul cel mare cenusiu si
urat.
- u, asta nu-i pui de curca, zise mama. Ce bine stie sa se slujeasca de
picioarele lui, si ce drept se tine! * in adevar tot copilul meu, si... nu-i asa de
urat, cand te uiti mai de aproape la el.
- $ac-mac! 2eniti cu mine, sa va faceti intrarea in lume, hai sa va
prezint la curtea ratelor. umai luati seama sa nu va departati de mine, sa
nu va calce cineva, si sa va paziti bine de pisica.
Intrara cu totii in curtea ratelor. Ce galagie era acolo! Doua familii se
certau pe un cap de tipar, si la urma il lua pisica.
- 2edeti cum se petrec lucrurile in lume, zise rata, ascutindu-si ciocul
pe iarba, caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. &cum, miscati picioarele,
166
urma ea tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. *ste
cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. * de rasa spaniola, de aceea e
asa de mare, si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei asta-i
ceva foarte frumos, si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. &sta
inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda, si ea trebuie sa fie bagata in
seama nu numai de dobitoace, dar chiar si de oameni. aide, tineti-va bine
nu, nu asa, nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate+ o raja bine crescuta
isi departeaza picioarele cu grija uitati-va la mine cum tin eu labele in afara.
%lecati capul si ziceji+ $ac! $ac!
*i ascultara, si celelalte rate din jurul lor ii priveau, si ziceau tare+
- Ia uita-te aici mai vin altii acum, parca n-am fi noi destule aici. %fi!
Dar ce boboc e acela# u, nu-l primim intre noi, Doamne fereste!
Si deodata o rata mai mare zbura langa el, s-arunca asupra lui si-l

musca de gat.
- /asa-l in pace, striga mama, nu face rau nimanui.
- Se poate, dar e asa de mare si de pocit, zise rata care incepuse
galceava, ca are nevoie sa fie putin mustruluit.
- 1rumosi copii mai are mama, zise rata cu panglica rosie. (oti sunt
draguti afara de acela n-a iesit bine as vrea sa ti-l mai cioplesti putin.
- &sta nu-i cu putinta, raspunse mama lui. &devarat ca nu-i frumos dar
are o fire asa de buna, si inoata de minune as indrazni chiar sa spun ca
inoata mai bine decat toti ceilalti. Cred c-o sa creasca frumos, si cu vremea
s-o mai potrivi el. & stat prea mult in ou, din pricina asta nu-i asa de bine
facut.

%e cand vorbea asa, il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul.

- Si apoi, la urma urmei e un ratoi, si nu-i pasa asa mult de frumusete.
Cred c-o sa fie voinic, si o sa-si faca el drumul in lume.
- Dar ceilalti sunt foarte draguti, adauga batrana acum copii, fiti ca la
voi acasa, si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti.
Si pornira sa se joace, ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa.
167
 Dar bietul boboc, cel iesit mai in urma din ou, din pricina urateniei lui,
se vazu muscat, lovit, batjocorit, nu numai de rate, dar si de puii de gaina.
- %rea e mare, ziceau toti si curcanul, care venise pe lume cu pinteni la
picioare si se credea imparat, se umfla, ca o corabie cand isi intinde panzele,
si merse tinta spre el, infuriat grozav, ca i se inrosise tot capul. )ietul boboc
nu mai stia ce sa faca+ sa se opreasca, sau sa mearga inainte se simtea
destul de mahnit ca era asa de urat, si ca era rasul si batjocura tuturor
ratelor din curte.
&sa s-a petrecut in ziua dintai, si lucrurile mersera din ce in ce mai rau.
)ietul boboc fu izgonit de pretutindeni surorile lui chiar erau foarte
rautacioase cu el, si mereu ii spuneau+
0- )ine ar fi sa te ia pisica, uricioasa dihanie ce esti!0 %ana si mama lui
li spunea uneori+

0- &s vrea sa fii departe de aici0. 3atele il muscau, puii de gaina il

bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul.
&tunci o porni el si iesi afara din curte. %asarelele de prin tufisuri
vazandu-l zburara speriate-. 0Si toate astea pentru ca sunt urat0, se gandi
bobocul inchise ochii si merse mai departe. &junse la un iaz mare, unde
traiau ratele salbatice. Se culca acolo in noaptea aceea, ca era tare amarat si
cadea de osteneala. & doua zi, cand se trezira ratele salbatice, dadura cu
ochii de tovarasul lor cel nou.
- Ce-i asta# se intrebau ele bobocul se intoarse in toate partile si
saluta cat putu mai frumos.
- (e poti fali, ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice dar de
asta putin ne pasa noua, -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din
neamul nostru.

Sarmanul, parca se mai gandea el sa se insoare, el care nu cerea

altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz!
%etrecu astfel doua zile. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci
salbatici. *i nu traisera inca prin lume, asa ca erau foarte obraznici.
168
 - &sculta camarade, zisera noii veniti, esti asa de urat ca te-am lua
bucuros cu noi. 2rei tu sa ne intovarasesti# &ici, in apropiere, in cealalta
balta sunt gaste salbatice foarte dragute, mai toate domnisoare, si stiu sa
cante frumos. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul, cu toata uratenia ta.
Dec-data se5auzi+ poc. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in
desisul de trestii, si apa se rosi de sangele lor.
%oc! %oc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. Si iar se mai
auzira pocnituri de pusti. *ra vanatoare mare toti vanatorii stateau culcati
de jur-imprejurul iazului+ cativa stateau la panda catarati pe crengile
copacilor, ce se indoiau deasupra trestiilor.  abureala albastrie, ca mici
norisori, se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei
apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare+ Chiau, chiau... si trestiile si loziile
se aplecau in toate partile. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-

l ascunda sub aripa dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare,
infiorator+ limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime.
Cainele se intoarse spre boboc, ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga.
- Slava Domnului! suspina bobocul sunt asa de urat incat nici cainele
nu vrea sa ma manance.
Si ramase asa, in tacere, in vreme ce gloantele suierau prin trestii si
pocniturile pustilor nu mai conteneau.
&bia pe sub seara zgomotul inceta dar bietul boboc tot nu indraznea
sa se miste. $ai astepta cstva timp, se uita de jur-imprejur, si luandu-si
inima in dinti, o rupse la fuga. Strabatu el campii, livezi, cand iata ca o vijelie
naprasnica il impiedica de-a merge mai departe.
imeri la o cocioaba asa de veche si darapanata, de parca nu stia nici
ea in ce parte sa se prabuseasca+ si atunci ramanea tot in picioare. 1urtuna
era in toiul ei, si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca
langa cocioaba toate-i mergeau din ce in ce mai rau.
&tunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani putea deci sa
intre inauntru ceea ce si facu. &colo locuia o femeie batrana, cu motanul si
cu gaina ei si motanul, 0nepotul ei0 fiindca asa-i zicea ea, stia sa-si
169
rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos stia chiar sa scapere scantei, daca-
i frecai bine spinarea in raspar. Gaina avea niste picioare foarte scurte, si-i
zicea 0%atica0. *a facea oua minunate, si batrana o iubea ca pe copilul ei.
& doua zi vazura pe bobocul cel strain. $otanul incepu a morai si gaina
a carai.
- Dar ce este# Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Si cum ea nu prea
vedea tocmai bine, crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise.
- Iaca un noroc pe noi, zise batrana, o sa avem de-acu oua de rata.
umai de n-ar fi ratoi! In sfarsit, o sa vedem.
&stepta ea vreo trei saptamani, dar nu vazu nici un ou. $otanul era
stapanul in casa aceea, iar gaina era stapana asa ca aveau obiceiul sa
spuna+ 0oi si lumea0 ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea
mai buna jumatate din lume. )obocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea

sa mai incapa si alte pareri dar aceasta supara foc pe gaina.

- u.
- *i bine, atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa ai auzit# si motanul il
intreba si el+
- (u stii sa-ti faci spatele rotund# stii tu sa torci si sa scaperi scantei#
- u.
- &tunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea, cand oamenii intelepti vorbesc
intre ei.
Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt dar deodata racoare si
lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota, ineat
nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui.
- Ce-i asta# zise ea. -ai nici o treaba, si de aceea iti vin tot felul de
gargauni. 1a oua sau toarce, si toate astea au sa-ti treaca.
- (otusi, e un farmec nespus sa plutesti pe apa, zise bobocul e asa de
placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund!
- Da, trebuie sa fie o mare fericire, intr-ade-var, raspunse gaina imi
pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Intreaba putin pe motan, care-i

170
faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu, daca-i place sa inoate sau sa
se dea la fund despre mine nu-ti mai vorbesc.
Intreaba si pe stapana noastra+ nimeni pe lume nu-i mai priceput crezi
tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra
capului ei#
- u ma intelegi, zise bobocul.
- oi# u te intelegem noi# Dar cine te-ar intelege atunci# (e crezi tu
mai invatat decat motanul si decat stapana noastra# De mine nu mai spun
nimic. u te crede prea mult, copile, mai bine muljumeste lui
Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. &i poposit colea, la caldurica, ai gasit
o societate de la care ai putea folosi mult, si in loc de asta tu te pui sa judeci
si sa te faci nesuferit. u-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. Crede-
ma, eu tFi vreau binele iti spun poate lucruri neplacute dar tocmai dupa

asta se cunosc adevaratii prieteni. 'rmeaza sfaturile mele si incearca sa faci

oua, sau invata sa torci.
- $ie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume, raspunse
bobocul.
- Cum vei vrea, zise gaina.
Si bobocul porni luneca pe apa, se dete la fund dar toate lighioanele-l
dispretuiau din pricina urateniei lui. Sosi toamna, frunzele din padure se
ingalbenira, vantul le facea sa zboare, cerul se posomori nori grei se
bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. %e gard ciorile zgriburite de frig
croncaneau numai cat te gandeai si te apuca tremurul. )ietului boboc numai
bine nu-i era.
Intr-o seara, pe cand soarele apunea frumos dupa deal, un stol de
pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri bobocul nu mai vazuse niciodata
asemenea pasari erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si
mladios. *rau lebede. Glasul lor era cu totul deosebit isi desfacura aripile lor
lungi si sclipitoare, pentru a se duce departe de locurile acestea, departe, in
tarile calde, sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. Se inaltau in sus, asa
de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit, se invarti in apa ca o
171
roata, ridica gatul, si-l intinse in sus, spre lebedele calatoare, si dadu un tipat
asa de ascutit si de ciudat, ineat se sperie el singur de glasul lui. u mai
putea uita frumoasele pasari, fericitele pasari din slavi, si cand nu le mai zari
deloc se dete la fund iar clmd iesi la fata apei, parca nu mai era el. abar n-
avea ce pasari erau acelea, si unde se duceau ele si cu toate astea le iubea,
ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. -avea nici un necaz
pe ele.
&r fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el, biata fiinta
urata, sa stea cu ele.
Si iarna era asa de frig bobocul inota mereu in fata apei ca s-o
tmpiedice de-a ingheta de tot dar in fiecare noapte copca in care inota se
facea tot mai mica. *ra un ger asa de cumplit, ca se auzea gheata trosnind
bietul boboc era silit sa-si miste picioarele, pentru ca sa nu se inchida copca

in jurul lui. Dar, in sfarsit, se simti istovit osteneal a-l dobori nu se mai putu
misca si fu prins de gheata.
& doua zi de dimineata, veni pe-acolo un taran si-l vazu s-apropie,
sparse gheata, lua bobocul si-l duse femeii lui. &colo bobocul isi veni in
simtire.
Copiii dadura sa se joace cu dansul, dar bobocul crezand ca vor sa-l
omoare, de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte, incat tot laptele se
imprastie in odaie. 1emeia striga si batu din palme de manie el, nebun de
spaima, sari in putinei, de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul
afara. &cum era frumos de vazut! 1emeia racnea, alerga dupa el si voia sa-l
bata cu clestele copiii se repezira pe gramada de gunoi, ca sa prinda ratoiul.
*i radeau si tipau noroc pentru bietul boboc, ca poarta era deschisa se
strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada, prapadit de
osteneala.&r fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a
avut, bietul, de indurat in iarna aceea strasnica.

172
 Statea rebegit, culcat in marginea iazului, printre trestii, cand intr-o zi
incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Ciocarliile cantau. *ra o
primavara fermecatoare.
&tunci, deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui, care - minune -
bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l
duca departe, oriunde... in curzind se pomeni intr-o gradina mare, unde merii
erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi
si verzi pana deasupra santuril or. Ce frumoase erau toate in locurile acelea,
si cum se cunostea ca era primavara!
Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre, de toata
frumusetea. *le bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. )obocul
cunostea pasarile acestea minunate el fu cuprins deodata de-o neliniste
ciudata+

- 2reau sa ma due la ele, la pasarile acestea imparatesti au sa ma

ucida ca am indraznit eu, asa de urat, sa ma apropii de ele dar ce-mi pasa#
/a urma urmei, e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de
servitoare si sa indur toate necazurile iernii.
Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. &cestea-l vazura si venira
spre el cu penele zburlite+
- morati-ma, zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei, isi
astepta moartea. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu, acolo sub el, insusi
chipul lui nu mai era insa o pasare sluta, cu pene cenusii, inchise, o pasare
urata, de care fugeau toti, era si el acum lebada! Da, era lebada.
u-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari, cand iesi dintr-un ou
de lebada.
Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce
indurase acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea, vazand
frumusetea care-l inconjura, si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l
mangaiau cu ciocurile lor.
In gradina venira copii, care aruncau paine si graunte in apa si cel mai
mic dintre ei striga+
173
 - lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie+
- Da, da, adevarat, a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe
mal alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri
zicand cu totii+
- Cea noua a cea mai frumoasa! * tanara si ce lin pluteste...
Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei.
&tunci ea se simti rusinata, si isi ascunse capul sub aripa nu stia
singura cum sa mai stea, ca era prea mare fericire pentru ea. Dar nu era
ingamfata deloc.  inima buna nu e niciodata ingamfata. Se gandea cum
fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti
zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. Si
socul isi indoia crengile lui spre dansa, si soarele raspandea asupra-i o
lumina calda si binefacatoare! &tunci isi umfla si ea penele, isi inalta gatul

frumos si striga din toata inima+

- &tata fericire niciodata n-am visat. Cum as fi putut eu visa atata
fericire! *u care eram 0bobocul de rata cel urat0!

Pestisorul de aur

& fot o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu

sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. )ordeiul lor era

neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai
ducea zilele. u mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face
fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche,
legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita.
%rindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea.
evasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu
nemultumita. 4i de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea
sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul

174
isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. (recu o
buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata,
insa se petrecu o minune+ prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si
de stralucitor. u mai vazuse ceva asemanator+ era poleit cu aur.
%estisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l
arunce in apa. %escarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata
a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma,
cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia
apelor. %estisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei
dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni.
Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata
micului pestisor auriu.
Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni

aspru. %entru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte,

ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. %ret de cateva clipe,
nevasta lui se arata neincrezatoare isi spuse ca are un papa-lapte de barbat,
mult prea milostiv. &sta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata
pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotari sa puna la incercare promisiunea
facuta de pestisor. %orunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i
ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta.
%escarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor.
&cesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta
sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite.
%estisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise
pescarului ca sotia lui va fi multumita. &uzind acestea, pescarul porni agale
spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o
covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. evasta sa
statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. &cum
dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult
timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.

175
 Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou
barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca
cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si
impodobita, pe locul celei darapanate. 4biera cat o tinea gura, fugarindu-l pe
bietul pescar. 2orbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu
incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. m cinstit,
cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca
pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. %oate isi va
spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse
rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga
il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii.
%estisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi
o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic.

%escarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul
bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea
in prag, tot mohorata, scrasni nd din dinti de nemultumire . <(e pomenesti ca
nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume=, asa ca ii povesti barbatului sa
faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. 'rma sa i
se-indeplineasca cea de-a treia dorinta+ vroia un palat. %estisorul ii indeplini
dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se
intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care
se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de
Dumnezeu. evasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de
cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa
niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la
palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine
sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia
seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei.
)atranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru
drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. %aznicii palatului il
inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat.
176
 )ietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri,
stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la
tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. (otusi,
pestisorul se arata si acum. )atranul ii povesti de necazul care dadu-se peste
el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. %e
el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. &vea o ultima
rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca
sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui
asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea
si impacarea.
/acomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel
ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea.
otara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il

imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. u mai era nici urma de palat, de
curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i
faca pe plac stapanei. Disparuse si mantia imparateasca, purpurie. Cand
vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat
inauntru isi gasi nevasta, nestatornica si nemultumita, cum era si mai
inainte. (otul era ca la inceput+ viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii,
asa cum fusesera obisnuiti. %escarul mai iesea din cand in cand la pescuit,
dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei.
Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe
care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare
zi.

Printesa bob de mazare

& fost odata ca niciodata un tanar print, care s-a intors acasa dupa o
lunga calatorie prin intreaga imparatie. *ra in cautarea unei printese pe care

177
voia s-o ceara in casatorie. Calatoria a fost foarte lunga, dar nici una dintre
printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. %arintii
lui ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita, pe
seama lui. %rintul se intorcea spre casa, gandindu-se cu tristete ca la fiecare
pretendenta gasise cate un cusur. *ra tare obosit si trist dupa drumul pe
care il facuse. *ra trist, mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta
parintilor sai. /a palat, parintii sai, regele si regina-mama l-au intampin at cu
multa dragoste, in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie.
*i erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si
ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. Isi iubeau feciorul nespus
de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu
mult noroc in viata. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si
intelegere, dar cu toate acestea, dupa primele momente de bucurie ale

revenirii, printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. u mai

mergea la vanatoare, nu mai calatorea, nu mergea la petreceri. Statea toata
ziua in odaia lui, visand. %urtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult
pe rege si pe regina, asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de
intrebari despre pricina supararii sale. %rintul le povesti parintilor sai despre
frumusetea calatoriei sale, despre palatele si curtile domnesti pe la care
trecuse in drumul sau, dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de
frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. $ulte printese a intalnit, dar
fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. %ovestea printului era
asa de trista incat, in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a
servitorilor, perechea regala cazu intr-o mare tristete. Dar iata ca intr-o
noapte izbucni o furtuna puternica, cu tunete si fulgere, iar ploaia cadea ca si
cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat, printre tunete si fulgere,
cineva batu la poarta palatului. Chelarul deschise poarta si tare se mai
minuna la vederea noului venit+ o fata statea pe prispa, cu hainele zdrentuite
si parul valvoi din cauza furtunii, cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca
cu stapanii palatului.

178
 Chelarului i se facu mila de ea, se duse la regina si o anunta ca o
tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o
noapte. 3egele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata, dar au
primit-o pe tanara hoinara. Si abia atunci, regele si regina si-au dat seama ca
in fata lor statea o tanara fata tare frumoasa. Desi dupa infatisare si haine
arata foarte neingrijita, purtarea ei era cuviincioasa. /e-a spus ca este o
tanara printesa hoinara, dintr-un regat indepartat si ca cere adapost.
%urtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. &u poftit-o
inauntru, i-au pregatit odaia pentru oaspeti, iar servitorii I-au pregatit un pat
cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume, punandu-i H
de saltele dintre cele mai mari si confortabile.)ucuroasa, regina il cheama la
ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor.
(anarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in

sinea lui ca poate E poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde

cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. Cu acest
gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. 3egina
dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de
mazare pe salteau de jos.- *i, acu> vom vedea daca esti printesa adevarata
sau nu, gandi regina in sinea ei.=Si acestea fiind spuse, intreaga curte merse
la culcare.Dar, dimineata, la masa, spre uimirea lor, tanara printesa nu mai
sosea. 3egina, ingrijorata, isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei.
(anara printesa statea in odaia ei, foarte obosita, cu ochii umflati de
nesomn. %rintesa, palida si usor ofensata, ii povesti reginei motivul pentru
care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea+=-am putut sa dorm nici un
strop!= se planse ia reginei, aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise
atata neplaceri. $icutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat
al printesei. &cum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era
o veritabila printesa. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de
fina, incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele.
- In sfarsit, fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si
abatut! *7clama regina. aspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o
179
nunta ca-n povesti. (anara pereche dansa in primul rand, in acordurile
muzicii toata lumea, de la mic la mare se bucura si se veselea. Iar bobul de
mazare, care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria
palatului ca semn al fericirii si norocului.
!oacra cu trei nurori
de Ion Creanga

*ra odata o baba, care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de
virtute, dar slabi de minte.
 razesie destul de mare, casa batraneasca cu toata pojijia ei, o vie cu
livada frumoasa, vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. %e langa
acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre caci lega paraua
cu zece noduri si tremura dupa ban.
%entru a nu razleti feciorii de pe langa sine, mai dura inca doua case
alature, una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dar tot atunci lua
hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine - in
casa batraneasca - si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de
moartea sa. &sa facu si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai
cat de fericita are sa fie, ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.
)a de multe ori zicea in sine+ 02oi privighea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi
struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa, in lipsa feciorilor mei.

Soacramea - fie-i tarna usoara!- asa a facut cu mine. Si barbatu-meu -

Dumnezeu sa mi-l ierte! - nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit
casa ... desi cateodata erau banuiele... si ma probozea... dar acum s-au
trecut toate!0
(ustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani.Celui
mai mare ii venea vremea de insurat, si baba, simtind asta, umbla valvartej
sa-i gaseasca mireasa si in cinci-sase sate, abia-abia putu nimeri una dupa
placul ei+ nu prea tanara, nalta si uscativa, insa robace si supusa. 1eciorul nu
iesi din hotararea maica-sa, nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra,

180
ba inca netaiata la gura, care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura
mare si sa tot carteasca de toate cele.
Dupa ce s-a sfarsit nunta, feciorii s-au dus in treaba lor, iar nora
ramase cu soacra. Chiar in acea zi, catre seara, baba incepu sa puna la cale
viata nurori-sa. %entru baba, sita noua nu mai avea loc in cui. 0De ce mi-am
facut cleste# ca sa nu ma ard0, zicea ea. &poi se suie iute in pod si coboara
de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa, niste
chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat.
- Iata ce am gandit eu, noro, ca poti lucra noptile. %iua-i in casoaia de
alature, fusele in oboroc sub pat, iar furca dupa horn. Cand te-i satura de
strujit pene, vei pisa malai si cand a veni barbatu-tau de la drum, vom face
plachie cu costite de porc, de cele afumate, din pod, si, Doamne, bine vom
manca! &cum deodata, pana te-i mai odihni, ia furca in brau, si pana maine

dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors, penele de strujit si malaiul de

pisat. *u ma las putin, ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra.
Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste si pe langa isti doi ochi, mai am unul la
ceafa, care sede purure deschis si cu care vad, si noaptea si ziua, tot ce se
face prin casa. &i inteles ce ti-am spus#
- Da, mamuca. umai ceva de mancare...
- De mancare#  ceapa, un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din
polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine... /apte, branza, unt si oua
de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale caci casa s-a
mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul.
&poi, cand insera, baba se culca in pat, cu fata la perete, ca sa n-o
supere lumina de la opait, mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o
privigheze dar somnul o cuprinse indata, si habar n-avea de ce face nora-sa.
%e cand soacra horaia, dormind dusa, blajina nora migaia prin casa acus la
strujit pene, acus imbala tortul, acus pisa malaiul si-l vantura de buc. Si daca
*nachi se punea pe gene-i, ea indata lua apa rece si-si spala fata, ca nu
cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. &sa se munci biata
nora pana dupa miezul noptii dar, despre ziua, somnul o dobori, si adormi si
181
ea intre pene, caiere, fusele cu tort si bucul de malai. )aba, care se culcase
odata cu gainile, se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin
casa, incat biata nora, care de-abia atipise, de voie, de nevoie, trebui sa se
scoale, sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. Incet-incet, nora s-a
dat la brazda, si baba era multumita cu alegerea ce-a facut. %este cateva
zile, carausii sosesc, si tanara nevasta, vazandu-si barbatelul, mai uita din
cele necazuri!
u trece mult, si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu, si-si ia un
suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai, cu deosebire
numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata, dar foc de harnica.
Dupa nunta, feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu
soacra acasa. Dupa obicei, ea le da de lucru cu masura si, cum insereaza, se
culca, spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa

adoarma, ca le vede ochiul cel neadormit.

ora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel
atoatevazator, si asa, una pe alta se indemnau la treaba, si lucrul iesea garla
din mainile lor. Iara soacra huzurea de bine.
Dar binele, cateodata, asteapta si rau. u trece tocmai mult, si vine
vremea de insurat si feciorului cel mic. )aba insa voia cu orice chip sa aiba o
troita nedespartita de nurori... de aceea si chitise una de mai inainte. Dar nu-
i totdeauna cum se chiteste, ce-i si cum se nimereste. Intr-o buna dimineata,
feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. )aba se scarmana pe cap, da la
deal, da la vale, dar n-are ce face, si, de voie, de nevoie, nunta s-a facut, si
pace buna!
Dupa nunta, barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar
cu soacra acasa. )aba iarasi le da de lucru cu masura si, cum vine seara, se
culca dupa obicei. Cele doua nurori, vazand pe cea mai tanara codindu-se la
treaba, ii zic+
- Da5 nu te tot codi, ca mamuca ne vede.
- Cum# *u o vad ca doarme. Ce fel de treaba e aceasta# noi sa lucram,
si ea sa doarma#!
182
 - u cauta ca horaieste, zise cea mijlocie, mamuca are la ceafa un ochi
neadormit, cu care vede tot ce facem, s-apoi tu nu stii cine-i mamuca, n-ai
mancat niciodata moarea ei.
- /a ceafa#... vede toate# n-am mancat moarea ei#... )ine ca mi-am
adus aminte... Dar ce mancam noi, fetelor hai#
- Ia, rabdari prajite, draga cumnatica... Iar daca esti flamanda, ia si tu o
bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca.
- Ceapa cu mamaliga# d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa
bucate! Da5 slanina nu-i in pod# unt nu-i# oua nu sunt#
- )a sunt de toate, zisera cele doua, dar sunt ale mamucai.
- *u cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei.
1etelor hai! S-a trecut de saga. 2oi lucrati, ca eu ma duc sa pregatesc ceva
de-a mancarii, stii cole, ceva mai omeneste s-acus va chem si pe voi.

- Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. 2rei sa ne-
aprindem paie in cap# sa ne zvarla baba pe drum#
- /as5 daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi, sa dati vina pe
mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate.
- &poi dar... daa!... fa cum stii numai sa nu ne bagi si pe noi in belea.
- ai, fetelor, taceti, gura va mearga ca nu-i buna pacea, si mi-e draga
galceava. Si iese cantand+
2ai, saracul omul prost,
)un odor la cas-a fost!
u trece nici un ceas la mijloc, s-un cuptor de placinte, cativa pui
parpaliti in frigare si prajiti in unt, o strachinoaie de branza cu smantana si
mamaliguta erau gata. &poi iute cheama si pe celelalte doua in bordei, si se
pun la masa cu toatele.
- ai, fetelor, mancati bine si pe Domnul laudati, ca eu ma reped in
crama s-aduc si un cofaiel de vin, ca sa mearga placintele aceste mai bine pe
gat.
Dupa ce-au mancat s-au baut bine, le-au venit a canta, ca rusului din
gura garliciului+
183
 Soacra, soacra, poama acra,
De te-ai coace cat te-ai coace,
Dulce tot nu te-i mai face
De te-ai coace toata toamna
*sti mai acra decat coarna
De te-ai coace-un an s-o vara,
(ot esti acra si amara
Iesi afara ca o para
Intri-n casa ca o coasa
Sezi in unghi ca un junghi.
S-au mancat, s-au baut, s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc.
Cand se scoala baba in zori de ziua, ia nurori daca ai de unde.
Iese afara speriata, da incolo, da pe dincolo, si cand intra in bordei, ce

sa vada# bietele nurori jeleau pe soacra-sa... %ene imprastiate pe jos,

farmaturi, blide aruncate in toate partile, cofaielul de vin rasturnat, ticalosie
mare!...
- Da5 ce-i acolo# striga baba inspaimantata.
urorile atunci sar arse in picioare si cele mari incep a tremura de
frica, cum e varga, si lasa capul in jos de rusine. Iar cea cu pricina raspunde+
- Da5 bine, mamuca, nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca, si le- am
facut de mancare, si le-am scos un cofaiel de vin, si de aceea ne- am
chefaluit si noi oleaca. Iaca, chiar mai dineoarea s-au dus.
- Si m-au vazut cuscrii cum dormeam#
- D-apoi cum sa nu te vaza, mamuca#!
- S-apoi de ce nu m-ati sculat# $anca-v-ar ciuma sa va manance!
- D-apoi da, mamuca, fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot si de
aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca, de nu te scoli. Si
ei erau asa de mahniti, de mai nu le-a ticnit mancarea.
- *i, lasa, ticaloaselor, ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de
atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. Cand isi aducea ea
aminte de puicile cele nadolence si boghete, de vinisorul din crama, de risipa
184
ce s-a facut cu munca ei, si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata, cum
era, crapa de ciuda si rodea in nurori, cum roade cariul in lemn.
Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei si cea mai
tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si
mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci, si iata cum+
- Cumnatelor, zise ea intr-o zi, cand se aflau singure in vie. u putem
trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de
baba.
- *i, cum#
- Sa faceti cum v-oi invata eu, si habar sa n-aveti.
- Ce sa facem# intreba cea mai mare.
- Ia, sa dam busta in casa la baba, si tu s-o iei de canepa dracului si s-o
trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit, cat ii putea tot asa sa faci

si tu cu capul babei, de peretele cel despre apus, s-apoi ce i-oi mai face si eu,
veti vedea voi.
- D-apoi cand or veni ai nostri#
- &tunci, voi sa va faceti moarte-n papusoi, sa nu spuneti nici laie, nici
balaie. i vorbi eu si cu dansii, si las5 daca va fl ceva!...
Se induplecara si cele doua, intrara cu toatele in casa luara pe baba
de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. &poi cea mai tanara, flind
mai sugubata decat cele doua, tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta
cu picioarele, s-o ghigoseste ca pe dansa apoi ii scoate limba afara, i-o
strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper, asa ca limba indata se
umfla, si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si, slaba si stalcita cum era,
cazu la pat bolnava de moarte.
&poi nurorile, dupa sfatuirea celei cu pricina, asezara baba intr-un
asternut curat, ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa si dupa
aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza, a-si da ghiont una
alteia si a vorbi despre starlici, toiag, nasalie, poduri, paraua din mana
mortului, despre gainile ori oaia de dat peste groapa, despre strigoi si cate
alte nazdravanii infioratoare, incat numai aceste erau de ajuns, ba si de
185
intrecut, s-o vare in groapa pe biata baba. Iaca fericirea visata de mai inainte
cum s-a implinit!
%e cand se petreceau aceste, iaca s-aud scartaind niste care+ barbatii
veneau. evestele lor le ies intru intampinare si, dupa sfatuirea celei mai
tinere, de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i
dezmierda care de care mai magulitor.
- Da5 ce face mamuca# intrebara cu totii deodata cand dejugau boii.
- $amuca, le lua cea mai tanara vorba din gura, mamuca nu face bine
ce face are de gand sa ne lase sanatate, sarmana.
- Cum# zisera barbatii inspaimantati, scapand resteiele din mana.
- Cum# Ia, sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la
suhat, si un vant rau pesemne a dat peste dansa, sarmana!... ielel e i-au luat
gura si picioarele.

1iii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa dar biata baba era
umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura simtirea insa nu si-
o pierduse de tot. Si, vazandu-i, isi misca putin mana si arata la nora cea
mare si la peretele despre rasarit, apoi arata pe cea mijlocie si peretele
despre apus pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei dupa aceea
de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav.
(oti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama
lor. &tunci nora cea tanara zise, prefacandu-se ca plange si ea+
- Da5 nu intelegeti ce vrea mamuca#
- u, zisera ei.
- )iata mamuca lasa cu limba de moarte+ ca fratele cel mare sa ia locul
si casa cea despre rasarit cel mijlociu, cea despre apus iara noi, ca mezini
ce suntem, sa ramanem aici, in casa batraneasca.
- Ca bine mai zici tu, nevasta, raspunse barbatu-sau. &tunci ceilalti,
nemaiavand incotro sovai, diata ramase buna facuta.
)aba muri chiar in acea zi, si nurorile, despletite, o boceau de vuia
satul. &poi, peste doua zile, o ingropara cu cinste mare, si toate femeile din

186
sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si
ziceau+ 01erice de dansa c-a murit, ca stiu ca are cine-o boci!0

Printul porcar
de ans Christian &ndersen

Intr-o tara mica, dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei, traia odata
un print. *ra un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii, fapt pentru care se
si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. Indragea, de

asemenea, foarte mult, plantele si vietuitoarele padurii, dar mai cu seama

pasarile ii erau dragi. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara
seaman, care raspandeau in jur o miresma imbatatoare, ce incanta orice om.
Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap, era o privighetoare
care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc.
%rintului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in
casatorie. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare
este dragostea pe care i-o poarta. Intr-o buna zi, se hotara sa-i daruiasca
iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. Se duse asadar in
gradina, taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un
sipet de argint, impreuna cu mult indragita lui privighetoare. Ii porunci apoi
slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina, ca semn al
iubiri pe care i-o purta printul. Cand primi vestea sosirii solului, tatal printesei
il pofti pe slujitor sa intre in palat.
Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau,
despre bunatatea, nobletea, intelepciune lui si despre marea dragoste pe
care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. Dar, la auzul acestor vorbe,
printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. &poi, raspunse cu o voce
187
de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. %asarica nu avea penele
frumos colorate, era prea cenusie, iar trandafirul avea un parfum mult prea
puternic. %rintesa nu iubea, decat florile si pasarelele facute de mana omului,
caci, spunea ea, numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Cand slujitorul ii
povesti printului cele intamplate, acesta se gandi la un siretlic prin care s-o
invete minte pe printesa cea infumurata. Se imbraca in straie de drumet
sarac si, cu infatisarea schimbata, o porni la drum. Dupa ce facu o buna
bucata de drum pana in imparatia invecinata, ajunse la palat si batu
nerabdator la poarta.
- Sa traiesti intru multi ani, Inaltimea (a! dadu el cuvincios binete. Sunt
un biet om sarman, nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inalti mii (ale
si pentru unul ca mine# cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul
tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii, se gandi ca acest

baiat sarman i-ar putea fi de folos. %rintul se muta asadar intr-o camaruta
saracacioasa, in curtea slujitorilor. ranea porcii si le curata cocina in fiecare
zi. /ucra de dimineata pana seara, dar niciodata nu se plangea de soarta lui.
In putinele lui clipe de ragaz, printul cel harnic mestesugea de zor sa
faca o ulcica. &ceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte, ci era de o
frumusete nemaivazuta pana atunci, impodobita de jur imprejur cu clopotei
care scoteau un clinchet cristalin. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea
ca atunci cand fierbea apa in ea, oricine putea sa afle dupa mirosul ce se
raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. 1iica
imparatului, auzind ca imparatul are o ulcica fermecata, vru numaidecat s-o
cumpere. %astorasul ii ceru insa, in schimbul ulcelei fermecate, zece saruturi.
Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret, ba chiar se facu foc si
para de suparare. &poi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da
sarutarile in locul sau.
-Sa-mi fie cu iertaciune, dar asta nu primesc, raspunse pastorul.
- Ce baiat incapatanat E suspina atunci fiica imparatului. Si vazand ca
n-are incotro, le spuse tovaraselor ei+

188
 - &coperiti-ma, sa nu ma vada nimeni. 1ata isi dorea atat de mult sa
aiba acea ulcica, incat, inconjurata de insotitoarele sale, ii dadu pana la urma
pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata, iar pastorasul ii dadu in
schimb ulcica.
Dupa cateva zile, pastorasul isi ciopli un fluieras. &cest fluieras canta
atat de frumos, incat si porcii pe care ii ingrijea incepea u sa danseze cand il
auzeau.Intr-o zi, fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara
sa-i ceara acestuia fluierul, pe un pret bun. /e porunci insotitoarelor sale sa
afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. %rintul ii trimise insa vorba
ca fluerasul lui nu este unul oarecare, si de aceea pretul nu se masoara in
galbeni, ci in o suta de sarutari. %rintesa se supara din nou cand auzi acest
raspuns si vru numai decat sa plece, insa, in cele din urma, dorinta de a avea
aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca

pretul cerut.
Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor, asa ca nu-l
bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor.
- Ceeee...# striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i
pazea turma de porci. Si negru de suparare, ii alunga pe cei doi din imparatia
sa. 1iicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa
induplecat de lacrimile ei. %rintul insa radea bucuros si o conduse pe fata,
mandru nevoie mare, in camaruta lui.
- f, doamne, ce nenorocita sunt! plangea printesa.
%langea, plangea intruna, si singurul lucru la care se putea gandi acum
era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care
o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu
porcarul, intr-o cocina. %rintesa, imbracata in haine frumoase, statea asadar
in fata cocinei si plangea, plangea si nu se mai putea opri din plans. u stia
sa gateasca, nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrij easca porcii. Cum ar fi
putut sa traiasca alaturi de acest pastoras, pe care ea il credea singurul
vinovat de toate necazurile ei. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara
socoteala celui care o amagise, il vazu pe porcar stand falnic in fata ei, in
189
vestminte de print. 1ata era cat pe ce sa lesine, atat de mult se mira. Dar nu
apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa, caci de indata se facu
nevazut. %rintesa il cauta peste tot, dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca.
Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate, fata il zari pe
print stand la fereastra palatului sau. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine
fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand
i-a raspuns cu atata ingamfare. %rintul ii trase apoi luarea aminte ca
aruncase darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui Etrandafirul si
privighetoarea E dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste
jucarii fara nici un pret. &poi, luand-o de mana, printul o duse pana la
marginea imparatiei sale si o indruma indarat, la tatal ei, zicandu-i ca nu are
nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. Si
iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere

si de intelepciune.

Povestea privighetorii
de ans Christian &ndersen

&cum mult timp, in China traia un imparat al carui palat era cel mai
frumos din lume, fiind construit in intregime din portelan delicat. In jurul

palatului erau splendide gradini imense, pline cu plante si flori rare. In

spatele acestor gradini, o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare.
In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. %rivighetoarea canta
atat de frumos incat, oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata
cantecul ei. %escarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua, se
opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand.
0Ce frumos canta!0 ziceau ei, uitand de problemele lor si ascultand
muzica dulce. Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul
imparatului, ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate, dar

190
cand auzeau cantecul privighetorii, toti spuneau+ 0&cesta e cel mai frumos
din toate frumusetile de aici!0Scriitori si poeti au scris carti in care laudau
frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. Dar ei laudau
privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. &ceste carti ajungeau
peste tot in lume, iar intr-o zi, imparatul insusi deschise una dintre acestea.
0Ce minunat!0 zise el, 0&ceasta carte spune ca, dintre toate lucrurile
minunate din regatul meu, cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde
este aceasta privighetoare, de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand#0
Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre
privighetoare. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea, nici macar
doamnele de onoare, bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul
privighetorii.
In sfarsit, unul din ajutorii de bucatari a e7clamat+0h, privighetoarea,

o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama, care
locuieste pe malul marii. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit, dar
atunci aud cantecul privighetorii, care e atat de dulce incat imi dau
lacrimile.0 &sa incat omul, impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au
plecat spre padure sa caut e privighetoarea. &u mers ei ce-au mers si au
ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca.
0&ceasta trebuie sa fie privighetoarea! , dar am mai auzit sunetul
asta inainte.0, zice un curtean.
0&h, nu0, a spus ajutorul de bucatar 0aceasta e doar o vacuta, mai
avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare.0
Curand ei au trecut pe langa un iaz, unde cateva broaste oracaiau de
zor.
0Ce dragut0, zice un alt curtean 0vocile lor seamana cu clinchetul
clopotelor de la biserica!0.
&jutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis+
0Dar nu-i privighetoarea, insa o vom gasi curand.0
&u mai mers putin si, in sfarsit, ajutorul de bucatar a zis+

191
 0Iata privighetoarea!0 si a aratat catre o pasare micuta, gri, cocotata
pe o creanga deasupra capetelor lor.
0Ce incolora este, nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o
pasare atat de stearsa!0 au zis doamnele de la curte.
&tunci privighetoarea a inceput sa cante, iar trilurile ei dulci au umplut
padurea. 0&h, ce minunat!0 au soptit doamnele de onoare.
0Da, intr-adevar0 au zis toti curtenii 0Cantecul ei seamana cu clinchetul
unor clopotei de cristal!0. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii+ 0)una
ziua, privighetoare, am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru.0
0(rebuie sa merg acum#0 a intrebat privighetoarea.
0u chiar acum, poti veni in seara asta la palat sa canti pentru
imparat.0 a zis unul din curteni.
0Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure, insa daca imparatul

doreste, voi veni asta seara la palat.0 In acea seara, palatul imparatului era
impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in
onoarea acelei seri. In sala tronului, intreaga curte statea in jurul imparatului,
imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. /anga tronul
imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea.
In sfarsit, micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. S-a
asezat pe stinghie si a inceput sa cante. Cantecul ei era ca o zi insorita de
primavara si cumva, i-a atins pe toti cei care ascultau. Imparatul chiar s-a
aplecat catre ea sa asculte mai bine, lacrimile au inceput sa-i curga si se
rostogoleau pe obraji. Cand privighetoarea a terminat cantecul, imparatul a
zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. *l a oferit privigheto rii lantul sau
de aur, dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui
ii erau o recompensa suficienta. &poi privighetoarea a mai cantat un cantec,
chiar mai frumos decat primul, dupa care a zburat inapoi in padure. (oti cei
de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu
mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. Cateva dintre
doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii, dar fara
succes.
192
 Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte, ii va
oferi o colivie din aur si 8 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. &sa
ca, privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau
vrajiti de cantecele ei. Intr-o zi, imparatul a primit in dar o cutie mare de la
imparatul @aponiei. %e aceasta cutie scria cu litere de aur+ %rivighetoarea.
0(rebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare0, a gandit
imparatul in timp ce deschidea cutia. In schimb, in cutie a gasit o
privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cand aceasta pasare a fost
atinsa, a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata, ba chiar a
inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. 0Ce frumoasa este!0 au
e7clamat toti curtenii. 02a canta in duet cu privighetoarea adevarata0. &sa
incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna, dar pasarea artificiala
putea sa cante un singur cantec iar si iar, in timp ce, privighetoarea

adevarata canta altfel de fiecare data. 0Ce draguta si ritmata muzica canta
aceasta privighetoare!0 a spus maestrul de ceremonii al curtii, iar curtenii au
fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte, cu
atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala.
Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata
macar o data, insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la
casa ei din padure. 0Ce pasare nerecunoscatoare!0 au zis curtenii. 0Dar nu-i
nimic, avem cea mai buna privighetoare chiar aici.0 au completat ei. Dupa
aceasta intamplare, adevarata privighetoare a fost izgonita din regat, iar
privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur,
cantand in fiecare seara. & trecut un an, privighetoarea de aur canta in
fiecare seara, toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Intr-o seara,
imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei, dar in loc sa cante, pasarea
scotea un sunet strident. %rivighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a
chemat pe toti mesterii din regat sa e7amineze pasarea si s-o faca sa cante
din nou. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare, dar ea nu va mai putea
sa cante in fiecare seara, ci numai o data pe an. &ceasta stire i-a intristat pe
toti curtenii, dar s-au impacat cu gandul acesta. &u trecut astfel alti  ani si o
193
gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. Imparatul insusi s-a imbolnavit
foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Curtenii care-l iubeau mult
erau foarte tristi, dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe
imparat.
Imparatul zacea in patul sau, era atat de palid si fara vlaga incat toti se
asteptau sa moara in orice moment. Chiar incepusera cu totii sa-l considere
deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. In tot acest timp,
imparatul zacea singur in dormitorul lui superb, zacea in patul lui de aur cu
colivia privighetorii aurite alaturi. &bia mai putea respira, ca si cum o
grautate ii apasa pieptul. & deschis ochii si a vazut $oartea stand langa patul
sau cu coroana lui de aur pe cap. Iar in jurul sau auzea diverse voci, unele
amenintatoare si crude. 0$acar de-as putea asculta putina muzica, sa nu mai
aud vocile astea chinuitoare...0 a mormait imparatul. S-a intors catre

privighetoarea de aur de langa el si a zis+ 0Canta pentru mine, te rog0. Dar

pasarea de aur ramanea tacuta. Camera parea atat de tacuta si
rece...Deodata, o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. *ra
privighetoarea adevarata, care auzise de boala imparatului si venise sa-i
cante. %rivighetoarea a cantat despre primavara, cand mugurii se transforma
in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.
Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene, culorile i-
au aparut in obrajii palizi, in timp ce asculta trilurile privighetorii. Chiar si
vocile auzite inainte si chipul mortii, toate au disparut.
%rivighetoarea canta tot mai frumos, iar imparatul s-a simtit din nou
puternic si a intrebat-o+
0Cum as putea vreodata sa-ti multumesc# (e-am izgonit din regatul
meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. Cere-mi orice si vei avea!0
02reau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta, prin
cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau, si bune si rele, dar sa
nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea.0
01oarte bine0, a zis imparatul.

194
 & doua zi, la rasaritul soarelui, cand toti servitorii se asteptau sa-l
gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau, acesta a aparut in sala
tronului, spunandu-le tuturor+ 0)una dimineata!0

%ica !irena
de ans Christian &ndersen

& fost odata ca niciodata, in adancul marii,un castel frumos ca-n

povesti. u-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii, la asa de mare
adancime era. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie, alge
ce cresc pe fundul marii, iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor
stoluri de pasari pe cer. &ici salajuiau craiul si craiasa marii, care aveau cinci
fete sprintare, cinci sirene mititele. Sirenele aveau un joc preferat+ sa prinda
meduze.
- 2ai, ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele, razand.
1rumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei
fiinte din mare sau de deasupra ei. Dupa ce se jucara un timp, sirenele il
rugara din nou pe tatal lor+
- aide, lasa-ne sa vedem lumea de desupra!
Craiul se incrunta.

- u, nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani, spuse
el cu hotarare. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri, dar e
mult prea primejdios!
- &colo deasupra, mai spuse si craiasa, nu e nici pic de apa si oamenii
merg cu picioare.
Sirena mezina, care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre
toate, asculta cu mare atentie. (are mult ii mai placeau povestile maica-sii
despre lumea de deasupra.

195
 - Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de
deasupra! ofta sirena mezina. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si
zi de zi, mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de
soare strecurandu-se prin apa. Desi cuprinse de nerebdare, sirenele
dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze
spre suprafata marii. /unile treceau incet, dar, in cele din urma, cea mai
mare implini cinsprezece ani. Cand se intoarse din mult asteptata e7cursie,
se porni sa povesteasca+
- /una straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! &sa cum ne-a spus
mama, dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa.
$ai trecu un an, care parea ca nu se mai sfarseste, si cea de-a doua sirena
implini cinsprezece ani. 2enise randul ei sa inoate pana la suprafata.
- Cand soarele apune, vazduhul e ca fermecat, spuse ea la intoarcere,

cu ochii stralucindu-i de fericire.

Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. bisnuia sa se
aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii, care reprezenta un om din lumea
de desupra.
- Stau pe doua picioare# isi soptea intrebatoare sie insasi. &tunci cum
se face ca nu cad#
Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata
pentru prima oara, ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau.
- %e pamant se descurca foarte bine, le spuse ea razand surorilor ei.
Dar in apa sunt tare neindemanatici.
&tunci cand urca si ea intaia oara la suprafata, ce de-a patra sirena nu-
si putu retine un strigat de admiratie. 4arise cerul noaptea.
- $ii de stele stralucesc acolo sus, spuse ea plina de fericire.
- 2oi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos#
se intreba mica sirena nerabdatoare.mica sirena
In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. Se uita cu mirare
si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului. %untea
era luminata frumos si se auzea muzica. Sirena era atit de uimita ca se duse
196
mai aproape de corabie. 'n val mare o ridica, asa ca putu sa vada puntea.
4arii oameni care stateau de vorba, radeau si dansau. Cand isi facu aparitia
un tanar, muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale.
- /a multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli.
- $ultumesc, prieteni ! facu printul. -am sa uit niciodata ziua in care
am implinit cincisprezece ani !
%etrecerea continua cu cantece si veselie. Sirena se uita cu atata
atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. )riza cea
blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare, care biciuia marea iscand
valuri uriase. $uzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce
corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. Deodata catargul cel
mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. &pa navali pe
punte. $area si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. $ica sirena

vazu ingrozita cum printul este luat de apa, cum lupta din rasputeri sa
ramana la suprafata, dar valurile puternice il imping la fund.
- u! striga sirena inotand iute spre el.
Il trase la suprafata de gulerul hainei. u crezuse niciodata ca o sa
aiba atata putere. $ica sirena inota multa vreme, tinandu-l pe print in brate.
&vea ochii inchisi printul. Cand ajunse la mal, mica sirena il puse pe nisip.
*ra la capatul puterilor. (ragandu-si sufletul, ii aranja parul dandu-i-l peste
cap si il saruta usor pe obraz. &poi, cu glasu-i minunat, incepu sa-i cante un
vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. %rintul se trezi, clipind din
ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el.
Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere.
$ica sirena aluneca inapoi in apa, usurata ca printul era in afara primejdiei,
dar inima ii era plina de tristete. &junsa din nou in adancul marii, mica sirena
nu se mai aseza nicicand langa statuie. &vea acum la ea o bucata de stofa
rupta din haina printului la naufragiu.
- (are as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes, isi zise ea. %arintii
se mirau de ce era fata lor este atat de trista. *a nu le spusese nimic despre

197
calatoria pe care o facuse la suprafata. In cele din urma se hotari ca trebuie
sa ajunga cumva sa fie cu el.
- Dar cum o sa merg eu fara picioare # se intreba ea. &tunci ii veni in
minte vrajitoarea marii+ umai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina
de bucurie.$ica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate, care erau
tinutul vrajitoarei.  gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei
caracatite. $icii sirene ii era atat de frica, incat abia putu sa ingaime cateva
vorbe.
- Stiu ce vrei, micuto ! spuse vrajitoarea,fi7and-o cu privirea. Doua
picioare minunate cu care sa alergi! %ot sa te ajut. Dar trebuie sa-mi dai ceva
in schimb9 si dupa o tacere adauga+ $i-ai da glasul tau minunat# $ica
sirena nu statu deloc pe ganduri. &r fi facut orice ca sa fie din nou impreuna
cu printul ei.

- Da! striga ea.ici nu apuca sa spuna 0da0 ca ii si disparu glasul.

Sirena isi atinse cu tristete gatul, nefiind in stare sa mai scoata un vreun
sunet.
- Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor, ii spuse vrajitoarea.
Cand o s-o bei, coada de sirena o sa ti se deprinda de trup.  sa te doara,
dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant!
$ica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. &junse la mal,
langa castelul printului. 02rajitoarea a spus ca o sa ma doara0, gandi ea,
stand in cumpana o clipa. Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe
fundul marii, departe de cel pe care-l iubea, isi lua inima in dinti si bau
licoarea. $ica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de
trup. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise , lesina pe nisip. Cand
se trezi, nu numai ca avea doua picioare frumoase, dar el era acolo, tanarul
chipes pe care-l salvase de la naufragiu, 1at-1rumos, cel pe care il tinuse ea
in brate.
- In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. $i-am facut atatea griji
cand te-am gasit fara cunostinta.

198
 %rintul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. -a fost usor
deloc! %rintul credea ca o cuprinsese ameteala, de slabiciune, dar ea de-abia
invata sa mearga. In seara aceea se dadea un bal la castel. $ica sirena,
frumoasa si tacuta, dansa fericita cu printul. imeni nu stia cine e sau la ce
renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate.
(impul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. &cesta
era cu ea. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si
spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi.
Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe
plaja. 0Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. u ma iubeste!0
De cand mica sirena parasise taramul marii, surorile ei o vizitasera in fiecare
zi. eputand sa vorbeasca, le e7plica prin gesturi cat de disperata era.
- Stiu, raspunse cea mai mare, printul n-o iubeste. (rebuie s-o ajutam

pe draga noastra surioara. aideti sa vorbim cu vrajitoarea. Daca o sa-i dam

parul nostru lung si frumos, poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora
noastra.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou
ajutorul.
- u, fetelor, raspunse vrajitoarea. %astrati-va parul. u sunt atat de
haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra
cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta.  sa-
si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!
unta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din
licoare si incepu sa cante+
0%lina de durere
Imi simt inima,
'itat e cantecul de sirena
%e care ti l-am soptit la ureche.0
%rintul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la
mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se
intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului.

199
 - (u m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu
cu mine. oaptea, o sirena mi-l canta in vis. (u erai!
$ica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului
licoarea.
- )ea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum
eu am renuntat la glas.'itandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua
licoarea si o bau pana la fund.
- 2ino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind
radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. $ica sirena nu
mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit!
$ii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra.
(inandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati
de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - 2ezi ce linistita si blanda

este viata aici pe fundul marii# e7clama sirena razand.&vand inca pe ei

minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si
craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. $ama si tatal sirenei nu mai
puteau de bucurie ca li se intorsese fata. &scultara povestea micii sirene,
apoi craiul se intoarse catre tanar.
- 1ii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! 1ie ca ai coada de peste sau
doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda
unei nunti mari. &poi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru
caluti-de-mare. 1amilia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire
vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. 1iecare dintre
supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe
langa ei. 2edeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand
luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la
castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

)egetel

200
 & fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai
mare era de zece, si cel mic de sapte ani. *rau foarte saraci si cei sapte copii
le ingreunau mult viata. )aietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica
de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. )aiatul cel mic era tare
slabut si din cale-afara de pipernicit. u era mai inalt decat degetul cel mic
de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. )iet ul baiat era cel mai
sfios si cel mai destept dintre toti fratii. u-i placea sa trancaneasca, in
schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de
cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. Intr-o seara, pe
cand copiii dormeau, padurarul ii spuse nevestei+
-2ezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad
murind de foame.  sa-i parasesc maine in padure.

-h! &i putea face una ca asta# striga nevasta padurarului.

In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea
invoi desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la
invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrim i amare. Degetel
auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. %ana la ziua nu se
gandi decat la ce avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui
parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa.
Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui.
& doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in
timp ce copiii trebalui au si ei. (atal si mama se indepartara incetisor, apoi o
rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige
parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse+
-u mai plangeti, fratiorii mei! (ata si mama ne-au lasat aici, dar eu va
duc inapoi, acasa. 2eniti cu mine!
Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele
albe. 1ratii il urmara pe Degetel spre casa. /a inceput, copiii nu indraznira sa
intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia
castigasera ceva bani. evasta padurarului luase carne si pregatise cina.
201
 1emeia zise cu durere+
-2ai, unde or fi bietii nostri copii # Ce-or fi facand in padure# %oate i-au
sfasiat lupii!
evasta paduralului plangea amarnic+
-2ai mie! 'nde-or fi copiii mei# Sarmanii mei copii!
*a vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intr-
un glas+
-&ici suntem!
1emeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse+
-Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca
sunteti obositi si flamanzi!
Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se
poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind

din nou coplesiti de tristete+ din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe
copii. *i s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu
ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi
usa incuiata de doua ori. &cum nu mai stia ce-i de facut. evasta padurarului
dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se
gandi+0&s putea presara firimituri pe unde vom trece0 si ascuse bucata de
paine in buzunar. (atal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din
padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de
casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul
firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu
dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le
ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure!
oaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau
mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. /i
se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. u indrazneau nici sa
vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful
unui copac, sa vada de jur-imprejur. 4ari hat, departe, o luminita si se

202
indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. 
femeie le deschise si intreba+
-Ce doriti dragii mei copii#
Degetel raspunse+
-Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.1emeia le raspunse
plangand+
-2ai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii!
-)una doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor
sfasia lupii, la noapte, in padure. $ai bine sa ne manance domnul Capcaun.
%oate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot
de spaima.
evasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa
foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. 1emeia se

grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame
si se aseza la masa. &dulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne
proaspata.
-&ici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-
se drept spre pat. &, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot
ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul.
)ietii copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche.
iciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii+
-2or fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos
bun.
Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga+
-De ce vrei sa faci asta astazi# -ai timp maine#
-Ia taci din gura! raspunse capcaunul.
-$ai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o
jumatate de porc!
-&i dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare.
1emeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii.
Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. u erau inca foarte
203
inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. *le se culcara
devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. 1iecare dintre ele purta o
coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta
capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase
caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar
coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi
lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. 0Ia sa vedem ce fac
micii nostri strengari0# isi spuse in sinea lui.
Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor.
-Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale.
(are multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi
sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l
urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele.

Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le

gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata
inaintea ochilor si striga plin de manie+
- sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte
poste.  sa pun mana ei!
Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia.
Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile
ca pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci.
Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca
tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi.
Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa.
&poi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele.
Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa
ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o
gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise.
-)arbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. & cazut in
mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul
si argintul pe care-l are. $-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l
204
ameninta. (rebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar
capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste.
1emeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le
duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de @eanne-$arie

& fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. (oti
patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp
fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii lu7oase, mezina,
1rumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si
trebaluind prin casa cat era ziua de lunga.
Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele
negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita.
- u i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a
ajuns sarac lipit pamantului!
Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua
zi la oras. &colo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il
refuzara. ecajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui,

abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la

bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe
si rochii scumpe. 1rumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir.
Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita
cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse
toata ziua. 2antul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si
calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in
cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze.

205
 &poi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii
striga cu un glas subtirel+
- 'ite aici! ai inauntru ca o sa avem grija de tine.
Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel
imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan,
negustorul intra in castel pe urmele spiridusului.
- ai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de
asemenea, foame.
'n foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa,
aceasta se si umplu cu tot felul de bucate.
- $ananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se
citea negustorului pe chip.
- Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si

manca pe saturate.
Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si
spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand
dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon.
Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din
nou spiridusului pentru ospitalitate.

- (rebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat

cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la
o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nameti lor de zapada.
2azand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a 1rumoasei si
se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare.
- u, striga spiridusul. Dar era prea tarziu.
Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care
striga la el cu un glas tunator+
- &sa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii
trandafiri# %entru asta o sa platesti cu viata.
- Imi9imi pare rau, baigui negustorul. /-am luat pentru fata mea.
206
 - 1ata ta# urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul
tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si
acum, du-te!
Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce.
&poi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar
cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul 1rumoasei, fericirea ei ii lumina
sufletul.
- 2ai, 1rumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui
trandafir!
&poi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul )estiei si de
cumplita porunca.
-  sa ma duc eu in locul tau, tata! striga 1rumoasa. Decat sa mori
pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera )estiei.

- Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul.  sa ma intorc acolo

cand se vor scurge cele trei luni.
Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se
scursera repede si, in ultima dimineata, 1rumoasa, cu pantofi in mana, sa nu
faca zgomot, se strecura afara din casa. %use saua pe calul cel bland al
tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca
dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-
si salveze tatal de la moarte.
- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac )estia sa se
razgandeasca.
1rumoasa merse si merse si ajunse la castelul )estiei in miez de noapte.-
apucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul+
- )ine ai venit, 1rumoaso! ai dupa mine pe aici, o indemna el. %arca
ar fi asteptat-o.
1rumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe 1rumoasa
printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri
si mobilata frumos.

207
 - &sta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. &poi ii arata o lada plina cu
podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii e7plica el vesel, apoi
disparu pe usa.
1rumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila
dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase
pe drum si imbraca o rochie frumoasa. &tunci, aparu din nou spiridusul.
- 2ai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului
meu! Ia uita-te in oglinda!
Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei
chip, zari cumplita )estie. Se intoarse sa il priveasca in fata.
- )ine ai venit la castelul meu, ii spuse )estia. (e afli aici de nevoie#
- Da, ii raspunse 1rumoasa.
- Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise )estia cu un

glas ragusit. ai cu mine.

)estia o duse pe 1rumoasa pana in salonul unde se afla o masa
aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata
ca nu va sta cu )estia la masa, 1rumoasa era impresionata de bunatatea
acestei fiinte infricosatoare. )estia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa
manance. &poi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la )estie si la
castelul acesta vrajit. & doua zi, spre seara in timp ce 1rumoasa se plimba
prin gradina )estia veni sa stea de vorba cu ea.
- (u ce crezi, sunt urat# o intreba )estia.
- Da, raspunse 1rumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun.
- Si te-ai marita cu mine# o mai intreba )estia.
Infiorata de intrebarea lui neasteptata, 1rumoasa ii raspunse+
- u.
)estia venea zi de zi sa o vada pe 1rumoasa si sa stea de vorba cu ea.
Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba
daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi,
1rumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. (inea in

208
mana un portret al ei si parea tare bolnav. 1rumoasa se duse in fuga la
)estie.
- (rebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. (e rog, stiu ca ai suflet bun.
(ata e bolnav si are nevoie de mine.
- &tunci, du-te, rosti cu glas scazut )estia. Dar promite-mi ca te intorci
inainte sa se fi implinit opt zile.
- Iti promit, murmura 1rumoasa.
1rumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul.
- (ata! stiga ea, intrand val-vartej in casa.
- 1rumoaso! *sti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate.
)estia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau#
- u, tata, ii raspunse 1rumoasa. * un monstru doar pe afara. Dar are
suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci#

- De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal
zambind fericit.
& doua zi, 1rumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la
castelul )estiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si
podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. umai ca
1rumoasa astepta clipa cand erau ocupate91rumoasa isi mangaie calul+
- Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. $i-e teama ca )estia e
pe moarte. & fost bun cu mine si a avut incredere in mine. &cum inteleg ca
sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos.
Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul )estiei. Cand
1rumoasa ajunse la castel, )estia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa
alerge, strigand infricosata+
- 'nde esti# 'nde esti#
- 2ino, 1rumoaso, dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. *ra
spiridusul.
- 1rumoaso, murmura )estia. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o
data inainte sa mor.

209
 - Cum sa mori# striga 1rumoasa, ingenunchind langa el si sarutandu-l
pe obraz. (e iubesc si vreau sa ma marit cu tine.
)estia inchise ochii. Si, dintr-o data, curtea toata se lumina ca prin
farmec. 1rumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei.
- 'nde e )estia mea cea draga# intreba ea.
- Chiar eu sunt, ii raspunse printul. Iubirea ta a risipit vraja ce ma
transformase in bestie. (e iubesc, 1rumoaso.
- Iubirea ta ma face nespus de fericita, raspunse 1rumoasa zambind.
- (oate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo, zise printul
aratand spre castel.
Si 1rumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. In aer
plutea parca o muzica fermecata, in timp ce ei se sorbeau din ochi si se
gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.

Frumoasa din padurea adormita

de hile %errault

& fost odata un rege si o regina care nu aveau copii. Si erau tare
mahniti, cat nu se poate spune. In cele din urma, regina aduse pe lume o
fata. Se facu un botez de pomina, la care micuta printesa avu drept nase

sapte ursitoare din tara, fiecare dintre ele facandu-i cate un dar.
Dupa ceremonie, oaspetii se intoarsera la palatul regelui, unde se
dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam
minunat, si anume o furculita si un cutit de aur, impodibite cu diamante si
rubine. Dupa ce se asezara cu totii la masa, iata ca se pomenira in incapere
cu o ursitoare batrana, care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un
turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta.
3egele porunci sa i se dea un tacam, dar acesta nu era din aur.
)atrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti. 'na

210
dintre ursitoarela tinere, care era in apropierea ei, auzi amenintarea. *a se
gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese.
Cand se ridica de la masa, aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa
o perdea, ca sa ramana cea din urma, pentru a putea drege raul. Intre timp,
celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. Cea mai tanara ii
darui frumusetea, a doua, intelepciunea, a treia, blandetea, a patra ii ura sa
danseze ca nimeni alta, a cincea, sa cante ca o privighetoare, a sasea, sa
cante la toate instrumentele muzicale.
Cand veni randul celei batrane, ea prevesti ca printesa se va intepa in
deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. %revestirea aceasta
cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata, care aveau lacrimi in
ochi. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu
glas tare+

- 2eniti-va in fire, o rege si tu, regina, fetita voastra nu va muri. * drept

ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit, si printesa se va intepa intr-
un fus, dar, in loc sa moara, va cadea intr-un somn adanc, care va tine o suta
de ani, la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta.
%entru a ocoli aceasta nenorocire, regele dadu porunca sa nu se mai
foloseasca nimeni de fuse sub, amenintarea pedepsei cu moartea. Sa fi
trecut vreo cincisprezece, saisprezece ani pe cand regele si regina s-au dus
la unul din castelel lor, s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o
batrana care torcea. *a folosea fusul, pentru ca porunca regelui nu ajunsese
la urechile ei.
- Ce faci acolo, maicuta# o intreba printesa.
- Iaca torc, frumoasa mea copila, ii raspunse batrana, nestiind cine e
fata.
- 2ai, ce minunat este, a continuat printesa, cum faci# Da-mi si mie
fusul o clipa, te rog!

/ua fusul, se intepa in deget si cazu lesinata. )atranica stiga dupa

ajutor. amenii venira repede, din toate partile.  stropira pe printesa cu
211
apa pe fata, ii frecara tamplele, dar nimic n-o putea readuce in simtire.
3egele, care se inapoiase, auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. %orunci
ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat, pe un pat cu
broderii din aur si argint.
%rintesa era frumoasa ca lumina zilei, caci somnul nu-i rapise nici
culorile vii ale fetei, nici bujorii din obraji, nici culoarea buzelor trandafirii.
Doar ochii ii avea inchisi. De altfel, respira usor, asa ca iti puteai da
seama ca nu murise. 'rsitoarea cea buna care ii daruise viata, se afla
departe de palat, atunci cand s-a intamplat nenorocirea. 'n pitic care purta
cizme 0de sapte poste0 i-a dat de veste. 'rsitoarea pleca de indata si dupa
un ceas ajunse la castel. 3egele ii iesi in intampinare la scara trasurii si
ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta.
*a atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel+

guvernantele, domnisoarele de onoare, fete in casa, ofiteri, bucatari. $ai

atinse caii si chiar catelusa printesei.&dormira cu toti cat ai clipi. 3ege si
regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se
apropie de acel loc. %orunca nu-si avea rostul, caci multi copaci, maracini si
spini au inconjurat castelul. imeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo
prin padure. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor, si
acesta la mare departare.
/a capatul a o suta de ani, un fecior de domn, de alt neam decat
printesa cea adomita, mergand la vanatoare, vazu turnurile castelului ivindu-
se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. amenii dadeau raspunsuri in
doi peri unii spuneau ca e un vechi castel, bantuit de duhuri, altii ca acolo isi
dadeau intalnire vrajitoarele. Cei mai multi povesteau de un capcaun care
locuia acolo si inghitea copii.
%rintul nu mai stia ce sa creada, dar un taran batran il lamuri+
- %rinte, sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata
povestind ca in castelul acesta se afla o printesa, cea mai frumoasa din cate
au fost vazute, dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani, pana cand va
veni un fiu de domn si o va trezi.
212
 (anarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe
printesa cea frumoasa. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti,
maracinii si spinii se dadeau in laturi, deschizandu-i poteca. *l se avanta
singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei.
amenii sai nu putura sa-l urmeze, deoarece copacii si maraciniise
adunasera din nou.
%atrunse intr-o curte mare si urca o scara. Strabatu multe incaperi ale
castelului, in care se aflau cavaleri de onoare dormind, unii in picioare, altii
sezand si, in sfarsit, ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. %e un pat
vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. (remurand de emotie,
printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea.
In clipa aceea, vraja se destrama si printesa se trezi. *a spuse+
- &i sosit, in sfarsit! , printul meu, cat de mult m-ai lasat sa te astept!

2rajit de vorbele ei, i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a

incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea. data cu printesa se
desteptase intregul palat, fiecare gandindu-se la ce avea de facut , dar,
nefiind cu toti indragostiti, simteau ca mor de foame. (recura deci in sala
oglinzilor unde cinara. 2iorile e7ecutara cantece vechi, dar muzica lor era
minunata. Imediat dupa cina, s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute.
imeni nu dormea, deoarece nu simteau nevoia. & doua zi, printul isi parasi
in zori sotia pentru a se intoarce in oras, unde tatal sau il astepta.
%rintul ii istorisi+
- 'mbland la vanatoare, m-am ratacit in padure si m-am adapostit in
coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza.
(atal sau, om bland si bun, nu banuia nimic, dar maica-sa nu-l crezu,
pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. $ama a inteles ca era
indragostit. %rintul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. &vea acum doi
copii+ o fiica pe care o numira &urora si un fiu caruia ii ziceau Soare, pentru
ca o intrecea in frumusete pe sora lui.
3egina incerca sa afle adevarul, dar printul nu indraznea sa-i
incredinteze taina sa. Ii era teama, fiindca ea se tragea dintr-un neam de
213
capcauni. 3egele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate. /a
curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasi lor daca ii
vedea.
Cand regele muri, printul a ramas stapan in tara. *l isi dadu public in
vileag casatoria. %rintesa , sotia sa, insotita de cei doi copii, sosi in capitala,
primita in triumf. %utin dupa aceea, regele porni la lupta impotriva vecinului
sau, imparatul Cantalabute. *l o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i
incredinta sotia si copiii. 3egele urma sa fie in razboi toata vara. De-abia
plecat, regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara, pentru a-si
satisface oribila pofta. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse
bucatarului intr-o seara+
- $aine vreau s-o mananc la masa pe micuta &urora.
- Cu neputinta, doamna! striga bucatarul.

- Iti poruncesc, spuse regina, am pofta sa mananc carne proaspata.

)ietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si, luand cutitul
mare, urca in camera micutei &urora. 1etita avea atunci numai patru ani. Il
iubea pe bucatar,fiindca ii aducea adeseori bomboane. 2azand-o, el incepu
sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. Se duse in curte sa taie un mielusel
si pregati un sos bun, pa care regina il manca cu mare pofta. %e micuta
&urora o lua si o incredinta sotiei lui, ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul
curtii. pt zile mai tarziu, regina cea rea ii spuse bucatarului+
- 2reau sa-l mananc la cina pe micul Soare.
)ucatarul nu se impotrivi. 1u hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si
prima data. Se duse sa-l caute pe micul Soare, care avea trei ani. Il
incredinta pe baiat sotiei, ca sa-l ascunda alaturi de &urora. &poi pregati o
friptura de ied frageda, pe care capcauna o gasi delicioasa. %ana aici totul
mersese bine, dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului+
- &s dori s-o mananc pe printesa. (rebuie pregatita cu acelasi sos ca si
copiii.
De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. 3egina
tanara avea douazeci de ani, fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani
214
pe care ii petrecuse dormind. %ielea ei era alba, dar mai putin frageda. Ca
sa-si scape viata , bucatarul se hotari sa-i taie gatul. Intra cu pumnalul in
mana in camera tinerei reginei. 2oia totusi sa o pregateasca si ii povesti
respectos despre porunca primita de la regina-mama.
- Indeplineste porunca, raspunse tanara regina. 1a ce ti s-a spus! $a
voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata.
*a ii credea morti.
- u, doamna, nu veti muri, ii raspunse bietul bucatar, dupa cum nici
copiii nu va sunt morti, i-am ascuns la mine.  voi pacali din nou pe regina. Ii
voi da sa manance o caprioara tanara, in locul dumneavoastra.
Si se duse in odaia lui, unde ea isi regasi copiii. 3egina manca la cina
caprioara cu aceeasi pofta. &cum era foarte multumita de cruzimea ei. Se
pregatea sa-i spuna tanarului rege, la intoarcerea sa, ca lupii mancasera pe

tanara regina si pe copii. Dar intr-o seara, cand isi facea de lucru prin curtea
castelului, recunoscu vocea reginei si a copiilor. 1urioasa ca a fost pacalita,
porunci sa i se aduca un cazan mare, plin cu naparci si broaste raioase, ca
sa-i arunce in el pe regina si pe copii, pe bucatar si pe nevasta acestuia. &
doua zi, dis-de-dimineata, totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i
arunce in cazan, cand regele, la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea
intoarce, intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol
infiorator. imeni nu indraznea sa-i spuna. Capcauna se arunca in cazan si fi
inghitita, intr-o clipita, de jivinele respingatoare.
3egele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii.

Fetita cu parul de aur si ursii din padure

215
 & fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata
lumea ii spunea 1etita cu %arul de &ur. 1etita traia cu mama ei intr-o casuta,
la marginea padurii. Intr-o zi, ii spuse mamei sale+
- $amico, pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de
flori#
- Ce dragut din partea ta, fetita mea! Dar ai grija, padurea este adanca
si sa-r putea sa te ratacesti, ii atrase atentia mama.
 familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor,
'rsuletul, care se juca prinzand fluturi cu plasa. In timp ce ursuletul se juca
admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii, 'rsul si 'rsoaica
se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor, pe fata lor aparand un zambet
de incantare.
- 2ai ce bine e sa fii copil! - rosti 'rsoaica.

- Si mie mi-ar place sa fiu copil! 3osti 'rsul tata. &poi isi continua
drumul prin padure, aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros
imbatator.
1etita, cum ajunse in padure, incepu sa culeaga flori pentru mama ei+
margarete minunate, albastrele si maci rosii ca focul. Cum era atat de
preocupate de ceea ce facea, nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in
mijlocul padurii si ca vremea trecuse. In curand I se facu foame si sete si se
simti foarte obosita. Spre norocul ei, zari printre copacii din padure o casuta.
*ra casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa, si se uita prin gaura cheii si cum
nu vazu pe nimeni, deschise usa si intra. Inauntru zari o masa mare, intinsa,
cu trei farfurii pline cu orez si miere. 2ai, ce miros imbietor aveau!
1arfuriile de pe masa erau de marime diferita+ una mare, una mijlocie
si o farfurie mica. In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte
comode. $ai era acolo un fotoliu mare, unul mijlociu si unul mic. %entru ca ii
era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. $anca o
lingura de orez din prima farfurie, dar acesta era fierbinte si isi arse limba
apoi gusta din farfuria mijlocie, dar orezul era prea des si in cele din urma,

216
gusta si din ultima farfurie. Si ce sa vezi# $ancarea din farfuria cea mai mica
era asa de buna incat manca tot orezul, pana la ultimul bob.
1etita se aseza intai in fotoliul cel mare, dar pentru ca era prea mare,
nu-I placu si se ridica din el apoi se aseza pe scaunul mijlociu, dar nici
acesta nu-I placu+avea perina prea moale. &sa ca se hotara sa se aseze pe
cel mai mic dintre scaune, dar in momentul in care se puse pe el, acesta era
asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum
era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. & urcat la etaj, a intrat
in dormitor, unde a zarit trei paturi+ unul mare, unul mijlociu si unul mic. Intai
se culca in cel mare, dar era prea tare si incomod. Se culca apoi in patul
mijlociu, dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o
intepa. /a urma, il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald
incat adormi pe loc. %e vremea aceasta, familia de ursi care locuia in casuta

se intorcea de la plimbare. Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit

pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe
rand+
- Cineva, s-a asezat pe scaunul meu! a strigat 'rsul-(ata pe o voce
groasa.
- Cineva s-a atins de perina mea! striga 'rsoaica cu o voce mai blanda.
- Cineva mi-a rupt scaunelul! striga 'rsuletul cu o voce plangareata.
&poi, intreaga familie s-a apropiat de masa+
- Cineva mi-a folosit lingura! mormai 'rsul-(ata cuvocea lui groasa.
- Cineva a mancat din farfuria mea, spuse 'rsoaica cu voce ei blanda.
- 'itati-va, cineva mi-a mancat mancarea! -a mai ramas nici o
faramitura! a strigat 'rsuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe
obrajorii sai. &poi ursii au urcat la etaj.
'rsul-(ata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea
sa morocanoasa+
- Cineva s-a culcat pe perna mea!
- Cineva mi-a dat la o parte patura, sopti 'rsoica.

217
 - %riviti!  fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce
surprinsa.
1etita cu %arul de &ur se trezi brusc la auzul vocilor. (are s-a mai
speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din
pat, o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. Incepu sa alerge spre
casa cat o tineau picioarele, repede-repede, fara sa arunce macar o privire
inapoi. Si de-atunci incolo, ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o
niciodata pe 1etita cu %arul de &ur.

Cenusareasa
de ans Christian &ndersen

& fost odata un om bogat, care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie
rea si ingamfata, cu doua fete ce-i semanau leit. )arbatul avea la randul lui o
fiica ca painea calda. $ama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere
copile, ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. 1ata era pusa sa
roboteasca cat era ziulica de mare. Spala vase, freca podelele din camerele
doamnei si domnisoarelor, dormea in pod, pe un brat de paie, in timp ce
surorile ei se lafaiau in camere dichisite, cu paturi moi si oglinzi in care se
vedeau din cap pana in picioare.

Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei,

care stia de frica nevestei. Cand termina treaba, se cuibarea in cenusa, intr-
un colt al vetrei, si din aceasta pricina o poreclisera 0Cenusareasa0. Cu toate
hainele sale ponisite, Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei,
in ciuda vesmintelor lor bogate. Intr-o buna zi, fiul regelui puse la cale o
mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si
surorile Cenusaresei, vestite prin frumusetea lor.
- 2oi purta rochia de catifea rosie, spuse sora cea mare.

218
 - Iar eu, fusta cea alba, mantia tesuta cu flori de aur si colanul de
diamante, adauga mezina.
Surorile cerura parerea Cenusaresei, care le sfatui cum stia mai bine,
ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. &stfel surorile incuviintara ca
Cenusareasa sa le pieptane.
*le o intrebara+
- Cenusareaso, ti-ar place si tie sa mergi la bal#
- 2ai, domnisoarelor, va bateti joc de mine# &colo nu-i loc pentru una
ca mine!
- &i dreptate, lumea s-ar prapadi de ras, vazand-o pe Cenusareasa la
bal.
1ata, care era buna la suflet, le ajuta la pieptanat pe cele doua surori, care
nu mancasera timp de doua zile, rabdand de foame in fata oglinzi. In sfarsit,

sosi si seara petrecerii. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea.

Cand le pierdu din ochi, se porni sa verse lacrimi amare. asa fetei, vazand-o
inlacrimata, o intreba+
- De ce plangi# Ce-i cu tine#
- &s dori atat de mult ...as dori atat de mult9
Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. &tunci, nasa ei, zana, o
intreba+
- u-i asa ca ai vrea sa te duci la bal#
- 2ai, da, spuse Cenusareasa si suspina din nou.
- *i bine, daca vei fi o ascultatoare, te voi ajuta sa te duci. &poi spuse+
$ergi in gradina, alege un dovleac si adu-mi-l.
Cenusareasa pleca sa-l caute. Dupa un timp, aduse un dovleac de
toata frumusetea. 4ana il scobi, lasandu-i numai coaja. &poi il atinse cu
nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. Se duse apoi la cursa de
soareci, unde gasi sase soareci si, cu o atingere de nuia, ii prefacu, unul
dupa altul, in sase armasari suri. *ra un echipaj de toata frumusetea.
- Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana, spuse Cenusareasa, care
cauta acum un vizitiu.
219
 - &i dreptate, raspunse nasa fetei, du-te si vezi.
1ata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un
vizitiu cu mustata faloasa.
- Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa
stropitoare, mai spuse zana fetei.
Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute, pe care nasa le
transforma in sase lachei chipesi, care se urcara in spatele calestii. 4ana o
intreba pe Cenusareasa+
- *i bine! *sti gata sa mergi la bal! *sti multumita#
- Da, dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate#
4ana le atinse cu nuiaua fermecata, si pe indata hainele ei se
preschimbara in vesminte din aur si argint. Ii darui o pereche de conduri din
sticla, cum nu se mai vazusera. &stfel gatita, Cenusareasa se urca in

caleasca, iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.

Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si
pleca fericita. %rintul stiind de sosirea unei printese, alerga in intampinarea
ei, oferidu-i bratul, la scara calestii, si o conduse in marea sala de bal, unde
se aflau oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. 0* neasemuit de
frumoasa0, se auzea de pretutindeni. 3egele insusi sopti reginei+
- iciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda.
Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura, iar fiul regelui ii oferi
cinstea de a o invita la dans, in admiratia tuturor pentru gratia cu care
misca. In timpul ospatului, printul, stand cu ochi la ea, nu manca mai nimic.
1ata se apropie de surorile ei, spunandu-le cuvinte de lauda, dar ele nu o
recunoscura. In timp ce o admirau, Cenusareasa auzi orologiul batand un
sfert de ora inaite de miezul noptii ea facu o plecaciune adanca si disparu.
&casa o intalni pe nasa ei, careia ii multumi zicand+
- (are as vrea sa merg si maine la petrecere.
In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse
sa le deschida.
- Ce mult ati zabovit! le spuse ea.
220
 - &m vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. imeni nu o
cunoaste, ii spuse una din surori.
& doua zi, cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de
asemenea, mai frumoasa decat intaia data. %rintul nu se misca de langa ea,
si cum fata se distra de minune, uita de povetele nasei ei.
Cand auzi prima bataie a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si
fugi sprintena ca o caprioara. %rintul o urma, dar nu o prinse. In graba, se
intampla sa-i cada un condur din sticla, pe care printul il culese. &junse
acasa fara caleasca, fara lachei, cu hainele ponosite si numai cu un condur in
picior. Cand surorile se intoarsera de la bal, Cenusareasa le iscodi+
- &ti vazut-o pe printesa cea frumoasa#&cestea ii raspunsera+
- %rintesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un
condur de sticla, pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii.

* tare indragostit de printesa cea frumoasa, mai spusera surorile. Cateva zile
mai tarziu, fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se
va potrivi pantoful pe care il gasise. Il incercara mai intai printesele, apoi
ducesele si intreaga curte, dar in zadar. & fost adus apoi celor doua surori,
care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur, dar nu au reusit.
Cenusareasa, care le privea, recunoscu condurul si intreba+
- %ot si eu sa incerc#
Surorile se pusera pe ras, batandu-si joc de ea. Cavalerul care aduse
condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa.
- &m porunca sa incerce toate fetele condurul, spuse el si se apropie cu
pantoful de piciorul Cenusareasei, pe care se potrivi fara nici o greutate.Si
mare fu uimirea celor doua surori, cand Cenusareasa scoase dintr-un
buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. In aceeasi clipa sosi si
nasa fetei.
*a atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei, prefacandu-le
intr-o mandrete de straie. De indata, cele doua surori, o recunoscura si se
aruncara la picioarele ei , cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.
Cenusareasa le ajuta sa se ridice, spunandu-le+
221
 - 2a iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic.
Cenusareasa fu condusa la print, care a fost si mai impresionat de
frumusetea ei. %este putin timp dupa aceea, el o lua de sotie. Iar ea le primi
pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam.

Capra cu trei iezi

de Ion Creanga

*ra odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cu cel mijlociu
dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. 2orba
ceea+ 0Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul0. Intr-o
zi, capra cheama iezii de pe-afara si le zice+
- Dragii mamei copilasi! *u ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a
mancarii. Dar voi, incuieti usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu
cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Cand voiu veni eu, am sa
va dau de stire, ca sa ma cunoasteti, si am sa va spun asa+
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de lori
e subsuori"
- &uzit-ati ce-am sus eu#

222
 - Da, mamuca, zisera iezii.
- %ot sa am nadejde in voi#
- Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari.
oi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane.
- Daca-i asa, apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de
cele rele, si mai ramaneti cu bine!
- $ergi sanatoasa, mamuca, zise cel mic, cu lacrimi in ochi, si
Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare.
&poi capra iese si se duce in treaba ei. Iar iezii inchid usa dupa dansa si
trag zavorul. Dar vorba veche+ 0%aretii au urechi si ferestile ochi0. 'n dusman
de lup - s-apoi stiti care# - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme
cu prilej ca sa pape iezii, tragea cu urechea la paretele din dosul casei, cand
vorbea capra cu dansii. 0)un! zise el in gandul sau. Ia, acu mi-e timpul... De

i-ar impinge pacatul sa-mi deschida usa, halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si
i-as jumuli!0 Cum zice, si vine la usa si cum vine, si incepe+
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de lori
e subsuori"
- ai! deschideti cu fuga, dragii mamei, cu fuga!
- Ia! baieti, zise cel mai mare, sariti si deschideti usa, ca vine mama cu
demancare.
- Saracutul de mine! zise cel mic. Sa nu cumva sa faceti pozna sa
deschideti, ca-i vai de noi! &sta nu-i mamuca. *u o cunosc de pe glas glasul
223
ei nu-i asa de gros si ragusit, ci-i mai subtire si mai frumos! /upul, auzind
aceste, se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii, pentru a-si
subtia glasul, s-apoi, intorcandu-se, incepu iar+
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti!"""
- *i, vedeti, zise iarasi cel mare daca ma potrivesc eu voua# u-i
mamuca, nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea#! Ca doar si eu am urechi!
$a duc sa-i deschid.
- )adica! badica! zise iarasi cel mic. &scultati-ma si pe mine! %oate mai
de-apoi a veni cineva s-a zice+
Desc#ideti usa,
Ca vine matusa!
S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti# D-apoi nu stiti ca

matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare, sarmana#
- &poi, da! nu spun eu bine# zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume,
de cand a ajuns coada sa fie cap... Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si
bine pe mamuca afara. *u, unul, ma duc sa deschid. &tunci mezinul se vara
iute in horn si, sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine, tace
ca pestele si tremura ca varga de frica. Dar frica-i din raiu, sarmana!
&semene cel mijlociu, tustiu! iute sub un chersin se-nghemuieste acolo cum
poate, tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica 1uga-i
rusinoasa, da-i sanatoasa!... Insa cel mare se da dupa usa si - sa traga, sa nu
traga# - in sfarsit, trage zavorul... Cand, iaca!... ce sa vada# S-apoi mai are
cand vede#... caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce
era. Si, nici una, nici doua, hat! pe ied de gat, ii rateaza capul pe loc si-l
mananca asa de iute si cu asa pofta, de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce
pune. &poi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu
neastampar, zicand+
- u stiu, parerea m-a amagit, ori am auzit mai multe glasuri# Dar ce
Dumnezeu#! %arc-au intrat in pamant... 'nde sa fie, unde sa fie#
Se iteste el pe colo, se iteste pe dincolo, dar pace buna! iezii nu-s nicairi!
224
 - $a!... ca mare minune-i si asta!... dar nici acasa, n-am de coasa...ia
sa mai odihnesc oleaca aste batranete!
&poi se indoaie de sele cam cu greu, si se pune pe chersin. Si cand s-a
pus pe chersin, nu stiu cum s-au facut, ca ori chersinul a crapat, ori
cumaptrul a stranutat... &tunci iedul de sub chersin, sa nu taca# - il pastea
pacatul si-l manca spinarea, saracutul!
- Sa-ti fie de bine, nanasule!
- &!... ghidi! ghidi! ghidus ce esti! &ici mi-ai fost# Ia vina-ncoace la
nanaselul, sa te pupe el!
&poi ridica chersinul binisor, insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l
jumuleste si pe acela de-i merg petecele!... 2orba ceea+ 0Ca toata pasarea
pe limba ei piere0.
%e urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa, doar a mai gasi

ceva, dar nu gaseste nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn,
cum tace pestele in bors la foc. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste
nimic, isi pune in gand una+ asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti,
de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai
mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum. Cum a iesit dusmanul
din casa, ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. &poi incepe a
se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai.
- Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat, lupul nu i-ar fi mancat!
Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei!
Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca# 2ina
nu era a lui, si ce-au cautat pe nas le-a dat.
Cand jalea el asa, iaca si capra venea cat putea, incarcata cu de-a
mancarii si gafuind. Si cum venea, cat de colo vede cele doua capete, cu
dintii ranjiti, in feresti.
- Dragii mamucutei, dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte
cand ma vad!
)aietii mamei, baieti,
1umusei si cucuieti!
225
 )ucuria caprei nu era proasta. Dar cand s-apropie bine, ce sa vada# 'n
fior rece ca gheata ii trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o
cuprinde in tot trupul, si ochii i se painjinesc. Si ce era nu era a bine!...
*a insa tot merge pan5 la usa, cum poate, crezand ca parerea o
insala... si cum ajunge, si incepe+
Trei iezi cucuieti,
Usa mamei descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
Lapte-n tite,
Drob de sare
In spinare,

Malaies
In calcaies,
Smoc de lori
e subsuori"
&tunci iedul mezin - care acum era si cel dintai si cel de pe urma - sare
iute si-i deschide usa. &poi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de
sange incepe a-i spune+
- $amuca, mamuca, uite ce am patit noi! $are foc si potop au cazut pe
capul nostru!
Capra atunci, holband ochii lung prin casa, o cuprinde spaima si
ramane incremenita!... Dar mai pe urma, imbarbatandu-se, si-a mai venit
putin in fire s-a intrebat+
- Da5 ce-a fost aici, copile#
- Ce sa fie, mamuca# Ia, cum te-ai dus d-ta de-acasa, n-a trecut tocmai
mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand+
Trei iezi cucuieti,
Mamei usa descuieti"""
- Si#...
226
 - Si frate-meu cel mare, natang si neastamparat cum il stii, fuga la usa
sa deschida.
- S-atunci#...
- &tunci, eu m-am varat iute in horn, si frate-meu cel mijociu sub
chersin, iara cel mare, dupa cum iti spun, se da cu nepasare dupa usa si
trage zavorul!...
- S-atunci#...
- &tunci, grozavie mare! anasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul
lup, se si arata in prag!
- Cine# Cumatrul meu# *l# Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie
copilasii nicioadata#
- &poi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti!
- *i las5, ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o

casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea# si pe voi sa va puie la
pastrama# ici o fapta fara plata... (ricalosul si mangositul! Inca se ranjea la
mine cateodata si-mi facea cu maseaua... apoi doar eu nu-s de-acelea de
care crede el+ n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. *i, taci,
cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug# &poi, tine minte
ca ai sa-i scoti fara coarne!
- f, mamuca, of! $ai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu ! Ca stii
ca este o vorba+ 0ici pe dracul sa-l vezi, da5 nici cruce sa-ti faci!0
- )a nu, dragul mamei! 0Ca pana la Dumnezeu, sfintii iti ieu sufletul0.
S-apoi tine tu minte, copile, ce-ti spun eu+ ca de i-a mai da lui nasul sa mai
miroase pe-aici, apoi las5!... umai tu, sa nu cumva sa te rasufli cuiva, ca sa
prinda el de veste.
Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-
sau. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene, cum sa dreaga si ce sa-i faca#
0&ha! ia, acu i-am gasit leacul, zise ea in gandul sau. (aci! Ca i-oiu face eu
cumatrului una de si-a musca labele!0. &proape de casa ei era o groapa
adanca, acolo-i nadejdea caprei.

227
- /a cada cu dubala, cumatre lup, ca nu-i de chip!... Ia, de-acu sa-ncepe
fapta+ ai la treaba, cumatrita, ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand, pune
poalele-n brau, isi sufleca manicele, atata focul si s-apuca de facut bucate.
1ace ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu
oua si fel de fel de bucate. &poi umple groapa cu jaratic si cu lemne
putregaoioase, sa sa arda focul mocnit. Dupa asta asaza o leasa de nuiele
numai intinata si niste frunzari peste dansa peste frunzari toarna tarana si
peste tarana asterne o rogojina. &poi face un scauies de ceara anume pentru
lup. %e urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe
cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. $erge ea cat merge prin codru,
pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa, si pe-o tiharaie da cu
crucea peste lup.
- )una vremea, cumatro! Da5 ce vant te-a abatut pe-aici#

- )una sa-ti fie inima, cumatre, cum ti-i voia# Ia, nu stiu cine-a fost pe
la mine pe-acasa in lipsa mea, ca stiu ca mi-a facut-o buna!
- Ca ce fel, cumatrita draga#
- Ia, a gasit iezii singurei, i-a ucis si i-a crampotit, de li-am plans de
mila! umai vaduva sa nu mai fie cineva!
- Da5 nu mai spune, cumatra!
- &poi de-acum, ori sa spun, ori sa nu mai spun, ca totuna mi-e. *i,
mititeii, s-au dus catra Domnul, si datoria ne face sa le cautam de suflet. De
aceea am facut si eu un praznic, dupa puterea mea, si am gasit de cuviinta
sa te poftesc si pe d-ta, cumatre ca sa ma mai mangai...
- )ucuros, draga cumatra, dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat
la nunta.
- (e cred, cumatre, d-apoi, da, nu-i cum vrem noi, ci-i cum vre Cel-de-
sus.
&poi capra porneste inainte plangand, si lupul dupa dansa, prefacandu-
se ca plange.
- Doamne, cumatre, Doamne! zise capra suspinand. De ce ti-e mai
drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte...
228
 - &poi da, cumatra, cand ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. u-ti
face si d-ta atata inima rea, ca odata avem sa mergem cu totii acolo.
- &sa este, cumatre, nu-i vorba. Dar sarmanii gagalici, de cruzi s-au
mai dus!
- &poi da, cumatra se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei
mai tineri.
- &poi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi# D-apoi asa#...
- Doamne, cumatra, Doamne! iu face si eu ca prostul... are nu
cumva nenea $artin a dat raita pe la d-ta pe-acasa# Ca mi-aduc aminte ca
acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i
dai un baiet, sa-l invete cojocaria. Si din vorba-n vorba, din una-n alta, ajung
pan-acasa la cumatra!
- Ia poftim, cumatre, zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra

groapei cu pricina, sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat
Dumnezeu!
3astoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. &tunci lupul
nostru incepe a manca halpov si gogalt, gogalt, gogalt, ii mergeu sarmalele
inregi pe gat.
- Dumnezeu sa ierte pe cei raposati, cumatra, ca bune sarmale ai mai
facut!
Si cum ospata el, buf! cade fara sine in groapa cu jaratic, caci scauiesul
de ceara s-a topit, si leasa de pe groapa nu era bine sprijinit a nici mai bine,
nici mai rau, ca pentru cumaatru.
- *i, ei! &cum scoate, lupe, ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card#
Capra ti-a venit de hac!
- 2aleu, cumatra, talpele mele! $a rog, scoate-ma, ca-mi arde inima-n
mine!
- )a nu, cumatre c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! /ui
Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri mie insa-mi plac si de isti mai batani,
numai sa fie bine fripti stii, cole, sa treaca focul printr-insii.
- Cumatra, ma parlesc, ard de tot, mor, nu ma lasa!
229
 - &rzi, cumatre, mori, ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece
baietului istuia de spariet, ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! (i-
aduci aminte, dihanie rautacioasa si spurcata, cand mi te-ai jurat pe parul
tau# Si bine mi-ai mancat iezisorii!
- $a ustura inima-n mine, cumatra! ma rog, scoate-ma, si nu-ti mai
face atata osanda cu mine!
- $oarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca bine-o mai
plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura!
Dupa aceasta, capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o
peste dansul, in groapa, ca sa se mai potoleasca focul. &poi, la urma
urmelor, napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au
apucat, pana-l omorara de tot. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi

iezi, da5 si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas, si pagubasa sa fie. Si

auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare le-au mai parut bine!
Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si
pe baute, veselindu-se impreuna... Si eram si eu acolo de fata, si-ndata dupa
aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa, s-
am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata si unde n-am mai
incalecat si pe-o capsuna si v-am spus, oameni buni, o mare si gogonata
minciuna!

'etisorul nazdravan
de 2ladimir Suteev

&riciul mergea spre casa. %e drum, l-a ajuns din urma Iepurele, si au
pornit impreuna. In doi drumul este de doua ori mai scurt. %ana acasa
drumul fiind lung merg si discuta. Deodata, de-a curmezisul drumului, un

230
betisor. /uat cu vorba, Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el, mai sa
cada.
- &h, tu!... - s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul,
aruncand-ul cat colo.
Dar &riciul a ridicat betisorul, l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga
din urma pe Iepure. 2azand la &rici betisorul, iepurele s-a mirat+
- &sta nu-i un betisor oarecare - a e7plicat &riciul. *ste un betisor -
nazdravan.
Iepurele n-a zis nimic, doar a forait inciudat. &u mers mai departe pana
ce au ajuns la un raulet. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a
inceput sa strige+
- ei, Cap - (epos, arunca betisorul, n-ai cum sa ajungi cu el aici!
&riciul n-a zis nimic, s-a dat putin inapoi, si-a luat avant, a infipt

betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -- iata-l pe celalalt mal, alaturi de

Iepure, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. De mirare, Iepurele a ramas cu
gura cascata+
- )ravo tie, deci stii sa sari!
- *u nu stiu nicidecum sa sar -- a spus &riciul, -- m-a ajutat betisorul cel
nazdravan -- peste toate - saritor.
&u pornit mai departe. -au mers mult si s-au trezit la o mlastina.
Iepurele sare din musuroi in musuroi. &riciul merge in spatesi cu betisorul
incearca tot drumul.
- ei, Cap - (epos, ce te tot tarasti acolo# %robabil, betisorul tau...
Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus, ca a alunecat de pe un
musuroi si s-a dus in smarc, pana la urechi. &cum- acum va incepe sa-nghita
apa si se va ineca.
&riciul s-a catarat pe musuroi, cat mai aproape de Iepure, si-i striga+
- (ine-te de betisor! Cat poti de tare!
Iepurele s-a prins de betisor. &riciul s-a incordat din toate puterile si l-a
tras din mlastina pe prietenul sau. Cand au ajuns pe loc uscat, Iepurele ii zice
ariciului+
231
 - Iti multumesc, &riciule, ca m-ai salvat!
- &sta-i buna! u eu, ci betisorul cel nazdravan -- din necaz bun
salvator.
&u mers mai departe si, chear la marginea unei paduri mari,
intunecate, au vazut jos, pe pamant, un %uisor. Cazuse din cuib si tipa jalnic,
iar parintii sai se roteau in zbor, pe deasupra lui, nestiind ce sa faca.
- &jutor, ajutor! - ciripeau ei.
Cuibul era foarte sus - greu sa ajungi la el. nici &riciul, nici Iepurele nu
stiau sa se catare in copac. Dar o mana de ajutor trbuie sa dea. S-a gandit
&riciul din nou cu folos.
- Stai in picioare langa copac, cu fata spre el - a poruncit el Iepurelui.
Iepurele a facut precum i s-a spus. &riciul a asezat %uisorul pe capatul
betisorului, s-a urcat pe umerii Iepurelui, a ridicat cat a putut betisorul,

ajungand chear aproape de cuib. %uisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in
cuib.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! 4burau in jurul Iepurelui si
&riciului ciripind+
- $ultumim, multumim, multumim!
Iepurele ii spuse &riciului+
- )ravo, &riciule! )ine gandit!
-&sta-i buna! u eu, ci betisorul cel nazdravan - in sus - ridicator.
&u intrat in padure . Cu cat inainteaza, cu atat padurea este mai
deasa, mai intunecoasa. Iepurasului i se face frica. Dar &riciul nu se lasa+
merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte.Dar deodata, de dupa un
copac, le sare in fata un lup, le inchide calea si maraie+
- Stai!
Iepurele si &riciul s-au oprit./upul isi linge botul, clantane din dinti si
zice+
- Cu tine, &riciule, n-am nici o treaba, esti tepos, dar pe tine,
'recheatule, am sa te infulec cu blana cu tot!
Iepurasul a inceput sa tremure de frica, s-a facut alb ca varul si nu se
mai putea clinti din loc, de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. & inchis
232
ochii - acum o sa-l infulece lupul.umai &riciul nu s-a pierdut cu firea+ a
apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare.
/upul a urlat de durere, a facut un salt inapoi, si, pe-aci ti-e
drumul...1ugea de-i sfaraiau calcaiele, fara sa se uite in urma sa.
- Iti multumesc, &riciule, m-ai salvat si din gura /uoului!
- u eu, ci betisorul nazdravan - ce loveste - in - dusman, a raspuns
&riciul.
Si au pornit mai departe. &u trecut prin padure si au iesit la drum
deschis. Dar drumul era greu, tot in urcus.&riciul inainteaza, sprijinindu-se in
betisor, dar bietul Iepure a ramas in urma, mai sa se prabuseasca de
oboseala.%ana acasa nu mai este mult, dar Iepurele nu mai poate sa mearga.
- u-i nimic - a zis &riciul, - tine-te de betisorul meu.
S-a prins Iepurele de betisor, iar &riciul il trage dupa el.Si Iepurelui i s-a

parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga.

- 'ite - zice el &eiciului - betisorul - tau- nazdravan m-a ajutat si de
aceasta data.
&sa l-a dus &riciul pe Iepure pana aca sa, unde de multa vrem e il
asteptau Iepuroaica si Iepurasii...Se bucura cu totii de revedere, iar Iepurele
ii spune &riciului+
- *hei, daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat, n-as fi ajuns s-ami mai
vad casa.3ade &riciul si ii raspunde+
- Iti daruiesc tie acest betisor, poate ti-o mai fi de folos.
Iepureleinsa s-a impotrivit+
- Dar ce-o sa faci tu fara betisorul - asta - fermecat#
- ici o grija - a raspuns &riciul, - oricand se poate gasi un betisor, dar
nazdravania lui - si a facut semn spre frunte - dar nazdravania lui uite unde
este!
&cum Iepurele a inteles totul+
- &devarat ai grait+ important nu este betisorul, ci mintea luminata si
sufletul bun!

233
 Alice in *ara %inunilor
de Charles /utJidge Dodgson

Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara, &lice se plictisea sezand

impreuna cu sora sa la umbra unui copac. Deodata, vazu trecand un iepuras

alb. Iepurasul se opri, scose un ceas din buzunar, se uita la el si porni grabit
mai departe. &rzand de curiozitate, &lice alerga dupa el si il vazu facand un
salt si disparand intr-o scorbura uriasa, la poalele unui copac. Intr-o clipa,
&lice il urma, fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai
iasa de-acolo. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus
de adanc. $arginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri, pline de
carti, lampi si borcane, iar &lice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in
trecere.
In cele din urma, se opri pe o gramada de frunze. Iepurele nu se mai
vedea nicaieri, iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. Scapase teafara
si, uitandu-se in jur, zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Incerca
cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta, cand observa o
usa mititica, in spatele unei perdele.&lice izbuti sa potriveasca cheia in usita.
Iar cand incerca s-o descuie, spre bucuria ei, usita se deschise. %rivind prin
deschizatura mare cat pentru o pisica, vazu o gradina minunata cu flori viu
colorate. ecajita, &lice puse cheia la loc pe masa de sticla. Dar, spre

mirarea ei, pe masa aparu o sticluta, pe a carei eticheta erau scrise

cuvintele+ 0)*&-$&0. /ua o inghititura, dar bautura avea un gust atat de
delicios, incat &lice o sorbi pe toata.
- Ce ciudat ma simt! spuse ea. %arca intru la apa.
Si, intr-adevar, asa si era &lice era acum inalta doar de-o schioapa.
Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Dar cheia se gasea inca
pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. Dar nu
trecu mult timp si &lice descoperi sub masa o cutiuta. In cutiuta era o
prajitura pe care era scris, cu litere din zahar+ 0$&&C&-$&0. &lice manca

234
prajitura si simti cum creste. Crescu atat de inalta, incat ajunse cu capul in
tavan.
- &cum n-o sa mai incap pe usa cea mica, spuse &lice si incepu sa
planga.
Iar lacrimile se adunara, formand o baltoaca mare in jurul ei. Dintr-o
data, &lice auzi lipaitul unor picioruse. Iepurele &lb reaparu, tinand in maini o
pereche de manusi albe, din piele fina, si un evantai. $urmura+
- f, Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine!
4arind-o pe &lice, Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la
fuga. &lice ridica o manusa si o puse in mana. Spre uimirea ei, i se potrivea
perfect.
- %esemne ca iar am intrat la apa, spuse &lice.
Din nebagare de seama, &lice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie

in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. Intorcandu-si ochi in

jur, dadu peste un soarece care cazuse si el in apa.
- 2ai, Soricelule, tu stii cum se iese din baltoaca asta# il intreba.
In timp ce &lice si Soarecele continuau sa inoate prin balta, aceasta se
aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea o 3ata si o )roasca
(estoasa, un *lefant si o Girafa, plus altele cateva. &pa incepu sa scada, si
curand &lice si Soarecele putura sa stea in picioare. Incercand sa faca putina
conversatie, &lice ii povesti Soarecelui despre pisica ei, Dinah. Dar soarecelui
nu-i placea defel ce auzea, ba incepu sa tremure de frica. In cele din urma
iesira cu totii la mal, uzi leoarca si nefericiti. &tunci %asarea Dodo spuse+
- Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la
intrecere.
$arcara traseul si toti o luara la goana, care cum se pricepu, pana se
uscara de-a binelea. &lice fu declarata invingatoare, iar %asarea Dodo ii
inmana solemn un degetar drept premiu. 3ugata sa tina o cuvantare, &lice le
vorbi despre draga ei Dinah, uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau
de pisici. Si toate o luara la fuga. (imp de o clipa, &lice ramase singura in
acest loc atat de ciudat, dar apoi Iepurile se intoarse, murmurand+
235
 - f, Ducesa! f, blanita si mustatile mele! 'nde le-oi fi pierdut oare#
&poi o observa pe &lice, si-i striga+
- $arA &nn, da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul!
Speriata si nedumerita, &lice o rupse la goana in directia pe care i-o
aratase.
- %esemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui, spuse ea. Dar ar trebui
sa-i duc totusi lucrurile, daca le gasesc.
Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. Intra si se repezi
la etaj, unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. (ot
pe masuta, ea gasi si sticluta.
- %oate daca beau din ea, murmura &lice, ma va face sa cresc din nou.
$-am plictisit sa fiu atat de mica.

Si, inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei, se trezi cu capul in tavan. *ra

prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si, pentru ca continua sa creasca, isi
scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. &poi, &lice auzi pe
Iepure strigang la $arA &nn sa-i deschida usa, proptita zdravan in piciorul ei.
Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam, Iepurele scoase un strigat.
&lice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira
asupra ferestrei, azvarlite de Iepure. Spre mirarea lui &lice, pietricelele se
preschimbara in prajiturele. $anca iute una si, ce sa vazi, incepu sa
descreasca. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa, unde
gasi o Soparla, inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase
mana prin aer.
&lice o lua la fuga cat o tinea picioarele. 0&s vrea sa cresc pana la
inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata0, isi
spuse ea. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben, care sedea pe
o ciuperca si tragea dintr-o narghilea.
- $a poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita# o intreba ea
pe mida.
Creatura o privi somnoroasa.
236
 -  parte a ciupercii te va face mai inalta, cealalta parte te face mai
mica, spuse mida.
&poi se indeparta tarandu-se alene, lasand-o pe &lice sa mediteze in
fata ciupercii. 3upse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din
marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana
dreapta. &bia ce muscase putin, ca simti cum creste. Speriata, descoperi ca
ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor, in timp ce gatul ii era lung
ca un sarpe. Iute, lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si
ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita.
&poi &lice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta. Sub ochii
ei, un %este 2alet se apropie in goana de usa deschisa de o )roasca 2alet.
%estele 2alet scoase la iveala o tava, pe care se afla o scrisoare si spuse
- %entru Ducesa.  invitatie de la 3egina, la un joc de crochet.

0(rebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele0, isi spuse &lice.
Curioasa, &lice batu la usa, dar pentru ca nu-i deschise nimeni, intra.
olul dadea intr-o bucatarie, unde o zari pe Ducesa care sedea pe un
scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc.  bucatareasa amesteca intr-
o oala care umplea aerul cu nori de piper, iar o pisica mare dormea deasupra
caminului, cu un zambet pe fata. &erul incarcat de piper era de nesuportat
pentru &lice, care nu stiu cum sa iasa mai repede. $are ii fu mirarea lui &lice
cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac.
- *u sunt %isica din Cheshire, spuse aceasta somnoroasa.
- Ce fel de oameni locuiesc aici# intreba &lice.
- /a dreapta sta un %alarier, raspunse %isica. Iar la stanga, un Iepure de
$artie. &mandoi sunt nebuni.
&poi &lice dadu peste Iepurile de $artie si peste %alarier, care isi luau
ceaiul la o masa intinsa sub un copac, cu un arciog adormit intre ei.
%alarierul ii spuse ca, in urma unui decret al 3eginei de Inima 3osie, pentru
ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea
cinei. u peste multa vreme, &lice porni mai departe. (recu printr-o usa
taiata intr-un copac si se trezi din nou in sala cea lunga. /ua cheia de pe
237
masuta de sticla si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa.
&poi, in sfarsit, deschise usita si patrunse in gradina minunata. 'imita, &lice
vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie.
- Ce faceti aici# ii intreba.
- 3egina nu poate suferi trandafirii albi, spuse un gradinar.
&lice incepu sa planga, dar mai apoi se indrepta de spate si zise+
- %rostii!
- &tunci, hai sa jucam crochet! stiga 3egina.
Ciocanele erau de fapt flamingi, bilele erau arici, iar portile erau
soldatii care faceau podul. %entru &lice, jocul era destul de greu. Ducesa si
Iepurele &lb intrara si ei in jocul de crochet. 2azand-o pe &lice, Ducesa o
cuprinse cu bratul.
- ici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad, spuse Ducesa.

- Si cum iti place 3egina# intreba Iepurele.

- Deloc, raspunse &lice. * atat de9
Dar o zari pe 3egina care tragea cu urechea si continua+
- 9 sigur ca o sa castige, incat nici nu mai are rost sa mai jucam.
- /a locurile voastre striga 3egina. Ca de nu, va tai tuturor capetele!
&lice nu-si mai gasea ciocanul si bila. 2azand-o ca nu joaca, 3egina
tipa+
- (aiati-i capul!
- Dar, $ajestatea voastra, protesta &lice, flamingoul meu a zburat, iar
ariciul a luat-o la sanatoasa. Chiar atunci se auzi in departare un strigat+
0incepe procesul!0. (oata lumea se repezi in sala de judecata, unde @uvete in
lanturi statea in fata 3egelui si a 3eginei.  tarta mare, asezata pe o masa,
trona in mijlocul salii. In spatele ei sedeau juratii, scriind preocupati pe
tablitele lor. %rivind scena, &lice simti ca i se face foame.
- @uvetele de Inima 3osie a furat tarta 3eginei, spuse 3egele catre
jurati. 2a rog sa dati verdictul!
%e neasteptate, &lice simti cum incepe sa creasca iar.
- Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. &lice!
238
 - &ici! tipa &lice, sarind cu atata graba, ca rasturna bo7a cu jurati.
- (aiati-i capul! zbiera 3egina.
- Cui ii pasa de voi# Spuse &lice, care crescuse de-acum la inaltimea ei
obisnuita. u sunteti decat un pachet de carti de joc!
&uzind acestea, tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei,
iar &lice se porni sa tipe, incercand sa le indeparteze.
Dintr-o data, &lice se trezi la poalele copacului, alaturi de sora ei.
- Ce vis curios am avut, spuse ea.
- (rebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai, ii raspunse sora ei.
Si, in timp ce-si beau ceaiul, &lice ii povesti minunatele ei aventuri in
(ara $inunilor.

Alba ca zapada si cei sapte pitici

de 1ratii Grimm

De cand ne stim, din vremuri de demult, fratii mei si cu mine muncim

in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. * o
munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului
ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. oi nu putem admira schimbarea
anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile... umai ca, intr-o buna zi...

Dar mai bine s-o iau de la inceput... Intr-o zi de iarna, o regina

frumoasa si inteleapta, care statea la fereastra si broda, se intepa cu acul,
iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. 0 &h, isi
zise ea, de-as avea o fetita cu pielea alba ca zapada, cu buzele rosii ca
sangele si cu parul negru ca abanosul... 0. Si iata dorinta i se implini+ regina
nascu o fetita intocmai cum o visase, pe care o boteza &lba ca 4apada.
umai ca, vai, biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita. Dupa
multi ani, regele isi lua o noua sotie. oua regina era tare trufasa si nu era

239
multumita ca este doar frumoasa+ voia sa fie cea mai frumoasa. &vea in
iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul.
&lba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in
oglinda si o intreba+
- glinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume#
Si in fiecare zi, oglinda ii raspundea+
- 3egina, tu esti cea mai frumoasa din lume!
$ultumita, trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. In vremea
asta, &lba ca 4apada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai
inteleapta. Si iata intr-o buna zi, pe cand regina isi intreba oglinda+
- glinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume#
&ceasta ii raspunse+
- 3egina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata+ esti foarte

frumoasa, dar &lba ca 4apada este cea mai frumoasa.

3egina cea rea fu cuprinsa de furie. Dadu porunca sa i se infatiseze
unul dintre vanatori+
- Ia-o cu tine pe &lba ca 4apada, du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te
cred ca ai omorat-o, sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea.
2anatorul cobora in livada unde &lba ca 4apada culegea mere.
- %rintesa, am primit porunca sa te iau cu mine la padure. (rebuie sa-i
dai ascultare reginei. 'rmeaza-ma!
Cand sa-si scoata pumnalul, vanatorul fu cuprins de mila, vazand
chipul dragalas si nevinovat al printesei.
- &lba ca 4apada, mai bine fugi!
- )ine, dar porunca reginei#
- %orunca era sa-ti iau viata! umai ca eu nu pot face una ca asta! 1ugi
si nu te mai intoarce niciodata la castel!
&lba ca zapada si cei sapte pitici &tunci, fara sa se mai uite in urma,
alergand cat o tineau picioarele, &lba ca 4apada se pierdu in padure.
%e drumul de intoarcere, vanatorul prinse o caprioara, o dobora si-i lua
inima, pe care o aseza intr-un sipetel. Cu aceasta in mana se infatisa reginei.
240
 - $aria (a, iata inima &lbei ca 4apada. %orunca ti-a fost indeplinita.
&lba ca 4apada rataci multa vreme prin padure. 2ietuitoarele padurii o
urmareau curioase.
- Ce frumoasa este! are unde se duce asa de una singura#
Si iata ca &lba ca 4apada zari printre copaci acoperisul unei casute.
- Ce casa draguta! e7clama ea cu incantare, dar ce mica este! Cine
poate locui acolo#
In vremea asta, la castel, regina cea rea isi intreba oglinda+
- glinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume#
Iar oglinda ii raspundea+
- 3egina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata+ esti foarte
frumoasa, dar tot &lba ca 4apada este cea mai frumoasa.
Si i-o arata pe &lba ca 4apada in fata casutei din padure.

- &lba ca 4apada! &sadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile,
o sa ma ocup eu insami de treaba asta. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa
din lume...
&lba ca 4apada batu la usa casu tei din padure. Cum nimeni nu-i
raspunse, apasa clanta si intra.
Infometata, musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte.
0 Ce mic e totul aici! se mira ea. Si ce vraiste in casuta asta!  sa fac
eu curatenie! 0 se hotara ea.
%unand mana pe o matura, &lba ca 4apada se apuca de treaba+
matura praful din toate ungherele, spala si orandui totul. Cand termina,
cuprinsa de oboseala, adormi pe un patuc.
/a sfarsitul zilei, dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului,
cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa.
- &h! Ce bine e din nou acasa! (ot ce imi doresc e sa mananc si sa
dorm.
- Si eu!
- Si eu!
- Cu totul de acord!
241
 - Sunt de aceeasi parere!
- * adevarat!
- Si inca cum!
- h! 'sa e intredeschisa! & intrat cineva in casa!
&lba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati, am impins usa.
imeni... Doar casa arata parca altfel decat o stiam...
- (otul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici!
In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc.
&vea pielea foarte alba, precum zapada, iar parul ii era negru ca abanosul.
- Ce frumoasa e! Dar si ce inalta!
- Cine sa fie# -am mai vazut-o pana acum!
- Sst!  s-o trezesti...
- h! Ce mititei sunteti! glasui &lba ca 4apada deschizandu-si ochii.

Cine sunteti#
- oi suntem cei sapte pitici, iar tu te afli la noi acasa. (u ai facut
curatenie in casa#
- Da, eu, sper ca nu v-ati suparat.
- Deloc! &cum o sa putem petrece! $uzica!
Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine, &lba ca 4apada ne-a spus
povestea ei, iar noi i-am zis+
- u vrei sa ramai aici la noi#  sa te ocupi de gospodarie in timp ce
noi vom cobora in mina.
- , va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi!
& doua zi dimineata, am plecat catre mina mult mai veseli decat de
obicei.
In vremea asta, la castel, regina cea rea punea la cale o rezbunare
cumplita.
- Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar, cu palaria asta urata si cu salul
mancat de molii, nimeni nu ma va recunoaste.  s-o ispitesc pe prostuta
aceea cu fleacurile astea...
Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe. Din cele ce le plac fetelor.
242
Cu infatisarea ei schimbata, regina cea rea ajunse in padure, la casa piticilor.
- De vanzare! %iepteni, cingatori! Cine vrea piepteni frumosi# 4iua
buna, fata mea. Ia priveste cingatorile astea frumoase. Care-ti place#
Caci, trebuie s-o spunem, fara sa stea pe ganduri, &lba ca 4apada ii
deschise deja usa casutei.
- Incearc-o pe asta, te ajut eu sa-i strangi sireturile.
Si proptindu-se bine, asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de
sireturile cingatorii, si stranse, si stranse! )iata &lba ca 4apada incerca sa
strige+
- &jutor! u mai pot respira! $a sufoc...
Insa regina strangea, strangea mereu...
(ocmai atunci ne-am intors si noi de la mina.
- Dar ce se intampla# Ce faci# Da-i drumul!

Convinsa ca a terminat cu &lba ca 4apada si profitand de inghesuiala,

nesuferita de regina disparu.
- Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute!
- &du un pahar cu apa! %oftim, bea, o sa te simti mai bine...
3eintoarsa la castel, regina isi intreba iarasi oglinda+
- glinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume#
Insa oglinda, ca si in alte dati, ii raspundse+
- 3egina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata+ esti foarte
frumoasa, dar tot &lba ca 4apada este cea mai frumoasa. 3egina fu cuprinsa
de o furie neagra. & doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si
zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. &poi lua un mar frumos si rosu la
culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet.
Si iarasi lua calea padurii...
- )ine te-am gasit, fata frumoasa! -ai vrea sa cumperi niste mere#
0 h, ce frumoase sunt, se gandi &lba ca 4apada, iar babuta asta pare
tare sarmana! 0
- %oftim, gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de
bun...
243
 &lba ca 4apada, increzatoare, nu-si mai aminti de sfaturile noastre si
intinse mana catre frumosul fruct otravit. ici nu musca bine din mar ca si
cazu si ramase nemiscata. trava fuse tare puternica. 3egina cea rea incepu
sa rada+
- In sfarsit! &cum eu sunt cea mai frumoasa!
&poi se grabi s-o ia din loc, in vreme ce micile animale ale padurii se
apropiau intristate. ici nu le venea sa creada ca &lba ca 4apada cea buna si
frumoasa nu mai traia!
- )aba asta urata si rea e desigur regina!
- Cu siguranta i-a facut rau &lbei ca 4apada!
Cand ne auzi vocile, regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la
sanatoasa cat putu de repede. %entru noi piticii era tare greu sa ne tinem
dupa ea, daramite s-o mai si prindem.

- &lba ca 4apada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate

inainte de a se face nevazuta prin padure.
Sigura de victorie, regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si
scoata mai intai straiele de cersatoare.
- glinda, oglinjoara mea, spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume#
Insa oglinda ii raspundse+
- 3egina, eu iti sunt credincioasa, nu te insel niciodata+ esti foarte
frumoasa, &lba ca 4apada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Dar, de acum
inainte, chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima.
Ingrozita, regina isi smulse masca si scoase un tipat+ oglinda ii arata un chip
hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci.
oi, piticii, am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe &lba ca
4apada. Statea intinsa pe jos, acolo unde cazuse, si era cu adevarat lipsita
de viata. (oata viata am jelit-o, alaturi de vietuitoarele padurii.
*ra atat de frumoasa, incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. In zori am
asezat-o intr-un sicriu de cristal, pe varf de munte, astfel ca oricine s-o poata
admira.
Ce pustie avea sa fie casa fara ea!
244
 Dar iata ca, intr-o buna zi, un tanar print trecu pe acolo, ducandu-se la
vanatoare. 2azand-o pe &lba ca 4apada odihnind in sicriul de cristal, atat de
frumoasa incat parea ca doarme, nu se mai putu dezlipi de locul acela. I-am
istorisit toata povestea...
- 3idicati capacul, zise el atunci, as vrea s-o vad mai de aproape, este
atat de frumoasa!...
Cu mare delicatete, o cuprinse in brate. Si atunci, miscarea facu sa
cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. %e data &lba ca 4apada
deschise ochii.
Cand il vazu pe print, obrajii i se imbujorara. chipul printului se lumina
de un zambet. &lba ca 4apada era vie, printul o readuse la viata.
- 2rei sa fi printesa mea# Imparatia mea te asteapta...
- Cat despre noi piticii, am ramas iarasi fara &lba ca 4apada. umai ca

de data asta eram tare fericiti pentru ea! (otul e bine cand se termina cu
bine.
De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o
istorisim tuturor.0

Aladin si lampa fermecata

%. ). 6err

(raia odata in tara sultanului un baiat pe nume &ladin. *l era tare sarac
si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. Intr-o zi, pe cand
se juca cu prietenii in piata din centrul orasului, se intalni cu dervisul.
Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap. *l se
adresa lui &ladin+
- $ai baiete, nu esti cumva baiatul croitorului $ustafa# &i vrea sa
castigi cateva rupii#

245
 - Cum sa nu domnule! 1ac orice munca ca sa castig cativa banuti,
raspunse &ladin.
- &tunci asculta-ma cu atentie! (ot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa
cautam o lampa veche.

/ampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. (u esti

singurul om care poti sa mi-o aduci. 2ei gasi acolo o multime de bijuterii, poti
sa le iei pe toate. $ie nu-mi trebuie decat lampa.
- &sa sa fie, domnule.
&ladin urma pe dervis in afara orasului, indreptandu-se spre un loc
parasit. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi
data la o parte doar daca se rostea formula magica. Inainte de a patrunde in
grota, dervisul ii dadu lui &ladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. In

timp ce dervisul rostea formula magica, &ladin se opri pe marginea lacului si

incepu sa se joace aruncand pietre in apa. *ra atat de preocupat de joaca sa,
incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa
grotei se deschise. Dervisul il striga pe &ladin si ii ceru sa coboare in grota.
&ladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. Dervisul il asepta afara si
il tot grabea+
- &ladin grabeste-te sa-mi aduci lampa!
)aiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei, tare veche si ruginita,
si ii striga dervisului+
- Domnule, de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie#
Sunt aici atatea alte minunatii !9 0%oate o fi fermecata#90 se gandi in sinea
sa &ladin. &puca lampa si se indrepta spre iesire.
- Da-mi lampa! Ii porunci dervisul.
- &juta-ma, te rog, sa ies de aici, il ruga &ladin pe dervis.
- $ai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul.
&ladin si lampa fermecata /a auzul acestei voci poruncitoare, &ladin
incepu sa dea inapoi inspaimantat.

246
 - Daca nu-mi dai lampa, sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si
incepu sa bolboroseasca formule magice. /a rostirea acestor cuvinte, placa
de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. &ladin ramase in intuneric, si
incepu sa strige catva timp, dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si
ca nimeni nu-l putea auzi. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care
isi freca mainile cu disperare, din inelul pe care il primise de la dervis iesi un
spiridus. chii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. &poi
i se adresa lui &ladin astfel+
- *u sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta.
- &s vrea sa ma duc acasa rosti &ladin. Spiridusul nu zise nimic, dar in
calipa urmatoare &ladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe
deget. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar
aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita. In timp

ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un

gnom.
- *u sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine.
&stept ordinele tale!
De atunci, &ladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic. ri de cate
ori se adresau lampii, aceasta le satisfacea toate dorintele. &nii au trecut si
&ladin se facu un tanar chipes. Intr-o frumoasa dimineta, &ladin o zari in
piata publica pe Iasmina, prea frumoasa fata a sultanului. %rintesa era asa de
frumoasa ca lui &ladin ii cazu draga de indata ce o vazu. Si sultanului ii fu pe
plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. Din acel moment
si &ladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. Intr-o zi, pe cand
printesa se gasea singura acasa, un negustor batran batu la usa palatului+
- Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Cine
vrea sa faca schimb cu mine# Iasmina care nu stia de secretul lui &ladin,
schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. Cine credeti ca era
negustorul# *ra chiar dervisul cel rau!
&ladin si lampa fermecata &cesta, ce puse mana pe lampa se ivi
spiridusul+
247
 - *u sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. Iti
astept ordinele!
- Spiridusule, eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul, si vreau sa ma
duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat!
Cand &ladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. S-a
uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel.
- Du-ma la iubita mea, ii ceru el inelului, nu pot trai fara ea.
Cat ai zice peste, &ladin se trezi in bucataria dervisului, langa scumpa
sa sotie, care tocmai pregatea ceaiul.
- Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga &ladin pe
sotia sa.
Cand se intoarse dervisul, bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus.
&ladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa, cat se poate de

repede. /a vederea lor, sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie, iar
poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. Despre dervisul cel rau nu amai auzit
nimeni niciodata, iar &ladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la
adanci batranete.

Greuceanu
de %etre Ispirescu

& fost un imparat si se numea imparatul 3osu. *l era foarte mahnit ca,
in zilele lui, niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. (ramise deci
oameni prin toate tarile si ravase prin orase, ca sa dea de stire tuturor ca
oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei, acela va lua pe fiie-sa
de nevasta si inca jumatate din imparatia lui, iara cine va umbla si nu va
izbandi nimic, acela sa stie ca i se va taia capul.Greuceanu
$ulti voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la
capat o asemenea insarcinare si cand la treaba, hat in sus, hat in jos, da din

248
colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca, vezi ca nu
toate mustele fac miere. imparatul insa se tinu de cuvant.
%e vremea aceea, se afla un viteaz pre nume Greuceanu. &uzind si el
de fagaduinta imparateasca, ce se gandi, ce se razgandi, ca numai isi lua
inima in dinti, incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa, si
pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. %e drum se intalni cu doi
oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie, pentru
ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. *i
erau tristi, bietii oameni, dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de
dulci, incat le mai veni nitica inima, ca era si mester la cuvant Greuceanu
nostru.
*l isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise+ 0imi voi incerca
norocul. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la

moarte, ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba iara de nu,

sanatate buna! $a voi duce de unde am venit. &sta sa fie in norocul meu
niciodata nu strica cineva sa faca o incercare0. Si astfel, poftorindu-si unele
ca acestea, aide, aide, ajunge la curtea imparateasca. nfatisandu-se la
imparatul, atatea ii povesti, asa cuvinte bune si dulci scoase si atata
mestesug puse in vorbirea sa, incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa
omoare pe acei oameni ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult,
si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor.
u mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit
pe imparatul pana intr-atata, incat l-a facut sa-i ierte. $ultumira lui
Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui
Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda, ceea ce si
facura. &ceasta izbanda o lua drept semn bun, si Greuceanu, mergand a
doua oara la imparatul, grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare+
- $arite doamne, sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei
imparatii. $ulti voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele
si luna pe care le-a hrapit de pe cer, si stiu ca cu moarte au murit, fiindca n-
au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. si eu,
249
marite doamne, cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei, si
mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul, doar-doar va da Dumnezeu sa
ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei, pentru nesocotita lor
indrazneala. Dar fii-mi milostiv si mana de ajutor.
- Dragul meu Greucene, raspunse imparatul, nu pot sa schimb nici o
iota, nici o cirta din hotararea mea. si aceasta nu pentru altceva, ci numai si
numai pentru ca voiesc sa fiu drept. %oruncile mele voi sa fie una pentru
toata imparatia mea la mine partinire nu este scris. 2azand statornica
hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul, Greuceanu
cuvanta cu glas voinicesc+
- 1ie, marite imparate, chiar de as sti ca voi pieri, tot nu ma voi lasa
pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. Se
invoira, si preste cateva zile si pleca, dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e

bine sa faca, ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. Greuceanu

lua cu dansul si pe fratele sau si merse, merse, merse cale lunga, departata,
pana ce ajunse la 1aurul-pamantului, cu care era frate de cruce. &cest faur,
fiind cel mai mare mester de pe pamant, era si nazdravan. &ici se oprira si
poposira. (rei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu
1aurul-pamantului si se sfatuira. Si, dupa ce se odihnira cateva zile si mai
planuira ceea ce era de facut, Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Indata
dupa plecarea Greuceanului, 1aurul-pamantului se apuca si facu chipul lui
Greuceanu numai si numai din fier, apoi porunci sa arza cusnita ziua si
noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc.
Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga, si mai lunga, pana ce li
se facu calea cruci aici se oprira, se asezara pe iarba si facura o gustarica
din merindele ce mai aveau, si apoi se despartira, dupa ce se imbratisara, si
plansera ca niste copii. $ai nainte d-a se desparti, isi impartira cate o basma
si se intelesera zicand+ 0&tunci cand basmalele vor fi rupte pe margini, sa
mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni iara cand basmalele vor
fi rupte in mijloc, sa se stie ca unul din ei este pierit0. $ai infipse si un cutit in
pamant si zisera+ 0&cela din noi, care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul
250
ruginit sa nu mai astepte pe cellalt, fiindca aceasta insemneaza ca a murit0.
&poi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga.
1ratele Greuceanului, umbland mai multa vreme in sec, se intoarse la
locul de despartire si, gasind cutitul curat, se puse a-l astepta acolo cu
bucurie, ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. Iara Greuceanu se duse,
se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor, asezate unde-si
intarcase dracul copiii. Daca ajunse aici, Greuceanu se dete de trei ori peste
cap si se facu un porumbel. 2ezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase
1aurul-pamantului. 1acandu-se porumbel, Greuceanu zbura si se puse pe un
pom care era tocmai in fata caselor. &tunci, iesind fata de zmeu cea mare si,
uitandu-se, se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica,
ca sa vina sa vaza minunea. 1ata cea mica zise+
- $aiculita si surioara, pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie

pentru casa noastra . chii ei nu seamana a de pasare, ci mai mult seamana

a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. %ana acuma ne-a fost si noua! D-aici
inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. %asamite aveau
zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. &poi intrara catestrele zmeoaicele
in casa si se pusera la sfat. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori
preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. &colo se ascunse
intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. Dupa ce
lua in cap tot ce auzi, iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru
2erde si acolo se ascunse subt un pod. Cum se vede treaba, din cele ce
auzise, stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru 2erde si aveau sa
se intoarca unul de cu seara, altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre
ziua. &steptand Greuceanu acolo, iata mare, ca zmeul cel mai mic se
intorcea si, ajungand calul la marginea podului, unde sforai o data si sari
inapoi de sapte pasi. Dara zmeul, maniindu-se, zise+
- &h, manca-o-ar lupii carnea calului! %e lumea asta nu mi-e frica de
nimeni, numai de Greuceanu de &ur dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la
pamant.
Greuceanu, auzind, iesi pe pod si striga+
251
 - 2ino, zmeule viteaz, in sabii sa ne taiem, sau in lupta sa ne luptam.
- )a in lupta, ca e mai dreapta.
Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. &duse zmeul pe
Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. &duse si Greuceanu pe
zmeu si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. &poi, dupa ce arunca
lesul zmeului si al calului sub pod, se puse sa se odihneasca. Cand, in
puterea noptii, veni si fratele cel mare al zmeului, si calul lui sari de
saptesprezece pasi inapoi. *l zise ca si frate-sau, iara Greuceanu ii raspunse
si lui ca si celui dintai. Iesind de sub pod, se lua la tranta si cu acest zmeu. Si
unde mi-aduse, nene, zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau.
Dara Greuceanu, sarind repede, unde mi-aduse si el pe zmeu o data, mi-l
tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. &runcandu-i si
mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod, se puse iarasi de se odihni.

Cand despre zori, unde venea, mare, venea tat-al zmeilor, ca un tartor, KdeL
catranit ce era, si cand ajunse la capul podului, sari calul lui saptezeci si
sapte de pasi inapoi. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru
mare, si unde racni+
- &h, mancare-ar lupii carnea calului ca pe lumea asta nu mi-e frica de
nimenea, doara de Greuceanu de &ur si inca si pe acesta numai sa-l iau la
ochi cu sageata si il voi culca la pamant.
&tunci, iesind si Greuceanu de sub pod, ii zise+
- Deh! zmeule viteaz, vino sa ne batem, in sabii sa ne taiem, in suliti sa
ne lovim, ori in lupta sa ne luptam.
Sosi zmeul si se luara la bataie+ in sabii se batura ce se batura si se
rupsera sabiile in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile apoi se
luara la lupta+ se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul si
stranse zmeul pe Greuceanu o data, dara acesta, bagand de seama ce are
de gand zmeul, se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic, apoi
Greuceanu stranse o data pe zmeu, tocmai cand el nu se astepta, de-i parai
oasele. &sa lupta nici ca s-a mai vazut. si se luptara, si se luptara, pana ce

252
ajunse vremea la namiezi, si ostenira. &tunci trecu pe dasupra lor un corb
carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. si vazandu-l, zmeul ii zise+
- Corbule, corbule, pasare cernita, adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti
voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot.
4ise si Greuceanu+
- Corbule, corbule, mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce, caci eu ti-oi
da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal.
&uzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apa
dulce si ii astampara setea caci insetosasera, nevoie mare. &tunci
Greuceanu mai prinse la suflet, si, imputernicindu-se, unde ridica, nene, o
data pe zmeu, si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse
piciorul pe cap, tinandu-l asa. &poi ii zise+
- Spune-mi, zmeule spurcat, unde ai ascuns tu soarele si luna, caci azi

nu mai ai scapare din mana mea. Se codea zmeul, ingana verzi si uscate,
dara Greuceanu ii mai zise+
- Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi gasi, si inca si capul reteza-ti-l-voi.
&tunci zmeul, tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune, zise+
- In Codru 2erde este o cula. &colo inauntru sunt inchise. Cheia este
degetul meu cel mic de la mana dreapta.
Cum auzi Greuceanu unele ca acestea, ii reteza capul, apoi ii taie
degetul si-l lua la sine. Dete corbului, dupa fagaduiala, toate starvurile, si,
ducandu-se Greuceanu la cula din Codru 2erde, deschise usa cu degetul
zmeului si gasi acolo soarele si luna. /ua in mana dreapta soarele si in cea
stanga luna, le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. amenii, cand
vazura iarasi soarel e si luna pe cer, se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a
dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai
omenirii. Iara el, multumit ca a scos la bun capat slujba, o lua la drum,
intorcandu-se inapoi.
Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare, se imbratisara si,
cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute, intinsera pasul la drum ca
sa se intoarca la imparatul. In cale, dete peste un par plin de pere de aur.
253
1ratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra
acestui par, ca sa mai rasufle si caii, iara pana una, alta sa culeaga si cateva
pere, spre a-si mai momi foamea. Greuceanu, care auzise pe zmeoaice ce
planuisera, se invoi a se odihni dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere, ci
zise ca le va culege el. &tunci trase palosul si lovi parul la radacina. Cand, ce
sa vezi d-ta# unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se
auzi din pom, zicand+
- $a mancasi fripta, Greucene, precum ai mancat si pre barbatul meu.
Si nimic nu mai ramase din acel par, decat praf si cenuse iara frate-sau
incremeni de mirare, nestiind ce sunt toate acestea. Dupa ce plecara si
mersera ce mersera, detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu
fluturei si cu apa limpede si rece. 1ratele Greuceanului zise+
- Sa ne oprim aici nitel, ca sa ne mai odihnim caisorii. Iar noi sa bem

nitica apa rece si sa culegem flori.

- &sa sa facem, frate, raspunse Greuceanu, daca aceasta gradina va fi
sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu.
&poi, tragand palosul, lovi in tulpina unei flori care se parea mai
frumoasa si o culca la pamant dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a
marginilor ei, dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat, ca si din
tulpina florii, si umplu vazduhul de un miros gretos. %raf si tarana ramase si
din fata cea mai mare de zmeu, caci ea se facuse gradina si izvor ca sa
invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. i scapand si d-aceasta pacoste,
incalecara si plecara la drum, repede ca vantul cand ce sa vezi d-ta# 'nde
se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu
alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu si avea de ce sa
fie catranita si amarata+ cac nu mai avea nici sot, nici fete, nici gineri.
Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana, zise
fratina-sau+
- Ia te uita, frate, inapoi si spune-mi ce vezi.
- Ce sa vaz, frate, ii raspunse el, iata un nor vine dupa noi ca un vartej.

254
 &tunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul
dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. &cesta ii
spuse ca se apropie norul ca o flacaraie apoi, mai facand un vant cailor,
ajunsera la 1aurul-pamantului. &ci, cum descalecara, se inchise in fauriste.
%e urma lor iaca si zmeoaica. De-i ajungea, ii prapadea! ici oscior nu mai
ramanea din ei. &cum insa n-avea ce le mai face.

 intoarse insa la siretlic+ ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete

ca macar sa-l vaza in fata. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o
gaura in parete. Dara 1aurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu
cel de fier, ce arsese in foc de sarea scantei din el. Cand zmeoaica puse gura
la spartura ca sa soarba pe Greuceanu, 1aurul-pamantului ii baga in gura
chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. *a, inghiort! inghiti si pe loc si

crapa. u trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si

astfel scapara si de dansa.
1aurul-pamantului deschise usa fauristei, iesi afara si se veselira trei
zile si trei nopti de asa mare izbanda. *l mai cu seama era nebun de bucurie
pentru muntele de fier. &tunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta
cu trei cai cu totul si cu totul de fier. Dupa ce fura gata, sufla asupra lor si le
dete duh de viata. /uandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce, 1aurul-
pamantului, Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la
3osu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata.
$erse, merse, pana ce li se infurci calea. &ci se oprira si poposira. &poi,
Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau, ca sa duca
imparatului 3osu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda
savarsita iara el ramase mai in urma. inaintand el alene, rasturnat in caruta,
trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca
neajunsuri. &cestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu, dara, ca sa nu
scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca, ii scoase cuiul din capul
osiei de dindarat si-l arunca departe in urma.
&poi tot el zise Greuceanului+
255
 - $ai, vericule, ti-ai pierdut cuiul, du-te de ti-l cauta.
Greuceanu sarind din caruta, isi uita acolo palosul, din greseala. Iara
cand el isi cauta cuiul, diavolul ii fura palosul, apoi, asezandu-se in marginea
drumului, se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra.
%use Greuceanu cuiul la capul osiei, il intepeni bine, se urca in caruta, si pe
ici ti-e drumul! u baga insa de seama ca palosul ii lipseste. &scultati acum
si va minunati, boieri d-voastra, de patania bietului Greuceanu. 'n mangosit
de sfetnic d-ai imparatului 3osu se fagaduise diavolului, daca il va face sa ia
el pe fata imparatului.
)a inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. impielitatul
stia ca Greuceanu, fara palos, era si el om ca toti oamenii. %uterea lui in
palos era fara palos era necunoscut. ii fura palosul si-l dete becisnicului de
sfetnic. &cesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata, zicand ca el este cel cu

izbanda cea mare. Imparatul il crezu, vazandu-i si palosul, si incepusera a

pune la cale cele spre cununie. %e cand se pregatea la curte, pentru nuntirea
fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna
de la zmei, vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa
soseasca in curand.
Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la imparatul
si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. imparatul il
asculta. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea, zorind sa se faca mai curand
nunta, cu gand ca, daca se va cununa odata cu fata imparatului, apoi poate
sa vina o suta de Greuceni, ca n-are ce-i mai face, lucru fiind sfarsit.
Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta, si mai
taragai lucrurile. u trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si,
infatisandu-se la imparatul, acesta nu stia intre care sa aleaga. Credea ca
acesta sa fie Greuceanu, dara nu-si putea da seama de cum palosul lui
Greuceanu se afla in mana sfetnicului. &tunci baga de seama si Greuceanu
ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el
stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la
caruta cu dansul. %ricepu el ca nu e lucru curat.
256
 - Imparate prealuminate, zise el, toata lumea stie ca esti om drept. (e
rog sa-mi faci si mie dreptate. $ult ai asteptat, mai asteapta, rogu-te inca
putin si vei vedea cu ochii adevarului. %riimi imparatul a mai astepta pana ce
sa se intoarca Greuceanu. &cesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de
fier si intr-un suflet merse, pana ce ajunse la stana de piatra, acolo unde
ecuratul ii scosese cuiul de la caruta.
- 1iinta netrebnica si pagubitoare omenirii, zise el, da-mi palosul ce mi-
ai furat, caci de unde nu, praful nu se alege de tine.
%iatra nici ca se clinti din loc macar. &tunci Greuceanu se dete de trei
ori peste cap, se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel, si unde incepu,
nene, a lovi in stana de se cutremura pamantul. De cate ori da, de atatea ori
cadea cate o zburatura din piatra. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful.
&poi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Iara

buzduganul, de ce da, d-aia isi intetea loviturile, si dete, si dete, pana o facu
pulbere. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra, cata prin
pulberea ce mai ramasese, si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana.
Il lua si, fara nici o clipa de odihna, veni si se infatisa iarasi la
imparatul.
- Sunt gata, marite imparate, zise el, s-arat oricui ce poate osul lui
Greuceanu. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca, spre
a ne intelege la cuvinte. Imparatul il chema. &cesta, daca veni si vazu pe
Greuceanu cu sprinceana incruntata, incepu sa tremure si-si ceru iertaciune,
spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. Dupa rugaciunea
lui Greuceanu, dobandi iertare si de la imparatul, dar acesta ii porunci sa
piara din imparatia lui. &poi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare
si se facu o nunta d-alea imparatestile, si se incinse niste veselii care tinura
trei saptamani... Si eu incalecai p-o sea, si va povestii d-voastra asa.

. Fetita cu chibriturile

257
 de ans Christian &ndersen

*ra un ger grozav ningea si incepuse a innopta+ era ajunul &nului ou.
%e frigul acela si pe intunericul acela, mergea pe strada o biata fetita cu
capul gol, si cu picioarele goale. &vusese ea doar niste papuci cMnd plecase
de-acasa, dar nu-i folosisera mult+ erau niste papuci mari, pe care mama ei ii
rupsese aproape, si erau asa de largi pentru ea, incat mititica-i pierdu
grabindu-se sa treaca o strada, unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua
trasuri. 'nul din papuci nici nu-l mai gasise, iar celalalt il luase un baiat care
zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui, cMnd o avea si el unul.
1etita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig si-n sortul ei
vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie.
1usese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si

n-avea prin urmare nici un ban si-i era foame si frig tare. )iata fetita! 1ulgii
de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa
ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. /uminile straluceau pe la
ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada era ajunul &nului ou, iata
la ce se gandea ea.
Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in
strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. 1rigul o
patrundea din ce in ce mai mult, si totusi nu-i venea sa se duca acasa
aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. (atal sau are s-o
bata si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig# *i locuiau tocmai sub
acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele
mari cu paie si cu trente vechi. $anutele ei erau aproape inghetate de frig.
&! 'n chibrit aprins.
/e-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din
cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul+ harsti!
Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu
manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o
soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru
258
ardea focul si era asa de cald dar ce-i oare asta# 1etita isi intindea acum
piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele flacara se stinse si soba pieri
fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.
arscai un altul, care se aprinse, straluci , si zidul in care batea lumina
se facu straveziu ca o panza subtire. 1etita putu vedea pana-ntr-o odaie
unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri
in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un
miros placut si, lucru de necrezut, deodata gasca sari de pe masa, si veni cu
furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse+ si nu mai
avu in fata ei decat zidul rece si gros.
$ai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de
Craciun e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la
negustorul cel bogat. $ii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de

tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc.

1etita ridica amandoua mainile+ chibritul se stinse+ toate lumanarelele din
pom se inaltau tot mai sus, tot mai sus, si ea vazu deodata ca luminitele
acelea erau stele. 'na din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.
0& murit cineva0, isi zise micuta caci bunica ei, care fusese foarte
buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea+ 0Cand cade
o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu0.
$ai trase inca un chibrit pe zid+ si se facu o lumina mare, in mijlocul
careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si
duios!
- )unica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-
o sa te mai vad. &i sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si
gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. si aprinse repede toate
chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta
ei. Se facu o lumina ca ziua. iciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa
de mare. *a lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in
stralucirea aceea, asa sus, asa sus, si nu mai era acolo nici frig, nici foame,
nici griji erau la Dumnezeu.
259
 Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos
fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea
din urma noapte a anului. 4iua &nului nou o gasi acolo zgribulita cu
gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa. 0& vrut sa se
incalzeasca0! zise cineva. imeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce
stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua &nului nou.

Fata babei si fata mosneagului

de Ion Creanga

*ra odata un mosneag s-o baba si mosneagul avea o fata, si baba iar
o fata. 1ata babei era sluta, lenesa, tifnoasa si rea la inima dar, pentru ca
era fata mamei, se alinta cu s-alinta cioara-n lat, lasind tot greul pe fata
mosneagului. 1ata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si
buna la inima. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si
frumoase. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si
de mama cea vitriga noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si
rabdatoare caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.
1ata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale ea dupa gateje
prin padure, ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfirsit, in toate partile
dupa treaba. Cit era ziulica de mare, nu-si mai stringea picioarele dintr-o
parte venea si-n alta se ducea. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot
cirtitoare si nemultamitoare erau. %entru baba, fata mosneagului era peatra
de moara in casa iar fata ei, busuioc de pus la icoane.
Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara, fata
mosneagului nu se incurca, ci torcea cite-un ciur plin de fuse iar fata babei
indruga si ea cu mare ce cite-un fus s-apoi, cind veneau amindoua fetele
acasa noaptea tirziu, fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei
mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. &tunci
fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag,

260
spuind ca ea a tors acele fuse. in zadar fata mosneagului spune a in urma ca
acela este lucrul minelor sale caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-
sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor.
Cind venea duminica si sarbatorile, fata babei era inpopotonata si
netezita pe cap, de parc-o linsese viteii. u era joc, nu era claca in sat la care
sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la
toate aceste. s-apoi, cind venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei
umbla cum umbla melita+ ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-
i soiu rau- ca-i laie, ca-i balaie si ca s-o alunge de la casa s-o trimita la
slujba, unde stie, ca nu-i de chip s-o mai tie pentru ca poate sa innaraveasca
si pe fata ei.
$osneagul, fiind un gura-casca, sau cum iti vre sa-i ziceti, se uita in
coarnele ei, si ce-i spunea ea sfint era. De inima, bietul mosneag poate c-ar

mai fi zis cite ceva dar acum apucase a cinta gaina la casa lui, si cucosul nu
mai avea nici o trecere s-apoi, ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu
didiochiul caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.Intr-una din zile,
mosneagul, fiind foarte amarit de cite-i spunea baba, cheama fata si-i zise+
- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine+ ca n-o asculti, ca esti
rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea de-
aceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu , ca sa nu se mai faca atita
gilceava la casa asa din pricina ta. Dar te sfatuiesc, ca un tata ce-ti sunt ca,
orisiunde te-i duce, sa fii supusa, blajina si harnica caci la casa mea tot ai
dus-o cum ai dus-o c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!- dar prin
straini, Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da si nu ti-or
putea rabda cite ti-am rabdat noi. &tunci biata fata, vazind ca baba si cu
fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge, saruta mina tata-sau si, cu lacrimi in
ochi, porneste in toata lumea, departindu-se de clasa parinteasca fara nici o
nadejde de intoarcere!
Si merse ea cit merse pe-un drum, pana ce, din intimplare, ii iesi
inainte o catelusa, bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele
si cum o vazu pe fata, ii zise+
261
 - 1ata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma grijeste, ca ti-oiu
prinde si eu bine vrodata! &tunci fetei i se facu mila si, luind catelusa, o spala
si-o griji foarte bine. &poi o lasa acolo si-si cauta de drum, multamita fiind in
suflet ca a putut savirsi o fapta buna. u merse ea tocmai mult, si numai
iaca ce vede un par frumos si inflorit, dar plin de omizi in toate partile. %arul,
cum vede pe fata, zice+
- 1ata frumoasa si harnica, grijest e-ma si curata-ma de omizi, ca ti-oiu
prinde si eu bine vrodata!
1ata, harnica cum era, curati parul de uscaturi si de omizi cu mare
ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. si, mergind ea mai
departe, numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. 1intina atunci zise+
- 1ata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca ti-oiu prinde si eu bine
vrodata! 1ata rineste fintina si-o grijeste foarte bine apoi o lasa si-si cauta

de drum. si, tot mergind mai departe, numai iaca ce da de-un cuptior nelipit
si mai-mai sa se risipeasca. Cuptiorul, cum vede pe fata, zice+
- 1ata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma, ca poate ti-oiu
prinde si eu bine vrodata!
1ata, care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui, isi sufleca
minicile, calca lut si lipi cuptiorul, il humuli si-l griji, de-ti era mai mare dragul
sa-l privesti! &poi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. Si
mergind ea acum si zi si noapte, nu stiu ce facu, ca se rataci cu toate
aceste, nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu, ci merse tot inainte pana ce,
intr-una din zile, des-dimineata, trecind printr-un codru intunecos, da de-o
poiana foarte frumoasa, si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii
pletoase si cind s-apropie de acea casa, numai iaca o baba intimpina fata cu
blindete si-i zice+
- Da5 ce cauti prin aceste locuri, copila, si cine esti#
- Cine sa fiu, matusa# Ia, o fata saraca, fara mama si fara tata, pot
zice si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a
pus minile pe piept! Stapin caut si, necunoscind pe nime si umblind din loc in

262
loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale
si te rog sa-mi dai salasluire.
- Sarmana fata! zise batrina. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a
indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. *u sint sfinta Duminica. Slujeste
la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa
mea.
- )ine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac.
- Ia, sa-mi lai copilasii, care dorm acum, si sa-i hranesti apoi sa-mi faci
bucate si, cind m-oiu intoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nici
fierbinti, ci cum is mai bune de mincat. Si, cum zice, batrina porneste la
biserica, iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. intai si-ntai face
lautoare, apoi iese afara si incepe a striga+
- Copii, copii, copii! 2eniti la mama sa va leie!

Si, cind se uita fata, ce sa vada# grada se umpluse si padurea fojgaia

de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa, tare in
credinta si cu nadejdea la Dumnezeu, fata nu se sparie ci le ia pe cite una si
le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. &poi s-apuca de facut bucate, si
cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si
toate trebile bine facute, s-a umplut de bucurie si dupa ce-a sezut la masa,
a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acol o o lada, care a vrea ea, si
sa si-o ieie ca simbrie dar sa n-o deschida pan-acasa, la tata-sau. 1ata se
suie in pod si vede acolo o multime de lazi+ unele mai vechi si mai urite,
altele mai noua si mai frumoase. *a insa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai
veche si mai urita dintre toate. si cind se da cu dinsa jos, sfinta Duminica
cam increteste din sprincene, dar n-are incotro. Ci binecuvinteaza pe fata,
care isi iN lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul
de unde venise.
Cind, pe drum, iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte
crescute si rumenite- si maninca fata la placinte, si maninca, hat bine apoi
isi mai iN citeva la drum si porneste. Cind, mai incolo, numai iaca fintina
grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima, dulce si
263
rece cum ii gheata. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint, cu care
a baut la apa pana s-a racorit. &poi a luat paharele cu sine si a pornit inainte.
Si mergind mai departe, iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere,
galbene ca ceara, de coapte ce erau, si dulci ca mierea. %arul, vazind pe
fata, si-a plecat crengile-n jos si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-
a trebuit.
De-acolo mergind mai departe, iaca, se intilneste si cu catelusa, care
acum era voinica si frumoasa, iara la git purta o salba de galbeni pe care a
dat-o fetei, ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. si de aci, fata, tot
mergind inainte, a ajuns la tata-sau. $osneagul , cind a vazut-o, i s-a umplut
ochii de lacrimi si inima de bucurie. 1ata atunci scoate salba si paharele cele
de argint si le da tatine-sau apoi deschizind lada impreuna, nenumarate
herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi iese din ea, incit mosneagul pe

loc a intinerit, vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa
faca de ciuda. 1ata babei si-a luat inima-n dinti si a zis+
- /as5, mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii ma duc sa-ti aduc eu si
mai multe. Si cum zice, porneste cu ciuda, trasnind si plesnind. $erge si ea
cit merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mosneagului se intilneste
si ea cu catelusa cea slaba si bolnava da si ea de parul cel ticsit de omide,
de fintina cea milita si seaca si parasita, de cuptiorul cel nelipit si aproape sa
se risipeasca dar cind o roaga si catelusa, si parul, si fintina, si cuptiorul sa
se ingrijeasca de dinsele, ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc+
- Da5 cum nu!# ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a
mamucutei! $ulte slugi ati avut ca mine#
&tunci, cu toatele, stiind ca mai usor ar putN capata cineva lapte de la
o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o
sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. si
mergind ea tot inainte, au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica dar si aici s-a
purtat tot hursuz, cu obraznicie si prosteste. in loc sa faca bucatele bune si
potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de
bine, ea i-a oparit pe toti, de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere.
264
&poi bucatele le-au facut afumate, arse si sleite, de nu mai era de chip sa le
poata lua cineva in gura- si cind a venit sfinta Duminica de la biserica, si-a
pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa.
Dar sfinta Duminica, blinda si ingaduitoare, n-a vrut sa-si puie mintea
c-o sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta ci i-a spus sa se suie in pod,
sa-si aleaga de-acolo o lada, care i-o placea, si sa se duca in plata lui
Dumnezeu. 1ata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai
frumoasa caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos, dar
sa faca slujba buna nu-i placea. &poi, cum se da jos din pod cu lada, nu se
mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica, ci
porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte si mergea de-i piriiau
calciiele, de frica sa nu se azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa,
dinsa, s-o ajunga si sa ieie lada.

Si cind ajunge la cuptior, frumoase placin te erau intr-insul! Dar cind s-

apropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta, focul o arde si nu poate lua.
/a fintina, asisderea+ paharutele de argint, nu-i vorba, erau, si fintina plina cu
apa pana-n gura dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa,
paharele pe loc s-au cufundat, apa din fintina intr-o clipa a secat, si fata de
sete s-a uscat!- Cind prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut cu
lopata de pere multe ce avea, dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro
una#
u, caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era, de-i
ajunsese crengile la nouri! s-atunci- scobeste-te, fata babei, in dinti! $ergind
mai inainte, cu catelusa inca s-a intilnit salba de galbeni avea si acum la git
dar cind a vrut fata sa i-o ieie, catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a
lasat-o sa puie mina pe dinsa. isi musca fata acum degetele mamucutei si
ale tatucutei de ciuda si de rusine, dar n-avea ce face. in sfirsit, cu mare ce a
ajuns ea si acasa, la ma-sa, dar si aici nu le-au ticnit bogatia. Caci, deschizind
lada, o multime de balauri au iesit dintr-in sa si pe loc au mincat pe baba, cu
fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta, si apoi s-au facut balaurii
nevazuti cu lada cu tot.
265
 Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate
bogatii el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. Cucosii cintau
acum pe stilpii portilor, in prag si in toate partile iar gainile nu mai cintau
cucoseste la casa mosneagului, sa mai faca a rau c-apoi atunci nici zile
multe nu mai aveau. umai atit, ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de
mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva, daca-i copt
malaiul.

)egetica
de ans Christian &ndersen

*ra odata o biata femeie saraca ea traia singura si grozav dorea sa

aiba un copil pe langa dansa, care sa-i fie sprijin la batranete. Se duse intr-o
zi in padure, acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. &ceasta-i dete un
bob de orz, zicandu-i+
- &sta nu-i orz, de cel care creste pe camp si-l mananca gaini le. %une-l
intr-un ghiveci de flori si asteapta.

- Iti multumesc, zise femeia, si cum se intoarse acasa, isi sadi bobul de
orz.
In curand rasari din pamant o floare mare, frumoasa, ce semana c-o lalea
imbobocita.
0Ce floare minunata!0 zise femeia sarutand foile rosii si galbene si-n
clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. &cum se vede bine ca-i o
lalea adevarata si-nauntrul ei, pe fundul verde sedea o fetita mica, mica de
tot si draguta, numai cat degetul cel mic de inalta ii dadu numele de
Degetica. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan, foi de viorele

266
ii puse in loc de saltea, si o inveli cu o foaie de trandafir. Dormea in timpul
noptii, si ziua se juca pe masa, unde femeia punea o farfurie cu apa,
inconjurata de-o cununa de flori. In farfurie plutea o foaie mare de lalea, pe
care Degetica putea sa stea, si sa se plimbe de la o margine la alta cu
ajutorul a doua fire albe de par de cal, ce-i tineau loc de vasle. u se putea
inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta s-apoi stia sa si cante, si avea un
glas asa de dulce, cum nu se mai auzise pe fata pamantului. Intr-o noapte,
pe cand ea dormea, o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a
ferestrei. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica, invelita cu
foaia ei de trandafir.
- Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu, zise broasca.
Si insfacand coaja de nuca, iesi pe aceeasi fereastra, ducand si pe Degetica
afara in gradina. %e acolo curgea un parau, care in trecerea lui atingea o

mlastina. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. Slut si murdar, semana
leit cu mama lui. 0Coac! Coac! 2reOOe-Oe-Oe70! incepu el a striga, cum zari
pe dragalasa fetita in coaja de nuca.
- u vorbi asa tare!  s-o trezesti, zise broasca. &r putea sa ne scape
inca, e asa de usoara, ca un fulg de lebada. S-o punem pe-o foaie lata de
lipan, in mijlocul apei.  sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. In
vremea asta, noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare, care o sa fie
locuinta voastra. &poi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de
lipan prinsa de mal, si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica.
Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla, incepu a plange cu amar de
jur imprejur era numai apa, cum sa se mai intoarca ea pe uscat#
)roasca, dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si
floricele galbene, veni cu odorul ei sa ia patutul micutei, sa-8 duca in odaia
pregatita. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i+ 0Iti prezint pe fiul meu, viitorul
tau sot. 2-am pregatit o locuinta de toata frumusetea, in fundul baltii.0
- Coac! Coac! 2reOOe-Oe-OeO! adauga fiul. &poi luara coaja de nuca si
se departara biata Degetica, ramasa singura pe frunza ei verde, incepu sa
planga cu hohot, gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta.
267
&uzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca, si vrura sa vada si ei pe
Degetica. Si cum o vazura, li se paru atat de draguta, incat socotira c-ar fi o
mare nenorocire pentru dansa, sa ia de sot pe fiul broastei. unta asta nu
trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei, si cu dintisorii lor
taiara codita ce-o tinea de mal frunza desprinsa, duse pe Degetica departe,
pe rau, asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. *a trecu astfel prin multe
locuri frumoase, si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau+ 0Ce mai
fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!0 1runza plutind mereu tot inainte,
tot mai departe, Degetica facu o adevarata calatorie. %e cand mergea ea
asa, un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei, si la urma se aseza chiar pe
frunza, nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune.
Degetica, vesela ca scapase de uricioasa broasca, se bucura de
frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia

soarelui. Isi lua cingatoarea, lega un capat de aripa fluturasului, pe celalalt

de frunza, si astfel putu inainta mai repede. Dar iata ca trecu un carabus,
care, zarind-o, o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. In vremea asta
frunza de lipan luneca inainte pe rausor, dusa de fluturasul care nu se mai
putea desprinde de ea. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata
Degetica, cand fu luata de carabus si dusa pe copac! *a insa plangea acum
pe fluturasul alb pe care-8 legase de frunza, si se gandea ca el o sa moara
de foame, daca nu s-o putea desface. Carabusului nu-i pasa nimic de toate
astea el o aseza pe frunza cea mai mare din copac, o ospata cu sucul
florilor, si, cu toate ca ea nu semana deloc a carabus, ii lauda foarte mult
frumusetea.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. 1etele
carabusilor insa, vazand-o, isi miscara antenele zicand+
- Ce mai lucru! -are decat doua picioare.
- Si nici antene n-are, adauga una * slaba, subtire, si seamana cu
omul. ! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare si carabusul care-o
adusese, cu toate ca o gasea frumoasa, dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc
fel de fel de cusururi, i se paru si lui pe urma ca-i urata, si nu mai vru s-o
tina.  dete jos din copac, si o aseza pe-o floare de cicoare. Degetica incepu
268
a plange de suparare, ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei si
doar ea era minune de frumoasa. 3amasa singura in padure, isi petrecu
acolo toata vara. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o
frunza de brusture, ca sa fie ferita de ploaie. Cu sucul florilor se hranea, si
setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. &sa trecura vara si
toamna dar iata ca sosi iarna, iarna cu zapada si frigul ei. (oate pasarelele,
care-o desfatasera cu cantecele lor, plecasera-n alte tari, copacii nu mai
aveau frunze, florile erau vestejite, si frunza de brusture care-o adapostea se
suci, neramanand din ea decat un cotor uscat si galben.
1rigul chinui cu atat mai mult pe Degetica, cu cat acum si hainele ei
erau aproape numai zdrente. Intr-o noapte incepu a ninge, si fiecare fulg ce
cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. Se-nvelise, biata, c-o
frunza uscata, dar ce caldura sa-i tina asta si acum era aproape sa moara de

frig. /anga padure era o intinsa miriste de grau nu se vedea decat paisul
ramas deasupra pamantului inghetat. Degetica porni intr-acolo aceasta era
pentru ea o uriasa padure de strabatut. &junse zgribulita de tot, la vizuina
unui soarece de camp. Intra pe-o gaurica mica, sub paie soarecele era
batran si avea o locuinta foarte buna o odaie plina numai cu graunte de tot
felul, o bucatarie si o sufragerie frumoasa. Degetica veni la usa ca cersetoare
si ceru sa-i dea si ei un bob de grau, ca de doua zile n-a mancat nimic.
- Saracuta de tine, zise soarecele, care avea o inima buna, vino de
mananca si tu cu mine in odaia mea este cald aici. Si prinzand soarecele
dragoste de Degetica ii zise+
- Iti dau voie sa stai toata iarna aici da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna
odaia curata, si sa-mi spui povesti frumoase ma prapadesc dupa ele.
Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic.
-  s-avem musafiri, zise intr-o zi soarecele+ vecinul meu are obicei sa
vina la mine o data pe saptamana. *l e mult mai bogat decat mine are odai
mari si poarta o blana frumoasa de catifea. Daca ar vrea el sa te ia de sotie
ai fi foarte fericita sa-i spui povestile tale cele mai frumoase.

269
 Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu
era decat un sobol. Imbracat in blana-i de catifea neagra, veni sa-si faca
vizita. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui dar
sobolul vorbea rau de soare, de flori, ca el niciodata nu le vazuse. Degetica ii
canta o multime de cantece, intre altele+ 04boara carabus, zboara, zboara!0
si 0Cand vine in camp calugarelul0. Sobolul incantat de glasul ei, isi arata
numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata, dar
de hotarat nu hotari inca nimic, fiindca era foarte chibzuit. Sobolul ca sa faca
placere fetitei si soarecelui, ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce
sapase de curand, pe sub pamant, intre cele doua locuinte si le spuse sa nu
se sperie de-o pasarica moarta, pe care au vazut-o in drumul lor. Si-ntaia
oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta, sobolul le iesi
inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia

un felinar. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta, sobolul sparse
putin tavanul hrubei, si o raza de lumina strabatu de-afar a in fata lor statea
intinsa o randunica, desigur moarta de frig, cu aripile stranse, cu capul si
picioarele ascunse sub pene. 2ederea asta mahni sufletul fetitei ea care
iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor!
Dar sobolul impinse cu laba pe randunica, zicand+
- -o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare!
Slava Domnului, niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de
ticaloasa.  astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip,
cirip! si cand vine iarna moare de foame.
- Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece acest ciripit nu aduce
nimic e tot ce trebuie ca sa pieri de foame+ si cu toate astea sunt unii care-si
fac o fala numai ca stiu sa cante. Degetica nu zise nimic dar cand soarecele
si sobolul se intoarsera cu spatele, ea se apleca incetisor asupra pasaricii si
dand la o parte penele capului, ii saruta ochii inchisi. 0%oate ca-i tocmai
aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara, se gandi ea biata
pasarica, tare mi-e mila de tine!0 Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o
facuse in tavan, isi petrecu musafirii pana acasa. eputand dormi deloc
270
noaptea aceea, Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie, si
repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. &poi ii puse de-o parte si
de alta un smoc de lana ce gasise la soarece, parca i-ar fi fost teama ca nu
cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit.
- &dio, pasarica frumoasa, adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care
ma fericea atat de mult asta vara, cand puteam sa ma bucur de verdeata si
sa ma incalzesc la soare. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei dar
deodata se scula speriata, simtise o miscare usoara, incepuse a bate inima
pasarelei, care nu era moarta ci numai amortita de frig. Caldura o reinviase.
(oamna, cand se duc rindunelele in tarile calde, daca intarzie vreuna pe
drum, frigul o culca la pamant, ea pare moarta si zapada o inveleste.
Degetica tremura inca de spaima pe langa ea, care nu era mai inalta decat
degetul cel mic, randunica parea un urias. (otusi ea nu-si pierdu cumpatul,

stranse bine lana imprejurul pasaricii, se duse repede s-aduca o frunza de

menta cu care se-nvelea ea, si i-o puse pe cap. In noaptea urmatoare
ducandu-se iar la bolnava ei, o gasi cu viata, dar era atat de slaba, meat abia
o clipa deschise ochii sa vada fetita, care tinea in mana, ca sa-i dea lumina, o
farama de putregai lucitor.
- Iti multumesc, dragalasa copilita, zise pasarica tu m-ai incalzit. %este
putin timp am sa capat puteri, si-am sa zbor la soare.
- * frig tare afara, raspunse Degetica ninge, ingheata, mai stai in
patutul tau, o sa am eu grija de tine.
&poi ii aduse apa intr-o frunzisoara. %asarica o bau, si-i povesti cum
rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini, nu s-a mai putut tine de celelalte
pasari cand au plecat in tarile calde. &tunci a cazut la pamant si din clipa
aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. (oata iarna Degetica,
fara stirea soarecelui si a sobolului, ingriji cu multa dragoste pe randunica.
Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul, pasarica isi lua
ziua buna de la fetita, care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol.
3andunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita.
Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece.
271
 - u, zise ea, nu pot merge.
- &dio dar, adio dragalasa copilita! raspunse randunica, luandu-si
zborul spre soare. Degetica o privi zburand, si avea lacrimile in ochi ii era
asa de draga pasarica! 0Cirip! cirip!0 mai zise o data randunica si nu se mai
vazu.
Si Degetica era cu atat mai mahnita, cu cat ea nu putea iesi sa se
bucure de razele soarelui.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui,
si pentru fetita, numai cat degetul cel mic de inalta, se parea ca-i o padure
mare.
-In vara asta, trebuie sa-ti lucrez zestrea, ii zise soarecele, caci plicticosul
sobol ceruse mana fetitei. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai
bine chivernisita din rufarie si din haine. $ititica fu silita sa-si ia furca-n brau,
si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjen i, care torceau si teseau fara

incetare. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii, care

usuca pamantul si-l face de nesuferit. &sa ca si nunta n-au s-o faca decat mai
pe toamna. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii,
la rasaritul si la apusul soarelui, si se uita si ea printre spicele batute de vant
la cerul albastru, bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la
randunica iubita dar randunica era departe, poate ca n-o sa mai vina
niciodata.
Sosi si toamna, si Degetica isi gatise zestrea.
- %este patru saptamani facem nunta! zise soarecele. Si biata fetita
incepu a plange, ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol.
- Ce prostie! striga soarecele ia sa nu fii asa de incapatanata, ca pe
urma te musc cu dintii mei cei ascutiti. &r trebui sa te simti foarte fericit a ca
te ia de sotie un domn asa de falnic, care poarta o blana de catifea neagra,
cum nici imparateasa nu are la fel. $ai bine multumeste lui Dumnezeu ca
gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. Dar iata ca sosi si
ziua nuntii. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant,
unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui, fiindca sotul ei nu-l putea

272
suferi. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de
lumina.
- 3amani cu bine, soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit, ridicand
manutele in sus, ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum
inainte in intuneric, lipsita de razele tale.
&poi facu cativa pasi afara din casuta graul era secerat, nu mai
ramasese decat paisul.
- &dio, adio! zise ea sarutand o floricica rosie, daca vreodata vei vedea
pe randunica mea, sa-i spui ca ma gandesc la ea.
- Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. 3idica ochii si-o vazu.
3andunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica cobori repede
ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. &ceasta-i
povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol, care locuia sub

pamant, unde niciodata nu strabate soarele. Si spunand toate astea, siroaie

de lacrimi curgeau din ochii ei.
- 2ine iarna, zise randunica, eu trebuie sa plec in tarile calde vrei sa vii
cu mine# (e vei sui pe spinarea mea, te prinzi cu cingatoarea ta de mine si
vom zbura departe de uriciosul tau sobol, si de locuinta-i intunecoasa,
dincolo de munti, unde soarele straluceste mai frumos ca aici, unde vara si
florile nu se trec niciodata. aide, vino cu mine, scumpa fetita, tu care mi-ai
scapat viata cand zaceam in intuneric, pe jumatate moarta de frig.
- Da, da, merg cu tine! zise Degetica. Si se sui pe spatele pasarelei,
lega cingatoarea ei de o pana mai mare, si astfel trecura pe deasupra
padurii, a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. Degeticii ii era frig
atunci se vari in penele calde ale pasarelei, lasandu-si numai capsorul afara,
ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. Si ajunsera
astfel intr-o tara calda, unde vita cu struguri dulci creste pe margina
santurilor, unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali, unde felurite
flori, care de care mai minunate, raspandesc cele mai dulci miresme. %e
drumuri, copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. 3andunica se opri pe
marginea unui lac albastru, langa un palat de marmura, inconjurat de
273
coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. %e sub streasina erau
nenumarate cuiburi. 'nul din aceste cuiburi era al randunicii.
- Iata si locuinta mea, zise pasarica tu insa n-ai sa poti sta aici alege-ti
o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo o sa-mi dau toata silinta ca
sa nu-ti lipseasca nimic.
- Cu bucurie! raspunse Degetica, batand din manutele ei.
1lori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate
randunica puse fetita acolo, intr-o floare, pe una din cele mai largi frunze.
Degetica in culmea fericirii, era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau.
Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate+ un omulet mic de tot, alb si
straveziu ca sticla, statea pe o floare inalta cat degetul el avea pe cap o
coroana de aur, si la umeri aripi stralucitoare. *ra Duhul florilor, si fiecare
floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc

iar el, Domn era, peste intreg poporul acesta.

- Doamne, ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. %rintisorul asta,
cand vazu pasarea, uriasa pentru el, se sperie intai, dar cum zari pe Degetica
i se mai puse inima la loc. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. Ii puse
coroana de aur pe cap, o intreba cum o cheama, si daca vrea sa fie sotia lui.
Ce sot era acesta, pe langa fiul broastei, ori pe langa sobolul cu blana de
catifea neagra! %rimind sa fie sotia lui, ea se facea 4ana florilor! Se invoi
deci, si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna,
mititei ca si ea, si care veneau sa-i faca daruri. imic n-o bucura mai mult, ca
o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe.
%rinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la
alta. In vremea asta randunica in cuibul ei, canta cele mai vesele si
melodioase cantece de nunta, insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se
desparta de fetita.
- De-acum inainte, n-o sa te mai cheme Degetica, ii zise Duhul florilor+
noi iti vom zice $aia.
- &dio, adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca.

274
 &colo cum sosi, isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a
scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea.

Punguta cu doi bani

de Ion Creanga

*ra odata o baba si un mosneag. )aba avea o gaina, si mosneagul un

cucos gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o
multime de oua iar mosneagului nu-i da nici unul. $osneagul intr-o zi perdu
rabdarea si zise+
- $ai baba, mananci ca in targul lui Cremene. Ia da-mi si mie niste oua,
ca sa-mi prind pofta macar.
- Da5 cum nu! zise baba, care era foarte zgarcita. Daca ai pofta de oua,
bate si tu cucosul tau, sa faca oua, si-i manca ca eu asa am batut gaina, si
iacata-o cum se oua. $osneagul, pofticios si hapsin, se ia dupa gura babei si,
de ciuda, prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna, zicand+
- a! ori te oua, ori du-te de la casa mea ca sa nu mai strici mancarea
degeaba.
Cucosul, cum scapa din manile mosneagului, fugi de-acasa si umbla pe
drumuri, bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum, numai iata gaseste o

punguta cu doi bani. Si cum o gaseste, o si ia in clont si se intoarna cu dansa

inapoi catre casa mosneagului. %e drum se intalneste c-o trasura c-un boier
si cu niste cucoane. )oierul se uita cu bagare de seama la cucos, vede in
clontu-i o punguta si zice vezeteului+
- $ai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. 2ezeteul se da
iute jos din capra trasurei, si c-un feliu de mestesug, prinde cucosul si
luandu-i punguta din clont o da boieriului. )oieriul o ia, fara pasare o pune in
buzunar si porneste cu trasura inainte. Cucosul, suparat de asta, nu se lasa,
ci se ia dupa trasura, spuind neincetat+Cucurigu ! boieri mari, Dati punguta

275
cu doi bani ! )oierul, inciudat, cand ajunge in dreptul unei fantani, zice
vezeteului+
- $a! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. 2ezeteul se da
iarasi jos din capra, prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul, vazand
aceasta mare primejdie, ce sa faca# Incepe-a inghiti la apa si-nghite, si-
nghite, pana ce-nghite toata apa din fantana. &poi zboara de-acolo afara si
iarasi se ia in urma trasurei, zicand+ Cucurigu ! boieri mari, Dati punguta cu
doi bani !
)oierul, vazand aceasta, s-a mirat cumplit si a zis+
- $a! da5 al dracului cucos i-aista! *i, las5 ca ti-oiu da eu tie de
cheltuiala, mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa, zice unei babe
de la bucatarie sa ia cucosul, sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa
puna o lespede la gura cuptorului. )aba, canoasa la inima, de cuvant face

cum i-a zis stapanu-sau. Cucosul, cum vede si asta mare nedreptate, incepe
a varsa la apa si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic, pana ce
stinge focul de tot, si se racoreste cuptoriul ba inca face s-o aparaie prin
casa, de s-au indracit de ciuda harca de la bucatarie. &poi da o bleanda
lespezei de la gura cuptiorului, iesa teafar si de-acolo, fuga la fereastra
boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice+ Cucurigu ! boieri
mari, Dati punguta cu doi bani !
%unguta cu doi bani- $ai, ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de
cucos, zise boieriul cuprins de mierare. 2ezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l
zvarle in cireada boilor s-a vacilor poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de
hac l-a lua in coarne, si-om scapa de suparare. 2ezeteul iarasi ia cucosul si-l
zvarle in cireada! &tunci, bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la
buhai, la boi, la vaci si la vitei pan-a inghitit el toata cireada, s-a facut un
pantece mare, mare cat un munte! &poi iar vine la fereastra, intinde aripele
in dreptul soarelui, de intuneca de tot casa boierului, si iarasi incepe!
Cucurigu ! boieri mari, Dati punguta cu doi bani ! )oierul, cand mai vede si
asta dandanaie, crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca, doar va scapa de
cucos. $ai sta boierul cat sta pe ganduri, pana-i vine iarasi in cap una.
276
 - &m sa-l dau in haznaua cu banii poate va inghiti la galbeni, i-a sta
vreunul in gat, s-a ineca si-oiu scapa de dansul. Si, cum zice, umfla cucosul
de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii caci boieriul acela, de mult banarit
ce avea, nu-i mai stia numarul. &tunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si
lasa toate lazile pustii. &poi iesa si de-acolo, el stie cum si pe unde, se duce
la fereastra boierului si iar incepe+ Cucurigu!boieri mari, Dati punguta cu doi
bani ! &cum, dupa toate cele intamplate, boierul, vazand ca n-are ce-i mai
face, i-azvarle punguta. Cucosul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui
si lasa pe boier in pace. &tunci toate paserile din ograda boiereasca, vazand
voinicia cucosului, s-au luat dupa dansul, de ti se parea ca-i o nunta, si nu
altaceva iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand+
- Duca-se si cobe si tot, numai bine ca am scapat de belea, ca nici
lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos, iar paserile dupa

dansul, si merge el cat merge, pana ce ajunge acasa la mosneag, si de pe la

poarta incepe a canta+ 0Cucurigu !!! cucurigu !!!0 $osneagul, cum aude
glasul cucosului, iesa afara cu bucurie si, cand isi arunca ochii spre poarta,
ce sa vada# Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe
langa acest cucos s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri,
care de care mai frumoase, mai cucuiete si mai boghete. $osneagul, vazand
pe cucosul sau asa de mare si de greoiu, si incunjurat de-atata amar de
galite, i-a deschis poarta. &tunci cucosul i-a zis+
- Stapane, asterne un tol aici in mijlocul ograzii.$osneagul, iute ca un
prasnel, asterne tolul. Cucosul atunci se asaza pe tol, scutura puternic din
aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului, pe langa paseri, si de
cirezi de vite iara pe tol toarna o movila de galbeni, care stralucea la soare
de-ti lua ochii! $osneagul, vazand aceste mari bogatii, nu stia ce sa faca de
bucurie, sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. &tunci, iaca si baba vine
nu stiu de unde si, cand a vazut unele ca aceste, numa-i sclipeau
rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda.
- $osnege, zise ea rusinata, da-mi si mie niste galbeni!

277
 - )a pune-ti pofta-n cuiu, mai baba! Cand ti-am cerut oua, stii ce mi-ai
raspuns# )ate acum si tu gaina, sa-ti aduca galbeni c-asa am batut eu
cucosul, stii tu din a cui pricina... si iaca ce mi-a adus!
&tunci baba se duce in poiata, gabuieste gaina, o apuca de coada si o
ia la bataie, de-ti venea sa-i plangi de mila! )iata gaina, cum scapa din
manile babei, fuge pe drumuri. Si cum mergea pe drum, gaseste si ea o
margica s-o inghite. &poi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la
poarta+ 0Cot, cot, cotcodac !0 )aba iesa cu bucurie inaintea gainei. Gaina
sare peste poarta, trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu si, dupa
vrun ceas de sedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. )aba atunci se duce
cu fuga, sa vada ce i-a facut gaina!... Si, cand se uita in cuibariu, ce sa vada#
Gaina se ouase o margica. )aba, cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa,
o prinde s-o bate, s-o bate, pan-o omoara in bataie! Si asa, baba cea zgarcita

si nebuna a ramas de tot saraca, lipita pamantului. De-acu a mai manca si

rabdari prajite in loc de oua ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara
sa-i fie vinovata cu nemica, sarmana! $osneagul insa era foarte bogat el si-
a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine pe baba, de mila, a
pus-o gainarita, iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul, cu salba
de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie, de ti se
parea ca-i un irod de cei frumosi, iara nu cucos de facut cu bors.

ainele noi ale imparatului

de ans Christian &ndersen

& fost odata un imparat, caruia ii placeau asa de mult hainele noi, incat
el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. Cand mergea la o parada sau
cand se ducea la teatru ori la plimbare, nu avea alt gand decat sa-si arate
hainele noi. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele, si cum se zice de-un
rege+ 0* la sfat0, astfel se spunea despre el+ 0imparatul e la dulapul cu

278
haine0. In cetate era mare veselie+ treceau pe-acolo tot felul de straini intr-o
zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si
spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. u numai
culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele facute din
aceasta stofa aveau o insusire ciudata+ se faceau nevazute pentru orice om
care nu-si indeplinea bine slujba, sau care era marginit la minte.
0&stea-s haine strasnice, se gandi imparatul cu ele am sa pot
cunoaste destoinicia oamenilor mei am sa pot deosebi pe cei destepti dintre
prosti. Da, imi trebuie numaidecat aceasta stofa0. Si dadu indata o mare
suma de bani celor doi pungasi, ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede.
*i intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor, cu toate ca nu era
nimic pe tevile lor. $ereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur dar
ei le puneau de-o parte, in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe

razboaiele goale. 0(rebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei0, isi
zise imparatul. Si i se umplea inima de grija, gandindu-se ca cei prosti si
nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. u doar ca se
indoia de dansul, dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva,
care sa vada lucrul inaintea lui. (oti locuitorii din cetate stiau de insusirea
minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si
netrebnic e vecinul lui.
0 sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu, se gandi
imparatul, sa vada ce-au lucrat tesatorii el poate mai bine ca oricine sa
judece lucrul el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin
vrednicia lui0. Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei
doi pungasi la razboaiele lor goale. 0Dumnezeule! se gandi el deschizand
ochii mari, eu nu vad nimic0. Dar nu zise nici un cuvant. Cei doi tesatori il
poftira sa vina sa se uite mai de aproape, si-l intreba cum i se par culorile si
desenul, si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor batranul ministru isi atinti
ochii, dar nu vedea nimic, prin faptul ca nici nu era nimic. 0Doamne! se gandi
el, sunt eu intr-adevar asa de marginit# u trebuie ca cineva sa banuiasca

279
una ca asta. Dar eu sunt oare asa de nevrednic# ici nu indrazne sc sa spun,
ca stofa e nevazuta pentru mine.0
- *i bine, cum vi se pare# intreba unul din cei doi tesatori.
- , e frumoasa, nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse
batranul ministru, punandu-si ochelarii. Ce desen si ce culori!... Da, pot
spune imparatului ca sunt foarte multumit.
- &sta ne bucura grozav, zisera amandoi tesatorii, si ei, incepura a-i arata
desene si culori inchipuite, dandu-le fel de fel de nume. )atranul ministru ii
asculta cu cea mai mare luare-aminte, ca sa poata spune imparatului toate
deslusirile lor. Cei doi sarlatani cereau mereu bani, matase si fir de aur le
trebuia foarte mult pentru stofa asta. )ineinteles ca ei puneau toate astea
de-o parte+ razboaiel e lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. Catva timp
dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca

tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca. &cestuia i se intampla acelasi

lucru ca si ministrului+ se uita si iar se uita, dar nu vazu nimic.
- u-i asa ca-i minunata stofa asta# il intrebara cei doi sarlatani,
aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. 0Cu
toate astea prost nu sunt! se gandi omul. %esemne ca nu sunt vrednic de
locul meu# &sta-i cam ciudat, sa iau bine seama sa nu mi-l pierd0. &poi lauda
si el stofa, si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a
desenului.
- * de-o frumusete neinchipuita, spuse el imparatului si tot orasul nu
mai vorbea decat de stofa cea minunata. In sfarsit vru si imparatul s-o vada,
cat era inca pe razboi. insotit de-o multime de oameni alesi, printre care erau
si cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa, se duse in sala unde cei doi
pungasi teseau mereu, dar fara fir de aur nici de matase.
- u-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. Desenul
si culorile sunt demne de $arita ta.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale,
ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva. 0Ce-i asta, se gandi imparatul, eu nu vad
nimic. &sta-i ingrozitor. Sunt eu oare un prost# ri sunt nevrednic de-a

280
imparatii# iciodata nu mi-as fi putut inchipui, ca tocmai mie sa mi se
intample o asemenea nenorocire0. &poi deodata striga+
- * de toata frumusetea! 2a marturisesc deplina mea multumire.
Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa
spuna adevarul. (oti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara, fara
insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul.
- Intr-adevar e de toata frumusetea! *i il sfatuira chiar sa imbrace
hainele din stofa asta la cea dintai mare parada.
- * neinchipuit de frumos, e fermecator, e admirabil! strigau toate
gurile si multumirea era pe fetele tuturor. Cei doi sarlatani fura decorati si
primira rangul de $ari tesatori ai curtii. (oata noaptea in ajunul marii parazi
ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. /umea toata vazu ce
osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. in sfarsit se

facura ca scot stofa din razboi, taiara in aer cu niste foarfeci mari, cusura cu
un ac fara fir, apoi spusera ca haina-i gata. imparatul, urmat de aghiotantii
lui, se duse s-o vada si pungasii, ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut
ceva, zisera+
- Iata pantalonii, iata haina, iata si mantia. (otul e usor ca panza de
paianjen. ici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea
haina asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe.
- egresit, raspunsera aghiotantii dar ei nu vedeau nimic, pentru ca
nici nu era nimic.
- Daca $aria (a binevoieste sa se dezbrace, noi ii vom incerca hainele,
in fata oglinzii celei mari. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i
dau hainele una dupa alta. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat, iar el, se
suci, se rasuci in fata oglinzii.
- Doamne! Ce bine vine, parca-i turnat a! Ce croiala frumoasa! strigara
curtenii. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! $arele maestru de
ceremonii intra.
- 2a asteapta la usa baldachinul, sub care $aria 2oastra va merge la
parada, zise el.
281
 - )ine, sunt gata, raspunse imparatul. Cred ca nu sunt rau imbracat. Si
se mai intoarse inca o data in fata oglinzii, ca sa-si priveasca bine infatisarea
lui mareata.
Curtenii, care trebuiau sa-i duca din urma trena, se facura ca ridica
ceva de jos apoi tinura mainile in sus, nevoind a lasa sa se bage de seama
ca ei nu vad nimic. %e cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i
maret, toti oamenii, in ulite si pe la ferestre strigau+ 0Ce mai haina stralucita!
Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! 1iecare se ferea, ca nu cumva
sa se bage de seama ca el nu vede nimic s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i
prost si ca-i nevrednic de slujba lui. iciodata hainele imparatului nu
starnisera o mai mare admiratie.
- Dar eu vad ca n-are haine deloc, zise un copil mic.
- Doamne, asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. Si indata rosti si

multimea cuvintele copilului.

- *ste un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc.
- -are haine deloc! striga in sfarsit norodul.Imparatul fu grozav de
jignit, caci i se paru ca avea dreptate. &sa era. (otusi se socoti in gand si isi
lua hotararea+ 0rice-o fi, trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!0Si isi ridica
apoi cu mai multa mandrie, capul si curtenii tineau inainte, cu respect, trena
care nu era.

Ileana cea sireata

de Ioan Slavici
& fost ce-a fost daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. & fost odinioara
un imparat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasa, cea
mijlocie si mai frumoasa, iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si
Sfantul Soare se oprea in cale, ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea

282
ei. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si
puternic, cum ca iaca, nu e bine, si are sa se bata cu dansul pentru o mare
pricina imparateasca. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si, cand
vazura cum ca nu e incotro, porunci voinic ilor sa incalece pe armasari, sa-si
apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca
si sa fie. $ai inainte de a incaleca si el insusi, imparatul chema pe fiicele sale
la sine, le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare
frumoasa, cate o pasarica vesela si cate un mar fraged.
- & carei floare se va vesteji, a carei pasarica se va intrista si al carei
mar va putrezi, despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta, grai imparatul
cel intelept. Incaleca apoi pe cal, zise 0sanatate buna0 si porni cu voinicii sai
in calea cea mare. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca
imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa, ei se intelesera intre

sine si incalecara, ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa

rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. Cel mai batran
dintre feciori, voinic, si viteaz si frumos merse inainte, ca sa vada ce e si
cum, si apoi sa aduca veste si sa spuie. (rei zile si trei nopti a stat voinicul pe
sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. In crepetul
zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea, isi intari inima si batu la fereastra
celei mai mari dintre fetele de imparat.
- Ce e# cine e# si ce vrea# intreba fata trezita din somnul eel mai dulce.
- *u sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc, ce stau
de trei zile cu dragoste la tine la fereastra. 1ata cea de imparat nici nu se
apropie de fereastra, ci grai cu glas intelept+
- $ergi pe calea pe care ai venit+ flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti
ramana pe urma. %este trei zile si trei nopti, feciorul de imparat iarasi batu la
fereastra. &cuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas
bland+
- (i-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit+ spini sa-ti creasca-n cale
si flori sa-ti ramana pe urma. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de
imparat la fereastra fetei. In crepetul zorilor de-a zecea z,. adica dupa ce au
283
tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si
batu, acum d-a treia oara la fereastra.
- Ce e# cine e# si ce voieste# intreba fata de imparat, acuma mai rastit
decat in celelalte randuri.
- *u sunt, surioara! grai feciorul de imparat. De trei ori cate trei zile
stau cu dor la tine la fereastra vreau sa-ti vad fata, sa-ti privesc ochii si sa
aud cum curg vorbele de pe buzele tale. 1ata de imparat deschise fereastra,
privi cu suparare la voinicul cel frumos, apoi grai cu glas neauzit+
- *u ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba+ mergi mai-nainte la sora mea
cea mijlocie, si numai dupa aceea vino la mine.
- &m sa trimit pe frate-meu cel mijlociu, grai feciorul de imparat. Sa-mi
dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. Si nici n-a zis bine
pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa.

- Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu

maneca cea tesuta cu altite. $ergi pe calea pe care ai venit+ flori sa-ti
creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. 1eciorul de imparat merse la
fratii sai, le spuse cum si ce, si cel mijlociu porni in cale. Dupa ce feciorul cel
mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la
fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise
fereastra si ii grai cu glas dragastos+
- *u ti-as privi in fata si ti-as, grai o vorba+ sa mergi insa la sora mea
cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine.
- &m sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. Sa-
mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute. Si nici nu zise, pana ce si fura un
sarut.
- Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata. $ergi in calea pe care-ai
venit+ flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. 1eciorul cel de
imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si, acum de-a treia oara porni
feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat. Cand el sosi la cetatea
cea cu trei fete, Ileana,sta la fereastra si, cum sta ea il vazu si-i grai cu glas
vesel+
284
 - Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de
infocat# Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei, el stete
locului, privi la ea si grai cu glas voinicesc+
- &m pomit catre soare, ca sa-i fur o raza, sa-i incredintez sora si s-o
duc acasa sa mi-o fac mireasa. &cum, surio ara, ma opresc in cale sa privesc
la tine, in raza fetei tale, si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba. Ileana ii
raspunse cu intelepciune+
- De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba, de ti-ar fi sufletul cum iti este
fata, mandre si frumoase, blande si dragastoase, te-as chema in casa, te-as
pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. 1eciorul de imparat sari de pe
cal cand auzi aceste vorbe, apoi grai cu glas voinicesc+
- Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba, ca-mi este sufletul precum imi
vezi fata+ lasa-ma in casa, pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti

para si nici nu-si grai vorba, pana ce si sari pe fereastra, si peste fereastra in
casa si in casa la masa, si la masa tocmai in frunte, unde sedea imparatul
cand era mire.
-*i! stai! grai lleana. Sa vad mai inainte+ esti ce-ar fi sa fii# si numai
dup-aceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea.
%oti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir#
- )a! grai feciorul de imparat.
- &tunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta. %oti tu face ca
sa cante liliacul in glas frumos#
- )a! grai feciorul eel de imparat.
- &tunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. %oti tu face sa
rodeasca mar pe iarba lupului#
- %ot! grai feciorul de imparat.
- *l sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. &saza-te la
masa.
1eciorul de imparat sc aseza la masa. *i, dar Ileana e Ileana cea
sireata! *l nu se aseza inca bine, si iata ca si cazu, cu scaun cu tot in pivnita
cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. &cuma Ileana incepu
285
sa strige+ 0primejdie0, si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si
pentru ce, ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a
intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului. $ulte vorbe n-au
facut argatii, ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara
pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. Ileana spuse
judecata+
- Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor
ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. &sa s-a
poruncit, asa s-a intamplat. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii
sai, le-a spus toata intamplarea si, dupa ce le-a spus-o, mare suparare a
intrat in sufletele lor. *i au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de
imparat, ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea
imparatului celui cu trei feciori, pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei

pentru batjocura ce a pus pe capul lor. Cand cea mai mare fata de imparat
primi cuvantul feciorilor de imparat, ea se facu bolnava, chema pe Ileana la
sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi, daca Ileana li
va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat.
Ileana, de dragul suroni sale, le facea toate ea lua asadar cofita si
porni catre curtea celor trei feciori de imparat, ca sa mearga sa ceara sau sa
ieie si sa aduca. Sosind la curte, Ileana intra in ruptul sufletului in curtea
imparateasca si grai catre bucatarul cel mare+
- %entru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul#
$ergi iute, ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! )ucatarul isi lua
picioarele pe umeri si se departa - ca si la porunca imparateasca adica.
Ileana ramase singura in cuhne, isi umplu vasele de bucate, varsa apoi pe jos
toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale.
Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura, ei se
suparara inca mai tare decat ce-au fost pana acuma, trimisera din nou vorba
la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. &bia primi sora cea
mijlocie cuvantul voinicilor, ea se lacu bolnava, chema pe Ileana la sine la
pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi, daca va gusta dm vinul ce se
286
afla in pivnitele feciorilor de imparat. Ileana pentru sora sa le facea pe toate
lua dar cofita si porni ca sa mearga - si sa vina. Sosind la curte, ea intra in
ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare+
- %entru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa# 1ugi
si vezi cum, ce si pentru ce pricina! %ivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se
departa ca la porunca imparatesei adica. Ileana isi umplu vasele cu vin,
varsa ce-a mai ramas prin pivnita, si apoi porni catre casa. 1eciorii de
imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca
ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. 1etele de imparat se facura
acuma amandoua bolnave, chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele
numai atunci se vor insanatosi, daca Ileana le va aduce doua mere de la
feciorii cei de imparat.
- Dragi surorile mele - grai Ileana catre ele - pentru voi ma duc si in foc,

si in apa cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa

aceea cofita si porni, ca sa mearga, sa afle, sa ia, sa aduca si sa scape pe
dragele surorile sale de la moarte.
Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are
sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur, el porunci ca, daca va
auzi cineva vaiete in gradina, nimeni sa nu cuteze sa intre, ci sa lase pe cel
ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. /ua dupa aceea cutite mari, si sabii, si
sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant, pe sub marul cel cu
poame de aur le ascunse asa, ca numai varful ascutit le iesa din pamant.
Dupa ce a gatit tot, el se ascunse intr-un tufis, asteptand sosirea Ilenei.
Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la
intrare, le arunca cate o bucatica de carne leii incepura a se bate, iar Ileana
merse la mar pasi incet printre cutite, sabii, sulite si alte lucruri si se sui in
pom.
- Sa-ti fie de bine, surioara! grai feciorul de imparat acuma. Imi pare
bine ca te vad la casa mea.
- & mea sa fie bucuria! raspunse Ileana, ca am voinic imparatesc, si
frumos si viteaz, de tovaras. &ide, sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere
287
pentra dragele surorile mele, ca le-au cerut cu limba de moarte. 1eciorul de
imparat nici nu dorea mai mult, el avea de gand ca sa traga pe Ileana din
pom intre cutite.
- *sti buna, tu, Ileano, grai el, fii dar inca mai buna si-mi da mana de
ma ajuta sa urc in pom! 03au e gandul tau - isi gandi Ileana - dar parte sa ai
de el!0 ii dete apoi mana, il ridica pe trupina pana la cracuri, il lasa apoi ca sa
cada intre cutite, si sabii, si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite
spre pierzarea ei.
- a-ti, grai dupa aceea, sa stii si tu ce ai avut de gand.
2oinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete+ hei! dar
nimeni nu venea sa-i ajute, ci-l lasau ca, dupa porunca lui, sa se vaiete in
pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. Ileana isi lua merele,
le duse acasa, le dete la surorile ei, se intoarse dupa aceea la curtea

imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din

primejdia cea mare. 1eciorul eel de imparat, batjocorit ca vai de el, trimise
dupa cea mai vestita vrajitoare din tara, ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i
vindece ranile. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani
multi ca s-o lase pe ea, pe Ileana. sa mearga in locul vrajitoarei.
&sa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului ea porunci apoi
ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura
sarata, si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit.
'sturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice, durerile lui
inca mai nesufente. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine, trimise dupa
un popa, ca, mai nainte de de-ar muri, sa-si usureze sufletul si sa se
impartaseasca. Dar Ileana nici acuma nu dormea ea merse la popa, ii dete
multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. &sa ajunse Ileana ca
popa la curtea imparatului. Cand Ileana ajunse la patul feciorului de
imparat, el era pe pragul mortii nu mai erau in el decat trei rasuflari.
- 1atul meu, grai Ileana popita, m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti
pacatele, Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. *sti
suparat pe cineva ori ba#
288
 - )a! pe nimeni! grai feciorul de imparat, pe nimeni, afara de Ileana,
fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai
departe feciorul de imparat. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc, ma
duc s-o petesc la imparatul, si daca n-o pieri in noaptea cea dintai, atunci ea
sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe, zise
inca si ea putine si apoi merse acasa. &ici intelese ca surorile ei plang si se
vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la
lupta cea mare.
- )ucurie s-aveti, le zise Ileana, cand auziti ca tatal nostru cel bun are
sa vina acasa intreg si sanatos.
- ei! ca noi ne-am bucura, raspunsera, daca nu ne-ar fi vestejit
floarea, nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica dar acum e
vai si amar de capul nostru.

Cand Ileana auzi astfel de vorbe, ea merse la sine in casa si afla ca

floarea e inca aburita de roua, ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu
zice 0mananca-ma, surioara0. Ca sa le ajute dar dragilor surorilo r ci, ea dete
la una dintre ele floarea, la alta dete pasarica, iar sie-si tinu numai marul cel
fraged. &sa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. Imparatul,
indata ce sosi acasa, intra la fata cea mai mare si o intreba de floare, de
pasarica si de mar. *a ii arata numai floarea si asta era insa pe jumatate
vestejita. Imparatul nu zise nimic, ci merse la fiica-sa cea mijlocie. &sta-i
arata numai pasarica si asta era insa pe jumatate intristata, imparatul iarasi
nu zise nimic, ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica, la Ileana cea
inteleapta. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei, el era sa-l manance
cu ochii de frumos ce era.
- 'nde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica# intreba el pe Ileana.
Ileana nici nu raspunse, ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o
pasare vesela.
- $are sa cresti, fata mea! grai imparatul, acum vad ca ti-ai pazit
credinta. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la
cea mare. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredi ntat, ele isi
289
adusera cu graba pasarea, floarea si marul de la Ileana. ei! dar bunul
Dumnezeu nu rabda minciuna+ la ele floarea era vesteda pasarea era trista
si numai marul era proaspat, fraged, rumen si imbietor la fata. Cand
imparatul o vazu aceasta, el intelese toata treaba porunci dar ca pe cele
doua fete mai mari sa le ingroape pan5 la sanisori in pamant si asa sa le lase
ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti, iar pe Ileana o lauda si o
saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea, zicandu-i+
- $ult noroc sa ai, fata mea, caci tu ti-ai pazit credinta. Dupa ce
feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit, el incaleca si porni
ca sa vina si sa peteasca pe Ileana, Imparatul cel batran, tata Ilenei, ii zise cu
vorba parinteasca, cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in
cale+
- 1atul meu, voinice, mergi si intreaba pe Ileana cum ca doreste, cu

ajutorul lui Dumnezeu, asa are sa fie. Iar Ileana nu zise nici o vorba, ci lasa
ca voinicul cel patit sa o sarute. &tunci imparatul pricepu toata treaba si grai+
- Dragi copiii mei, bag scama asa a fost dat, ca voi sa va fiti sot si sotie
sa va fie dara de bine!$ulta vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu
feciorul cel voinic, incat i-a mers vestea in septe tari... ei! dar Ileana n-a
uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat+ ea stia ca in cea dintai
noapte dupa cununie are sa o primejduiasca. %orunci dara ca sa se faca o
papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi, cu fata, cu ochi, cu
buze, cu toata faptura Ilenei... si cand papusa fu gatita, ea o ascunse in patul
in care ea avea sa se culce in acea noapte. Sara, cand cuscrii si corinteii s-au
fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat, feciorul de imparat grai
catre mireasa lui+

- Draga Ileana, sa mai astepti putintel, ca eu vin indata.Iesi dupa aceea

din casa. Ileana nu se gandi mult, ci sari din pat, lasa papusa cea de zahar in
locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. Ileana nici nu se
ascunsese bine, pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie
ascutita in mana.
290
 - Sa-mi spui acuma, Ileana draga mea, grai el, tu m-ai aruncat pe mine
in pivnita#
- *u! grai Ileana de sub perdea. 1eciorul de imparat dete o data cu
sabia peste sanisorii papusii.
- (u m-ai scos cu batjocura din tara# intreba el de-a doua oara.
- *u! grai Ileana.
1eciorul de imparat dete peste fata.
- (u mi-ai varsat mancarile# intreba feciorul de imparat de-a treia oara.
- *u! grai Ileana. 1eciorul de imparat dete cu spada de sus in jos.
- (u mi-ai varsat vinul# intreba feciorul de imparat de-a patra oara.
- *u! grai Ileana. 1eciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o
data curmezis. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte.
- (u m-ai aruncat in cutite# intreba feciorul de imparat de-a cincea

oara, si mai in urma.

- *u! grai Ileana.
1eciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei, incepu
apoi sa dea in toate partile, si crucis, si curmezis, si in lung, si in lat, sa dea
din toate puterile ce avea, incat ii curgeau lacramile parau. Cand se
apropiara zorile de ziua, el incepu sa planga din toata inima.  data ii sari o
bucatica de zahat in gura.
- ei! Ileana! dulce ai fost vie, dar dulce esti si moarta! zise el
plangand inca mai tare.
- Dulce, zau! grai Ileana, iesind de sub perdea, dar pe de-o suta si de o
mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte. 1eciorul de imparat stete
impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa. *l o cuprinse
in brate, si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu
pace si cu noroc.

Povestea Porcului

291
 de Ion Creanga

Cica erau odata o baba si un mosneag+ mosneagul de-o suta de ani, si

baba de nouazeci si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si
posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. si, Doamne!
tare mai erau doriti sa aiba macar unul, caci, cat era ziulica si noaptea de
mare, sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile, de urat ce le era. si apoi,
pe langa toare aceste, nici vreo scofala mare nu era de dansii+ un bordei ca
vai de el, niste toale rupte, asternute pe laite, si atata era tot. )a de la o
vreme incoace, uratul ii manca si mai tare, caci tipenie de om nu le
deschidea usa parca erau bolnavi de ciuma, sarmanii! In una din zile, baba
ofta din greu si zise mosneagului+
- Doamne, mosnege, Doamne! De cand suntem noi, inca nu ne-a zis

nime tata si mama! are nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea
asta# Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta!
- &poi da, mai baba, ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu#
- &sa este, mosnege, vad bine dar, pana la una, la alta, stii ce-am
gandit eu asta-noapte#
- Stiu, mai baba, daca mi-i spune.
- Ia, maine dimineata, cum s-a miji de ziua, sa te scoli si sa apuci
incotro-i vedea cu ochii si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai, dar a fi om, da5
sarpe, da5, in sfarsit, orice alta jivina a fi, pune-o in traista si o ada acasa
vom creste-o si noi cum vom putea, si acela sa fie copilul nostru.
$osneagul, satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii, se
scoala a doua zi dis-dimineat a, isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba...
%orneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare, pana ce da peste
un bulhac. si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei,
care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. Scroafa, cum vede pe
mosneag ca vine asupra ei, indata incepe a grohai, o rupe de fuga, si purceii
dupa dansa. umai unul, care era mai ogarjit, mai rapanos si mai rapciugos,
neputand iesi din glod, ramase pe loc. $osneagul degraba il prinde, il baga in
292
traista, asa plin de glod si de alte podoabe cum era, si porneste cu dansul
spre casa.
- Slava tie, Doamne! zise mosneagul, ca pot sa duc babei mele o
mangaiere! $ai stiu eu# %oate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat in gand ieri
noapte de una ca asta. Si cum ajunge-acasa, zice+
- Iaca, mai babusca, ce odor ti-am adus eu! umai sa-ti traiasca! 'n
baiat ochios, sprancenat si frumusel de nu se mai poate. iti seamana tie,
rupta bucatica!... &cum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc
baietii+ ca, dupa cum vezi, ii cam colbait, mititelul!
- $osnege, mosnege! zise baba, nu rade, ca si aceasta-i faptura lui
Dumnezeu ca si noi... )a poate... si mai nevinovat, sarmanul!
&poi, sprintena ca o copila, face degraba lesie, pregateste de
scaldatoare si, fiindca stia bine treaba mositului, la purcelul, il scalda, ii trage

frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile, il strange de nas si-l

sumuta, ca sa nu se deoache odorul. &poi il piaptana si-l grijeste asa de bine,
ca peste cateva zile il scoate din boala si cu tarate, cu cojite, purcelul incepe
a se infiripa si a creste vazand cu ochii, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la
el. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos,
de hazliu, de gras si invelit ca un pepene. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si
obraznic, ea tinea una si buna, ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! umai
de-un lucru era baba cu inima jignita+ ca nu putea sa le zica tata si mama.
Intr-una din zile, mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate
ceva.
- $osnege, zise baba, nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat,
ca tare-a fi dorit, mititelul!
- )ine, mai baba. Dar in gandul sau+ 0Da5 manca-l-ar branca sa-l
manance, surla, ca mult ma mai inadusi cu dansul. De-am avea paine si sare
pentru noi, da5 nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati... Cand m-as potrivi
eu babei la toate cele, apoi as lua campii!0 In sfarsit, mosneagul se duce la
targ, targuieste el ce are de targuit si, cand vine acasa, baba il intreaba, ca
totdeauna+
293
 - *i, mosnege, ce mai stii de pe la targ#
- Ce sa stiu, mai baba# Ia, nu prea bune vesti+ imparatul vrea sa-si
marite fata.
- Si asta-i veste rea, mosnege# - D-apoi ingaduieste putin, mai baba, ca
nu-i numai atata, ca, de ce-am auzit eu, mi s-a suit parul in varful capului. si
cand ti-oi spune pana la sfarsit, cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe
tine.
- Da5 de ce, mosnege# 2ai de mine!
- D-apoi, iaca de ce, mai baba, asculta+ imparatul a dat de stire, prin
crainicii sai, in toata lumea, ca oricine s-a afla sa-i faca, de la casa aceluia si
pana la curtile imparatesti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de
fel de copaci, pe de-o parte si de alta, si in copaci sa cante tot felul de pasari,
care nu se mai afla pe lumea asta, aceluia ii da fata ba cica-i mai da si

jumatate din imparatia lui. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta
si n-a izbuti sa faca podul, asa cum ti-am spus, aceluia pe loc ii si taie capul.
si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati, cine mai stie de
pe unde au venit, si nici unul din ei n-a facut nici o isprava si imparatul,
dupa cum s-a hotarat, pe toti i-a taiat, fara crutare, de le plange lumea de
mila. &poi, mai baba, ce zici# bune vesti sunt aceste# )a si imparatul cica s-a
bolnavit de suparare!
- f! mosnege, of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! umai
despre fetii de imparat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, ca mare
jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! $ai bine ca al nostru
nu poate vorbi si nu-l duce capul, ca pe altii... la atatea iznoave.
- )une-s si acestea, mai baba da5 buna ar fi si aceea cand ar avea
cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului, ca stiu c-ar
incaleca pe nevoie si, Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume!

Cand vorbeau batranii, purcelul sedea in culcus, intr-un cotlon sub

vatra, cu ratul in sus si, uitandu-se tinta in ochii lor, asculta ce spun ei si
numai pufnea din cand in cand. si cum sfatuiau batranii, ei inde ei, despre
294
acestea, numai iaca se aude sub vatra+ 0(ata si mama! eu il fac0. )aba
atunci a ametit de bucurie, mosneagul insa, gandind ca-i 'ciga-l crucea, s-a
speriat si, uimit, se uita prin bordei in toate partile, sa vada de unde a iesit
acel glas dar, nevazand pe nime, si-a mai venit in sine. insa godacul iar a
strigat+
- (ata, nu te infricosa, ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la
imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. $osneagul atunci zise ingaimat+
- D5apoi ai sa-l poti face, dragul tatei#
- Despre asta n-aibi grija, tata, ca esti cu mine. umai du-te si vesteste
imparatului ce-am spus eu! )aba, atunci, venindu-si in sine, saruta baiatul si-
i zise+
- Dragul mamei, drag! u-ti pune viata in primejdie, si pe noi sa ne lasi,
tocmai acum, straini, cu inima arsa si fara nici un sprijin!

- u te ingriji, mamuca, defel ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt

eu. &tunci mosneagul, nemaiavand ce zice, isi piaptana barba frumos, ia
toiagul batranetilor in mana, apoi iese din casa si porneste spre imparatie si,
cum ajunge in targ, se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului.
'n strajer, cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo, il intreaba+
- Da5 ce vrei, mosule!
- Ia, am treaba la imparatul feciorul meu se prinde ca i-a face podul.
Strajerul, stiind porunca, nu mai lungeste vorba, ci ia mosneagul si-l duce
inaintea imparatului. imparatul, vazand pe mosneag, il intreaba+
- Ce voiesti de la mine, mosule#
- Sa traiti multi ani cu bine, luminate si preaputernice imparate!
1ecioru-meu, auzind ca aveti fata de maritat, m-a trimis, din partea lui, ca sa
aduc la cunostinta mariei-voastre ca el, cica, poate sa va faca podul.
- Daca poate sa-l faca, faca-l, mosnege si atunci fata si jumatate din
imparatia mea ale lui sa fie. Iara de nu, atunci... poate-i fi auzit ce-au patit
altii, mai de vita decat dansul#! Daca te prinzi asa, apoi mergi de-ti ada
feciorul incoace. Iara de nu, cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap.

295
 $osneagul, auzind aceste chiar din gura imparatului, se pleaca pana la
pamant apoi iese si porneste spre casa, ca sa-si aduca feciorul. si, cum
ajunge acasa, spune fecioru-sau ce a zis imparatul. %urcelul atunci, plin de
bucurie, incepe a zburda prin bordei, da un ropot pe sub laite, mai rastoarna
cateva oale cu ratul si zice+
- aidem, tatuca, sa ma vada imparatul! )aba, atunci, incepe a se boci
si a zice+
- Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! %ana acum
m-am chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia, si acum... parca
vad c-am sa raman fara dansul! Si, tot bocind ea, o apuca lesin de suparare.
Iar mosneagul, de cuvant pune cusma pe cap, o indeasa pe urechi, isi ia
toiagul in mana, iese din casa si zice+
- ai cu tata, baiete, s-aducem nora mane-ta.

%urcelul, atunci, de bucurie, mai da un ropot pe sub laite, apoi se ia

dupa mosneag si, cat colP, mergea in urma lui, grohaind si musluind pe jos,
cum e treaba porcului. &bia ajung ei la portile palatului imparatesc, si
strajerii, cum ii vad, incep a se uita unul la altul si a bufni de ras.
- Da5 ce-i acesta, mosule# zise unul din ei.
- D5apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul imparatului.
- Doamne, mosule, Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer
batran se vede ca ti-ai urat zilele!
- &poi da, ce-i scris omului in frunte-i este pus, si tot de-o moarte are
sa moara cineva.
- D-ta, mosule, cum vedem noi, cauti pricina ziua-miazamare, cu
lumanare, zisera strajerii.
- D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre ia, mai bine paziti-va gura si
dati de stire imparatului c-am venit noi, raspunse mosneagul.
Strajerii, atunci, se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri, apoi
unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori, mosneagul cu
purcelul sau! &tunci imparatul il cheama inaintea sa. $osneagul, cum intra,
se pleaca pana la pamant si sta la usa, smerit. Iara purcelul calc a inainte pe
296
covoare, grohaind, si incepe a muslui prin casa. &tunci imparatul, vazand asa
mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a rade, iara pe de alta se tulbura
grozav si zise+
- Da5 bine, mosnege, cand ai venit in cela rand, parca erai in toata
mintea dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dupa tine# si cine te-a
pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc#
- 1ereasca Dumnezeu, inaltate imparate, sa cuget eu, om batran, la
una ca asta! D-apoi, sa avem iertare, luminareavoastra, ca acesta mi-i
flacaul, despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra,
daca va mai aduceti aminte.
- Si el are sa-mi faca podul#
- D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu, ca chiar el, maria-ta!
- ai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a

fi podul gata, mosnege, are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. intelesu-m-
ai#
- $ilostiv este Cel-de-sus, maria-voastra! Iara daca s-a intampla, - sa
nu banuiti, puternice imparate! - dupa dorinta luminarii -voastre, apoi atunci
sa ne trimiteti copila acasa.
Si zicand aceste, se pleaca dupa obicei, isi ia purcelul, iese si porneste
spre casa, urmat de cativa ostasi, in paza carora l-a dat imparatul pana a
doua zi ca sa vada ce poate fi una ca asta. Caci multa vorba, mult ras si
mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de
batjocura nemaipomenita. Si, catre seara, ajungand mosneagul si cu purcelul
acasa, pe baba o apuca un tremur, de spaima, si incepe a se vaicara si a
zice+
- 2ai de mine, mosnege! da5 ce foc mi-ai adus la casa# $ie ostasi imi
trebuiesc#
- Inca mai ai gura sa intrebi#! acestea-s faptele tale m-am luat dupa
capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. si acum,
iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii, ci ei m-au adus pe

297
mine. si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai
steie unde sta!
%urcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija n-
avea despre incurcala ce facuse. $osnegii s-au ciondanit cat s-au mai
ciondanit si, cat erau ei de ingrijiti, despre ziua au adormit. Iara purcelul
atunci s-a suit binisor pe laita, a spart o fereastra de bardahan si, sufland o
data din nari, s-au facut ca doua suluri de foc, de la bordeiul mosneagului,
care acum nu mai era bordei, si pana la palatul imparatului. si podul, cu
toate cele poruncite, era acum gata. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse
intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si, deodata, baba si
mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca, si toate bunatatile
de pe lume erau acum in palaturile lor. Iara purcelul zburda si se tologea
numai pe covoare, in toate partile.

(ot in acea vreme, si la imparatie strasnica zvoana s-a facut, si insusi

imparatul cu sfetnicii sai, vazand aceasta mare minune, grozav s-au speriat,
si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau, a facut sfat si a
gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o.
Caci si imparatul, cat era de imparat, le daduse acum toate pe una, si nici
macar aceea nu era buna+ frica!
unta n-a mai facut, caci cu cine era s-o faca# 1ata imparatului, cum a
ajuns la casa mirelui, i-au placut palaturile si socrii. Iar cand a dat cu ochii de
mire, pe loc a incremenit, dar mai pe urma, strangand ea din umeri, a zis in
inima sa+ 0Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu, apoi asa sa
ramaie0. si s-a apucat de gospodarie. %urcelul toata ziua musluia prin casa,
dupa obiceiul sau, iara noaptea, la culcare, lepada pielea cea de porc si
ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult, si nevasta lui
s-a deprins cu dansul, de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. /a vro
saptamana, doua, tanara imparateasa, cuprinsa de dor, s-a dus sa-si mai
vada parintii iara pe barbat l-a lasat acasa, caci nu-i da mana sa iasa cu
dansul. %arintii, cum au vazut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, si, intreband-

298
o despre gospodarie si barbat, ea a spus tot ce stia. &tunci imparatul a
inceput s-o sfatuiasca, zicand+
- Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun
neajuns, ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci, dupa cum vad eu, omul
acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. si trebuie sa fie ceva neinteles de
mintea noastra, de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa
aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. si aici,
mama sfatui pe fata cu totul de alt fel+
- Draga mamei, ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in
lume cu barbatul tau# *u te sfatuiesc asa+ sa potrivesti totdeauna sa fie foc
zdravan in soba si, cand a adormi barbatu-tau, sa iei pielea cea de porc si s-o
dai in foc, ca sa arda, si atunci ai sa te mantui de dansa!
- Ca bine zici, mama! iaca, mie nu mi-a venit in cap de una ca asta.

Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa, a si poruncit sa-i
faca un foc bun in soba. si cand dormea barbatusau mai bine, ea a luat
pielea cea de porc, de unde o punea el, si a dat-o pe foc! &tunci perii de pe
dansa au inceput a parai si pielea a sfarai, prefacandu-se in cioric ars si apoi
in scrum si a facut in casa o duhoare asa de grozava, incat barbatul pe loc s-
a trezit inspaimantat, a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. si
cand a vazut aceasta mare nenorocire, a lacrimat, zicand+
- &lei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut# De te-a invatat cineva, rau ti-a
priit, iara de-ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut! &tunci ea deodata s-a
vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier. Iara barbatu-sau i-a zis+
- Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau, atunci sa
plesneasca cercul acesta, si numai atunci sa se nasca pruncul din tine,
pentru ca ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit si cazaturile ieste de
batrani, m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea
candva nevoie de mine, atunci sa stii ca ma cheama 1at-1rumos si sa ma
cauti la $anastirea-de-(amaie.
Cum a sfarsit de zis aceste, deodata s-a starnit un vant naprasnic, si,
venind un vartej infricosat, a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut
299
nevazut. &tunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit, de nu se
stie ce s-a facut. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora, cu toate
bogatiile si podoabele din el, s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al
mosneagului, de mai inainte. &tunci batranii, vazand asta mare nenorocire si
pe nora lor in asa hal, au inceput a o mustra, cu lacrimi in ochi, si a-i zice cu
asprime sa se duca unde stie, ca ei n-au cu ce s-o tina.
*a, vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita, ce sa faca si
incotro s-apuce# Sa se duca la parinti# Se temea de asprimea tata-sau si de
sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc# u avea cele
trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. in sfarsit, s-a hotarat a se
duce in toata lumea, sa-si caute barbatul. si hotarandu-se astfel, a zis
Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii. si a mers ea, a mers tot
inainte, prin pustiuri, un an de zile, pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu

totul necunoscut. si aici, vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi,

care marturisea despre vechimea ei, a batut la poarta. &tunci se aude
dinlauntru un glas de femeie batrana, zicand+
- Cine-i acolo#
- *u sunt, un drumet ratacit.
- De esti om bun, da-te aproape de chilioara mea iara de esti om rau,
du-te departe de pe locurile aceste, ca am o catea cu dintii de otel si, de i-oi
da drumul, te face mii de farame!
- m bun, maicuta!
&tunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru.
- Da5 ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri,
femeie, hai# Ca pasare maiastra nu vine pe aici, necum om pamantean.
&tunci drumeata a oftat din greu si a zis+
- Ia, pacatele mele m-au adus, maicuta. Caut $anastirea-de-(amaie si
nu stiu in care parte a lumii se afla!
- Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. *u
sunt sfanta $iercuri, de-i fi auzit de numele meu.

300
 - De nume am auzit, maicuta, dar ca te afli in lumea asta, nici prin cap
nu mi-a trecut vreodata.
- 2ezi# (ot de noroc sa se planga omul!
&poi sfanta $iercuri a strigat o data cu glas puternic, si pe loc s-au
adunat toate jivinele din imparatia ei si, intrebandu-le despre $anastirea-de-
(amaie, au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de
numele ei. Sfanta $iercuri, auzind aceste, s-a aratat cu mare parere de rau,
dar, neavand nici o putere, a dat drumetei un corn de prescura si un paharut
de vin, ca sa-i fie pentru hrana la drum si i-a mai dat inca o furca de aur,
care torcea singura, si i-a zis cu binisorul+ 0%astreaz-o, ca ti-a prinde bine la
nevoie0. &poi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare, la sfanta 2ineri.
Si drumeata, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice
si necunoscute, pana ce cu mare greu ajunse la sfanta 2ineri. si aici i s-a

intamplat ca si la sfanta $iercuri+ numai ca sfanta 2ineri i-a mai dat si ea un

corn de prescura, un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana
singura si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea
mai mare, la sfanta Duminica. si de aici drumeata, pornind chiar in acea zi, a
mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de
pana aici. si fiind insarcinata pe al treilea an, cu mare greutate a putut sa
ajunga si pana la sfanta Duminica. si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi
randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. si facandu-i-se mila de aceasta
nenorocita si zdruncinata fiinta, a strigat si sfanta Duminica o data, cat a
putut, si indata s-au adunat toate vietatile+ cele din ape, cele de pe uscat si
cele zburatoare. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna
din ele in care parte a lumii se afla $anastirea-de-(amaie. si toate au
raspuns, ca dintr-o singura gura, ca nu li s-a intamplat sa auda macar
vorbindu-se vreodata depre aceasta. &tunci sfanta Duminica a oftat din
adancul inimii, s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis+
- Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu, sau altaceva, asa trebuie
sa fie, de nu ai parte de ceea ce cauti, fiica mea! Ca aici este capatul unei
lumi necunoscute inca si de mine, si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai
301
mearga inainte de aici, este cu neputinta. Si atunci, numai iaca un ciocarlan
schiop se vede venind, cat ce putea si, sovalc, sovalc, sovalc! se infatisaza
inaintea sfintei Duminici. &tunci ea il intreaba si pe acesta+
- (u, ciocarlane, nu cumva stii unde se afla $anastirea-de-(amaie#
- Da5 cum sa nu stiu, stapana# Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul, de
mi-am frant piciorul.
- Daca-i asa, apoi acum indata ia pe aceasta femeie, du-o numaidecat
acolo, cum ii sti tu, si povatuieste-o cum a fi mai bine.
&tunci ciocarlanul, oftand, a raspuns cu smerenie+
- $a supun cu toata inima la slujba mariei-voastre, stapana, desi este
foarte cu anevoie de mers pana acolo. &poi sfanta Duminica a dat si ea
drumetei un corn de prescura si un paharut de vin, ca sa-i fie pentru hrana
pana la $anastirea-de-(amaie si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca

tot de aur, batuta cu pietre scumpe, si cu puii tot de aur, ca sa-i prinda bine
la nevoie si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului, care indata a si pornit,
sovalcaind.
Si cand ciocarlanul pe jos, cand drumeata pe sus, cand ea pe jos, cand
el pe sus. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci
indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. si tot asa mergand ei
inca un an de zile, cu mare greutate si zdruncen, au trecut peste
nenumarate tari si mari, si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare, in care
fojgaiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecatori, vidre
cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii
si jiganii inspaimantatoare, care stateau cu gurile cascate, numai si numai
sa-i inghita despre a carora lacomie, viclenie si rautate nu-i cu putinta sa
povesteasca limba omeneasca. Si, in sfarsit, dupa atata amar de truda si
primejdii, cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. &ici calatoarea
s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului, din care abia mai putea falfai, si el si-a
dat drumul cu dansa pe o alta lume, unde era un rai, si nu altaceva!
- Iaca $anastirea-de-(amaie! zise ciocarlanul. &ici se afla 1at-1rumos,
pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. u cumva ti-i cunoscut ceva pe
302
aici# &tunci ea, desi ii fugeau ochii de atatea straluciri, se uita mai cu bagare
de seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in
care traise ea cu 1at-1rumos asa de putin, si indata i se umplura ochii de
lacrimi de bucurie.
- $ai stai! si nu te bucura asa degraba, ca inca esti nemernica pe
aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii, zise ciocarlanul.
Ii arata apoi o fantana, unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul ii
spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca o povatuieste ce sa
faca, rand pe rand, cu furca, cu vartelnita, cu tipsia si cu closca cu puii de aur
daruite ei de cele trei surori+ sfanta $iercuri, sfanta 2ineri si sfanta Duminica.
&poi, luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui, iute se intoarna
inapoi, zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior.
Iara nemernica drumeata, lacrimand, il petrecea cu ochii in zbor, mergand

spre fantana ce-i aratase el. Si cum ajunge la fantana, scoate mai intai furca,
de unde o avea stransa, si apoi se pune jos sa se odihneasca. u trece mult
si, venind o slujnica sa ia apa, cum vede o femeie necunoscuta si furca cea
minunata torcand singura fire de aur, de mii de ori mai subtiri decat parul din
cap, fuga la stapana-sa si-i da de veste!
Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul,
ingrijitoarea de la palatul lui 1at-1rumos, o vrajitoare strasnica, care inchega
apa si care stia toate dracariile de pe lume. Dar numai un lucru nu stia harca+
gandul omului. (alpaiadului, cum aude despre aceasta minunatie, trimite
slujnica degraba, sa-i cheme femeia cea straina la palat si, cum vine, o
intreaba+
- &m auzit ca ai o furca de aur care toarce singu ra. u ti-e de vanzare,
si cat mi-i cere pe dansa, femeie, hai#
- Ia, sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul.
- De ce nu# Da furca incoace si ramai aici pana la noapte, cand s-a
inturna imparatul de la vanatoare.
&tunci drumeata da furca si ramane. stirba-baba-cloanta, stiind ca
imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce, i-a pregatit
303
acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. si cum a venit
imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut, harca i-a si trimis laptele si
cum l-a baut imparatul, pe loc a adormit ca mort. &tunci (alpa-iadului a
chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului, dupa cum avusese
tocmeala, si a lasat-o acolo, zicandu-i incetisor+
- Cezi aici pana despre ziua, ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. arca,
nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul, ci avea grija sa
n-o auda, din odaia de alaturea, un credincios al imparatului, care in toate
zilele umbla cu dansul la vanat.
Si cum s-a departat baboiul de acolo, nenorocita drumeata a
ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice+
- 1at-1rumos! 1at-1rumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul
meu, ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si, sarmana,

s-a chinuit asa pana despre ziua, dar inzadar, caci imparatul parca era dus
pe ceea lume!
Despre ziua, (alpoiul a venit posomorata, a scos pe necunoscuta de
acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. si
nenorocita, iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea, s-a dus iarasi la
fantana si a scos acum vartelnita. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si
aceasta mare minune, fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri
are acum o vartelnita de aur, care deapana singura si care-i mult mai
minunata decat furca ce i-a dat. &tunci pohoata de baba o cheama iarasi la
dansa prin slujnica, pune mana si pe vartelnita, tot cu acelasi viclesug, si a
doua zi dis-dimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda.
Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului, simtind ce s-a petrecut
si facandu-i-se mila de nenorocita de straina, s-a pus in gand sa descopere
viclesugul babei. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare,
credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele
doua nopti din urma. si imparatul, cum a auzit aceste, pe loc a tresarit, de
parca i-a dat inima dintr-insul. &poi a plecat ochii in jos si a inceput a
lacrima. si pe cand din ochii lui 1at-1rumos se scurgeau siroaie de lacrimi, la
304
fantana stiuta, urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si
closca cu puii de aur, cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in
preajma fantanii, numai ce iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la
fantana, si cand mai vede si aceasta mare minunatie, nici mai asteapta sa ia
apa, ci fuga la stapana-sa si-i spune.
- Doamne, stapana, Doamne! Ce-am vazut eu! 1emeia ceea are acum
o tipsie de aur si o closca de aur, cu puii tot de aur, asa de frumosi, de-ti fug
ochii pe dansii! )abornita, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme,
zicand in gandul sau+ 0Dupa ce umbla ea nu se mananca0. Si cum vine
straina, hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu
puii de aur, tot cu acelasi viclesug. Dar imparatul, cand a venit in asta-sara
de la vanat si cand i s-a adus laptele, a zis in gandul sau+
- &cest lapte nu se mai bea si, cum a zis, l-a si aruncat pe furis,

undeva, si pe loc s-a facut ca doarme dus.

Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme, bizuindu-se ea si
acum in puterea bauturii sale, a adus iarasi pe straina in odaia lui, tot cu
aceeasi randuiala ca si in noptile trecute si lasand-o acolo, s-a departat!
&tunci zbuciumata drumeata, cazand iarasi in genunchi langa patul sotului
ei, se ineca in lacrimi, spunand iarasi cuvintele aceste+
- 1at-1rumos! 1at-1rumos! 1ie-ti mila de doua suflete nevinovate, care
se chinuiesc de patru ani, cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta
cea dreapta peste mijlocul meu, sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul
tau, ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis
aceste, 1at-1rumos a intins mana, ca prin somn, si cand s-a atins de mijlocul
ei, dang! a plesnit cercul, si ea indata a nascut pruncul, fara a simti catusi de
putin durerile facerii. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate
a patimit ea de cand s-a facut el nevazut.
&tunci imparatul, chiar in puterea noptii, se scoala, ridica toata curtea
in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa, dimpreuna
cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. &poi mai
porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci, si sa lege si sacul
305
cu nucile si pe harca de coada iepei, si sa-i dea drumul. si asa s-a facut. si
cand a inceput iapa a fugi, unde pica nuca, pica si din (alpa-iadului bucatica
si cand a picat sacul, i-a picat si harcei capul.
arca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care
v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui 1at1rumos. *a, prin
dracariile ei, prefacuse atunci pe stapanusau, 1at-1rumos, in purcelul cel
rapciugos si rapanos, cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata
de-a ei, din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac.
Iaca dar pentru ce 1at-1rumos a pedepsit-o asa de grozav. Iara pe credincios
cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa, si pe langa dansii l-au
tinut pana la sfarsitul vietii lui.
&cum, aduceti-va aminte, oameni buni, ca 1at-1rumos nu facuse nunta
cand s-a insurat. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata, cum nu s-a

mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. si
numai cat a gandit 1at-1rumos, si indata au si fost de fata parintii
imparatesei lui si crescatorii sai, baba si mosneagul, imbracati iarasi in
porfira imparateasca, pe care i-au pus in capul mesei. si s-a adunat lumea de
pe lume la aceasta mare si bogata nunta, si a tinut veselia trei zile si trei
nopti, si mai tine si astazi, daca nu cumva s-a sfarsit.

'roasca testoasa cea fermecata

de %etre Ispirescu

& fost odata un imparat, si el avea trei feciori. Cand le-a venit si lor
vremea de insuratoare, le-a zis imparatul+
- Dragii mei copii, v-ati facut mari mergeti de va cautati ursitele, ca sa
intrati si voi in randul oamenilor.

306
 - 2orbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam,
raspunsera copiii si, dupa ce ii sarutara mana, se gatira, care mai de care, sa
plece mai curand.

1iul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste
cu dansul si banet de ajuns. $ergand spre rasarit, ajunse la curtea unui
imparat care avea o fata, singura la parinti.  peti de la tatal ei, imparatul, si
invoiala se si facu. &semenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu
mai bine, pleca si el inspre apus. &junse si el la curtea unui alt imparat,
carele asemenea avea o fata. 1acura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu
dansa. %e fiul cel mai mic, insa, nu-l tragea inima a pleca in petit. Dara n-avu
ce-si face capului, caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el.
/ua si dansul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de

cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam in dorul lelii.

Dara unde sa se duca# ici el, iaca, nu stia. $isca si el picioarele a
lene, unul dupa altul inaintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare
ce intalni in cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cand,
ce sa vezi d-ta# %oteca pe care apucase, il scoase drept la un elesteu mare.
In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa
stie ce are sa faca cu dansa. &jungand pe marginea elesteului, se aseza si el
acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva,
balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de apa, cand o
lovea. &poi incepu a cugeta. *l vedea ca fiecare strop de apa, cand pica
inapoi la matca, se face cate un armean :cerc; impregiurul lui, si de ce
merge se mareste, pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit, fara
mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici intinderea
armeanului din giurul lui, ci totul ramanea ca mai-nainte, adica fata apei
lucie ca o oglinda.
*l era dus cu gandurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua in
apa, si nu stia ce facea. u mai simtea daca este, ori nu mai este. Cand, iata
ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dansul. 'nde
307
lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care inconjura varful
nuielei, acolo, tast! si dansa, si ochii de la dansul nu si-i mai lua. Se uita la
dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. &tata era
de dus cu mintile. In cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasca
testoasa se tine dupa varful nuielei lui. Se uita si el la dansa, si parca ii zicea
inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cand se trezi bine din cugetarile lui, vazu
ca soarele da in asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse
acasa. & doua zi iarasi asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-
si mai aduca aminte ca plecase in petit. & treia zi, cum se scula, pleca iarasi
la marginea elesteului. %asamite il tragea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo
si se juca cu nuiaua in apa, iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se
uita la dansul cu dor, isi aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat in
petit, si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor.

(ocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si

el norocul, iata ca broasca mai tasni o data, iar el isi arunca ochii la dansa
mai cu bagare de seama. Se uita drept in ochii broastei, si simti un nu stiu
ce, colea la inimioara, pare ca il sagetase ceva. Sezu iarasi jos. &r fi voit sa
plece, dara parca il pironise cineva locului. $ai voi el sa faca ceva cumva,
asa ca sa se departeze, dara in desert. %icioarele nu se mai miscara, ca si
cand ar fi fost butucite. Se mira de asta lancezeala. Si, mai aruncandu-si
cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca
il atinge. &tunci isi lua inima in dinti si striga+
- &sta sa fie logodnica mea.
- Iti foarte multumesc, dragul meu iubit, ii raspunse atunci broasca.
Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. (u esti
ursitul inimii mele. %e tine te voi urma pana voi avea viata in mine.
Se sperie oarecum, fiul de imparat, cand auzi pe broasca vorbi nd. &r fi
rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i
ramaie talpile lipite de locul unde sta. )roasca se dete de trei ori peste cap si
se facu o zana gingase, si plapanda, si frumoasa cum nu se mai afla sub
soare. Ii venea flacaului, de drag, sa o soarba intro lingura de apa. Dara se
308
opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana
a veni dupa el, caci simti ca, de aci inainte, fara dansa nu va putea trai. Se
pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. &ci incepeau una, aci lasau
alta, pana ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu
logodnicele lor, spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a
sa-si aduca si el logodnica.
)roasca intra iarasi in elesteu, iara dansul pleca la curtea
imparateasca. $ergea el, dara parca-l tot oprea cineva in cale. I se parea ca-l
trage cineva de la spate de haine. *l se tot intorcea de se uita inapoi. u
vedea nimic, insa el isi tot intorcea capul si se uita. oroc ca i se scurtase
calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramanea
cu gatul stramb, de atata uitat inapoi. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor
adunati la tatal sau, incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se

intamplase. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei+ 0(u sa fii logodnica

mea0, toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu
vorbe in doi peri si cu glume nesarate. 2ru el sa le spuie cine a fost broasca,
dara nui detera ragaz, caci ii luau vorba din gura, si-l cam dedeau in
tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare.
Daca vazu, tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea
tatalui sau. Se gandi el+ 0&cum o mie de vorbe un ban nu face. /asa, isi zise
el, sa vedem ca cine rade mai la urma, rade mai cu folos0.
& doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. Iara imparatul puse de
impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos, ca sa-si priimeasca
nurorile. amenii umblau cete, cete prin cetate, ca in zi de sarbatoare,
ostasii se gatira ca de alai, pana si copiii se veseleau de veselia imparatului.
2enira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor.
Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dansele.
1iecare isi adusese zestre insemnata+ robi, cai, carute ferecate si le priimise
imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati.
*i, daca se adunara la un loc, adusera vorba iarasi despre broasca
fratelui lor celui mai mic, si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai
309
despre dansul cam in dodii. Ii tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice,
fiu ii era si al mic, si il durea la inima cand il luau in ras, dara toate fura in
desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului, pe din dos,
insa, isi bateau mendrele, cum voiau, isi dedeau coate de radeau, si chiar se
vorbira, amandoi fratii cu logodnicele lor, sa faca pe fratele lor mai mic de
ras si ocara, cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. 1iul cel
mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea
testoasa iesi din elesteu la dansul, se dete de trei ori peste cap si se facu om
ca toti oamenii. 2orbira ce vorbira, apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca
sa mearga. &tunci ea ii raspunse+
- Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat, si
inca fata de imparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece
ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, imparatia ne-a fost rapit-o

dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai vazut. 2orbele ei mieroase,

viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum
pe bietul fecior de imparat, dara, tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul, el
ii mai zise+
- /asa astea acum. data daca te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca
lumea ce va vrea. Gateste-te, iti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si
cu cumnatele mele.
- /a noi este obiceiul, adaoga zana, ca inainte de a merge la cununie,
sa ne imbaiem.
- e vom imbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el.
- De ce sa mai facem p-acolo tevatura# Sa ne imbaiem aci.
Si facand un semn cu mana, apa elesteului se trase intr-o parte si intr-
alta, si in locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, incat la
soare te puteai uita, dara la dansele ba. &urul cu care erau poleiti stalpii si
ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. 4ana lua de mana pe
fiul imparatului si intra in palat. 2ezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul
ce nici dansul, desi era fecior de imparat, nu mai vazuse asemenea
scumpeturi. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge
310
de la oaie, intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. 1iul imparatului nu
cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau
asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea.
)aia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din
mestesug asa, incat inchipuia fel de fel de flori, de pasari si cate nagode
toate. &pa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de
aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu
margaritare. Dupa ce iesira din baie si se imbracara, trecura prin gradina,
unde mirosul florilor ii imbata. 4ana porunci si trase la scara o caruta
ferecata in aur, cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu
pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. *i se
urcara. Cum se puse el langa dansa, un luceafar se aseza pe fruntea ei, si
asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. &mandoi erau

imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara

zburau de parca n-atingeau pamantul, iara nu ca mergeau. intr-o clipa
ajunsera la imparatul, tatal baiatului, carele il astepta si se ciudea de atata
intarziere.
Cand ii vazura, toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte
taramuri, si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata
alegere. 1ratii cei mai mari o malcira, vazand atata frumusete si atata
bogatie. $ai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub
soare si pe la dansii pana atunci. Incepura a-si da coate, a-si veni in
cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Imparatul nu mai
putu de bucurie, cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea
minunilor. 4ana se purta cu mare bunacuviinta, si vorbi astfel incat robi toate
inimile. aspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai
ascultau alte vorbe, decat vorbele ei, ca mult erau cu lipici.
1iii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele
tot ce va vedea pe zana ca face, si la cununie si la masa. Imparatul isi implini
pofta inimei lui. *l dorise, vezi, sa-si cunune toti copiii intro zi, si asa si facu.
*ra vesel imparatul pentru aceast a, cat un lucru mare. Dupa ce se cununara
311
fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare, se prinsera in hora si
jucara, ca la nunta unui imparat. Ceilalti jucau, nu jucau, dara zana cand
juca, parea ca n-atinge pamantul. /umea privea si i se umplea inima de
mandrie, caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o
domneasca. amenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai
mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor.

.Intre acestea veni seara, si se puse o masa d-alea imparatestile. Imprejurul

mesei imparatesti, o multime de alte mese erau puse pentru boierime,
pentru negustorime si pentru prostime. Se pusera la masa.
urorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce
face ea ca sa faca si ele, dupa povata sotilor lor. 4ana, din fiecare fel de
bucate ce se aducea la masa, lua cate nitele si baga in san. &semenea

facura si cumnatele ei. $ancara si se veselira cat le ceru inima. Cand se

sculara de la masa, zana se duse la imparatul socru, ii saruta mana, ii
multumi, si, scotand din san, de unde bagase bucatele, un manunchi de flori
bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiasca.
data se umplu locul de un miros asa de frumos si strein, cum nu mai
mirosise oamenii locului aceluia. &tunci toti intr-o glasuire strigara+ 0Sa ne
traiasca doamna si imparateasa noastra0, iara ea, fara a se mandri, se trase
din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. In calea
ei, incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare, de umplu
locul iara mesenii, cu buni, cu prosti, se plecara si le adunara. Ducandu-se si
nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca, ii sarutara si ele
mana. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei,
bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfeli te de bucate, incat nu
mai semana a haine puse pe om, ci a alte dihanii, si se facu un ras de mila
lor in toata nunta, incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe,
fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta.
&tunci multimea, cu mic, cu mare, si imparatul impreuna cu dansa,
strigara intr-un grai, ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. Imparatul
312
se cobori din scaun, si se urca fiul cel mic cu sotia sa. &ceasta imparateasa
cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpatata, se facu de o iubira pana si
cumnatele ei. Iara fiul imparatului, cu agerimea mintii lui, cu intelepciunea
cea fireasca si cu povetele imparatesei, sotia lui, domni in pace, in liniste si
in veselie toata viata lui. *ram si eu p-acolo. Si fiindca am dobandit si eu un
os de ros, mi-am pus in gand sa va povestesc, boieri d-voastra, lucruri care,
de s-ar crede, m-ar da de minciuna.

Cele douasprezece fete de imparat si

palatul cel fermecat
de %etre Ispirescu

& fost odata un flacaiandru sarman de parinti. *l argatea pe la unii si

pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. Si fiindca avea darul de a fi curatel,
toti flacaii din sat il pizmuiau. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau
peste picior, iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui.
Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate, el se facea ca nu intelege
vorbele aruncate in pofida lui se arata prostanac. pentru aceasta ei il
porocleau zicandu-i cascaundul satului.
Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau
care de care sa-l apuce. Cand trecea prin sat, fetele isi dau coate si se uitau
la dansul pe subt sprincene. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. *l era curat
la fata si chipes chica lui neagra, ca pana corbului flutura ca o coama pe
grumajii lui albi ca zapada mustacioara abia mijea, de parca era o umbra pe
buza lui cea de sus dara apoi ochii# &vea niste ochi, neiculita, de bagase pe
toate fetele in boale.
Cand era la adapatul vacilor, fetele care de care se intrecea sa-i dea
pricina de vorba dara el nu baga pe nimeni in seama se facea ca nu pricepe

313
ce vor ele. %entru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de
seama, intre ele, il porocleau cu numele de 1at-1rumos al satului. Si de unde
sa nu fie asa!*l nu se uita nici in dreapta, nici in stanga, mergea cu vitele la
pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti
argati.u stiu ce facea el, ce dregea, ca vacile pe cari le pastea el erau mai
frumoase decat ale celorlalti argati. *le dadeau mai mult lapte decat cele ale
altor argati, fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai
indestulatoare. %e unde calca piciorul lui se cunostea, fiindca si ierburile se
inveseleau.
%asamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. Dara el
nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca, fiinda nu stia
ce-i este ascuns in cursul vremilor. Ci smerit, precum il lasase pe el
Dumnezeu, isi vedea de ale sale, fara sa se atinga cu cuvantul sau in

oricareva fel, de altii sau de al altora. Si tocmai pentru aceasta flacaii si

ceilalti argati il ponosluia.Intr-o zi de primavara, ostenit fiind tot umbland
dupa vaci, se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi isi si
alesese, vezi, loc pentru asa ceva.
*ra o valcea impodobita cu fel de fel de floricele, toate inflorite, de
parea ca da ghes omului sa treaca printre ele. Ceva mai cat colo un paraias,
a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet,
serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc, si susurul apei
parca te indemna la somn. Copaciul subt care se adumbrise era maret si
parca se lupta ca sa ajunga la nuori. %rintre cracile lui intinse se giugiuleau
pasarelele si-si faceau cuiburi+ numai ascultand cineva ciripirile lor se
aprindea intr-insul focul dragostei. Desisul frunzelor sale facea o umbra, de
parca ramneai la ea. )ag seama, nu era asa cascaund flacaul acesta, si pe
nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. Cum puse
capul jos si adormi.-apucase sa doarma, ca de cand incepui sa va
povestesc, si o data sari drept in sus.
2isase un vis foarte frumos si se desteptase.2isase ca unde venise la
dansul, mare, o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre
314
pamant, si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia, ca acolo
are sa se procopseasca.Cand se destepta, isi zise+ 0$a, ca ce sa fie asta#0 si
incepu a se pune pe ganduri toata ziulica il muncira gandurile si nu se
domirea de loc, de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. *l nu intelegea
ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca.& doua zi, mergand iarasi
cu vitele la pascut, abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina, si
iarasi se culca la tulpina lui, si iarasi visa acelasi vis.Sculandu-se, isi zise+
0$a, asta nu e lucru curat0, si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri.
& treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub
care se culca, si visa acelasi vis ba inca de asta data zana il ameninta cu
boala si cu toate ticalosiile omenesti, daca nu s-o duce.&tunci si el, daca se
scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar, se infatise la stapanu-sau si-i
zise+

- Stapane, pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut

norocul. Destul am argatit, si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu
salta ceva. 1a bine si-mi da socoteala.
- Da pentru ce, baiete, sa iesi de la mine# &u doara nu te multumesti de
simbria ce-ti dau# &u mancare n-ai destula# Ia, mai bine sezi la mine, si eu
voi cata sati dau o fata buna din sat, cu nitica zestric ica, sa te mai ajut si eu
cu ce m-o lasa inima, sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii, nu mai hoinari
prin a lume, ca sa nu ajungi fara nici un capatai, ca vai de lume.
- )a, de multumit, sunt multumit de d-ta, stapane mancare am
destula, nu pot sa manii pe Dumnezeu dara asa mi-a venit mie, sa ma duc in
lume, si nu voi ramanea pentru nu stiu ce.
Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie, ii dete
ce bruma mai avea sa ia, si el pleca, luandu-si ziua buna de la
stapan.Ducandu-se de la satul sau, flacaul ajunse drept la curtea
imparateasca si se baga argat la gradina imparatului. Gradinarul fu bun-
bucuros sa-l priimeasca, cand il vazu asa curatel, caci dobandise pana atunci
cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai
uracios si mai scarbos in omenire.Curatel, curatel, dara hainele de pe dansul
315
erau imoase, deh! ce sa zici, ca de macar. Gradinarul puse de-l imbaie, il
primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la
gradina imparateasca. Si cum era de potrivit facut la boiul lui, ii sedesa bine
cu hainele ce imbraca.
%e langa celelalte trebi gradinaresti, slujba lui de capetenie fu ca sa
faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori, si in fiecare
dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite, fete ale imparatului, cand
vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina.&ceste domnite erau ursite sa
nu se poata marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura
ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. 'rsitele lor
le daruise cu patima jocului. *rau nebune dupa joc si pe fiecare noapte
rupeau cate o pereche de conduri de matase alba, dantuind.imeni nu stia
unde merg ele noaptea de joaca.

Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor

sale si pentru inima lor de gheata, de care nu se putea lipi nici un june din
cei ce venisera in petit.
%entru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine, precum ca sa
se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare
cate o pereche de conduri, poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele, si el
i-o va da lui de sotie.*l stia ca le tine pe toate inchise la un loc, intr-o camara
din palatul sau, incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate
mari. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele, caci
nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa, caci nu puteau.%asamite,
lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. &sa le era
oranda.
Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului, incepu a curge la
petitori ba feciori de domni si de imparati, ba feciori de boieri mari, pana si
feciori de boieri mai mici. Si care cum venea se punea de panda la usa
domnitelor cate o noapte. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare
dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna dara in loc de aceasta, i se
spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata.
316
u se stia ce se fac. ici de urma macar nu li se mai dedea.'nsprezece flacai
o patise pana acum. Ceilalti cari mai erau, incepusera a se codi nu mai voira
sa stea de panda.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se
rapune atati tineri.Si astfel, unul cate unul, se carara pe la casele lor de la
curtea acestui imparat, sii lasara fetele in plata Domnului caci nimeni nu mai
voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere.
Insusi imparatul fu coprins de spaima, cum de sa piara asa junii ce
voiau sa-i pandeasca fetele, si nu mai cuteza sa indemne pe
nimeni.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate
douasprezece perechi de conduri, si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca
fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba, fara sa puie pirostriile in
cap.&rgatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui. Si
domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul, si

gradinarul de lucrul lui.*l, cand da florile domnitelor, nici nu-si ridica ochii
asupra lor dara cand da florile fetei celei mici, nu stiu de ce, ca se rosea ca
un bujor, si-i tacaia inima, de sta sai sara din piept afara.1ata baga de seama
aceasta, insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand
vine inaintea lor.&zi asa, maine asa, el vedea ca nu e de nasul lui o asa
bucatica. Dara ce-i faci inimei# *a ii da branci si lui, bat-o pusti a! si ar fi voit
sa se puie si el la panda, si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise
inaintea lui.
1ata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da
flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. Cum
auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei
mai mici, unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras,
cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un
argat, caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi
cuiva.)aiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si
el, dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului, sa lasam ca nu8 uitase
pateniile atator flacai ce pierisera, lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie
cu buzele umflate. &poi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic, ca de va
317
fi gonit de la curtea imparateasca, n-are sa mai vaza pe fetele imparatului,
caci dandu-le flori in fiecare dimineata, oricat se feri de vreo patima, totusi
gigasiile si frumusetile fetelor de imparat, si mai cu seama cautatura cea
blajina a fetei celei mici, il ademenise pana intr-at at, incat, se socotea el, ca
daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe
ca o coala de hartie, cu pielea moale ca puful, ale fetelor de imparat, nu va
mai putea trai.
4iua, noaptea, il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si
implineasca pofta inimei, fara de care, simtea el, ca nu va putea sa mai
traiasca.Intr-una din nopti, adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia
de-i rodea baierile inimei, vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori
unde i se aratase odinioara.*a ii zise+
- Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit acolo vei gasi doi pui

de dafin, unul ciresiu si altul trandafiriu alaturi de dansii vei vedea o

sapaliga de aur, o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. Sa iei acesti
pui de dafin, sa-i pui in doua ghivece frumoase, sa-i sapi cu sapaliga cea de
aur, sa-i uzi cu nastrapa cea de aur, sa-i stergi binisor cu stergarul cel de
matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. Cand vor creste si se vor
face ca de un stat de om, orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai
pe tocmai.
4ise si pieri ca o naluca, fara sa apuce argatul gradinarului sa-i
multumeasca barim.ici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului, nici nu
se sterse la ochi macar, si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si
ramase nauc de bucurie, cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in
somn. &cum se sterse si el la ochi, se pipai sa vaza nu care cumva doarme
inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea# Dupa ce se incredinta ca nu este
naluca, de noapte, puse mana si lua dafinii.Ii ingriji cum stiu el mai bine, ii
sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo, ii uda cu nastrapa, ii sterse cu
stergarul si, ce sa mai lungim vorba# ii ingriji ca pe lumina ochilor lui, tocmai
precum ii poruncise zana.

318
 Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. u trecu mult si se
facura mari. 1rumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut.Cand ajunsera
ca d-un stat de om, el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il
invatase zana+
Dafine, Dafine,
Cu sapaluga de aur sapatu-te-am,
Cu nastrapa de aur udatu-te-am,
Cu stergar de matase stersu-te-am,
Da-mi darul d-a ma face, oricand voi voi eu,
Sa nu fiu vazut de nimeni.
*l ramase buimacit de mirare, cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se
infiinteaza un boboc de floare, cum creste de se mareste si cum se deschide
o floare asa de frumoasa, de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. *l

puse mana de o rupse, o lua si o baga in san vezi ca asa il invatase

zana.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu
noua lacate mari, ca sa se culce, el se furise binisor pe langa ele si intrara
impreuna. *l le vedea pe ele ce fac, dara ele nu-l vedeau pe dansul. *l le
vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare, ele incepura a se
pieptana, a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca.*l se mira de
cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe
unde au sa iasa ele, unde au sa se duca si ce au sa faca.Cand deodata, fata
cea mai mare zise surorilor sale+
- Gata sunteti, fetelor#
- Gata suntem, raspunsera ele.&tunci cea mare din surori batu cu
piciorul in pamant, si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. *le se
coborara prin acea deschizatura si mersera, pana se ajunsera la o gradina
garduita cu zid de arama.Cand fura sa intre, fata cea mare batu din picior
iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. Intrand, baiatul calc a
pe rochia fetei celei mici.&ceasta, intorcandu-se repede, nu vazu pe nimeni
si, chemandu-si surorile, le zise+

319
 - Surorilor, banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine, ca uite, simtii ca m-a
calcat oarecine pe rochie.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici
ele pe nimeni, ii raspunse+
- u fii asa banuitoare, soro cine sa fie aci, ori sa se ia dupa noi. ici
pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. Ia vezi mai
bine, sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si, cum esti tu fricoasa,
ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. u fi asa de usurica!
*a tacu. )aiatul se tinea dupa dansele.(recura printr-o padure cu
frunzele de argint, trecura prin alta cu foile de aur, trecura prin alta padure
cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate, cari sclipeau de-ti luau
ochii, si ajunsera la un elesteu mare.In mijlocul acelui elesteu se ridica un
dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci.
%alaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea, care

straluceau de la soare te puteai uita, dara la dansele ba. Si asa de cu

mestesug erau facute, incat cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori, si
cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci.
Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le
asteptau la margine. Cum ajunsera, se pusera fiecare in cate una si plecara.
&rgatul se puse in luntrea fetei celei mici./untrile pornira si mergeau in
rand ca cocorii. umai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma.
2aslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri
la vasle ca sa ajunga pe celelalte.Cum iesira la celalalt mal al elesteului, se
auzi o muzica, care, vrand, nevrand, te facea sa dantuiesti. 1etele se
repezira ca fulgerul, intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le
pandisera, si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii.
)aiatul se tinu mereu dupa ele. Intrand si el in palat, ce-i vazura ochii#
Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. *a era
impodobita numai cu aur, cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce
ardeau in niste sfesnice de aur curat, mai mari decat omul. %aretii albi ca
laptele straluceau de-ti luau ochii, si cu dungi de aur, impodobite cu zamfiruri
si rubinuri de licareau ca focul.&rgatul se puse intr-un colt si privea la toate
320
minunile astea. Si avea si la ce privi, caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai
vazusera ochii. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc# Sarea si el
tontoroiul de colo pana colo, fara sa vrea caci nu era chip sa stea la un loc
fara a salta, cand canta muzica aia. %ana si sfesnicele si mesele si lavitele
din casa saltau.
Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva
frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia organe, fluiere, chitari, alaute,
buciume, cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de
ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume.D-apoi fetele8# (rageau cu
foc la niste hori, batuta, braul, ca la usa cortului, de unul singur, piparus si
cate jocuri toate, de puteai sa-ti rupi bojocii jucand.Si jucara si jucara, pana
despre ziua. Cand, deodata, incetand muzica de a mai canta, iesi ca din
pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile, si ce este pe lume, si ce nu

este. Se pusera cu totii la masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima.

&rgatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea,
lasandu-i gura apa.
/a masa le slujea niste arapi, imbracati in niste haine foarte scump
impodobite.Dupa ce se sculara de la masa, prinsera a se intoarce acasa.Se
intoarsera iarasi pe unde au fost venit. )aiatul se tinea dupa dansele, ca
dracul dupa calugar.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint, ce-i
dete argatului prin gand, ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci.'n
freamat puternic se facu atunci in toata padurea, ca de o furtuna ce vine
intaratata asupra copacilor si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc,
ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim.1etele rasarira.
- Ce sa fie asta, leiculita# zisera.
- Ce sa fie# raspunse cea mai mare din surori. Iaca, pasarica ce-si are
cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin
frunze caci numai ea poate sa razbata pe aici.
1etele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate, tot pe unde
iesisera.& doua zi, argatul de la gradinarie, cand dete manunchiurile de flori
fetelor imparatului, ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei
321
celei mici.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori, se uita cam cu
mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre
florile ce priimise.& doua seara, iarasi asa o petrecura. )aiatul, iarasi pe furis,
se tinuse dupa dansele, cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii
cei cu frunzele de aur, pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi
domnitei celei mici. 1ata cea mai mare, iarasi cu cuvinte linistitoare, alina
frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde
argatul rupse ramurica.
Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa
intre ele, ii dete un fier ars prin inima.*a cauta vreme cu prilej si,
prefacandu-se ca vrea sa se primble, iesi preste zi prin gradina si, intalnind
pe argat la o cotitura a gradinei, il opri si-i zise+
- De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori#

- De unde o stie prea bine maria-ta.

- Care va sa zica, tu te-ai tinut dupa noi, si stii unde mergem noi
noaptea.
- Cam asa maria-ta.
- Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a
vazut#
- %e furis.
- a o punga de bani, si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea
noastra de noaptea.
- *u nu-mi vanz tacerea, maria-ta.
- Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva, voi pune sa-ti taie capul.
4ise ea vorbele astea aspre din gura, dara din inima altceva cugeta. * i
se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel.& treia noapte cand
se duse dupa dansele, tot pe furis, rupse o ramura din padurea cu copacii cei
care aveau foile de diamant, si iarasi se facu freamat printre frunze, si iarasi
surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare.
Domnita insa cea mica, nu stiu de ce, dara in inima ei se strecura o bucurie
ascunsa.In ziua urmatoare, cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de
322
flori, cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de
fiii de domni si de imparati. &tat i se paru de dragalas.&rgatul si dansul cata
asupra domnitei cu ochi galesi, dara tot pe furis, si o vazu ca se tulburase
oarecum, se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba.
Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si
luara cu cuvintele cam peste picior. 1ata cea mica tacu si inghiti rusinea. u
se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit. *i, vezi, ii
intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost, deoarece dovedise
lucruri ce nici maiestrele nu le stiau.
Si apoi, adevarul vorbind, boiul lui cel falnic, chipul lui cel bine potrivit
si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. %e langa acestea, si
infatisarea, si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. Dupa ce intrara in casa
fetele, domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac

ele noaptea. &tunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-
si piarza inima si simtirile, cum facusera si cu ceilalti tineri.1lacaiandrul insa
se furisa si de asta data de intra in camara fetelor, ca sa asculte la sfatul
lor.%are ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva
pentru dansul.&cum, dupa ce stia totul, dara totul ce trebuia sa stie, se duse
la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu+
Dafine, Dafine,
Cu sapaluga de aur sapatu-te-am,
Cu nastrapa de aur udatu-te-am,
Cu stergar de matase stersu-te-am,
Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat!
Ca si de la rand, un boboc de floare incolti, crescu si se deschise o
floare minunata. *l lua floarea si o baga in san. data cazura de pe fata lui
arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat, ca si cand atunci il
facuse ma-sa. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da
seama. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum.
%asamite se ascutise la minte. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste
haine ca ale fiilor de imparati si de domni.&tunci se duse la imparatul si ceru
323
si dansul sa-i pazeasca fetele, intr-o noapte.Imparatului i se facu mila de
tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba, decat sa se rapuie. *l
starui. Imparatul priimi. &cesta nici ca banuia macar a fi argatul de la
gradinarie asa de mult se schimbase.
Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste, nici ele, vezi, nu-l
cunoscura. umai cea mica, fiind cu cuiul la inima, il cunoscu si incepu a
tanji de dragoste. oaptea urmatoare, cand plecara ele la joc, il luara si pe
dansul. *l stia ce i se pregateste, dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea
in clapca. &junsera la palatul vrajit, jucara pana despre ziua, apoi se pusera
la masa. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea
lui, bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea, bautura care
sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. &tunci unde isi intoarse niste ochi
lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia, si zise cu grai duios

domnitei celei mici+

- 2ezi tu# iaca eu ma pierz pentru dragostea ta, daca ai asa inima de
gheata.
- u, n-am inima de gheata, focul dragostei tale mi-a incalzit-o,
raspunse ea. u bea. $ai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine, decat fata de
imparat. Cum auzi asa, el arunca bautura la spate, si mai apropiindu-se de
dansa, ii mai zise+
- Sa nu-ti fie teama, maria-ta, ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu
capul.
(oti cei de fata auzira vorbele lor. %uterea farmecului se zdrobi si toti
cu totul se pomenira in palaturile imparatului. %alatul cel fermecat pieri ca o
naluca, ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Cand ii vazura imparatul,
incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. 1lacaul, fostul argat la
gradinarie, ii povesti toata siretenia noptilor. Imparatul dete pe fata cea mica
dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. &poi se infatisara si celelalte fete
cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. Imparatul se
indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. Si se facu o bucurie mare in toate

324
partile, care bucurie de ar fi o suta de guri, nu una ca a mea, n-ar putea-o
spune.
Inainte de a se cununa, fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce
putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului
ce le tineau inlantuite. *l spuse. Iara ea, ca sa nu fie barbatu-sau mai presus
decat ea, ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii, se duse de taie dafinii si-i
baga in foc.&poi se cununara si traira o viata fericita, cum se traieste pe
lumea noastra asta baltata, pana ce se istovira toti cu totul, in adanci
batranete.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

*inerete fara batranete si viata

fara de moarte
de %etre Ispirescu

& fost odata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si

frumosi, si, voind sa aiba copii, a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca
pentru aceasta a imblat pe la vraci si filosofi, ca sa caute la stele i sa le
ghiceasca daca or sa faca copii dar in zadar. In sfarsit, auzind imparatul ca
este la un sat, aproape, un unchias dibaci, a trimis sa-l cheme dar el
raspunse trimisilor ca+ cine are trebuinta, sa vie la dansul. S-au sculat deci
imparatul si imparateasa si, luand cu dansii vro cativa boieri mari, ostasi si
slujitori, s-au dus la unchias acasa. 'nchiasul, cum i-a vazut de departe, a
iesit sa-i intampine si totodata le-a zis+
- )ine ati venit sanatosi dar ce imbli, imparate, sa afli# Dorinta ce ai o
sa-ti aduca intristare.

325
 - *u nu am venit sa te intreb asta, zise imparatul, ci, daca ai ceva
leacuri care sa ne faca sa avem copii, sa-mi dai.
- &m, raspunse unchiasul dar numai un copil o sa faceti. *l o sa fie 1at-
1rumos si dragastos, si parte n-o sa aveti de el. /uand imparatul si
imparateasa leacurile, sau intors veseli la palat si peste cateva zile
imparateasa s-a simtit insarcinata. (oata imparatia si toata curtea si toti
slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare.$ai-nainte de a veni ceasul
nasterii, copilul se puse pe un plans, de n-a putut nici un vraci sa-l impace.
&tunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume, dar nici
asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.
- (aci, dragul tatei, zice imparatul, ca ti-oi da imparatia cutare sau
cutare taci, fiule, ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat, si
alte multe d-alde astea in sfarsit, daca vazu si vazu ca nu tace, ii mai zise+

taci, fatul meu, ca ti-oi da (inerete fara batranete si viata fara de

moarte.&tunci, copilul tacu si se nascu iar slujitorii detera in timpine si in
surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. De ce
crestea copilul, d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. Il detera pe la
scoli si filosofi, si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an, el le
invata intr-o luna, astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. (oata
imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon
imparat. De la o vreme incoace insa, nu stiu ce avea, ca era tot gales, trist si
dus pe ganduri. Iar cand fuse intr-o zi, tocmai cand copilul implinea
cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii
imparatiei si se chefuiau, se scula 1at-1rumos si zise+
- (ata, a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere.
&uzind aceasta, imparatul s-a intristat foarte si i-a zis+
- Dar bine, fiule, de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru
nemaiauzit# Si daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac.
- Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai, apoi sunt nevoit sa cutreier toata
lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. &tunci toti

326
boierii si imparatul detera in genuchi, cu rugaciune sa nu paraseasca
imparatia fiindca, ziceau boierii+
- (atal tau de aci inainte e batran, si o sa te ridicam pe tine in scaun, si
avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie.
Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa, ramanand statornic ca o
piatra in vorbele lui iar tata-sau, daca vazu si vazu, ii dete voie si puse la
cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia.
&poi, 1at-1rumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai
frumosi armasari din toata imparatia, ca sa-si aleaga unul dar, cum punea
mana si apuca pe cate unul de coada, il trantea, si astfel toti caii cazura. In
sfarsit, tocmai cand era sa iasa, isi mai arunca ochii o data prin grajd si,
zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab, se duse si la dansul iar
cand puse mana pe coada lui, el isi intoarse capul si zise+

- Ce poruncesti, stapane# $ultumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa

ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. Si intepenindu-si picioarele,
ramase drept ca lumanarea. &tunci 1at-1rumos ii spuse ce avea de gand sa
faca si calul ii zise+
- Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tata-tau palosul, sulita,
arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau iar pe mine
sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in
lapte. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul, el a chemat pre
vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre
a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. 1at-1rumos, dupa ce rascoli
trei zile si trei nopti, gasi in sfarsit, in fundul unui tron vechi, armele si
hainele tatane-sau de cand era flacau, dar foarte ruginite. Se apuca insusi cu
mana lui sa le curete de rugina si, dupa sase saptamani, izbuti a face sa
luceasca armele ca oglinda. (otodata ingriji si de cal, precum ii zisese el.
Destula munca avu dar fie, ca izbuti.
Cand auzi calul de la 1at-1rumos ca hainele si armele sunt bine
curatate si pregatite, odata se scutura si el, si toate bubele si rapciuga

327
cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras,
trupes si cu patru aripi vazandu-l 1at-1rumos astfel, ii zise+
- De azi in trei zile plecam.
- Sa traiesti, stapane sunt gata chiar azi, de poruncesti, ii raspunse
calul. & treia zi de dimineata, toata curtea si toata imparatia era plina de
jale. 1at-1rumos, imbracat ca un viteaz, cu palosul in mana, calare pe calul
ce-si alesese, isi lua ziua buna de la imparatul, de la imparateasa, de la toti
boierii cei mari si cei mici, de la ostasi si de la toti slujitorii curtii, carii, cu
lacramile in ochi, il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta, ca nu care
cumva sa mearga la pieirea capului sau dar el, dand pinteni calului, iesi pe
poarta ca vantul, si dupa dansul carale cu merinde, cu bani si vreo doua sute
de ostasi, pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca.
Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate,

1at-1rumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si, luandu-si ziua buna, ii
trimise inapoi, oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul.
Si apucand calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti,
pana ce ajunse la o campie intinsa, unde era o multime de oase de oameni.
Stand sa se odihneasca, ii zise calul+
- Sa stii, stapane, ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie, care e atat
de rea, incat nimeni nu calca pe mosia ei, fara sa fie omorat. & fost si ea
femeie ca toate femeile, dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta, ci ii tot
necajea, a facut-o sa fie Gheonoaie in clipa aceasta este cu copiii ei, dar
maine, in padurea ce o vezi, o s-o intalnim venind sa te prapadeasca e
grozava de mare dara sa nu te sperii, ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi,
iar palosul si sulita sa le tii la indemana, ca sa te slujesti cu dansele cand va
fi de trebuinta. Se detera spre odihna dar pandea cand unul, cand altul. &
doua zi, cand se revarsa ziorile, ei se pregateau sa treaca padurea. 1at-
1rumos insela si infrana calul, si chinga o stranse mai mult decat alta data, si
porni cand, auzi o ciocanitura groaznica. &tunci calul ii zise+
- (ine-te, stapane, gata, ca iata se apropie Gheonoaia. Si cand venea
ea, nene, dobora copacii+ asa de iute mergea iar calul se urca ca vantul
328
pana cam deasupra ei si 1at-1rumos ii lua un picior cu sageata si, cand era
gata a o lovi cu a doua sageata, striga ea+
- Stai, 1at-1rumos, ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede, ii dete
inscris cu sangele sau.
- Sa-ti traiasca calul, 1at-1rumos, ii mai zise ea, ca un nazdravan ce
este, caci de nu era el, te mancam fript acum insa m-ai mancat tu pe mine
sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana
aicea cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in
campia unde ai vazut oasele cele multe.
Se dusera acasa la dansa, unde Gheonoaia ospata pe 1at-1rumos si-l
omeni ca pe un calator. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau, iara
Gheonoaia gemea de durere, deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in
traista, i-l puse la loc si indata se vindeca. Gheonoaia, de bucurie, tinu masa

trei zile d-a randul si ruga pe 1at-1rumos sa-si aleaga de sotie pe una din
cele trei fete ce avea, frumoase ca niste zane el insa nu voi, ci ii spuse curat
ce cauta atunci ea ii zise+
- Cu calul care il ai si cu vitejia ta, crez ca ai sa izbutesti. Dupa trei zile,
se pregatira de drum si porni. $erse 1at-1rumos, merse si iar merse, cale
lunga si mai lunga dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei, dete de
o campie frumoasa, pe de o parte cu iarba inflorita, iar pe de alta parte
parlita. &tunci el intreba pe cal+
- De ce este iarba parlita# Si calul ii raspunse+
- &ici suntem pe mosia unei Scorpii, sora cu Gheonoaia de rele ce
sunt, nu pot sa traiasca la un loc blestemul parintilor le-a ajuns, si d-aia s-au
facut lighioi, asa precum le vezi vrajmasia lor e groaznica, nevoie de cap,
vor sa-si rapeasca una de la alta pamant cand Scorpia este necajita rau,
varsa foc si smoala se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si, viind s-o
goneasca de pe taramul ei, a parlit iarba pe unde a trecut ea este mai rea
decat sora-sa si are trei capete. Sa ne odihnim putin, stapane, si maine dis-
de-dimineata sa fim gata.

329
 & doua zi se pregatira, ca si cand ajunsese la Gheonoaia, si pornira.
Cand, auzira un urlet si o vajietura, cum nu mai auzisera ei pana atunci!
- 1ii gata, stapane, ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Scorpia,
cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari, se apropia ca vantul
de iute iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa
asupra ei cam pe deoparte. 1at-1rumos o sageta si ii zbura un cap cand era
sa-i mai ia un cap, Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte, ca nu-i face nimic
si, ca sa-l incredinteze, ii dete inscris cu sangele ei. Scorpia ospata pe 1at-
1rumos si mai si decat Gheonoaia iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l
luase cu sageata, carele se lipi indata cum il puse la loc, si dupa trei zile
plecara mai departe.
(recand si peste hotarele Scorpiei, se dusera, se dusera si iara se mai
dusera, pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai

primavara fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce,

de te imbata tragea un vantisor care abia adia. &icea statura ei sa se
odihneasca, iara calul ii zise+
- (recuram cum trecuram pana aci, stapane mai avem un hop+ avem
sa dam peste o primejdie mare si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si
de dansa, apoi suntem voinici . $ai-nainte de aci este palatul unde locuieste
(inerete fara batranete si viata fara de moarte. &ceasta casa este
incongiurata cu o padure deasa si inalta, unde stau toate fiarele cele mai
salbatice din lume ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe
foarte cu dansele nu este chip de a te bate si ca sa trecem prin padure e
peste poate noi insa sa ne silim, dac-om putea, sa sarim pe dasupra. Dupa
ce se odihnira vreo doua zile, se pregatira iarasi atunci calul, tinandu-si
rasuflarea, zise+
- Stapane, strange chinga cat poti de mult, si incalecand, sa te tii bine
si in scari, si de coama mea picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea,
ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. Se urca, facu proba, si intr-un minut fu
aproape de padure.

330
 - Stapane, mai zise calul, acum e timpul cand se da de mancare
fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte sa trecem.
- Sa trecem, raspunse 1at-1rumos, si Dumnezeu sa se indure de noi. Se
urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel, de la soare te puteai uita, dar
la dansul ba. (recura pe dasupra padurii si, tocmai cand erau sa se lase in
jos la scara palatului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si
dodata toata padurea se puse in miscare urlau dobitoacele, de ti se facea
parul maciuca pe cap. Se grabira de se lasara in jos si de nu era doamna
palatului afara, dand de mancare puilor ei :caci asa numea ea lighionile din
padure;, ii prapadea negresit. $ai mult de bucurie ca au venit, ii scapa ea
caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. pri pe dobitoac e,
le imblanzi si le trimise la locul lor. Stapana era o zana nalta, suptirica si
dragalasa si frumoasa, nevoie mare! Cum o vazu 1at1rumos, ramase

incremenit. Dara ea, uitandu-se cu mila la dansul, ii zise+

- )ine ai venit, 1at-1rumos! Ce cauti pe aici#
- Cautam, zise el, (inerete fara batranete si viata fara de moarte.
- Daca cautati ceea ce zisesi, aci este.
&tunci descalica si intra in palat. &colo gasi inca doua femei, una ca
alta de tinere erau surorile cele mai mari. *l incepu sa multumeasca zanei
pentru ca l-a scapat de primejdie iara ele, de bucurie, gatira o cina placuta
si numai in vase de aur. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi
dansul pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor, de puteau imbla in
tihna prin padure. 1emeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele,
caci ziceau ca li se urase, sezand tot singurele iara el nu astepta sa-i mai
zica o data, ci priimi cu toata multumirea, ca unul ce aceea si cauta. Incet,
incet, se deprinsera unii cu altii, isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la
dansele, si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. /a
insotirea lor, stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de
primprejur, pe unde va voi numai pe o vale, pe care i-o si aratara, ii zisera
sa nu mearga, caci nu va vi bine de el si-i si spusera ca acea vale se numea
2alea %langerii.
331
 %etrecu acolo vreme uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese
tot asa de tanar, ca si cand venise. (recea prin padure, fara sa-l doara macar
capul. Se desfata in palaturile cele aurite, traia in pace si in liniste cu sotia si
cumnatele sale, se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia
aerului, ca un fericit. Iesea adesea la vanatoare dar, intr-o zi, se lua dupa un
iepure, dete o sageata, dete doua si nul nimeri suparat, alerga dupa el si
dete si cu a treia sageata, cu care il nemeri dara nefericitul, in invalmaseala,
nu bagase de seama ca, alergand dupa iepure, trecuse in 2alea %langerii.
/uand iepurile, se intorcea acasa cand, ce sa vezi d-ta# deodata il apuca un
dor de tata-sau si de muma-sa. u cuteza sa spuie femeilor maiestre dara
ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul.
- &i trecut, nefericitule, in 2alea %langerii! ii zisera ele, cu totul
speriate.

- &m trecut, dragele mele, fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie si

acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei, insa si de voi nu ma
indur ca sa va parasesc. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang
de nici o mahnire. $a voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi
intoarce, ca sa nu ma mai duc niciodata.
- u ne parasi, iubitule parintii tai nu mai traiesc de sute de ani, si
chiar tu, ducandu-te, ne temem ca nu te vei mai intoarce ramai cu noi caci
ne zice gandul ca vei pieri. (oate rugaciunile celor trei femei, precum si ale
calului, n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor, care-l usca pe d-a-
ntregul. In cele mai de pe urma, calul ii zise+
- Daca nu vrei sa ma asculti, stapane, orice ti se va intampla, sa stii ca
numai tu esti de vina. &m sa-ti spui o vorba, si daca vei priimi tocmeala mea,
te duc inapoi.
- %rimesc, zise el cu toata multumirea, spune-o!
- Cum vom ajunge la palatul tatalui tau, sa te las jos si eu sa ma intorc,
de vei voi sa ramai macar un ceas.
- &sa sa fie, zise el. Se pregatira de plecare, se imbratisara cu femeiele
si, dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul, porni, lasandu-le suspinand si
332
cu lacramile in ochi. &junsera in locurile unde era mosia Scorpiei acolo
gasira orase padurile se schimbasera in campii intreba pre unii si pre altii
despre Scorpie si locuinta ei dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la
strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.
- Cum se poate una ca asta# le zicea 1at-1rumos, mai alaltaieri am
trecut pe aici si spunea tot ce stia. /ocuitorii radea de dansul, ca de unul ce
aiureaza sau viseaza destept, iara el, suparat, pleca inainte, fara a baga de
seama ca barba si parul ii albise.
&jungand la mosia Gheonoaiei, facu intrebari ca si la mosia Scorpiei, si
primi asemenea raspunsuri. u se putea domiri el+ cum de in cateva zile s-au
schimbat astfel locuril e# Si iarasi suparat, pleca cu barba alba pana la brau,
simtind ca ii cam tremurau picioarele, si ajunse la imparatia tatane-sau. &ici
alti oameni, alte orase, si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea.

In cele mai de pe urma, ajunse la palaturile in cari se nascuse. Cum se dete

jos, calul ii saruta mana si ii zise+
- 3amai sanatos, ca eu ma intorc de unde am plecat. Daca poftesti sa
mergi si d-ta, incaleca indata si aidem!
- Du-te sanatos, ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Calul
pleca ca sageata de iute.
2azand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele, ofta si,
cu lacrami in ochi, cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste
palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele ocoli de vreo doua-tei ori,
cercetand fiecare camara, fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute
grajdul in care gasise calul se pogori apoi in pivnita, garliciul careia se
astupase de daramaturile cazute. Cautand intr-o parte si in alta, cu barba
alba pana la genunchi, ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia
umbland, nu gasi decat un tron odorogit il deschise, dara in el nimic nu gasi
ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit ii zise+
- )ine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam.  palma ii
trase $oartea lui, care se uscase de se facuse carlig in chichita, si cazu mort,

333
si indata se si facu tarana. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei
dumneavoastra asa.

ZANA %UN*I+,(

& fost odata un imparat foarte viteaz toate imparatiile de prinprejurul

imparatiei sale ii cerea sfaturi+ atata era de drept si intelept. Cand se isca
sfada intre dansii, la acest imparat mergeau mai intai la judecata si, cum
zicea el, asa se si facea, fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Cand
fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. u se poate spune cata
bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. (oti imparatii
vecini i-au trimis daruri. *i nu mai putin se bucurau ca vecinul lor, care ii
ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos, a dobandit fecior.
Dupa ce se mari, il puse de invata carte. *l era asa de silitor, incat se
mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Ceea ce invata ceilalti
copii intr-un an, el invata numai intr-o saptamana. &junsese sa nu mai aiba
dascalii ce sa-i dea sa invete. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste
filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau.
/a curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit si, pana sa
vie filosofii cei vestiti, imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete

mestesugul sau.
Dupa ce venira filosofii, invata si de la dansii cate in luna si in soare.
)ucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie
procopsit ca nici unul din fiii de imparati, incat se uita la dansul ca la soare.
Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. in toata
imparatia lui si a vecinilor lui imparati, alta vorba nu era decat de
intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat.

334
 -ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de
la fel de fel de imparati, care voiau sa-si dea fetele dupa dansul, dara el nu
voia sa se insoare asa de tanar.
Intr-una din zile mergand la vanatoare, vazu o turturica, care tot sarea
inaintea lui lui ii fu mila sa o vaneze el cauta vanaturi mari, fiindca nu se
temea de primejdii era vanator mester si viteaz. in cele din urma, daca vazu
si vazu ca tot ii sarea in cale, intinse arcul si dete cu o sageata. *l se mira
prea mult cum de nu o putu omori el, care era asa de bun vanator, ci o rani
putin in aripa, care, asa ranita, se duse de nu o mai vazu. Cum se duse
turturica, simti, nu stiu cum, nu stiu de ce, ca ii tacaia inima.
Dupa ce se intoarse acasa, era tot cm gales. imparatul vazand ca
tanjeste fiu-sau cu sanatatea, il intreba ce are, iara el raspunse ca n-are
nimic.

(urturica aceea era 4ana $untilor care se indragostise de frumusetea

lui. *i nui venea la socoteala sa se arate lui aievea, ca sa-i dea pricina, si d-
aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. u stia insa cum sa faca, cum sa
dreaga, ca sa se cunoasca cu fiul imparatului.
%este cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la
vanatoare, o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica
si, fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa, o primi.
Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la
cotetele imparatesti ajunsese de poveste. imparateasa era asa de
multumita, incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru
barbatia acestei femei tinere, dara saraca. *a si incepuse a se gandi la
norocirea bietei femei. 1iul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre
gainareasa, voi sa o vaza si el. intr-o zi, cand imparateasa se duse sa
cerceteze gainile si sa vaza de cotete, merse si fiul sau cu dansa.
Gainareasa, cum vazu pe fiul de imparat, isi arunca ochi i asupra-i cu o
cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste, dara cu smerenie,
incat feciorul de imparat se fastaci oarecum, dara isi tinu firea. Simti ca
obrajii ii arde, o sudoare rece il trecu, si inima incepu sa-i tacaiasca, de parea
335
ca o sa-i sparga pieptul. *l insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie
istoria asta. %leca ochii in jos, nu zise nici carc, si se intoarse acasa.
(oata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa,
pentru vrednicia si curatenia ei. *a se purta cu toate slugile cu bunacuviinta,
si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo, pentru ca ea nu le da prilej
de gluma.
Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin, insurandu-se, a fost poftit la
nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. imparatul plin de bucurie
merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau.
In ziua aceea, cand era cununia fiului de imparat, la nunta caruia
merse acest imparat cu feciorul sau, gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o
lase si pe dansa sa se duca la preumblare. 2ataful, cam razand, ii zise+ <Ce-i
trebuie chelului# (ichie de margaritar=. &poi o lasa. Iara ea, inghitind

infruntarea, nu zise nimic si pleca.

Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de
imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea, boiul si intelepciunea
lui. (oate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. Cand, deodata,
vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de
imparat nu avea.
Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si
ea era asa de bine facuta, incat ochii tuturor ramase la dansa. *a cum veni,
nici una, nici alta, se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul
juca pana catre seara.
2orbira, rasera, isi povestira fel de fel de lucruri, dara cam pe sub
mana, fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa
inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate, caci bagasera de
seama ca necunoscuta tot langa el juca.
1eciorul de imparat nu mai era al sau. Se mira insusi de schimbarea ce
simtea intr-insul, dara nu cuteza sa spuie nimanui. *l isi pusese in gand ca, la
hora din urma ce va juca, sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era, de

336
unde venea, de este fata ori maritata, si se gandea ca de n-ar avea barbat sa
o ceara de nevasta. Cand, pieri ca o naluca.
1eciorul de imparat ramase ca un zapacit. Se intoarse acasa, dara cu
gandul era tot la dansa. (ata-sau, vazandu-l tot pe ganduri si trist, nu stia ce
sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta
de imparat, unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau.
Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta
si frumoasa, care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul.
Dupa multe intrebari , afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea,
incotro era imparatia tatalui sau, doara caci nu-i zisese ca sade chiar la
dansul. &tunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa, daca era singura, si
ea priimi. insa tocmai cand era sa se sparga nunta, ea pieri de langa dansul
din hora.

Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui, insa fiul lor se topea d-a-
n-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Desi se facuse valva ca feciorul
de imparat este indragostit cu o zana, el insa se apara inaintea tatalui sau ca
nu stie la sufletul sau nimic. (oti vracii si cititorii de stele se adusera si
nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. 'nul dintr-insii zise ca e
teama sa nu dobandeasca lipici.
Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat, unde nu voi
sa se duca, fiindca inima lui nu era de veselii, ci se ingrija mai mult de fiul
sau. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste, ii facu voia. &cesta porunci
la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu
smoala, sa le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe
drum smoala. Dupa ce puse la cale toate astea, se duse la nunta.
De cum incepu hora, fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din
senin, si iara se prinse langa dansul.
De asta data era gatita si mai frumos, avea niste haine de la soare te
puteai uita, dar la dansa, ba. @uca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la
un cires copt. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. ii
fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa.
337
 Cand fu inde seara la hora cea mai din urma, pieri ca o maiastra de
langa dansul.
u se poate spune cat de mult se mahni el cazu la pat si zacea, fara
sa-i poata ajuta cineva. (ata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-
i tamaduiasca copilul. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur.
$aiastra, daca se nomoli in smoala, mai bine lasa condurul acolo decat sa
intarzie.
&tunci KfeciorulL imparatulKuiL trimise pe credinciosii lui sa umble din
casa in casa, si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur, si la
care s-o potrivi, aceea sa fie sotia lui. (ata-sau se invoi si el la aceasta
otarare. Se dusera deci, credinciosii lui, ocolira toata imparatia, cercara toate
femeile condurul, si la nici una nu se potrivi.

&uzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. &poi

porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. /a nici una nu se
potrivi. u mai ramase decat gainareasa, pe care o uitasera dara
imparateasa, aducandu-si aminte de dansa, ii porunci sa se incalte si ea cu
condurul. Cand il trase la calcai, pare ca fu de acolo. *ra turnat pe piciorul ei.
*a incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. 1eciorul de imparat
cum auzi, porunci sa i-o aduca, si cum o vazu striga+
- &sta este, mama.
*a, desi tagaduia, dar intetita de rugaciunile imparatului, ale
imparatesei si ale fiului lor, in cele din urma marturisi ca ea este stapana
condurului.
Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra, ca il indragostise de cand il
vazuse la vanat, ca el ranise o turturica, si ca acea turturica era ea, si daca
nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca, de va lua de barbat un om de pe
pamant, toata puterea ei piere. $ai spuse ca, spre a-l putea vedea mai
adesea, intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru
dragostea lui.

338
 Dupa aceea iesi la scara, batu de trei ori in palme, si iata o carucioara,
fara sa fie trasa de cai, veni ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-
insa, apoi, curgandu i siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului
de imparat+
- Iata, pentru dragostea ta, ma lepad de puterea mea cea maiastra,
numai si tu sa ma iubesti, precum te iubesc si eu.
Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului, carele in
scurt timp se facu sanatos. &poi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa
moartea tatalui sau, ramasera ei in scaunul imparatiei, si domnesc si astazi
daca nu vor fi murit.
Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

FA*A !A(ACU+UI CA I!*A*A

& fost odata un om si o femeie. *i erau atat de saraci, incat n-aveau
dupa ce bea apa. ici tu casa, nici tu masa, nimic, nimic, dara nimic n-aveau
dupa sufletul lor. $uncea bietul om de dimineata pana seara tarziu, alaturi
cu muierea, de-i treceau naduselele, si ca sa dea si ei in spor, ba. Se tinea,
vezi, norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini, cum se zice. 'mblau cu
tarabutele de colo pana colo, si ca sa se statorniceasca si ei la un loc, nu

gaseau. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei, doi calici, cu leaota de copii dupa
dansii#!
&dica uitasem sa va spui. &veau acesti oameni o spuza de copii. Din
acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iara baietii erau maruntei si stau
langa dansii ca ulcelusele. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand
venea omul de la munca, ca v-ati fi luat campii. Ieseau toti afara inaintea lui,
jigariti si hartaniti, ca niste netoti, subtiratici si pitigaiati, ma rog, lesinati de
foame, si tabarau pe bietul om cu gura+ tata, mi-e foame, tata, mor de
foame.

339
 (atal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le
da toata agoniseala lui dintr-o zi. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le
aducea el# &bia puneau p-o masea. )ietul tat>sau si biata ma-sa de multe ori
se culcau nemancati. /i se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Si ca
sa-si linisteasca copiii, el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult.
&stfel, mai cu sosele, mai cu momele, adormeau si bietii copii, cu nadejde ca
a doua zi are sa fie mai bine.
Dintre toti copiii, fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata.
*a ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la
munca, vedea de dansii, ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare, mai
ingaduitori, ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Dara, bate toba la
urechea surdului. &deca, de! Ce sa zici# &r fi fost si ei, poate, mai ingaduitori,
si mai cu rabdare, dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie

neintelegatori. Intr-acestea, boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni,

ca si urgisiti de Dumnezeu, i se facu mila de ei si, intr-o zi, cand veni sa se
roage pentru salas, el ii zise+
- mule, te vaz harnic, muncesti de te spetesti , si doua in tei te vaz ca
nu poti lega. Iata, eu ma indur si-ti dau un petec de loc, sa fie de veci al tau.
Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un
bordei.
- )ogdaproste, cucoane, si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa
izvorasca, raspunse bietul om. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in
seara groapa pentru bordei o si dete gata. epartea lui. Cum se brodi ca
locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i
ajungea cineva cu prajina la nas. %este noapte, nu stiu cum se facu, nu stiu
cum se drese, ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. & doua zi de
dimineata, bogatul, vazandu-si vita moarta, sari cu gura mare asupra
saracului, il lua de piept si cu el taras se duse la curtea boierului, sa le faca
judecata. )oierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta#
(aranul cel bogat zise+

340
 - )oierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea
parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc, el tocmai
langa mine si-a ales sa-si faca bordei! 'na la mana. )aga de seama ca, dupa
ce e sarac, apoi e si cu nasul pe sus. &l doilea, groapa ce si-a facut pentru
bordei, dupa ce ca e mare foarte, apoi n-a avut grije sa o acopere peste
noapte cu ceva, numai ca sa-mi faca mie paguba, si mi-a cazut o vita intr-
insa de si-a rupt junghietura. @udeca d-ta acum, nu e dator sa mi-o
plateasca# *l zice ca n-are cu ce. Si ce-mi pasa mie de asta#
- )oierule, raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul.
)oierule, n-am ce zice, omoara-ma, spanzura-ma, n-am ce face daca a dat
pacatul peste mine. &sa este cum zice bogatasul meu vecin. Si fiindca lui
Dumnezeu ii place dreptul, drept sa-ti spui ce e drept+ am sapat groapa, si o
groapa mare, ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei, dara nici ca m-am gandit

ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie, caci
n-aveam pe ce ma mandri, cand mi-am ales loc langa d-lui. &cum lumineze-
va Dumnezeu, boierule, si judecati dupa dreptate.
)oierul sta in cumpana. u stia cui sa dea dreptate. 2edea el ca
saracul a cazut in pacate, dara fara voie. Dupa ce se gandi el nitel, zise+
- )re, oameni buni! *u am sa va fac trei intrebari cine le va dezlega
mai bine, a aceluia sa fie dreptatea. 2a dau ragaz de trei zile, ganditi-va.
Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. (ineti minte bine.
Intaia intrebare suna asa+
Ce este mai gras in lume#
& doua+ Ce este mai bun#
Si a treia+ Ce alearga mai iute#
&ide, duceti-va acum. Dara sa mai stiti una+ daca nici unul din voi nu
va ghici vreuna din intrebarile mele, sa stiti ca unde va stau picioarele o sa
va stea si capetele. &mandoi impricinatii se intoarsera la casele lor.
)ogatasul, laudandu-se ca el are sa ghiceasca, fiinca ce lucru poate fi mai
usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras, deoarece sta
slanina pe dansul de o palma iara saracul plangea de potopea pamantul,
341
gandindu-se ca ce o sa spuie el. Daca ajunsera fiecare la ai sai, bogatasul era
vesel ca are sa-si castige pricina, iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta.
Copiii se adunara pe langa dansul, se uita, dara nu cutezau sa-l intrebe ceva.
Incepura si ei a plange si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te
luau fiori de mila. umai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba
ce are de este asa de trist#
- Ce sa am, fata mea# Iaca pacate de la Dumnezeu. )oierul ne-a
indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-
ar putea spune, necum un sarman prost ca mine.
- Ci spune-ne si noua, ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor.
- Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati, voi care nu stiti inca nici cum se
mananca mamaliga.
- (e mira, tata, la ce am putea fi buni si noi. Si apoi ce strica daca ne

vei spune si noua#

&tunci saracul zise+
- Iaca, iaca, iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim caci de unde nu, ne va
sta capul unde ne stau talpil e. 1ata cea mare se puse pe ganduri si, dupa ce
mai cugeta ea ce mai cugeta, se apropie de tata-sau si ii zise+
- Ia lasa, tata, nu mai fi asa de mahnit. u ne lasa Dumnezeu pe noi sa
pierim. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns, ti-oi spune si eu ceva. Si
poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. Saracu l paru
a se mangaia oarecum dara numai inima lui stia. u voia, vezi, sasi mai
mahneasca si copiii. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i
ghiceasca intrebarile, fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Saracul se arata a fi
multumit, dara se indoia. Se infatisa inaintea boierului. )ogatasul, mandru si
cu pieptul deschis saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul
cel zdrentuit de pe dansul. )oierul intreba pe bogatas+
- *i, bade, ce este mai gras pe lumea asta# )ogatasul raspunse cu
coraj+
- &poi de, cucoane, ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda,
care are grasimea pe el de o palma de groasa.
342
 - $inciuni spui, raspunse boierul. Si intreband si pe saracul, el raspunse
cu sfiala+
- &poi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie
mai gras pe lumea asta, ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem.
- &sa este, raspunse boierul. &cum zise bogatasului iara+
- Ce alearga mai iute pe lumea asta#
- &rmasarul meu, cucoane, raspunse bogatasul, ca alearga peste vai si
dealuri, cand ii dau drumul, de nu-i vezi copitele.
- &poi de, cucoane, capul meu nu ma duce asa departe, fara decat dau
cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul, raspunse si saracul.
- (u ai dreptate. Cela aiureaza. In cele din urma, mai intreba o data pe
bogatas+
- Ce este mai bun pe lumea asta#

- imic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stapane, raspunse el,
ca judecata cea dreapta a mariei tale.
- *u, boierule, cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e
mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu, care ne sufere pe lume cu toate
rautatile noastre.
- &devarat, asa este, zise boierul.
Si, intorcandu-se catre bogatas, adaoga+
- Iesi afara, taran viclean si mojic ce esti, sau pui acum de-ti trage la
talpi atata cat nu poti duce. )ogatasul iesi cu coada intre picioare. Si
chemand mai aproape pe sarac, il intreba cu un grai blajin+
- Spune-mi, bre, omule, cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de
potrivit, caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte.
)ietul sarac se cam codea. u-i venea sa spuie drept, de teama sa nu
pateasca ceva. Dara daca se vazu incoltit, spuse tot adevarul precum era.
&tunci boierul, mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului, ii porunci ca a
doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. *a sa fie nici imbracata, nici
dezbracata, nici calare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe langa drum. Cum
auzi saracul unele ca acestea, incepu a se boci si a se vaicara, de nu-ti venea
343
sa-l mai auzi, si se intoarse la ai sai. 1ata cea mare, cand auzi cele ce ii
spuse+
- u te teme, tatuca, ii zise ea, ca-i viu eu lui de hac! umai sa-mi cauti
doua mate. Cum se facu dimineata, fata arunca pe dansa un volog :plasa;,
lua matele la subtiori, incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca.
$ergand astfel pe drum, ea nu era nici calare, nici pe jos, caci ii da de
pamant cand un picior, cand altul, tapul fiind pitic umbla ni pe drum, ni pe
langa drum, caci tapul nu tinea drumul drept. &ci trecea pe langa cate un
gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor aci trecea de cealalta
parte. u era nici imbracata, nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Si
asa, cu chiu cu vai, ajunse la curtea boiereasca. Cand o vazura boierul si
oamenii curtii, venind asa, incremenira. )oierul, vezi, nu voia sa se dea
ramas, si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant.

&cestia, cum vazura alaiul cu care venea fata saracului, se repezira la dansa,
dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele, iara
fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul.
2azand si aceasta iscusinta a fetei, boierul n-avu incotro si fu nevoit s-
o priimeasca. &tunci porunci sa o fereduiasca :sa o imbaieze;, o imbraca cu
niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul
pe langa dansul, care il slujea cu credinta. Dupa ce o vazu boierul curatita si
ferchezuita ca o mireasa, si cum avea si ea pe vino-incoace, i se paru mai
frumoasa de cum era atunci ce-i abatu lui, ca pofti sa o aiba el de nevasta,
mai cu seama ca era burlac, si se cununa cu dansa. $ai-nainte de a se
cununa, boierul zise dansei+
- *u te iau de sotie dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara
de mine. *a priimi. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor, boierul se duse
o data in treaba lui pe mosie. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la
curte. &fland ca boierul nu este acasa, si vazand pe cuconita intr-un
cerdac, ei incepura sa se jeluiasca la dansa. *a asculta si tacea. 'nul zise+
- &veam sa ma duc pana in cutare loc, insa o roata de la caruta mi se
stricase. u-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate, mai cu seama ca
344
era a fata. &tunci m-am rugat de vecinul meu, asta care e de fata, sa-mi
imprumute el o roata. *l, ce e drept, aseara mi-a imprumutat roata ce i-am
cerut, cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Cand, ce sa
vedeti, cinstiti boieri# &sta-noapte mi-a fatat iapa un manz. (aranul cel cu
roata ii taie cuvantul si zise si el+
- u-l credeti, cucoana, sa va tie Dumnezeu! 3oata mea a fatat
manzul. Cucoana asculta din cerdac si tacea. (aranii asteptara ce mai
asteptara si, daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata, intrebara+
- Da> unde-i dus boierul, cucoana#
- Ia, s-a dus, raspunse ea, sa vaza un lac de malai ce-l avem pe
marginea unui iaz, ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca
malaiul.
(aranii se uitara lung si plecara. &jungand la poarta ograzii boieresti, ei

incepura a se intreba unul pe altul+

- Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei, ma, nea asta# Cum se poate
broastele sa manance malaiul# Ce se sfatuira ei, ce vorbira, ca numai se
intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Daca venira dinaintea
cerdacului iara, prinsera a intreba+
- Da> bine, cucoana, ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o# %oate-se ca
broastele sa manance malaiul#
- u stiu daca broastele poate sa manance malai, au ba, raspunse
cucoana dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. (ocmai atuncea isi venira
si taranii de acasa. &cum intelesera siritenia vorbei cucoanei, se mirara de
atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. 2iind si boierul
acasa, intreba+
- Cine a mai fost p-aici in lipsa mea# Ce s-a mai petrecut#
- Ce sa fie# raspunse ea. Iaca, iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat
cu ei, si ce le-am zis eu. )oierul, cum auzi, ii zise+
- 1iindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine, nu mai putem trai
amandoi. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea, si sa
te duci la tatatau acasa. Cucoana zise+
345
 - 2orbele tale, barbate, sunt sfinte pentru mine, pentru ca de aceea
barbatul este barbat. u sunt vinovata intru nimic, caci n-am judecat pe acei
jeluitori, ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Dar daca d-ta gasesti cu
cale sa ma gonesti, eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din
adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e
mai drag din casa dumitale.
'n lucru te mai rog+ fiindca ma gonesti, lasa-m a sa ma mai veselesc o
data si eu in casa domnului meu si barbat. Da o masa si cheama pe prietenii
nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din
urma oara. )oierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea
infricosatele, unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Sezura, se
inveselira si se chefuira cat le cerura inima. Cucoana insa tot indesa paharele
boierului si el tot bea. Si:-i; mai dete unul, si inca unul, pana il facu cuc. Se

imbata boierul de se coclise turta. &tunci si cucoana il ia frumusel la spinare,

fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa, unde il puse pe
cuptor de dormi pana se trezi. & doua zi, cand se destepta, boierul, vazandu-
se in astfel de hal, intreba unde se afla. Cucoana ii raspunse+
- /a tata acasa. Cand m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie sa iau din
casa dumitale ce mi-o fi mai drag. &ceea am si facut. imic nu mi-a fost mai
drag decat barbatul. u crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. Cand
auzi boierul asemenea vorbe cu noima, se gandi ce se gandi, apoi raspunse+
- &idem, nevasta, acasa, si sa traim ca in san de rai acum pricep eu ce
odor de femei am dobandit.
Si m-am suit pe o sea
Si am spus-o asa"
M-am suit pe o roata
Si am spus-o toata"

346
 FA*A %,!U+UI CA CU%IN*

& fost odata un om batran care avea o fata mare, de se dusese vestea
in lume de vrednicia ei. $osneagul :unchiasul; se casatori de a doua oara cu

o baba, care avea si ea o fata mare.)aba, insa, punea pe fata unchiasului la

toate greutatile casei iar fata ei se clocise de sedere.)iata fata unchiasului
torcea, tesea, facea paine, matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba
punea parte fetei sale, si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara.u era
ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el, ca sa-si goneasca copila, si-i
zicea+
- Daca nu-ti vei duce fata de aici, paine si sare pe un taler cu tine nu
mai mananc.)ietul om se cam codea dara baba intr-o noapte turna apa pe
vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasu lui de cu seara. & doua zi, dis-
de-dimineata, se scoala fata sa faca focul, fiindca tot pe ca cadea pacatele
dara foc nu mai gasi in vatra.&tunci, de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea
vitrega, se urca pe bordei, se uita in toate partile, doara va vedea incotrova
vreo zara de foc, ca sa se duca sa ceara macar un carbune dara nu se vazu
nicairi ceea ce cauta ea. Cand, tocmai cand era sa se dea jos, zari spre
rasarit abia licarind o mititica valvotaie se cobori de pe acoperis si o lua intr-
acolo.Se duse, se duse si la foc nu mai ajunse dara in drumul ei intalni o
gradina paraginita, care o striga zicandu-i+

- 1ata mare, fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de
omizi si, cand t-ei intoarce, ti-oi da poame coapte sa mananci.Se apuca fata
de lucru numaidecat si cum ispravi, indata pleca. $ai incolo dete peste un
put, care ii striga+
- 1ata mare, fata mare! vino de ma sleieste, ca ti-oi da apa rece, sa te
racoresti cand t-ei intoarce. Data slei putul si pleca inainte. $erse ce merse
si dete peste un cuptor, care-i striga si acesta+

347
 - 1ata mare, fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse, si,
cand t-ei intoarce, iti voi da azima calda. 1ata lipi si sterse cuptorul si-si
cauta de drum. $ai merse nitel si dete peste o cascioara, si batu la poarta.
- Cine e acolo# ii zise dinauntru daca e om bun sa intre, daca nu, sa nu
vie, caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel, si-l face mici
farami.
- m bun, raspunse fata.
Dupa ce intra, fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se
va intoarce acasa, pentru ca intarziase, intreba daca nu cumva are trebuinta
de o slujnica. Santa 2inerea, care locuia inauntru si care priimi pe fata, ii
raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata ea ramase acolo.$ai intai ii
spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i
avea in curte, insa mancarea sa fie nici calda, nici rece apoi sa scuture si sa

deretice pan casa. Iara maica Santa 2inerea pleca la biserica. 1ata facu tot,
precum ii poruncise. Cand veni acasa, Santa 2inerea intreba de puii ei, carii
erau balauri, serpi, nevastuici, ciuhurezi, soparle, naparci si gusteri, cum le-a
dat mancarea, si toti raspun sera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea
de acasa asa de bine au fost cautati.Intra in casa maica Santa 2ineri si vazu
toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita. Dupa catva
timp, zise fata+
- $aica Santa 2inere, mi s-a facut dor de parinti, fa bine si-mi da voie
sa ma duc.
- Du-te, fata mea dara mai-nainte cauta-mi in cap, si sa vezi ca o sa
curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii, de tronuri si
de lazi pe care din ele iti vei alege, aceea sa fie simbria ta. Se asezara si
indata vazu curgand apa de care-i spusese, si pe dansa veni niste lazi si
tronuri prea frumoase. 1ata se gandi ca, daca va lua o lada d-ale frumoasele,
slujba ei nu facea atata, si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si
necioplita atunci ea zise+
- $aica Santa 2inere, iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea.

348
 - Ia-l, fata mea, daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos, si du-te cu
Dumnezeu. 1ata unchiasului isi lua ziua buna, pleca cu cutia la suptioara si,
intorcandu-se pe la cuptor, capata o azima calda, si trecand pe la put, bau
apa rece de se racori iara cand ajuse la gradina, manca poame coapte. 1ata
ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire ii spuse tot ce a
facut si deschise cutia. Dar ce sa vaza inauntru# $argaritare, pietre
nestemate, margele, ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. )aba
si fiica-sa pizmuia pe fata mosului iara lui ii crestea inima de bucurie. )aba
trimise si ea pe fie-sa, sa faca ce facuse fata unchiasului. Se duse, se duse si
fata babei, si ajuns e la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete dar
ea raspunse+
- Da> ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine#  lasa si porni
mai departe, sosi pana la put, si daca o chema putul, ea ii raspunse si lui+

- Da> ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te

sleiesc# Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor, care o
striga ca si pe fata unchiasului ea ii zise si lui+
- Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine#
Si pleca inainte, pana ce ajunse si ea tot la Santa 2inerea.
&colo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba, apoi maica
Santa 2inerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului, si pleca
la biserica.Cand veni Santa 2inerea acasa, toate lighioanele, cu gaturile
intinse, se plansera ca li s-au oparit gatlejurile intra in casa si vazu o
arababura de nu-i mai da nimeni de capatai.In cele din urma, zise fata cea
lenese+
- $aica Santa 2inere, mi s-a facut dor de parinti, da-mi dreptul meu,
caci mi s-a urat aci, sa ma duc acasa.
- Du-te, fata mea, raspunse Santa 2inerea, dara mai asteapta nitelus,
ca o sa treaca o apa dinaintea portitei, aducand fel de fel de lucruri pe care
ti-o placea ca so iei, alege iara pana atunci sa-mi cauti in cap.
-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada
cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. Santa 2inere ii zise+
349
 - Deoarece ti-ai ales asta lada, ia-o dara sa nu o deschizi pana acasa
si cand o vei deschide, sa fii numai cu muma-ta singura in casa, ca sa nu
vaza nimeni ce e intr-insa. 1ata lua lada si pleca.Cand se intoarse pe la
cuptor, vazu azime calde, se cerca sa ia si nu putu ea nu mai putea rabda
de foame. %e la put trecu cu jind, ca nu-i dete macar o picatura de apa, ca sa
se racoreasca iara cand trecu pe la gradina, ii lasa gura apa si nu putu nici
sa se umbreasca putin de arsita soarelui. &jungand acasa obidata de
osteneala si flamanda, n-avu rabdare, ci chema pe muma-sa la o parte si-i
zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara.
Cum ramase singurele, deschise lada dar ce iesi d-acolo# balauri,
serpi, si cate lighioni toate, carora le arsese gatlejurile cand le dase de
mancare si indata le sfasiara si le mancara. (ot satul se spaimanta de
intamplarea asta si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea

dumnezeiasca. 1ata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai

frumosi ai satului, care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie.$are veselie se
facu in sat la nunta lor, si traiesc in fericire pana in ziua de azi. Cine nu crede
sa faca bine sa se uite imprejur, si va vedea multe de aceste case. Iara eu
incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.

FA*A ) I%PA(A* !I FIU+ .A)U.I

& fost odata un imparat foarte bogat si puternic. &cest imparat avea un
fecior si o fata. Intamplandu-se sa-i moara feciorul, il ingropa cu mare cinste
si alai ca pe un imparat. Cand fu a duce mortul la biserica, fata imparatului
ceru a merge si dansa sal petreaca. &sa de pazita era fata aceasta de tata-
sau, incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara, nici vantul nu-i
batuse parisorul. *a se imbraca in negru si-si lasa parul despleti t :pe; spate,
si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. Si asa gatita ii sedea si mai

350
bine decat altminteri. Caci, nu e vorba ea era foarte frumoasa. Crinii si
viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea.
Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda, ramase cu ochii zgaiti la
dansa. Si asa de putintica si dragalase mai era, incat s-o sorbi intr-un pahar
cu apa. /umea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. &tunci veni un
vantisor lin si usor, de-i resfira pletele iara ea simti ca un fior rece i se
strecoara prin inima.Cum, cum, ingropara mortul si toata lumea se intoarse
acasa.(ot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. *a avea un fiu.
*l era de treaba, smerit si sfiicios ca o fata mare. (oti feciorii de boieri aveau
pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. u-i gasea insa nici o pricina, ca sa
puie mana pe dansul. 1iul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi
si la stat. *l era aratos nevoie mare. &i fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o
mie. S-apoi era dulce la cuvantare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. u

se mai satura cineva de dansul ascultandul.

De la moartea fratelui sau, fata nu se prea simtea bine. )a c-o fi una,
ba c-o fi alta, ba c-o fi deochi, ba c-o fi sagetatura, si toate descantatoresele
si vracii nu-i putura da de leac.$a-sa baga de seama ca fie-sa era
insarcinata. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana.
Cine sa o creaza# )urta o da de gol. *a insa nu spunea minciuni, se
pomenise si ea asa. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma, fara
sa fi pus pirostriile pe cap# se facu foc si parjol. u mai asculta nici rugaciuni,
nici nimic. & se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. %orunci deci ca
numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina, ca sa otarasca pedeapsa
ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce
adusese ea parului caruntit al tatalui sau.
Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava
necinste, fata cu moarte sa se omoare. 'nii ziceau ca sa se arza de vie. &ltii
ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare
salbatice. &ltii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe
Dunare.(ocmai pe atunci, din pacate, iata ca si feciorul vaduvei trecea pe
acolo in treaba lui. Cum il vazura boierii, numaidecat se invoira, si hotararea
351
fu gata, cam ce, adica, sa faca cu fata imparatului.(oti fura intr-o glasuire ca
fata sa se dea pierzarii. Insa ca una ce este fata de imparat, si ca una ce
trebuie sa fi savarsit nelegiuirea cu un om, carele si acela trebuie sa piara,
acel om sa fie fiul vaduvei, deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul
nelegiuit, si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. Cum
hotarara, asa si facura.Imparatul porunci, si numaidecat se aduse un boloboc
mare puse de-l smoli si, bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei,
porunci de infunda bolobocul bine, si il dete pe Dunare.
%e cand insa dogarii infundau bolobocul, una din roabele fetei de
imparat, mai miloasa la inima, se strecura prin calabalac si le dete pe sub
ascuns o copaie de mere, doua azime si un fedeles cu apa. oroc ca nu o
vazu nimeni.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti, fara a se opri
undeva. $erindea din butoi se ispravise. )iata fata isi plangea nevinovatia cu

niste graiuri de-ti rupea baierile inimei, iara bietul baiat, si el nevinovat ca si
dansa, o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. Cand,
ce sa vezi dumneata# & patra zi, disdedimineata, bolobocul se loveste de un
bustean si se sparge. %asamite boloboc ul ajunsese la margine, adus fiind de
talazurile Dunarii, si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine.
Iesira deci la uscat dosaditii de ei, si dara multumira lui Dumnezeu ca
le-a scapat zilele, si-i facura sa mai vaza o data lumina.&pucara pe o poteca
si intrara intr-un bunget de padure. &ci o luara apoi pe o partie, si merse, si
merse, pana ce vazu ca se deschide o poienita. In asta poienita dete de niste
case foarte frumoase, batatura carora era campul cu florile. (oate lucrurile in
aceasta casa erau cu sart. imic nu lipsea. (oate catrafusele isi aveau
vataful lor si nimic nu era nerostit. Cand voiai ceva, era destul numai sa
poruncesti si indata se facea. &ci era in adevar+ pune-te masa, ridica-te
masa.
(recura multi ani de la aceasta intamplare. Imparatul isi uitase de fiica
sa. 1ata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. ici unul din
amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. 2ezi ca el in viata lui nu
alunecase pana atunci, era curat, cum il facuse ma-sa si pe fata imparatului
352
o gasise acasa. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se
nascu, si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. Iara ei petrecand bine,
isi uitasera de necazurile cele trecute.
%uterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. &tata numai ca p-
acolo nu se vedea nici pui de om. %arc-ar fi fost la sfarsitul pamantului.Intr-
una din zile, imparatul, tatal fetei, pleca la vanatoare. *l se incumese a razbi
mai inauntru padurei decat alta data. Si, din vanat in vanat, el se rataci.
rbacai in sus, cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu
putea sa dea. Se luase de ganduri. Cand, iaca da in poienita cu casele. 2azu
si casele. *l se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de
salbaticime de padure. De voie, de nevoie, trebui sa se duca acolo, caci ochii
nu-i dase in geana de nu stiu cat timp.
$ai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai

scapara. *l se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu

draga inima. Intrand imparatul, isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua
potarnichi din cele ce vanase el. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le
puse la foc, acolo le uita+ caci ce vazu si auzi il buimacise.(oate lucrusoarele
vorbeau in casa aceea, pana si oalele si vatraiul./a vatra aceea erau doua
oale puse la foc. &ceste oale se certau. Sluga imparatului auzi cu urechile
sale cum se ciorovaiau aceste oale.
- 1a buzato, da-te la o parte ca tu ai fiert destul.
- )a, da-te tu mai la o parte, scurto ce esti, ca au fiert si matele din
tine.
Si cascand gura la dansele, sluga uita si potarniche si tot. Cand se
destepta sluga imparatului, friptura se facuse scrum. Se bocea biet si se
tanguia de-i plangeai de mila. 1ata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa
roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala.&poi trimise si pofti pe
imparatul in casa cea mare. &ci, stand de vorba, stapanul casei porunci sa se
puie masa. 3amase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura, talerele,
lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde.
2enira bucatele si mancara. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba,
353
cand in loc de a se strange masa, vazura ca lingurile incep a salta pe masa.
2ataful le suduia, dara ele nu ascultau de cuvantul lui. Imparatul nu baga de
seama, caci vorbea cu fiul gazdei, un copilandru dezghetat si sfatos, de te
tragea inima sa stai cu dansul de vorba.&tunci gazda, ca sa faca pace, zise+
- u se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta.
- Ca n-are la cine altul sa fie, raspunse vataful lingurilor. (rebuie sa-l
cautam.
- u mai trancani, ii mai zise gazda. &ide, ridica masa si te cara de aci.
&uzind imparatul cele ce se vorbira, ceru sa fie cautat, ca sa-si iasa din
banuiala, caci el nu se stia vinovat.&tunci, tragandu-i incaltamintea, ii cazu
lingura pe care o cautau din cizma imparatului.%asamite gazda se vorbise cu
vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta.Imparatul se facu ca sfecla de
rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda+

- &rata-ti, Doamne, minun ea ta! u stiu la sufletul meu de nici un furt.

-am bagat eu lingura in cizma.
- Cum nu stii dumneata, zise si gazda, despre lingura, asemenea nu
stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta.
&tunci, cunoscandu-se, se imbratisara si se iertara unul pe altul.1ata
de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus
in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma
caci el sa indragostit de dansa, a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie
credincioasa.Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie, cunoscandu-i
nevinovatia. /auda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije, si cu totii
impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei, dand marire lui Dumnezeu ca
nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn.Iara eu incalecai p-o sea si v-o
spusei dumneavoastra asa.

CAINICU+

354
 *ram noua in cartier. )locul nostru singurul dat in folosinta, era numai
pe jumatate locuit. &lte doua blocuri gemene, se aflau inca in constructie, cu
alte cuvinte, un adevarat santier.$aterialele aruncate peste tot, ciment
lemnarie, munti de nisip, bare de fier, gropi de gunoi imi faceau viata
imposibila. In schimb, cei doi baieti ai mei, se simteau minunat, in aceasta
harababura, pe care o socoteau plina de pitoresc.
/a nici cinci minute distanta de bocul nostru, era un deal impadurit.
(ufisurile cresteau salbatec, printre copacii de pin sau brad :recunosc
rusinata ca pentru mine era tot una; inmiresmand aerul cu parfum de cetina
si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. *ra placut sa te
plimbi in acel loc, de fapt, un fost santier de sapaturi arheologice, m-au
informat copii, cunoscatori ai inprejurimilor.Ceainicul %uteai gasi acolo,
monede, cioburi, ba cu putin noroc, chiar un vas intreg.

Si se pare ca baietii mei au avut. Intr-una din e7peditiile lor de

cercetare, au adus acasa un ceainic mic de lut. &vea e7act forma obisnuita,
gura alungita si destul de mestesugit e7ecutata. 'n desen sters, se
intrezarea pe burta lui, semanand cu un cap de batran, purtand panza
traditionala a musulmanilor, adunata in jurul fruntii. Ceainicul era plin de
noroi, asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa, poate s-o mai dizolva ceva din
acel strat gros de pamant uscat. otarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a
placut, dar si fiindca mi-am facut socoteala, ca prin peretii lui argilosi, aroma
esentei de ceai se pastreaza mai bine. 'nde mai pui ca era o <relicva
istorica= dupa cum ma asigurasera copii.
/a putin timp dupa ce ne-am mutat, sotul meu a fost concentrat, asa
cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel, doar ca mie, mi se parea
mult mai des ca la altii. $edic la o unitate, mereu aveau nevoie de el, iar
cand pleca, parca era un facut, unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca.
-&sa coincidenta mai zic si eu, bombanem intotdeauna cand gaseam
plicul de la armata cu antetul cunoscut.
/a fel era si acum. Inca nu iesise sotul meu din casa, cand (om,
baietelul meu de cinci ani, a facut febra. Statea de doua zile in pat. $ai ales
355
noptile, erau grele. Copilul necajea, totusi eu ma chinuiam sa raman calma si
surazatoare+ o mama e7emplara. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna.
/ucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita
-&m sa ma intind putin pe canapea, mi-am spus, sa ma odihnesc. %ana
la masa de seara, mai e timp. &fara se lasase intunericul. Stateam culcata de
mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm, cand mi-am amintit de
ceainic.
-&m sa incerc sa-l curat, mi-a trecut prin minte. &m intrat in bucatarie,
am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la
toate incheieturile. %ortretul se destingea acum mult mai clar.
-Seamana cu un seic din basmele Seherezadei, mi-am spus, cu bucata
de panza care-i acoperea fruntea, prelungindu-se pe umeri
Deodata, vasul mi-a alunecat din mana uda, si s-a imprastiat pe balate

intr-o multime de cioburi. 'n fum gros inecacios, s-a inaltat de acolo, silindu-
ma sa inchid ochii pentru o clipa. Cand i-am redeschis, batranul statea in fata
mea. %uteam sa-l ating cu mana, puteam sa-i vorbesc, doar ca buzele imi
erau pecetluite. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza.
-u te speria. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. &cum,
fiindca l-ai spart am aparut la lumina, iar cand o sa gasesc un altul nelocuit,
dispar din nou. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. Gandeste-te
bine!
-* absurd, absurd, absurd., mi-am zis, probabil visez, dar tot atunci
fara sa vreau, am rostit cuvintele, pe care in mod inconstient le aveam in
minte.
-Sa-mi fie copilul sanatos. %rotejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere
Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine, casa intrega se cutremura. Dani,
baietelul meu cel mare, ma scutura cu toata puterea.
-$ama, mamico, te rog trezeste-te! (om nu e in casa, nu-l gasesc
nicaieri.
Imediat, am realizat ca adormisem, ca totul fusese un vis stupid si doar
disparitia copilului era unica realitate. &m sarit de pe canapea
356
inspaimantata. &fara era bezna. umai in halat si papuci, am inceput sa-l
caut cu disperare. %e vecini nici macar nu-i cunosteam, deci e7clus sa fie in
vizita la vre-o unul din ei. /ocul mi se parea acum strain si dusmanos cu
gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot.. Stalpii electrici inca nu
aveau becurile montate. Cu cat trecea timpul, panica punea tot mai mult
stapanire pe mine. %e santier lucrau multi arabi, ii vedeam intotdeauna
dimineata venind la lucru. Ganduri negre mi se involburau in minte.
Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc, la o oarecare distanta.
&colo sunt oameni, mi-a trecut prin minte, poate ei ma vor ajuta sa gasesc
baiatul. &m alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi
sparga pieptul, l-am vazut pe el, batranul din vis sedea langa foc si bea ceai,
iar (om ii tinea tovarasie. &ceiasi barba, ochii vii si patrunzatori, chiar si
haloul de basm, care-i inconjura fata de seic oriental. *ra ca-n vis. %e foc

fierbea ceainicul micut, pe care eu il cunosteam asa de bine, imprastiind in

aerul pur si rece mireasma plantelor. Inainte sa pot spune ceva, asa aiurita
cum priveam scena, baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune.
-Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum,
basme cum n-am mai auzit niciodata. *l spune ca le gaseste pe toate in
ceainicul acesta si ca in fiecare noapte, se umple cu povesti din nou. (u poti
sa crezi#. Iarta-ma daca te-am necajit. &m vrut doar sa ma plimb putin. $a
simt bine, bine de tot, sunt de-acum sanatos. &sa-i ca nu esti suparata pe
mine# &scultam uimita vorbele copilului. In cele din urma am reusit sa intreb.
-Cine esti dumneata#
-%aznicul santierului, mi-a raspuns simplu, arabul. Imi pare tare rau
daca v-ati speriat, a adaugat cu voce domoala, taraganata, dar cand am
vazut baietelul singur, mai ales ca se lasase noaptea si frigul, l-am poftit la
ceai. u e bine ca un copil mic, sa se invarteasca pe intuneric. Cine stie ce i
se mai poate intampla. &poi s-a intors spre (om zambind
-%oti veni la mine de cate ori doresti, daca mama iti da voie. Iar catre
mine :ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte;. %romit sa-l
protejez!
357
 CI *(I U(!U+*I

& fost o data. &u fost trei ursuleti, pe cel mare il chema $andrila, iar
pe cei mici Coada-Scurta si )lana-$oale. ici unul dintre ei nu aveau casa si
toata iarna tremurau de frig.
Intr-o vara, Coada-Scurta si )lana-$oale s-au hotarit sa-si construiasca
o casa. Dupa ce au doborat un copac, au inceput sa-l taie in bucati. In acea
vreme, $andrila, fratele lor mai mare, se plimba fluierind prin padure.
2azandu-si fratii, deodata se opri. Coada-Scurta si )lana-$oale incercau
fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac.
- a, ha, ha! neputinciosilor! rase $andrila. Sa va arat eu cum se ridica
un bustean. Si-l ridica cu mare usurinta.
- 2ino, $andrila, sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti.
Dar increzutul $andrila pleca sa-si faca singur o locuinta. $ai la deal
gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri.
- Da, asta este pe masura mea. Din cateva lovituri il voi dobori, gandi
$andrila.
3amasi singuri, cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze.(recindu-le
prin minte sa apuce amandoi de odata, izbutira sa ridice busteanul. )ucurosi,

pornira sa cante.
Unde-i unul nu-i putere,
Unde-s doi puterea creste!
Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. Ingropara
stalpi si batatorira pamantul in jur. Sub mainile harnice ale ursuletilor, casuta
se inalta vazind cu ochii. Cand fu aproape gata, cei doi ursuleti taiara
ferestre luminoase.
In acest timp, $andrila se chinuia singur sa taie copacul. 1ratii mai mici
venira sa-i dea o mana de ajutor.

358
 - ei, $andrila, cum merge lucrul# il intreaba )lana-$oale, in timp ce
Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului.
- )ine, nu vezi, raspunse $andrila, incredintat ca trage singur de
fierastrau.
- a, ha, ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului.
- 2ino, mai bine sa lucram impreuna!
- u! eu voi lucra singur, mai bine si mai repede decat voi.
1runzele care cadeau vesteau apropierea iernii. $andrila, singur
muncea fara spor. Casa lui, asezata pe coasta dealului, se inalta greu. In
vale, insa, munca era pe sfarsite.
- )ine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor, se gandea $andrila.
Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale,
amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor.

rice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda, hotari $andrila.

'rsuletii isi dadura seama, cu groaza, ca grinda le va darama casuta.
- u va fie frica! o prind eu, le striga $andrila, incercand sa-i
linisteasca. Incercarile lui fura zadarnice.
Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. Intepenira
bine o proptea in pamant. )usteanul se izbi cu putere in proptea si se opri.
Cei doi ursuleti rasuflara usurati.
3ecunoscand-si greseala, $andrila se apropie de cei doi ursuleti,
cerand iertare.
& doua zi, $andrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. Cu
puteri sporite, ursuletii terminara casa cat ai bate din palme, inainte de
venirea iernii. Cuibariti in casuta lor din padure, la adapo st de viscol si ger,
cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. Si astfel au trait multi ani de-a
randul si daca ar mai fi, si azi ar mai trai.

Z)(N*UI*A

359
 Intr-un maret palat, la malul marii, traia odata un lord batran si foarte
bogat, care nu avea nici sotie nici copii in viata, avea doar o nepotica al carei
chip nu-l vazuse niciodata. )atranul isi ura nepotica caci la nasterea ei, ii
murise cea mai draga dintre fiice. Cand batrana doica ii adusese copila, el se
jura ca, atat cat va trai, nu se va uita la ea, nu avea decat sa traiasca sau sa
moara, lui nu-i pasa.
&sa ca-i intoarse spatele, se aseza la fereastra si privi peste intinderea
nesfarsita a marii, varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise,
pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri, se
incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din
dusumea. /acrimile sale, care picurau pe pervazul geamului, sapasera un
sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare.

In tot acest timp, nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija.
Doar doica cea batrana se mai indura de ea si, cand nu era nimeni prin
preajma, ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata
din sacul cu zdrente.
Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara
poreclind-o 4drentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si
umerii golasi. Si asa crescu ea, mai mult nemancand si imbracandu -se cu te
miri ce, petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. Singurul ei tovaras era
gascarul care, atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita, ii canta
atat de vesel din fluier, incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze
cu galagioasele gaste.
&sta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea
o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul
invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul, unicul sau
fiu, urma sa-si aleaga nevasta.
 astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o
dusera batranului lord, care inca mai sedea la fereastra, varsand lacrimi
amare. Dar, cand auzi despre ce era vorba, isi zvanta lacrimile si ordona sa i
360
se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba, apoi trimise sa-i aduca
haine scumpe si bijuterii si se imbraca. rdona sa se puna seaua de aur pe
calul cel alb, ca sa poata iesi in intampinarea regelui.
4drentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu
poate sa-l vada si ea pe rege. Cand batrana doica o vazu asa, se duse la
stapan si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. Dar acesta s-a
incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata.
&uzind asta, 4drentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul
cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. Gascarul o asculta apoi ii
propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. *a a privit insa cu
tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. 2azand-o gascarul a
scos fluierasul si a inceput sa cante, iar fata imediat s-a veselit. )aiatul a
luat-o de mana si, cu gastele deschizandu-le drumul, au pornit spre oras.

-au mers prea mult, cand un tanar chipes, imbracat frumos, veni
calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se
oprise regele. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo, descaleca si merse
alaturi de ei tot drumul. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie
duioasa. In acest timp, tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se
indragosti de ea. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta.
Dar 4drentuita rase, zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta
gascarita, apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele
pe care le va intalni la bal.
Cu cat ea il refuza, cu atat tanarul o ruga mai aprins. In cele din urma,
ca s-o convinga de sinceritatea sa, o implora sa vina la bal la ora
douasprezece noaptea, asa cum era imbracata, desculta si impreuna cu
prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia.
Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica,
iar domnii si doamnele dansau in fata regelui, tocmai cand orologiul batea
ora douasprezece, pe usile enorme intrara 4drentuita si gascarul, urmati de
cardul de gaste. Strabatura sala, in timp ce doamnele susoteau. domnii
radeau, iar regele privea nedumerit.
361
 Dar cand ajunsera in fata tronului, tanarul se ridica de langa tronul
regelui si veni in intampinarea lor. /uand-o de mana pe 4drentuita se
intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el, caci tanarul era
chiar printul in cinstea caruia se dadea balul.
Inainte sa termine ce avea de spus, gascarul duse fluierul la gura si
incepu sa cante, iar in timp ce canta, hainele 4drentuitei se transformau in
vesminte stralucitoare, o coronita de aur era in parul ei, iar cardul de gaste
se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga.
(oti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea
mai frumoasa fata din tinut.
Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci.
)atranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii, la curte nu putea
ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Cred ca l-ati putea

vedea, caci el tot mai sta langa fereastra, plangand amarnic si privind
departe spre intinderea nesfarsita a marii.

in vizita la maicuta domnului

Isidora QRi puse cpuRorul pe pern Ri Qnchise ochii. 'n zMmbet luminos
Qi rmsese agTat de colTul buzelor. )unuTa Qi povestise iarRi, Qnainte de

culcare, despre $icuTa Domnului E =1ecioara SfMnt= cum Qi spunea ea E cMt

era de bun Ri iubitoare Ri cum QnvTase atMtea Ri atMtea fetiTe s fie vrednice
Ri pricepute, s preTuiasc ce e bun Ri s se Qndeprteze de rele E Qntr-un
cuvMnt s fac 2oia Domnului. %e msur ce povestea, vocea bunuTei
devenea tot mai sfioas Ri parc lacrimi Qi rsriser Qn colTul ochilor, iar cMnd
sfMrRise povestea, amMndou rmaser tcute cu gMndul dus spre SfMnta
Sfintelor.
Un acea seara, dup rugciunile obiRnuite, Isidora Qi mulTumi Qn mod
special )unului Dumnezeu pentru c o trimisese pe $icuTa Domnului pe

362
%mMnt chiar dac demult tare de tot. URi dorea s fi trit Ri ea pe vremea
aceea, s fi mers la Rcoala %reasfintei... u c doamna ei de la Rcoal nu era
bun, dar ar fi fost cu siguranT altceva... )unuTa mereu spunea c
QnvTtoarele Ri profesoarele, mai mult decMt orice femeie, ar trebui s 
aib drept e7emplu pentru c atunci Ri copiii ar fi mai buni Ri ar face mai
mult 2oia Domnului.
&dormi, astfel, cu rugciunea Qn gMnd Ri avu un vis minunat.
Se fcea c mergea printr-o pdurice de arbuRti plini de flori albe si roz
E semnau cu leandrii bunuTei -, pe o crruie de pietriR alb. Soarele lumina
blMnd, iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraTi pluteau parc pe
razele trimise s mMngMie floricelele. Isidora se opri uimit de frumuseTea
locului Ri, deodat, un fluture mare, auriu i se aRez pe umrul drept cu
antenele aTintite Qn sus parc meditMnd Qncotro s se Qndrepte. Ca s nu Ql

sperie, fetiTa QRi opri rsuflarea Ri se strdui nici s nu clipeasc. 1luturele

pluti lin pe cellalt umr, unde zbovi puTin, Qi ddu apoi ocol fetiTei Ri se
avMnt Qnainte printre copcei, QndemnMnd-o s Ql urmeze.
- Stai! strig aceasta Ri o lu la fug cMt o Tineau picioruRele. 4gomotul
cristalin al glasului Ri tropotul paRilor pe pietriR ridicar Qntr-o clip Qn aer toTi
fluturii care pMn atunci se odihniser printre crengi. Isidora alerg Ri mai
repede, temMndu-se pentru o clip c nu-l va mai gsi pe fluturaRul su, dar
QRi liniRti imediat btile inimii amintindu-Ri c nu mai era altul de aceeaRi
culoare Ri aRa de mare.
&lerga deja de ceva vreme Ri Qncepuse s oboseasc, dar fluturele
parc-i citea gMndurile cci, de fiecare dat cMnd Qi venea s Qncetineasc
paRii, acesta se Qntorcea Ri Qi ddea ocol - vrMnd parc s o Qmping de la
spate.
/a un moment dat crarea fu tiat de o ap destul de mic, dar cu
unde repezi, Ri abia atunci Isidora QRi ddu seama c foRnetul pe care Ql auzea
de ceva vreme era de la ap Ri nu de la crengile btute de vMnt, dar fusese
prea preocupat s urmreasc zborul fluturaRului Ri nu se uitase Qn jurul ei
de loc. Dou pietre plate erau aRezate temeinic Qn albia apei astfel QncMt
363
chiar Ri ea, cu picioruRele sale destul de mici, reuRi s treac de partea
cealalt fr s se ude. &bia atunci QRi lu seama la hainele cu care era
Qmbrcat. &vea Qn picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspr :fr
ciorpei, ar fi observat bunuTa destul de dojenitoare;, iar Qn sus o rochie de
stof bleumarin lung Ri lrguT legat Qn talie cu un Rnur Qmpletit de lMn.
&rta destul de ciudat, cu niRte mMneci Ri ele destul de largi Ri lungi pMn
aproape la vMrful degetelor. URi duse mMnuTele la cap Ri QRi simTi prul strMns
Qntr-o Qmpletitur ca un coc, acoperit de un fel de batic care Qi atMrna pMn la
umeri, pe care trgMndu-l puTin Ql vzu c era alb.
1luturele dispruse dar privirea Qi era deja atras de poieniTa care se
Qntrezrea printre copaci, Qn faTa ei, la vreo zece paRi.
CMnd ajunse Qn marginea poieniTei se opri din nou, de asta dat uRor
Qncurcat. Ceea ce vzu era atMt de frumos Ri se potrivea atMt de mult cu

ceea ce QRi imaginase de atMtea ori QncMt se temea ca intrarea sa s nu

tulbure tabloul.
%e treisprezece pietre mari Ri destul de plate, aRezate Qn cerc, stteau
o doamn Ri dousprezece fetiTe :le numrase destul de repede Qn gMnd,
folosindu-Ri degetele ascunse la spate; care cu cpuRoarele plecate coseau
ceva cu mare atenTie. Doamna, cu spatele la soare, sttea dreapt cu
mMinile aRezate Qn poal, cu palmele Qn sus, cu privirile pierdute Qn albastrul
cerului, parc rugMndu-se.  lumin deosebit se desprindea din chipul ei Ri
se QmprRtia Qn aer, Isidora neputMnd spune daca razele soarelui le mMngMia
cpuRoarele fetiTelor sau lumina aceea trecea pe rMnd peste fiecare. 2ocea
care se auzi era atMt de cald Ri de dulce Ri se potrivea atMt de bine cu
iubirea care izvora din fiinTa aceea parc de pe alte trMmuri.
- 2ino, Isidora, stai jos, ai venit tocmai la timp s asculTi povestea.
 piatr o aRtepta chiar Qn dreapta Doamnei. Isidora merse uRor Ri se
aRez cu grij s nu deranjeze. 1etiTele ridicar ochii Ri Qi zMmbir, apoi QRi
continuar lucrul cu capetele uRor aplecate spre Doamna. 'n miros suav de
trandafiri Ri lcrimioare E Ri Qnc ceva pe care Isidora nu reuRi s Ql
recunoasc E o Qnvlui uRor. 'n fior Qi trecu prin inim E mirosul acela ...
364
cMteodat simTea ceva foarte asemntor cMnd trecea s se Qnchine Qn faTa
unora dintre icoanele $aicii Domnului.
Cu siguranT chiar *a era! Iar fetiTele erau de la scoala *i! &r fi vrut sa
strige Qn gura mare dar nu se cuvenea ... &poi o npdir toate cele QnvTate
de la bunuTa despre respect Ri SfMnta familie Divin. Cum s stea jos Qn faTa
$aicii Domnului# oroc c avea capul acoperit! Vi era destul de cuviincios
Qmbrcat!
URi ridic ochii Ri QntMlni privirea clar Ri luminoas a Sfintei Sfintelor
zMmbetul Su blMnd o fcu s uite de toate. u mai era nimic altceva decMt
povestea ce sttea s Qnceap.
- Copilele mele dragi, astzi v voi spune o alt poveste despre
puterea minunat a iubirii.
& fost o dat o fetiT care, pe cMnd avea vreo Rapte aniRori, QRi pierduse

prinTii Qntr-o molim ce se abtuse asupra satului. URi prsise casa E pustie
acum fr cMntecul mamei Ri zgomotul uneltelor mMnuite cu atMta
QndemMnare de tatl su E Ri satul Ri se refugiase Qn satul vecin Qmpreun cu
puTinii supravieTuitori. 1ur primiTi cu bunvoinT dar cu destul de mult
rceal. Se strecurase aproape nevzut Ri QRi fcuse un culcuR Qntr-o
cmruT construit lMng peretele bisericuTei din sat Qn care fuseser
depozitate cMteva bnci rupte Ri vreo dou coRuri de nuiele sparte. URi luase
de acas numai un pled mic de lMn, o rochie brodat a mamei sale Ri un
scunel cu trei picioare fcut de tticul ei special pentru ea.
Un fiecare dimineaT se ruga pentru sufletelor prinTilor si Ri pentru
cele ale tuturor celor care muriser Qmpreun cu ei, apoi Ul ruga pe )unul
Dumnezeu s aib grij de ea Ri s o Qndrume s fac ceea ce trebuie Qn
viaT. &poi pleca s culeag tot felul de ierburi tmduitoare pe care le
ddea vraciului satului pentru o pMine. &p QRi lua de la un izvoraR dulce
ascuns sub o piatr mare pe care Ql descoperise pe cand culegea plantele, iar
smochine gsea din belRug Qn copceii de la marginea satului.
Un zorii unei zile, cam dup un an de cMnd rmsese orfan, o
porumbiT alb veni fr veste Ri ls pe pervazul ferestrei cinci seminTe
365
mici, aurii, apoi, dup ce gMnguri de trei ori blMnd spre fetiTa abia trezit din
somn, QRi lu zborul pierzMndu-se Qn razele soarelui ce tocmai rsrea.
Cu siguranT era un dar de la )unul Dumnezeu, QRi zise Qn gMnd fetiTa
dMndu-i lacrimile de fericire c primise un semn de la &toatestpMnitorul. /e
plant cu mult evlavie lMng peretele de rsrit al odiTei E s aib lumina
blMnd a dimineTii Ri umbra rcoroas Ri binevenit a dup-amiezei. &cum, Qn
fiecare dimineaT, dup ce QRi spunea rugciunile, mergea s ude pmMntul
Qn care pusese semincioarele Ri mulTumea )unului Dumnezeu pentru darul
su. &poi, cu lumin Qn suflet, pleca s culeaga ierburile de leac.
Dup o sptmMn ieRir din pmMnt niRte tulpiniTe care Qn scurt timp
se transformar Qntr-o tuf plin de frunzuliTe de un verde Qnchis, strlucitor.
Dup Qnc o sptmMn tufa Qncepu s Qnfloreasc. *ra minunat. 1lorile, ca
niRte steluTe albast re, se deschideau Qn fiecare dimineaT, lsMnd s se vad

Qn mijlocul fiecreia o pictur de ap care se scurgea Qncet, pe frunze Ri

cdea ca niRte lacrimi pe pmMnt. Iar apoi, Qn fiecare sear, florile se
Qnchideau ca niRte ochi care se pregteau de culcare Ri tufa redevenea
verde.
1etiTa fu Ri mai bucuroas E florile miroseau atMt de proaspt, iar
culorile erau atMt de frumoase QncMt Qncetul cu Qncetul fetiTa QRi mut locul de
rugciune lMng tuf. &stfel c Qn fiecare dimineaT, lacrimile ei de durere Ri
speranT se Qmpleteau cu lacrimile dulci ale florii.
(recur cMteva anotimpuri Ri planta rmsese la fel de Qnflorit Ri de
puternic.
Untr-o zi, cMnd fetiTa se duse la vraci s Qi duc plantele, acesta Qi
povesti despre necazul ce se abtuse asupra conductorului Tinutului. Dup
ce QRi pierduse soTia, acum Ri fiica sa era bolnav fr Rans de QnsntoRire,
dup cum spuseser cei care se ocupaser de ea. edMndu-se btut, acesta
a trimis veste tuturor vracilor din Tinut s vin cu orice ierburi ar Rtii Ri s
Qncerce s Qi vindece fata. &Ra c pentru a doua zi, fetiTa trebuia s vina mai
repede Ri cu anumite plante pe care i le spuse, necesare unei fierturi secrete
care, spera vraciul, va fi de ajutor bolnavei.
366
 (ot drumul pMn acas, Ri apoi la culcare, fetiTa se rug pentru copilul
bolnav Ri pentru printele Qndurerat , s le ierte )unul Dumnezeu pcatel e Ri
s Qi Qndrume pe calea cea bun. Vtia ce Qnseamn pierderea familiei Ri QRi
dorea, dac ar fi fost cu putinT, s nu mai treac nimeni prin aceast
suferinT. Un noaptea aceea o vis pe porumbiTa care Qi adusese seminTele.
&vea o coroniT de lumin deasupra capului Ri Qi vorbi cu o voce tainic Ri
blMnd+
- 1etiT drag, culege picturile ce curg din florile cele albastre Ri du-i
fetei conducatorului s bea trei zile la rMnd. Dar s nu spui nimnui de unde
le ai Ri nici s nu dai vreun fir din floarea ta! S pleci la amiaz Ri s te
QnfTiRezi conductorului mMine la rsritul soarelui.
DimineaTa, dup ce se trezi, fetiTa mulTumi cu Ri mai mult evlavie
)unului Dumnezeu pentru c Qi ascultase rugciunile Ri se Qndurase de

sufletele celor doi, apoi strMnse cMt putu de multe picturi Qntr-un ulcioraR pe
care Ql adposti Qn cmruTa Qn care dormea Ri apoi plec s culeag plantele
cerute de vraci, deRi ar fi zburat pMn la casa conductorului s Qi aduc mai
repede izbvirea. Dar vru s dea ascultare Qntoc mai Qngerilor Domnul ui :cci
asta QRi zicea Qn sinea sa c era de fapt porumbiTa; Ri nu plec decMt la
vremea sorocit. CMnd ajunse, dup vreo cinci ceasuri de mers, afl c nici
unul dintre vracii sosiTi nu avuser sorTi de izbMnd, iar fata conductorului
se stingea vzMnd cu ochii E o febr mare pusese stpMnire pe ea Ri Qncepuse
s aiureze Ri s aib vedenii urMte.
/a rsritul soarelui, fetiTa se QnfTiR conductorului Ri Qi spuse c avea
leacul. %rivirea profund Ri autoritar E chiar dac venea de la o fetiT atMt de
mic E credinTa din glas Ql fcur pe printe s capete puTin speranT. Untr-
adevr, dup ce Qi ddu s bea puTin din ulcioraR, bolnava se cufund Qntr-un
somn adMnc Ri liniRtit, aductor de viaT.
- &cum ar fi bine s ne rugm )unul Dumnezeu pentru facerea celor de
cuviinT, spuse fetiTa conductorului Qncremenit Qn faTa patului bolnavei Ri
Qngenunche la fereastr QmpreunMndu-Ri mMinile Ri ridicMndu-Ri ochii spre cer.
&cesta czu la rMndul su Qn genunchi Ri QRi mrturisi printre lacrimi
367
credinTa Qn Domnul Dumnezeu E cci pMn atunci nu crezuse Ri chiar se luda
c pe lumea aceasta singurul su stpMn este el QnsuRi.
& doua zi dimineaTa bolnava bu din nou din leac Ri pe la amiaz
deschise puTin ochii, dar continu s doarm tot restul zilei. Iar a treia zi,
cMnd ultima pictur de licoare fu QnghiTit fata se ridic Ri strig dup tatl
su. (oat casa Qncepu s freamete de bucurie, vestea QnsntoRirii fiind
purtat din gur Qn gur Ri apoi din sat Qn sat, Qn tot Tinutul.
1etiTa profit de neatenTia tuturor Ri, mulTumind )unul Dumnezeu
pentru minunea fcut, plec pe nevzute acas. CMnd conductorul vru s Qi
vorbeasc Ri s Qi mulTumeasc, s o rsplteasc pentru fapta sa, fetiTa era
deja departe Ri nimeni nu putu s spun nici de unde era Ri nici mcar cum o
chema. &tunci conductorul Ri fiica sa czur Qn genunchi Ri rugar pe )unul
Dumnezeu s rsplteasc cu prisosinT mesagerul trimis, cci QRi fcuse pe

deplin datoria.
&nii trecur, fetiTa crescu Ri, atunci cMnd )unul Dumnezeu credea de
cuviinT, o trimitea Qn lume s fac bine, dMndu-i de veste prin porumbiT.
'neori pleca cu leacuri special alese dup spusele acesteia, alteori numai cu
lacrimile miraculoase ale florii. Dar Qntotdeauna mergea Qn suflet cu
dragostea Ri credinTa Qn Dumnezeu Ri Qn puterile Sale nemrginite pe care le
semna Qn sufletele celor aflaTi la nevoi.
Se ls liniRtea Qn poieniT. $MnuTele se opriser din cusut, rsuflarea
abia se mai auzea, iar ochii rmseser aTintiTi pe chipul $aicii %reasfinte dar
povestea fusese numai pMn aici. 4Mmbetul &cesteia le Qnvlui cu atMt de
mult iubire QncMt Isidora Qnchise ochii ca sa Ri-l Qntipreasc mai bine Qn
minte. CMnd Qi deschise era dimineaTa Ri $aica Domnului Qi surMdea din
icoana de pe peretele camerei sale. Dormise Ri visase, dar totul Qi rmsese
Qntiprit Qn minte Ri Qn suflet. Se va strdui s aib mcar atMta iubire cMt
fetiTa aceea...

368
 cei trei purcelusi

&u fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu

parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca
in lume sa-si gaseasca norocul.
&u plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-
a simtit tare obosit. (ocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta
plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai+ 0*u ma opresc aici. 1inul
este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place.0 Si ceilalti doi frati l-
au imbratisat si au plecat iar la drum. /a un moment dat al dolea purcelus s-
a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-
a spus fratelui lui+ 0/emnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca
ma opresc aici.0 Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns
la un pietrar, care facea piatra de construit. %urcelusul s-a gindit ca piatra
este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.
oaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui
de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a
inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. /upul a
inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a
tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. 1inul a zburat in toate
partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa
celui de al doilea purcelus.
& doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot
afara. S-au uitat prin fereastra casut ei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut
pe lupul cel mare si flamind. /upul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar
la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta.
Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a
doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi

369
purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui
de al treilea purcelus.
Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba.
&u auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel
mare si mai flamind ca niciodata. /upul a inceput sa-i roage sa deschida usa,
dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta.
Dar casuta nu s-a darimat. /upul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot
degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. *nervat peste masura si
epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul
in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au
pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.
Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa
coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat

direct in ceaunul cu apa fiarta. /upul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin
casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai
intors niciodata.
%urcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta
casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi
din fin moale. *ra cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti
pentru totdeauna.

Calatorie cu ingerasul pazitor

VtefnuT Qntotdeauna QRi dorise s fie Ri el QngeraR. &vMnd Qn vedere c

nu avea decMt W ani, Qntotdeauna nu dura de prea mult timp, ci de cMnd
auzise pentru prima dat rugciunea pentru QngeraRul pzitor, pe care mai
QntMi i-o spusese mmica, iar cu timpul o QnvTase Ri o spunea singur seara Ri
dimineaTa.

370
 2oia Ri el s zboare Ri s-i ajute pe copii Ri aRa Qi ajuta pe colegii de
grdiniT Ri pe cei doi prieteni din faTa blocului ori de cMte ori era nevoie, dar
era mic Ri nu putea s fac Qnc prea multe...
De atMtea ori se visase QngeraR, aRa ca cei din iconiTele pe care le
strMngea Qn sertar, sau ca figurinele colecTionate pe pian. $mica Ri tati i le
cumpraser de fiecare dat dMndu-i un srut pe frunte Ri spunMndu-i+ =s fii
Ri tu ca ei, pui drag!=.
Untr-o noapte visase aRa de frumos... veniser trei QngeraRi, Ql luaser cu
ei E parc avea Ri el aripi E Ri colindaser toat lumea. (rimisese lumin
peste o mulTime de copii, ca un fel de ploaie sclipitoare care Qi curTa Ri Qi
lsa mai luminoRi. 1usese atMt de bine! CMnd s-a trezit dimineaTa, VtefnuT Ri-
a dorit din tot sufletul ca acei copii :dac e7istau; chiar s se simt mai bine
Ri se rugase Qn mod special pentru asta la )unul Dumnezeu.

Ieri noapte fusese &junul Crciunului. Vtia c fusese destul de cuminte

:adic fcuse numai poznele obiRnuite, specifice unui copil vioi Ri curios ca
el, cum zicea tata cMteodat; aRa c $oRul nu Ql va ocoli, dar se gMndea la alTi
copii Ri se rug la Dumnezeu s-i ierte Ri s-l trimit pe $oRul Ri pe la ei.
&poi, cu gMndul la povestea despre naRterea $icului %runc SfMnt spus de
mama la culcare, Ql mai rug pe )unul Dumnezeu s Qi fac pe oameni mai
buni, ca dac $Mntuitorul va vrea s se mai nasc vreodat printre oameni
s Ql primeasc cu bucurie, aRa cum /-ar fi primit el.
Se trezise mai dimineaT cci nu se auzea nici un zgomot Qn cas. 4iua
de Crciun! )ucurie Ri prjituri Ri cadouri... apoi slujba la biseric cu toate
colindele acelea atMt de frumoase E are s fie o zi fantastic! Se Qntoarse pe
o parte pregtindu-se s se dea jos din pat, cMnd ... ce s fie asta# Curios! Ce
Ti-e Ri cu $oRul sta! S-i aduc un clopoTel... Vi-apoi cadourile trebuie s
stea sub brad, ce cutau pe perna lui#!
VtefnuT lu clopoTelul Ri-l scutur uRurel. m... nu se auzea nici un
sunet. Ul scutur mai tare Ri, deodat, din cupa clopoTelului Qncepur s ias
multe scMnteioare care, Qncet, se unir formMnd conturul unui QngeraR E aRa
cum era cel pe care Ql lipise pe dulap.
371
 - Dac vrei s vii cu mine, susur acesta cu un glas cristalin, mai
scutur o dat clopoTelul. 2om fi Qnapoi pMn s se trezeasc ai ti.
=Iupiii!= strig Qn gMnd VtefnuT, =va s zic )unul Dumnezeu Ql
ascultase Qn rugciunile lui=, Ri lu clopoTelul scuturMndu-l cu putere fr s
mai stea pe gMnduri. ScMnteioarele Qncepur s curga Ri mai tare din clopoTel
pMn devenir un nor care Ql Qnconjur pe bieTel.
VtefnuT se simTi tot mai uRor, tot mai uRor Ri QnchizMnd ochii se gMndi
c imediat va putea s zboare cu adevrat. CMnd Qi deschise se trezi faT Qn
faT cu fluturele albastru desenat pe lustr.
- ooo! 4bor ... se entuziasm el, dar Qn loc s QRi aud glasul vzu cum
QmprRtie Qn jur o mulTime de steluTe aurii.
Ce frumos! (rebuia neaprat s se vad. Dac ar fi fost Ri tata acolo
s-i fac o poz ... &poi QRi aminti c acesta era secretul lui Ri al QngeraRului

din clopoTel Ri chicoti incetiRor QmprRtiind Qnc puTine steluTe. 3epede la

oglind! &vea o oglind cam mititic cMt s-Ri vada cpuRorul cMnd se
pieptna dimineaTa Qnainte de a pleca la gradiniT. m! Dar ce era asta#! Un
oglind se vedea numai lumin ... Se Qndrept din ce Qn ce mai curios ctre
geam E o s se vad cu siguranT mai bine Qn el.
Imaginea Ql ls peste msur de uimit. ici pe departe un QngeraR cu
care era el obiRnuit. *ra doar o minge mare de lumin aurie, cam cum sunt
ppdiile vara numai bune de suflat. 2a s zic aRa artau QngeraRii de
fapt ...
- Dar la ce te aRteptai, drag VtefnuT#  alt minge apruse de
niciunde lMng el era parc mai mare Ri cu siguranT mai aurie.
- )un dimineaTa, continu ea, eu sunt QngeraRul tu pzitor. URi
mulTumesc c m-ai ascultat de atMtea ori Ri c eRti aRa de bun. Dac ar fi mai
mulTi copii ca tine, ar fi Ri mai mulTi QngeraRi bucuroRi. Vtii, noi Qi ajutm pe
oameni s fac numai lucrurile plcute lui Dumnezeu. *i trebuie doar s ne
asculte. u pare deloc greu la prima vedere, dar de fapt .... $ai bine hai cu
mine s QTi art.

372
 Vi Qntr-o clip cele dou mingi de lumin se ridicar mult deasupra
oraRului, aproape de nori. UngeraRul pzitor se opri Ri Qi spuse lui StefnuT+
- 'ite la fetiTa aceea! Un doar cMteva clipe a rupt dou jucrii Ri le-a
aruncat sub pat. &cum a aruncat cu mingea Ri era cMt pe ce s sparg
veioza.
De parc ar fi avut un binoclu, VtefnuT vzu imediat copila cu pricina.
&vea o feTiRoar cam rutcioas, cu un pr rvRit, iar camera ei era
murdar Ri plin de jucrii stricate, aruncate care Qncotro. ici hainele nu
prea nimeriser dulapul sau sertarele Ri zceau care pe pat, care pe scaun.
Un camera de alturi o btrMnic E cu siguranT bunica E sttea trist pe un
scaun Ri tot ofta QncetiRor. CMnd fetiTa trMntise mingea, zgomotul o fcu s
tresar Ri se ridic pe jumtate de pe scaun, dar se ls s cad la loc cu o
faT dezndjduit, care parc spunea c nu are rost s intervin.

VtefnuT ar fi fcut ceva, orice ca s o vad mai fericit pe btrMn Ri s-

o cuminTeasc pe fetiT.
- Dar QngeraRul ei pzitor unde este# Qntreb el.
- %i nu a mai rmas prea mult din el, veni rspunsul. %entru c fetiTa
nu Ql asculta Ri pentru c nu a reuRit aproape de loc s o fac s se Qndrepte
Ri-a pierdut din ce Qn ce mai mult puterea Ri lumina ... Ul vezi# * acolo, lMng
umrul ei drept!
Untr-adevr, o pat aproape cenuRie E un cerc strMmb care semna
foarte bine cu cercurile pe care le fcea StefnuT cMnd era mai mic Ri abia
QnvTase s Tin creionul Qn mMn E se Tinea aproape de umrul drept al
fetiTei. Dar mai era ceva ca un fel de ceaT negricioas care o urma peste tot
Ri aproape Qi cuprinsese umerii ca o tren.
- Ia te uit, dar aceea ce este# 'mbra aceea negricioas!
- &aaaa, pi cMnd nu asculTi de QngeraRii cei buni, atunci cu siguranT
asculTi de cei ri, iar aceRtia te Qndeamn la tot felul de lucruri care de care
mai urMte Ri nepotrivite.
- %i eu Qmi doresc din toat inima ca toTi copiii s QRi asculte QngeraRii
de lumin! u putem face nimic#
373
 - Drag copil, aRa ne dorim Ri noi, dar trebuie s QRi doreasc Ri fiecare
copil E Ri nu numai ei, ci Ri prinTii lor! Dar nu te Qntrista, QntMmplrile acestea
ca cea cu fetiTa - pe care tocmai ai vzut-o - nu sunt chiar aRa de dese.
1oarte mulTi copii sunt buni Ri foarte buni, sau mcar bunuTi. Iar QngeraRii lor
arat destul de luminoRi. 2oiam doar s Rtii c trebuie s fim buni cu orice
sacrificiu Ri efort, pentru c ajutMndu-Ti QngeraRii le vei da putere s te ajute
Ri ei pe tine, iar Qn momentele de cumpn - oricare ar fi ele - cel mai bun
ajutor de la ei Ql primeRti. Iar acum, drept rsplat Ri mulTumire pentru felul Qn
care te-ai purtat pMn acum, vino cu mine s QTi art ceva.
VtefnuT era deja foarte QncMntat pentru ceea ce primise Ri nu credea
c i se cuvenea ceva anume pentru c se purtase frumos acas Ri la
grdiniT E ar fi fcut Ri mai multe ca s vad lumina aceea blMnd din ochii
prinTilor si de fiecare dat cMnd se uitau la el. Iar acum Rtia cMt de mult

bine Qi fcea QngeraRului prin faptele sale bune!

- /ipeRte-te de mine! Qi fcu semn QngeraRul, o s zburm cu cea mai
mare vitez!
$ingile de lumin se unir Ri zburar pMn la un curcubeu mare Ri
frumos.
- &cum poTi s-Ti dai drumul! &dic s te dai pe curcubeu! Dac ai s te
uiTi cu atenTie Qn jurul tu ai s vezi c nu eRti singurul!
Vi QngeraRul pzitor Qncepu s strbat culorile Qn lung Ri Qn lat,
devenind cMnd roRu, cMnd galben, cMnd albastru sau violet dup cum atingea
benzile de culoare ale curcubeului. VtefnuT nu aRtept de dou ori Qndemnul
- Ri acas Qi plcea teribil de mult s se dea pe tobogan, dar acum cMnd
acesta era facut din culori atMt de frumoase ...
 mulTime de alte mingi strlucitoare, care mai mici, care mai mari,
care mai pufoase se scldau Qn culorile curcubeului. Ce amestec de culori!
%arc era perna lui de acas!
CMnd se dezmetici mai bine, VtefnuT bg de seam c era chiar
pernuTa lui Qn care QRi Qnfipsese cu mult ndejde nsuRorul. *ra din nou
acas! Vi bucurie Ri regret ar fi vrut s mai zboveasc Qn lumea QngeraRului,
374
dar Ri acas era atMt de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimnui despre
e7pediTia sa... Doar promisese! Vi-apoi cine-avea s cread un vis#!
Umpinse cu picioarele pturica Ri sri pe podea cu un mic tropit. 'n
clinchet subTirel de clopoTel se auzi Ri VtefnuT Qncremeni nemiRcat QncercMnd
s-Ri dea seama de unde venea sunetul. *ra chiar sunetul clopoTelului primit
de la QngeraR. Vi venise din mMna sa stMng care Ql strMngea cu putere. a ha
ha! 1usese adevrat! Vtia el, fusese mai mult decMt un vis. Iar calea spre
lumea QngeraRilor Qi era deschis ...

!ecretul lui %os Craciun

Dintotdeauna, Danut, vecinul meu, a visat sa ajunga detectiv. &sa cum

stia el si cum a vazut prin filme+ cu palarie cu boruri largi, usor trasa peste
fata, ochelari de soare negri, pardesiu lung si la fel de negru, obligatoriu cu
gulerul ridicat. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat, binoclu si aparat
de fotografiat! %e toate si le dorea Danut, dar stia ca inca este prea mic sa-si
implineasca acest vis. &bia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana.
- *i si, ce daca am doar cinci ani# Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 
ani, a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.

Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el, la distanta

de nici doua zile. Ce se va intampla peste doua zile# o sa ma intrebati voi.
Ceva frumos, am sa va raspund eu, va fi Craciunul. &sa ca Danut va incerca
sa descopere misterul lui $os Craciun.
- Stiti, mie mama imi spune mereu ca $os Craciun este un mos venit
de departe, dintr-o tara numita /aponia. Ca are acolo o casa plina de
spiridusi care, cat e anul de lung, nu fac altceva decat sa confectioneze
daruri pentru copiii din toata lumea+ papusi si ursuleti din plus, jocuri
mecanice, masini teleghidate si cate si mai cate. )a, mai mult, $osul stie ca

375
noi, copiii, ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video, asa ca
bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. Cand jucariile sunt gata pregatite, e
deja Craciunul. $osul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand
ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau
sub brad!
%e toate mi le-a povestit Danut, cu sufletul la gura.
- Dragul meu Danut, am incercat eu sa-mi incurc vecinul, vad ca stii
totul despre $os Craciun. u vad atunci unde e misterul, ce mister vrei tu sa
dezlegi#
- *i, vezi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par, se intrista
brusc Danut. Sunt chiar foarte complicate. De e7emplu, cum se face ca in
ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de $osi# In
fiecare se afla cate unul. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine

intre ei# Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea $osul uita ca mi-a adus
darul la gradinita si vine si acasa la mine, desi stau la bloc si nu are horn pe
unde sa coboare. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un $os
care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine# *u unul nu mai
inteleg nimic. (are mi-e mie teama ca $os Craciun nu e7ista decat in povesti
si in mintea celor mari. Sau e7ista cu adevarat# &cesta e misterul pe care am
de gand sa-l dezleg.
4is si facut. In cea mai mare graba, pentru ca nu avea prea mult timp
la dispozitie, Danut si-a ales si colaboratorii+ $ihaita, &le7andru si Ionut. Si
toti patru, intr-o seara, au pus la punct planul de bataie. $omentul actiunii+
noaptea de Craciun, locul actiunii+ dormitorul lui Danut, obiectivul+
dezlegarea misterului $osului cu barba alba. /a un singur capitol au cam
avut probleme+ de unde sa faca ei rost de palarii, ochelari negri si pardesie
lungi# 'nde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii, cand
ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie+ pijama. %ina la
urma, baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele.
$ai mult, la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub
plapuma si sa astepte acolo, cu lumina stinsa, sosirea lui $os Craciun.
376
 - *u nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca, $ihaita.
- Glumesti# Cum sa nu vina# e-am pregatit atat de mult pentru
intalnirea cu el, chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca $osul va veni.
- %oate!, mai spuse ganditor $ihaita, poate vine la cei care au fost peste an
cuminti, pe cand eu, daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care le-
am facut in XY de zile!
(ragandu-si bine plapuma pana sub nas, Ionut indrazni sa puna
intrebarea care-l framanta de multa vreme+
- Daca $osul nu e unul bun, ci unul rau si imbracat in negru#
- (aci! se ingrozi &le7andru, vorbesti prostii, o sa vezi ca $osul nici
macar nu va veni, pentru ca nu e7ista cu adevarat.
In tot acest timp, Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. %roblema
lui era alta+ cum sa faca sa ramana treaz atatea ore# Daca $osul vine abia

catre dimineata si rateaza intalnirea cu el#

- Gata, nu va mai certati, incerca Danut sa calmeze spiritele. Daca stati
si voi treji ca mine in noaptea aceasta, o sa aveti sansa sa-l vedeti pe $os
Craciun in carne si oase.
In liniste, copiii s-au pus la panda+ daca vor reusi sa-si tina ochii
deschisi si atentia incordata la ma7im, va fi imposibil sa rateze marea
intalnire.
Si orele treceau. Incet, foarte incet. Se tarau parca una cate una...
)aietii, insa, rezistau eroic. Sau, mai bine zis, au rezistat pana la sosirea
mosului... *ne. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. Doar vroia sa se
faca detectiv, nu# &sta inseamna sa stea ore in sir la panda, sa fie atent la
cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida
ochii. Ce mai, munca de detectiv e tare grea!
&sa gandea Danut in clipa in care, langa patul lui a rasarit ca din senin
un $os cu barba si mustatile ninse de ani multi, imbracat in rosu, cu cizme
negre si cu un sac doldora de jucarii.
- * $os Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. Si e7act in clipa in
care somnul l-a luat in brate, a simtit un sarut cald, pe frunte.
377
 Dimineata, cand s-a trezit, Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul
bradutului impodobit, gata sa-si deschida darurile. *l insa, nu avea nici timp
nici chef sa vada ce i-a adus $osul.
- Ce-i cu tine Danut# il intreba &le7andru. u te bucuri de darurile
$osului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el#
- u, nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, azi noapte am stat treaz pina
tarziu si l-am vazut pe $os Craciun in carne si oase. (in minte ca, atunci
cand a intrat in camera, m-a sarutat pe frunte.
&uzindu-l, copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.
- &ha, deci l-ai vazut. Si cum arata# *ra asa cum il stim noi, batrin si cu
barba alba#
- Da, da se infierbinta Danut. *ra e7act asa.
- Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baieti i. Doar te crezi detectiv, nu-i

asa# Daca $osul a fost aici, in camera, trebuie sa fi lasat o urma, ceva...
Danut se afla in mare incurcatura. Cum sa dovedeasca el e7istenta
$osului# Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca
prietenii, sa stea impreuna de vorba cu $os Craciun... Descurajat, incepu sa
caute prin camera ceva, orice care sa demonstreze ca $osul a fost acolo... 
urma de cizma pe covor, o jucarie miscata de la locul ei, un glob spart...
imic! (oate erau la locul lor si nici o urma...
- *i, vezi, acum te-ai convins# Stiam doar cu totii ca nu e decat o
poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi, copiii!
Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Cine stie, poate
totul n-a fost decat un vis... 'n vis frumos... (rist si abatut, se gandi ca ar fi
timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Incepu sa-si descheie
nasturii de la pijama incet, unul cate unul. Si tocmai cand ajunse la nasturele
de la guler, Danut scoase un chiot de bucurie.
- 'raaaaaa!
'imiti, copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de
bucurie+ in mana stanga tinea, abia desprinse de la nasturele gulerului de la
pijama, trei fire albe din barba lui $os Craciun. %esemne le uitase acolo cand
378
il sarutase pe frunte. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire.
umai Danut dansa, sarea si striga cat il tineau puterile+
- &m dezlegat misterul! $os Craciun e7ista cu adevarat!
De-atunci, in fiecare an, in noaptea cea sfanta, Danut incearca sa nu
adoarma. u vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu $osul. Si daca se
intampla, totusi, sa dea mana cu $os *ne inainte de vreme, atunci nu uita
sa-si verifice dimineata nasturii de la pijama. * imposibil sa nu gaseasca
infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului, pentru ca de-acum
e clar+ $os Craciun e7ista cu adevarat! $isterul a fost dezlegat

Cei doi baieti parasiti

*ra un om, caruia i-a fost murit femeia cea dintai, si i-au ramas de la
dansa un baiat si o copila dara pentru ca era inca tanar, s-a insurat de-a
doua oara si si-a luat o muiere, pe care o iubea foarte.
&ceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia
totuna pe barbatu-sau, ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva, pentru
ca nu-i putea suferi in ochi. )arbatu-sau insa nu vrea, pentru ca-i era fii
drepti din sangele sau. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i
prapadeasca, ca de nu i-a pierde, ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. *l o

avea foarte draga, ca ochii din cap, si pentru ca sa nu-l lase, i-a fagaduit ca i-
a intra in voie. Dara ce sa faca cu dansii, ca de omorat, nu cuteza sa-i
omoare# Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa
se coroata de dansii.
Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure
si sa-i lase acolo si, neputand ei nimeri mai mult acasa, se vor curati asa de
dansii. Cum s-au sfatuit, asa au si facut!
Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa
faca merinde, pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne.

379
1emeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista, cat sa aiba de ajuns pe
ziua aceea. Cand sa se porneasca, a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i
ajute a strange lemne. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat, pentru ca
copila, ca mai marisoara, avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu
se duca dara infricosandu-i mastia, ca va fi vai de dansii acasa de n-or
merge, n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. Cand insa la dus, a apucat
copila, pe nevazute, o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea
catinel dupa dansii. Cum au ajuns in padure, a si inceput copila a presura
cenusa pe urma sa, tot ici-colea, ca sa poata cunoaste drumul pe unde au
mers. $ergand ei asa pana hat afund in padure, au statut putin de-au facut
foc si au mancat. Ce sa faca amu tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si
sa-i lase singuri aici# & chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis+
- Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati, ca eu m-oi duce, ia, mai

incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa.
Copiii nu prea vroiau sa ramaie, zicand ca el s-a indeparta poate prea
tare, si ca ei se tem singuri aici, dara sa mearga si ei cu dansul! )ietului om i
se rumpea inima dupa copii, dara n-avea incotro, ca nevasta-sa ii spusese
acasa, ca de i-a aduce indarat, apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama si
de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo, ca el a veni
indata si apoi or merge acasa. )ietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo
singuri, iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure
pana ce s-a pierdut din ochii lor. &ici a legat doua lemne de un copac si cand
batea vantul, se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa
incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. Copiii, auzind bontanitura si
ciocanitura aceasta, credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand
lemne. *i dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa
vie la dansii ca sa mearga acasa, dara bontanitura nu inceta, nici tata lor nu
se arata.
Ce sa faca ei acuma, ca-i mai prindea noaptea in padure# S-au luat si
s-au dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. Cum au ajuns aici si au
zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind, s-au speriat si au
380
cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in
prada fiarelor! Ce sa stie ei a face# &u inceput a plange si a se vaieta si s-au
intors, tremurand de frica, iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. De aici
s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt, tot da, da, da, tot da, da,
da, pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa.
&ici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese, tot placinte si
scoverze, si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. Cand la urma le-au
ramas vro cativa carmoji. &tuncea zise femeia catre barbatu-sau+
- Ia de-ar fi acuma copiii acasa, ar manca si ei acesti carmoji si n-ar
mai ramane!
Dara copiii, care venisera pana atuncea acasa, se temeau sa intre
deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac
parintii lor in casa si ce vorbesc ei. &uzind ei zicandu-se+ 0De ar fi acuma

copiii nostri acasa, ar manca si ei acesti carmoji!0, crezura c-au zis-o din
inima buna si se raspunsera de sub fereastra+
- Iata-ne, maica! iata-ne, taica! Si au intrat repede in casa. &tuncea a
incremenit numai femeia, si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului
sau, si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre, ca el a scos-o numai din
minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca, ci ca i-a lasat undeva pe-
acolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa, si ca ea l-a parasi de buna
seama, daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai
nimereasca acasa si sa se coroata de dansii!
Degeaba se dezvinuia bietul barbat inain tea femeii sale, ca ea nu voia
sa-i creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare, ca ea s-a duce de la
dansul incotro or duce-o ochii, daca a mai vedea baietii acestia in ochi.
Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le+
- a! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va
hodiniti, ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne!
&uzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa
zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne, ca el ii inseala si-i lasa
inapoi, si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata
381
lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi, ca el n-a voit sa-i lase
acolo, ca i-a cautat, dara n-a putut da peste dansii, ca, cautandu-i, a ratacit
si nu i-a putut nimeri, si de aceea a venit singur fara de dansii acasa, si ca el
socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! &magindu-se copiii
cu aceste cuvinte magulitoare, si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat
intaiasi data, au socotit in sine+ 0Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat,
noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!0
Cand dimineata la pornit, da copila sa ia iarasi cenusa din vatra, dar
mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute, cat n-a putut sa ia. Dara
iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut
poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. Copila a ramas si acuma ceva
mai indarat si a inceput, ca si mai nainte, sa tot presure din taratele acelea
in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa, de s-a intampla cumva sa-i

lase iarasi tata. &cuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc, nu pe unde
mersesera ieri. Ducandu-se asa, au ajuns de la o vreme foarte afund in
padure, intr-o desime nespus de mare, pe unde nu mai umblase picior de
om.
&ice au stat ei, au scaparat, au atatat un foc si s-au hodinit putin. Dupa
aceea a zis iarasi tata catre baieti+
- 3amaneti voi aici, dragii mei, la foc si incalziti fripturica aceasta, ca
eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii, pe oara de ieri, nu vroiau
nicidecat sa ramaie indarat, dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le
ca sa-l strige indata, cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. )ietii
copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas.
(ata lor s-a dus, ca si mai nainte, intr-o parte, unde nu-l mai zareau
copiii, si a legat iarasi doua lemne de un copac, care, pentru ca batea vantul
si se tot loveau unele de altele, bontaneau asa, ca si cum ar fi fost taind
cineva lemne, si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. Copiii, auzind totuna
bontanitura aceea, socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost
incalzit bine friptura aceea, si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance

382
impreuna. Striga o data, de doua, de trei..., de zece ori sa vie, ca-i friptura
incalzita, si nu mai vine! &cuma a zis copila catre fratioru-sau+
- 2ezi, fratioare, mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara,
ce-om face noi#
Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat
dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. 2ai si amar, cand au
vazut ei iarasi niste lemne legate de copac, care tot bontaneau lovindu-se la
batatura vantului! Ce sa faca ei# Ce sa inceapa, caci acuma a fost innoptat
cumsecade# &u inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre
foc. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma, fiindca era foarte intuneric
si el s-a fost potolit. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme au strans
vreascuri de primprejur, de si-au facut un foc bun, si dupa aceea s-au asezat
pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata, caci acuma la

intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. Cand s-au sculat dimineata, au
gasit focul stins, si erau foarte flamanzi, pentru ca aseara au fost mancat
tare putin. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate, unde nu vedeau
nimica, decat tot copaci, si unde nu auzeau nimica, decat cand si cand niste
foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete
de fiare salbatice! )aiat ul a inceput iara a scanci si a plange. Dara copila i-a
zis+
- 1ratioare! vina incoace cu mine, ca eu am luat ieri, cand ne-am pornit
de acasa, tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! ai sa cautam
ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa!
Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. %ornesc pe
urma aceasta si merg o bucatica bunisoara, cand de-aice-nainte li se pierde
urma aceea de tarate, pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. Ce sa faca
ei acuma# Dau incolo, dau incoace, cearca urma aceea ba-ntr-o parte, ba
intr-alta, dar nu dau de dansa. 'mbland tot asa, cercand, s-au ratacit si mai
tare in padure. &u fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si
nu puteau nimeri nici acasa, nici unde i-a fost lasat tata-sau. *i au fost

383
flamanzit foarte. Ce sa faca# $ancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din
ce sa-si faca! *i nu stiau nici cum sa-si atate un foc!
Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze
pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa+
- Surioara draga! noi om pieri de foame, de n-om vana ceva! Si eu as
vana cate ceva, dara n-am arc si nici n-am din ce face!
&tuncea-i zise surioara+
- 1ratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa!
*l a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi.
%ana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari,
pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. Dupa aceea le-au dat in
cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si, frecandu-le
amu cat le-au frecat, iata ca deodata au inceput a se aprinde, si asa au facut

foc, au fript acele pasari si le-au mancat, dara fara paine si fara sare. Dupa
ce-au mancat ei si s-au saturat, s-au sfatuit amandoi, ca copila sa stranga
vreascuri si sa faca foc, iara el sa mearga la vanat. 1iecare a mers dupa
treaba sa. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut.
Dupa ce-a venit cu vanatul la foc, l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au
fript frumos. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o
parte, ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta.
Ducandu-se ei asa prin padure, i se facuse baiatului o sete ca aceea
cat numai sa se stinga, si apa nicaieri! umai ici-colea se afla cate putini
stropi prin niste urme de fiare salbatice, pentru ca plouase nu de mult.
3ozandu-l asa de tare setea, a zis baiatul catre copila+
- Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat
doara numai din urma aceasta de lup!
- Da cum sa bei tu de-aici#!, raspunse sora-sa, ca te-i face lup si ma-i
manca!
*l n-a baut de aici, dara mergand asa mai departe vede alta urma, de
urs, si pentru ca nu mai putea rabda de sete, da sa beie apa din ea. Insa
surioara nu l-a lasat, zicandu-i ca, de-a bea, s-a face urs si-a manca-o! S-au
384
mai dus amu cat s-au mai dus, si baiatul slabise de tot si nu se mai putea
tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat, si dand peste o urma de cerb
cu apa intr-insa, a baut, fara sa mai intrebe de sora-sa, si cum a baut, s-a si
facut indata cerb. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane
indarat, il zareste numai ca cerb si zice catre dansul+
- 2ezi, fratioare, nu m-ai ascultat! u ti-am spus eu tie sa nu bei# 2ezi,
ce-oi face eu acuma singura# (u ma-i impunge.
Dara cerbul i-a raspuns+
- u te teme, surioara, ca eu nu ti-oi face nimica, si tot oi ramane pe
langa tine!
$ai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte
frumoasa si mare, pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite.
)ucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina.

Dara cu cat le fu bucuria mai mare, cu atat si grija mai tare, ca ce sa faca ei,
ca nu puteau merge mai departe, pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe
cerb si sa-l impuste!
In poiana aceasta au poposit ei oleaca, si cerbul s-a fost dat la pascut.
Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei, care iesise la
vanat cu capai si cu toata randuiala. &ici a vrut sa poposeasca putintel si-
apoi sa s-apuce de vanat. 2azand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat, a
zis catre surioara sa+
- Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan, si eu m-oi duce in
padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa, ca ma tem ca sa nu ma-
mpuste!
Cum a zis, a si facut. *l a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a
ascuns pe sora-sa sub dansa, iar singur a mers in padure. )oierul acela - ca
boier era stapanul mosiei aceleia - a venit cu trasura pana nu departe de
capita aceea, sub care era ascunsa fetita, si a oprit caii ca sa poposeasca
putin si sa-si hraneasca si capaii. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate
o jemna sa manance. 'n capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus
tocmai langa capita aceea, sub care era ascunsa fetisoara, si-a pus painea
385
jos s-o manance. 1etisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o
mananca. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. )oierul s-a mirat cum de-a
gatit-o asa degraba si i-a dat alta. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a
pus jos s-o manance, si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos.
&tuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. Cainele da iarasi
fuga la caruta si incepe a se gudura, ca doara i-ar mai da si alta. & mai
capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. Cand l-a vazut boierul iarasi
langa sine mai cerand alta, s-a mirat foarte, ce sa fie aceasta ca capaul
acesta gateste asa degraba de mancat, pe cand ceilalti n-au ros nici jemna
cea dintai, si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute, de nu-i ceva sub
capita aceea unde a mancat cainele! $ergand ei acolo si rasturnand capit a,
au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier.
2azand-o boierul asa de curatica, s-a mirat foarte tare, de unde sa fi

venit ea acolo sub capita si, fiindca i-a placut foarte, deoarece era si
frumusica, a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit
pe aste locuri#
&tuncea i-a raspuns copilita+
- Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul, daca mi-i fagadui ca mi-i implini
o cerere!
2azandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept, i-a zis+
- Spune-mi, draguta, fara frica, ca eu ti-oi face toate pe voie!
Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu
dansii de la-nceput si pan la sfarsit, si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica
cerbului fratior! &scultand- o boierul cu luare-aminte, i se facu mila de dansii
si zise catre copila+
- Da unde ti-i acuma frate-tau# $ergi de-l ada la mine!
*a s-a dus si a implinit porunca boierului. Dupa ce l-a adus, a auzit
boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare, si pe urma i-a luat pe-
amandoi cu sine, pe copilita langa dansul in caruta, iara cerbul venea dupa
dansii.

386
 Cum a ajuns acasa, a trimis pe cerb in gradina, in care se afla si un
helesteu, ca sa petreaca acolo, iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o
foarte frumos, si, fiindca era boierul inca holtei, si-a luat-o de sotie. Deci
vazand casenii sai aceasta, s-au mirat foarte, pentru ca el traia foarte bine
cu o muiere de casa, care semana foarte tare copilei aceleia si care
nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie. &cuma insa trebuia sa
slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei
cat n-o putea vedea-n ochi! *a ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa, numai de-
ar fi putut! %entru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de
dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului!
(raind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile, iata ca i-a daruit
Dumnezeu un prunc foarte frumos, de care s-au bucurat tare. Dara odata s-a
dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece

copilul. &ceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. Dupa amiazazi a
zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa
o scalde si sa o spele. Scaldand-o ea acolo pe-o punte, ca helesteul era
foarte adanc, au socotit in sine+
0&cu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!0 si ia si impinge pe
cucoana-sa in helesteu de se-neaca. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in
hainele ei si a mers acasa, fara ca sa spuna cuiva ceva. De aceasta nu stia
altul nime, fara numai cerbul care era in gradina. Cand a venit boierul seara
acasa, n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa, ca asa de bine semanau ele una cu
alta! Dara ea i-a zis lui, facandu-se inca cam suparata+
- &sculta, dragu-meu, ce nenorocire am patit eu astazi! $-am dus dupa
amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine dara,
spalandu-ma, s-a lunecat de pe punte si, cazand in helesteu, s-a inecat
indatamare!
*l i-a raspuns+
- u te supara de aceasta, draga mea! ca argate om mai afla noi,
numai de-om fi sanatosi!

387
 Si asa au trecut vro cateva zile. Copilul cucoanei inecate insa era de
tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat
nu-i mai sta gura. )oierul o intreba+
- Da de ce tot plange copilul#
- Ca nu stiu - raspunse ea, - Dumnezeu stie ce-i lipseste, caci acuma
nici nu vrea sa suga tata! %oate ca-i bolnav ceva, ia asa cum is baietii cei
mititei, nici nu stii ce le mai lipseste!
$ai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina, si vede ca cerbul
e suparat foarte tare si nici nu paste, ci numai sade asa si gogeste, si
intreaba pe cucoana sa, cu care se primbla de subsuoara, ca oare ce sa-i fie
de nu paste el#
- u stiu, - raspunse ea, - Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da
oare sa-l taiem, draga, ca asa as manca eu o fripturica de cerb, ca tare mi-i

dor!
)oierul nu i-a raspuns nimica la aceasta, ci a schimbat vorba pe alta.
Dupa aceea vin ei iarasi acasa. Dar copilul tot plange si plange, ca mai
murea de foame. )oierul o mai intreaba+
- are ce-i lipseste#
*a-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul, si ca
mai bine ar muri, decat ar necaji-o atata! )oierul s-a mirat numai si de una,
si de alta si a mers la gradinar sa vada, ori de nu va sti el ce-i lipseste
cerbului, de nu paste# %oate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat#
Gradinarul, intrebat fiind despre cerb, i-a raspuns+
- *u, cucoane, nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste, dara
atata i-am luat seama, ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi
la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice+
- Surioara, surioara!
%rinde-te de razisoara,
Ca tata umplutu-te-au,
&pa, malul, suptu-te-au,
Si pe pruncul tau,
388
 epotelul meu,
/-apleaca tata stearpa
Si-l mangaie cea cioroaica!
&uzind boierul cuvintele acestea de la gradinar, s-a pus si el singur la
panda si a vazut cum a doua zi, dupa amiazazi, a venit cerbul iarasi la
helesteu si a zis tot acele cuvinte. &tuncea a poruncit el argatilor sa dea apei
din helesteu pe loc drumul si sa caute, ori de-i drept aceea ce zice cerbul,
sau ba.

Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul

helesteului plina de mal si supta de apa, dara inca tot vie. Indatamare au
luat-o, au spalat-o, au imbracat-o si au dus-o boierului in casa.
2azand-o boierul, s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o

herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda
apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa, sa o lege de
coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa.
&cestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. 1ugind calul
asa cu dansa, a zdrobit-o toata, si unde i-a picat capul, s-a facut un musuroi
unde i-a picat nasul, s-a facut o mlastina, unde i-au picat mainile, s-au facut
greble si unde i-au picat picioarele, s-au facut furci.
)oierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au
facut multi copii, pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au
facut norociti. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu &m incalecat
pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara!

Puiul

Sandi, sa asculti pe mamica!

389
 Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala " ca venea
de departe, tocmai din &frica " s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau,
la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa
adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un
mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile pe urma, sapte zile de-
a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput
sa le cloceasca.
&i vazut cum sta gaina pe oua# &sa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea
in cotet, sta afara in grau si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu
cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit
niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de
gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble
prin grau dupa mancare. %repelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta,

le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau
numaidecat. Si erau frumosi, cuminti si ascultatori se plimbau primprejurul
mamei lor si cand ii striga+ <%itpalac!= repede veneau langa ea. data, prin
iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a
alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un
flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului,
numai el a stiut ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar dar a avut
noroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el+
" /asa-l jos, ma $arine, ca e pacat de el, moare. u-l vezi ca de-abia e
cat luleaua#!
Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit.
*a l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus+
" 2ezi ce va sa zica sa nu ma asculti# Cand te-i face mare, o sa faci
cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi nicioda ta din vorba mea, ca
poti sa patesti si mai rau.
Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din
ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se
hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca
390
beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. 4iua, cand era caldura
mare, stau la umbra in lastar dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu
totii pe miriste iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort,
sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat
in fulgi si in pene, si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare.
/ectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se
ingana ziua cu noaptea, si seara in amurg, caci ziua era primejdios din
pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. $ama lor ii aseza
la rand si ii intreba+ <Gata#= <Da=, raspundeau ei. <'na, doua, trei!= Si cand
zicea <trei=, frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa
cantonul de pe sosea si tot asa indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa
zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o
trece vara.

<Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul

nostru orase mari si rauri, si marea.= Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui
august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei, aud o
caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. &u
ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau.
<ero! inapoi!= s-a auzit un glas strigand. %uii n-au priceput dar
mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. Scaparea
lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul.
Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca jos, lipiti cu
pamantul, si cu nici un pret sa nu se miste.
" *u o sa zbor voi sa ramaneti nemiscati care zboara, e pierdut. &ti
inteles# %uii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere.
Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand
glasul omului+
" 'nde fugi# inapoi, ero!
1asaitul se apropie " uite cainele+ a ramas impietrit cu o laba in sus,
cu ochii tinta inspre ei.

391
 " u va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai
departe.
Cainele paseste incet dupa ea. Se apropie grabit si vanatorul. 'ite-l+
piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe
carambul cizmei. 2ai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara
ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste vanatorul
se departeaza strigand+ <Inapoi! inapoi!= u poate trage, de frica sa nu-si
impuste cainele dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat
cainele vrea cu orice pret s-o prinda iar cand socoteste ea ca e in afara de
bataia pustii, zboara repede spre lastar.
In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui,
dupa cum le poruncise ma-sa, zboara vanator ul ii aude paraitul zborul ui, se
intoarce si trage. *ra cam departe.  singura alica l-a ajuns la aripa. -a

picat, a putut zbura pana in lastar dar acolo, de miscarea aripii, osul " la
inceput numai plesnit " s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta.
2anatorul, cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu
s-a luat dupa dansul, socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. &ilalti
pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. &scultau
in tacere.
Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului
strigand <&pporte!= $ai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe
drumeagul lastarului incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut, s-au
stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul
greierilor iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel, au auzit
deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii+ <%itpalac! pitpalac!=
3epede au zburat inspre ea si au gasit-o. *a i-a numarat+ lipsea unul.
" 'nde e nenea#
" u stim, a zburat.
&tunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare,
ascultand din toate partile. Din lastar i-a raspuns un glas stins+ <%iu! piu!=...

392
 Cand l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, a inteles ca era pierdut dar
si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznadajduiasca pe el... D-atunci au inceput
zile triste pentru bietul pui se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la
zbor dimineata si seara iar noaptea, cand ailalti adormeau sub aripa mamei,
el o intreba cu spaima+
" $ama, nu e asa ca o sa ma fac bine# u e asa c-o sa merg si eu
sa-mi arati cetati mari si rauri, si marea#
" Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga.
Si a trecut vara. &u venit taranii cu plugurile de au arat miristea
prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi dar peste catava
vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii si au intors
locul atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul
zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate, a inceput sa cada

bruma si sa se rareasca frunza lastarului. %e inserate se vedeau randunici

intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar
in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor, mergand toate
in aceeasi parte, catre miazazi.
In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. &r fi vrut sa se rupa in
doua+ jumatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul
toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de
ea cu disperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o
zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul " si fara sa se
uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand
al ranit striga cu deznadejde+
" u ma lasati! u ma lasati!
& incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc,
urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. %este trei zile,
toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa o ninsoare cu
viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dansul un ger aprig. /a marginea
lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig.

393
 Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala
placuta. %rin mintea lui fulgera crampeie de vedenii... miriste... un caramb de
cizma pe care se urca o furnica... aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte
si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru
inchinaciune.

!oarele si omuletii de zapada

& fost odat ca niciodat9a fost odat o iarn alb Ri strlucitoare, cu

puf mult aRternut pe crengi, pe pmMnt Ri pe case. %uful era moale Ri cMnd
sclipea Qn btaia soarelui, QTi prea c zreRti arzMnd focuri mrunte. Doar
cMnd luai puful Qn mMn simTeai cMt e de rece. Iar dac suflai asupra lui cu
cldur, atunci se topea QncetiRor, Ri-ndurerat c piere, QTi lsa Qn palm o
lacrim9
*ra un ger npraznic Qn zilele acelea. Copacii abia Qndrzneau s mai
triasc. Iarba pierise, frunzele se duseser. %lecar din sat Ri multe vietTi
mici+ psrele, fluturi, mulTi prieteni de-ai copiilor.
&tunci au rsrit Qn curte Rcolii niRte omuleTi de zpad. CMTi s fi fost#
StaTi c-mi aduc bine aminte+ da, da ,erau cinci9 Cinci oameni
nemaipomenit de hazlii. 'nul, Qnalt Ri voinic, purta o plrie de paie Ri E dac

nu m QnRel E cineva Qi Qnfipsese Qn gura de crbune o pip groas altul, ceva

mai mrunt, mMndru din pricin c avea pe cap o oal veche de sup, ca un
coif al treilea, Qmbrcase clopul vechi al tatei al patrulea avea RorT, mtur
Ri semna leit cu TaTa 1loarea iar al cincilea, cel mai mititel, strMngea Qn
mMini plasa mea de fluturi.
Cine-i fcuse# De unde rsriser# Sst! u pot s v spun. * o tain pe
care noi cinci, eu Ri prietenii mei, Costel, $aricica, DuTu Ri GheorghiniTa, am
jurat s n-o trdm nimnui. %ot doar s v destinui atMt+ cei care
plmdiser oamenii de zpad nu s-au mai Qndurat s-i strice, pentru c

394
Qntr-adevr, cMnd le zreai nasurile de morcovi Ri caraghioasele de plrii, QTi
venea s rMzi, dar cMnd Qi priveai Qn ochii de chipruRi QTi deveneau grozav de
dragi. &Ra QncMt meRteri i furitori au vorbit Qntre ei Ri Ri-au zis+ =Ce ar fi dac
i-am lsa# ai, s triasc Ri ei!9 $car pMn la primvar. C atunci tot o
s vin soarele cald Ri o s-i topeasc9=
&u rmas deci omuleTii Qn curtea Rcolii. Vi s-a fcut sear. %e urm a
venit noaptea. (oTi din sat s-au culcat. e-am culcat Ri noi9 Iar peste
noapte, s-a lsat un asemenea frig, QncMt parc QngheTase Ri vMntul, ba Ri
fumul coRurilor. Iar inimile copacilor, sub scoarTele QngheTate, de-abia mai
ticiau. &tunci, deodat, momMile cele albe din curtea Rcolii au prins s se
miRte.
%asmite, fusese un asemenea ger npraznic QncMt, deh, Ri oamenilor
de zpad le venise chef s Topie din picioare. Vi aRa, pesemne, au Qnviat.

CMt de veseli erau omuleTii noRtri! Sreau Qncoace Ri Qncolo priveau de jur
Qmprejur Ri li se prea lumea minunat. )a, bieTelul cu plasa, a Qnceput s
alerge dup fluturaRii de zpad. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat s
mrRluiasc precum ostaRii. Iar femeia de nea a prins s deretice prin curte
cu mtura.
Dar pe cMnd toTi QRi gsiser cMte o Qndeletnicire, unul singur, cel voinic
Ri cu plria de paie, rmsese pe gMnduri, sprijinit de-o uluc a gardului.
CMnd bgar de seam, ceilalTi se adunar Qn jurul lui+
- Ce-ai, moRule# Qntreb soldatul de nea.
- Ce s am, oft voinicosul. Ia, mi-am adus Ri eu aminte de ceva9
- De ce#
- $i-am adus aminte c, Qn timp ce dormeam, am auzit niRte voci de
copii spunMnd+ BmuleTii Rtia nu vor tri mult.  s vin soarele cald Ri o s-
i topeasc!=
 vreme au rmas toTi nemiRcaTi. De spaim nici nu mai Qndrzneau s
vorbeasc.
- Ce-i de fcut# & Roptit, Qn sfMrRit, femeia de nea. $oRul a ridicat din
umeri.
395
 - %i Rtiu eu#
- Dar cum arat soarele acesta cald# a Qntrebat curios bieTelul.
- u te pot lmuri. & oftat moRul, nici eu nu l-am vzut.
- 1rumos Qi Rade, strig femeia, punMndu-Ri mMinile Qn Rold. S se lege,
aRa, de oameni, tam-nisam! Ce are cu noi, de vreme ce nici nu ne cunoaRte#
De ce s ne topeasc#
- u l-am putea ruga s nu mai vin - Qntreb iarRi mrunTelul.
- u Rtim unde Rade, cltin din cap moRul.
- /-am putea cuta, QRi ddu cu prerea cel cu clopul tatei.
CeilalTi QncuviinTar+
- Da, da, s-l cutm, s-l cutm! De ce s ne pierdem ndejdea# 
s QnTeleag Ri o s se duc Qn alt parte. S ne lase Ri pe noi s trim.
Vi aRa au purces la drum. Dar oricMt au cutat pe uliTele satului nu au

gsit soarele. De aceea au mers mai departe Ri au ajuns pe cMmp. Dar

cMmpul era pustiu. &tunci au pornit Ri mai zoriTi Ri mergMnd fr rgaz, s-au
vzut deodat QnconjuraTi de o mulTime de copaci. *rau Qn pdure. Vi, pe
cMnd strbteau crrile argintate de raza verzuie Ri rece a lunii, iat c le-
au ajuns la ureche niRte tainice Ri ciudate ciocnituri.
- u cumva o fi soarele# a Qntrebat bieTelul de omt Ri toTi s-au oprit
speriaTi.
Dar nu. *ra o pasre, cu o scufiT roRie Ri cu o scurteic QmpestriTat.
&vea un cioc lung Ri ascuTit Ri lovea de zor Qn scoarTa copacilor.
- Cum te numeRti, frumoas zburtoare# o Qntrebar prietenii noRtri.
- *u mi-am zis Ciocnitoarea-harnic, rspunse ea. Dar Qncotro, oameni
buni#
- $ergem Ri noi9vrem s cutm soarele cald.
- , c bine faceTi, dragii mei. $ergeTi cMt mai degrab Ri spuneTi-i s
vin neQntMrziat.
De uimire, moRului de omt Qi scp luleaua din gur+
- Cum aRa, pi nu te temi de el#

396
 - )a, m tem de ger, zise ciocnitoarea. C din pricina lui, micile vietTi
de sub coaja copacului stau amorTite Ri nu mai ies la lumin. ici nu mai Tin
minte de cMnd n-am mai pus pe limb. DuceTi-v, duceTi-v, oameni buni Ri
spuneTi-i soarelui cald aRa+ c de nu se grbeRte, c de nu vine, mMine Qn zori
moare ciocnitoarea!
&u plecat prietenii noRtri Ri s-au afundat mai adMnc Qn pdure. Se
simTeau mMhniTi de soarta trist a ciocnitoarei. I-a Qnveselit niTel un pui de
animal, sprinten. %rea un ghemuleT roRcat, cu coad lung Ri srea uRor, fie
de pe-o creang pe alta, fie din vMrful unui copac, la poalele lui. Vi era atMt
de zglobiu, nzdrvanul, QncMt cel mai mrunTel dintre oamenii noRtri de
zpad s-a luat dup el. & alergat ce-a alergat Ri apoi buf, s-a trezit cu nasul
Qn nmeTi. CeilalTi l-au Qntrebat pe roRcovan+
- Cum te cheam Ri de ce sari atMt de voios#

- Sunt 2everiTa-pui Ri sar de nerbdare Qn aRteptarea soarelui celui

cald.
- Cum aRa, nu te temi de el# Qntreab mirat cel ce purta clopul tatei
- S m tem# zise 2everiTa-pui. Dimpotriv. Cmara maic-mi e goal
Ri Qn zadar cutam cu toTii ghinde Ri cucuruzi de brad, totul e acoperit de
zpad. umai soarele cald ne poate scpa. Dac daTi cumva de el, spuneTi-i
s nu zboveasc, altminteri pierim pMn mMine la amiaz!
Cei cinci oameni de zpad s-au aRternut la drum. $ergeau greoi Ri
supraTi. Vi iat c de dup o moviliT, zrir rsrind dou urechi. Dou
urechi lungi Ri ciudat de tremurtoare.
- 2leu, s Rtii c acesta e soarele! zise bieTelul de nea Ri ceilalTi se
oprir QnspimMntaTi.
- u v apropiaTi de el - rosti soldatul de nea. S nu vi se QntMmple
vreun ru! /saTi-m pe mine9
- $ria ta, rosti el cu bgare de seam. Suntem o familie de oameni de
zpad. IeRi, rogu-te, de dup moviliT c avem s-Ti spunem ceva9
- Dac aveTi s-mi spuneTi ceva, veniTi voi Qncoace, se auzi o voce
slab. Cel cu casca pe-o ureche Qncepu s tremure9
397
 - u putem, c ne e fric de matale.
- %i Ri mie mi-e fric de voi.
- &Ra, zise moRul ctre ceilalTi, api atunci s RtiTi c acesta nu e
soarele, acesta trebuie s fie IepuraRul-spimMntici, cci numai el e atMt de
fricos. Dar de ce te-ai pitit pe dup deal#
- u m-am pitit, rspunse IepuraRul-spimMntici. Scormonesc zpada
cu lbuTele. Caut rdcini vechi de iarb, cci nu mai pot de foame. %uieTii
cei tineri i-am ros de mult. f, dac nu vine soarele cald m prpdesc pMn
mMine Qn amurg9
amenii noRtri de zpad au mai mers oleac. &tunci au auzit glasul
arborilor. *rau niRte voci, unele subTiri, altele groase Ri se vitau care mai de
care+
- 'f, ru m mai dor braTele! Crengile mele sunt prea Qmpovrate de

zpad. r s se rup!  s pierim cu toTii! %rimvar, soare cald, nu vii, nu

vii#
%rietenii noRtri s-au oprit cMteva clipe din drum. *rau tare QngMnduraTi.
(ocmai ieRiser din pdure Ri s-au pomenit tot la marginea cMmpului celui
Qntins. &poi s-au pus din nou Qn miRcare Ri9 1r s mai spun nimic, au luat-
o Qnapoi, de-a curmeziRul ogoarelor Qnzpezite, spre satul nostru. Gata s
intre pe uliT cMnd i-a zrit o pasre neagr.
- Ia te uit cine umbl haihui prin sat! a cMrMit ea. Dar de unde veniTi
oameni buni, de la crMRm#
- De unde venim, de unde nu venim, ce-Ti pas dumitale# & mormit
morocnos moRul. u ne mai supra Ri mata Qn primul rMnd ca nici nu te
cunoaRtem!
- Vi Qn al doilea rMnd, nici nu vrem s-Ti spunem c am fost s cutm
soarele cald, Tip obraznic bieTelul.
- CMrr, cMrr, cMrrnule, aTi fost s cutaTi soarele cald# Vi l-aTi gsit#
- 2ezi bine c nu! u l-am gsit nicieri.

398
 - &Ra# *i, aflaTi c eu sunt Cioara cea btrMn Ri QnvTat, care-Ri are
cuibul Qntr-un horn de pe acoperiRul Rcolii. *u Rtiu tare multe, Rtiu Ri unde-i
locuinTa soarelui. St tocmai acolo, dup vMrful acela de munte Qnalt.
- 4u# Vi cum se ajunge pMn la el#
- u poTi ajunge decMt Qn zbor.
- Cioar drag, se rug atunci femeia. 1ii bun Ri du-te matale pMn la
dMnsul, c Ti-e mai uRor. 4boar de grab Ri du-i veste din partea oamenilor
de zpad! Spune-i c moare pdurea dac nu vine, pier veveriTele cele
roRcovane, se prpdesc iepuraRii urecheaTi, se sting ciocnitoarele cele
frumoase Ri harnice, QngheaT de tot mMndrii copaci9 &Ra s-i spui, auzi#
- )ine, m duc, QncuviinT cioara.
Iar prietenii noRtri Qi fcur semn cu capul. Ca Ri cum soarele cald ar fi
fost undeva pe-aproape, din ochii femeii czur lacrimi de zpad9

DimineaTa, cMnd m-am trezit, era soare afar Ri btea parc un vMnt
clduT. 4pada Qncepu s se topeasc. %lMngeau streRinile Ri nu peste mult
timp a btut la geamul meu o cioar. *a mi-a povestit toate cMte s-au
QntMmplat. &poi au venit prietenii mei+ Costel, $aricica, DuTu Ri GheorghiniTa.
- 2ino s vezi, mi-au spus, Qn curtea Rcolii au rsrit ghiocei.
&m alergat cu ei Qntr-acolo. Vi-ntr-adevr, ici-acolo se zreau tulpiniTe
verzi cu capete albe. Iar Qntr-un loc am gsit cinci ghiocei laolalt. 'nul era
mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi rsucite ca niRte
braTe proptite Qn Rolduri, iar cel din urm era mrunTel de tot. u preau
triRti. Sunau din clopoTel+ B& venit primvara!=

PAPU!A CU ,CI A+'A!*(I

399
 &nisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama 3ita. Dar degeaba
are 3ita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita
rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe &nisoara. Ca uite, 3ita nu
vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar
prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face 3ita la mancare! %jinea cu unt nu-i
place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere!
ciWYZcfWXpv[
" ai, hai, fetito! o ia &nisoara cu binisorul. Cum vrei sa cres ti mare,
daca nu vrei sa bei lapte# Bu si nu!0, se smiorcaie 3ita si ia te uita cum isi
baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita.
" Stai sa te sterg, zice &nisoara un pic suparata, dar 3ita sare de colo-
colo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in
loc sa-i spuna " bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! " se apropie

tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta!

" %leaca de aici! striga ursu letul de plus suparat si el, pe drept
cuvant. &tunci 3ita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si
din picioare ca o morisca, zbie-rind cit Y tine gura cit o fraguta+
" 2reau sa ma joc cu cuburileeee! &nisoara, nici una nici doua, o ia pe
3ita si o baga in sertarul de la bufet. %oate asa o sa se cuminteasca.
Intr-adevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut 3itei inceteaza brusc.
" &h, ah! Ce ob osita sunt, suspina &nisoara si se viri in pat sa se
odihneasca putin. h, 3ita ofteaza fetita. &i sa-mi scoti peri albi!
Dar in sertarul in care sta 3ita se strecoara prin\ gaura cheii o raza de
lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si
papiote cu ata de toate culorile. Si 3ita incepe aa se joace cu papiotele si
desira ata. 1ire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel vargat le
zareste si se intreaba+ Bu cumva or fi cozile unor soricei#0 Si se duce de le
apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie
prin toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are
somn, tocmai isi risneste cafeaua.

400
 " la te uita, ia te uit a! De unde o fi ata ast a# se intreaba bunica si
zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare.
$otanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie+
" &nisoara! &nisoara!
" Ce-i, ce s-a intimplat# sare din somn &nisoara... Si cand deschide
ochii o vede pe 3ita langa ursuletul de pisla.
" Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita!
ii spune bunicuta.
" )unicuto, stii ce-am visat# Ca 3ita nu voia sa se spel e si facea
mofturi la masa si...
" Imposibil! ride bunicuta. 3ita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai
trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre

Cic, nu departe de casa caprei cu trei iezi QRi avea casa un ied cu trei
capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, c Qn loc de o capr avea trei capre+
o capr-mam, o mtuR-capr Ri o capr-bunic.
DimineaTa, nici nu apuca bine iedul s deschid ochii c Ri Qncepea s
strige+
- Capr-mam, Qmbrac-m!
Capra-mam nu aRtepta s i se spun de dou ori. Ui cuta hainele, pe
unde le arunca iedul, Ri-l Qmbrca.
CMnd se vedea Qmbrcat, iedul iarRi striga+
- $tuR-capr, vreau s mnMnc!
$tuRa-capr se repezea la buctrie Ri-i aducea iedului de mMncare Ri
Qi ddea direct Qn gur s mnMnce.

401
 &poi, toat ziulica zburda iedul pe afar, iar seara cMnd se Qntorcea
acas, striga+
- Capr-bunic, adoarme-m!
CMt ai clipi capra-bunic venea la ied Ri-i cMnta Ri-i legna s adoarm.
Dar Qntr-o dimineaT, Qnainte s se trezeasc iedul, cele trei capre
capra-mam, capra-mtuR Ri capra-bunic au plecat la vecina lor, capra cu
trei iezi, s-o ajute s pregteasc pentru nunta iedului cel mare.
CMnd se trezi, iedul Qncepu s strige dup cum Qi era obiceiul+
- Capr-mam, Qmbrac-m!
Dar, precum se Rtie cele trei capre erau plecate.
Iedul Qncepu s se tvleasc prin pat Ri s urle ca vai de lume+
- Capr-mam, Qmbrac-m, Qmbrac-m!
2ulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului Ri veni s afle

ce se QntMmpl.
2ulpea Qi spuse iedului s-i arunce hainele c-l Qmbrac ea, dar lu
hainele, le vMrQ Qntr-un sac Ri fugi cu ele s le vMnd la tMrg. Iar, iedul rmase
dezbrcat Ri plMnse Ri plMnse pMn Ql apuc foamea.
Uncepu iar s strige+
- $tuR-capr, d-mi s mnMnc! $i-e foame! D-mi s mnMnc!
Dar Ri mtuRa-capr, dup cum Rtim, era plecat.
Cum Tipa el aRa, trece pe acolo ursul.
'rsul Qi spuse s nu mai plMng, ci s-i spun unde-i mMncarea c o s-i
dea el de mMncare. Dar, de cum intr Qn buctrie, ursul Qncepu s Qnfulece
tot ce gsi acolo. imic nu-i ddu iedului.
3mas Ri dezbrcat Ri flmMnd, iedul Qncepu s plMng Ri mai tare. Vi
de la o vreme i se fcu somn Ri Qncepu s strige dup capra-bunic+
- Capr-bunic, adoarme-m! &doarme-m! u pot singur!
/upul tocmai ieRise la plimbare Ri-l auzi pe ied plMngMnd.
- u mai striga, ieduTule! &m s vin eu s te adorm.
/upul Qncepu s cMnte+
- Bani, nani, nani,
402
 u-i nevoie de dormit
ani, nani, nani,
%e ied acum Ql mnMnc
ani, nani, nani!=
Iedul auzind una ca asta, se QnspimMnt Ri o rupse la fug Qncotro
vedea cu ochii.
Se-napoie acas gol, flmMnd Ri ostenit, abia pe sear. Vi cum Qntr pe
uR zise+
- Capr-mam, mtuR-c apr, capr-bunic am s v povestesc tot ce
s-a QntMmplat, dar mai QntMi s-mi caut niRte haine ca s m Qmbrac Ri apoi s
mnMnc ceva c tare mi-e foame.
Se Qmbrc iedul, mMnc ce mai gsi prin oale, dar Qnainte s-Ri
Qnceap povestea, adormi buRtean.

F+UI(U+ F(%CA*
de 2ictor *ftimiu

(udorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin istetimea lui
scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si
balauri, ce le tot dadeau tircoale. u stia nici de frica, nici de inselaciune.

" Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. &sta stiu!... Si nu-l biruia
nimeni.
$osul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce
se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si
aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.
(udorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor
al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor
in care se rasfringea seninul cerului.

403
 1iindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, (udorel se
hotari.
" 2ad acolo o ramura de soc uscata. u cumva e un fluier# Daca e
un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la
pasune cu oile!
" Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. -ai
vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici] pietre nestemate! Dar ai ales
o comoara nepretuita. 1luierul acesta, pe care l-a faurit un mester din
vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele
si darima cetatile! %astreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine!
(udorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si se-
ntoarse in sat.
& doua zi, plecind cu oile, (udorel se aseza pe un dimb cu flori si

incepu sa-i zica din fluier. $are-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca
mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa
joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe
topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii
suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, juca si el,
cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept,
cand ridicat pe doua picioare ca oamenii.
Cit despre 'rsu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap.
Cinta el (udorel ce cinta mioarele, berbecele, magarusul si dulaul
jucara, pana cand zise ciobanasul+
" &cum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va
uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate.
Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui (udorel. Spaima intrase
in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu putea sa lupte de unul singur cu
douazeci de fiare.
2azind acea navala de salbaticiuni, (udorel nu pregeta+ duse fluierul la
gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi# 'nul cite unul, lupii se astimparau,
incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel " si se porneau pe dantuit.
404
 &poi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori,
inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea
laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parc-
ar fi fost curtezan imparatesc nu alta.
Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de
zor din fluierasul lui de soc.
& intrat in hora si 'rsu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele
lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile
prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai!
Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. $ai-marele lor se apropie,
jucind si el mereu :ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier;
si-i vorbi lui (udorel asa+
" Ciobanasule draga " mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem!

Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa

topaim intruna!
" *u, raspunse baiatul, nu ma opresc di n cintat pan a nu va
carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le
sfisiati!
" %e cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici
incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze.
Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa
ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca
scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-
avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului.
Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului,
(udorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind astfel si oile care incepura sa
pasca marunt si repede, de foame ce le era.
%ovestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea imparatului. /umea
spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite.

405
 " Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni
de ha.c si vrajmasilor mei# isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala
unor vecini hrapareti.
(rimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul!
Dar (udorel nici gind sa-l dea.
& doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti imbracati numai
in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai
impodobiti cu pene si mantai de catifea. In fruntea calaretilor mergea unul
mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap.
)aietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune.
" (u esti (udorel-Ciobanasul# il intreba calaretul cel falnic.
" *u.
" Da pe mine ma stii cine sunt#

" u ...
" *u sunt imparatul acestei tari!
" Sa fii sanatos!
" $a, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat#!
" *u sunt neobrazat# raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia
$ariei-Sale. *ram neobrazat daca-ti spuneam Bsa fii bolnav0, dar eu ti-am
spus+ Bsa fii sanatos!0
" )ine-bine! i-o reteza scurt %re-inaltul. &poi, aspru+
" Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele#
" Da ce-am facut#
" (i-am trimis oameni cu daruri, cu hai ne scumpe si cu tot felul de
bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat
gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu.
" Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc
cand vreau la mosul din padure, ii raspunse (udorel, dar n-am ce face cu ele.
*u atita am, fluierul!
" 1luierul acesta are puteri de care tu nu esti vr ednic! ii striga craiul
minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum
406
nici nu gindesti, te voi duce la curtea mea sa te cresc, sa-ti dau invatatura si
sa fac din tine un curtean de vaza.
" *u, din ce sunt, nu vreau sa ma schimb! raspunse (u-dorel.
" &sa!# striga imparatul. %uneti mina pe el si luati-i fluierul, sa-nvete
minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei!
Doi osteni se repezira la baiat. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la
gura, sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu
imparatul ingimfat.
Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate unul il apuca de coate si i le
strinse sa i le fringa, iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse $ariei-
Sale.
/acom, imparatul insfaca jucaria ciobanasului. chii ii luceau de
bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni+ ajunge sa-si treaca

buricele degetelor pe gaurile fluierului, ajunge sa sufle in el si toti dusmanii

vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume ! imeni nu
va mai indrazni sa-i calce hotarele, ba va porni el insusi sa cucereasca si sa
prade imparatiile altora!
%orni voios, cu tot alaiul dupa el.
Dar lui (udorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. /asa turma pe
seama unui alt baiat si se lua dupa imparat, alergind pe langa calul lui si
strigand+
" $aria-(a, da-mi fluierul, ca-i al meu. -auzi# ...
" %iei din ochii mei, nerusinatule! Dar (udorel nu se lasa.
Citiva osteni trasera palosele, altii il amenintara cu sulitele si-l pusera
pe goana. Credeau c-au scapat de el. &si! Se po- menira iar cu (udorel
iesindu-le in drum, dupa ce trecusera printr-o padure+
" -auzi, imparate, da-mi fluierul ca e a.l meu!
" $a\ blestematule, iar imi iesi in cale# 1ugi mai repede ca pun sa-ti
reteze urechile!
" 3eteaza-mi urechile, dar da-mi fluierul!
stenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. 'f! )ine c-au scapat de el!
407
 Iata, insa, ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor, se
pomeni prea puternicul imparat cu (udorel, care-i apucase friul armasarului
domnesc si-l zgiltiia.
" 1luierul, $aria-(a! 1luierul, ca nu scapi de mine nici mort!
Scos din fire, imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul
incapatinat, sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. 4is si facut! Iata-l
pe bietul (udorel al nostru legat fedeles, aruncat pe pamintul muced al
inchisorii, singur, singurel, in bezna si racoare!
*i, dar in vremea aceasta, ostile vrajmase napadira pamintul tarii si
pradau toate in calea lor. In fruntea armiilor, imparatul porni sa le infrunte
si sa nimiceasca pe cotropitori.
$indru nevoie mare, calare pe armasarul impopotonat, craiul tot
sufla in lemnul de soc, asteptind sa se intimple minunea!

Degeaba! isi cocosase degetele, isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de

fluieras, dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! )a,
dimpotriva, imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici, care parca
iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi, se pomeni legat de coate, straja lui
imprastiata si el robit vrajmasului.
1luierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor
daca un sfetnic intelept, care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui
(udorel, nu l-ar fi ridicat cu grija.
in vremea asta ostile imparatesti, spaimintate. de prinderea
stapinului lor, o luau la fuga, risipindu-se prin paduri# ^
$are prapad ar fi fost pe tara, daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi
gindit sa se repeada la palat, sa-l scoata pe (udorel din adincimea beciului si
sa-l duca pe cimpul de batalie, din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe
navalitori. cand incepu (udorel sa cinte din fluier, ostile dusmane se oprira
din iuresul lor naprasnic, isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa
joace.

408
 Cit erau de falnici acei osteni si capitani, ajunsera ca niste biete oi, la
porunca ciobanasului! @ucau si topaiau de zor.. Se tineau dupa el, tot
dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor.
Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii, cu
imparatul cel hapsin cu tot!

Pietrele de moara

(raiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie, decat

un cocosel si niste pietre de moara. %ietrele astea de moara erau fermecate+
punea mosul intre ele o graunta, le invartea o data, si inca o data si macinau
un ciubar intreg de faina. $osul si baba traiau bine, iar pe cocosel nu-l
prigoneau. data a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. Si a hotarat
sa le fure. & vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste
noapte.
- &m fost la vanatoare, a spus. &m mult de mers pana acasa si se lasa
noaptea9
- u-i nimic, innoptezi aici, a raspuns mosul . * loc destul.
De indata ce mosul si baba au adormit, boierul a furat pietrele de
moara. (are s-au intristat mosul si baba din cauza lor. Stateau asa infometati

si plangeau. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat, apoi le-a spus+

- Destul cu plansul, va aduc eu pietrele de moara inapoi!
- Cum sa le aduci tu# l-au intrebat mosul si baba. )oierul n-o sa-ti dea
voie nici macar sa-I calci pragul.
- u-i nimic, s-a sumetit-cocoselul. 2i le aduc. Chiar de-o fi sa pier,
pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si
zboara spre curtea boiereasca.
4boara el zboara, cale lunga sa-I ajunga, si se intalneste cu un uliu.
- Incotro cocosule# intreba uliul.

409
 - /a curtea boierului.
- %ai de ce #
- )oierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. $a duc sa le iau.
- Ia-ma si pe mine cu tine.
- )ine, vara-te in gusa mea.
'liul s-a varat in gusa cocoselului, iar acesta a pornit mai departe.
4boara el, zboara cale lunga sa-i ajunga, si-I iese in cale o vulpe.
- Incotro, cocoselule#
- /a curtea boierului.
- De ce#
- )oierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. $a duc sa le iau.

- Ia-ma si pe mine cu tine.

- )ine, vara-te in gusa mea.
2ulpea s-a varat in gusa cocoselului, iar acesta a pornit mai departe.
4boara el zboara, cale lunga sa-i ajunga, si-i iese in cale un bursuc.
- Incotro, cocosule#
- /a curtea boierului.
- De ce#
- )oierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. $a duc sa le iau.
- Ia-ma si pe mine cu tine.
- )ine, vara-te in gusa mea.
& intrat bursucul in gusa cocoselului, iar acesta a pornit mai departe.
4boara el zboara, cale lunga sa-i ajunga, si-i iese in cale un lup.
- Incotro, cocoselule#
- /a curtea boierului.
- De ce#
- )oierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba, si le-a furat pietrele
de moara. $a duc sa le iau.
410
 - Ia-ma si pe mine cu tine.
- )ine, vara-te in gusa mea.
Si a zburat cocoselul, a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. Iar
boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau, cu ferestrele si usile larg
deschise. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei, a batut din aripi
si a inceput sa cante cat putea de tare+
- Cucurigu, pan-la cer, arza-l focu, pe boier! /a stapanii mei a innoptat
si pietrele de moara le-a furat. &m venit sa le iau. Da inapoi, boierule,
pietrele de moara!
S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti, si a spus+
- ei, slujitori, puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata, sa-l
ciocaneasca acolo gainile, sa-l omoare!
Slujitorii au pus mana pe cocosel, l-au aruncat in poiata si au plecat. &tunci

cocoselul a spus+
- 'liule, uliule, iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor!
- 'liul a iesit in graba din gusa cocoselului, a sucit gatul tuturor gainilor
si a zburat in padure. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz+
- Cucurigu, pan-la cer, arza-l focu pe boier! /a stapanii mei a innoptat
si pietrele de moara le-a furat9
- &ha, spune boierul, va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul# )ine!
ei, slujitori, insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste, sa-l manance
ele!
Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. Cocoselul cand s-
a dezmeticit, a spus+
- 2ulpe, vulpisoara, iesi din gusa si omoara gastele!
- 2ulpea asa a si facut, si a fugit in padure. Iar cocoselul a zburat iarasi
pe pervaz si a cantat+
- Cucurigu pan-la cer, arza-l focu pe boier!
- &sa vasa zica, a spus boierul, nici gastele nu l-au mancat. ei,
slujitori, duceti-l la cocina, sa-l sfasie porcii!
Slujitorii au dus cocoselul la cocina, iar el cand a ajuns acolo a spus+
411
 - )ursucule, bursucule, iesi din gusa si sfasie porcii!
&sa a facut bursucul si a fugit in padure. Iar cocoselul a zburat iarasi pe
pervaz+
- Cucurigu!
- &ha, a spus boierul auzind glasul cocoselului, va sa zica nici porcii nu
l-au sfasiat! ei, slujitori, duceti-l la grajd, sa-l calce acolo caii in copite.
In grajd cocoselul a spus+
- /upule, lupule, iesi din gusa si sfasie caii.
/upul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. Iar cocoselul a
zburat pe pervazul ferestrei+
- Cucurigu!
)oierul s-a apucat cu mainile de cap. Ce sa faca# & spus+
- ei, slujitori, duceti-l pe flecarul asta bucatarului, sa-l prajeasca in

cuptor. Slujitorii asa au si facut.

)ucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. )oierul l-a
apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. Dar cocoselul a inviat in pantecul
boierului, a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante+
- Cucurigu, pan-la cer, arza-l focu de boier!
)oierul a inceput sa tipe+
- ei, slujitori, puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta!
Slujitorii au insfacat topoarele, dar cum au lovit, i-au taiat boierului
urechea dreapta9 Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a
inceput din nou sa cante.
- ei, slujitori, taiati-l!
Slujitorii loveau, dar n-au nimerit cocoselul, ci i-au taiat boierului
urechea stanga. & ramas boierul fara urechi, si atunci cocoselul i-a iesit prin
gura.
- ei, slujitori, a tipat boierul deschizand gura, taiati-l, taiati-l!
Slujitorii au dat cu topoarele, dar n-au nimerit cocoselul, ci limba
boierului, de i-au taiat-o. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei, s-a
asezat acolo si a inceput sa cante. & vazut boierul ca n-are incotro+ toate
412
animalele I le omorase cocoselul, iar pe el il schilodise. & scos pietrele de
moara si i le-a dat. Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub
cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. (are s-a bucurat mosul si baba
cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. Din faina
paine fac si se infrupta, dar pe cocosel nu-l uita.

)arul piticilor
de fratii Grimm
& fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la
drum, ca aveau amandoi cam aceiasi tinta, Si mergand ei asa, intr-o seara,
dupa ce soarele apuses in dosul muntilor, numai ce le venira in auz sunetele
unui cantec indepartat, care se deslusea din ce in ce mai mult. Si cum
cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut, isi uitara de orisice oboseala
si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul.
/una rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua, asa ca cei doi
calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Si-n curand, ajunsera la o
colina. Si pe colina aceasta, zarira o multime de omuleti care se tineau de
mana si dantuiau plini de voiosie, invartindu-se in cerc. Si-n timp ce jucau de
mama focului, cantau cu totii o melodie tare duioasa. %asamite, asta era
cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. In mijlocul piticilor se afla un

batran, care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta, purta un
vesmant, impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie, care-i atarna
pana la glezne.
Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se
minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului.
/a un moment dat, batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii
desfacura cercul cu draga inima, imbiindu-i la randu-le, sa se prinda in hora.

413
 Cum era indraznet din fire, giuvaergiul se si apropie dar vezi ca
croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Dar cand vazu cum se veselesc
cu totii, isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc.

Cat ai clipi, cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante

si sa topaie ca niste apucati, facand sarituri de doi coti. In acest timp,
batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua.
Si cand fu de ajuns de ascutit, arunca o privire inspre cei doi straini, ca
li se facu la amandoi inima, cat un purice. Dar pana sa se gandeasca bine la
ce aveau de facut, batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si, cu cea mai
mare iuteala, ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Si la fel
pati si croitorul.
Dupa ce-i sluti astfel, batranelul ii batu pe umar, de parca ar fi vrut sa

le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si, daca vazura asta, celor doi, le
mai veni inima la loc.
$osneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de
inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar
putea folosi niste carbuni, amandoi il ascultara. &poi plecara mai departe, sa-
si gaseasca un culcus peste noapte, ca picau de somn.
$ersera ei ce mersera, dar nu prea mult, si cand ajunsera in vale,
clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. Si pe data cantecul amuti.
(ot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.
Cei doi calatori, gasira adapost la un gospodar, care se indura deai sa-i
lase in grajd. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie, amandoi se
culcara, invelindu-se cu toale, ca se lasase frigul. 2ezi insa ca din pricina
oboselii, uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar, si o greutate care-i
inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei.
)agara ei mana in buzunar, sa vada ce-i supara, si cand o scoasera, nu le
veni sa-si creada ochilor, ca in loc de carbuni era plina de aur !... Si ce crezi,
parul de pe cap si barba le crescusera la loc, din belsug.

414
 &cu5 erau oameni avuti, dar vezi ca giuvaergiul, care din fire era mai
hraparet, isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul, si avea de doua
ori mai mult aur decat acesta. Dar parca era multumit !...'n hraparet, cand
are mult jinduieste si dupa mai mult... Cum era lacom de avere, giuvaergiul ii
propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si, cand s-o intuneca,
sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si
mai mare. 2ezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva.
- *u sunt multumit cu ce am. %este putin o sa ajung mester, si-o sa ma
insor cu aleasa inimii. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit... /a ce m-as
lacomi # ...
Dar ca sa-i faca pe plac, mai ramase inca o zi in satul unde manasera
peste noapte. Catre seara, giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa
poata indesa in elecat mai multi carbuni, si-o porni la drum catre colina

piticilor. Si ca si in noaptea trecuta, ii afla pe toti acolo, jucand de mama

focului si cantand. $osneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il
indemna sa ia din gramada de carbuni. Giuvaergiul doar atata astepta, si
incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. &poi se intoarse fericit in satul
unde astepta croitorul si, culcandu-se, se acoperi cu haina. Si mai inainte de
a adormi, isi spuse+ 0Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul, o
sa strang din dinti si-o sa rabd !0 Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca
a doua zi va fi un om putred de bogat.
In zori, de cum deschise ochii, se scula sa-si cerceteze buzunarele, dar
nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. Si oricat de mult
cauta, nu gasi decat tot carbuni. 0u-i mare paguba - se mangaie el - ca tot
mi-a mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !...0 Si se duse sa-l
ia de unde il ascunsese, ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui. Si ce
crezi, odata ramase incremenit de spaima, ca-n locul aurului erau doar
carbuni !... De amar, se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe
loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma, si la fel si barbia.
2ezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit... &bia acum baga de
seama ca pe langa cocoasa din spate, ii mai crescuse o cocoasa la fel de
415
mare si-n fata. &bia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si,
de mahnit ce era, incepu sa se jeleasca amarnic. /a tipetele lui, croitor ul cel
cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i
ogoiasca durerea+

- &i fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. Si-o sa
impartim averea frateste.
Croitorasul se tinu de cuvant, dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte
toata viata cele doua cocoase. Si cum ramasese chelbos, trebui sa-si acopere
capul cu o caciula, ca sa nu i se vada betesugul asta.

Coliba iepurasului
de ctavian Capita

&u fost odata o vulpe si un iepuras. 2ulpea avea o coliba scobita in

gheata, iar iepurasul o coliba din coaja de tei. 2ulpea il tot sacaia pe iepuras+
- Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. & mea e luminoasa,
iar a ta e intunecoasa!
Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. *a s-a rugat atunci de iepuras+
- lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta!
- u vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait toata iarna!
Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a
dat drumul in curte.
& doua zi, vulpea s-a rugat din nou+
- lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor!
- )a nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna#
Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in
pridvor.

416
 & treia zi, iar a spus vulpea+
- Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule!
- u vreau si pace! prea mult m-ai sacait!
Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa intre in
coliba. 2ulpea s-a asezat pe lavita, iar iepurasul pe cuptor. & patra zi, vulpea
iar incepe.
- lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.
- u, nu te las, fiindca m-ai sacait atata.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe
cuptor langa el. & mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca
iepurasul din coliba.
- Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine!
Si pana la urma l-a dat afara. %lange iepurasul si se jeleste si isi

stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. iste caini care treceau pe acolo il

zaresc si-l intreaba+
- au, hau, hau. De ce plangi, iepurasule#
- Cum sa nu plang, dragii mei# &m avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. %rimavara, coliba vulpii s-a topit. 2ulpea s-a rugat
atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- u mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.
- $i-e ca n-o puteti!
- )a o sa vezi si tu!
Cainii s-au apropiat de coliba+
- au, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de
pe cuptor+
- Cand m-oi infuria si m-oi arata 1arame va fac si va viu de hac!
Cainii s-au speriat si au fugit. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare.
%e langa el trece un lup+
- De ce plangi, iepurasule#

417
 - Cum sa nu plang, lupule# &m avut o coliba din coaja de tei, iar vulpea
una de gheata. %rimavara, coliba vulpii s-a topit. 2ulpea s-a rugat atunci s-o
primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara.
- u mai plange, iepurasule - zice lupul - ca ma duc indata s-o gonesc.
- -o s-o poti goni. &u incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au izbutit.
ici tu n-o poti goni.
- )a da, ai sa vezi, am s-o gonesc.
& sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios+
- 'uuu, uuuu... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe
cuptor+
- Cand m-oi infuria si m-oi arata 1arame va fac si va viu de hac!
/upul s-a speriat si a fugit. Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca
vine un urs batran.

- De ce plangi, iepurasule#
- Cum sa nu plang, cumetre urs# &m avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. %rimavara, coliba vulpii s-a topit. 2ulpea s-a rugat
atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- u mai plange, iepurasule - spune ursul - ca o gonesc eu acusi.
- )a n-o s-o gonesti. &u incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o
goneasca. ici tu n-o sa poti.
- )a o sa pot.
Si a pornit ursul spre coliba mormaind+
- $orrr... morrr... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de
pe cuptor+
- Cand m-oi infuria si m-oi arata 1arame va fac si va viu de hac!
S-a speriat cumatrul 'rs si a sters-o prin padure. Iepurasul iar plange si
se caieste. (rece un cocos pe drum cu o coasa pe spate.
- Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu#
- Cum sa nu plang, cocosule# &m avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. %rimavara, coliba vulpii s-a topit, vulpea s-a rugat
atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
418
 - u mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa.
- )a n-o sa izbutesti. &u incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au putut
s-o goneasca, nici tu n-o sa poti face nimic.
- /asa pe mine.
& pornit cocosul spre coliba+
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. %e umar tin coasa, vulpea
ticaloasa, s-o gonesc din casa!
2ulpea aude si o cam sfecleste.
- Iaca ma imbrac... zice ea. Dar cocosul nu se lasa+
- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. %e umar tin coasa, vulpea
ticaloasa, s-o gonesc din casa!
2ulpea se balbaie+
- Imi pun suba.

Cocosul canta a treia oara+

- Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. %e umar tin coasa, vulpea
ticaloasa, s-o gonesc din casa!
S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o la
sanatoasa. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o
imparateste, si daca n-au murit, mai traiesc si astazi.

Pazitoarea de gaste
de 1ratii Grimm

(ria odat, demult de tot, o mtuRic btrMn-btrMn care-Ri ducea

traiul tocmai Qn creierii munTilor, Qntr-un loc neclcat de picior omenesc. V-
avea ea un bordei Ri un cMrd de gMRte, iar locul acela pusti u Qn care tria era
Qnconjurat de o pdure nemrginit.
)trMnica Qns nu Redea numai acas, ci Qn fiecare dimineaT QRi lua
cMrja Ri-o pornea, RontMc-RontMc, Qn pdure. &colo, in padure, se apuca sa

419
faca o mulTime de treburi, cum nu te-ai fi aRteptat de la o femeie pe care o
gMrboviser anii+ aduna iarba pentru gMRte, culegea poame slbatice Ri,
Qncrcat cu toat aceast povar, o pornea incetisor spre cas.
Cine ar fi vzut-o Qncrcat aRa Ri-ar fi putut zice Qn sinea lui c-o s
cad, doborMt de greutate, dar btrMnica era zdravn Ri ajungea in fiecare
zi cu bine acas. Vi dac se QntMmpla s se QntMlneasc cu vreun drumeT, Qi
spunea cu blMndeTe Qn glas+
- )un ziua, cumetre drag, frumoas vreme mai e astzi! Da5 ce te
uiTi aRa# (e miri cum de pot cra-n spate atMta iarb# are nu-i dat fiecruia
s-Ri poarte povara-n spinare#...
2ezi Qns c oamenilor nu le fcea plcere s-o QntMlneasc Ri se fereau
din calea ei, fcMnd un ocol. Vi dac se QntMmpla ca vreun gospodar s treac
cu feciorul lui pe lMng dMnsa, odat Ql vedeai c-i RopteRte biatului la

ureche+
- 1ereRte-te de baba asta, ai grija, c-i o vrjitoare tare viclean!...
Untr-o dimineaT se QntMmpl s treac prin acea pdure un flcu tare
frumuRel. Vi-n timp ce mergea el aRa, soarele strlucea Qn Qnalt, psrile
cMntau pe Qntrecute, R-un vMnticel rcoros adia prin frunziR.
S-ar spune c Qntreaga fire era la fel ca Ri drumeTul, plin de bucurie Ri
de voioRie. Un drumul lui, feciorul nu QntMlnise picior de om cMnd, deodat,
numai ce-o vzu pe btrMn stMnd Qn genunchi Ri cosind iarba. %esemne c
venise cam de multiRor acolo, c RorTul Qi era plin cu iarb, iar alturi mai
avea dou coRuri cu mere Ri pere pdureTe.
- )ine, mtuRic, da5 cum poTi s cari toate astea singur# se mir
flcul.
- (rebuie s le car, voinice drag, rspunse ea. draslele de bogtaRi
n-au de ce s se osteneasc aRa, da5 eu n-am Qncotro! C Tranul are o vorb
QnTeleapt+ Bu te uita Qnapoi c Ti s-a strMmbat spinarea, c degeaba, te
uiTi!0 Vi vzMndu-l c se opreRte, btrMnic a adug+ -ai vrea s m ajuTi# &i
Qnc spinarea dreapt cum e bradul Ri picioarele zdravene, aRa c n-are s-Ti

420
fie greu. Vi nu te teme, c coliba mi-e tare aproape, colo, Qn dosul muntelui.
u-Ti trebuie mult ca s ajungi la ea...
1lcului i se fcu mil de btrMnic Ri-i spuse+
- )ine, mtuRic, o s-Ti duc eu povara! u-i vorba c-s fiu de nobil, da5 uite
c-o s-Ti art c Rtiu s car la fel de bine ca Ri Tranii...
- Dac te QncumeTi s-ncerci, atunci Qncearc! - spuse btrMnica. Da5 s
Rtii c vreo or de drum tot o s ai de fcut. Da5 ce importanT are asta
pentru un voinic ca tine! Vi s nu uiTi c trebuie s cari Ri coRurile alea dou,
cu mere Ri cu pere...
CMnd auzi c-i vorba de-o or de mers, flcul Rovi oleac, dar
btrMnica nu-i mai ddu drumul, ci-i Ri puse Qn spinare legtura cu iarb Ri-n
fiecare mMn cMte un coR.
- 2ezi ce uRor e# zise ea.

- )a nu e uRor deloc! rspunse flcul.

Vi se strMmb de durere, c legtura era grea de parc ar fi avut Qn ea
numai bolovani, iar merele Ri perele atMrnau ca plumbul.
- f, nu mai pot s suflu! se tMngui el.
1lcul vru s-Ri dea jos povara, dar btrMnica nici nu vru s aud de
aRa ceva.
- Ia te uit, zise ea batjocoritoare, domniRorul nu vrea s care ceea ce
eu, o femeie btrMn, am crat de atMtea ori! S te lauzi vd c Rtii, da5 cMnd
vine vorba de treab serioas, vrei s dai bir cu fugiTii, hai#... *i,
domniRorule, cu mine nu-Ti merge!... Ce mai stai pe gMnduri# Untinde-o la
drum, c nu-Ti ia nimeni legtura din spinare!...
CMt timp a fost drumul drept, flcul a purtat povara in spate destul de
bine, dar cMnd au Qnceput s urce muntele Ri pietriRul li se rostogolea sub
picioare la tot pasul, de parc ar fi fost QnsufleTit, puterile nu-l mai ajutar.
Sudoarea Qi curgea gMrl pe frunte Ri i se scurgea pe spinare Qn broboane
cMnd calde, cMnd reci.
- $tuRic, m simt sleit, nu mai pot! zise el. /as-m s m odihnesc
un pic, c de nu, am s cad din picioare!..
421
 - ici prin gMnd nu-mi trece! spuse btrMnica. CMnd om ajunge acas, o
s te odihneRti cMt ai s pofteRti, da5 acum porneRte-o la drum!...
- $tuR, Qmi pare c te cam Qntreci cu gluma! zise feciorul de viT
aleas. Vi, mMniat la culme, vru s zvMrle din spinare povara. Dar oricMt se
suci Ri se rsuci, nu putu s scape de ea...
Un acest timp, btrMna chicotea Ri Topia, plin de voioRie+
- u te mMnia, drag domniRo rule, c te-ai roRit la faT ca o creast de
cocoR!...Vi nu mai fi nici nerbdtor! %oart-n spinare legturica Ri cMnd om
ajunge acas, o s-Ti dau Ri un bacRiR pe cinste!...
&cum, flcul n-avea de ales Ri fu nevoit s se supun. Vi, tMrMR-grpiR,
o lu pe urma btrMnei, vicrindu-se la tot pasul. Untre timp, btrMnica prea
c devine tot mai sprinten, iar povara flcului se fcea tot mai grea. Vi
deodat, cMnd flcul nici nu se aRtepta, baba fcu un salt Ri, TuRti!, sri pe

legtura de fMn Ri se cocoT Qn vMrful ei. *i, dragilor, cMt era de sfrijit, atMrna
mai greu decMt cea mai voinic femeie!...
1lcului Qncepur s-i tremure genunchii de-atMta greutate, dar nu era
chip s se opreasc nici mcar cMt s-Ri trag sufletul... De Qndat ce-l vedea
c se opreRte, btrMnica Ql Ri lovea peste picioare c-o joard sau cu un
mnunchi de urzici. 'rc el muntele ca vai de el, Ri tocmai cMnd simTea c-i
sleit de oboseal Ri c-o s pice jos, ajunse, Qn sfMrRit, la coliba btrMnei.
CMnd o zrir pe btrMn, un cMrd de gMRte QRi desfcur aripile Ri,
QntinzMndu-Ri gMturile, alergar s-o QntMmpine, gMgMind de zor. Un urma lor, c-
o nuieluR Qn mMn, venea o cumtr mai Qn vMrst, Qnalt Ri lat-n spate, cu
o faT urMt ca moartea.
- $am, Qi spuse ea btrMnei, nu cumva ai pTit ceva de-ai QntMrziat atMt
de mult#
- -am pTit nimic, fetiTa mea, rspunse btrMna. Dimpotriv, domnul
asta a fost atMt de binevoitor Ri mi-a dus povara. Vi, Qnchipuie -Ti, cMnd m-am
simTit obosit, m-a luat Ri pe mine-n cMrc!... Vi aRa s-a fcut c drumul nu
mi s-a prut lung deloc, Ri-am fost veseli, Ri-am glumit tot timpul.

422
 CMnd QRi termin vorbele, btrMna se ddu jos din spinarea flcului.
&poi Qi lu Ri legtura din spate, Ri coRurile din mMini Ri, privindu-l foarte
prietenos, Qi spuse+
- &cum, aRaz-te pe banca asta din faTa uRii Ri odihneRte-te. _i-ai
meritat pe deplin rsplata Ri n-o s QntMrzii s Ti-o dau. &poi gri ctre
pzitoarea gMRtelor+ Du-te Qn cas, fata mea, c nu se cade s rmMi singur
cu un tMnr! /a urma urmelor, de ce s pui untdelemn peste foc# $ai
Rtii c nu se QndrgosteRte de tine#...
1lcul lu seama la vorbele btrMnei, dar nu Rtiu dac s plMng sau
s rMd. B&Ra comoar, QRi spuse el Qn sinea lui, chiar de-ar fi mai tMnr cu
vreo treizeci de aniRori Ri tot nu mi-ar miRca inima!0
Un acest timp, btrMna QRi alint Ri-Ri mMngMia gMRtele de parc ar fi fost
copiii ei. &poi, o chem pe fiic-sa Ri intrar-n cas. 1lcul se Qntinse pe

banc, la umbra unui mr slbatic, Ri se uit Qn jur. &erul era blMnd Ri molcom
Ri cMt vedeai cu ochii se Qntindea o pajiRte verde, plin cu ghiocei, cimbriRor
slbatic Ri zeci Ri zeci de alte soiuri de flori. %rin mijlocul grdinii curgea un
pMrMu limpede precum cleRtarul, Qn care se rsfrMngeau razele soarelui, Ri pe
undele lui se preumblau Qn sus Ri-n jos gMRtele albe.
B* foarte plcut pe aici, se gMndi el, da5 sunt atMt de trudit, c de-abia
Qmi Tin ochii deschiRi!... -ar fi ru de-aR aTipi un pic... umai de n-ar veni un
vMnt s-mi spulbere picioarele, c le simt moi Ri uRoare ca iasca!0
&poi, Qnchise ochii Ri adormi. Dormi el un pic Ri numai ce veni btrMna
s-l trezeasc. Vi, zgMlTMindu-l, Qi spuse+
- Scoal-te, c aici nu mai poTi rmMne! 3ecunosc c te-am fcut s-Ti
scoTi oleac sufletul pe urcuRul acela, dar viaTa nu Ti-ai pierdut-o. Iar acum
am s-Ti dau rsplata. De bani sau de bunuri Rtiu c n-ai nevoie, aRa c o s-
Ti druiesc cu totul altceva.
Vi zicMnd aceasta, Qi Qntinse un sipeTel furit dintr-un singur smarald.
- %streaz-l bine, aduga ea, c o s-Ti aduc mult noroc!
1lcul sari Qn sus de bucurie Ri se simTi iarRi Qn puteri Ri plin de voie
bun. Vi dup ce-i mulTumi btrMnei pentru dar, o porni la drum, fr ca
423
mcar s arunce o privire ctre fata babei. $erse el ce merse, cale lung, nu
glum, Ri-n urechi tot Qi mai venea din deprtare gMgMitul vesel al gMRtelor.
1lcul fu nevoit s rtceasc vreme de trei zile prin afundul acelui
codru Ri-n cele din urm gsi un drumeag care-l scoase afar din pdure.
$erse el ce mai merse, dar nu prea mult, Ri ajunse Qntr-o cetate mare. Vi cum
nu cunoRtea pe nimeni, Ql duser Qn palatul Qmprtesc, s se QnfTiReze
mriilor-lor. Vi aRa se fcu de intr el Qn sala tronului, unde Qmpratul Ri
Qmprteasa Redeau pe jilTurile domneRti, QnconjuraTi de curteni. 1lcul
Qnaint pMn-n faTa tronului Ri, lsMndu-se pe un genunchi, scoase din
buzunar sipeTelul de smarald Ri-l depuse la picioarele Qmprtesei. $aria-sa Ql
rug s se ridice, iar el Qi Qntinse sipeTelul.
Cum Ql deschise Ri privi Qn el, Qmprteasa se prbuRi la pmMnt, fr
simTire. Dac vzu mria-sa una ca asta, pe data porunci ca flcul s fie dus

Qn temniT. Dar chiar Qn aceeaRi clip Qmprteasa deschise iarRi ochii Ri

strig s i se dea drumul, c n-are nici o vin. &poi, porunci ca toat lumea
s ias afar, fiindc are o vorb de tain cu flcul.
De Qndat ce Qmprteasa fu numai cu el, Qncepu s plMng amarnic Ri-i
spuse+
- /a ce bun toate onorurile Ri strlucirea care m Qnconjoar, dac-n
fiecare dimineaT m trezesc cu inima grea Ri plin de durere!...
&m avut trei fiice, iar cea mai tMnra era atMt de frumoas, c toat
lumea o privea ca pe o minune nemaivzut. *ra alb ca zpada, roRie ca
mrul pMrguit, iar parul Qi strlucea ca razele de soare. CMnd se QntMmpla s
plMng, din ochi nu-i curgeau lacrimi, ci numai mrgritare Ri nestemate.
Vi ce crezi, cMnd Qmplini fata cincisprezece ani, Qmpratul trimise s le
cheme pe tustrele fetele s se QnfTiReze mriei-sale, de faT cu toat curtea.
&r fi trebuit s fii acolo, ca s fi vzut ce ochi au cscat cu toTii cMnd a intrat
cea mai tMnr+ prea c-a rsrit soarele!... Vi Qmpratul gri+
- 1iicele mele, nu Rtiu cMnd Qmi va suna ceasul din urm Ri de aia vreau
s hotrsc astzi ce o s primeasc fiecare dintre voi dup moartea mea!

424
Vtiu c toate m iubiTi, dar aceleia care m iubeRte cel mai mult i se cuveni,
pe drept, partea cea mai Qnsemnat a QmprTiei.
&tunci fiecare dintre fete Qi spuse c ea Ql iubeRte cel mai mult.
- %rea v pripiTi cu rspunsul! grai Qmpratul. u s-ar putea ca fiecare,
pe rMnd, s-mi spun cum m iubeRte# Dup asta o s-mi dau seama singur
care dintre voi nutreRte faT de mine cele mai alese sentimente.
Vi atunci spuse fata cea mare+
- *u Ql iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce!
Iar a doua zise aRa+
- *u Ql iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoas!
2ezi Qns c mezina tcea chitic.
&tunci mria-sa o Qntreb+
- Da5 tu, copila mea drag, ia spune-mi+ cMt de mult m iubeRti#

- u Rtiu! rspunse fata. Dragostea ce Ti-o port n-o pot asemui cu vreun
lucru!
Dar Qmpratul nu se mulTumi cu rspunsul domniTei, ci strui ca fata
s-i arate negreRit cMt de mult Ql iubea. Vi-ntr-un sfMrRit, ea spuse+
- ricMt de bun ar fi o mMncare, de nu-i srat, nu-mi face nicio
plcere s-o gust. *u Ql iubesc pe taica, aRa cum iubesc sarea-n bucate!0
CMnd auzi Qmpratul vorbele fetei, se mMnie foarte tare Ri spuse cu
nduf+
- Dac doar atMt m iubeRti, cMt sarea, apoi tot cu sare QTi va fi
rspltit Ri dragostea!0
&poi QRi QmprTi QmprTia Qntre cele dou fete mai mari, iar mezinei Qi
leg de spate un sac plin cu sare, Ri o alung de la palat. Doi slujitori fur
nevoiTi s-o QnsoTeasc pMn-n adMncul unei pduri slbatice. e-am rugat cu
toTii de mria-sa s se Qndure Ri s-o ierte, dar n-a fost chip s-l QmblMnzim.
ici nu se poate descrie Qn cuvinte cMt a mai plMns fata cMnd a fost
obligat s ne prseasc... Vi tot drumul l-a presrat cu mrgritare cMte i-
au curs Riroaie din ochi.

425
 %uTin dup asta, Qmpratului i-a prut tare ru c Ri-a pedepsit fiica
atMt de crMncen, Ri-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copil Qn toat
pdurea, dar nimeni n-a mai putut s-o gseasc. CMnd m gMndesc c-au
sfiRiat-o fiarele slbatice, nu mai Rtiu ce s fac de mMhnire...
CMteodat m mMngMi cu ndejdea c mai e Qnc-n viaT, c s-a aciuat
Qn vreo peRter sau c a gsit adapost la niscaiva oameni milostivi. CMnd am
deschis sipetelul dumitale de smarald Ri-am gsit Qnuntru un mrgritar
aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele, nici nu-Ti poti da seama cMt
de mult mi s-a tulburat inima Ri mi-a sMngerat!... %arc aR fi vzut-o iarRi Qn
faT, vrsMnd lacrimi amare c trebuie s plece!... Spune-mi, cum ai ajuns Qn
stapMnirea acestui sipeTel#
1lcul de viT aleas prinse a povesti Qn ce chip Ql primise de la
batrMna ce tria-n codrul de necuprins. Vi mai adug c baba nu i s-a prut

a fi o femeie cumsecade, fiindc se vedea din toate purtrile ei c e o

vrjitoare. CMt despre domniT, nici nu-i fusese dat s-o vad Ri nici nu auzise
despre ea nimic!...
Dup ce-Ri termin flcul povestirea, Qmpratul Ri Qmprteasa luar
hotrMrea s plece spre acel codru Ri s Qncerce s vorbeasc cu btrMna. Un
sinea lor gMndeau c acolo unde a fost gsit mrgritarul, vor putea afla
veRti Ri despre fiica lor...
&cum, trebuie s v spun c-n acest timp btrMna sttea Qn coliba ei Ri
torcea la roata de tors. Se Qntunecase de-acum Ri un vreasc, care abia
mocnea Qn vatr, QmprRtia o lumin slab.
Deodat, de afar se auzi o larm mare+ se Qntorceau gMRtele de la
pscut Ri scoteau gMgMiturile lor rguRite. %uTin dup aceea, intr-n cas Ri
fata Ri-i ddu bineTe maic-si. )trMna Qns de-abia Qi rspunse Ri se mulTumi
s dea doar din cap de cMteva ori.
1ata se aRez lMng ea Ri, luMndu-Ri roata de tors, Qncepu s rsuceasc
firul atMt de sprinten, de parc ar fi fost Qn anii fragezi ai tinereTii. Sttur ele
aRa cam vreo dou ceasuri bune, fr s scoat vreun cuvMnt, Ri-n timpul
sta numai cele dou roTi de tors QRi vorbeau, QngMnMndu-se...
426
 Un cele din urm, ceva se auzi foRnind pe la fereastra Ri doi ochi ca para
se holbar Qnuntru. *ra o bufniT btrMn care strig de trei ori+ Buhu-huu!0
)trMna ridic privirea de la roata de tors Ri apoi spuse+
- * timpul, fetiTo, s te duci s-Ti vezi de treburi!
&uzind-o, fata QRi ls lucrul Ri ieRi afar. Uncotro se Qndrepta oare# 
lu peste cMmp Ri merse departe, tot mai departe, pMn cMnd ajunse Qntr-o
vale larg. Vi Qntr-un sfMrRit, se opri la un izvor lMng care se QnlTau trei
stejari btrMni.
Untre timp, luna ieRise din dosul muntelui, ca un disc mare de foc, Ri era
atMta lumin, c puteai zri Ri un ac. Vi, ce s vezi, odat QRi scoase fata de
pe faT pielea cea veRted Ri, aplecMndu-se la izvor, Qncepu s se spele...
CMnd fu gata, muie Ri pielea Qn ap Ri apoi o Qntinse pe iarb, s se usuce Ri
s se albeasc la lumina lunii.

*i, dragilor, cMt de schimbat era acum fata! &Ra ceva nu v-a fost vou
dat s vedeTi niciciodat!...
CMnd ls s-i cad coada de pr cenuRiu, odat se revars pe umeri
un par blai ca razele de soare. Vi era atMt de bogat prul acesta nou, c o
Qnvlui toat, ca o mantie. Din el, doar ochii i se mai vedeau, strlucitori ca
stelele de pe cer Ri obrajii trandafirii, ca floarea de mr.
2ezi Qns c fata cea frumoas era tare mMhnit. Vi, asezMndu-se pe
marginea fMntMnii, Qncepu s plMng amar. /acrimilei i se scurgea din ochi Ri
se rostogolea printre valurile bogate de pr blai, pMn picau la pmMnt...
&stfel Redea ea acolo, Ri mult vreme ar fi rmas aRa, adMncit-n
mMhnirea ei, dac Qn ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit
trosnind ceva. &Ra o spaim o cuprinse pe fat c, tremurMnd ca frunza, o
lu la goan spre cas. Se nimeri c tocmai atunci batrMna sttea-n prag Ri
fata vru s-i povesteasc ceea ce i se QntMmplase, dar batrMna rMse uRurel Ri-i
spuse prietenos+
- Vtiu tot, fata mea!

427
 &poi o duse Qn odaie Ri aprinse alt vreasc. Dar nu se mai aRez la roata
de tors, ci scoase o mtur Ri Qncepu s mture preRurile Ri s frece
duRumeaua c-o cMrp.
- (otul trebuie s fie curat ca lacrima Ri-n cea mai mare ordine! gri ea
ctre fat.
- )ine, mam, vru s Rtie fata, da5 de ce Qncepi treaba la o ora aRa de
tMrzie# Ce-ai de gMnd#
- Da5 ce or este# Qntreb btrMna.
- u-i Qnc miezul nopTii, rspunse fata, dar a trecut de ora unsprezece.
- are nu te-ai gMndit, continu btrMna, c se Qplinesc trei ani de cMnd
ai venit la mine# & trecut timpul cMt Ti-a fost Qngduit s stai aici Ri de-acum
nu mai putem rmMne Qmpreun.
CMnd o auzi ce spune, fata se QnspimMnt grozav Ri Qncepu s se

vicreasc+
- 2ai, drag mam, vrei s m izgoneRti#... 'nde s m duc# C doar n-
am nici patrie, nici prieteni spre care s m Qndrept!... &m fcut mereu tot ce
mi-ai cerut Ri niciodat n-ai fost nemulTumit de mine. u m izgoni de-
aici!...
2ezi Qns c btrMna nu vru s-i dezvluie fetei ce o aRtepta...
- *u mai ramMn aici o vreme, Qi spuse ea fetei, da5 , cMnd o fi s plec,
trebuie s las casa curat... Vi-acum, nu m mai bodogni, c m Qncurci la
lucru!... Iar Qn privinTa ta, fii fr nici o grij, o s gseRti un acoperiR sub care
s te poTi adposti, Ri-o s fii mulTumit cu simbria pe care Ti-o vor da.
- &tunci spune-mi numai ce s-a QntMmplat! strui mai departe fata.
- 'n singur lucru QTi spun+ s nu m mai stinghereRti de la treab!...
ai, Qnceteaz odat cu Qntrebrile Ri du-te Qn odaia ta! Ia-Ti pielea cea
veRted de pe obraz Ri Qmbrac-Ti rochia de mtase pe care-o purtai cMnd ai
venit aici. Vi-apoi rmMi Qn camera ta Ri aRteapt pMn ce te-oi chema!
Vi-acum, dragilor, s ne Qntoarcem iarRi la Qmpratul Ri Qmprteasa
care au plecat, Qmpreuna cu flcul de viT aleas, s-o caute pe btrMna ce-Ri
ducea viaTa-n pustietatea aceea neclcat de picior omenesc.
428
 &u mers ei ce-au mers, cale lung, nu Rag, Ri-n timpul nopTii s-a
QntMmplat ca flacul s se rtceasc de ceilalTi Ri s porneasc singur mai
departe. Un ziua urmtoare, i se pru c se afl pe drumul cel bun Ri merse
fr Qntrerupere, pMn ce se Qntunec. &poi se urc Qntr-un copac Ri se gMndi
s-Ri petreac noaptea acolo, fiindc Qi era team s nu se rtceasc Ri mai
ru, dac o merge pe bezn.
Untre timp, apru Ri luna Ri Qncepu s-Ri arunce razele pe pmMnt. Vi-n
lumina aceea numai ce zri o fptur, coborMnd dinspre munte. -avea Qn
mMn nici o nuieluR, dar, din toat QnfTiRarea ei, flcul QRi ddu repede
seama c era pzitoarea de gMRte pe care o vzuse Qn coliba btrMnei.
- eeii! eeiii! strig el. 'ite-o c vine Qncoace!... %e legea mea, dac
pun mMna pe una din vrjitoare, n-o s-mi scape nici cealalt...
Dar nu mic Qi fu mirarea cMnd o vzu cum se apropie de izvor Ri-Ri

smulge pielea cea veRted de pe faT Ri Qncepe s se spele. Vi cum i se mai

revarsa pe umeri prul de aur! Vi era atMt de frumoas, ca nimeni alta pe
lume!
1lcaul abia Qndrznea s rsufle, ca nu cumva fata s ia seama c e
cineva prin apropiere. Vi ca s-o poat privi mai bine, QRi lungi gMtul printre
frunzare Ri-Ri bucur ochii cu priveliRtea aceea nemaivzut. Dar fie c se
aplecase prea mult, fie c alta fu pricina, craca pe care sta el trosni deodat
Ri-n aceeaRi clip fata QRi puse din nou pe faT pielea cea veRted Ri fugi de
acolo ca o caprioar.
Vi cum se acoperise Ri luna cu un nor, se ls deodat bezna, fata se
fcu nevzut, de parc o QnghiTise noaptea. De Qndat ce n-o mai zri,
flcul se ddu jos din copac Ri alerga dup ea cMt Ql Tineau picioarele. &lerg
el ce alerg Ri deodata i se pru c desluReRte prin Qntuneric dou fpturi
care Qnaintau prin valea aceea. *rau Qmpratul Ri Qmprteasa, care zrisera
de departe lumina de la coliba btrMnei Ri se Qndreptau Qntr-acolo.
1lcul le povesti ceea ce vzuse la izvor, iar mriile-lor nu se mai
Qndoir cMtuRi de puTin c era vorba despre fiica lor cea pierdut. Vi, cu inima
plin de bucurie Ri de Qncredere, purceser mai departe Ri Qn curMnd ajunser
429
la cscioar. Ceea ce vzur mai QntMi fu cMrdul de gMRte care dormeau
nemiRcate de jur-Qmprejurul colibei, cu capul ascuns Qntre pene...
Se uitar ei Qnuntru, pe fereastr, Ri-o vzur pe btrMn torcMnd
liniRtit. Ddea din cap toat vremea, cum fac btrMnii, Ri-Ri vedea de lucrul
ei, fr s arunce o privire nici Qn dreapta, nici Qn stMnga. Un odaie era atMt de
curat, de parc ar fi locuit Qn ea niRte spiriduRi care n-aveau pic de colb pe
QnclTri... %e fiica lor Qns n-o vzur! Ctar ei o vreme la toate astea, dar,
Qn cele din urm, QRi luar inima-n dinTi Ri btur uRurel Qn geam. )trMna
prea c-i aRteapt Ri, sculMndu-se Qn picioare, le strig foarte prietenoas+
- IntraTi Qnuntru, c eu v cunosc!

Dup ce pRir Qn odaie, btrMna le spuse+

- -ar fi trebuit s bateTi un drum atMt de lung, de n-aTi fi izgonit-o

acum trei ani, pe nedrept, pe fiica voastr, care e atMt de bun Ri de

drglaR!... u-i vorba c ea n-a ptimit cu nimic, c-n aceRti trei ani de zile
a pzit doar gMRtele Ri inima ei neprihanit n-a fost Qntinat de nici un ru.
Dar voi aTi fost pedepsiTi Qndeajuns Ri aTi trit tot timpul numai cu spaima c
v-a pierit copila.
&poi se duse la uRa celeilalte odi Ri strig+
- 2ino Qncoace, fetiTa mea!
Deodat se deschise usa Ri domniTa apru Qn veRmintele ei de mtase,
cu prul de aur revrsMndu-i-se pe umeri Ri cu ochii strlucitori, de parc ar fi
fost o zMn... *a se Qndrept ctre prinTii ei Ri, luMndu-i de dup gMt, Qi
copleRi de srutri. Vi nu se putur stpMni s nu verse lacrimi tuspatru, c Ri
flcul era lMng ei. CMnd ddu cu ochii de el, fata se roRi toat ca un mac Ri
nici ea nu Rtiu de ce anume.
Deodata Qmpratul spuse+
- Copila mea drag, QmprTia am QmprTit-o celor dou surori ale tale,
aRa c-aR voi s Rtiu ce-Ti doreRte inima, ca s-Ti dau din celelalte avuTii pe
care le am!

430
 - 1ata n-are nevoie de nimic, zise btrMna, c-i druiesc toate lacrimile
pe care le-a vrsat din pricina voastr Ri toate sunt mai curate Ri mai
frumoase decMt mrgritarele care se gsesc Qn apele mrilor Ri au mai mult
preT decMt toat QmprTia mariei -tale!... Iar ca rsplat pentru munca ei din
aceRti trei ani, Qi druiesc cRcioara mea.
Dup ce rosti aceste cuvinte, btrMna se fcu nevzut. Vi numai ce
prinser zidurile s trosneasc Ri cMnd se uitar, cRcioara se prefcuse Qntr-
un palat mreT, Ri-n sala cea mare era Qntins o mas Qmprteasc, Ri-o
droaie de slujitori alergau de colo-colo, cu tvile Qncrcate de buntTuri...
&poi domniTa cea frumoas s-a mritat cu flacul acela de viT aleas
Ri s-au statornicit la palat. &colo au trit Qn fericire Ri bun QnTelegere, pMn la
adMnci btrMneTi. &cum, nu sunt sigur de tot, da5 cred c gMRtele cele albe ca
zpada, care triau pe lMng cscioar, nu erau de fapt gMRte adevrate, ci

fete...
Vi nimeni nu trebuie s-i ia Qn nume de ru btrMnei c le adusese la ea
s le ocroteasc Ri s le scape de urgia unui blestem. &cum, cMnd se risipise
vraja, QRi luaser Ri ele QnfTiRarea omeneasc Ri rmaser pe lMng domniTa
cea tMnr ca s-o slujeasc cu credinT.
Da5 ceea ce Rtiu fr tgad e c btrMnica nu era o vrjitoare, cum
credea lumea, ci o femeie QnTeleapt Ri priceput, care fcea numai bine. Vi
se vede c tot ea fusese cea care, Qnc din leagn, Qi druise domniTei darul
de a vrsa mrgritare Qn loc de lacrimi.

'nde a zburat randunica

Cand s-a trezit Cip-Cirip, un vint rece batea, care legana frunzele
copacilor si tufele maciesilor... Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta Cip-
Cirip isi lua zborul spre prietena ei, randunica+

431
 B sa zburam amindoua, pana la iaz si o sa facem baie impreuna0, se
gindea pe drum vrabiuta, bucuroasa. B*a in apa, eu in nisip0.
Casuta randunicii era sub streasina unei case, sus, sus de tot!
Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta, ceea ce pe limba vrabiilor insemna+
B2ecinica, 3andunica
Iesi afara Surioara...
u-i nici cald si nu-i nici soare,
Dar e bine de plimbare...0
& stat vrabiuta, a mai strigat odata, de doua ori, apoi, sfar... a zburat
spre padure. 1runzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de
iarba nu mai erau verzi. 2rabiut a simtea ca e mai frig decat ieri, dar nu prea
intelegea de ce... Si cum zbura ea, asa, mai aproape de pamint, numai ce-o
vazu pe furnica. &ceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare

decat doua furnici la un loc!

2rabiuta se apropie de ea si ciripi+
BCip-cirip, sora furnica,
-ai vazut pe randunica#0
Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca `din drum+
- -am vazut-o, n-am vazut-o... Du-te si intreaba-l pe bursuc... *u n-am
timp sa ma uit dupa randunica. &cum imi fac provizii de iarna...
2rabiuta zbura mai repede, pana ce il intilni pe mos )ursuc, abia ducea
in gura o ramura cu frunze rosioare, ca arama. Se pregatea sa-si faca
culcusul. 2rabiuta se opri pe un fir de macies.
B$os )ursuc, n-ai vazut
2ecinica, 3andunica
%e aici a trecut#0
Dar bursucul n-o vazuse pe randunica, si-i paru rau ca n-o putea ajuta
pe vrabiuta. Si iar zbura vrabiuta, mai departe. In poiana, intilni o sopirla.
- -ai vazut-o pe rindunica#... Intreba ea.
Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede+

432
 - -am vazut-o, n-am vazut-o. -am avut timp... (oata dimineata am
cautat o piatra mai mare, sub care sa dorm toata iarna... In sfirsit, am gasit
una!
Sopirla a plecat spre noul ei culcus, iar vrabiut a a zburat pana ia iaz la
prietena ei broscuta. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele, iar
nuferii nu se mai vedeau deloc. 2rabiuta se opri langa malul lacului si striga+
Bai, broscuta ac-oac-oac,
Iesi acum putin din lac!
Cip ci-rip-cip-cirip...0
Si iata ca broscuta iesi la mal...
- )una ziua, broscuta! ciripi vrabiuta. -ai vazut pe randunica# o caut
de azi dimineata.
- u, n-am vazut-o! raspunse broscuta. ac-ac! $i-am facut o casuta

in namolul din fundul lacului. * asa de cald acolo!  sa dorm toata iarna. Dar
ce se aude# intreba broscuta...
- la te uita, niste pasari! -o fi si prietena noastra, randunica#
- )a da, si eu sunt, raspunse randunica. Si cobori langa ele.
- Dar unde ai fost pana acum# intreba vrabiuta... (e-am cautat peste
tot si nu te-am gasit.
- &m stat de vorba cu alte randunici, pe niste fire de telegraf si ne-am
facut planul de drum.
- Cum# de ce plecati# - intrebara broscuta si vrabiuta. +
- -avem ce manca la iarna. &ici nu mai gasim nici musculite, nici
viermisori.
- Dar o sa mai vii# intreba vrabiuta.
- Sigur ca-o sa viu! la primavara.
2rabiuta era tare bucuroasa... se gindea cum sa pazeasca mai bine
cuibul randunicii, pana la primavara...
Si randunica a plecat. S-a ridicat sus, sus de tot si impreuna cu
celelalte randunici, stranse in stol, au zburat mai departe spre tarile calde.
2rabiuta ciripi in urma randunicii+
433
 BDrum bun, rindunico!0
&poi zbura repede spre cuib, ca sa-l deretice, sa aiba si ea adapost
peste iarna

Ce mi-a povestit un greier

de $agdalena %opa mic

Sub pmMntul moale Ri negru e Qntuneric bezn. 'n greieraR, slbuT Ri

cenuRiu, Ri-a fcut culcuR de iarn sub o rdcin btrMn de stejar Ri
aRteapt s vin iarRi primvar . Ce frig e afar! Dar, aici, Qn ascunziRul lui,
e bine. %cat doar c e atMt de singurel. 2ara se joac din zori pMn-n sear
cu prietenii lui, gMzele pdurii+ Ql mMngMie soarele, Ql zbMrleRte vMntul, Ql spal
roua. &cum e toamn, Ri Qn curMnd vine iarna. I-e somn, tare somn. S-a fcut
mititel de tot Qn cotlonul lui Ri a Qnchis ochii.
Deodat o voce slab Ri subTire Ql strig de undeva, din Qntuneric+
- $ doare. D-te la o parte. Ce, nu m vezi#
$irat , greieraRul deschise deschise ochii mari Ri cut s vad cine-i
vorbeRte. 4adarnic. u vede nimic.
- Sunt aici sub tine. Dac ridici puTin puTin picioruRul drept Ri-Ti chuleRti
bine urechile, s-ar putea s ne QnTelegem.
GreieraRul se slt uRurel Qntr-o parte Ri curins de mirare Ri de un fel

de team parc, Qntreb cu glasul lui subTire+

- Cine eRti# 2reo gMz ascuns ca mine#
- u, i-a rspuns firicelul de glas. u sunt gMz Ri nici nu pot s spun
cine sunt, fiindc nu Rtiu nici eu. Dar mama mi-a Roptit c dac voi fi cuminte
Ri voi sta liniRtit Qn ptucul meu, voi fi Ri eu odat o floare ca ea, frumoas Ri
albastr, ca un clopoTel de culoarea cerului.
- S-Ti spun eu, a zis greieraRul, dup ce s-a gMndit adMnc Ri a tuRit de
cMteva ori ca s-Ri dreag glasul. S-Ti spun eu ce-i cu tine+ acum nu eRti Qnc
decMt o biat smMnT. &st var cMnd eu Ri cu prietenii mei cMntam de zor

434
prin pdure, am trecut adesea pe lMnga stejarul acesta Ri am cunoscut-o pe
mama ta. 1rumoas floare, n-am ce zice. Vi ce bun era!
$i-aduc aminte c m prinsese odat o ploaie mare prin prTile astea.
*ram Qmbrcat de srbtoare. $ invitaser niRte prieteni la o nunt Ri
trebuia s cMnt Qn orchestr.
Cu vioara ascuns sub arip m-am adpostit repede sub o ciuperc -
dar Ti-ai gsit! -a vrut s m primeasc. $-a gonit afar Qn ploaie. Cic i-aR fi
stricat plria cea mare, roRi e cu picTele albe. Sub ferigile semeTe din
marginea luminiRului, toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de
gMze Ri fluturi.
Untr-un suflet am alergat la stejarul cel stufos, sub care ne aflm acum,
iar mama ta mi-a Qmprumutat cu drag umbreluTa ei albastr, QncMt nici nu-mi
psa de ploaie. CMnd s-a artat din nou soarele, i-am mulTumit frumos Ri am

plecat la nunt. Dar adesea m Qntorceam aici, s-o salut Ri s-i cMnt. Dac tu
eRti copilul ei Qmi vei face cea mai mare plcere s-Ti fiu de folos. $ auzi#
ici un rspuns. Unainte de a fi aflat de la greieruR cine era ea, mica
smMnT adormise.
BSomnoroase mai sunt Ri seminTele astea0 QRi zise greieraRul. Dar cum
era Qntuneric Ri liniRte deplin, adormi Ri el Qndat.
Dup multe zile Ri nopTi veni Ri iarna. UntMi unul, apoi mai mulTi, apoi
sute Ti mii czur fulgii moi de zpad pe pmMntul negru. Ca o plapum
alb se aRternea neaua peste peste tot. GreieraRul cenuRiu se miRca Qncetinel
Qn ascunziRul lui, se Qntoarse de pe o parte pe alta Ri deschise ochii un pic.
- Ce bine e! Ce cldur! mormi el. u zic, ce bine era dac-mi adunam
de cu var cMte ceva de mMncare! -aR mai fi atMt de srcuT! oroc c m-
am QnvTat s rabd... Deodat Qsi aduse aminte c nu era singur prin prTile
alea. Vi numaidecMt se auzi, ca din deprtare, glsciorul firav al seminTei+
- $ rog, mama matale nu Ti-a dat o desag cu buntTi de tot felul#
'ite eu n-am nici o grija. Stau liniRtit la Qntuneric Ri aRtept. &m de toate.
$ama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun Qn camar Ri acum, aRa
mic cum sunt, nu duc lips de nimic.
435
 - 2orbreTe mai sunt Ri seminTele astea! 4ise greieraRul, cam cu necaz
Ri Qnchise iarTi ochii.
Dup multe zile Ri nopTi, un firicel subTire de ap se strecur printre
rdcinile stejarului stufos Ri czu drept pe spatele greieraRului adormit.
- apciu! Strnut el Ri se trezi de-a binelea. CMnd vzu picturile
zglobii, care strluceau ca mrgritarele Qn Qntuneric, se scutur de praful
care-i acoperise aripile Ri Qncepu s priveasc Qn ele ca Qntr-o oglind.
Dar se opri deodat mirat. 'rechiuRele lui fine auzeau un zgomot
ciudat+ i se prea c se petrece ceva, dar nu Rtia bine ce, undeva sub el, dar
nu Rtia bine unde. Vi cum asculta aRa, simTi c Ql gMdil ceva sub picorul
drept, pe care Ril trase repede Ri cu spaim la o parte.
- Ce o mai fi Ri asta# se mir el cu glas grozav de rguRit.
- )un dimineaTa, Ropti o voce atMt de slab, QncMt numai un greieraR

putea s o aud.
Vi deodat se petrecu minunea+ pmMntul se despic Qncet, Qncet, de o
parte Ri de alta czur, fr zgomot, frMme de pmMnt negru Ri printre ele
se ivi un colTiRor palid Ri fraget, un firicel proaspt Ri moale ca iarba, dar nu
tocmai ca ea.
GreieraRul nostru era un greieraR btrMn, care mai vzuse
QmtMmplMndu-se minuni de acestea, dar de fiecare dat i se prea c le
vedea pentru QntMia oar.
- )un dimineaTa, Qi rspunse el politicos. Vi zi, te-ai apucat de treab#
u Ti se pare c te-ai grbit# &bia a Qnceput s se topeasc zpada, mai este
mult pMn la primvar.
- Ce-ar fi s te culci Ri s mai dormi un pic# %arc ziceai adineauri c
nimic nu iTi lipseRte, c ai de toate.
- &Ra era atunci, rspunse glasu, ca o Roapt venit de departe. &tunci
aveam de toate Ri nu mai doream nimic. &poi deodat, nici eu nu Rtiu cum
am simTit c trebuie numaidecMt s am o rdcin, cu care s-mi caut
singur hrana. )untTile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfMrRite, Ri Qntr-o
zi o s m trezesc fr ele. Ce ruRine ar fi una ca asta pentru mine Ri pentru
436
tot neamul meu! De aceea m grbesc, cum spui mata. 'f! Vi nu-i de loc
uRor. Cci Qn timp ce rdcina Qmi creRte Qn jos, Qn cutare de ap, strbate
adMncurile, e tulpina, nu m mulTumesc cu atMt Ri m QnalT tot mai sus,
sfredelind anevoie pmMntul. $ Qntrebi de ce# 1iindc simt Qn mine un dor
nou care m Qndeamn, cum s-Ti spun# - s caut ceva mare, puternic Ri
cald.
- Soarele! ScQrTQi isteT greieraRu l, care ascult cu urechea la pmMnt s
nu scape nici o vorb din povestea firicelului palid. &scult-m pe mine,
soarele, Ql cauTi. * aRa cum spui tu+ mare, puternic si cald.
- %oate, Ropti glasul din pmMnt. $i-e aRa de drag QncMt sunt sigur c-l
voi vedea Qn curMnd, foarte curMnd. D-te te rog la o parte c m grbesc.
GreieraRul se retrase uRurel, zMmbind cu buntate. *l Rtia c graba firicelului
nu se putea msura cu graba lui. Ce Qncet creRte firul de iarb, dar ce repede

se mut din loc, cu un salt sprinten, greieraRul cenuRiu.

- $ai ieri spunea c nu-i trebuie nimic, iar azi vrea tot felul de lucruri+
ba rdcin, ba tulpin, ba ap, ba soare. Curioase mai sunt Ri seminTele
astea! $ormi el, Ri se strMnse iarRi ghem, ca s mai doarm puTin.
CMnd se trezi Qntr-un tMrziu, era de-a binelea primvar. De unde Rtia
greieraRul treaba asta# %i cum s nu Rtie, cMnd o raz aurie Ql mMngMiase pe
aripioare Ri-i luminase dintr-o dat ascunziRul#! Vi cMnd Qi venea zvon de mii
de glasuri mici, toate grozav de vesele Ri grozav de harnice mrturisind
bucuria Ri munca primverii! 'Rurel, greieraRul QRi fcu loc printre pietricele Ri
frunze veRtede Ri ieRi la lumin. Ce frumos era, Ri ce cald! De fapt, Qn iarna
aceasta dormise mai mult decMt de obicei, iar acum primvara era Qn toi.
Stejarul tcea, mare Ri puternic, Qn mijlocul luminiRului. Dar pe tulpina lui
btrMn se plimbau neQncetat furnici Ri alte gMze mici, iar Qn vMrful fiecrui
lstar de pe crengile lui groase stteau mugurii gata s plesneac.
GreieraRul privi cu plcere toate acestea Ri se pregti s plece Qn
cutarea tovarRilor lui de joac, Qns ceva Ql opri. %rintre atMtea cunoRtinTe
vechi descoperise Ri una nou+ un firicel verde se QnlTa spre lumin, firav
Qnc, dar viteaz, gata s Qnfrunte orice piedic Qn drumul lui ctre soare.
437
 - )un ziua, zise greieraRul, apropriindu-se de el. 2d c ai Rtiut s te
descurci. &i crescut frumos!
- Dumneata erai# Vopti firicel ul cu glas atMt de slab, QncMt dac noi ne-
am fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic.
- $i se pare c te cunosc. _i-am ami auzit vocea.
- Iart-m, te rog, dar nu am vreme+ sunt grozav de ocupat. CMnd am
dat de soare m-am Ri facut verde. _ii minte ce palid eram sub pmMnt# &cum
m simt mult mai sntos. Soarele Qmi prieRte grozav. Ce m-aR face fr el#
/a cldura lui Qmi gtesc mMncarea - Qmi trebuie mMncare mult, c nu-s
decMt un firicel. Dar curMnd o s fiu o tulpin, o s am frunze Ri, s nu rMzi de
mine, tare aR vrea s Qnfloresc. Umi place clopotul acesta albastru pe care se
plimb soarele... 2reau s am o floare ca un clopot, iar culoarea ei s fie ca a
cerului.

- UTi urez s Ti se Qndeplineasc toate dorinTele, fcu greieraRul politicos

Ri salut adMnc pMnla pmMnt firicelul subTirel Ri harnic. &poi plec grbit Ri
se pierdu Qn pdurea tMnr.
CMnd se Qntoarse din nou, prin locurile acelea era var Qmplinit.
Stejarul cel btrMn ddea adpost Ri umbr unei lumi Qntregi de fel Ri fel de
vietTi. Iar firicelul plpMnd se Tinuse de cuvMnt+ greieraRul vzu cu bucurie
floarea albastr, ca un clopoTel, Qn jurul creia roiau albinele Ri fluturii.
- Ce frumoas e! QRi zise el. Vi cred c e tot atMt de bun ca Ri mama ei.
Dac n-aR fi fost tot timpul cu ea, sub pmMnt, aproape c nu mi-ar veni a
crede c din smMnTa aceea mic, ascuns Qn adMnc Qn pmMntul negru, a
crescut asemenea frumuseTe! Vi politicos cum e felul lui, greieraRul se
aproprie s salute floarea albastr.
(Mrziu, Qntr-o sear cald, cMnd m czneam s-i povestesc lui $eriRor
cum cresc florile din pmMnt, greieraRul mi-a cMntat pe struna lui subTire,
toat QntMmplarea asta. Iar eu i-am spus-o lui $eriRor Ri v-am scris-o vou,
dragi copii. Vi s RtiTi c greieraRul nu minte nicio dat Ri c tot ce v-am spus
este adevrul adevrat.
438
 Furnica si lacrima din cer

& fost odat ca niciodat o furnicuT. De fapt era un furnicuT, fiindc

era bieTel. Ul chema ini Ri era tare neastQmprat. Dar era Ri foarte isteT Ri Qi
plcea s scotoceasc peste tot+ intra Qn cele mai mici cotloane Ri
descoperea toate locurile unde putea gsi de mQncare. 1iindc furnicile, se
Rtie, sQnt niRte fiinTe foarte puternice, cQt sQnt ele de mici Ri de fragile. (ot
despre furnici se mai Rtie c au familii foarte mari, cu mii de membri Ri c
sQnt foarte harnice Ri ordonate. (oate aceste calitTi le avea Ri ini, furnicuTa
noastr, doar c, Qn plus, el mai era Ri foarte curios.
Untr-o zi, ini a nimerit Qntr-o miriRte deas, dup ce grQul strQns Qn
stoguri a fost dus Qn hambar. Dar mai erau destul boabe pentru o furnic, aRa
c prietenul nostru s-a Qnfruptat Qn voie pQn spre sear, cQnd i s-a fcut sete.
umai c soarele verii uscase pmQntul atQt de mult, QncQt nici un strop de ap
nu se mai gsea prin preajm. S-a QnvQrtit el ce s-a QnvQrtit, dar tot n-a gsit
nimic de but Qn jur.
- &m s mor de sete...! Da, precis am s mor Qn deRertul sta...ajutor...!
ajutoooor!
Dar cine s-i sar Qn ajutor bietului furnicuT# URi pierduse orice speranT

cQnd, de deasupra, din cer, a czut o pictur de ap. 'na singur.

ini+ %lou! $mm, ce bun e apa de ploaie...cam srat...cam
amar...dar...dar...asta nu e ap de ploaie!
ici nu era. *ra o lacrim din ochiul unui om - Ri avea toat magia Ri
toat puterea suferi nTei. *i E o s ziceTi, ce mare scofal# Ce conteaz asta#
%i conteaz, fiindc ini a but odat cu lacrima Ri vraja care se naRte din
durere, aRa c furnicuTul a descoperit deodat c QnTelege Ri vorbeRte perfect
limba oamenilor. UnTelegea ce spuneau secertorii, c vara va fi lung Ri
secetoas, asculta Roaptele de dragoste a doi tineri care stteau Qntr-o cpiT

439
la marginea satului, ba chiar a dansat puTin pe cQntecelul unui biat care se
Qntorcea cu vacile de la pscut.
Dar Qncetul cu Qncetul s-a fcut noapte Ri muRuroiul lui ini s-a Qnchis.
- u-i nimic! am s dorm afar E e var, e cald...dar...ce se-
aude...plQnge cineva# *i, cine plQnge acolo# hei! unde eRti#
- &ici...aici...sub pmQnt...aici...
- 'nde...# &h...aici...aici erai...sub pmQnt..Qn vizuina asta
uriaR...ooooo! dar e chiar mare casa ta! Vi ce de bogTii! Grmezi de grQu,
de orz, de secar...! 'au! -am mai vzut aRa ceva Qn viaTa mea...! SQnt ale
tale toate astea# Vi de ce eRti aRa de trist#  fetiT aRa de frumoas Ri aRa
de suprat! Se poate una ca asta#
- u e casa mea! &ici locuieRte cpcunul &ldebaran. &cum e plecat la
maic-sa, dar cQnd se-ntoarce o s m mnQnce dac nu aleg grQul de secar

Ri de ovz pQn la ivirea zorilor!

- )ine dar asta o s-Ti ia Rase luni! Vi tu eRti doar o fetiT! Imposibil!
- Da...de-aceea plQng...nu m poTi elibera# u poTi deschide poarta asta
grea#
DeRi era puternic, ini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a
vizuinii. Dar putea s se strecoare pe dedesubt. Ceea ce a Ri fcut, dQnd fuga
la muRuroiul unde dormea familia lui cea mare. Sub razele reci ale lunii, cele
trei milioane de furnici care erau fraTii Ri surorile, verii, mtuRile, unchii Ri
bunicii, mtuRile Ri veriRoarele lui ini sforiau de zor.
- DeschideTi! DeschideTi repede!
- Ce...ce vrei# ini, tu eRti...# ce zbieri aRa# ai intr Ri bag-te-n pat,
c scoli tot muRuroiul.
- 3epede! Scularea! (oat lumea! (u-t u-tu-tu! :CQnt din trQmbiT;
3epede!
&Ra a sculat ini tot muRuroiul, i-a Qncolonat pe toTi Ri i-a pus s
mrRluiasc spre vizuina cpcunului. &u intrat pe sub poart Qn liniRte Ri au
Qnceput s separe grQul de ovz Ri de secar. Dar e drept c aveau un stil
foarte srcinal. %e msur ce le separau, treceau fiecare bob pe sub poart.
440
Uncetul cu Qncetul, unul cQte unul, pQn cQnd din grmezile uriaRe de boabe
preTioase, n-a mai rmas nimic. (oat tevatura asta n-a durat nici pe departe
aRa mult pe cQt v-aTi putea imagina, atQta doar c Qn zori, nu mai era nici urm
de cereale Qn vizuina uriaRului.
CQnd cpcunul a ajuns acas, rupt de foame Ri convins c o va mQnca pe
fetiT, a deschis uRa cu putere Ri, ce s vezi# n-a mai gsit nimic din ce
lsase acas. De uimire Ri de ciud inima lui cea neagr a pleznit pe loc Ri el
s-a prbuRit mort Qn pragul uRii. Dar fetiTa a srit peste cpcunul mort Ri a
fugit afar, Qn soarele care se ridica vesel pe cer. u mai plQngea, rQdea Qn
hohote de fericire! umai ini, din prag, gQndea cu voce tare, e7act ca un
btrQn sftos Ri QnTelept+

ini+ Ce ciudat! 'ite cum o lacrim, o simpl lacrim, poate salva viaTa unui

om!

Povestea anotimpului uitat

& fost odat ca niciodat, a fost odat dragi copii, Qntr-o vreme
Qndeprtat, cQnd pmQntul era plin de animale care nu se mQncau Qntre ele,
de oameni care nu se duRmneau...a fost odat... un Qmprat. *l stpQnea tot

pmQntul Ri era bun Ri blQnd, darnic Ri QnTelegtor. %e atunci, Qn timpul anului,

nu erau patru anotimpuri, ci unul singur, Qn care le QntQlneai pe toate patru,
dup cum QTi era dorinTa. Vi nu numai pe cele patru pe care le cunoaRtem
acum, ci Ri multe altele, azi necunoscute nou, nici mcar din auzite. &ceste
multe stri ale vremii erau toate copiii Qmpratului, care se
numea...Umpratul (imp.
(riau Qn bun QnTelegere, fr suprare sau ceart, fiecare cu
domeniul lui. Soarele strlucea neobosit, rspQndin d peste Qntreaga natur o
lumin clduT, care Qi fcea pe toTi s fie mereu bine dispuRi. Gseai alturi,

441
fr s Ti se par nimic neobiRnuit Qn asta, copaci Qn floare Ri cQmpii acoperite
de zpad, ploi torenTiale, livezi coapte Ri furtuni de praf.
Untr-o dup-mas, Umpratul, care dormea E vedeTi bine c era un
Qmprat cuminte, care dormea Qn fiecare dup-mas, Rtiind c trebuie s
creasc mare E deci, Qntr-o dup-mas Umpratul avu un vis ciudat.
Se fcea c cerul veRnic luminat al QmprTiei sale s-a Qntunecat brusc.
*ra o noapte neagr, nici mcar vreun l