Sunteți pe pagina 1din 43

ASISTENTA PRIMARA

A STARII DE SANATATE
Asistenta starii de sanatate (dupa I.S.Bocsan)

M.S
M.S

Institute
Asistenţa terţiară Institute
naţionale
naţionale
şi specializate
specializate
secundară
Spitale
Spitaleclinice
clinice
universitare
universitare

Servicii
Serviciiregionale
regionalede
desănătate
sănătate

Servicii
Serviciidistrictuale
districtualede desănătate
sănătate
şişispitale
spitale
(primul
(primulnivel
niveldedereferinţă)
referinţă)
Centre
Asistenţa primară Centrededesănătate
sănătate
(nivel intermediar)
(nivel intermediar)

Cabinete
Cabinetemedicale
medicaleteritoriale
teritoriale
STARTEGII IN APSS

z Implicarea sociala prin :


– Cresterea calitatii vietii
– Asigurarea la nivel maxim a ingrijirilor privind : sanatatea
copilului; sanatatea reproducerii; aprovizionarea cu apa si alimente;
controlul conditiilor de mediu

z Controlul bolilor infectioase si neinfectioase


– Cunoasterea potentialului BT si BNT (procesului epidemiologic )
– Asigurarea masurilor de preventie (treptele preventiei)
– Asigurarea monitorizarii starii de sanatate (dispensarizarea)
– Identificarea si neutralizarea riscurilor (studii epidemiologice;
screening, supraveghere )
– Planificarea si evaluarea actiunilor de sanatate comunitara
(programe de sanatate : internationale, nationale, regionale)
Curs 1 : Generalitati, definitii
ASISTENTA PRIMARA A STARII DE SANATATE SI
EPIDEMIOLOGIA

Curs 2: Elementele istoriei naturale a bolilor


STRUCTURA PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
FORMELE DE MANIFESTARE
Curs 3 : Identificarea riscurilor in APSS :
CAUZALITATEA IN EPIDEMIOLOGIE

Curs 4: Aspecte
operationale in Asistenta Primara a Starii de Sanatate
SCREENING-UL
PLANIFICAREA SI ORGANIZAREA PROGRAMELOR DE SANATATE

Curs 5: Nutralizarea riscurilor in APSS:


PREVENTIA SI DISPENSARIZAREA
SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICA
Curs 1.
ASISTENTA PRIMARA A STARII DE
SANATATE SI EPIDEMIOLOGIA
Medicina preventivă (MOS)
- domeniu specializat al practicii medicale pentru asigurarea:
•sănătatii grupurilor populaţionale
• promovarea şi protecţia sănătăţii
• starii de bine fizic şi mental
• prevenţia: îmbolnăvirilor, incapacităţilor şi decesului prematur

Epidemiologia
• ştiinţa de bază a MOS
• ştiinţa medicală care se ocupă cu:
- identificarea şi neutralizarea factorilor de agresiune pt. sănătate;
- depistarea şi lichidarea factorilor constitutivi ai PE;
- elaborarea şi aplicarea programelor de protecţie globală a sănătăţii.

EPI = peste
DEMOS = popor, colectivitate
z Conceptul tranzitiei epidemiologice
z Etapele istorice APSS si epidemiologiei
z Obiectivele si compartimentele
epidemiologiei
z Metode de lucru in APSS si epidemiologie
CONCEPTUL TRANZITIEI
EPIDEMIOLOGICE IN MEDICINA
COMUNITARA
Ilustrare optimista
privind controlul bolilor
transmisibile
( reproducere dupa : Buffalo
Evening News, Special
Edition, April, 13, 1955:1)

A.L. Reinglod : Infectious disase


epidemiology in the 21st
Century: Will it be eradicated
or will it reemerge?
Epidemiologic Reviews, 2000,
22,1, 57-62
z boli “ ale civilizatiei “

z risc generat de stilul de viata

BCV, diabet, cancer, boli mentale etc….


z Declinul bolilor
cardio si
60 Accidente vasculare
Boala coronariana cerebrovasculare
50
Toate BCV
Alte cauze in SUA consecinta
a extinderii
40 studiilor cu privire
la factorii de risc
30
( ex. Framingham) si
20 introducerea
programelor de
10
preventie;
0 dezvoltarea
tehnologiilor
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
ani medicale “de varf”
z imbatranirea populatiei;

z modificarea stilului de viata ;

z emergenta/ reemergenta unor boli infectioase

z etiologie : intricarea cauzelor infectioase si neinfectioase


CONTEXTUL ACTUAL IN
ASISTENTA STARII DE SANATATE
z explozie informationala

z necesitatea datelor valide privind :


• diagnosticul,
• prognosticul,
• terapia
• strategiile preventionale

z eficienta clinica apreciata prin valoarea deciziei medicale -


este determinata de calitatea vietii pacientului

z eficienta asistentei comunitare apreciata prin accesibilitatea,


acceptabilitatea, aplicabilitatea actiunilor preventionale -
este determinata de calitatea vietii unui grup populational
ETAPELE ISTORICE ALE EPIDEMIOLOGIEI
¾ PREHIPOCRATICĂ:
- observaţională
- încercări → relaţii de cauzalitate în anumite boli şi incapacitati
- explicaţii empirice

¾ HIPOCRATICĂ: 460-377 î.e.n.


• observaţională
• descriptivă
• comparativă
• relaţii de cauzalitate (aer, apă, sol, alimente)
• prevenţională (dictonul...)
• primele lucrări epidemiologice: “Despre epidemii”;
“Despre aer, apă şi locuri”
z PREPASTEURIANĂ: sec. XVII-XVIII
• JENNER
• GRAUNT
• numeroşi epidemiologi: Franţa, Anglia, Germania

z PASTEURIANĂ: sec. XVIII-XIX


• 1850: LONDRA ⇒ “I-a Conferinţă Internaţională a Societăţii de
Epidemiologie”
• 1870 şi anii următori – cercetările: Pasteur, Koch, Roux, Yersin,
Calmette, Ramon etc.

z FROSTIANĂ:
• W.H. FROST, profesor de epidemiologie “Univ. John Hopkins”
• “modernizarea epidemiologiei → numeroase descoperiri ştiinţifice
• 1928: Frost → modele mecanice şi matematice de transmitere a
agenţilor patogeni în populaţie prin variate surse (bolnavi,
purtători)
ETAPELE EPIDEMIOLOGIEI MODERNE

dependente de evoluţia cunostintelor medicale şi tehnologiei

¾ etapa preindustrială
• observaţională, descriptivă, analitică (relaţia de
cauzalitate);
• descrierea epidemiilor şi pandemiilor (holera, variola,
pesta, gripa, lepra ş.a.);
• orientări prevenţionale şi de combatere: depistare,
izolare;
• primele experimente de laborator (vaccinuri, substanţe
decontaminante)
¾ etapa industrial-ştiinţifică şi tehnologică
• 1680 – DENIS PAPIN: forţa elastică a vaporilor de apă;
• 1784 – JAMES WATT: maşina cu aburi;

• numeroase descoperiri → variate domenii;


• epidemiologia → ştiinţă complexă: observaţia, descrierea,
analiza, exprimentul (laborator, populaţional: vaccinuri,
seruri, decontaminanti)

¾ etapa revoluţiei tehnico-ştiinţifice


• a doua jumătate a sec. XIX- sec. XX;
• dezvoltarea: informatizarii, biotehnologiilor etc.;

• epidemiologia → multidisciplinară, cu numeroase metode de


lucru, preocupări pentru BT şi BNT → statut de ştiinţă de
bază a medicinii preventive (MOS);
• contribuţii la înţelegerea: emergenţei şi reemergenţei BT şi
a pandemizării BNT (”dublului impact“ BT – BNT la nivel
global)
SINTEZA MOMENTELOR IMPORTANTE DIN
EVOLUTIA EPIDEMIOLOGIEI SI APSS

z Hippocrat (500 i.c) : aparitia bolii poate fi in relatie cu


factorilor mediului extern dar si cu cei individuali

z John Graunt (1662) : primele inregistrari si raportari ale


datelor legate de patologia umana care pot contribui la
studiul bolilor (“ La nature et les observations politiques
concernant les registres mortuaires”)

z William Farr (1839): definirea populatiei expuse la risc;


alegerea unor grupuri de comparare; primele asocieri cauzale
care pot contribui la studiul bolilor umane

z John Snow (1849) : enuntarea ipotezelor si verificarea


analitica a relatiilor dintre variabile
Evolutia epidemiologiei
HIPPOCRAT
2000 ani

GRAUNT
200 ani

FARR
20 ani

SNOW
Obiectivele si compartimentele
epidemiologiei
OBIECTIVE

1. Promovarea sănătăţii populaţionale prin:


- evitarea fenomenelor morbide cu tendinta de raspandire
- acţiuni programate de preventie sau combatere
- cunoaşterea şi neutralizarea FR
- protecţia prin dispensarizare a grupurilor cu risc.

2. Realizarea actiunilor tip screening, pentru evaluarea la nivel


populaţional a factorilor sanogeni (promovare) şi nesanogeni
(neutralizare)

3. Organizarea cercetărilor pentru cunoaşterea modificărilor


înregistrate la nivelul ecosistemului uman şi înţelegerea
efectelor acestora asupra sănătăţii.
4. Urmarirea istoriei naturale si evolutiei manifestărilor clinice
ale BT şi BNT prin evaluari specifice

5. Elaborarea programelor prevenţionale cu impact pe termen


lung asupra starii de sanatate la nivel individual si a
comunitatii

6. Elaborarea şi adaptarea programelor de supraveghere


epidemiologică a BT si BNT la schimbarile medicale si socio-
economice ale societatii.

7. Evaluarea necesarului de asistenţă prevenţională, a


costurilor, eficienţei prestaţiilor şi programelor pentru
promovarea sănătăţii dar si a serviciilor de sanatate in
general (managementul serviciilor medicale)
COMPARTIMENTE

EPIDEMIOLOGIA …
z Generala (PE)
z Speciala (BT/BNT)
z Geografica
z Ecosocioepidemiologia
z Seroepidemiologia
z Moleculara si genetica
z Epidemiologia clinica
(descriptiva si analitica)
z Farmacoepidemiologia
ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIA (I)

z ECOLOGIA
“ studiul interrelatiilor dintre organism si mediu”
( E. Haeckel, 1866)

ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIA

“ abordarea integrativa a celor trei componenete ale


ecosistemului uman global ( natura, societate, oameni)
prin folosirea asociativa a metodelor si metodologiilor de
care dispun ecologia, sociologia si epidemiologia”
ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIA (II)
z SCOPUL ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIEI
… sa asigure identificarea si valorificarea factorilor care
pot contribui la promovarea sanatatii, concomitent cu
depistarea si neutralizarea factorilor proveniti din
structurile ecosistemului uman (natura, societate, oameni)

z OBIECTIVELE ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIEI
1. stabilirea tipurilor de sisteme sanogene
2. evidentierea riscurilor
3. studierea conexiunilor prin metodele oferite de ecologie,
sociologie si epidemiologie
4. prevenirea si combaterea bolilor generate de conditiile
de mediu si cele sociale
EPIDEMIOLOGIA CLINICA (I)

DEFINITII

“ …reprezinta utilizarea metodelor


epidemiologice de catre clinicieni”
( D.I. Sackett, 1969)
EPIDEMIOLOGIA CLINICA (II)

“disciplina care se adreseaza creatorilor de studii


stiintifice, cercetatorilor, invatandu-i metodologia ce
trebuie aplicata astfel îcât rezultatele studiului sa fie
valide “

( Cristian Baicus – Dictionar de Epidemiologie Clinica


si Medicina Bazata pe Dovezi, Edit. Medicala, Bucuresti, 2002)
EPIDEMIOLOGIA CLINICA (III)
z SCOPUL EPIDEMIOLOGIEI CLINICE
dezvoltarea si aplicarea metodelor observatiei clinice care sa
conduca la concluzii valide, evitandu-se aparitia rezultatelor
distorsionate influentate de erorile care pot apare in mod
aleator sau sistematic.

z OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI CLINICE


1. colectarea, masurarea si clasificarea datelor;
2. evaluarea riscului;
3. identificarea indivizilor cu particularitati
4. aprecierea prognosticului;
5. cercetarea asociatiilor cauzale;
6. cercetarea celei mai bune interventii terapeutice;
7. evaluarea eficacitatii tratamentelor sau ingrijirilor;
8. stabilirea prognosticului in functie de rezultatul terapeutic obtinut
EPIEMIOLOGIA GENETICA SI MOLECULARA

z DEFINITII
Epidemiologia genetica
… “disciplina care cauta sa clarifice rolul factorilor genetici
si interactiunea lor cu factorii de mediu in etiologia
bolilor, folosind studiile familiale si populationale”
( Khoury, 1993)

Epidemiologia moleculara (termen introdus de Perrara si


Weinstein – 1995)
“… combina progresele biologiei si geneticii cu epidemiologia pentru a
intelege doza moleculara a agentilor specifici, efectele lor preclinice,
factorii biologici care modeleaza receptivitatea “
- include conceptul de biomarkeri pentru : diagnostic, evolutie si
tratament
EPIEMIOLOGIA GENETICA SI MOLECULARA (I)

z SCOPUL EPIDEMIOLOGIEI GENETICE


“ o buna intelegere a etiologiei genetice a bolilor care poate
facilita depistarea ei precoce la subiectii cu risc crescut si
proiectarea unor strategii de interventie si preventie mai
eficace”

z OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI
GENETICE
sa raspunda, prin studiul familiilor, la intrebarile legate de
implicarea factorului genetic in producerea bolilor
multicauzale
Metode de lucru in epidemiologie
ƒ Epidemiologia a elaborat sau adaptat metode din cadrul a numeroase ştiinţe
medicale şi nemedicale

ƒ Metodele utilizate : rationamentul epidememiologic si metoda


clinica sunt aplicate pentru a se realiza :
- ancheta epidemiologica in BT sau BNT
- supravegherea epidemiologica
- investigatia epidemiologica a unei probleme de sanatate (acuta/cronica)
- analiza epidemiologica a datelor/fenomenelor
- evaluarea epidemiologica a problemelor de sanatate/boala bine definite

1. Rationamentul epidemiologic foloseste ca mijloace : interviul (anamneza


epidemiologica); observaţia (accidentală, spontan-asociativă sau
organizată, planificată); descrierea (particularităţile procesului
epidemiologic); comparatia (istorică, geografică, populaţională); analiza
(factorilor procesului epidemiologic sau a factorilor de risc dupa lansarea
unei ipotezei), experimentul (natural sau provocat) ; screening-ul
populational (hematologic, serologic al factorilor de risc, al morbidităţii,
mortalităţii) ; deductia, prognoza, calculul statistico - matematic sau
informatizat (indicatori, riscuri, costuri)

2. Metoda clinica include : anamneza si examenul clinic obiectiv , investigatii


de laborator si paraclinice care completeaza rationamentul epidemiologic
Colectivitatea şi serviciile sale
pentru sănătate

Informaţii asupra Acţiune


stării de sănătate

Tehnici epidemiologice Interpretarea şi


de prelucrare comunicarea concluziilor

Informaţii Sprijin

Alte eşaloane ale îngrijirilor pentru sănătate

Utilizarea epidemiologiei la nivelul serviciilor pentru sănătate


¾ OMS – viitorul medic – pregătit pentru a realiza:
– descrierea diferitelor aspecte ale sănătăţii populaţionale
(comunitare);
– definirea factorilor biologici care condiţionează sănătatea;
– evaluarea rolului stilului de viaţă în menţinerea sănătăţii;
– caracterizarea particularităţilor mediului psihologic, natural şi
social şi a mecanismelor care influenţează sănătatea individuală
şi populaţională (comunitară);
– cunoaşterea celor mai eficiente mijloace şi metode pentru
protecţia sănătăţii şi asigurarea unei largi accesibilităţi la
prestaţiile medico-sanitare prevenţionale şi terapeutice;
– îmbunătăţirea programelor pentru sănătate, a planificării,
gestionării şi evaluării strategiei pentru sănătatea comunitară.
¾ UE – formarea viitorilor medici – trebuie să asigure ca aceştia:

– gândeasc si acţioneza, mai ales, în termeni de sănătate decât de


boală;

– aplica tehnicile prevenirii bolilor şi a promovării sănătăţii, nu


doar pe cele ale terapiei şi recuperării;

– gândeasc ca aparţinători la o echipă, incluzând şi specialişti din


domenii nemedicale;

– gândeasc şi acţioneza pentru utilizarea optimă a resurselor


financiare şi materiale disponibile;

– gândeasc şi acţioneza în funcţie de particularitatile starii de


sănătate a populatiei (cauzele de imbolnavire sau deces) în ţările
lor şi a priorităţilor care decurg din acestea;