Sunteți pe pagina 1din 17

Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” Slobozia

Mapă personală a elevei

ION ANCUŢA-MARINELA,
din clasa a X-a F

Prof. VLAD EMILIA

1
CUPRINS

I. Epoca
Luminilor................................................................................................
........................ .........3
II. Organizarea statelor
moderne................................................................................................
........5
III. Ţările Române şi problema
orientală...........................................................................................8
IV: Anul 1848 în
Europa...................................................................................................
...................10
V. State naţionale şi multinaţionale în a doua jumătate a sec al XIX-
lea..................................12
VI. Lumea la cumpăna secolelor XIX-
XX.........................................................................................13
VII. Primul război
mondial..................................................................................................
..............14
VIII. Marea unire de la
1918......................................................................................................
.........16
Bibliografie............................................................................................
................................................17

2
I.Epoca Luminilor

1) Noi principii şi valori în societate

„ Sunt un bun cetăţean, dar în oricare ţară m-aş fi născut, tot aşa aş fi
fost. Sunt un bun cetăţean, fiindcă am fost întotdeauna mulţumit cu
starea în care m-am aflat. Fiindcă am consimţit mereu soartei care mi-a
fost hărăzită si nici n-am roşit vreodată de ea, nici n-am pizmuit pe a
altora”. – Montesquieu (foto, sursa ro.wikipedia.org)

Charles-Louis de Secondat, Baron de La


Brède et de Montesquieu, a fost una din cele mai
complexe şi importante figuri ale iluminismului
francez. În opera « Spiritul Legilor », scriitorul afirmă
că "legea în general este raţiunea omenească în
măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe
pământ iar legile politice şi civile ale fiecărui popor
nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se
aplică această raţiune omenească" Una din teoriile
majore prezentate în lucrare este cea a separării
puterilor în stat, conform căreia puterile guvernului
trebuie separate şi echilibrate pentru a garanta
libertatea individului. Cartea îşi păstrează şi în
prezent importanţa istorică, fiind una dintre operele
care au influenţat decisiv elaborarea Constituţiei
Statelor Unite ale Americii, care, la rândul său, a
influenţat esenţial scrierea a numeroase constituţii
din multe state ale lumii.

Alţi reprezentanţi ai Iluminismului din Europa

În Anglia :

• David Hume
• John Locke
• Isaac Newton
• Daniel Defoe
• Jonathan Swift

În Germania :

• Immanuel Kant
• Friedrich von Schiller
• Gotthold Ephraim Lessing

În Franţa :

3
• Denis Diderot
• D'Alembert
• Montesquieu
• Jean-Jacques Rousseau
• Voltaire

În Italia: Cesare Beccaria


În România:

• Ion Budai Deleanu


• Ienăchiţă Văcărescu
• Anton Pann
• Samuil Micu
• Gheorghe Şincai

În SUA :

• Benjamin Franklin
• Thomas Jefferson
• Thomas Paine

2) Absolutismul luminat

Absolutismul sau despotismul luminat a reprezentat un curent de idei şi


practici politice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales
monarhiilor din centrul şi estul Europei. În noua concepţie de guvernare se
îmbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale filosofiei luminilor. Din
această simbioză a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat situaţia
popoarelor din Europa Centrală şi Răsăriteană. Politica reformistă se
caracterizează printr-un ansamblu de păsuri luate de la mivelul monarhiei,
concentrate în domeniul administraţiei, justiţiei şi finanţelor, pentru a consolida
statul feudal prin înglobarea elementelor capitaliste.

Reprezentanţi de seamă ai absolutismului luminat

Frederic al II-lea al Prusiei Iosif al II-lea al Austriei Ecaterina a II-a a Rusiei


(1740-1786) (1780-1790) (1762-1796)

4
II. Organizarea statelor moderne

1) Anglia în revoluţie.
Revoluţia glorioasă

Anglia secolului al XVII-lea

Documente semnificative:
1)Petiţia Dreptului(1628)

„1.Lorzii şi Comunele întrunite în Parlament prezintă cu umilinţă suveranului


nostru Rege că el a fost întemeiat şi organizat printr-un statut făcut în timpul
domniei lui Eduard I; că regele sau urmaşii săi nu pot impune sau percepe
impozite fără consimţământul arhiepsicopilor, episcopilor, conţilor, baronilor,
cavalerilor, burgheziei şi al altor oameni liberi din comunele acestui regat.
2.. Considerând totuşi, de puţină vreme, diferite comisii au fost împuternicite, cu
instrucţiuni în urma cărora poporul Vostru a fost convocat pentru a strânge
maiestăţii Voastre anumite sume de bani, că alţii au fost arestaţi şi închişi, că alte
taxe au fost stabilite şi percepute de la supuşii Voştri de către conţi şi lorzii
consilieri. ( ... )
10. În acest caz vă rugăm cu umilinţă pe maiestatea Voastră ca, în viitor, să nu
mai fie nimeni constrâns la vreo donaţie, nici să se plătească vreo taxă sau
impozit în afara celor stabilite de Parlament şi
nimeni să nu fie arestat sau molestat dacă va
refuza să plătească.”

În urma revoluţiei, tabăra câştigătoare a fost


cea parlamentară, condusă de Oliver
Cromwell(foto). Ca urmare, în 1689, este
semnată „Declaraţia Drepturilor”, care a
format, alături de alte documente anterior
adoptate, baza juridică a sistemului
constituţional englez.

5
 „1. Că puterea de a suspenda executarea legilor de către autoritatea regală,
fără consimţământul Parlamentului este împotriva legilor. (... )
4. Că orice încasare de bani în folosul Coroanei fără ca ea să fie acordată de
Parlament este împotriva legii ( ... )
6. Că a recruta şi a întreţine armată în Regat, pe timp de pace fără aprobarea
parlamentului e un fapt potrivnic legii ( ... )
8. Alegerile de deputaţi în Parlament trebuie să fie libere
13.Că, în sfârşit, pentru a repara toate acestea prejudicii şi pentru a îmbunătăţi,
întări şi urmări legile, Parlamentul va trebui convocat cu regularitate.” – extras din
Declaraţia Drepturilor

2) Statele Unite ale Americii

Războiul de independenţă al celor 13 colonii de pe ţărmul răsăritean al Oceanului


Atlantic a fost dominat de figura lui George Washington (foto stânga). Ca
urmare a victoriei armatelor americane împotriva Metropolei, s-a adoptat, în 1776,
Declaraţia Drepturilor, (foto dreapta). În 1787, americanii adoptă un act constitutiv
ale cărui principii democratice au fost influenţate de curentul iluminist. Constituţia
se află în vigoare până astăzi, cu mici amendamente.

 „Noi, poporul Statelor Unite ( ... ) cu scopul de a forma o uniune perfectă, de a


statornici justiţia, de a asigura liniştea internă, de a ne îngriji de apărarea comună,
de a garanta binefacerile libertăţii, nouă şi urmaşilor noştri, dispune şi statornicim
această Constituţie pentru Statele Unite ale Americii ( ... )
Articolul I. Secţiunea 1. Toate puterile legislative vor fi atribuite unui
Congres al Statelor Unite, ce se va compune dintr-un Senat şi o Cameră a
Reprezentanţilor.
Articolul II. Secţiunea 1. Puterea executivă va fi încredinţată unui
preşedinte al Statelor Unite ale Americii ( ... ) Preşedintele va fi comandantul
suprem al armatei şi al marinei Statelor Unite, va putea încheia tratate cu avizul şi
consimţământul Senatului, dacă două treimi din senatorii prezenţi îşi vor da
acordul (... )
6
Articolul III. Secţiunea 1. Puterea judecătorească a Statelor Unite va fi
conferită unei Curţi Supreme şi acelor curţi de rang inferior pe care Congresul le
va dispune.” - Extras din Constituţia SUA

Sursa foto şi text: didactic.ro

2) Franţa

Deviza Revoluţiei Franceze Declaraţia


Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanulu(1789)

„Art. 1. Regatul este unul şi indivizibil. ( ... )


Art. 3. Nu există în Franţa autoritate superioară celei a legii. Regele nu domneşte
decât prin ea şi poate pretinde supunere numai în numele legii ( ... )
Art. 4. Guvernul este monarhic: puterea executivă este încredinţată regelui,
pentru a fi exercitată sub autoritatea sa de către miniştri.” (Extras din Constituţia
franceză de la 1791).
În perioada 1799-1815, la conducerea Franţei s-a aflat Napoleon Bonaparte.
(foto).

În timpul domniei acestuia, s-a proclamat Imperiul, iar


Franţa s-a bucurat de statutul de cea mai mare putere a
Europei .

Sursa foto:
ro.wikipedia.org

III. Ţările Române şi problema


orientală

 Prima pagină din memoriul „Supplex Libellus


Valachorum”(1791)

7
Extrase din Supplex Libellus Valachorum:
Fericite auguste împărate! (...) Naţiunea română este cu mult cea mai
veche dintre naţiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucît este
lucru sigur şi dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, al unei tradiţii
niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor şi obiceiurilor, că ea
îşi trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al
doilea de către împăratul Traian, în nenumărate rînduri, în Dacia, cu un
număr foarte mare de soldaţi veterani, ca să apere Provincia. Urmaşii lui
Traian Augustul au stăpînit Dacia cîteva secole. Sub a lor neîntreruptă
stăpînire, în această Provincie a fost răspîndită şi credinţa creştină după
ritul bisericii răsăritene prin străduinţa episcopilor Protogen, Gaudenţiu,
Niceta şi Theotin, mai ales în secolul al IV-lea, după cum ne-o arată
această întreagă istorie bisericească. (...)Că saşii au venit în părţile
Transilvaniei în secolul al XII-lea, (iar) armenii şi bulgarii în secolul al
XVII-lea şi că au obţinut (şi ei) admisiunea, ne mărturisesc, afara de
istorie, privilegiile şi diplomele principilor. Mai rămîn germanii, cetăţeni
ai Patriei, care, după cum ne-o dovedeşte de asemenea istoria, au venit
în Provincie mai ales pe la sfîrşitul secolului al XVII-lea cu armata
fericitului împărat Leopold şi au obţinut admisiunea exact în acelaşi fel în
care (au obţinut-o) şi ungurii, care au venit pe la sfîrşitul secolului al IX-
lea. (...)”
—D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, ediţia 1967: Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1967, p. 493-509

 Horea, Cloşca şi Crişan, conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784

8
Constantin Mavrocordat, domnitor fanariot care a instituit o importantă serie de
reforme (sursa: easypedia.gr)

Tudor Vladimirescu – conducătorul revoluţiei de la 1821

„Tudor, Tudor, Tudorel,


Dragul mamei voinicel!
De când mama ţi-ai lăsat
Şi olteni ţi-ai adunat
Pe ciocoi să-i prinzi în gheară
Şi s-alungi grecii din ţară,
Mult la faţă te-ai schimbat
Şi mi te-ai întunecat!(…)
Alei, maică! alei, dragă!
Curând visul mi-l dezleagă,
Că ştii, maică! am visat
Buzduganu-mi fărâmat!(…)
Maică, măiculiţa mea,
Cum să scap de cursă rea?
Căci un glas prevestitor
Îmi tot spune c-am să mor”
„Dar să mori, drăguţul meu,
Facă ce-a vrea Dumnezeu!
Dar să ştii tu de la mine
Că-un român voinic ca tine
Pân ce cade, pân' ce moare
Calcă şerpii în picioare,
Căci de-un şarpe-nveninat
I se iartă un păcat.”
(„Visul lui Tudor Vladimirescu” – poezie populară culeasă de Vasile
Alecsandri)
Sursa imagini: ro.wikipedia. org; poezie: poeziaromaneasca.ro

IV. Anul 1848 în Europa

9
 Harta revoluţiei în
Principate(didactic.ro).

Marea Adunare de la Blaj (mai,


1848)
 „Revoluţia de la 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie
liber si egal, ca statul să se facă românesc. Ea fu o revoluţie
democratică. Revoluţia de la 1848 a vrut ca românul sa fie nu numai
liber, dar şi proprietar, fără care libertatea e mincinoasă. Pentru aceea
adauga la deviza sa cuvântul fraţiei, această condiţie de căpetenie a
progresului social. Ea fu o revoluţie socială. Revoluţia viitoare.. va cere
unitatea si libertatea naţionala. Deviza ei va fi: Dreptate, Fraţie, Unitate!
Ea va fi o revoluţie naţională.” – Nicolae Bălcescu în “Mersul revoluţiei în
istoria românilor”

 Baricadă pe strada
Soufflot (Franţa, primăvara 1848)

 Avram Iancu, revoluţionar foarte iubit de conştiinţa


populară

10
Dormind înaintează cântând din fluier stins
Învinsul crai al adormirii noastre,
urma lui cresc codri mari de plâns
Şi hohotesc nemuritor dezastre.

În urma lui se ară singur de cutremur


Pământul nostru pustiit de somn
Şi singur, sub al zilei roşu tremur,
Se seamănă cu oase vechi de domn. (…)

Dar dorm în albii râuri şi frunzele-n păduri,


O ţară-ntreagă transhumată-n vis,
Pe când măritu-i rege cu ochi deschişi şi suri,
Dormind înaintează cântând din fluier stins.
(Fragment din poezia „Avram Iancu” , de Ana Blandiana )

Sursa foto : ro.wikipedia.org ; poezie : poeziaromaneasca.ro ;


VI. State naţionale şi multinaţionale în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea

Adunări ad-hoc 1857 (Moldova şi Valahia) – sursa: didactic.ro

 Fragment din „Convenţia de la Paris”:


„Art.1. – Principatele Moldovei şi Valahiei, constituite de acum sub
numirea dePrincipatele Unite Moldavia şi Valahia”, rămân puse sub
suzeranitatea M.S. Sultanului.
Art.2. – Principatele vor urma a se bucura sub chezăşuirea colectivă a
puterilor contractante,
de privilegiile şi imunităţile de care sunt în posesie.
Art.3. –Puterile publice vor fi încredinţate, în fiecare principat, unui
gospodar şi unei Adunări Elective […].
[…]Art.46.- Moldovenii şi românii vor fitoţi deopotrivă înaintea legii,
înaintea contribuţiei
şi primiţi deopotrivă în funcţiile publice în unul şi celălalt
principat.Libertatea lor individuală va fi chezăşuită.Nimeni nu poate fi
oprit, arestat sau dat în judecată decât conform legiuirii.Nimeni nu va
putea fi expropriat decât legal, pentru pricină de interes public şi prin
despăgubire.Moldovenii şi românii de orice rit creştin, se vor bucura

11
deopotrivă de drepturile politice. Exercitarea acestor drepturi se va
putea întinde
şi la celelalte culturi prin dispoziţii legislative…”

Otto von Bismarck, adeptul unificării Germaniei „prin


fier şi sânge”( sursa: ro.wikipedia.org)


Articol de presă din 1894, prezentând procesul memorandiştilor (sursa:
mariusnica.wordpress.com)

VII. Lumea la cumpăna secolelor XIX-XX

 Studiu de caz: Abraham Lincoln

Abraham Lincoln a fost cel de-al şaisprezecelea preşedinte al


Statelor Unite ale Americii (1861 - 1865) şi primul preşedinte
republican.
S-a născut la 12 februarie 1809, la locul numit Nolin Creek,
nu departe de Elisabethtown, reşedinţa comitatului Hardin din

12
statul Kentucky.
În 1837, Lincoln s-a mutat la Springfield, oraş cu perspective de dezvoltare, care
va deveni curând şi capitala statului, deci reşedinţa Adunării legislative. Face
remarcabile progrese profesionale, îşi creează o reputaţie de bun avocat şi orator
la bară; reputaţie locală, fireşte, dar suficientă pentru a-i stabili platforma unei
ulterioare ascensiuni politice. În 1846 Lincoln e ales în Camera Reprezentanţilor
din Congresul Statelor Unite.
Ajunge la Washington în martie 1847, în atmosfera victoriilor facile obţinute de
Statele Unite în rîzboiul anexionist contra Mexicului.
La 16 iunie 1858, în urma propunerii partidului său, Lincoln acceptă să candideze
pentru un loc de senator al statului Illinois în Congresul Statelor Unite. Cu această
ocazie el a rostit un alt celebru discurs, cunoscut sub numele de “Casa învrăjbită”.
În Cuvântarea de la Peonia, Abraham Lincoln declara : „Eu urăsc sclavia pentru
că sclavia în sine este o monstruoasă nedreptate. O urăsc pentru că privează
republicanismul nostru de îndreptăţita sa influenţă în lume (…), sileşte pe prietenii
convinşi ai libertăţii să se îndoiască de sinceritatea noastră. Şi mai ales pentru că
sclavia sileşte pe atâţia oameni cu adevărat buni dintre noi să se afle în război
deschis cu înseşi principiile fundamentale ale libertăţii cetăţeneşti.”
La 14 aprilie 1865, Lincoln a fost împuşcat în timpul unui spectacol, la Ford’s
Theatre din Washington, de către John Wilkes Booth, membru al unei conspiraţii
sudiste. – sursa text şi foto: ro.wikipedia.org

Tot în această perioadă s-a afirmat, în Anglia, şi un personaj infam, criminalul în


serie Jack Spintecătorul.

 Context

La mijlocul secolul XIX, Anglia se confrunta cu un flux rapid al imigranţilor, aceştia


provenind în special din Irlanda. Începând cu anul 1882, refugiaţii evrei ce au
scăpat de pogromurile din Rusia ţaristă şi din Europa de Est s-au adăugat
suprapopulării, înrăutăţind astfel şi mai mult condiţiile de muncă şi de locuire.
Londra, în special zona East-End şi parohia Whitechapel, au devenit foarte
aglomerate, fapt ce a avut ca efect dezvoltarea unei numeroase clase
neprivilegiate economic. Această sărăcie a populaţiei a determinat pe multe femei
să recurgă la prostituţie. În octombrie 1888, Poliţia Metropolitană Londoneză a
estimat că existau peste 1 200 de prostituate rezidente în Whitechapel şi
aproximativ 62 de bordeluri. Problemele economice erau însoţite de tensiunile
sociale în continuă creştere. Între 1886 şi 1889, demonstraţiile oamenilor
înfometaţi şi şomeri erau un lucru obişnuit pentru autorităţile locale.

Majoritatea crimelor, dintre care multe au fost atribuite lui „Jack Spintecătorul”, au
avut loc în a doua jumătate a anului 1888, deşi seria asasinatelor brutale din
Whitechapel a persistat cel puţin până în 1891. Numeroase crime reprezentau
acte abominabile, cum ar fi mutilarea sau eviscerarea victimelor, acestea apărând
foarte des în presă. Zvonurile conform cărora omuciderile aveau legătură între ele
s-au intensificat în septembrie şi octombrie, când o serie de scrisori prin care
autorii acestora revendicau vinovăţia în cazul tuturor sau doar unora din crime, au
ajuns la debuşeuri ale presei şi la Scotland Yard. Una dintre epistole conţinea un
rinichi uman conservat. În mare parte datorită caracterului brutal al crimelor şi
promovarea acestora în presă, locuitorii din Whitechapel erau convinşi că există
un criminal care terorizează rezidenţii regiunii, conferindu-i acestuia apelativul de
„Jack Spintecătorul”, preluat din una dintre scrisorile primite de Agenţia Naţională
13
de Ştiri. Astfel legenda lui „Jack Spintecătorul” s-a solidificat. – sursa:
ro.wikipedia.org

VIII. Primul război mondial


Războiul în imagini

 Bilanţ

14
 Lideri politici şi
militari

Wilson Pershing Lloyd George


Churchill

SUA Marea
Britanie

Averescu Ferdinand I I.C.Brătianu

România

Alţi lideri politici şi militari:

 Franţa: Clemenceau  Germania: Wilhelm al II-lea

15
Petain Ludendorff
Joffre Hindenburg
Poincarre
Foch

Sursa: didactic.ro

IX. Marea Unire de la 1918

 Marea Adunare Naţională de la


Alba-Iulia
Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş:
„Adunarea naţională a tuturor românilor din
Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească,
adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la
Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1
decembrie 1918, decretează unirea acelor
români şi a tuturor teritoriilor locuite de
dânşii cu România. Adunarea proclamă
îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii
române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

1)Actul Unirii, semnat la 22 aprilie 1918 de regele Ferdinand;


2) Prima pagină a cuvântării rostită de Vasile Goldiş la Marea Adunare Naţională
de la Alba Iulia

Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, de la 18 noiembrie/1


decembrie 1918

16
„(...)II. ADUNAREA NAŢIONALĂ rezervă teritoriilor sus indicate autonomie
provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat
român Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.Fiecare
popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul
său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la
guvernarea ţării, în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru
toateconfesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile
vieţiipublice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional
pentruambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori
parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a
tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală.
Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În
baza acestei conscrieri, desfiinţând fidel comisurile în temeiul dreptului de a
micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o
proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia
lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea
nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii. (...)
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea natiunilor subjugate
până aci în monarhia austro-ungară, anume naţiunile: ceho-slovacă, austro-
germană, jugoslavă, polonă şi ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la
cunoştinţă tuturor acelor naţiuni.(...)”

Sursa foto şi text: didactic.ro, enciclopediaromana.ro

Bibliografie

 Stan, Magda, Vorniciu, Cristian: Manual de istorie pentru clasa a X-a, Ed.
Niculescu, Bucureşti 2005;
 www.ro.wikipedia.org;
 www.didactic.ro;
 www.roportal.ro.

17